Pre Par Area in Casa a Cremelor

download Pre Par Area in Casa a Cremelor

of 20

Transcript of Pre Par Area in Casa a Cremelor

Prepararea in casa a cremelor de fataO crema este o emulsie pe baza de apa si ulei, iar pentru a imbina cele doua baze se foloseste un agent emulsificator care sa evite separarea lor. Diferenta de baza dintre o crema si o lotiune consta in cantitatea diverselor uleiuri utilizate in compozitia ei, precum si procentajul de apa aflat in formula cremei. In formula unei creme, procentajul de apa este de aproximativ 60-75% si cel de ulei este cam 20-30% din totalul compozitiei, iar restul sunt agenti emulsificatori, substante conservante si aditivi. La prepararea cremelor exista doua faze si anume una apoasa si alta uleioasa. Fiecare faza se incalzeste separat si apoi se vor aduce la acelas nivel de temperatura inainte de a se amesteca. Partea apoasa se va incalzi intr-un vas de portelan termo-rezistent, grasimile si uleiurile se vor incalzi pe baia de aburi. Pentru aceasta, baie de aburi se ia un vas de sticla Jena care se poate pune in alt vas in care apa sa fiarba. Vasul trebuie sa fie destul de inalt, pentru a putea sta scufundat in apa care fierbe pe foc. Crema hidratanta Aceasta hraneste tenul si patrunde in epiderma rapid (ca si lotiunile). Acest tip de crema permite tenului sa respire in timp ce este hidratat, asadar nu exista pericolul ca tenul tau sa ramana deshidratat in timpul zilei. Este foarte indicata inainte de aplicarea machiajului, dupa baie sau pentru portiunile uscate ale fetei. De retinut: nu folositi niciodata uleiurile esentiale sau cele parfumate in compozitia cremelor pentru bebelusi/copii, deoarece aceste uleiuri patrund pentru o perioada in sange, iar copii nu le tolereaza la fel de bine ca si adultii. Asadar, foloseste infuziile din plante in cazul cremelor pentru bebelusi/copii. Baza de apa procentaj total = 68% Calendula (galbenele) / ceai de iasomie (58%), adica 236,088 gr Suc de aloe vera (5%), adica 22,68 gr Glicerina vegetala (5%), adica 22,68% Baza de ulei procentaj total = 20% Ulei de avocado (10%), adica 45,36 gr Ulei de ricin (4%), adica 18,144 gr Ulei din germeni de grau (2%), adica 9,072 gr Unt de shea sau cacao (4%), adica 18,144 gr Emulsificatori procentaj total = 9% (acestia fac crema mai grasa) Ceara de tip E-NF (8%), adica 36,228 gr Aditivi procentaj total = 3% Drojdie de bere (1%), adica 4,536 gr Pudra de morcov (1%), adica 4,536 gr Trophenol T-50 (1%), adica 4,536 gr

Calendula (galbenele) este o planta folosita in vindecarea diferitelor afectiuni ale pielii, uleiul de ricin impiedica pierderile de umezeala, aloe vera vindeca si regenereaza pielea, iar celelalte uleiuri sunt foarte hidratante. Trophenol T-50 poate fi folosit ca si antioxidant pentru uleiuri, pentru a preveni rancezirea. Glicerina vegetala este un umectant care ajuta la absorbtia umezelii din aer in piele. Drojdia de bere este bogata in vitamina B, pudra de morcovi in vitamina A, care este esentiala pentru sanatatea pielii in general. Compozitie crema de fata ulei de masline extravirgin, ceara emulsifianta, ulei esential din samburi de caisa, ulei esential de lavanda, Vitaminele A si E, suc de aloe vera. CREMA DIN UNT DE SHEA SI MIERE Pentru: combaterea ridurilor Ingrediente: 1 bucata de sapun din unt de shea, 2 linguri de miere, glicerina, scortisoara. Preparare si aplicare: Taie sapunul in bucatele mici si topeste-l intr-un vas. Adauga mierea, amestecand continuu. Cand amestecul este omogen, adauga glicerina si scortisoara. Amesteca bine pana ce compozitia capata o textura cremoasa. Lasa sa se raceasca si depoziteaza in frigider. Crema cu unt de cacao Untul de cacao este cel mai eficient remediu impotriva vergeturilor. Printre efectele acestuia se afla pastrarea elasticitatii pielii si catifelarea acesteia. Ingrediente pentru a prepara crema cu unt de cacao -1/2 pahar cu unt de cacao -1 lingurita ulei de germeni de grau -1 lingurita ulei de caise -1 lingurita ulei vitamina E -2 lingurite rase cu ceara de albine Ingredientele se amesteca pana cand ceara de albine se topeste, dupa care recipientul este introdus in frigider. Aplica aceasta crema pe vergeturi pana cand vei obtine rezultatele dorite! Crema Cleopatrei Retetele cosmetice ale Cleopatrei s-au bucurat de o mare popularitate

in Roma antica. Adevaratul secret al frumusetii consta in crema de aloe, un remediu cosmetic natural care curata fata, ingustand putin porii. Crema de aloe are o actiune calmanta si terapeutica. Preparare: 5 gr. praf de aloe se amesteca atent cu 40 ml apa distilata, impotriva formarii de cocoloase se adauga 20 ml apa de trandafir si 10 gr. miere (ingredientele le gasiti in magazinele naturiste/Plafar). Amestecul se pune intr-o baie de abur si se introduce cu grija in acest amestec 100 gr. grasime porc proaspat topita, urmarind ca amestecul sa nu se incalzeasca prea tare. Crema gata preparata se pastreaza intr-un borcan in frigider. O data pe zi se aplica pe fata si pe gat intr-un strat subtire.ALIFII

1. ALIFIA DE COADA SORICELULUI se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se lasa sa sfaraie scurt in grasime, se amesteca si se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor, se strecoara prin tifon si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider. Cu aceasta alifie se trateaza hemoroizii. 2. ALIFIA DE DRAGAICA (SANZIENE) 1 kg unt, margarina sau untura de porc fara sare, se topeste. Se pun florile taiate marunt, cam 2 pumni, se adauga 50 gr ceara de albine, se amesteca cu o lingura din lemn pana se coloreaza in maroniu, apoi se ia de pe foc si se lasa la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste usor si se strecoara prin tifon. Se pastreaza la frigider in cutii sau borcane. Se trateaza prin masare sau frectie: bolile de piele, ale gusii, ale glandei tiroide, ulceratiile canceroase, tumoarea canceroasa de pe laringe. n acest ultim caz se foloseste si ceaiul preparat din 300 gr flori de filimica, 100 gr coada soricelului, 100 gr urzica, la 2 l de apa, care se bea cu inghitituri mici din 20 in 20 de minute. 3. ALIFIA DE GALBENELE se iau 2 pumni de flori, frunze si tulpini, se taie marunt, se pun in 1 kg unt, margarina sau untura de porc, fara sare, 50 gr ceara de albine, iar cu o lingura din lemn se amesteca pana devine maroniu, apoi se lasa la macerat pana a doua zi, cand se incalzeste si se strecoara prin tifon. Se tine la frigider in borcane sau cutii. Se trateaza prin masare usoara pe zona afectata: varicele, flebita, ulcerul varicos, diverse fistule, degeraturile, arsurile, cancerul mamar, leziuni ale sanului, se reduc cicatricile, impotriva ciupercilor de la picioare, a umflaturilor, abceselor, pustulelor, reumatismului etc. 4. ALIFIA DE MUSETEL se prepara ca mai sus si se foloseste pentru masaj in cazul hemoroizilor, vindecarea ranilor. 5. ALIFIA DE TATANEASA: 4-6 radacini de tataneasa proaspete si spalate se taie fin, se prajesc la foc iute in 250 gr grasime, se lasa la macerat peste noapte, iar a doua zi se incalzeste si se strecoara prin tifon, dupa care se depoziteaza in borcane sau cutii, la rece. Se foloseste cu succes in tratarea

ranilor la oameni si animale. 6. ALIFIA DE TURITA MARE: din 2 maini pline de frunze, flori si tulpini, taiate marunt, la 250 gr grasime, se prajesc la foc iute, se lasa la macerat pana a doua zi, apoi se incalzesc si se strecoara. Se recomanda in varice si ulceratiile gambei. 7. ALIFIA DE VASC: bobitele proaspete si albe ale vascului se amesteca la rece cu grasimea pana se formeaza o alifie. Se foloseste prin masarea zonei afectate in caz de degeraturi.Siropuri medicinale

Siropurile medicinale sunt solutii extrective apoase, la care se adauga zahar (640 g zahar la 360 g lichid). In general, siropurile din plante medicinale se prepara dizolvand zaharul intr-o solutie ce contine substantele medicamentoase sau aromatice aflate in drog. Dizolvarea zaharului se face la rece sau la cald. Siropul se prepara in vase smaltuite. Apa care se evapora in timpul fierberii se completeaza cu apa fierbinte. Siropurile se strecoara fierbinti prin tifon, direct in sticle uscate, de capacitete mica, complet umplute si bine astupate. Dopurile se fierb in prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost umplute, dupa care se parafineaza si se pastreaza la rece. Sirop de hrean Se da prin razatoare o radacina de hrean, se adauga 4 linguri de miere, se amesteca bine si se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara, presand continutul cu un tifon. Se obtine siropul crud. Resturile care raman in tifon se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Utilizare: Recomandari: astm, bronsita cronica, afectiuni ale cailor respiratorii medii si inferioare in general. Sirop de papadie Modul de preparare: Se pun de doua ori cate 2 maini pline cu flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, se lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se torc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kilogram de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamaie taiata felii (coaja se arunca, daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa lamaie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mic. Astfel, lichidul se evapora fara fierbere. Siropul se pune la racit o data, maxim de doua ori, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. N-are voie sa devina prea gros, caci s-ar zaharisi dupa o pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios. Utilizare: In fiecare primavara imi prepar un sirop din flori de papadie, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii. La turta dulce pe care o fac de Craciun, folosesc numai sirop de papadie.

Sirop de patlagina, reteta nr. 1 Mod de preparare: De 2 ori 2 maini pline cu frunze de patlagina-ingusta sau patlagina-lata se trec prin masina de tocat carne. Se adauga acestui terci de frunze putina apa ca sa nu se intareasca, 300 grame de zahar nerafinat si 250 grame de miere. Se lasa totul sa fiarba la foc mic, cu amestecare continua, pana cand se formeaza un lichid vascos, care se toarna fierbinte in borcane si se pastreaza la frigider. Utilizare: Dupa cum se poate citi in vechile carti despre plante medicinale, samanta de patlagina combate formarea calculului, daca se iau 8 grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata sangele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, luandu-se zilnic inainte fiecarei mese cate 1 lingura (copii cate 1 lingurita). Sirop de patlagina, reteta nr. 2 Mod de preparare: Frunzele frunze de patlagina-ingusta sau patlagina-lata, spalate se pun straturi cu zahar nerafinat intr-un borcan si se apasa ca sa se indese. Astfel, totul se va aseza. In zilele urmatoare punerea in straturi se repeta, pana nu mai incape nimic in borcan. Intr-un loc ferit, in gradina se sapa o gaura, in care se introduce borcanul bine astupat cu 3-4 straturi de celofan. Se aseaza deasupra o scandura si se pune o piatra pe ea. Totul se acopera cu pamant. Scandura si piatra trebuie sa ramana vizibile. Datorita caldurii constante, zaharul si frunzele fermenteaza, formand un sirop. Dupa cca. 3 luni, borcanul se scoate, sucul se strecoara si se stoarce printr-un storcator de fructe (nu prin panza), se pune sa dea cateva clocote si se trage in borcane foarte bine astupate. Cine nu poate efectua acest fel de fermentatie sa lase borcanul in soare sau in apropierea sobei, pana ce siropul se aseaza la fundul borcanului. Si acest sirop se pune sa dea cateva clocote bune. Utilizare: Dupa cum se poate citi in vechile carti despre plante medicinale, samanta de patlagina combate formarea calculului, daca se iau 8 grame zilnic. Alaturi se bea ceai de patlagina. Siropul de patlagina-ingusta curata sangele de impuritati, toxine si virusi. Ar trebui utilizat pentru o adevarata cura, luandu-se zilnic inainte fiecarei mese cate 1 lingura (copii cate 1 lingurita). Sirop de podbal Mod de preparare: Intr-o oala de lut sau borcan de muraturi se introduc alternativ un strat de frunze de podbal si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pana ce nu mai este loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune in gradina la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamant. Caldura constanta starneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamani se dezgroapa oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea in 1-2 clocote. Dupa ce se raceste este turnat in sticle mici, cu gatul larg. Utilizare: in bronsite si alte afectiuni pulmonare:Retete de tincturi

Tincturile sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara, votca. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. Este strict interzis folosirea alcoolului etilic, sau a spirtului medicinal. Preparatele se pun la soare sau n locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3 saptamni. Cnd sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine pentru ca

sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza n sticle de culoare nchisa, nfundate bine cu dop de pluta. Doza obisnuita: 5 10 picaturi, luate ca atare sau diluate n apa fierbinte sau ceai. Extern tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme. 1. TINCTURA DE CIMBRU - se prepar cu inflorescente culese n soarele amiezii. Se umple o sticl pan la gat, fr a se ndesa, se toarn rachiu de fructe de 350-400 si se las la macerat la soare timp de 14 zile. Cu aceast tinctur se vor trata, prin frectii, copiii slab dezvoltati dar si bolnavii de scleroz n plgi multiple. 2. TINCTURA DE COADA CALULUI - 10 gr de plant se las la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la soare sau alt surs de cldur, agitand zilnic. Se pot trata picioarele care transpir (hiperhidroz plantar), prin frectii. Se recomand si a se bea zilnic, dimineata pe stomacul gol, 1 ceasc cu ceai de coada calului. Se mai pot face bi la picioare cu ceai din aceeasi plant. Pe timpul tratamentului se tine o diet cu sucuri de fructe si zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineata se face o clism cu 2 l infuzie cldut de musetel, se bea zilnic 3x50 ml suc de orz verde, sau sev de mesteacn. Se face o cur cu boabe de ienupr. Este recomandat baia vital, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmat de dus rece, sau baie alternant de picioare. Pentru persoanele care suport, se face baie rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, n solutie de ap cu otet de mere n prti egale. Tinctura suedez are efecte benefice, dac se tin tlpile picioarelor ntr-un vas cu tinctur n cantitate necesar s asigure un contact intim cu toat suprafata piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii si ncltmintea se pudreaz cu oxid de zinc. 3. TINCTURA DE COADA SORICELULUI - florile culese n soare se introduc, fr a se ndesa, ntr-o sticl, pan la gat, se toarn deasupra tuic de fructe de 400, se las la macerat 15 zile la soare sau n apropierea unei surse de cldur. Planta are o influent pozitiv asupra mduvei osoase, stimuleaz hematopoeza (formarea sangelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar. 4. TINCTURA DE GALBENELE - se pune un pumn de flori n 1 l tuic de 400, se las la soare 2 sptmani la macerat, agitandu-se zilnic. Diluat cu ap fiart, este foarte potrivit la compresele preparate pentru rni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de natur canceroas, pentru rni deschise din cauza escarelor, pentru umflturi, abcese, pustule.

5. Tinctura de aloe Are efecte: antimicrobiene, antituberculoase, antitumorale biostimulatoare, cicatrizante, date de principiile active extrase din frunzele de aloe. Intern: se folosesc cte 10-30 picaturi, de trei ori pe zi n : boli digestive, tumori. Extern: se aplica direct pe ulceratii, plagi, arsuri si da rezultate bune n : boli de piele (tuberculoza cutanata, pielonefrite, lupus eritematos). Actiuni: Intern: antihelmitic (provoaca eliminarea viermilor intestinali), calmant, cicatrizant, colagog (stimuleaza contractia veziculei biliare si evacuarea bilei n intestin), coleretic (mareste

si excita secretiile biliare), depurativ, emenagog (provoaca aparitia fluxului menstrual ntrziat sau suprimat), expectorant, laxativ, regenerant, stimulent al digestiei, stimulent al imunitatii, tonic general. Extern: antiinfectios, antiseptic, calmant, cicatrizant, racoritor. Indicatii: Intern: actiuni digestive si hepatice n general, afte, amenoree, arsuri, cancer gastric (adjuvant), congestie hepatica, congestii, dureri ale stomacului, gonoree, greata, hemoroizi, indigestie, iritatii tegumentare, ntepaturi de insecte, riduri, taieturi si alte leziuni ale pielii, umflaturi.

Tincturile Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel, mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului. Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic... TINCTURILE SIMPLE (dintr-o singura planta) - D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta, iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul "Taina Plantelor" pe care le produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune despre acestea? - Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice nepoluate. - Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi? - Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta medicinala: - Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante, antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos. Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori. - Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica, astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor, scleroza in placi (leuconevraxita). - Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru calmarea

tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos, hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie, pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite, colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate 10-15 picaturi de 3 ori pe zi. - Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6 lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7 zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza. - Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje, comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor. - Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune colereticcolagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de insecte si serpi. - Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica, antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme, arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30 picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli glandulare). Vinurile medicinale Mai putin mediatizate decat tincturile si uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt elixiruri decantate din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sanatatii si a starii noastre de spirit. Cu o conditie: sa nu fie confundate cu vinul de masa. Ele au o prescriptie stricta, la fel ca orice medicament. Vin de afine Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin rosu. Mod de preparare: Se varsa afinele intr-un vas, se

adauga doua pahare cu apa si se fierb incet 15 minute. Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca 15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza. Varianta: l Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o lingurita scortisoara pudra, o lingurita de cuisoare si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se filtreaza si se pune in sticle. Mod de administrare: cate 25 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese. Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric. Recomandari: ateroscleroza, constipatie, fermentatie intestinala, insuficienta biliara, diabet, diaree. Vin de ceapa Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere. Mod de preparare: Se rad cepele. Se adauga vinul si mierea. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se filtreaza. Varianta: l Se paseaza 500 g ceapa la centrifuga. La sucul obtinut se adauga 150 g zahar. Se amesteca bine si se filtreaza. Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese. Proprietati: diuretic, stimulent general, tonic cardiac. Recomandari: astenie, hidrofizie, tulburari renale.

Unguente din plante medicinaleCum se prepara un unguent? Obtinerea casnica a unui unguent presupune doua faze: 1. Obtinerea asa-numitei baze, in care va fi apoi inclusa planta. 2. Includerea in baza de unguent a plantei sau a extractului de planta. In ceea ce priveste baza de unguent, cea mai obisnuita este cea obtinuta din untura de porc, existand insa si alternative, cum ar fi rasina combinata cu ulei si cu ceara de albine, untul, untul clarifiat. Intrucat untura de porc se altereaza usor si... miroase cam neplacut, va sfatuim sa recurgeti la untul clarifiat. Obtinerea untului clarifiat Pentru a obtine aproximativ 100 g de unt clarifiat se procedeaza astfel: - se ia un pachet de unt (200 g) si se pune intr-o oala pe foc. - se lasa pana ce untul se topeste si incepe sa fiarba in clocot mic, luandu-se cu o lingura spuma formata. - la un anumit moment (dupa 15-25 de minute), spuma alba pana atunci devine rosiatica si apare un usor miros de ars; observam ca untul si-a pierdut tulbureala si a

devenit foarte limpede, asa incat ne permite sa vedem fundul vasului in care a fost pus. In acel moment, se ia oala de pe foc, se toarna untul clarifiat intr-un alt vas, cu atentie sa nu se strecoare nici o impuritate si se lasa sa se raceasca. Depunerile ramase in primul vas nu se folosesc, ci se arunca (ele nu sunt indicate nici in alimentatie). Acest unt clarifiat este o baza de unguent excelenta, avand un miros placut, intrand foarte usor in piele si avand o conservabilitate excelenta. Alifii din ierburi si flori Unguentul de sanziene galbene (Gallium verum) Cum se prepara Se toarna untul clarifiat proaspat obtinut, fierbinte peste o mana de inflorescente proaspete, tocate foarte marunt. Se amesteca totul cat mai bine, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta verzuie, care se va pastra la frigider. La ce foloseste Sanzienele galbene sunt extrem de eficiente in infectiile pielii, a caror vindecare treneaza. Unguentul de sanziene mai este indicat pe cicatricele vechi, inestetice, precum si in cazul petelor ramase pe piele in urma infectiilor ori a contactului cu diferite substante chimice. Observatii Sanzienele galbene sunt unele dintre cele mai bune plante cosmetice. Cea mai importanta actiune a lor este aceea de curatare a pielii de pete, de micile semne ramase in urma arsurilor, a acneei, a iritatiilor. Unguentul se poate folosi insa numai pentru tenul uscat sau normal. Pentru tenul gras, este indicata aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzia obtinuta din trei lingurite din aceasta planta, la o cana de apa fierbinte. Unguentul de marul-lupului (Aristolochia clematitis) Cum se prepara Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de doua ori printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun in untul clarifiat, atunci cand acesta are consistenta semilichida, amestecandu-se foarte bine, pana se omogenizeaza perfect. Si acest preparat se pastreaza la frigider. La ce foloseste Unguentul de marul-lupului este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind folosit pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase de pe urma operatiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util in tratarea tumorilor benigne si maligne. Se aplica pe zonele afectate, de doua-trei

ori pe zi. In infectiile extinse, se foloseste un decoct concentrat (3 lingurite la cana), cu care se fac comprese. Observatii Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca inainte de a aplica unguentul pe rani sa se faca o dezinfectie foarte buna cu alcool a locului afectat. Stratul de unguent nu trebuie sa fie prea gros, ci atat cat sa fie absorbit de piele, asa incat sa nu ramana o pelicula care sa impiedice porii sa respire sau sa favorizeze instalarea infectiilor. Planta este toxica pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulata cu grija si nu va fi lasata la indemana copiilor. De asemenea, unguentul nu va fi aplicat pe rani deschise, mai ales atunci cand au o intindere mare. Unguentul de tataneasa (Symphytum officinale) Cum se prepara Mai intai se face o tinctura de tataneasa astfel: intr-un borcan se pun 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de planta si un pahar si jumatate (300 ml) de alcool de 70; se lasa la macerat 10 zile, dupa care se filtreaza. In untul clarifiat fierbinte (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pune o lingurita de ceara de albine curata (se gaseste in piata la apicultori) si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit. Atunci cand amestecul de unt clarifiat cu ceara are o consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura de tataneasa, amestecand energic, pentru a se omogeniza. Se pune atata tinctura cat poate untul sa absoarba (in momentul in care am pus destula tinctura, apare o pelicula de alcool care nu se mai inglobeaza in unguent, oricat am amesteca). Imediat dupa preparare, unguentul se pune la frigider, unde va fi pastrat tot timpul. La ce foloseste Unguentul cu tataneasa este un remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. El ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea, favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor. Mai tarziu, in perioada de toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constitutie firava, bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante exceptionale. Observatii Unguentul de tataneasa este extrem de util pentru cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor. O alta reteta cu tataneasa Se culeg varfuri de tataneasa inflorite, cu tot cu frunze, si se usuca la umbra, in strat foarte subtire. Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne prin sita fina. Pulberea rezultata se amesteca cu apa calda, pana capata consistenta unei paste. Pasta astfel obtinuta se foloseste imediat dupa preparare, contra candidozei vaginale, a ranilor in zona genitala (care de obicei sunt foarte greu vindecabile), ca adjuvant in trichomonas, infectii bacteriene. De asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului de piele, al plagilor atone si al cicatricelor cheloide. Observatii Acest preparat este extrem de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala. Spre deosebire de alte substante si plante antiseptice, tataneasa nu lezeaza flora normala, ci actioneaza mai degraba prin efectul sau regenerativ si prin stimularea capacitatii de aparare locala.

Unguent de tataneasa pentru protectia pielii fata de actiunea razelor solare Cum se prepara Se obtine intocmai ca si unguentul de tataneasa, cu unt clarifiat, atat doar ca se pun doua lingurite de ceara in loc de una si se adauga si doua lingurite de ulei de catina (se gaseste in magazinele naturiste). La ce foloseste Combinatia de tataneasa cu ulei de catina este redutabila, ea protejand pielea nu doar de actiunea nociva a razelor solare din timpul verii, ci si de cea a vantului, a frigului ori a umezelii. Se intinde unguentul pe piele in pelicula foarte subtire, inaintea expunerii la soare sau la intemperii. De asemenea, este foarte bun in tratarea arsurilor de gravitate mica, in diferite afectiuni ginecologice (candidoze, iritatii vaginale). Unguentul de sunatoare (Crepis foetida) Cum se prepara Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider.

La ce foloseste Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Observatii Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in Plafaruri si farmacii naturiste) - efectul va fi exceptional. Unguentul cu ardei iute Cum se prepara In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute taiat marunt (mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se pastreaza la rece. La ce foloseste Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de redare a mobilitatii articulatiilor. Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe articulatiile dureroase, in

cazul sechelelor ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece, va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba. Observatii Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa reactii alergice severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba, intinzandu-l pe o portiune mica de piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate alergica la acest produs si, in consecinta, nu il veti utiliza. Unguentul cu rasina de pin sau de brad Cum se prepara Rasina de pin sau de brad o gasim din abundenta in aceasta perioada in padurile de conifere. Ea este medicamentul adus cu darnicie de catre arbore, in locul unde scoarta i-a fost ranita. Majoritatea copacilor de langa traseele turistice sau de langa drumurile si exploatarile forestiere au asemenea rani, in preajma carora s-a colectat din belsug rasina. Aceasta se ia de pe copac cu un briceag, dar fara a o razui, pentru a nu produce noi vatamari. Pentru a obtine un unguent, avem nevoie de untul clarifiat obtinut dintr-un pachet, de 2-3 lingurite de rasina de pin si de ceara de albine de marimea unei alune. In untul clarifiat incins se pun rasina si ceara si se amesteca foarte bine, dupa care se strecoara (deoarece de obicei rasina are si bucati de scoarta) intr-un borcan si se lasa la racit. La ce foloseste Rasina de pin are asupra pielii si a altor tesuturi ale organismului uman exact aceleasi efecte pe care le are si asupra copacului, adica ajuta la inchiderea ranilor si la refacerea tesuturilor distruse. Ca atare, este utila in arsurile si ranile de gravitate medie-mica, in ulcere varicoase, in tratarea luxatiilor, entorselor si fracturilor. Din acest unguent se pot modela si niste supozitoare extrem de eficiente in tratarea hemoroizilor si a ranilor in zona anusului si rectului (inclusiv a fistulelor). Observatii Rezultate deosebite se obtin cu acest unguent si in afectiunile ginecologice, avand un efect exceptional de cicatrizare si de refacere a tesuturilor. Se pot trata cu succes si cervicitele si ranile pe col.

Unguente utile. Varza strivit aplicat extern poate produce o serie de vindecri. Acest lucru este recunoscut de toate forurile medicale i verificat n urma multor cercetri. Mai eficient ns este unguentul pentru c acesta poate ptrunde mult mai uor n interiorul organismului, mai ales dac n acest unguent se pune puin alcool sau tinctur de plant. Din aceast cauz am preparat unguentul acesta care s-a dovedit foarte eficient n foarte multe afeciuni. Practic durerea cedeaz la 15 minute dup aplicare chiar dac este o durere vie. De asemenea poate s fie folosit la prepararea acestui unguent unul dintre tincturile din plante de mai jos, caz n care acest unguent este mult mai eficient. Prepararea nu necesit nici cunotine speciale i nici utilaje speciale. Se poate prepara n orice gospodrie cu utilaj care se gsete n mod uzual i se prepar foarte simplu. Este extrem de eficient.

Alifia de varz: este cunoscut faptul c tratamentul cu frunze de varz crud are o eficien foarte mare, dar alifia de varz d rezultate i mai bune. Aceasta este folosit de sute de ani cu eficien n ri ale Europei Occidentale. Zonele afectate sau dureroase se ung cu alifia aceasta, iar locul respectiv este legat apoi cu o bucat de pnz curat. Efectul benefic se constat cam n dou ore de la aplicare. Este necesar s se repete de 23 ori pe zi. Ingrediente: 50 ml suc de varz crud (cam 3-4 linguri), 20g untur de porc (2-3 linguri), 1 linguri de cear de albine de la Apicola, 5 ml ulei (1 lingur) de germeni de porumb sau de palmier, 10-15 ml alcool rafinat de 38-40 grade (sau tincturi din plante- 3 lingurie), o jumtate de linguri de miere de albine sau chiar o linguri. Preparare: Se pune la nclzit ntr-un vas emailat untura i ceara de albine, se las s se topeasc, se amestec i se adaug uleiul. Se nclzete totul pn la 60 de grade. Separat se nclzete zeama de varz crud, la aceiai temperatur i se adaug mierea de albine i alcoolul rafinat sau tinctura din plante. Se amestec bine totul. Se ia de pe foc vasul n care s-a nclzit untura i uleiul i se toarn foarte ncet peste soluia de suc de varz, miere i alcool. Se amestec ncet, pn se rcete. Alifia astfel obinut trebuie pus n borcnele. Dei preparatul nu se stric 2-3 luni, nu este indicat s facei o cantitate mai mare. Cine dorete la sfrit poate aduga o anumit arom: esen de pin, esen de Levnic, esen de Trandafiri, esen de iasomie (din acestea se pun numai 10 picturi la aceast cantitate contribuind la un miros plcut al preparatului- este indicat s se foloseasc n special la copii). Atenie! n locul alcoolului se poate folosi una dintre tincturile de mai sus n funcie de tipul afeciunii cu efecte deosebite pentru c se cumuleaz efectele cu cele ale verzei. Axungia- untura de porc este superioar altor mase grase pentru c poate ptrunde n piele mult mai uor i are i ea un efect deosebit. Alcoolul sau tincturile- se pun n crem nu numai pentru efectul dezinfectant ci i pentru efectul deosebit pe care-l au diferite tincturi. n combinaie cu sucul de varz au efect mult mai puternic. Prepararea tincturilor. Se macin planta medicinal cu ajutorul rniei de cafea i se transform n praf. Se pune apoi ntr-un borcan care are capac ce se poate nchide ermetic. Se pune peste acest praf la 50 g plant 250 ml alcool alimentar de peste 70 de grade. Se ine pentru 15 zile agitnd des. Se strecoar i se pune n sticlue de culoare nchis la rece. Se poate folosi maximum 2 ani dac este bine filtrat i se ine la rece. Mierea- este indicat s se foloseasc miere de bun calitate care are un rol deosebit, fiind i ea indicat la foarte multe afeciuni.Tinctura de Untul Pamantului

Aceasta tinctura miraculoasa este un produs natural obtinut din radacina numita Untul Pamantului (Tamus Communis) macerata in alcool triplu distilat sau spirt sanitar. Mod de preparare a radacinii: radacina se spala, se da pe razatoare si se pune in alcool sau spirt, se tine cinci zile la macerat agitandu-se zilnic cat mai des. Se pastreaza in loc intunecos (cutie, dulap etc.) la temperatura camerei . Indicatii:

dureri reumatice acute sau cronice lombosciatica spondiloza cervicala deformari osoase artrite sinuzite frontale sau maxilare dureri reumatice acute sau cronice lombosciatica spondiloza cervicala deformari osoase guta ciocuri, monturi

Mod de ntrebuintare:Se agita sticla dupa care se decanteaza un minut tinctura, se desface usor dopul lasand sa curga filtrat. Cu solutia astfel obtinuta se frictioneaza masand locul dureros, seara inainte de culcare ori chiar in cursul zilei numai cand doare si unde doare. Pentru ciocuri, monturi se recomanda si alifia de radacina n combinatie cu tinctura. Pentru guta se poate intrebuinta extern si intern, 5 picaturi la o cana de ceai diuretic (pentru rinichi) mareste diureza face sa dispara acidul uric mai rapid . Atentie: Pentru persoanele care nu suporta intepaturile ori sunt alergice din cauza efectului revulsiv se recomanda in prealabil ungerea locului cu o crema (alifie de galbenele) sau ulei comestibil. Astfel nu veti mai simti intepaturile si face sa dispara alergia. Pentru cei care o suporta direct are un efect mai rapid si benefic, facand sa dispara durerea mai rapid. Aceasta tinctura de Untul Pamantului este binevenita pentru orice dureri reumatice putand fi utilizata de orice membru a familiei. Tinctura este valabila cinci ani, putandu-se completa inca odata peste radacina ramasa in sticla cu alcool. A doua macerare (plamadit) va dura 15-20 zile dupa care se poate utiliza .

Tinctura de Untul Pamantului: Indicatii terapeutice: dureri reumatice acute sau cronice, lombosciatica, spondiloza cervicala, deformari osoase, ciocuri, monturi, sinuzite frontale sau maxilare, carcel, apa la genunchi, dureri musculare, articulare, de menisc, degeraturi, artrita, artroze, coxartroze, umflaturi, vanatai, varice, eczeme uscate Tinctura de Ghintura: Indicatii terapeutice: arsuri stomacale, gastrite, ulcer stomacal de orice tip, colite, enterocolite, colite de fermentatie, dispepsii, inflamatii gastrice si intestinale, lipsa poftei de mancare, diaree cronica, ficat marit, timol marit, hepatita de tip A, B, ciroze incipiente, grasimi la ficat, afectiuni biliare, litiaza biliara, fiere (colecist) lenesa, tensiune si presiune in craniu, caldura la nivelul obrajilor, ameteala, cefalee pulsatile presiune in orbitele oculare, dureri frecvente ale ochilor urmate de lacrimare, conjunctivita si ochi rosii. Tinctura de Marul Lupului Indicatii terapeutice: vaginite, trichomoniaze, prurit vaginal, candidoze, vulvite, lues in faza incipienta, gonoree, fibrom uterin, chisturi mamare, infectii mamare (galactoforite, fisuri mamelonare, limfangite, abcese); eczeme, dermatoze, infectii cu ulceratii, rani, taieturi, arsuri, opariri, regenerarea pielii(stimularea colagenului si elastinei), amigdalite; hemoroizi externi; varice, plebite, ulcer varicos.

Tataneasa Factorul curativ: radacinile Afectiuni pentru care se recomanda: bronsite, ulcer stomacal, arsuri, ulcer varicos, hemoroizi, cancer de piele, alunite, plagi; entorse, luxatii, fracturi; arsuri cu gravitate mica; rani pe colul uterin; dureri de gat, bronsita.

Prezentare generalaDenumirea uzuala: Tataneasa (lat. Symphytum Oficinale), denumiri alternative: barba tatei, iarba intaritoare, gavat, lutatina, mierea ursului, madar, tacin, tatana, tataneata. Scurta descriere: Planta ierboasa perena, robusta, cu peri aspri pe intreaga suprafata, tulpina cu muchii aripate, frunze opuse, mari, alungite, ce se prelungesc pe tulpina, foarte aspre, flori rosii-violacee, cu 5 petale, tubuloase, grupate sub forma unor cozi de scorpion. Calitati curative si actiune farmaceutica: Alantoina, mucilagii, glicozide, tanin, colina, ulei volatil. Cicatrizant, antiinflamator, expectorant, antodiareic, antohemoragic.

Recomandari:- decoct din pulbere pentru cancerul de piele, plagi si alunite cu risc de malignizare Se aplica tinctura de tataneasa de 3-4 ori pe zi pe locul afectat. Pentru a spori aderenta acestui extract pe tesutul tratat, se adauga in el cateva picaturi de tinctura de propolis. Tinctura se picura cu o pipeta, de mai multe ori, pana ce pe locul afectat se formeaza o pelicula groasa. Ranile de pe colul uterin: cu ajutorul irigatorului se fac spalaturi zilnice cu decoct de tataneasa. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. Pentru o mai mare eficienta, la decoctul obtinut dupa metoda prezentata mai sus se adauga doua linguri cu iarba de coada-soricelului. Tratamentul dureaza timp de doua saptamani. In tratamentul bolilor venerice - tataneasa este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, aceasta fiind un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de papilomavirusuri) si al herpesului. Pentru igiena obisnuita a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala. Decoctul de tataneasa este si un anticandidozic puternic. Tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, cum ar fi cancerul la intestin, prostata si stomac, in care s-au obtinut rezultate spectaculoase. Se administreaza decoctul, 1-3 cani pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la trezire, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict necesar sa nu se consume carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure de patru saptamani, cu 12 zile pauza. Pe ansamblu, tratamentul dureaza sase luni. Acelasi tratament este valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali. - tinctura din radacina pentru entorse si luxatii Se aplica comprese cu tinctura de tatanesa sau se face un masaj foarte usor cu alifie de tataneasa. Prin acest tratament facut zilnic, vreme de macar o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza cu pana la jumatate. - alifie din radacina impotriva hemoroizilor si a arsurilor Se aplica pe locul afectat de doua ori pe zi alifia de tataneasa, al carei mod de preparare a fost descris mai sus. Arsurile de gravitate mica, ranile, ranile vechi ori care se vindeca greu, cicatricele inestetice: se trateaza eficient prin pensulari cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu decoct de tataneasa, facute de doua ori pe zi pe locul afectat. - pulbere din radacina pentru gastrita hiperacida si ulcer In aceste afectiuni, un tratament intern de 2-4 saptamani cu pulbere de tataneasa este cu

adevarat miraculos. Principiile active ale tatanesei protejeaza si ajuta la refacerea peretilor stomacului, alina durerea si reduce frecventa puseelor de gastrita, pana la vindecarea completa. Se ia o lingurita de pulbere de radacina de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Daca vreti sa obtineti rezultate si mai bune, puneti la fiecare doza de tataneasa cate o jumatate de lingurita rasa, dintro planta calmanta, cum ar fi florile de tei sau de salcam. - bomboane din radacina de tataneasa pentru vindecarea durerilor de gat, a bronsitei, a bolilor pulmonare trenante Se tine in gura o bucatica de radacina de tataneasa, sugand-o ca pe o bomboana (pentru o eficienta mai mare, poate fi folosita direct pulberea de tataneasa care este mult mai solubila). In acest fel, se extrag principii active care regenereaza epiteliul, calmeaza tusea, favorizeaza expectoratia si grabesc vindecarea. Acelasi tratament este deosebit de eficient in tusea seaca si iritanta, in faringite si amigdalite acute si cronice.

PrepararePulbere Radacinile uscate se macina fin cu rasnita de cafea. Daca mai raman bucati nemacinate, acestea se cern. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de trei ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii sub 2 ani se reduce la o treime. Tratamentul intern cu tataneasa se face vreme de maximum doua luni, dupa care se face o pauza de 14-21 de zile. Maceratul la rece La o cana de apa se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, expectorante deosebite. Se beau 23 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol. Decoct Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol. O lingurita radacina la 250 ml de apa rece; se fierbe 20-30 de minute; se beau 2-3 ceaiuri pe zi. O lingurita de radacina se utilizeaza sub forma de comprese, bai, bai de sezut, clisme. Tinctura Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas. Se adauga apoi alcool de 75 de grade (trei parti alcool alimentar de 96 de grade si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. Alifie Cea mai buna alifie de tataneasa se obtine casnic, pe suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc de intensitate medie, inlaturandu-se spuma din cand in cand. Dupa 15-20 de minute, niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede. Atunci se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund), intr-o alta oala curata, in care se adauga si un bob de ceara de albine de marimea unei alune (se gaseste la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de unt limpezit si ceara este gata sa se intareasca, se adauga 3-4 linguri cu varf de pulbere de tataneasa, obtinuta prin macinare, urmata de cernere cu sita pentru faina alba. Se amesteca pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca si se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung locurile afectate de 2-3 ori pe zi.

Precautii, contraindicatii si alte comentariiNu exista.

Filimica (Calendula officinalis)

Descriere: Filimica ocupa un loc de seama printre plantele indigene. Ea arenumeroase denumiri populare, cum ar fi: boance, calce, caldarusa, coconite, fetisca, floare-galbena, galbenioare, nacotele, ochi-galbeni, rosioara, rujinica, salomie, stincuta, tataisi, vizdoage. Filimica este dintre acele plante care intervin, oferindu-si ajutorul, in cancer si ulcere canceroase. Se gaseste in unele gradini la tara, uneori creste salbatic si pe grohotisuri de panta. Fiind din nou cunoscuta si dorita in popor, avind deci iarasi cautare gratie fortei ei vindecatoare, nu o intilnim doar in gradini, ci si pe ogoare. Filimica ajunge la o inaltime de 30-60 centimetri, capitulele ei florale stralucesc in nuante de la galben pina la portocaliu-galbui, iar tulpina si frunzele sunt zemoase si lipicioase la pipait. Exista diferite varietati: cu capitulele florale pline, cu staminele deschise sau inchise la culoare. Ele sunt similare in puterea lor de vindecare. Daca dimineata dupa ora 7 capitulele lor florale sunt inchise, inseamna ca in acea zi va ploua. De aceea, filimica era considerata inca din secolele trecute drept barometru. In medicina populara aceasta planta se culege si se utilizeaza cu flori, tulpina si frunze cu tot. Trebuie adunata insa pe soare stralucitor, caci atunci puterile ei tamaduitoare ating apogeul. Filimica poate fi luata proaspata din gradina pina tirziu in toamna, atita timp cit n-a fost napadita de rugina (mana). Filimica se aseamana puternic cu arnica, fiindu-i insa superioara in putere curativa. Arnica n-are voie sa fie administrata intern decit sub supraveghere medicala, intrucit este posibil ca ceaiul mai degraba sa dauneze bolnavilor de inima decit sa le foloseasca, pe cind ceaiul de filimica poate fi consumat dara a dauna. Fiind o planta depurativa, ea constituie pentru noi un ajutor pretios in icterul infectios. Baut zilnic a 1-2 cesti de ceai de filimica face minuni. Filimica are efect de curatire, stimuleaza circulatia singelui si grabeste vindecarea ranilor. Un om a intrat cu mina intr-un fierastrau circular si durerile de pe urma ranii nu au incetat nici dupa iesirea din spital. Auzind acestea l-am sfatuit sa apeleze la alifia de filimica. A fost entuziasmat de efectul pomezi si mi-a comunicat ca durerile care-i pricinuisera multe nopti nedormite au trecut in scurt timp. De atunci, sotia lui planteaza iarasi filimica in gradina. Aflindu-ma intr-o vizita in Muhlviertel, gazda mi-a aratat picioarele ei pline de varice. Am luat filimica din gradina si am preparat alifia. Ramasitele i le-am aplicat imediat pe gambe (resturile pot fi folosite de 4-5 ori). Pe urma, femeia a intins zilnic alifia, cu o grozime cit muchia cutitului, pe o bucata de pinza pe care si-a legat-o de gambe. Veti fi uimiti auzind ca patru saptamini mai tarziu, cind m-a vizitat la Grieskirchen, varicele disparusera. Ambele picioare aveau iarasi o piele frumoasa, neteda. O calugarita mi-a relatat ca sfatuise o femeie batrina pe care o remarcase pe strada din cauza varicelor deosebit de mari sa se trateze cu alifie de filimica. A fost surprinsa cind aceas femie i-a aratat, o luna mai tirziu, in culmea fericirii, picioarele. Toate varicele disparusera si pielea isi recapatase netezimea. Alifia aceasta ajuta foarte rapid si in flebite, ulcere varicoase care nu se vindeca, fistule, degeraturi si arsuri. Alifia si resturile de pe urma prepararii ei se folosesc la leziunile ulceroase ale sinului, chiar daca sunt maligne (cancer mamar). Unei cunostinte a trebuit, deodata, sa i se extirpe sinul. In timp ce se afla inca in spital si toti ne faceam griji in legatura cu starea ei, i-am pregatit alifie de filimica. Cu aceasta alifie si-a uns mai tarziu uriasa rana ramasa de pe urma operatiei, drept care marimea ranii s-a redus mult. Cicatricele ei au dovedit la consultul post operator o vindecare atit de frumoase in comparatie cu cele ale altor paciente, incit n-a mai fost necesara decti partial radioterapia. Alfia de dilimica este de mare ajutor si atunci cand piciorul este napadit de ciuperci. Multe scrisori mi-au confirmat acest lucru, chiar in cazurile in care dadusera gres toate metodele incercate pina atunci. Si infuzia de filimica proaspata poaet fi folosita cu succes in aceasta boala. Daca o astfel de micoza a cuprins zona vaginului, trebuie facute spalaturi sau bai de sezut. Se iau 50 grame de filimici uscate sau de 2 ori cite 2 miini pline de filimici proaspete pentru fiecare baie de sezut. O femeie din Stuttgart mi-a scris ca sotul ei suferise de o ciuperca la picior. Ce nu incercasera! Baile, alifiile si pudra nu dadusera nici un rezultat. Atunci au incercat cu afifie de filimica. Dupa opt zile, locurile deschise s-au vindecat si asa au ramas. Nu-i minunat? Pe linga alifie ar trebui preparata si o tinctura de filimica (a se cauta reteta la Moduri de folosire). Aceasta tinctura, diluata cu apa fiarta, este foarte potrivita la compresele preparate pentru rani, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ba chiar pentru ulceratii purulente sau de natura canceroasa, pentru rani deschise din cauza escarelor, pentru umflaturi, abcese si pustule. Nu numai preotul Kneipp s-a zbatut pentru a impune filimica drept un mijloc fizioterapeutic de vindecare a

ulceratiilor canceroase, ci si medici cunoscuti ca dr. Stager, dr. Bohn, dr. Halenser si altii. Dr. Bohn citeaza aceasta planta ca fiind cel mai important mijloc curativ in bolile canceroase, atunci cind nu se mai poate interveni pe cale chirurgicala si recomandata sa se bea ceai de filimica o perioade mai lunga de timp. Sucul proaspat stors al filimicii poate fi folosit cu mare succes chiar in cancerul pielii. Hemangiomul uns vreme indelungata de citeva ori pe zi cu suc proaspat de filimica poate fi facut sa dispara, la fel si semnele din nastere (sub forma de pata colorata) sau keratoza senila (petele de batrinete). Si petele aspre de natura conceroasa de pe piele pot fi astfel indepartate. Recent, medicul si cercetatorul american, dr. Drwey, a atras atentia asupra punerii curative unice a filimicii la cancer; a putut consemna reusite tamaduitoare foarte bune, Ceaiul de filimica se administeaza intern si in boli gastro-intestinale, in crampe si ulcere stomacale, in inflamatii ale colonului, hidropizie si hematurie. El reprezinta, de asemenea, un mare ajutor in viroze si infectii bacteriene. Ca efect minunat are folosirea ceaiului proaspat de filimica reiese dintr-o declaratie, facuta de un medic; O fetita de doi ani si jumatate se cam imbolnavise dupa repetarea vaccinului antipoliomielitic; avea diaree cronica, slabise, se constatasera o scadere evidenta a vederii si tot felul de greutati de nutritie. La un consult clinic se determinase in cele din urma ca are avea paratifos, motiv pentru care fata era tinuta sub observatie medicala. Dupa o folosire de o saptamina a ceaiului din flori proaspete de filimica si administrarea unui numar mic de medicamente homeopatice, copilul s-a refacut in mare masura. Rezultatul analizei facute imediat si repetete de 3 ori a materiilor fecale, in vederea depistarii agentilor patogeni ai tifosului, a fost pentru pima data negativ. Deoarece filimica da rezultate bune in icterul infectios, este un leac excelent si in bolile de ficat. Florile, frunzele si tulpina sunt oparite cu apa clocotita, iar ceaiul se bea neindulcit. La bolile enumerate mai sus se pot bea 3-4 cesti pe zi, aproximativ 1 lingura la fiecare sfert de ora. Se obtine un mijloc vermifug daca se prepara un ceai din 1 litru de apa si 1 lingura plina de fluri de filimica. Sucul tulpinilor proaspete indeparteaza verucile (negii) si scabia (riia); daca infuzia se fierbe si locurle atinse sunt imbaiate in ea, atunci se vindeca eczemele si inflamatiile ganglionilor. Ceaiul, consumat zilnic, are efect depurativ. Persoanelor care folosesc ochelari si care fac cite o baie de ochi cu ceai caldut li se intareste vederea. Spalaturile cu infuzie de filimica si coada calului, amestecate in parti egale, ajuta la ulceratii si tumori canceroase, la picioarele cu ulcer varicos, in osteoporoza, in abecesele coapsei si in ranile urite, purulente, care nu vor sa se vindece. Sa ia 1 lingura cu virf din acest amestec pentru 1 litru de apa. Pentru a reliefa performantele unice ale ceaiului de filimica iata citeva rezultate concludente: O asistenta medicala care suferea deja de opt ani de o inflamatie a colonului isi luase ora la un medic specialist. A fost sfatuita, sa ia ceai de filimica. Pe parcursul a patru zile a baut, incetul cu incetul, cite doua cesti cu ceai de filimica. Nici nu i-a venit sa creada cind dupa aceasta folosire scurta tot raul i-a disparut. O calugarita mi-a povestit ca suferea de diaree puternica. Desi a baut ceai de musetel, nu s-a simtit nici o ameliorare. Abia cind a recurs la ceaiul de filimicaa fost inalturat raul in timpul cel mai sucrt. O alta calugarita din Bavaria se chinuia deja de 15 ani cu o ciuperca la picior si avea deseori si flebite. A reusit sa ajunga, ince din urma, prin uzul alifiei de filimica, la o vindecare a pricioarelor. Florile de filimica, 2 lingurite rase la 1 ceasca de apa, sunt un laxativ usor. Crustele din nas se pot vindeca usor cu o alifie de filimica. Observatie: Daca cineva nu suporta untura de porc poate folosi la prepararea alifiei si grasime vegetala de calitate. Pentru a obtine o pomada mai alifioasa, se toarna in ea cit este calda putin ulei.

Mod de folosire: -infuzie:1 lingurita (cu virf) de plante la 1 litru de apa. -bai de sezut; de 2 oricite 2 mini pline de plante proaspete sau 100 grame de plante uscate la 1 baie de sezut (a se vedea Bai de sezut) -spalaturi: 1 lingura (cu varf) de plante la 1 litru de apa. -tinctura: se pune 1 pumn plin de fluri intr-un litru de rachiu natural, se lasa 14 zile la soare sau la caldura de cca. 20 grade. -alifie de filimica: de 2 ori 2 miini pline de filimica (frunze, tulpini si flori) sunt taiate marunt. 500 grame de osinza de porc hranit natural sau de untura de porc buna se infierbainta astfel de parca s-ar pune snitele la prajit. In aceasta untura fierbinte se introduc filimicile taiate, se lasa sa sfiriie bine, se amesteca si se iau de pe foc. Se acopera si se lasa sa stea timp de o zi. A doua zi, preparatul se incalzeste usor si se filtreaza printr-o bucata de pinza sau tifon in vaze curate, pregatite dinainte. -suc proaspata: se spala frunzele, tulpinile si florile si se trec, in stare umeda, prin storcatorul electric de uz casnic.