Universitatea “Babes Bolyai “

Facultatea de Geografie Cluj-Napoca

Componentele fondului turistic si a bazei materiale ale judetului

PRAHOVA

CUPRINS

Componentele fondului turistic si a bazei materiale

1.1 Fondul morfoturistic ……………………… pag. 3 - 111.2 Fond climatoturistic ………………………..pag. 12 - 26 1.3 Fond turistic hidrogeografic ……………….pag. 27 - 281.4 Fondul turistic biogeografic ……………….pag. 29 - 36 1.5 Fondul turistic cultural-istoric …………….pag. 37 - 531.6 Fondul turistic etnografic si folcloric ……...pag. 54 - 56 1.7 Baza materiala turistica ……………………pag. 57 - 63 1.8 Potential de comunicatie ……………………pag. 64 – 70

1.1 Fondul morfoturistic al teritoriului judeţului Prahova

În cadrul judeţului Prahova se găsesc dealurile subcarpatice corespunzătoare Subcarpaţilor Prahovei, depresiunea Câmpina (pe valea Prahovei) şi depresiunea Vălenii de Munte (pe valea Teleajenului), coborând dinspre nord spre sud înspre Câmpia Ploieştilor, componentă a sectorului Olt-Argeş al Câmpiei Române.

Cea mai mare parte a masivului Bucegi se găseşte în partea de NV a judeţului, mărginiţ de Valea Prahovei, care la rândul ei se învecinează la E cu munţii Ciucaş din Carpaţii Curburii, dând naştere celei mai importante zone de turism alpin din România.

Masivul Bucegi este cea mai vizitată regiune din Carpaţii româneşti; relieful pe calcare şi conglomerate a creat de-a lungul timpului forme sculpturale deosebite precum Sfinxul, Babele, Peştera Ialomiţei sau Cheile de pe Valea Superioară a Ialomiţei.Relieful de calcare, conglomerate şi gresii

Prezenţa zonelor vaste calcaroase şi a blocurilor mari de calcar a permis desfăşurarea unor fenomene carstice al căror rezultat îl admiră azi mii de turişti sub forma unor forme exocarstice şi endocarstice precum lapiezurile şi dolinele din Padina Strungii sau Muntele Coteanul, hornurile de la obârşia văii Bătrâna sau din Strunga Mare. În urma unor procese complexe carstice au apărut şi văile de tip “Horoabe”, valea Horoabei, valea Coteanului şi valea Tătarului. Alte forme deosebite în calcar includ Colţii Obârşiei (alt. 2480 m), Mecetul Turcesc şi Turnurile Horoabei. Cheile sunt foarte bine reprezentate, mai ales în zona centrală a masivului, în lungul văii Ialomiţei, în strânsă legătură cu existenţa bancurilor masive de calcare cretacice şi poziţia acestora de ambele părţi ale axului sinclinalului suspendat al Bucegilor, printr-o succesiune de sectoare de chei, cu dimensiuni variabile dar în general mici, care de la nord la sud se prezintă astfel: Cheile Urşilor, Cheile Peşterii, Cheile Tătarul Mic (Coteanul), Cheile Tătarul Mare, Cheile Zănoaga Mica, Cheile Zănoaga Mare, Cheile Orzei, Cheile de la Dobreşti. În zona centrală a Parcului Natural Bucegi se află peştera Pustnicului de la ieşirea din Cheile Peşterii, peşterile din Cheile Tătarului şi peştera Ialomiţei, iar în sud-vest găsim peştera Răteiului.

Cea mai mare şi cunoscută dintre aceste peşteri este Pestera Ialomiţei, situată în Cheile Peşterii, la altitudinea de 1660 m. Aceasta are o desfăşurare mixtă, prezentând atât galerii cât şi grote sau săli. Nu are formaţiuni de concreţionare, ci doar materiale de desprindere, forme de eroziune şi acumulari de material aluvionar. Această peşteră prezintă o deosebită importanţă, datorită faptului că, pe baza depozitelor existente în "Grota Mare" (unul dintre ultimele sectoare ale peşterii), au putut fi stabilite fazele glaciare din Munţii Bucegi. La intrare se găseşte Mănăstirea Peştera Ialomiţei, ctitorită în secolul al XVI-lea. Lungimea galeriilor ce pot fi vizitate, până în punctul numit „la Altar” este de 400 m, urmând în amonte o porţiune de încă 80 m, cu galerii şi grote cunoscute:

* prima grotă din cadrul peşterii poartă numele de „Mihnea Vodă”, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lăţimea de 15 m şi înălţimea de 10-25 m;

* urmează galeria numită „Pasaj” cu lungimea de 20 m şi lăţimea între 1-8 m, în timp ce înălţimea variază între 1,5-2 m;

* grotele „Decebal” şi „Sf. Maria” sunt strâns legate unele de altele, cu dimensiuni destul de modeste: lungime între 10-30 m şi înălţime între 2-10 m;

* după o nouă galerie lungă de 40 m, urmează grota „la Răspântie” şi grota cu cele mai mari dimensiuni din toată peştera: „grota Urşilor” sau „Sala Mare” având 72 m lungime, 35 m lăţime şi 25 m înălţime.

Relieful pe conglomerate şi gresii, care ocupă o suprafaţă întinsă a parcului, se remarcă mai ales în partea superioară a Abruptului Prahovean, în împrejurimile Vârfului Omul, la est de Babele şi la izvoarele văii Jepilor. Ca urmare a intercalaţiilor de gresie, caracterizată printr-o duritate mai mare şi un grad de permeabilitate mai scăzut, s-au format o serie de forme complexe, cum ar fi: Bisericuţa şi Piramidele de pe Culmea Ţigăneşti, Ciobănaşul şi Coloanele de pe Culmea Doamnele şi Obârşia, Sfinxul sau Babele, acestea două din urmă fiind stânci izolate modelate de îngheţ, dezgheţ, şiroire şi procese eoliene.

Relieful glaciar, mai puţin dezvoltat decât în restul Carpaţilor Meridionali, se găseşte la altitudini de peste 1400 m, în dispunere aproximativ circulară înconjurând vf. Omu (2505 m). De aici, din jurul acestui vârf, din căldările glaciare, pornesc radiar obârşiile multor văi modelate de gheţarii cuaternari, spre E, N şi V, pe circa 1-2 km (obârşiile Văii Cerbului, Morarului, Mălăeşti, Ţigăneşti, Gaura, Ciubotea) între ele aflându-se culmile înguste, cu vârfuri semeţe cum sunt M. Moraru, Bucşoiu (2492 m), Padina Crucii, Scara (2422 m), Ciubotea sau Gaura. Spre sud, pe valea Obârşia Ialomiţei, limba gheţarului cuaternar avea peste 4 km lungime şi se întâlnea pe stânga cu o alta de pe Valea Sugărilor; morena frontală de pe valea Obârşia Ialomiţei se poate observa în amonte de cabana Peştera sub forma unui val ascuţit.

Munţii conglomeratici Ciucaş din grupa Curburii sunt alcatuiţi din două culmi principale, culmea Ciucaş - Bratocea pe aliniamentul SV-NE şi culmea Gropsoarele-Zăganu pe directia NV-SE, unite prin înşeuarea muntelui Chiruşca. Culmea Ciucaş - Bratocea reprezintă partea de vest a masivului, ce se împarte în două compartimente separate de şaua Tigăilor. Culmea Ciucaş reprezintă compartimentul nordic, atingând înălţimea maximă în Vârful Ciucaş (1954 m), iar culmea Bratocea reprezintă componenta sudică, înuniformitate structurală şi petrografică. Ei se desfăşoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit predominant din formaţiuni de vîrstă cretacică. În componenţa lor intră calcare, gresii şi argile; în bazinul Zamorei apar local şisturi cristaline încluse în masa sedimentară pe care eroziunea le-a descoperit. Monotonia structurală şi petrografică imprimă o relativă uniformitate în aspectul reliefului şi face ca aici să lipsească abrupturile, vârfurile ascuţite şi crestele specifice munţilor din imediata vecinătate (Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaş). Munţii Baiului au o înălţime medie de în jur de 1100 m. Numai vârfurile principale depăşesc 1600 m (Neamţu - 1 923 m, Ştevia - 1906 m, Paltinu - 1 899 m, Baiul Mare - 1895 m etc.), în timp ce în albiile văilor, la periferie, se înregistrează valori sub 1000 m (pe Prahova, la confluenţa cu Azuga - 900 m, la Buşteni -860 m, la Sinaia - 780 m, la Posada - 645 m, pe Doftana, la confluenţa cu Rusu - 860 m, la Trăisteni, la gura de vărsare a Prislopului - 730 m). Datorită pantelor dinspre văile principale către vârfurile din Munţii Baiului urcuşul se face la început ceva mai dificil, pentru ca apoi să devină treptat mai lejer. O altă caracteristică a Munţilor Baiului este faptul că înălţimile cele mai mari se află în lungul unei dorsale N-S, situată aproximativ în centrul acestora şi care în linie dreaptă se întînde pe 24 km. Din ea se desprind către est şi vest culmi mai scurte

(de 3-5 km) care coboară spre Prahova şi Doftana, în lungul cărora se desfăsoară majoritatea potecilor şi drumurilor care străbat muntele şi care pot fi folosite în excursii. Culmile dinspre Doftana sunt ceva mai lungi, de unde şi durata mai mare a traseelor turistice desfăşurate pe ele.

În cuprinsul Munţilor Baiului se pot distinge trei subunităţi. Munţii Baiul Mare se desfăşoară între Prahova şi Doftana şi la sud de cursul inferior al Azugii şi au înălţimea maximă (1908 m) în vârful din extremitatea nordică a culmii principale şi pe care ciobanii îl numesc tot Baiul Mare. Către sud se află mai multe vârfuri de peste 1500 m (Baiul Mare -1895; Drăgan - 1775 m; Piscul Câinelui - 1 658 m; Vomicu - 1627 m; Mierlei - 1660 m) separate de şei adânci. La nord de vf. Baiul Mare urmează vârfurile Baiul Mic (1826 m) şi Cazacu (1 752 m). Din culmea principală către Prahova, atât văile cât şi interfluviile se desfăşoară de la est către vest. Mai important este muntele Cumpătu, care are şi cea mai mare înălţime (1651 m). Spre Doftana, orientarea generală a culmilor şi văilor este NV-SE, iar lungimea lor depăşeşte frecvent 6 km. Culmile dinspre Prahova se termină aproape brusc, dezvoltând versanţi cu pantă mare, cu o diferenţă de nivel de 250-350 m; celelalte, dinspre Doftana, se prelungesc mult, astfel încât contactul este ceva mai lin. O notă aparte în peisaj o dau bazinele de recepţie ale văilor, alcătuite din ravene şi torenţi care erodează adânc în scoarţa de alterare şi în roca vie imprimând aspecte de sălbăticie în contrast cu conturul molcom al culmilor. Situarea în vecinătate a oraşelor Sinaia, Buşteni, Azuga şi a localităţilor Trăisteni, Teşila, Secăria, Posada uşurează atât drumeţiile pe trasee la vârfurile principale limitrofe, cât şi traversarea lor.

1. Acele Morarului (Bucegi)

2. Babele

4. Mecetul Turcesc

3. Colţii Obârşiei

5. Panorama Bucegilor de pe Postăvaru

Cheile Tătarului şi Cheile Peşterii

Munţii Ciucaş

1. 2.Fond climatoturistic

Situat pe pantele sudice ale Carpatilor, in apropiere de curbura acestora, judetul Prahova cuprinde un teritoriu ce se intinde de pe culmile inalte ale muntilor pana in campie, pe malurile Ialomitei. Aceasta situatie confera judetului o mare varietate a conditiilor fizico-geografice si, implicit, a celor economico-geografice.Judetul Prahova are o suprafata de 4694 kmp (1,97% din suprafata tarii).

Relief variat: in nord, Muntii Bucegi, Garbovei si Ciucasului, apoi zona subcarpatilor (Dealul Mare si Istrita), iar in sud zona campiei piemontane a Ploiestilor. Clima temperat-continentala, cu temperaturi mai scazute in regiunile de munte,temperatura medie anuala a aerului fiind cuprinsa intre 8,8 grade C in zona de deal (Campina) si 10 grade C in zona de campie (Ploiesti). Precipitatiile reprezinta elementul cel mai activ in modelarea reliefului.S-a constatat o crestere gradata a cantitatii medii anuale de precipitatii de la campie spre deal: 500-800 mm/an in zona de deal si campie si 800-1200 mm/an in zona de munte.Valorile extreme maxime ale cantitatilor lunare de precipitatii inregistrate au fost de 270 mm in iunie 1979 in zona de deal (Campina) si de 328 mm la campie.Vanturi dominante din nord si nord-est.

Prahova este un judet aflat în regiunea istorică Muntenia din Romania, este unul dintre cele mai urbanizate judeţe ale ţării, cu două municipii,Ploiesti-resedinta judetului,Campina şi alte 12 oraşe, Azuga, Baicoi, Boldesti-Scaeni, Breaza, Busteni, Comarnic, Mizil, Plopeni, Sinaia, Slanic, Urlati, Valenii de Munte.

DRUMETII

Drumetie in BusteniDin punct de vedere turistic orasul Busteni are o pozitie dintre cele mai

incantatoare, fiind asezat pe valea superioara a raului Prahova, in judetul Prahova, la o altitudine ce variaza intre 850 si 950 metri, chiar la baza masivului Caraiman din muntii Bucegi.

Busteniul este considerat de catre multi un "Sestogradcity" unde isi dau intalnire marea masa a celor indragostiti de vaile si branele pline de farmec ale muntilor.

Situat la poalele muntilor Bucegi, orasul Busteni este punctul de plecare in majoritatea traseelor montane din zona, iar iubitorii sporturilor de iarna vor fi bucurosi sa afle ca la Busteni s-a inaugurat cea mai moderna partie de schi din tara si din sud-estul Europei. Este vorba de partia Kalinderu, amenajata la standarde internationale, cu fonduri europene.

Din punct de vedere geografic localitatea Busteni prezinta urmatoarele caracteristici :

- este asezata pe valea superioara a Prahovei.- pozitia geografica este de 25 latitudine nordica si 25"33 longitudine estica.- altitudinea minima este de 882 m si maxima de 980 m.- se leaga de alte localitati din tara prin drumuri nationale si europene, astfel:- de Brasov, Ploiesti si Bucuresti prin D.N. nr.1 si D.E. nr.15- de Targoviste prin D.N. nr.71- de Rasnov prin D.N. nr.73- distanta pe sosea pana la Bucuresti este de 136 km. si pana la Brasov de 35 km.- dispune de o statie CFR unde opresc majoritatea trenurilor de calatori de pe

ruta :Bucuresti - Brasov - Cluj - Oradea - Budapesta - Viena - Paris sau Berlin- distanta pe calea ferata pana la Bucuresti este de 129 km. si pana la Brasov de 36

km.Din punct de vedere turistic orasul Busteni are o pozitie incantatoare, fiind asezat

chiar la poalele muntilor Bucegi, cu varfuri dintre cele mai impresionante. Busteni, este considerat de catre multi un " Sestogradcity " unde isi dau intalnire marea masa a celor indragostiti de vaile si branele pline de farmec ale muntilor.

Obiective turistice:

Crucea Eroilor Neamului

Cel mai mare si valoros monument al statiunii, unic in tara, este Crucea Eroilor Neamului cazuti pe campurile de lupta pentru reantregirea neamului, construit intre anii 1926-1927, prin grija Majestatii Sale Regina Maria si amplasata pe Saua Muntelui Caraiman, la cota 2291 m. Crucea este executata din profile de otel, asezata pe un soclu din beton armat, iar in interiorul acestuia se afla o incapere care a adapostit initial dinamul generator de energie electrica care alimenta cele 300 de becuri a 500 W fiecare.

Dimensiunile monumentului sunt impresionante avand inaltimea de 48 m si latimea de 14 m. Noaptea cand este senin si becurile sunt aprinse, privitorului i se ofera o imagine feerica si Dumnezeiasca, prin aparitia unei cruci imense inconjurata de numeroase stele de pe bolta cereasca.

Castelul Cantacuzino

In anul 1911 a fost cladit Castelul, si o serie de grote, cascade si fantani arteziene, toate situate in parcul al carui proprietar a fost printul Gheorghe Cantacuzino zis " Nababu” . Castelul, din punct de vedere arhitectural, figureaza in topul primelor castele din Romania fiind construit in anul 1911 , astazi functioneaza ca sediu al Sanatoriului Ministerului de Interne, urmand ca dupa finisarea noului sediu al sanatoriului, Castelul sa fie repus in circuitul turistic.

Vila Cezar PetrescuIn statiune sunt alte multe cladiri a caror arhitectura ne indreptateste sa le

mentionam in randul monumentelor locale si anume: Vila Muzeul Memorial " Cezar Petrescu " - scriitor si publicist - muzeul contine biblioteca personala a scriitorului ( 10304 volume din care trei sferturi in limba franceza ). In hol pot fi admirate trei sculpturi semnate Oscar Han, iar pe pereti sunt expuse cateva lucrari ale pictorilor Jiquidi, H. Dumitru, Iser si G. Loewenti. - , Vila "Nestor Urechia” - scriitor, publicist si inginer, Vila "Gheorghe Titeica” - academician si matematician de renume mondial, Vila "Tudor Vianu” - academician, istoric si critic literar, Vila "Lucretiu Patrascanu" - avocat si om politic, Vila "D. Leonida” - profesor universitar, intemeietorul Muzeului Tehnic din Bucuresti, Vila "Cunescu” - avocat si om politic, Vila "Aura Buzescu” - actrita, Vila "Gheorghe Lupu” - profesor universitar, doctor si om politic, Vila "Madgiaru” - economist si om politic, Vila "Borneanu” - doctor. - locuinta oraseneasca de factura romantica - str. Libertatii nr.236 - locuinta oraseneasca de factura neoromaneasca - str. Libertatii nr.250 - locuinta oraseneasca de factura traditionala (vila "Piscului”) - str. Soimului nr. 5 - locuinta oraseneasca de factura neoromaneasca ( gradinita) - str. Zambilelor nr.4. O alta constructie impunatoare si reprezentativa este fostul cazino si hotel, azi casa de copii orfani, situata pe str. Traian nr.1.

Biserica Domneasca

Biserica Domneasca, zidita din piatra de cariera, este o copie redusa a Manastirii Horezu, prin arhitectura, dotarile interioare si vechimea sa, intra in randul monumentelor remarcabile ale statiunii. Este o biserica ortodoxa construita in anu 1889. Ctitorie a

regelui Carol I si a reginei Elisabeta, pictati in marime naturala in pronaos. In forma de cruce cu doua turle de forme diferite, a fost ridicata de constructori italieni condusi de Pietro Dreossi.

Mobilierul este din stejar masiv, iar catapeteasma, considerata a fi cea mai frumoasa din Romania, a fost lucrata la Viena. Icoanele originale pastrate, sunt pictate de Ghe. Tatarascu sau ucenicii sai. Pictura originala din altar are acelasi autor ca si la Manastirea Sinaia - Agnes Exner.

Partia Kalinderu este amplasata pe un versant al masivului Caraiman, circa 1 km distanta de centrul localitatii, are o lungime de 1.300m,panta medie de 37%, instalatie de zapada artificiala si telescaun.

Drumetie in statiunea turistica AzugaAmplasare: oras in judetul Prahova situat pe valea superioara a Prahovei, la

poalele Muntilor Bucegi, la 60 km NV de Ploiesti si 136 km de Bucuresti.Istoric: Localitatea a fost intemeiata in anul 1830. Pana in anul 1881 s-a numit

Intreprahove. Declarat oras in 1948. Climat: specific zonelor alpine, tonic-stimulant, ozonizat, fara praf si

alergeni.Temperatura medie anuala: 7 gradeC.Situata in partea de nord a judetului Prahova, la confluenta raului Prahova cu

paraul Azuga, localitatea Azuga este o asezare urbana, avand coordonatele de identificare 45 grade 37' latitudine nordicasi 25 grade 33' longitudine estica. Orasul are 5.213 locuitori. Este o localitate tipica de munte; teritoriul sau administrativ de 8.304 ha se suprapune atat Muntilor Clabucetele Predealului (N-V) cat si Muntilor Garbovei (S-E), orasul propriu – zis, desfasurandu-sein lungul vaii Azuga, pe directie E-V, pe cca 3 km panala confluenta cu Prahova. Pozitia si accesibilitatea sunt avantaje pentru orasul Azuga, acesta fiind situat pe cea mai circulatavale transcarpaticaa Romaniei – Valea Prahovei – respectiv DN 1 E60 si magistrala feroviaradubla, electrificataBucuresti – Brasov, la cca 135 km fatade Bucuresti si 36 km fatade Brasov. Se invecineazala nord cu jud. Brasov, la sud - vest cu orasul Busteni, iar la sud - est se aflacomuna Valea Doftanei. Potentialul turistic aferent teritoriului administrativ al orasului Azuga este in exclusivitate natural, formele de turism favorizate fiind: odihna totala sau activa, drumetie 9 trasee turistice montane de la foarte usoare la foarte dificile, in Muntii Bucegi si Muntii Baiului, trasee de alpinismin Muntii Bucegi, cu grad de dificultate de la I – VI), sporturi de iarna (schi alpin, fond, randonee, snowboard, sanius) sporturi de vara (exista 2 terenuri de handbal – volei, 1 teren de fotbal, 2 terenuri de tenis pe zgura, 1 teren de baschet, o sala de sport), picnic, vanatoare si pescuit sportiv, agrement nautic, cunoastere – instruire.

Resursele turistice majore suntin principal urmatoarele:- peisajul montan cu mare valoare esteticasi functionalafavorabil odihnei dar mai

ales activitatilor recreative atat iarna cat si vara;- clima montanade tip subalpin, similara celei inregistrata de statiunile turistice

prahovene;

- potential schiabil remarcabilin Muntii Garbovei dar siin Clabucetele Predealului;- fond piscicol si cinegetic valoros.Atractii turistice1. Partia olimpica de schi (3.042 m lungime), cu instalatii de transport pe cablu2. Targul de paie ,de la iesirea din oras spre Predeal.PARTIA CAZACU - AZUGACu un grad de dificultate mediu, partia Cazacu are o lungime de 400 de metri.

Partiile sunt deservite de un telescaun, care funtioneaza intrele orele 9:00 si 17:00, si teleschi, al carui program poate fi prelungit dupa ora de inchidere, la cererea turistilor care vor sa schieze pe timp de noapte. Tot aici, turistii care nu stiu sa schieze, dar vor sa invete se pot adresa Scolii de Schi de la poalele partiei unde sunt monitori din localitate. Pe langa toate acestea, statiunea Azuga dispune si de o partie de schi fond.

PARTIA SORICA - AZUGACu o lungime de 2.100 de metri si o latime de 50, partia poate fi folosita fara

probleme atat de incepatori, cat si de schiorii cu experienta. Si turistii care vin la Azuga special pentru a practica sporturi de iarna o pot face si noaptea, pentru ca 800 de metri din partie, cei de la baza, beneficiaza de iluminat nocturn. Pe aceeasi lungime functioneaza tunuri de zapada artificiala.

Drumetie in SinaiaSinaia este un oras in centrul Romaniei (in judetul Prahova), situat pe raul

Prahova, la poalele Muntilor Bucegi (Carpatii Meridionali), la o altitudine ce variaza intre 798 si 971 m.

Localitatea Sinaia apare mentionata documentar, prima oara, in 1690, cand in preajma Manastirii Sinaia (1690-1695), pentru paza sa, au fost intemeiate primele locuinte ale unor scutelnici, care apoi au format o populatie stabila

Initial, satul s-a numit Izvorul, iar din 1874 poarta denumirea actuala. A fost declarata oras in 1880 cand localitatea a devenit resedinta de vara a regelui Carol I.

Sinaia este una din cele mai importante statiuni de odihna din tara, furnizand cele mai bune conditii de petreecere a timpului liber dar si de tratament, in toate anotimpurile anului, pentru oameni de toate varstele.

Are un climat subalpin, cu veri racoroase (media lunii iulie este de 14-16°C) si cu ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana (media lunii ianuarie este de -3,5°C). Temperatura medie anuala este in jur de 6,5°C iar media precipitatiilor 800-1000 mm anual. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfarsitul lui septembrie pana la sfarsitul lui martie.

Obiective turistice

Obiectivele turistice sunt: Complexul muzeal Peles, amenajat in fostul castel regal (cladire realizata in stilul renasterii germane, iar parcul in stilul renasterii italiene) cu numeroase camere decorate in stiluri diferite, picturi, obiecte din sticla, portelan, faianta,

lemn; Pelisorul si Foisorul, Manastirea Sinaia - biserica veche este o ctitorie a Spatarului Mihai Cantacuzino in stil brancovinesc, biserica noua a fost ridicata de Gheorghe Bibescu, muzeu de arta medievala; Muzeul "Rezervatia Bucegi" din Parcul Central si Casa Memoriala George Enescu - vila Luminis. Mari edificii pentru turism construite in sec. XX sunt Cazinoul si mai multe hoteluri.

Castelul Peles - construit intre anii 1873 - 1883 de Carol I de Hohenzolleren primul rege al Romaniei. Construit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cladirea este incercarea regelui de a imita stilul din tara lui natala, creand un ansamblu bavarian in muntii din Romania.

Castelul este compus din 160 de camere si are un turn central de 66 de m inaltime. Acesta a fost resedinta regala de vara (pana in 1947), iar astazi adaposteste un muzeu cu colectii de picturi, sculpturi,armuri,covoare, mobila, tapiserii etc. Arhitectura exterioara se incadreaza predominant in stilul Renasterii germane, mai putin terasele dispuse in amfiteatru, cu fantani arteziene, balustrade, vaze si statui din marmura sculptate de italianul Romanelli din Florenta, caracteristice Renasterii italiene.

In zilele noastre Castelul Peles, este atractia turistica principala a statiunii Sinaia, constructie considerata a fi una din cele mai valoroase monumente arhitectonice din Romania.

Castelul Pelisor - un alt obiecti turistic,situat langa Castelului Peles, destinat initial printului Ferdinand I, azi muzeu.

Manastirea Sinaia - cu biserica veche, avand hramul "Adormirea Maicii Domnului "(15 m lungime si 6 latime), a fost construita in anii 1690 - 1695, din initiativa si prin stradania marelui spatar Mihail Cantacuzino ( fiul postelnicului Constantin Cantacuzino), dupa modelul Manastirii "Sfanta Elena" de pe Muntele Sinai, pe care o vizitase cu putin timp inainte. Si astazi Manastirea Sinaia continua sa vegheze orasul care-i poarta numele si al carui simbol spiritual este.

Cai de accesRutiere: Bucuresti - Brasov pe DN1 (E 60) dinspre Rasnov pe DN 73 A, jonctiune

cu DN 1.Feroviare: Gara Sinaia, pe linia Bucuresti – Brasov.

Drumetii la CheiaStatiunea Cheia este situata in comuna Maneciu, judetul Prahova, pe raul Teleajen

la poalele Muntilor Ciucas (Carpatii Orientali), la distanta de 60 km de Ploiesti pe DN. Bucuresti a Brasov.Statiunea se caracterizeaza prin presiune atmosferica relativ coborata, aer curat fara praf si alergeni, bogat in raze ultraviolete, ionizare atmosferica substantiala.

Este un loc minunat de odihna si recreere pentru persoane care sufera de astenie nervoasa, suprasolicitare fizica si intelectuala, hipertiroitism benign, rahitism, dereglari de crestere juvenila, anemii secundare etc.Are un climat clasic de depresiune intramontana, tonic si stimulant, aer cu ozonificare ridicata. Verile sunt racoroase (temperatura medie in luna iulie este de circa 16AC) iar iernile nu sunt prea friguroase (temperatura medie a lunii ianuarie este de -4AC). Temperatura medie anuala este de 6AC.

Este singura localitate pe o raza aproximativ 60 Km (intre Maneciu 20 si Sacele 40) fara industrie si poluare, devenita din vara anului 2000 statiune turistica. Padurile de brad si fag de pe inaltimile din jurul statiunii Cheia asigura un aer puternic ozonat, care are un aer specific de depresiune intramontana.

Este o statiune recomandata persoanelor care sufera de astenie nervoasa, suprasolicitare fizica si intelectuala, hipertiroitism benign, rahitism, dereglari de crestere juvenila, anemii secundare, etc.

Manastirea Cheia

Manastirea Cheia, manastire de calugari cu hramul Sfanta Treime este situata pe malul drept al paraului Tampa, in partea de sud-est a localitatii. Atestata incepand cu 1770, a fost distrusa de turci, reconstruita, apoi mistuita de un incendiu. Biserica actuala a fost construita din caramida intre anii 1835-1839 si pictata de Gheorghe Tattarascu in 1837.

Trasee montaneAcestea sunt marcate corespunzator si se intind pe distante diverse in functie de

timpul pus la dispozitia lor. Cateva exemple ar fi: traseul Zaganu, Ciucas, Valea Berii, pe parcursul carora se pot face popasuri la cabanele din zona.

ImprejurimiCabana Muntele Rosu - ofera panorama zonei Valea Pahovei de la o altitudine de

1600m si o distanta de aprox. 13 km de statiunea Cheia, drumul putand fi parcurs atat cu masina cat si pe jos. Aceasta reprezinta punctul de plecare pe diverse trasee muntane marcate corespunzator.

Manastirea Suzana - Este situata pe DN1A Ploiesti - Brasov la o distanta de 7 km inainte de statiunea Cheia. Slujbele religioase cu traditie inca din secolul al XVIII-lea sunt organizate exclusiv de maici in cadrul restrans al manastirii.

Manastirea ZamfiraLocalizata pe Valea Teleajenului, intre orasele Ploiesti si Valenii de Munte,

manastirea Zamfira a fost ctitorita in 1743 de Zamfira Apostol, sotia unui boier de la curtea voievodului Constantin Brancoveanu.

Manastirea Ghighiu, a fost intemeiata in 1601 si reconstruita in piatra in anul 1859 decorata in 1866 ca si multe alte biserici din zona de catre pictorul Gheorghe Tattarescu.

Lacul de acumulare Maneciu, situat la 20 km de Cheia, va asteapta la o partida de pescuit.

Poiana Stinei loc pitoresc de popas, la poalele culmii Valea Stinei, spre Curmatura Stinei.

Casa de vanatoare, pastravarie, punct de plecare spre Cheile Vaii Stinei, spre Curmatura Stinei, spre Pasul Borcuta, Tabla Butii, Virful Siriu (acces pe poteca 3-4h).

Sfinxul Bratocei, monument al naturii. Acces pe DN 1 pina la Pasul Bratocea (10km), apoi pe poteca (30-40min). De aici se poate continua urcusul spre Tigaile Mari, virful

Ciucas si Cabana Ciucas.Cai de acces:Rutiere:Bucuresti-Ploiesti-Valenii de Munte-CheiaBucuresti - Ploiesti: 60 kmPloiesti - Cheia : 65 kmBucuresti - Cheia : 125 kmBrasov - Sacele - Cheia : 50 kmFeroviare:Ruta feroviara Bucuresti - Ploiesti, apoi Ploiesti - Maneciu, de unde drumul

continua pe soseaua spre Cheia - Brasov.

Structurile turistice de agrement şi sport, structurile pentru sporturi de iarnă sunt bine reprezentate pe valea Prahovei, fiind amplasate în principalele staţiuni turistice.

-Valea Prahovei, situată de-a lungul râului Prahova.Staţiunea turistică de interes naţional Sinaia, staţiune supranumită şi „Perla

Carpaţilor”, este binecunoscută prin Castelul Peleş, complex arhitectonic construit în

perioada domniei Regelui Carol I, care adăposteşte inestimabile colecţii de artă. De asemenea, Sinaia dispune de 12 pârtii de schi de dificultăţi diferite (pentru pregătire medie, avansată şi schi fond), pârtie de

bob, pârtie de săniuş, pistă de bob, instalaţii pe cablu diversificate: 2 telecabine, 2 telescaun, 5 teleschi;

Staţiunea turistică de interes naţional Buşteni, dispune de 4 pârtii de schi (pentru începători, avansaţi şi schi fond), 2 telecabine (Buşteni – Babele, Babele – Peştera) şi 1 teleschi precum şi tabără de alpinism de iarnă la refugiul Sorica.

În staţiunea Azuga‚ staţiune turistică de interes naţional, deţine amenajări pentru sporturile de iarnă, care constau în: 2 pârtii (Sorica şi Cazacu), 10 km pentru schi fond şi randonnée, 1 telescaun, 1 teleschi, miniteleschi, babyschi şi schilifturi. Pe pârtia Sorica, omologată la nivel de performanţă european, ce întruneşte condiţii optime pentru a găzdui concursuri internaţionale de slalom‚ slalom uriaş şi probe de schi alpin‚ funcţionează o instalaţie de produs zăpadă artificială şi de iluminat nocturn.

-Zona montană de pe valea Teleajenului oferă un cadru natural favorabil practicării sporturilor de iarnă, dar, până în prezent nu există amenajări în acest scop, domeniul schiabil fiind nevalorificat. Structurile de agrement sunt aproape inexistente. În ultimii ani s-au făcut primele încercări de formare a acestora prin crearea condiţiilor pentru practicarea călăriei (închirieri de cai şi echipamente de călărie) şi mountain-bike în Măneciu-Cheia şi Ceraşu. Multe din traseele turistice montane din munţii Ciucaş sunt marcate. Valea Teleajenului a reprezentat întotdeauna o zonă strategică economic şi demografic, în prezent devenind un puternic punct de atracţie pentru turiştii amatori de agroturism.

Cheia este una din staţiunile montane aflate intr-o promiţătoare dezvoltare, având în prezent în pregătire un proiect complex de amenajare a unei pârtii dotată cu instalaţie de transport pe cablu, care să pună în valoare infrastructura de cazare existentă, dezvoltată cu precădere în ultimii ani, ca urmare a factorilor naturali deosebit de prielnici şi a unui peisaj foarte pitoresc.

Structurile de agrement şi sporturi de vară sunt dezvoltate, în principal, în structurile turistice de pe valea Prahovei, şi, în mai mică măsură, în zonele turistice Slănic şi valea Doftanei.

Staţiunea Sinaia cuprinde cea mai diversificată bază de agrement şi sporturi de vară: popicărie mecanică, jocuri mecanice, mese de biliard, piscine, video-discoteci, discoteci, care de obicei funcţionează pe lângă hoteluri. Totodată sunt disponibile terenuri şi săli de sport.

Staţiunile Buşteni şi Azuga deţin, de asemenea, terenuri de fotbal, volei, baschet, tenis, precum şi o sală de sport şi 2 săli de forţă (în Buşteni).

Toate cele trei staţiuni constituie puncte de plecare pentru numeroase trasee montane marcate şi trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate, inclusiv trasee velo tout-terrain (Sinaia).

Tot pe Valea Prahovei, localităţile Comarnic şi Cornu deţin terenuri de sport şi au condiţii pentru cicloturism, mountain-bike şi schi randonnée (centru de închiriere echipamente).

În zona turistică Valea Doftanei există trasee turistice marcate de dificultate mică şi sunt posibilităţi de organizare a unor partide de vânătoare, precum şi de practicare a

călăriei. Zonă în curs de dezvoltare cu deosebite elemente turistice naturale nealterate este un loc de refugiu în timpul liber pentru populaţia din centrele aglomerate.

Distribuţia dezechilibrată a structurilor de agrement şi sport la nivel judeţean, cu concentrarea acestora aproape exclusiv pe valea Prahovei, reflectă exploatarea intensivă a potenţialului turistic din această zonă şi slaba valorificare a acestuia în restul teritoriului.

Climatoterapia este folosirea diferitelor tipuri de climat cu scop profilactic sau curativ.

Chiar daca influenta climatului asupra tuturor formelor de viata poate fi observata permanent si in orice loc, sunt putini cei care o constientizeaza si care ii acorda importanta cuvenita.

Modificarile climatice pun in miscare numeroase mecanisme neurohormonale si metabolice, care au rolul de a mentine in limite normale constantele organismului si de a-l adapta, in asa fel incat sa faca fata stresului exterior.

De la primele forme de viata la omul modern, evolutia a fost strans legata de variatia conditiilor climatice.

In caz de neadaptare, clima poate exercita o agresiune asupra corpului omenesc, care poate fi psihica, fiziologica sau fizica. Stresul climatic moderat, urmat de reechilibrare psiho-somatica, este considerat stimulant, determinand o vitalizare a organismului. Stresul climatic puternic si/sau prelungit poate antrena modificari diferite.

Aerul atmosferic actioneaza asupra corpului uman prin intermediul mai multor variabile dintre care cele mai importante sunt concentratia oxigenului, azotului, dioxidului de carbon, vaporii de apa (care absorb radiatiile infrarosii), ozonul (cu efect antiseptic si de absorbtie a razelor ultraviolete), gazele provenite din sol, campul electric (influenteaza activitatea corticala si excitabilitatea nervoasa), ionizarea aerului (ionii negativi regleaza functiile aparatului respirator, metabolismului, tensiunii arteriale, stimuleaza sistemul imunitar si intarzie imbatranirea), temperatura, viteza maselor de aer, presiunea atmosferica.

Bioclimatul tonic-stimulent caracterizeaza climatul de munte (peste 700-800 m), care se evidentiaza prin scaderea presiunii atmosferice si a presiunii partiale a oxigenului, scaderea temperaturii si a umiditatii absolute, cresterea radiatiei globale, cresterea radiatiei ultraviolete. Confortul termic este scazut, stresul cutanat, pulmonar si cardiovascular este crescut, proportional cu altitudinea.

Efectele biologice sunt:• cresterea ventilatiei pulmonare• cresterea frecventei cardiace si a fractiei de ejectie• stimularea metabolismului• mobilizarea rezervelor de sange• cresterea numarului de hematii• stimularea mecanismelor de termoreglare• cresterea productie de vitamina D• reglarea metabolismului calciului• stimularea imunitatii• echilibrarea sistemului nervos si endocrin

Cura de munte este indicata in:• anemii• convalescenta• rahitism• tulburari de crestere• astenie• insomnie• excitabilitate• astm• bronsita• hipertiroidie• reumatismStatiuni: Sinaia

Bioclimatul sedativ-relaxant (de crutare) se suprapune cu climatul de podis si dealuri (intre 200-300 m si 700-800 m). Confortul termic este maxim, iar stresul cutanat, pulmonar si cardiovascular este minim, fara suprasolicitarea organismului, care nu este supus unor stimuli intensi.

Este recomandat in:• convalescenta dupa afectiuni indelungate, epuizante• astenie• oboseala• reumatism evolutiv• boli respiratorii si cardiace avansate• hiperreactivitate nervoasaStatiuni: Slanic Prahova,Breaza

Telega – cu lacuri sărate amenajate în prezent pentru băile de agrement, izvoare cu ape minerale şi nămol terapeutic, constituie o resursă valoroasă insuficient valorificată.

Băicoi -Ţintea cu ape minerale de tip clorurat, sulfatat, calcic şi sodic nu deţine o bază de tratament corespunzătoare.

BREAZAStatiune climaterica în Subcarpatii Prahovei, (la 450 m altitudine, la 43 km nord-

vest de Ploiesti); Este situata la 450 m altitudine la poalele dealurilor Gurga si Sinoiu si este o statiune balneoclimaterica permanenta recomandata in tratarea nevrozelor, surmenajelor, bolilor cardio-vasculare, respiratorii, hepatobiliare, anemii, convalescenta. Breaza, este situata in nord-vestul judetului Prahova, pe stravechiul drum de legatura intre Transilvania si Muntenia, folosit astazi de magistrala feroviara nr. 3 si soseaua internationala E 60, pe cursul mijlociu al raului Prahova.

Orasul este marginit la nord de Depresiunea Comarnic - Talea, ce face parte din sirul depresiunilor subcarpatice interne, iar la sud de Depresiunea Campina, depresiune subcarpatica externa. La est si vest sunt doua siruri de dealuri subcarpatice, ce constituie o prelungire spre sud a muntilor. Breaza este poarta de intrare in zona turistica a masivului Bucegi.

Clima blanda, lipsita de viscol si geruri naprasnice, cu umiditate moderata, reprezinta un potential important pentru dezvoltarea climatoterapiei si turismului.Calitatea aerului din Breaza se datoreaza ozonului si ionilor negativi, cu efect terapeutic asupra cailor respiratorii, in insomnii, depresii, stari de stres, etc. Izvoarele cu apa minerala sulfuroasa, sulfatata, calcica, sodica, hipotona, creeaza posibilitatea unui tratament balnear deosebit.

Structurile de tratament balnear Staţiunile Sinaia şi Slănic concentrează întreaga bază de tratament din judeţul

Prahova.

SLANIC PRAHOVA-are ca factori de cură lacurile sărate, nămolul terapeutic şi salina terapeutică şi este dotat cu un complex balnear unde se tratează afecţiuni respiratorii.

Statiunea balneoclimaterica Slanic Prahova este situata la 400 m altitudine,intre vaile Prahovei si Teleajenului, la circa 44 km de Ploiesti. Este inconjurata de dealuri cu paduri de stejar si livezi de pomi fructiferi. Slanicul este in primul rand cunoscut ca loc al unor importante exploatari de sare mina de aici fiind una din cele mai mari din Europa. In statiune se gasesc numeroase izvoare de ape cloruro-sodice. Unele dintre ele au format in gropile vechilor saline lacuri (Baia Baciului, Baia Verde, Baia Rosie), folosite pentru tratament balnear, dar si ca stranduri. Ca factori naturali de tratament trebuie amintita Vechea Mina de sare (Unirea), transformata in sanatoriu, la o adancime de 210 m, pentru tratamentul bolilor pulmonare intr-un microclimat de aer sarat; posibilitatea de a face bai cu ape minerale calde in cazi, bai reci in lac, aplicari de namol cald, pentru tratamente ginecologice si pentru electroterapie; izvoarele cu apa minerala (avand compusi ai calciului, clorului, sodiului, sulfului)

Statiunea beneficiaza de un climat de dealuri si coline, cu veri placute, temperatura medie a lunii iulie: 19oC si ierni relativ blande in ianuarie media temperaturii este de -3,5C. In localitate se poate vizita Muntele Sarii si Salina Unirea unde sunt sculptate în sare busturile lui Burebista, Traian, Decebal, Eminescu si statuia lui Mihai Viteazul.

Unica in tara si in Europa, prin dimensiuni, Salina este formata din 14 camere, in forma de trapez, avand o deschidere la baza de 32 de metri, la tava, de 10 metri si o inaltime de 45 de metri. Suprafata totala este de 78.000 metri patrati iar spatiul escavat este de 2,9 milioane metri cubi de sare.

SINAIA-dispune de mai multe izvoare minerale, bioclimat sedativ, aer puternic ozonat şi deţine o bază de tratament pentru nevroze, boli endocrine şi metabolice.

Statiunea Sinaia este situata pe Valea Superioara a raului Prahova, la poalele Muntilor Varful cu Dor si Piatra Arsa din Masivul Bucegi. Este plasata intre altitudini de variaza intre 800 si 1000 de metri.Sinaia este recomandata in tratamentul unei game largi de afectiuni: neurologice, cardiovasculare, respiratorii, digestive si hepato-biliare, renale, endocrine, pentru covalescenta si anemii.

Presiunea atmosferica scazuta - 670 mm coloana de mercur, atmosfera puternic ionizata, cu un aer curat, fara praf si alti agenti alergici, bogat in ozon si radiatii

ultraviolete, numeroasele izvoare cu ape minerale sufuroase, bicarbonate, calcice, cu magneziu, cu oligominerale, constituie principalii factori de cura.

Statiunea se bucura de un climat subalpin, cu veri racoroase (media lunii iulie este de 14-16°C) si cu ierni nu foarte friguroase pentru o statiune montana (media lunii ianuarie este de -3,5°C). Temperatura medie anuala este in jur de 6,5°C iar media precipitatiilor 800-1000 mm anual. Stratul de zapada cazut iarna persista de la sfasitul lui septembrie pana la sfarsitul lui martie.

.

1.3.Fond turistic hidrogeografic

Surse hidrominerale

Zona bogata din acest punct de vedere prin prezenta apelor termale,la Breaza-izvoarele cu apa minerala sulfuroasa, sulfatata, calcica, sodica si hipotona.Izvorul Sulfuros din Breaza de Jos este situat in partea de jos a localitatii.Izvorul Sarat din Valea Morii se afla la o distanta de 5 km (spre vest) fata de centrul localitatii Breaza iar accesul pana la sursa este acceptabil, izvorul avand originea intr-o zona cu rupturi si alunecari de teren. Apa izvorului este cloruro-sodica, sulfatata, bromurata, calcica, magneziana, hipertona.

Slanic Prahova- ape minerale saline hiperconcentrate pentru uz extern - namol terapeuticVechea Mina de sare (Unirea)-ape minerale calde in cazi, bai reci in lac, aplicari

de namol cald,izvoarele cu apa minerala (avand compusi ai calciului, clorului, sodiului, sulfului)

Sinaia-izvoare minerale (pe Valea Cainelui) cu apa sulfuroasa-feruginoasa si alte minerale solubile.

Telega-ape minerale şi nămol terapeutic, constituie o resursă valoroasă insuficient valorificată.

Băicoi –Ţintea-ape minerale de tip clorurat, sulfatat, calcic şi sodic.

Retea hidrografica

Prahova este un râu din sudul României care izvorăşte din Munţii Bucegi şi se varsă la Adâncata în râul Ialomiţa. Cei 183 de kilometri îi parcurge în judeţele Braşov (6 km), Prahova (161 km) şi Ilfov (16 km).

Mai bine de 3 din suprafata judetului Prahova,adica 75%,apartine bazinului hidrografic al Prahovei. Din cei 3740 kmp cat are suprafata bazinului Prahovei numai doua mici portiuni depasesc limitele judetului, la obarsie si la varsare. In schimb , o fasie ingusta sprijinita pe limitele de vest si sud ale judetulului apartin bazinelor Cricovului Dulce si direct bazinului Ialomitei; deasemenea in partea de nord-vest, o suprafata redusa este inglobata bazinului Buzaului, iar in partea de sud-est, o regiune ceva mai mare apartine iarasi bazinului Ialomitei, prin intermediul afluentilor Saratei. Cursul superior al Prahovei amonte de confluenţa cu Azuga este cunoscut şi sub numele de Prahoviţa.

Principalele rauri care constituie bazinul Prahovei sunt Prahova, Doftana , Teleajenul, Varbilaul si Cricovul Sarat.

Prahova este cel mai mare colector al apelor din judetul cu acelasi nume, are lungimea de 183 km, din care primii 6 si ultimii 16 km se afla pe teritoriul judetelor Brasov si Ilfov.Debitul mediu este de 28,3 m3/s. Izvoraste din Predeal si are ca afluenti raurile: Azuga, Cerbu si Izvorul Dorului si raurile mici Talea si Campinita.

Doftana izvoraste de sub pasul Predelus, are lungimea de 50 km si numerosi afluenti : Musita , Prislop, Florei, Secaria, Valea Mare , Negrasul, Irmeneasa , Paltinoasa,

Leaotul, Iazul Morilor, Teleajenul si Cricovul Sarat. Cursul superior al râului, amonte de confluenţa cu Urlăţelu este uneori cunoscut drept Râul Predeluş.

Teleajenul are o lungime de 119 km si izvoraste din Masivul Ciucas (în culoarul superior se numeşte "Pârâul Berii").Străbate 113 km până la vărsarea în râul Prahova. În depresiunea Cheia primeşte ca afluent pârâul Tâmpa, apoi, la ieşirea din munţi, un afluent mai important, pârâul Telejenel. La confluenţă, în nordul comunei Măneciu, se află lacul de acumulare Măneciu şi Barajul Măneciu.Principalii sai afluenti sunt : Drajna, Bucovel, Crasna, Varbilau, Bughea, Mislea si Dambul.Numele Teleajen are o origine îndepărtată, însemnând "vale cu drum de care te legi". Încă din vremea romanilor, "drumul de la Teleajen" străbătea munţii, pornind din Transilvania pe Valea Buzăului superior, urcând în Poiana Fetii şi coborând pe lângă Telejenel.

Cricovul Sarat are o lungime de 83 km , izvoraste de sub varful Poiana Hotilor si are ca afluent raul Lopatna.

Alaturi de reteaua de rauri exista in judetul Prahova si o serie de lacuri si anume: in campie sunt lacurile Balta Doamnei, Curcubeul si Saracineanca, iar in zona de deal lacul de sufoziune Brebu, Lacul Pestelui si Lacul Bisericii la care se adauga Baia Baciului, Baia Verde si Baia Rosie, care sunt lacuri formate in incaperile vechilor ocne de la Slanic,precum şi lacul de acumulare Paltinu.

Lacurile sarate au o salinitate cum rar se poate intalni: de exemplu Lacul Miresei (adanc de 32 de metri) are peste 250 de grame de sare la un litru de apa.

1.4 Fondul turistic biogeografic

Vegetatia este extreme de variata, pe verticala formelor de relief de la 200- 1100 m paduri de foioase (gorun, stejar, fag , carpen).

Fagul una dintre principalele specii ale acesteui tip de padurii. Este un arbore din zona temperată, având înălţimi de până la 35 metri. Este înalt, impunător, cu scoarţa netedă, cenuşie-albicioasă. Are muguri fusiformi, ascuţiţi, iar frunzele în general ovale.Fructul, numit jir, este o nuculă, acoperită de o scoarţă ţepoasă. Fagul permite multor specii de plante mărunte să supravieţuiască în zonele în care predomină, formând, în cadrul aşa-numitelor făgete, biotopuri bogate şi pline de frumuseţe.

Stejarul este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă şi bogată. Scoarţa stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici şi anumite specii de gândaci), fructul este achenă (ghindă).

Gorunul a doua specie principala, este un element central- european, dar de climat cu nuanta mai putin oceanica . Celeltate doua specii de gorun mai ferecvente in sudul, sud-estul tarii, sunt elemnete sud- est europene, de climat mai cald si mai uscat.

Alte specii de foioase : in primul rand carpenul (Carpinus betulus), apoi acerineele – paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), paltinul de camp (Acer platanoides), jugastrul (Acer campestre), teii – teiul cu frunza mare (Tilia platyhyllos), teiul pucios (Tilia cordata), frasinul ( Fraxinus excelsior). Dintre toate aceste specii carpenul, paltinul de munte, teiul cu frunza mare, sunt specii central – europene, de climat temperat. Celelalte elemente au areale mai intinse, fiind adaptate si la climatul cu nuante coninentale.

Foarte numerosi sunt arbustii. Cei mai raspanditi sunt : voiniceriul si lemnul ridos (Evonymus europaea, E. verucosa ), alunul, cornul si sangerul, clocotisul, gherghinarul (Crataegus monogyna).

Stratul ierbos al padurilor este alcatuit din cateva grupe de specii destul de diferit ecologic. Prima grupa de plante este alcatuita din efemeroide de primavara : vioreaua (Scilla bifolia), brebenii, ceapa ciorii, lusca, maseaua ciutei, ghiocelul ( Galanthus nivalis).

O alta grupa este formata din specii de rogozuri si ciperacee, care formeaza pe alocuri un tip de strat ierbaceu acidofil, pe soluri sarace. Gramuneele constituie inca o grupa. Foarte raspandita este firuta de padure, paiusul, obsiga, margeluta, golomatul.

Grupa cea mai reprezentativa de plante este reprezentat insa de asa numita flora de mull (numita uneori si flora nemorala), constand din multele dicotiledonale geofite, mezofite, sciofite (de umbra), bine adaptate la mediul intern al padurii de foioase. Cele mai insemnata specii din flora mull sunt : vinarita, trepadatoarea, oitele, pastita, coltisorul, laptele cainelui, radul pamantului, urzica moarta, cucuta de padure etc.

Padurile de amestec, foioase si rasinoase se gasesc intre 1100 – 1300 m. Speciile principale de arborii : fagul , bradul, molidul. Alaturi de ele in rare exemplare se pot gasi paltinul si ulmul de munte, scorusul si mult mai rar paltinul de camp, frasinul si chiar teiul pucios. Freventii sut mesteacanul si plopul tremurator.

Stratul ierbos este contituit dintrun amestec al florei molidisurilor (grupurile Oxalis, muschi verzi , afini), cu flora de mull, flora acidofila aici se incaderaza mai multe serii de comunitai : seria cu horsti, seria cu mur, seria cu paius de padure. Stratul ierbos este bine dezvoltat, dar poate lipsi partial sau in intregime in padurile umbroase.

Comunitatile de rasinoase si fag sunt destul de numeroase. Daca se tine seama de caracterele stratului de arbori, a stratului ierbos si a statiunilor, se pot separe trei grupe marii ce comunitati : cu flora de mull, cu flora acidofila, cu afin.

Cele mai multe comunitati sunt cuprinse in grupa cu flora mull ele se intalnesc la altitudini mijlocii, pe coaste domoale, sau locuri asezate, cu soluri profunde, fertile.Arborii ajung la inaltimii medii de 34 de metrii. Flora de mull din acste padurii are un amestec apreciabil de specii din flora de oxalis a molidisurilor. Este vorba deci de o flora de trecere intre acesta din urma si flora de mull tipica. Exemple de comunitate cu flora de mull se poate da bradeto – iagetul normal cu flora de mull. Stratul arborilor este format aici din bred si fag si proportii variabile. In stratul ierbos bine dezvoltat se intalnesc mai ales : macrisul iepurelui, vinarita, leurda, coltiorul, trepadatoarea etc.

O alta categorie de paduri amestecate este cea cu flora acidofila. Aici se incadreaza mai multe serii de comunitati : seria cu horsti, seria cu mur, seria cu paius de padure.

A treia categorie de paduri amestecate are stratul inferior format mia ales din afini (Vaccinium). De acest grup tin o serie de comunitati cu afini si muschi si o comunitate cu afini si macrisul iepurelui.Comunitatile din aceste serii se gasesc la altitudini diferite. Pe coame sau coastele repezi si foarte repezi, pe soluri podzolice, formate pe roci acide. Arboretele sunt mai rare, mai scunde 18 m.

Padurile de rasinoase si fag sunt alcatuite de cele mai multe ori numai din doua sau trei straturi : stratul arboriilor, al ierburilor si uneori stratul muschilor. Arbustii lipsesc sau se gasesc in foarte putine exemplare in luminisuri. In padurile de rasinoase si fag arborii ating cele mai marii inaltimi, destul de frecvent frecvetn se intlanesc arborii de 50 de metri.

Padurii de conifere ( molid, brad) se gasesc intre 1300- 1700m. Elemnetul principal este molidul (Picea excelsa), specie boreala so boreala montana. Destul de rar se intalneşte scoruşul, paltinul, zada. Arbustii sunt puţini şi reprezentaţati mai ales prin socul roşu (Sambucus racemosa), specii de caprifoi (Lonicerea nigra, L. Xylosteum), coacazul de munte (Ribes alpinum), tulichina (Daphne mezereum), cununita (Spiraea ulmifolia) iar dintre subarbuşti afinul (Vaccinium myrtillus).

Plantele ierboase mai des intălnite sunt : măcrişul iepurelui, degetărutuţul, homogyme alpina, perişorul, horştii, ferigile, etc. Foarte raspandiţi sunt muşchii verzi : Hylocomium splendens, politrichum commune, p. juniperium, rihitidiadelphus triquetrus, entodon schreberi, dicranum scoparium etc.

Specia cea mai de seama a pajistilor secundare, instalate pe locul padurilor de molid, ete paiuşul roşu (festuca rubra var. fallax), urmata de ţeposica (nardus stricta) si tîrsa (deschampsia caespitosa).

Stratul arborilor este format in mare parte din molid. Stratul de arbuşti lipseşte sau este foarte rar, fiind format din soc rosu, caprifoi, cununita, tulichină, coacăz de munte. Stratul ierbos poate fi format din trei grupe de plante : macrişul iepurelui, muşchii verzi, afin.

Se deosebesc trei grupe de molidişuri : primul grup are stratul ierbos format din măcrişul iepurelui alături de care apare unii muschi verzi, lăcrămita, degetărutul, clopotelul, vulturica. Cea mia reprezentativa asociatie acestei grupe este molidisul normal cu Oxalis acetosella.

A doua grupa de comunităti se caracterizează orin prezenţa in stratul ierbos a unui covor gros şi continuu de muşchii verzi. Molidişurile cu muşchii se gasesc mai rar.

In cea de-a treia grupa de comunităţi domina in stratul ierbos speciile de Vaccinium. Molidişul cu vaccinium myrtillus si oxalis acetosella si molidişul cu vaccinium myrtillus, ambele aflate pe soluri scheleto-pietroase.

Padurile parc sunt foarte numeroase in prahova exemple : Rezervaţia naturală Ghioaca - Valea Cireşului, care cuprinde o pădure seculară în care predomină fagul, stejarul, teiul, carpenul şi alte speciii de foioase.

Bertea localitatea din zona Văii Slănicului dispune de mai multe rezervaţii naturale deosebite, care măsoară zeci şi zeci de hectare şi unde sunt conservate elemente deosebit de rare de floră - Orchis, Gladiolous, precum şi elemente geologice şi geomorfologice - grote cu puţuri de sulf şi cu elemente arboricole deosebite - brazi seculari şi altele. Valea doftanei aici sălăşluiesc împreună păduri de arbori rari, monumente geologice de gen carierele de calcar, diverse specii de animale ocrotite, precum ursul carpatin, dar şi specii rare de plante, ameninţate cu dispariţia, precum Trolllius europaeus.

Drajna, localitate in vecinătatea acestei comune, dispune la randul său de un mare număr de rezervaţii naturale hidrologice, forestiere şi geologice, izvoare cu apă sărată, depozite de nisip cuarţos. Tot aici îşi au habitatul natural mai multe specii de animale ocrotite de lege - urs, lup şi altele.Lapos şi aici monumentele naturii sunt dintre cele mai interesante şi diverse. Pe langă păduri seculare, cu arbori care depăşesc varsta senectuţii în lumea vegetală, aşa cum este cazul Rezervaţiei naturale complexe Plaiul mestecenilor - 93 ha, şi unde există un amestec de foioase şi de răşinoase, avem în vecinătate şi patru rezervaţii naturale hidrologice, cu izvoare de apă sărată şi sulfuroasă .

Rezervatia naturala Bucegi. Masivul Bucegi reprezinta o unitate aproape complet diferita de celelalte masive muntoase de la noi, pe o suprafata relativ mica si prezinta o multitudine de aspecte ceea ce a permis instalarea in aceasta zona a unei flore deosebit de bogata, cu numeroase raritati floristice si specii endemice de mare interes stiintific.

Etajul subalpin : Etajul subalpin este caracterizat prin prezenţa tufărişurilor de jneapăn, ienupăr, arin de munte, afin şi merişor. În vegetaţia naturală a etajului, tufărişurile (asociaţii vegetale formate din arbuşti/tufe) ocupă cele mai întinse suprafeţe. Spre limita superioară a etajului devin din ce în ce mai frecvente tufărişurile de smirdar şi pajiştile. Etajul subalpin constituie tranziţia între zona forestieră (a vegetaţiei arborescente) şi cea alpină. Rariştile de arbori care se întâlnesc în partea inferioară a etajului, sunt constituite din grupe sau exemplare izolate de molid sau larice cuprinse în masa de jnepeniş. Arborii au trunchiul îmbrăcat cu ramuri până jos, iar înălţimea lor scade pe măsură ce altitudinea creşte. La limita de vegetaţie a arborilor (circa 1950 m altitudine) înălţimea lor nu depăşeşte pe cea a jnepenişului.

Tufisuri de jnepan: Jnepenişurile sunt instalate în condiţii corespunzătoare deosebitei exigenţe a speciei faţă de umiditatea atmosferică şi acoperirea permanentă de zăpadă pe timpul iernii (le protejează de ger). Tulpinile lungi ale jneapănului adesea de

mai mulţi metri, se întind pe sol, ramurile şi vârfurile ridicându-se la înălţimi până la 2 m. Jnepenişurile de pe platoul Bucegi sunt în general pure; printre jnepeni se observă rar exemplare scunde de molid sau larice. Tufărişurile de smirdar nu depăşesc 30–50 cm înălţime. Specia apare în rariştile din etajul inferior, dar cea mai mare dezvoltare o are în acest etaj, mai ales pe platoul Bucegilor, culmile interioare şi culmile nordice, pe versanţii însoriţi, pe soluri sărace, acide. Acoperirea cu zăpadă în timpul iernii asigură protecţia contra gerului, dar o condiţie importantă este aceea ca zăpada să se topească repede, pentru a nu se reduce durata sezonului de vegetaţie. Tufărişuri pure sau aproape pure de arin de munte se află în tot cuprinsul etajului subalpin dar pătrund frecvent şi în etajele inferioare. În etajul subalpin ele substituie tufărişurile de jneapăn pe versanţii permanent umezi şi pe văi.Aceste tufărişuri se află în lungul vâlcelelor şi jgheaburilor deschise de pe coastele puternic înclinate, mai ales pe versanţii exteriori ai masivului Bucegi. Aceste „drumuri de avalanşe” pot fi distinse de la distanţă pe anumite coaste de munte care, sunt marcate de sus şi până jos prin verdele cenuşiu al tufărişurilor de arin de munte, întinse ca nişte panglici de-a lungul jgeaburilor.

Buruienişurile sunt frecvente mai ales în etajul boreal şi subalpin, în lungul pâraielor, văilor înguste, dar şi pe flancurile înierbate ale văilor, în condiţii de umiditate atmosferică relativ ridicată.

Caracteristice pentru văile din partea inferioară a etajului subalpin sunt buruienişurile înalte, asociaţii vegetale alcătuite dintr-un număr mare de specii pe unitatea de suprafaţă. Majoritatea speciilor sunt de talie înaltă, ceea ce conferă caracterul de vegetaţie luxuriantă (1–1,5 m înălţime).

Pajişti dominate de Festuca supina (păruşcă) reprezintă cel mai răspândit tip de pajişte din zona subalpină a Bucegilor. Pajiştea nu depăşeşte 15–20 cm înălţime. Alături de Festuca supina mai apar frecvent: Agrostis rupestris, Alchemilla flabelata, Anthoxanthum odoratum, Campanula abietina, Campanula alpina, Carex sempervirens, Geum montanum, Hieracium alpinum, Ligusticum mutellina, Luzula campestris, Luzula spicata, Pedicularis verticillata, Poa alpina, Polygonum viviparum, Potentilla ternata, Primula minima, Ranunculus montanus ş.a.

Pajiştile dominate de Festuca rubra (păiuş roşu) sunt localizate în partea inferioară a etajului şi prezintă un strat de 15–20 cm şi un altul de 50–70 cm. Printre speciile constante din aceste pajişti menţionăm: Agrostis rupestris, Campanula abietina, Deschampsia caespitosa, Festuca supina, Hieracium aurantiacum, Lotus corniculatus, Luzula luzuloides, Nardus stricta, Phleum alpinum, Poa media, Potentilla ternata, Trifolium repens ş.a.

Pajiştile de Nardus stricta (ţăpoşică) numite şi „nardete” sunt dominate de această specie prin excelenţă invadantă. Populaţia de Nardus stricta sporeşte considerabil în urma păşunatului intensiv. Alături de ţăpoşică se află relativ puţine alte specii: Anthoxanthum odoratum, Deschampsia flexuosa, Geum montanum, Ligusticum mutellina, Luzula campestris, Potentilla ternata, Viola declinata şi muşchiul Polytrichum juniperinum. Aceste pajişti ocupă suprafeţe însemnate şi continue în porţiunea inferioară şi mijlocie a platoului Bucegilor unde, întinsele şi monotonele „nardete” constituie specificul peisajului.

Etajul alpin cuprinde „golurile de munte” lipsite de păduri. Vegetaţia este alcătuită predominant din tufărişuri scunde (întâlnite şi în etajul subalpin), pajişti, plante de stâncării şi bolovănişuri.

Întinderea acestui etaj este redusă şi, în ciuda condiţiilor grele de viaţă, învelişul vegetal este destul de diversificat şi alcătuit în general din specii oligotrofe şi oligoterme.

Pajiştile de coarnă tipice pentru etajul alpin, nu depăşesc 5–10 cm înălţime. Sunt întâlnite pe platoul Caraimanului şi Coştilei şi sunt relativ slab reprezentate în Bucegi, fiind proprii rocilor silicioase. Alături de Carex curvula în aceste pajişti mai sunt prezente: Campanula alpina, Festuca bucegiensis, Gnaphalium supinum, Juncus trifidus, Phyteuma confusum, Primula minima, Salix herbacea, Sedum alpestre, Soldanella pusilla ş.a. precum şi briofite (Polytrichum juniperinum) şi licheni (Cetraria islandica, Thamnolia vermicularis).

Pe coame, şei, versanţii înclinaţi se instalează o vegetaţie adaptată condiţiilor climatice speciale ale acestor ţinuturi, determinate în primul rând de temperaturi scăzute, vânturi puternice şi uscăciune.

Covorul vegetal discontinuu şi neomogen, este de regulă alcătuit din plante foarte scunde, în mare parte formând „perniţe” sau rozete de frunze alipite de sol (3–5 cm înălţime).

Plantele nu formează pajişti continue, ci cresc în smocuri sau tufe izolate. Aceste asociaţii de „tundră alpină” se evidenţiază prin dominanţa perniţelor de Silene acaulis şi Minuartia sedoides sau a coloniilor de Primula minima însoţite frecvent de: Armeria alpina, Campanula alpina, Cerastium alpinum subsp. lanatum, Dianthus glacialis subsp. gelidus, Festuca bucegiensis, Luzula spicata, Viola alpina.

În tundra alpină pe versanţii umbriţi (nordici şi vestici), în condiţii de îndelungată înzăpezire, se întind pâlcurile de Salix reticulata însoţită frecvent de: Achillea schurii, Armeria alpina, Dryas octopetala, Pedicularis oederi, Primula minima, Saxifraga androsacea, Silene acaulis.

Salix herbacea (salcie pitică de 1–4 cm înălţime) formează pâlcuri în punctele în care stagnează vremelnic apele produse din topirea zăpezilor.

Fodul cinegetic. În România, vânătoarea este percepută de peste 50 de ani ca o activitate raţională, desfăşurată în scopul menţinerii, cu arma de vânătoare, a echilibrului în natură. Mai exact spus, în scopul menţinerii echilibrului dintre speciile de vânat prădător şi cele de vânat plantivor, pe de o parte, şi dintre speciile de vânat în general şi mediul acestora de viaţă, pe de altă parte.Acesta conceptie s-a impuns intrucat echilibrul actual din natura nu mai este demult un echilibru natural in adevaratul sens al cuvantului, ci un echilibru menţinut intr-o stare de relativa stabilitate prin interventia inţeleapta, motivată ecologic si economic a factorului OM.

Aşadar vânătoarea este o activitate conştientă prin care se exploatează durabil o resursă naturală regenerabilă. Este percepută astfel de managerii în materie, care urmăresc permanent evoluţia populaţiilor de vânat, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, şi stabilesc, prin metode şi mijloace cu pretenţii ştiinţifice, cotele anuale de vânare, diferenţiate pentru mai multe specii de vânat sedentar pe sexe, pe clase de vârstă şi pe categorii de calitate. Ei merg cu logica mai departe, urmărind menţinerea în permanenţă a unor efective optime de vânat, de asemenea corect structurate, aşa încât să se beneficieze de cote de vânare cât mai mari, în condiţiile unor prejudicii cât mai mici produse de vânat mediului agricol şi/sau forestier său de viaţă.

Tipuri de animale vanate sunt: capriorul, iepurii, ierunca, vulpea, porci mistreţul, jderul, urs, cerbi, lup etc.

Vulpea: La vânătorile organizate cu goană, atât la vânatul mare, cât şi la cel mic, constituie o apariţie absolut normală. Se poate vâna însă şi la dibuit, şi la pândă, şi cu câini special dresaţi la vizuină şi cu câini gonitori. Existând în efective mari, fiind foarte prolifică şi considerată factorul principal al vehiculării rabiei se impune a fi ţinută atent sub control ca efective, cu arma de vânătoare, pe tot parcursul anului.

Mistreţul: În astfel de locuri cu concentrări masive de mistreţi, se pot organiza partide senzaţionale de vânătoare la goană, cu sau fără câini hărţuitori, unice prin rezultat şi spectaculozitate. Dibuitul pe înserat, cu scurte răgazuri de pândă, şi pânda la trecători se practică mai rar. Mai nou, ca urmare a unor cereri exprese ale vânătorilor străini, se practică pânda la locurile de hrănire, mai comodă şi mai sigură, dar criticabilă din punct de vedere al sportivităţii şi al posibilităţii de extragere cu prioritate a exemplarelor dominante care ar trebui lăsate să procreeze.

Iepurele: Pe bună dreptate, specia este considerată cea mai comună şi cea mai accesibilă vânătorilor în tot sezonul de vânătoare, deschis între 1 noiembrie şi 31 ianuarie.Se poate vâna la goană, în câmp şi la pădure, la sărite sau cu câinele de aret. Deşi ocaziile abundă şi vânătoarea de iepuri riscă să devină puţin sportivă, ea poate fi practicată în aşa fel încât să rămână interesantă şi atractivă chiar şi pentru vânătorii cei mai pretenţioşi.

Ierunca: se vaneaza mai mult simbolic.Singura modalitate cu adevărat interesantă de vânătoare rămâne chematul cocoşului cu fluiericea.Este extraordinar de palpitantă şi merită să fie trăită măcar o dată, chiar şi fără ca arma să-şi spună cuvântul.

Fondul piscicol. Balţi de pescuit private: Barajul Paltinul( categorie de peste şalau, păstrav, biban,

clean, crap) Acumularea Paltinul (categorie de peste: fitoag, biban, clean, salau). Salciile (categorie de peste: caras, crap, fitofag, cteno, novac, rosiora). Paulesti (categorie de peste: crap, caras, cteno).

Rauri: Prahova , Teleajen ,Doftana , Cricovul Sarat (categorie de peste Biban, Caras, Clean, Crap, Mreana, Platica, Oblete.

Rezervatii. In cadrul parcului natural Bucegi exista 14 rezervatii cu o suprafata totala de 8.210 ha., Plaiul hotilor, Padurea Glodeasa, Arinisul de la Sinaia, Muntele de sare si Muntele Verde de la Slanic, rezervatia comlpexa Ciucas, Stejarii seculari de la Ghighiu etc.

Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori ei au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de cercetare. Ca istoric, este suficient sa amintim contributiile aduse de U. Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita apar lucrarile lui Al. Beldie (1940), (1967) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briophytelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce antameaza problema pasunilor alpine.         Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.

In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la mamifere. Dintre speciile rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt: Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului Habrotracha. Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.

Clasa insecta cuprinde 1300 specii dintre care cele mai reprezentative apartin urmatoarelor ordine: Hymenoptera, Coleoptera, Lepidotera si Diptera. Din aceasta clasa foarte multe specii sunt endemice pentru Bucegi, fiind semnalate urmatoarele: Leuctra carpatica, Cloroperla kisi, Nemoura carpatica, N. Fusca, Carabus arvensis charpathicus, C. planicollis carpathica, Erbia pharte romaniae.

Din fauna acvatica specia Salmo truta fario (pastravul de munte) este slab reprezentata in raul Ialomita, iar specia Oncorhynchus mykis in paraiele de munte de pe Valea Cerbului

Cele 8 specii de amfibieni, semnalate in Bucegi, sunt reprezentative lantului carpatic, deci si acestui masiv. Din aceasta clasa specifice zonei montane sunt: Salamandra salamandra, Triturus cristatus, Triturus montandoni, Bombina variegata variegata, Bufo bufo bufo, Rana temporaria temporaria. Reptilele, de asemenea prezente in fauna Masivului Bucegi sunt reprezentate de ordinul Sauria. Speciile citate sunt tipice ecosistemelor forestiere montane. Specia Lacerta agilis agilis a fost semnalata in fagete iar specia Lacerta vivipara in zona alpina. Mai amintim prezenta speciilor: Coronella austriaca austriaca si Vipera berus bosniensis pe platoul Bucegilor, prin jnepenisuri.

Dintre vertebrate clasa pasarilor este reprezentata prin 129 specii. Avifauna masivului poate fi impartita dupa criterii de vegetatie si dupa criterii etologice. In primul caz avifauna se imparte in: avifauna alpina si avifauna forestiera, fiecare categorie avand specii caracteristice. Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio. Majoritatea speciilor din aceasta clasa au o raspandire palearctica.

Fauna de mamifere este reprezentata de 45 de specii care populeaza padurile ce inconjoara poalele masivului cat si in cele din etajul subalpin: Cervus elephas, Capreolus capreolus, Sus scrofa attila, Linx linx, Canis lupus, Vulpes vulpes, Felix silvestris, Ursus arctos, Rupicapra rupicapra, Sciurus vulgaris, Muscardinus avrellanarius, Microtus arvalis, Apodemus sylvaticus, Clethrionomis glareolus. Se mai intalnesc parsul comun (Glis glis), destul de frecvent, si mai rar parsul mic (Dryomis nitidula), precum si cateva specii de soareci, ca Microtus arvalis, Apodemus silvaticus. Majoritatea speciilor de mamifere au o reprezentare biogeografica palearctica.

 In constituirea rezervatiei Parcului Natural Bucegi, pe langa importanta geologica, floristica a acestui masiv, si fauna in totalitatea ei este la fel de importanta si

constituie un argument in vederea declararii acestei rezervatii. In acest sens pe langa prezentarea elementelor faunistice o mare imporatnta o are incadrarea lor ca elemente biogeografice, endemice rare, periclitate sau ocrotite. Astfel, in declararea rezervatiei trebuie sa se ia in considerare faptul ca in acest Masiv exista o mare varietate de specii care constitiue elemente de o reala valoare stiintifica. In primul rand, din punct de vedere biogeografic, intalnim specii strict europene: Mnioba tetraodum, Habrotracha elegans, Lepadella rottemburgii, Sena obscura, S. montana, Meles meles, Felix silvestris, Linx linx, iar speciile de pasari Gyps fulvus, Aegipius monachus, Aquila chrysaetosus chrysaetosus, A. heliaca haliacas sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in aceasta zona, avand in vedere importanta lor ecologica.

1.5 Fondul turistic cultural – istoric

SCHITUL CRASNA Monument de arhitectură, cu ziduri albe şi ferestre mici, cu acoperiş de şindrilă, este un loc aparte unde călătorul se poate odihni şi reculege, unde se poate ruga şi poate fi, cu adevărat, mai aproape de Dumnezeu.

MANASTIREA CHEIA

Istoria acestei Mânăstiri este veche de peste două secole. Arhitectura deosebită îi dă un aspect monumental, ajutată foarte mult de peisajul montan. Fântâna din zid cu ciuciur, chiliile cu cerdac, zidurile de piatră, clopotniţa, coloanele, pictura, toate vorbesc despre tradiţia românească.

STAŢIUNEA CHEIA

Masivul Ciucaş, prin peisajul lui deosebit, constituie atracţia principală a regiunii. Cherestele stâncoase şi formele lui ciudate stârnesc admiraţia drumeţilor. Cabana Ciucaş şi Cabana Muntele Roşu sunt două locuri unde veţi putea poposi şi povesti peripeţiile dumneavoastră. Staţiunea Cheia este într-adevăr o poartă deschisă spre înălţimi.

MUZEUL MEMORIAL "NICOLAE IORGA" - VALENII DE MUNTE

Istoria oraşului Vălenii de Munte se pierde în trecutul îndepărtat alături de alte aşezări de pe vatra Văii Telejenului. Poziţia văii permite circulaţia mărfurilor spre Transilvania şi Moldova şi invers, o prosperitate economică, cu un centru al învăţământului românesc şi cu un continuu proces de urbanizare.

În acest târg cu un "patriarhalism desăvârşit" savantul Nicolae Iorga a fost "prins şi păstrat durabil în acest loc prielnic gândului şi lucrului" cum îi plăcea să povestească în cea mai frumoasă lucrare a memorialisticii româneşti (Nicolae Iorga - O viaţă de om aşa

cum a fost).

În casa monument istoric din centrul vechi al oraşului aparţinând secolului al XVIII-lea, de pe strada George Enescu nr. 3, a locuit Nicolae Iorga cu familia în perioada 1910 - 1940, fiind a doua locuinţă din Vălenii de Munte. Monument de arhitectură, aparţinând păturii înstărite de la oraşe din zona subcarpatică, casa a fost construită în stil românesc. Proporţiile armonioase, elemente de decor artistic lucrate, fac din această casă un monument reprezentativ.

Aşezată cu faţa spre sud, după datină, are o lungime de 15 m şi o lăţime de 13,5 m. La subsol se află un beci, construit din bolovani de râu, care se întinde pe toată suprafaţa casei. Intrase în beci se face printr-un gârlici. Uşile beciului atrag atenţia, imitând o împletitură de lemn situată în partea laterală - vestică a clădirii. Cerdacul larg este sprijinit de o coloană formată din 12 stâlpi ale căror capiteluri sculptate cu motive de tradiţie brâncovenească, reprezintă grinlande cu terminaţi în formă de melc şi frunze stilizate, sunt elemente decorative de înalt nivel artistic.

Arcurile deschise în zid stau între stâlpi înalţi care sprijină acoperişul în patru ape ce protejează casa de munte, acoperişul schimbat de profesorul Nicolae Iorga din material de şindrilă în ţiglă în formă de solz de peşte.

După 1910 profesorul Nicolae Iorga a construit Corpul "B" şi "C" ce aveau ca destinaţie dormitoarele copiilor, bucătarii şi sufragerie, armonios încadrate în arhitectura casei.

La 28 noiembrie 1965 la Vălenii de Munte se oficia, când se comemorau 25 de ani de la asasinarea savantului, inaugurarea Muzeului Memorial "Nicolae Iorga". Ceremoniile s-au desfăşurat în prezenţa academicienilor Perpesicius şi Andrei Oţetea şi a arheologului

Nicolaescu Plopşor, a altor oameni de cultură, a oficialităţilor judeţene şi locale, a sute de cetăţeni din localitate.

Casa a avut proprietari de seamă, polcovnicul Pauca, inginerul Gheorghe Pănculescu, sau oaspeţi de seamă ca: consulul englez E. Blutte (în 1833) care îl vizitează pe N. Filipescu (boier din Drajna), Alexandre Eiffel care colaborează cu inginerul Gh. Pănculescu (participant la construirea Turnului Eiffel din Paris), Prinţul Carol şi Principesa Elisabeta în 1912, Măria Sa Regina Maria în 1922 însoţită de principesele Ileana (a României), Irina (a Greciei)şi principele Nicolae, fratele lui Carol, regele Ferdinand în 1924 împreună cu prinţul Paul al Greciei, Carol în 1930 şi în 1936.

Casa este împărţită în interior de o tindă mediană în două părţi, fiecare având două camere: Biroul, dormitorul, salonul de primire al doamnei Ecaterina Iorga şi salonul mare al oaspeţilor.

Mobila, tablourile de familie, prezenţa detaliului în aranjament îţi dezvăluie preocupări care merg către tradiţie, către arta populară şi artizanală românească. casa reconstituie cu fidelitate cadrul interior în care a locuit savantul, o casă fiecare îşi aşteaptă stăpânul în orice moment.

Nu lipsită de importanţă este activitatea savantului Nicolae Iorga la Vălenii de Munte. Mărturii despre înfiinţarea cu ajutorul colaboratorilor săi a aşezămintelor culturale: Universitatea Populară de vară "Nicolae Iorga", Tipografia "Datina Românească", Şcoala de misionare şi morale "Regina Maria", Aşezământul "Ferdinand" pentru misionari, Aşezâmântul Principesa Ileana, şcoala artelor uitate cu atelierele de pictură veche, ceramică şi ţesături de covoare, "Muzeul de artă veche religioasă", Teatrul în aer liber, "Căminul Bercu" pentru găzduirea studenţilor străini, "Biblioteca Cuvântul", se află în Complexul Muzeal de la Vălenii de Munte, a transformat vechiul târg într-un centru cultural ce a contribuit la consolidarea unităţii naţionale.

Muzeul organizează expoziţii temporare care aduc noutatea, frumuseţea şi originalitatea pieselor muzeale, o şcoală a bunului gust, în care instruirea şi educaţia vizitatorului reprezintă scopul acestui aşezământ.

MUZEUL DE ETNOGRAFIE AL VAII TELEAJENULUI

motto: "Tradiţia este păstrarea bun Intru spirit A ceea ce a fost în trecut"

Valea Teleajenului are un fond folcloric extrem de bogat şi variat. Căile comerciale prin care se realizau schimburile de mărfuri între Transilvania şi Ţara Românească au atras oameni veniţi din diferite regiuni geografice, încât cu timpul în această regiune, s-a realizat o interferenţă de datini, tradiţii şi concepţii determinând o bogată viaţă spirituală. Printre principalele îndatoriri ale muzeului se numără şi permanenta preocupare de a valorifica memoria locurilor, aduce punerea în circulaţiei publică a tezaurului de mărturii pe care îl obţine.

În toamna anului 2001, după mai mulţi ani de la elaborarea proiectului tematic, au început lucrările de organizare a Muzeului de Etnografie al Văii Teleajenului, iar pe data de 31 octombrie 2002 a avut loc inaugurarea expoziţiei permanente. Muzeul funcţionează în sediul refăcut al clădirii anexe a "Şcolii de misionare", şcoală înfiinţată de Nicolae Iorga în anul 1922.

Expoziţia de bază a muzeului este consacrată ocupaţiilor şi meşteşugurilor tradiţionale de pe Valea Teleajenului şi este concepută sub semnul restituirii, al reevaluării şi afirmării spiritualităţii româneşti, oferă publicului posibilitatea de a cunoaşte un patrimoniu deosebit de valoros. Titlul generos al expoziţiei "Ocupaţii şi meşteşugăreşti tradiţionale" oferă prilejul unei interpretării etnografice moderne aplicate subiectului observat, reuşind să descifreze secretele vechilor meşteşuguri, un întreg dicţionar de semne şi simboluri, transmise din generaţie în generaţie.

În societatea tradiţională locuitorii comunităţilor rurale au avut şi au încă două tipuri de ocupaţii: primare (agricultură, creşterea animalelor, pomicultură şi viticultură) şi secundare (vânătoarea, pescuitul, albinăritul exploatarea pădurilor, mineritul, meşteşugurile tradiţionale). Pentru a avea o reprezentare cât mai obiectivă a structurii ocupaţionale în zona Văii Teleajenului, Muzeu de etnografie are în structura sa reprezentate majoritatea acestor ocupaţii în cele trei săli de expunere.

Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului sau a format obiectul unor cercetări ample şi amănunţite dar avem totuşi suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă: specialiştii muzeului au realizat o parte importantă a unei stâne şi anume, fierbătoarea în care stătea baciul şi prepararea caşul şi gurile gurile strungii prin care intrau oile la muls. Creatoare a unor bunuri de cultură materială ce îmbină utilul cu frumosul, meşteşugurile populare au păstrat în tehnică, în formă şi ornamentică elementele dintre cele mai arhaice, cărora li s-au adăugat cu timpul elemente noi specifice fiecărei etape.

Expoziţia prezintă deopotrivă meşteşuguri artistice (cu două reconstituiri, atelier de fierărie şi atelier de tâmplărie). Industria casnică

textilă cu ţesăturile şi broderiile pentru piesele de interior: ştergare, scoarţe ţesute cu suflet şi aplecare plină de respect, feţe de masă, etc.

Exponatele, uneltele şi produsele finite, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, sunt eşantioane ale producţiei tradiţionale ce relevă creativitatea, inventivitatea şi măiestria meşterilor populari de odinioară. Această moştenire culturală, transmisă de sute de ani, generaţie după generaţie, conferă legitimitate istorică şi nobleţe culturii populare româneşti.

În clădirea actualului muzeu a funcţionat Şcoala de Misionare Naţionale "Regina Maria" inaugurată la 19 august 1922 în prezenţa reginei Maria, care acordase patronajul său noii instituţii. Şcoala a funcţionat în "nişte case vechi boiereşti, puse la dispoziţie pentru acest scop de banca Almăşanu, căreia Undesin (arhitectul) s-a clădit alături, un alt sediu" (N. Iorga "O viaţă de om"). Clădirea datează din secolul al XIX-lea. Fondurile băneşti au fost strânse datorită unui apel lansat în cursul anului 1921 şi a unei liste de subscripţie. De la românii din America au venit 2.000 de dolari.

MUZEUL DE ARTA RELIGIOASA”NICOLAE IORGA”

motto: "Muzeul trebuie să fie o şcoală de gust şi o istorie a gustului ... trebuie să

fie nu numai la dispoziţia oricărui, dar şi să întindă mâna către oricine, pentru a-l atrage, a-l reţine cât se poate de mult" (Nicolae Iorga)

Tinere învăţătoare, alese din cele mai bune din toate regiunile ţării (românce, săsoaice şi unguroaice) erau educate în spiritul nou, pedagogic, ştiinţific şi patriotic, timp de un an. Misionarele formau la sate un nou suflet românesc.

Astăzi clădirea adăposteşte o expoziţie de artă religioasă ce continuă ideea unui alt aşezământ cultural. Muzeul de Artă religioasă înfiinţat la Vălenii de Munte în 1923 şi pus sub îngrijirea elevelor Şcolii de Misionare, Expoziţia de bază a muzeului cuprinde în două săli obiecte de o certă valoare începând cu icoane pe lemn din secolele al XVII-lea al XIX-lea, ferecături, sfeşnice din argint şi alamă, cruci din lemn şi metal, veşminte preoţeşti (mitră, veşminte, brâu, epitralul, baderniţă), acoperitoare de potir din secolul al XIX-lea, potire din argint aurit, călimări de brâu, cărţi vechi bisericeşti, scoarţe din lână, candele. Obiceiurile expuse în expoziţia permanentă a muzeului au fost realizate în ateliere autolitone ca influenţă grecească (icoane pe lemn şi ferecături) rusească (icoane pe lemn şi cruci de mână), occidentală şi orientală (candele). Câteva icoane pe lemn au fost realizate de meşteri populari oameni transilvăneni în secolul al XVIII -lea, ("Sfântul Arhanghel Mihail", "Adormirea Maicii Domnului", "Pomelnic"), de un rafinament cromatic deosebit. Figurarea grafică a acestora lucrări este sumară, linia fiind trasată cu negru în duct continuu diferenţiat, tratare artistică proprie icoanelor copte.

Dacă săli de expoziţie prezintă patrimoniul local cu obiecte din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea cu prinzând: icoane pe lemn, ferecături, uşi de altar, chivot de

manastire Acest, patrimoniu Bisericii "Mânăstirea Vălenii" şi este păstrat în custodie de muzeul nostru.

MUZEEE- POTENTAL ARHEOLOGIC

Potenţialul arheologic al judeţului Prahova a fost apreciat încă de la începuturile arheologiei româneşti, fie că a fost vorba de precursorii romantici ai disciplinei, Cezar Boliac, sau de cei care au pus bazele ştiintifice ale disciplinei: Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, iar în unele cazuri chiar de entuziaşti: fraţii Zagoritz (Alexandru, Constantin şi Gheorghe) cu toţii au fost atraşi de bogaţia şi diversitatea patrimoniului conservat pe aceste meleaguri.

În decursul timpului şi-au legat numele de cercetarea arheologică din Prahova o pleadă de personalităţi ai şcolii arheologice româneşti care şi-au adus contribuţia la îmbogaţirea cunoştinţelor despre trecutul spaţiului brăzdat de Prahova şi Teleajen, dintre care amintim pe: Radu Vulpe, Ion Nestor, Gheorghe Ştefan, Grigore Florescu, Gheorghe Diaconu, Dinu V Rosetti şi mulţi alţii.

Parterul clădirii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova este dedicat expoziţiilor arheologice, acestea cuprinzând cele mai importante descoperiri din siturile în care se efectuează cercetări.

S-a încercat în desfăşurarea expoziţiilor aplicarea de metode noi în ceea ce priveşte prezentarea bogatului material arheologic, astfel încât vizitatorul să se regăsească nu doar ca spectator, ci şi ca parte integrantă a istoriei noastre.

Văii Budureasca îi este rezervată o întreagă sală, care valorifică expoziţional principalele descoperiri arheologice întreprinse în cei 50 de ani de cercetări sistematice.

Cercetările arheologice întreprinse aici s-au axat pe cunoaşterea civilizaţiei geţilor şi a perioadei mileniului I d. Chr. Săpăturile au scos la lumină locuinţe de suprafaţă construite din bârne de lemn şi pereţi din împletituri de nuiele lipite cu lut. Pentru aceasta perioadă, caracteristice sunt ceramica lucrată cu mâna, la roată, dar şi de import, în special amfore. Prezenţa amforelor şi monedelor emise de oraşele greceşti de la Marea Neagră demonstrează existenţa unor importante legături comerciale. La mijlocul mileniului I d. Chr. se schimbă comportamentul constructiv trecându-se de la suprafaţă, la un nou tip de locuinţă săpată parţial sau total în pământ. Comunităţile umane din această perioadă cunoşteau şi metalurgia fierului, fiind descoperite cuptoare pentru reducerea minereului de fier. Cu fierul astfel realizat erau produse cuţite, topoare, seceri, dar şi alte unelte.

Sala “Arheologie prahoveană “este consacrată cercetărilor arheologice desfăşurate pe teritoriul judeţului Prahova, propunându-şi să înfăţişeze cele mai reprezentative dintre descoperiri, rezultat al celor aproape 150 de ani de cercetări, care fac dovada unei intense şi continue locuiri a acestui spaţiu.

Situarea geografică a judeţului, traversat de două axe de comunicaţii pe direcţia nord-sud, reprezentate de văile râurilor Prahova şi Teleajen, precum şi existenţa tuturor formelor de relief au oferit din cele mai vechi timpuri şi până astăzi condiţii prielnice de trai comunităţilor umane. Obiectivele arheologice identificate au trezit interesul oamenilor de ştiinţa încă din secolul al XIX-lea.

Printre obiectivele arheologice semnalate şi cercetate se află cele două castre romane de la Drajna de Sus şi Mălăieşti.

Pe suprafaţa castrului de la Drajna a fost descoperită ceramică dacică şi romană, monede din perioada 88-117 d. Chr. Piese de port şi podoabă, cărămizi, piese de pavaj ştampilate cu însemnele unităţilor militare cantonate aici.

Cercetările din castrul de la Mălăieşti au scos la lumină un bogat material arheologic alcătuit din ceramică, piese de armament, cărămizi, între care şi una cu ştampila Legiunii V Macedonica, şi monede imperiale romane.

În castrul roman de la Drajna de Sus cercetările au fost continuate şi aprofundate de către Cristian Vlădescu, Victor Teodorescu, Mihail Zahariade şi Marinela Peneş, iar în cel de la Mălăieşti cercetările au fost iniţiate de către Constantin Zagoritz, fiind continuate de către Grigore Florescu, Expectatus Bujor şi Dan Lichiardopol.

În apropierea satului Apostolache,în anul 1974 s-a identificat o aşezare de tip gumelniţean neolitică, la Ciorani fiind descoperite materiale ceramice aparţinând neoliticului mijlociu. La Homoraciu au fost gasite morminte de inhumatie în ciste din lespezi de piatră specifice epocii timpurii a bronzului. Pe culoarul de comerţ şi comunicaţii al râului Teleajen au funcţionat două cetăţi getice la Gura Vitioarei şi Homorâciu, de unde s-a recuperat un bogat material ceramic. O altă davă dacică a funcţionat la Tinosu pe cursul inferior al râului Prahova, materialul arheologic descoperit aici cuprinzând ceramică autohtonă sau de import, fusaiole, piese de port şi podoabe. La Plopu a fost descoperit un depozit de piese de metal, având printre altele în inventar 11 monede bizantine din bronz emise pe parcursul secolului al XI-lea. În 1941 la Ploieşti, în punctul Triaj s-a întreprins o săpătură de salvare într-unul din monumentele funerare de tip tumular, urmată apoi în perioada 1942-1944 de cercetare sistematică a unui al doilea tumul, dezvelindu-se complexe funerare eneolitice din prima epoca a fierului şi sarmatice, precum şi o aşezare datată în secolele al III-lea – al IV-lea d.Chr. Pe teritoriul comunei Ceptura au fost întreprinse cercetări arheologice de salvare soldate cu descoperirea a două aşezări, una datată în secolele al II-lea- al III-lea d. Chr. şi a două din secolele al V-lea- al VII-lea d.Chr. Pe teritoriul satului Cireşanu au fost identificate mai multe obiective arheologice: o aşezare din secolele al IV-lea – al V-lea şi morminte de inhumaţie datate în secolele al IX-lea- al X-lea. La Şirna au fost documentate mai multe nivele de locuire din epoca fierului şi mileniul I d.Chr. (secolele al II-lea - al X-lea). La Boldeşti- Grădiştea a fost identificată o necropolă birituală specifică secolului al IV-lea d. Chr., având un inventar bogat format din obiecte de podoabă şi ceramică. Cetatea medievală de la Tabla Buţii se înscrie în rândul fortificaţiilor de plan poligonal construite în secolul al XIV-lea, aceasta funcţionând ca punct vamal până în secolul al XVIII-lea. Târgul medieval de la Gherghiţa este atestat documentar începând cu secolul al XV-lea şi a funcţionat până în secolul al XVIII-lea.

Descoperirilor din situl arheologic de la Târgşoru Vechi le-au fost rezervate două săli pentru a putea valorifica vizual şi ştiinţific cele mai importante piese:Targsorul Vechi si Targsorul Medieval.

Expuse în ordinea cronologiei istorice, descoperirile de la Târgşoru Vechi ne poartă prin perioadele istorice începând cu paleoliticul superior ajungând până în epoca medievală.

În perimetrul de peste 17 ha. al rezervaţiei au fost identificate şi cercetate vestigii, care de-a lungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuţii privind înţelegerea habitatului uman, situl arheologic de la Târgşoru Vechi fiind considerat în anul 1991, de către “Comisia Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice”- “Rezervaţie de interes public naţional”, ce a scos la lumină urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic şi până în secolul al XIX-lea.

Epoca romană este una dintre cele mai bine reprezentate în cuprinsul acestei rezervaţii arheologice, aici fiind documentate urmele unui castru şi ale termelor amplasate extra-muros ale acestuia.

Perioada post-romană este foarte bine reprezentată în cadrul obiectivelor arheologice cercetate la Tărgşoru Vechi fiind studiate trei asezări suprapuse, aparţinand secolelor al-II-lea- al III-lea, al V-lea – al VII-lea şi al VIII-lea – al X-lea d. Chr., constituind singura suprapunere de acest tip cunoscută până în prezent pe teritoriul Munteniei.

Necropola din secolele al III-lea-al IV-lea d. Chr. descoperită şi cercetată la Târgşoru Vechi, se află situate la est şi sud-est de incinta Curţii Domneşti, însumând până în prezent un număr de 470 de morminte. Din cercetările întreprinse în această necropolă a putut fi observată existenţa a două orizonturi funerare: primul este reprezentat de necropola sarmatică, al doilea fiind reprezentat de necropola birituală de tip Cerneahov, datată în secolele al III-lea- al IV-lea d. Chr., cel mai mare ansamblu funerar cercetat până în prezent pe teritoriul Munteniei.

Târgul medieval de la Târgşoru Vechi este atestat documentar la 6 august 1413 într-un privilegiu acordat de voievodul Mircea cel Bătrân braşovenilor. La începutul secolului al XV-lea Târgşorul este menţionat în documente sub numele de Novum Forum.

Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgşor, din care se păstrează curtina, fundaţiile caselor domneşti şi a celorlalte construcţii din interiorul acesteia, precum şi biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popeşti (1669-1672).

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova este posesorul unei valoroase colecţii de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru Zagoritz şi Nicolae Simache.

Această colecţie este structurată pe două paliere: piese aparţinând perioadei romane a Daciei şi epocii medievale.

Liticii romane îi aparţin piese de tipul stelelor funerare, lei funerari, postamente de statui etc aparţinând secolelor al II-lea – al III –lea şi provenind din diverse locuri ale provinciei Dacia.

Dintre piesele litice medievale se remarcă cele provenind de la conacul cantacuzin de la Mărgineni (stâlpi, capiteluri, baze de coloane, ancadramente de uşi şi ferestre), monument de arhitectură, care prefigurează repertoriul decorativ al artei brâncoveneşti. Alături de acestea mai pot fi văzute diverse monumente funerare şi pietre tombale, în mare parte datorate şcolii de meşteri pietrari de la Parepa.

Clădirea în care funcţionează muzeul istoriei prahovene a fost construită în stil neoclasic după planurile arhitectului Al. Orăscu, autorul proiectelor Universităţii din Bucureşti, a Librăriei Academiei, etc. Graţie valenţelor sale artistice şi istorice, clădirea se înscrie în categoria monumentelor de arhitectură din România. De la punerea pietrei de fundaţie la 31 mai 1865 şi finisare în 1867 şi până în 1970, data la care a devenit adăpost al muzeologiei prahovene, aici au funcţionat instituţii de învăţământ de prestigiu, începând cu primul gimnaziu ploieştean – “Sf. Petru şi Pavel”, din timpul domniei lui Al. I. Cuza. În decursul timpului clădirea a fost de mai multe ori restaurată, fiecare intervenţie fiind marcată de grija pentru conservarea caracteristicilor iniţiale ale monumentului. Ultima restaurare, de mare amploare, a avut loc între anii 1990 şi 1995. Cu acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat de consolidările şi modernizările cerute de noua concepţie tematică a Expoziţiei permanente.

Ideea care a coordonat reorganizarea tematică a Expoziţiei permanente a Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, a fost acea a individualizării sale în contextul instituţiilor de profil din ţară, prin valorificarea patrimoniului propriu, a studiilor şi cercetărilor întreprinse de specialiştii din diversele domenii (istorie medie, modernă şi contemporană, numismatică şi medalistică, etc.). Până în prezent din tematica generală a muzeului, au fost realizate, în funcţie de mijloacele materiale avute la dispoziţie, etapele care ilustrează începuturile oraşului Ploieşti, evenimentele de la mijlocul secolului XIX (1848) şi ecoul lor în Prahova, cabinetele de numismatică şi medalistică, aspecte ale vieţii culturale prahovene antebelice.

La parter se afla Sala Mihai Viteazul care adaposteste vestigiile privind inceputurile orasului Ploiesti ca asezare urbana, moment strans legat de domnia marelui voievod Mihai Viteazul- fondatorul orasului.

În spaţiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă colecţie de monede, care ilustrează fenomenul circulaţiei monetare de la începuturile sale până în vremurile moderne. Pandant al acestei săli este cabinetul de medalistică care reuneşte medalii, ordine şi decoraţii româneşti şi străine din colecţiile instituţiei noastre.

În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziţia care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mişcarea revoluţionară de la 1848, monumentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenţei la 1877 . Viaţa culturală şi cotidiană din perioada modernă sunt prezentate în sala dedicată scriitorului I. A. Bassarabescu şi Prahova interbelică.

O impresionantă colecţie de timbre şi cărţi poştale este etalată în Sala „Filatelie şi cartofilie” alături de documente, tablouri şi piese vestimentare relevante pentru evoluţia poştei româneşti.

În aripa sudică, ultimele două săli ale circuitului de vizitare sunt alocate „Istoriei sportului prahovean”, personalităţilor (Ilie Oană, Leonard Doroftei) şi cluburilor sportive prahovene.

Holurile muzeului, la etaj, sunt amenajate cu grupaje de miniexpoziţii: obiecte de podoabă medievale şi moderne, tablouri ale pictorului Nicolae Grigorescu, arme şi nu în ultimul rând două monoxile medievale şi momentul dedicat ctitorului muzeelor prahovene prof. Nicolae Simache

La exterior, intrarea muzeului este încadrată de Statuile Sfinţilor “Petru şi Pavel”, patroni ai Gimnaziului care a funcţionat aici, încă din 1868.

În curtea din faţa muzeului, pentru crearea unui ambient evocator, au fost plasate busturile domnitorilor: Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul şi Aleaxandru Ioan Cuza mari personalităţi ale istoriei naţionale cu activitate strâns legata de istoria Ploieştiului şi a meleagurilor prahovene.

Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploiesti, unic in reţeaua muzeală din România, înfiinţat în anul 1963 de profesorul Nicolae Simache (1905-1972) ilustrează prin colecțiile sale, evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcţionează Muzeul Ceasului, din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârşitul

secolului al XIX-lea (1890), care a aparţinut magistratului şi politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura şi decoraţia originală, în stil romantic, iniţialele primului proprietar regăsindu-se şi azi, încadrate într-o splendidă feronerie a uşilor de la intrare. Expoziţia de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp şi de ceasuri: cadrane solare, clepsidra, nisiparniţe, ceasuri de mobilier, de şemineu, de perete, de buzunar şi de călătorie. Cele mai vechi ceasuri din colecţie sunt cele de tip astronomic datând din anii 1544 şi 1562, creaţii ale orologierilor Jakob Acustodia (Olanda) şi respectiv Jeremias Metzker din Augsburg. Din aceeaşi categorie fac parte şi cadranele solare din secolele XVII şi XVIII, unul dintre acestea fiind semnat: Butterfield - Paris (1690). O altă piesă deosebită ca mod de funcţionare, dar şi ca vechime, este clepsidra (ceasul cu apa) realizată de Charles Rayner în anul 1654 la Londra. Muzeul atrage numeroşi vizitatori atât prin varietatea tipologică, complexitatea mecanismelor dar mai ales prin spectaculozitatea şi diversitatea stilurilor artistice ale pieselor. În ambianţa spaţiului muzeal sunt expuse splendide pendule de mobilier sau de podea, cu cabinete de mari dimensiuni în stil baroc, Ludovic al XIV-lea, Boulle, Rococo, ornamentate cu motive caracteristice acestor stiluri, create de celebrii orologieri francezi, austrieci, olandezi, din secolul XVIII. În acelaşi context sunt expuse şi ceasuri de şeminee cu postamentele surmontate de personaje mitologice sau scene idilice, pendulele portic, unele dintre acestea prevăzute cu mecanisme muzicale. Menţionăm o astfel de piesă realizată în Austria la începutul secolului al XIX-lea, cu mecanism muzical în funcţiune care are pe cadran inscripţionat numele comanditarului: Fried(rich) Schullerus in Kronnstadt (Brasov). Din categoria pendulelor de salon (de parchet) menţionăm două piese importante din epoci diferite: prima, în stil baroc, din secolul al XVIII-lea, cu cadrane astronomice poartă semnătura orologierului Rutger Steuter din Amsterdam; a doua piesă, cu un mecanism în funcţiune şi azi, datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind un splendid exemplar realizat la Şcoala de Arte şi Meserii din Ploieşti. Ceasurile tablou de provenienţă austriacă şi germană, din prima jumătate a secolului al XIX-lea sunt extrem de spectaculoase, remarcându-se din categoria acestora cele cu mecanisme animate şi muzicale, ceasuri ce sunt în funcţiune şi astăzi - “Ceasul Potcovarului” şi “Arena de circ”. Cea mai importantă categorie de ceasuri, prin număr şi valoare este reprezentată de ceasurile de buzunar; cea mai veche piesă de acest tip din colecţia muzeului este realizată de Philip Jakob Bickelman, din Linz, în anul 1652. Succed acestei date, produse ale celebrilor orologieri francezi şi englezi din secolele XVIII - XIX; Julien Le Roy, Antoine Lepin, Abraham Louis Breguet, Benjamin Barber, George şi Edward Prior, s.a.

Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea apar marile firme producătoare de ceasuri în serie: Patek Philippe, Genève, Schaffhausen, Omega, Doxa, Longines, Hebdomas, Roskopf Patent, etc., Elveţia dominând producţia şi comerţul european de ceasuri. Prevăzute cu mecanisme din ce în ce mai perfecţionate, carcasele şi cadranele ceasurilor de buzunar sunt ornamentate cu motive vegetale, geometrice, compoziţii diverse, realizate prin emailare, gravare sau pictare de un înalt nivelul artistic. Colecţia cuprinde şi unele ceasuri curiozităţi cum ar fi: ceasul “misterios” cu un cadran transparent şi mecanism înglobat în ramă; ceasul care imita “uzina cu aburi” în miniatură, inspirat de revoluţia industrială, realizat la Paris în 1900, ceasul “frizerului”, ceasul cu afişaj “digital “, ceasul cu mecanism antifurt, ceasul breloc, ceasul tip châtelaine, etc.

Remarcabilă în cadrul Muzeului Ceasului din Ploieşti este şi existenţa unui număr semnificativ de ceasuri de personalităţi culturale şi politice, româneşti şi străine, care prin valoarea şi semnificaţia lor deosebită particularizează prestigiul şi renumele acestei unice instituţii culturale din România. Menţionăm dintre acestea ceasurile care au aparţinut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I şi Mihai I, ţarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. Diversitatea colecţiei Muzeului Ceasului “Nicolae Simache“ – Ploieşti este determinată şi de automatele muzicale şi ceasurile muzicale; majoritatea acestor piese funcţionând şi astăzi chiar daca au o vechime de peste 150 de ani.

Includem în această categorie simphonioanele, cutiile muzicale cu cilindru, baletul mecanic, păsările mecanice, păpuşa mecanică, gramofonul şi patefonul. Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” din Ploieşti, instituţie emblematică nu numai a oraşului şi a judeţului nostru dar şi a României, este un loc de iniţiere în istoria fascinantă a orologeriei, de studiu pentru specialişti, de admiraţie pentru iubitorii de artă.

Muzeul „I.L.Caragiale”din Ploieşti, a luat fiinţă din pasiunea pentru istorie şi

cultură a distinsului prof. N. Simache, în anul 1962, când s-au sărbătorit 110 ani de la naşterea marelui clasic al literaturii române şi a fost reorganizat în anul 2002, cu prilejul ANULUI CARAGIALE.

Muzeul este găzduit în „Casa Dobrescu”, monument de arhitectură de la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Într-un spaţiu renovat şi cu mijloace de expunere moderne, tematica expoziţiei „CARAGIALE – OMUL ŞI OPERA” ilustrează principalele momente din viaţa şi creaţia scriitorului, la nivelul cercetărilor caragialiene de azi. Aceste exponate au în vedere atât criteriul cronologic, cât şi criteriul tematic. Ele aduc în faţa vizitatorilor imaginea scriitorului reflectată atât în oglinda contemporanilor, cât şi în cea a posterităţii.

În prima sală sunt expuse documente şi fotografii originale ce lămuresc în mare parte problema claselor absolvite de I.L.Caragiale la Ploieşti. Ambianţa locuinţelor scriitorului şi a camerei sale de lucru este reconstituită în sala a II-a, prin expunerea pieselor muzeale care au aparţinut scriitorului şi familiei sale: oglindă de cristal, masa din lemn cu decor realizat prin sculptare, o canapea şi două scaune, etc. Pe măsuţa de lucru, alături de toc şi călimară, se află manuscrisul parodiei „Dă dămult.... mai dă dămult...”; în rame de argint sunt expuse fotografii originale ale membrilor familiei şi prietenilor apropiaţi ai dramaturgului.Pe hol un loc important îl ocupă bustul scriitorului, realizat de sculptorul Ion Jalea şi fotografiile unor mari actori care au dat viaţă eroilor lui Caragiale.

În ultima sală este prezentată în mod cronologic activitatea creatoare a marelui scriitor; marile creaţii dramatice: „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „D′ale carnavalului”, „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, „Năpasta”. Perioada marilor nuvele şi schiţe caragialiene ocupă de asemenea un rol distinct în expoziţie.

Ediţiile princeps, cu autograful scriitorului, ale volumelor „Teatru”, „Momente”, „Schiţe noue”, sunt expuse alături de fotografii, care pun într-o lumină nouă legăturile de prietenie ale scriitorului.

Înfiinţarea acestui important aşezământ de cultură muzicală, se datorează, în primul rând, cumnatei compozitorului, ing. chimist Eleonora Constantinescu, care, în vara anului 1993, a donat statului, respectiv Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, clădirea în care a locuit şi un patrimoniu valoros cuprinzând un bogat fond de carte, piese de mobilier şi documente despre viaţa şi opera compozitorului, care a trăit o parte a vieţii în acest edificiu.

După cum se ştie, compozitorul Paul Constantinescu este unul din fii de onoare ai municipiului Ploieşti, care a văzut lumina zilei în această urbe, în dimineaţa zilei de 30 iunie 1909, dintr-o familie de intelectuali. Creaţia muzicala a lui Paul Constantinescu cuprinde un număr semnificativ de opusuri în domeniu simfonic, vocal - simfonic, muzică pentru teatru, film, muzică corală, muzică de cameră pentru voce şi pian, care prin excepţionala sa valoare, face parte din patrimonial artistic naţional.

Muzeul memorial ce-i poartă numele, prezintă în spaţiul expoziţional permanent, o seamă de documente inedite despre viaţa şi activitatea ilustrului muzician, grupate în cele şapte secţiuni: muzică simfonică, muzică de operă, muzică vocal - simfonică, muzică de cameră, corală, pentru voce şi pian şi muzică de film. Publicul vizitator poate cunoaşte direct, o seamă din partiturile manuscris sau tipărite din opera compozitorului, programe şi afişe de concert care aduc în prim plan, prezenţa creaţiei sale în viaţa muzicală în ţară şi peste hotare.

In vitrine sunt prezentate printre alte piese de rezistenţă, “Simfonia Ploieşteană”- lucrare de excepţie dăruită de compozitor oraşului său natal în anul 1961, cele două capodopere vocal simfonice “Oratoriul Bizantin de Crăciun” şi “Oratoriul Bizantin de Paşti”, Triplul concert pentru vioară, violoncel, pian şi orchestră, ultima creaţie din prestigioasa sa opera muzicala.

In penultimele săli sunt expuse, în premieră absolută pentru publicul ploieştean şi nu numai, o seama de lucrări de reală valoare artistică semnate de ilustrul compozitor în domeniul desenului şi caricaturii, piese de mobilier din patrimoniul familiei muzicianului documente inedite privind prodigioasa activitate didactică, timp de aproape trei decenii, în învăţământul muzical universitar şi prezenţa sa în concertul culturii muzicale universale. Ultima sală, reconstituie într-o admirabilă ambianţă de epocă, cabinetul de lucru al strălucitului muzician. Printre exponatele de o importanţă covârşitoare, se afla o excepţională piesă de patrimoniu - cel mai vechi pian din sud-estul Europei şi printre primele din Europa Centrala, construit de firma F. Kaeferlie din Stutgart. Pianul a aparţinut vestitei familii Barcănescu, domiciliată în satul Bărcăneşti din jud. Prahova. După 1850, acest pian a intrat in posesia mai multor familii din localitate, de unde acum aproape patru decenii, a fost achiziţionat de regretatul profesor emerit Nicolae Simache, directorul muzeului.

În anul 2001, cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Prahova şi al conducerii Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, la clădirea muzeului - monument istoric - s-au realizat lucrări de reparaţii interioare şi exterioare, iar zona sa de protecţie a fost special amenajata.

Cu acest prilej, în ziua de 20 decembrie 2001- zi în care se împlineau 38 de ani de la trecerea în eternitate a ilustrului muzician, s-a dezvelit un bust monumental în bronz, operă a sculptorului George Dumitru, membru U.A.P. din România.

Pentru punerea în valoare a operei nemuritorului compozitor, muzeul organizează anual între 30 si 40 de manifestări muzicale cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Ploieşti, studenţi şi cadre didactice de la Universitatea de Muzică Bucureşti şi Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală ce poartă numele acestui muzician de geniu, pentru elevii şi studenţii care studiază pianul, vioara, canto clasic şi compoziţie muzicală în liceele şi facultăţile de muzică din România şi din Republica Moldova.

În toamna anului 2001, după mai mulţi ani de la elaborarea proiectului tematic, au început lucrările de organizare a Muzeului de etnografie al Văii Teleajenului. Muzeul funcţionează în sediul refăcut al clădirii anexe a “Şcolii de misionare”, şcoală înfiinţată de Nicolae Iorga în anul 1922.

Valea Teleajenului are un fond folcloric extrem de bogat şi variat. Căile comerciale prin care se realizau schimburile de mărfuri între Transilvania şi Ţara Românească au atras oameni veniţi din diferite regiuni geografice, încât cu timpul în această regiune, s-a realizat o interferenţă de datini, tradiţii şi concepţii determinând o bogată viaţa spirituală. Una din principalele îndatoriri ale muzeului este permanenta preocupare de a valorifica memoria locurilor, adică punerea în circulaţie publică a tezaurului de mărturii pe care îl deţine.

Muzeul de etnografie al Văii Teleajenului este consacrat unuidomeniu tradiţional în care contribuţia românilor este deosebită şi anume acela al

ţesăturilor din lână, care, pe lângă caracterul lor funcţional, au avut şi unul decorativ. Expoziţia este structurată în aşa fel încât vizitatorul poate parcurge cu privirea etapele prelucrării tradiţionale. Pentru a uşura munca, pentru a obţine ţesături de calitate şi de mari dimensiuni, războiul de ţesut a fost continuu perfecţionat. Astfel se ajunge la războiul orizontal, cunoscut la noi din secolele X – XII. Având în vedere că ţesutul a fost, vreme îndelungată, un meşteşug casnic prin excelenţă, practicat pentru satisfacerea necesităţilor familiei şi ale unor comunităţi restrânse, specialiştii care au lucrat la deschiderea muzeului au folosit din abundenţă piese de mobilier (lăzi de zestre) şi textile de casă, încercând în acest fel să reproducă cât mai fidel interiorul unei locuinţe tradiţionale. Lăzile de zestre expuse în sălile muzeului sunt ornamentate. Atenţia de care s-a bucurat se datorează în primul rând faptului că, lada destinată fetei de măritat este principala mobilă, ce o va însoţi în noul ei cămin. Pentru Valea Teleajenului e caracteristică compoziţia ornamentală strict geometrică, cu motive liniare dispuse pe panoul frontal, cât şi pe capac.

Păstoritul din zonele înalte ale Văii Teleajenului nu a format obiectul unor cercetări ample şi amănunţite dar avem totuşi suficiente date pentru a afirma că păstoritul a fost practicat intens în această zonă; specialiştii muzeului au realizat o parte importantă a unei stâne şi anume fierbătoarea, în care stătea baciul şi se prepara caşul şi gurile strungii prin care intrau oile la muls.

În societatea tradiţională locuitorii comunităţilor rurale au avut şi au încă două tipuri de ocupaţii: primare (agricultura, creşterea animalelor, pomicultura şi viticultura) şi secundare (vânătoarea, pescuitul, albinăritul, exploataţia pădurii, mineritul, meşteşugurile tradiţionale). Pentru a avea o reprezentare cât mai obiectivă a structurii ocupaţionale în zona Văii Teleajenului, Muzeul de etnografie are în structura sa reprezentate majoritatea acestor ocupaţii. Odată cu deschiderea sa, care a avut loc în data de 30 octombrie 2002,

Muzeului de etnografie al Văii Teleajenului, face parte din familia marilor muzee de etnografie din ţara.

La N-E de Câmpina, pe un platou aşezat în stânga râului Doftana, se află comuna Brebu. Complexul arhitectural medieval Brebu compus din zidul de incintă, Turnul Clopotniţă, Biserica şi Casa Domnească, reprezintă unul dintre cele mai importante monumente istorice din secolul XVII-lea din judeţul Prahova. Zidul de incintă este construit din cărămidă şi piatră de râu, conferind incintei un traseu poligonal neregulat. Intrarea se face pe sub turnul - clopotniţă, construcţie masivă din cărămidă, cu patru nivele şi o înălţime de cca. 30 metri.

Biserica, începută la 27 iunie 1650 (7158 de la facerea lumii), în timpul domniei lui Matei Basarab şi finalizată de Constantin Brâncoveanu, conform pisaniei aflată între naos şi pronaos, are un plan treflat, fiind prevăzută cu trei turle. Arhitectura este inspirată de Biserica Mânăstirii Dealu (sec. XVI), decoraţia exterioară realizându-se cu ajutorul meşterilor munteni şi moldoveni, identică cu Turnul Clopotniţă.

Casa Domnească, are plan dreptunghiular şi ziduri groase, spaţiul de locuit format din opt încăperi, terasă prevăzută cu loggie şi foişor. Parterul amplasat deasupra celor doua pivniţe monumentale de la subsolul clădirii, este prevăzut cu stâlpi de susţinere şi arcade.

In secolele XIX si XX, artişti români de prestigiu au poposit în localitatea Brebu, atraşi fiind de pitorescul peisajului şi frumuseţea ctitoriei medievale, printre aceştia numărându-se Ştefan Luchian, Sava Henţia, Nicolae Grigorescu s.a. In încăperile Casei Domneşti, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova a organizat o interesantă expoziţie de artă şi istorie medievală, în scopul delectării şi documentării publicului vizitator. Se disting tipărituri laice şi ecleziastice reprezentative pentru cultura Ţării Româneşti din secolul al XVII-lea: Pravila de la Govora, 1640 - primul îndreptar de lege adresat mirenilor şi clericilor; Îndreptarea Legii – Târgovişte, 1652; Biblia de la Bucureşti din anul 1688, tipărită de fraţii Radu şi Şerban Greceanu, în timpul domniei lui Şeban Cantacuzino; prima biblie tipărită în limba română cu caractere chirilice; de asemenea tipărituri editate de mitropoliţii Dosoftei şi Antim Ivireanu.

Realizată iniţial prin strădania profesorului Nicolae Simache- ctitorul muzeelor prahovene - şi îmbogăţită ulterior cu noi şi interesante exponate, tematica muzeală aduce în faţa publicului vizitator, prin intermediul obiectelor expuse, momente ale civilizaţiei româneşti din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Târgşoru Vechi este o localitate din comuna cu acelaşi nume din judeţul Prahova, Muntenia, România.Pe locul satului Târgşoru Vechi s-a aflat în evul mediu oraşul Târgşor, din care s-au mai păstrat doar ruinele a trei biserici. Satul se află astăzi la cca. 3 km. de Ploieşti.

În situl arheologic Târgşor se găsesc următoarele monumente istorice;-Biserica "Sf. Pantelimon" a Mănăstiri Turnu a lui Antonie Vodă 1669 - 1672,

reconstruită pe ruine 1997-2001-Ruinele bisericii Albe (1570),-Ruinele bisericii lui Mihnea Turcitul - Biserica Roşie sf. sec. XVIMănăstirea Turnu Aici a fost construită de Vlad Ţepeş în 1461 biserica domnească "Sf.Nicolae"

din Târgşor. Se mai păstrează de la ea pisania şi fundaţiile. A fost reconstruită la 1667 de Antonie-Vodă din Popeşti, care a înfiinţat aici Mânăstirea Turnu; renovată şi pictată de

Constantin Brâncoveanu. S-a mai păstrat cea mai mare parte din ziduri (fără cupole) şi puţin din pictura brâncovenească.

În ultimii ani a fost refăcută şi s-a reînfiinţat mânăstirea. 1 Istoric2 Rezervaţia arheologică şi de arhitectură medievală de la Târgşoru Vechi3 Conacul familiei Moruzi4 Note5 Legături externe

1.6 Fondul turistic etnografic si folcloric

In asezarile de pe Valea Prahovei, Valea Teleajenului sau Valea Dambovitei, care se contureaza ca zone etnografice distincte, intalnesti o mare diversitate de aspecte de civilizatie si cultura populara traditionala, specifice diferitelor zone etnografice. Pe muntii Prahovei, vara gasesti un impresionant numar de tarle si stane, la care traditia se imbina cu noul. In zonele montane pot fi vazute inca asezari de tip risipit, gospodarii, tesaturi si cusaturi, ceramica populara, precum si portul popular specific fiecarei zone.

  PLOIESTI Actuala capitala a judetului, in trecut important centru comercial si

mestesugaresc asezat la intretaieri de drumuri, astazi puternic centru industrial, ofera valoroase marturii etnografice si de arta populara expuse in Sectia de etnografie a Muzeului judetean de istorie. Expozitia de baza cuprinde o bogata colectie de covoare din toate zonele etnografice mai importante ale Munteniei si Olteniei. In acelasi timp, in patrimoniul muzeului se afla piese reprezentative din domeniul uneltelor de munca — in special al celor agrare si pastorale, produsele de ceramica, precum si piese de costum popular si tesaturi de interior.

 In Ploiesti vizitati Casa Hagi Prodan, construita in stil românesc in secolul al

XVIII-lea, unde, alaturi de alte piese specifice interiorului orasenesc de epoca, se gasesc obiecte de uz casnic si covoare românesti, deosebit de valoroase sub raport etnografic.

 APOSTOLACHE In cadrul manastirii din localitate este amenajat un interior taranesc din zona

Cricovului, la care se adauga o serie de piese etnografice — unelte de munca si ustensile casnice, costume populare, scoarte românesti.

 Muzeul sătesc de la Sângeru, se află în vatra satului cu acelaşi nume; a fost

organizat în conacul familiei treti-vistiernicului Andrei Bozianu; clădirea datează din secolul al XVII-lea şi este reprezentativă pentru arhitectura rurală de sfârşit de ev mediu românesc; edificiul prezintă ziduri masive, construite din piatră şi cărămidă pe două nivele, unite printr-o scară interioară; la exterior pe latura sudică are prispă şi cerdac din lemn; intrarea este amplasată central, dând într-un hol mic care se prelungeşte cu casa scării; în dreapta şi în stânga holului, se afla câte o încăpere, planul repetându-se simetric şi la etaj.

BREAZA Recomandam celui aflat in trecere pe Valea Prahovei sa se abata din sosea pentru

a poposi si la Breaza unde arhitectura caselor ii dezvaluie aspecte de rara frumusete a arhitecturii populare in lemn, iar unele gospodarii situate pe pantele din apropierea vetrei

satului ilustreaza tendinta de rasfirare a asezarilor traditionale. In Breaza si satele din jur exista numeroase creatoare populare specializate in cusaturi traditionale.

Recomandam sa se viziteze Muzeul de arta populara, unde se afla expus un adevarat tezaur de arta populara in domeniile cusaturilor, tesaturilor, portului popular si prelucrarii artistice a lemnului.

 PUCHENII MARI Iubitorului de ceramica populara ii sugeram sa treaca si prin acest important

centru al olaritului românesc unde mestesugul este practicat si in prezent de un mare numar de oameni. De la ei se pot afla date extrem de interesante cu privire la mecanismul de desfacere a produselor ceramice si implicit la aria in care s-a exercitat in trecut influenta acestui centru de olari.

 STARCHIOJD La Starchiojd exista numeroase aspecte reprezentative de veche cultura

româneasca, aici intilnindu-se inca traditionala si frumoasa arhitectura a caselor cu cerdac si etaj, unde se gasesc incaperile de locuit si tinda.

In Starchiojd se afla o casa-muzeu amenajata cu concursul Muzeului judetean, in stilul specific al interiorului starchiojdean. Casa-muzeu cuprinde o bogatie impresionanta de piese textile, de mobilier si unelte de uz casnic folosite in trecut. Adaugind la acestea pitorescul portului popular care se imbraca inca in zile de sarbatoare, comuna ofera un prilej de profunda satisfactie pentru cel care a trecut pe aici.

 URLATI In localitate se poate vizita Muzeul etnografic. Acesta cuprinde, pe linga piese de

arta culta si obiecte de arta populara, indeosebi ceramica, tesaturi, covoare românesti si piese de costum popular traditional.

 VALENII DE MUNTE In renumita comuna, unde marele savant român Nicolae Iorga isi tinea celebrele

sale cursuri la Universitatea de vara, turistul gaseste un interesant asezamint etnografic — Muzeul etnografic al Vaii Teleajenului, intregul patrimoniu al muzeului cuprinde obiecte etnografice specifice culturii traditionale a populatiei din zona Teleajenului, din care notam inventarul de obiecte si unelte ale unei stane, lazi de zestre bogat ornamentate, variate tesaturi de interior si vechi scoarte românesti, piese de costum popular caracteristic acestei zone.

Pridvor de casa taraneasca construita in anii 1940, din judetul Prahova, prezentand un elaborat traforaj cu motive etnografice locale. Tipologia casei este caracteristica asezarilor din zona de contact dintre campie si deal

Manifestari folcloriceSarbatoarea verii. (Manifestare artistica, cu participarea ansamblurilor folclorice

din judet)Tabara internationala de pictura si sculptura „Dan Platon”. Editia a IV-a

(organizata impreuna cu U.A.P. si Casa de cultura PloiestiZiua Comunei. (Manifestare artistica de amploare: expozitii, lansari de carte,

muzica de fanfara, spectacole folclorice, targ)

1.7 Baza materiala turistica

Baza tehnico-materiala a turismului, numita generic si structuri de primire turistice, cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context sunt luate in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune, apartinand altor ramuri.

Ordonanta Guvernului nr.58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, defineste structura de primire turistica ca fiind orice constructie si amenajare destinata, prin proiectare si executie, cazarii turistilor, servirii mesei pentru turisti, agrementului, transportului special destinat turistilor, tratamentului balnear pentru turisti, impreuna cu serviciile aferente.

In cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, spatiile de cazare, alimentatie pentru turism, agrementul etc., prin numarul, capacitatea si structura lor, reflecta in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica in ansamblu sau la nivel teritorial.

In conceptia actuala agrementul constituie o latura predominanta a activitatii turistice in general si in mod special in oferte turistice a caror specialitate este insasi forma de agrement (turism montan, turism de litoral, etc.). Gradul de atractie al unui produs turistic, cat si de punere in valoare a patrimoniului turistic este in stransa corelatie cu nivelul dotarilor si mijloacelor pentru agrement.

Valorificarea patrimoniului turistic al unei tari, regiuni sau zone geografice etc., implica in prealabil asigurarea unor conditii minime pentru deplasarea, sejurul si petrecerea agreabila a timpului de catre turisti. Imbinarea acestor elemente minime are ca rezultat polarizarea fluxurilor turistice spre acele destinatii care ofera vizitatorilor cea mai mare satisfactie intr-o calatorie de vacanta.

In Romania pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica, clasificate astfel:

1. hoteluri de 5, 4, 3, 2, 1 stele;2. hoteluri-apartament de 5, 4, 3, 2 stele;3. moteluri de 3, 2, 1 stele;4. hoteluri pentru tineret de 3, 2, 1 stele;5. hosteluri de 3, 2 stele;6. vile de 5, 4, 3, 2, 1 stele;7. bungalouri de 3, 2, 1 stele;8. cabane (turistice, de vanatoare, de pescuit) de 3, 2, 1 stele;9. sate de vacanta de 3, 2 stele;10. campinguri de 4, 3, 2, 1 stele;

11. popasuri turistice de 2, 1 stele;12. pensiuni turistice urbane de 4, 3, 2, 1 stele;13. pensiuni turistice rurale (si agroturistice) de 4, 3, 2, 1 flori (margarete);14. apartamente sau camere de inchiriat in locuinte familiale sau in cladiri cu alta

destinatie de 3, 2, 1 stele;15. structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4,

3, 2, 1 stele.

Una din cele mai cautate statiuni de pe Valea Prahovei - statiunea Predeal - este statistic orasul situat la cea mai mare altitudine din Romania, intre 1.030 si 1.110 m. Orasul Predeal dispune de un potential turistic imens, oferind posibilitati variate de distractie si de practicare a sporturilor: partii de schi , patinoar, terenuri de sport (tenis de camp, fotbal), posibilitati de drumetii. Sunt disponibile 8 partii de schi cu grade diferite de dificultate, telescaun (Clabucet Sosire, Clabucet Plecare), teleschi, baby-teleschi. Stratul de zapada dureaza peste 100 de zile anual.

Orasul Predeal este plasat pe culmea ce desparte Valea Prahovei de Valea Timisului, intr-o depresiune bine adapostita de masivele muntoase Bucegi, Baiu, Piatra Mare si Clabucet. Statiunea se gaseste la o distanta de 142 km de Bucuresti, la 25 km de Sinaia si la 25 km de Brasov.

In afara de varietatea serviciilor de SPA, in statiunea Predeal turistii se pot bucura de revigorarea organismelor slabite, de tratamentul afectiunilor: neuroastenii, recuperarea dupa suprasolicitarile fizice sau intelectuale, tulburari endocrine si probleme de crestere a copiilor.

Statiunea dispune de o gama variata de posibilitati de cazare, de la vile si pensiuni, la complexe hoteliere de 5*, oferind conditii de cazare ireprosabile.

Daca sunteti in cautarea unei cazari avantajose si rapide, alegeti una din unitatile de cazare propuse. Fiecare hotel, vila, pensiune, cabana, vila la cheie, are prezentate informatii importante si complete cu privire la structura de cazare, facilitatile oferite si tarifele practicate pentru fiecare sezon in parte, ofertele speciale, reduceri, oferta de Revelion, Craciun sau Paste, dupa caz. Daca sunteti in cautarea unei oferte de cazare in Predeal

Baza de cazare : Hoteluri , Vile , Pensiuni, Cabane, Hanuri , Apartamente

Hotel Predeal Confort Suites*****Hotel Piemonte****Hotel Ursuletul***Hotel Belvedere***,Hotel Hera*** Complexul de lux Montien***** Sunset**** (cu oferta de Ultra All Inclusive) Vila Select*** Complexul Eden*** si complexul intim de vile Darius***Hotel Lux Garden *****

Pensiunea Casa Teo *****Pensiunea Casa Iris *****Apartament Azuga Cabana Valea Popii Motel Hanul Romanesc

Statiunea Cheia ocupa o pozitie pitoreasca la poalele Masivului Ciucas intr-o mica depresiune strajuita de culmea Zaganului, ca si de muntii Balaban si Babes. Spre ea converg piraiele Timpa si Cheita care constituie obirsiile riului Teleajen.

Excursii, posibilitati de pescuit, promenade prin statiune, discoteca, biliard. Excursii la Cabana Muntele Rosu, cu pante pentru schi in apropiere.Acces pe poteca si pe drum auto Cabana Ciucas cu acces pe poteca la circa 3h.

Poiana Stinei loc pitoresc de popas, la poalele culmii Valea Stinei, spre Curmatura Stinei. Casa de vinatoare, pastravarie, punct de plecare spre Cheile Vaii Stinei, spre Curmatura Stinei, spre Pasul Borcuta, Tabla Butii, Virful

Siriu Sfinxul Bratocei, monument al naturii. De aici se poate continua urcusul spre Tigaile Mari, virful Ciucas si Cabana Ciucas.

Baza Terapeutica

Apele minerale sunt apele ce au un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care le confera proprietati terapeutice. In trecut, denumirea de apa minerala se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate in scopuri terapeutice. In ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative.

In tara noastra exista numeroase izvoare de ape minerale in jurul carora au fost amenajate importante statiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de baza in tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sarate-iodurate-bromurate, sarate-sufluroase si izvoare de cura interna cu apa slaba mineralizata sulfuroasa, bicarbonata, sulfatata, calcinata sodica, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajari de gaze (hidrocarburi usoare printre care predomina metanul) sunt ape de adancime cu concentratie mare, exploatate prin sonde.

Slanic Prahova –statiune -

Statiune balneoclimaterica, centru al sarii incluzand Muntele de Sare unic in lume si cea mai mare salina din Europa, oras inconjurat de peisaje pitoresti si dispunand de conditii de cazare, tratament si devertisment variate, Slanic Prahova este locul ideal pentru petrecerea vacantei.

Izvoarele cu apa minerala ce contine compusi ai calciului, clorului, sodiului, sulfului (si lacurile) (Baia Baciului, Baia Rosie, Baia Porcilor, Lacul Verde) cu

concentratie mare de sare, sunt folosite la tratarea unor boli reumatismale degenerative si diartritice (spondiloze cervicale, dorsale si lombare, artroza, poliartroza, tendinita, tendimiozita, periartrita scapulohumerala), celor aflati in stari posttraumatismale (dupa entorse, luxatii si fracturi ale membrelor, tratate prin metode chirurgicale si vindecate, dupa artroze), celor acuzand boli ale sistemului nervos periferic (pareze usoare, sechele vechi ale poliomelitei, urmari dupa polinevroze) boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica, metrosalpingita cronica), boli respiratorii (bronsita cronica si traheobronsita, astmul alergic), boli dermatologice (psoriasis, ichthyosis incipient, dermatita keratotica), si desigur boli vasculare (varice incipientes, erythremelalgia).

Facilitati pentru bai cu ape minerale calde in cazi, bai reci in lac, aplicari de namol cald, pentru tratamente ginecologice si pentru electroterapie. Vechea mina de sare (Unirea) a fost transformata in sanatoriu - la adancimea de 210 m - pentru tratamentul bolilor respiratorii in microclimatul de aer sarat. Statiunea dispune de complex balnnear ca si de multe vile, pavilioane si case private pentru cazare. Turismul intensiv din zona este seterminat si de existenta, la Slanic a unui munte neacoperit de sare (rezervatie naturala) si de existenta pitorescului lac al Miresii (sau Grota Miresii, 425 m patrati, 20 m adancime) care s-a format in 1914, prin prabusirea unei mine de sare.

Proceduri Terapeutice

Hidroterapie cu apa minerala salina, cu plante, hidrokinetoterapie (la cada, bazin), termoterapie (parafina, namol), electroterapie, laserterapie, masoterapie, aerosoloterapie, kinetoterapie,gimnastica recuperatorie , tratamente ginecologice specifice;

Baza de agrement si spatii verzi

Complex turistic Centru de Agrement HIMALAYA

Centrul de Agrement BUŞTENI VILA “CRIŞUL”

Trasee turistice ce se pot desfăşura din centrul de agrement:Vizitarea obiectivelor turistice din staţiune şi din împrejurimi (Casa Memorială

”Cezar Petrescu”, ”Sfinxul” şi ”Babele” – stânci modelate de vânt în Masivul Bucegi, Crucea de pe Vârful Caraiman);

Drumeţii în Masivul Bucegi (Cascada Urlătoarea, Cabana Gura Diham, etc.);Transport pe cablu pe Platoul Bucegilor;Staţiunea oferă facilităţi deosebite pentru practicarea sporturilor de iarnă (Pârtia

Kalinderu beneficiind de dotări ultramoderne).

Centru de Agrement SINAIA – PRAHOVA

Agrement:- Vizitarea obiectivelor turistice din statiune (Complexul Muzeal Peles si Pelisor,

Manastirea Sinaia, Muzeul George Enescu, Muzeul Bucegi, Casino Sinaia, Muzeul Cinegetic Posada a situat in localitatea Posada, la o distanta de aproximativ 10 km);

- Plimbari si drumetii montane pe trasee marcate (Piscul Cainelui, Poiana Stanii, Cota 1400, etc.);

- Transport pe cablu Sinaia a Cota 1400 a Varful cu Dor;- Practicarea sporturilor de iarna

Sali Polivalente : Sala Polivalenta Plopeni – Prahova

Sala “ Leonard Doroftei” Ploiesti – Prahova

Sala de Sport Octavian Belu Ploiest

Amenajari pentru sporturi de iarna

În partea superioară a judeţului Prahova, dominată de abruptul versanţilor de E ai M-ţilor Bucegi, s-a dezvoltat un şirag de staţiuni climaterice: Breaza, Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga şi Predeal - jud.Braşov, constitiuind una dintre cele mai pitoreşti zone turistice ale României.

O reţea densă de poteci marcate, cu numeroase variante, precum şi telefericele Sinaia - Cota 1400 - Vârful cu Dor şi Buşteni - Babele - Peştera Ialomiţei înlesnesc accesul turiştilor spre platoul M-ţilor Bucegi, cu interesante forme "megalitice" (Sfinxul, Babele) şi cu posibilităţi de ascensiune spre vf.Omu(2.505 m), Caraiman(2.384) s.a.

Sinaia - Sporturi de iarnă

Pentru amatorii sporturilor de iarnă există o serie de amenajări speciale, precum: pârtie de bob (1500 m lungime, 13 curbe şi 132 m diferenţă de altitudine) multe pârtii de schi cu grade diferite de dificultate pârtii de sanie telecabină de 35 de locuri telescaunul teleschi

Sinaia este practic punct de plecare spre cabanele M-ţilor Bucegi (Cota 1.500; Vârful cu Dor- 2.000 m alt.; Cuibul Dorului-1.200 m; Babele-2.206 m; Omu-2.505 m; Padina-1.525 m ; Piatra Arsă -1.950 m, Peştera-1.610 m) şi ale M-ţilor Baiului (Piscul Câinelui-950 m etc.).

În prezent, Sinaia este un important centru turistic şi de desfăşurare a unor conferinţe internaţionale şi naţionale.

Partii de ski

Poiana Brasov – 10 partii de ski

Lupului Sulinar Kanzel Ruia Subteleferic Drumul Rosu Bradul ( zapada artificiala) Slalom Poiana Stadion

Poiana Brasov va avea din nou patinoar de dimensiuni olimpice : instalatie gheata artificiala,iluminat nocturn.

Sinaia – 6 partii de ski

Carp PapagalVanturisValea Dorului -Turistica Dorului

Azuga – 2 partii de ski

Stalom SoricaOlimpica

Busteni

Partia Kalinderu

Predeal

CocosulClabucetSubtelefericClabucet sosire

Clabucet varianta Clabucet scoalaSubteleferic St.inf. Clabucet 3Paraul Rece Baza de alimentatie publica

Restaurante :

Restaurant Complex Europa L.G.** SRL PloiestiRestaurant Complex National SinaiaRestaurant Complex Zamora BusteniRestaurant Cristian ** SinaiaRestaurant “La Brace” SinaiaRestaurant Hanul Gazarilor PloiestiNeo Turism SRL Sinaia - Hotel Paltinis **Restaurant Casa Munteneasca SinaiaRestaurant Green Zone PloiestiRestaurant Sorica Azuga

1.8 Potentialul de comunicatie

Cai de comunicatie: cai ferate ,sosele,drumuri forestiere,poteci turistice Caile Ferate au o istorie de mai bine de 125 de ani. De-a lungul acestora, calea ferata a fost un motor al progresului tehnic si uneori, chiar economic al societatii. De asemenea, a fost un factor de stabilitate care, in mare masura, nu a putut fi influentat de curentele politice. Inceputul secolului al XIX-lea marcheaza nasterea caii ferate, adevarata aventura tehnica feroviara schimband viata si conditiile existentiale ale locuitorilor planetei. In judetul Prahova trenurile opreasc doar in orasele mai mari cum ar fi:Sinaia, Predeal,Azuga,Busteni,Breaza,Valenii de Munte etc. In judetul Prahova sunt soselele:DN 1,DN 1A,DN 73A. DRUMURI FORESTIERE  

       Aceste rânduri se adresează tinerilor de vârsta "a treia", dar nu numai.      Primul traseu. Nu este marcat. Pornirea de la gară pe drumul ce duce spre cartierul Zamora,se trece pe lângă Palatul Cantacuzino şi la prima străduţă se face la stânga spre pădure. Se urcă până la liziera pădurii şi aruncăm o privire spre masivul Buştenilor. Aici se găseste două drumuri forestiere. Vom urma drumul spre Valea Fetii. O bariera şi un indicator forestier aflat pe un copac în stânga drumului ne semnalează că ne aflăm pe drumul bun. Trecem prin spatele palatului, mergând prin pădure. Printre ramurile copacilor se zăresc vilele din oraş şi siluetele majestoase ale Caraimanului şi Coştilei. După cca. 45de minute ne intersectăm cu un drum ce coboară la albia pârâului Valea Fetii. Coborâm spre pârâu şi căutăm să ţinem malul drept spre aval. Deşi unele hărţi menţionează existenţa unui drum, vă atragem atenţia că acesta nu mai există cel puţin în prima parte a traseului de întoarcere. Mergem în aval pe pietrele din albia pârâului, îl traversăm de doua ori şi ajungem din nou la drum. Pârâul se traversează descălţat cu atenţie ca să nu alunecăm pe pietre. După câteva minute de mers pe drum dăm de apa Prahovei, care la fel trebuie trecută în picioarele goale. Adâncimea apei este de cca. 30cm. Pe malul celălalt se poate face plajă. Urcăm malul şi dăm de soşeaua naţională chiar la capătul nordic al oraşului Buşteni. Timp de parcurs max.1h1/2. Dacă nu vreţi să vă "răcoriţi" picioarele, atunci din punctul unde am coborât la pârâu continuăm raidul pe Valea Fetii urmărind drumul forestier pe care am venit. După 1/2h se ajunge la ruinele unei microhidrocentrale pe clădirea căreia scrie proprietatea Hidroelectrica. Ne putem adăposti aici în caz că începe ploaia. De aici se poate trece  podul de beton spre stânga şi

se urmeaza drumul forestier din stânga, ce începe să urce prin padure şi care va conduce spre intrarea în Azuga. Atenţie spre dreapta se continuă drumul pe Valea Fetii. De acolo , reintoarce de la microhidrocentrală pe acelasi drum forestier foarte bine întreţinut. Durata plimbării dus-intors cca. 2h1/2.

       Al doilea traseu. Este marcat parţial cu cruce roşie. Până la liziera pădurii traseul este identic cu cel spre Valea Fetii. De aici se va lua pe drumul din dreapta. La intrarea în traseu este o bariera, iar pe un copac se precizează, Zamora. Se inainteaza pe drumul forestier cca. 200m, paralel cu vilele de pe   strada Zamora şi întâlnim primul semn. De aici semnul ne va însoţi o bună bucată de drum. Drumul este uşor fără probleme de orientare, crucea roşie dându-ne un sentiment de siguranţă suplimentară. În maxim 1h se ajunge la o cabană de vânătoare. De acolo marcajul urmareşte drumul spre Vf. Zamora-1520m şi Vf. Baiuţul - 1826m. De acolo se va lua pe drumul forestier ce se desprinde în dreapta. Acest drum nu este marcat. Se trece pe lângă o groapă de gunoi şi începe coborârea spre Poiana Ţapului. În 15-20min.se vad vilele din Poiană. Părăsirea drumul forestier la bariera ce se observă în dreapta şi se coboara intrând în Poiana Ţapului pe strada Aluniş. De aici se va vedea o frumoasă perspectivă a masivului Bucegi.Se continuă coborârea accentuata pe această străduţă până la strada principală Zamora.Apoi la dreapta spre Buşteni, admirând în stânga muntele şi în dreapta vilele nou construite, ajungând la Palatul Cantacuzino. Durata totală dus-intors cca.2h1/4.

Piatra Verde se poate vedea si din centrul Slanicului, iar pentru a ajunge la aceasta cariera de piatra se trece prin Grosani si apoi pe drumul asfaltat ce leaga Slanicul de Valenii de Munte.

.

Plimbari de aprox. 30 min se pot face la izvoarele cu ape sulfatate,calcice,cloro-sodice din apropierea orasului: Fantana Rece-Sub cetate, Fantana lui Dusman, Fantana Gogon. Tot o jumatate de ora dureaza si drumul pana la padurea de brazi, situata pe

dealul din aropierea Minei Unirea. De la padurea de brazi se poate ajunge si la Fantana Rece.

Crasna este o localitate situata in apropierea Slanicului.Traseul spre Schitul Crasna dureaza intre 2,5 ore si 3 ore si trece prin Grosani, satul Schiulesti si Valea Crasnei. Intoarcerea se poate face si pe drumul forestier spre Maneciu Ungureni. La Manastirea Crasna se mai poate ajunge si din orasul Ploiesti, pe ruta Ploiesti - Valenii de Munte, cu coborarea in Halta Homoraciu (daca mergeti cu trenul), de unde se urca pe jos, cateva ore, dar fara regrete sau se coboara in Izvoarele de unde la fel exista un drum care duce spre Manastire

.

Orasul Slanic se afla in vecinatatea Muntilor Teleajanului,cei mai apropiati din aceasta grupa fiind Muntii Grohotis,la care se poate ajunge pe mai multe trasee marcate, in intervale cuprinse intre 3 si 5 ore. Slanic- vf.Gorganul Mic- vf.Mare Bechet- vf.Poiana Lunga- Saua Cordun- Valea Crasnei- Schiulesti- Slanic

Slanic-Stefesti- Valea Varbilaului- Paraul Bradului- Saua Cordun-vf. Trifoiu- Valea Crasnei- Schiulesti- Slanic Slanic-Stefesti- Valea Varbilaului- vf. Paltinet-Culmea Maciuca- Bertea- Stefesti- Slanic Slanic- vf.Radila Mare- vf. Ulita- vf. Grohotis- vf. Bobu Mare- vf. Bobu Mic- Stana din Babes- Cheia Din DN 1 traseul urmează 4,5 km şoseaua DN 73 A până „La Şipote". Continuă câteva sute de metri pe drumul carosabil (traseul auto 6), care duce peste culmea Forbanu şi Şaua Baiului la Cabana Diham. Apoi spre sud, prin pădure pe poteca marcată cu punct roşu şi cruce galbenă, care ne scoate în scurt timp în drumul forestier de pe Pârâul Frăsinetului. Parcurge pe acesta în amonte câteva zeci de metri apoi urcă susţinut spre vest o porţiune scurtă printr-o fâşie de pădure şi iese în Poiana Frăsinetului. Aici marcajul cruce galbenă continuă spre vest însoţind poteca spre Valea Glăjăriei. Traseul continuă spre sud pe poteca marcată cu punct roşu, străbate în urcuş domol o păşune şi-n circa 20 de minute ajunge la Cabana Diham. De aici urmează câteva sute de metri spre sud drumul ce conduce în Şaua Baiului. Coteşte uşor spre sud-sud-vest pe poteca largă care traversează aproape pe curba de nivel obârşia pâraielor Diham şi Armăsarul. Trece de ramificaţia potecii spre Cabana Poiana Izvoarelor (traseul 34, marcaj cruce albastră) şi după ce ocoleşte prin vest Căpăţâna Porcului (1571 m) ajunge în frumoasa poiană de la Pichetul Roşu. Traseul:de pe valea jepilor, traseul este dificil si accidentat

De la fabrica de hârtie traseul urmează drumul spre Hotel Silva şi staţia de telecabină, urcă o scurtă porţiune de-a lungul unui drum forestier pe lângă firul văii Jepilor, lasă spre stânga poteca spre Cascada Urlătoarea (traseul 4, marcaj punct roşu) iar puţin mai sus cea spre Cantonul Jepi (traseul 5, marcat cu triunghi albastru). În continuare urcă accentuat prin pădure pe versantul nordic al Jepilor Mici, traversează firul văii Jepilor şi continuă în urcuş pe faţa sudică a Caraimanului, păstrându-se în apropierea apei pe care o traversează de mai multe ori. În final poteca se abate spre dreapta în urcuş susţinut şi ajunge la Cabana Caraiman (2025 m) printr-o traversare spre stânga. De aici porneşte spre Crucea Caraimanului poteca nemarcată de pe Brâna Mare a Caraimanului (traseul 13); o altă potecă de legătură (marcată cu punct albastru, traseul 31) se desprinde spre sud spre Cantonul Jepi şi Cabana Piatra Arsă. În continuare, traseul urmăreşte poteca spre vest, aproape de firul apei, în urcuş domol până la Cabana Babele (2200 m) (Buşteni - Cabana Babele 4 ore). De aici coboară tot spre vest pe Piciorul Babelor în Valea Ialomiţei pe care o atinge în apropierea staţiei de telecabină (Babele - Peştera), de unde parcurgând spre sud o scurtă porţiune a drumului de pe Valea Ialomiţei (traseu auto 2) ajunge la Hotelul Peştera (1610 m). Mijloace de transport pe cablu:

Telecabine:Busteni,Sinaia

Telecondole:Azuga,Sinaia,

Telescaune:Borsa,Sinaia,Predeal,Paltinis

Teleschi:Sinaia,Predeal,