Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Contabilitate şi Informatică Economică”

RAPORTprivind efectuarea practicii de iniţiere în specialitate la

Compania de asigurări “TRANSELIT” S.A.

Prenumele, numele studentului Cazacu Cristina Grupa CON-103

Conducător ştiinţificPrenumele, numele Lisnic V.,Lavrenciuc L.

Chişinău, 2013

Cuprins :

Capitolul I. Caracteristica generală a structurii şi organizării activitaţii

întreprinderii

1.1.Forma organizatorico-juridică............................................................................................3

1.2.Istoria fondării întreprinderii..............................................................................................5

1.3.Structura organizatorică a întreprinderii.............................................................................6

1.4.Structura administrativă a întreprinderii.............................................................................12

1.5.Organizarea activităţii muncii pesonalului administrativ şi salarizarea lui........................12

1.6.Sfera de producere a întreprinderii......................................................................................13

Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice

2.1.Clasificarea documentelor...................................................................................................15

2.2.Circulaţia documentelor la întreprindere.............................................................................20

Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteia în contabilitate

3.1.Modul de efectuare a inventarierii.......................................................................................23

3.2.Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora.......................................29

Concluzii................................................................................................................................34

Bibliografie............................................................................................................................35

Anexe.......................................................................................................................................36

2

Capitolul I. Caracteristica generală a structurii şi organizării activitaţii

întreprinderii

1.1 Forma organizatorico-juridică a Companiei de Asigurari

„TRANSELIT” S.A.

Compania de Asigurări „TRANSELIT” S.A. este o societate de asigurări generale. Înregistrată la

16 octombrie 2002, prima licenţă pentru „Activitatea de asigurări (asigurarea obligatorie)” a fost

obţinută în data de 25 noiembrie 2002 pentru o perioadă de 5 ani. Până la 25 noiembrie 2007 C.A.

„TRANSELIT” S.A. a devenit titular a licenţelor în domeniul asigurărilor de bunuri şi de persoane.

Exigenţele speciale faţă de persoanele juridice care doresc să practice această activitate pe teritoriul

Republicii Moldova sunt expres menţionate în Lega cu privire la asigurări nr. 407-XVI din

21.12.2006, Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule nr. 414-XVI din 22.12.2006 precum şi alte acte cu titlu impreativ emise de către

autoritatea de supravegere.

Numărul de indentificare de stat al C.A. este codul fiscal 1002604000443, înregistrată la Camera

Înregistrării de Stat (Anexa1).

Societatea are un patrimoniu distinct si raspunde pentru obligatiile sale cu acest patrimoniu .

Deasemenea ea poate să încheie în nume propriu contracte, să dobândească drepturi patrimoniale şi

personale nepatrimoniale, să execute obligaţiuni, să apară în calitate de reclamat şi poate fi pîrît în

istanţa de judecată şi arbitraj.

Dupa forma sa organizatorico-juridică Societatea este Societate pe acţiuni. Aceasta se

consideră constituită si dobindeşte personalitate juridică de la data înregistrării de stat in mod

stabilit . Societatea dispune de bilant autonom si conturi bancare , are stampila cu denumire sa şi

imaginea emblemei . Societatea se constituie pentru o durata nelimitata. Este în drept sa înfiinţeze

filiale si reprezentative in R.M., precum şi in străinătate.

Compania de Asigurări „TRANSELIT” S.A. este titular al licenţei cu seria CNPF nr. 000695,

eliberată în data de 21 ianuarie 2011 pe un termen nelimitat pentru Activitatea în domeniul asigurărilor

(asigurări generale) în limitele următoarelor categorii şi clase de asigurare(Anexa 2):

Clasa nr. 1 Asigurări de accidente, condiţii speciale de asigurare de accidente;

Clasa nr. 2 Asigurări de sănătate, condiţii speciale de asigurare medicală pentru călătorii în

străinătate;

Clasa nr. 3 Asigurări de vehicule terestre (alte decât cele feroviare), condiţii speciale de asigurare a

mijloacelor de transport Casco;

Clasa nr.5 Asigurari de nave aeriene, condiţii speciale de asigurare benevolă a navelor aeriene;

Clasa nr. 7 Asigurări de bunuri în tranzit, condiţii speciale de asigurare a încărcăturilor Cargo;

3

Clasa nr. 8 Asigurări de incendiu şi de alte calamităţi naturale, condiţii speciale pentru asigurare de

clădiri şi/sau alte construcţii aparţinând persoanelor juridice; condiţii speciale pentru asigurare de

locuinţe şi alte construcţii aparţinând persoanelor fizice; condiţii speciale privind asigurarea de bunuri

– altele decât construcţii – aparţinând juridice; condiţii speciale privind asigurarea de bunuri – altele

decât construcţii – aparţinând fizice; condiţii speciale privind asigurarea bunurilor gajate/ipotecate la

acordarea creditelor de către bănci, condiţii speciale privind asigurarea complexă a gospodăriilor

aparţinând persoanelor fizice;

Clasa nr. 10 Asigurări de răspundere civilă auto, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule; asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a transportatorilor

faţă de călători; asigurarea facultativă de răspundere civilă a autotransportatorilor şi expeditorilor;

Clasa nr. 11 Asigurări de răspundere civilă avia, asigurarea obligatorie de răspundere civilă avia a

transportatorilor faţă de călători;

Clasa nr. 12 Asigurări de răspundere civilă maritimă, lacustră şi fluvială, asigurarea obligatorie de

răspundere civilă fluvială a transportatorilor faţă de călători;

Clasa nr. 13 Asigurări de răspundere civilă generală, condiţii speciale de asigurare a lucrărilor de

construcţii şi montaj, a răspunderii faţă de terţele persoane în cazul executării lucrărilor de construcţii

şi montaj, a angajamentelor de garanţie după darea în exploatare; condiţii speciale privind asigurarea

de răspundere civilă legală; condiţii de asigurare a răspunderii civile profesionale, inclusiv a

răspunderii civile profesionale a brokerilor de asigurare; asigurarea obligatorie de răspundere civilă

feroviară a transportatorilor faţă de călători;

Clasa nr. 16 Asigurări de pierderi financiare, condiţii de asigurare a cheltuielilor aferente riscului de

anulare a călătoriei sau de modificare a termenelor călătoriei-storno; condiţii speciale de asigurare a

riscurilor financiare-comerciale.

Sediul societăţii se află în or.Edineţ,str.Independenţei 99, Republica Moldova, însa activitatea

licenţiata îşi desfaşoara şi în filialele de pe adresele:

1.mun.Chişinău,str. 31 August 1989,31

2.mun.Bălţi,str.Puşkin A.,27,ap.37

3.or.Briceni,str.M.Eminescu,17G

4.or.Cahul,str.Ştefan cel Mare,111

5.or.Cahul,str.Victoriei,14A

6.or.Cimişlia,str.Sf.Maria,1

7.or.Donduşeni,str.Feroviarilor,4

8.or.Drochia,str.31 August,33

9.or.Edineţ,str.Independenţei,243B

10.or.Ialoveni,str.Alexandru cel Bun,78/1

11.or.Orhei,str.M.Eminescu,10

4

12.or.Rîşcani,str.Independenţei,11.

Societatea şi-a majorat capitalul social in conformitate cu art.57 alin.(4) al Legii nr.407-XVI din

21.12.2006 „Cu privire la asigurări” dupa cum urmează:

06.04.2008- 4 mln lei

06.04.2009- 6 mln lei

06.04.2010- 9 mln lei

06.04.2011- 12 mln lei

06.04.2012- 15 mln lei

1.2 Istoria fondării întreprinderii Compania de Asigurare “TRANSELIT” S.A. este o societate de asigurări generale,fondată în

anul 2002.De la bun început Compania a pus un mare accent pe relaţiile cu clienţii,grija si siguranţa

lor.

Acţionarii C.A. “TRANSELIT” S.A. sînt persoane rezidente din R.Moldova,precum şi din afara

republicii,în special investiţii din Regatul Unit,în persoana Dlui Antonio Milanese.

Compania dezvoltă în prezent parteneriat cu aşa întreprinderi ca: S.A. „Supraten”, “ Nefis” SRL,

“ Maurt” SRL, “Agat-D” SRL, F.P.C. “CONFORT” S.R.L., Serviciul de Informaţii şi Securitate al

R.M., Detaşamentul Situaţii Excepţionale al MAI R.M., Uniunea Conducătorilor Auto din R.M.,

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Protecţie şi Pază de Stat, Ambasada SUA în R.M.

     Conform rezultatelor aprobate de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare a R.M., pentru

anul 2011 compania a înregistrat următorii indicatori ai activităţii economico-financiare: încasări de

prime de asigurare – 24 998 569 lei, plăţi ale despăgubirilor de asigurare – 6 340 394 lei, profitul net

al perioadei de gestiune – 1 512 227 lei.

     Compania Internaţională de Asigurări „TRANSELIT” S.R.L. are încheiat contract de

reasigurare şi reasigură tipurile de asigurări facultative cu Societatea germană de asigurări şi

reasigurări „Hannover Re”, al treilea cel mai mare reasigurător din lume cu o cifră de afaceri de 11

miliarde de euro în 2011 şi deţine Ratingul Internaţional Standard & Poor’s AA- “Very Strong”

(Foarte puternic) şi A.M. Best A “Excellent”. Hannover Re are relaţii de parteneriat cu peste 5000

companii de asigurări din 150 de ţări.

     Compania Internaţională de Asigurări „TRANSELIT” S.R.L. are încheiat contract de asistenţă

pentru asigurarea medicală de călătorii în străinătate cu Societatea Internaţională de Asistenţă CORIS

International fondată în 1987, astăzi avînd o prezenţă în mai mult de 40 de ţări pe 5 continente.

5

1.3 Structura organizatorică a întreprinderii Structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi, normativul de constituire a

compartimentelor funcţionale, precum şi orice modificări ale acestora se aprobă de Consiliul de

Administraţie. “TRANSELIT” S.A. are o structură organizatorică de tip geografic-functională.

Responsabilităţile fiecărui şef de agenţie vizează planificarea, dezvoltarea şi conducerea afacerii în

concordanţă cu politicile şi obiectivele strategice ale firmei. Această structură organizatorica permite

adaptarea strategiei la necesităţile fiecarei zone geografice, iar responsabilitatea profitului/pierderilor

se delegă către fiecare agenţie în parte.

Activitatea “TRANSELIT” S.A se desfăşoară, din punct de vedere al structurii organizatorice, prin

intermediul Administratiei Centrale şi al unei reţele teritoriale naţionale.

Între compartimentele din cadrul Adiminstraţiei Centrale, filială şi agenţi există relaţii funcţionale şi

de colaborare.

6

Fig 2.1. Organigrama Administraţiei Centrale a societăţi de asigu

7

Preşedinte/Director General

Director General Adjunct Vicepreşedinte

Direcţiaasigurărigenerale

Direcţiaeconomică

Direcţiaasigurări

viaţă

Direcţiadaune

Direcţia marketing dezvoltare

Direcţia resurse

umane

Direcţiareasigurări

Serv. cedăriîn reasig.

Serv. primiriîn reasig.

Serv. dauneauto

Serv. daunebunuri

Serv.metodologie

Serv.statistică

Serv.actuariat

Serv. plăţipersoane

Serv.metodologie

Serv.statistică

Serv.actuariat

Serv.financiar

Serv.contabilitate

Serv.administrativ

Dir. zonală

Filiale teritoriale

Consiliul de administraţie

Direcţia vânzări, coordonare, subscriere

Adunarea Generală a Acţionarilor

8

Principalele atribuții ale organelor de conducere specificate în structura organizatorică din figura 2.1.

sunt:

Adunarea Generală a Acţionarilor este organul suprem de conducere a societăţii. Adunarea

generală a acționarilor este formată din toate persoanele fizice și juridice care au cumpărat cote părți

din capitalul social al asigurătorului respectiv. Ea decide întreaga activitate a companiei şi-i stabileşte

politica economică şi comercială. Adunarea generală a acționarilor aprobă rezultatul final al

asigurătorului și decide asupra mărimii profitului obținut și a modului în care acesta este distribuit.

AGA alege Consiliul de Administraţie al societăţii

Consiliul de Administraţie - asigură conducerea companiei între ședințele adunării generale a

acționarilor și are în principal următoarele atribuţii:

a) alege preşedintele Consiliului de Administraţie şi îl revocă din funcţie.

b) hotărăşte cu privire la deschiderea şi închiderea punctelor de lucru, agenţiilor, sucursalelor

şi filialelor.

c) aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi. 

d) angajează şi eliberează din funcţie: directorii generali adjuncţi, directorii direcţiilor din

Centrală şi directorii de sucursale, cărora li se aplică regulile de la mandat. Pentru celelalte

categorii de personal, în care intră şi personalul care ocupă funcţiile de directori de

departamente din Centrală precum şi directorii subordonaţi directorilor de sucursale,

angajarea şi eliberarea din funcţie se face de către preşedintele executiv.

e) stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente.

f) stabileşte tactica şi strategia de marketing.

g) aprobă formele de asigurări pe care compania le va subscrie și modalitatea în care se vor

subscrie acestea;

h) aprobă condiţiile şi tarifele asigurărilor facultative şi programele de reasigurare.

i) supune anual aprobării Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor, în termen prevăzut de

lege, raportul cu privire la activitatea societăţii, bilanţul contabil şi contul de profit şi

pierderi, precum şi bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pe exerciţiul

financiar viitor.

j) alege Comitetul de Risc și pe cel de Direcţie, stabilind atribuţiile şi competenţele acestora.

k) exercită atribuţiile delegate de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor: luarea

hotărârilor privind mutarea sediului societăţii, majorarea capitalului social, reducerea

capitalului social, schimbarea obiectului de activitate.

Preşedinte Executiv/ Director General – este numit de către Consiliul de Administrație sau

în unele cazuri de către Adunarea Generală a Acționarilor. Acesta trebuie să fie o persoană

9

competentă autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să ocupe funcția de Director General

al unei companii de asigurări. Acesta asigură conducerea operativă a întregii activităţi a societăţii,

răspunzând de activitatea acesteia faţă de Consiliul de Administraţie. De asemenea coordonează şi

îndrumă activitatea Directorului general adjunct, direcţiilor, sucursalelor şi compartimentelor din

subordine, răspunzând în fața Consiliului de Administrație de buna desfășurare a activității acestora și a

întregii companii.

Director General Adjunct – este numit de către Consiliul de Administrație, la propunerea

Directorului General și de regulă coordonează activitatea de subscriere sau pe cea de lichidare a

daunelor. Intr-o companie de asigurări el este profesionistul în asigurări. Acesta coordonează şi

îndrumă activitatea direcţiilor, departamentelor şi serviciilor din subordine. De asemenea asigură

conducerea operativă a întregii activităţi a subunităţilor funcţionale din subordine, răspunzând de

activitatea acestora faţă de conducerea societăţii.

Ne-am referit la cele două persoane semnificative - director general și director general adjunct -

deoarece sunt persoanele cele mai importante dintr-o companie de asigurări, de activitatea lor depinde

bunul mers al procesului de subscriere de riscuri și lichidare de daune.

In continuare vom enumera principalele direcții operative în compania de asigurări și

principalele lor atribuții.

Direcţia Vânzări, Coordonare Subscriere – sunt departamente ale asigurătorului în care

lucrează specialiști în vânzarea de asigurări sau în cea de subscriere a acestora. Aceștia coordonează şi

răspund de realizarea atribuţiilor ce le revin din hotărâri ale Adunării Generale a Acţionarilor, ale

Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, pentru desfăşurarea activităţii de vânzare și

subscriere a tipurilor de asigurări pe care compania are autorizație să le subscrie dar și de alinierea

continuă la cerinţele şi practicile specifice de pe piaţa asigurărilor.

Persoanele care-și desfășoară activitatea în aceste departamente răspund pentru îndeplinirea

sarcinilor de plan propuse prin activitatea de bază a asigurătorului (de subscriere de riscuri) atât ca

volum de prime brute subscrise și/sau încasate cât mai ales de calitatea asigurărilor subscrise.

Direcţia Asigurări Generale şi Direcţia Asigurări de Viaţă – sunt departamente specializate

în asigurări generale sau de viață unde lucrează specialiști ai acestor tipuri de asigurări care

coordonează şi răspund de realizarea atribuţiilor ce le revin din hotărâri ale Adunării Generale a

Acţionarilor, ale Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, în domeniul organizării şi 10

conducerii activităţiilor de asigurări generale și de viață.

Direcția de Reasigurare – este departamentul specializat în care-și desfășoară activitarea

persoane cu o îndelungată experiență în domeniul asigurărilor, este coordonată de un manager de

reasigurări care are ca atribuţii cedarea unei părţi din riscurile preluate în activitatea de asigurare directă

sau primirea unei părţi din riscurile preluate de alţi asigurători, evaluarea riscurilor preluate, negocierea,

încheierea şi administrarea contractelor de reasigurare. Activitatea de reasigurare se deosebeşte de cea

de asigurare pentru că se desfăşoară între două sau mai multe persoane juridice specializate în preluarea

şi cedarea riscurilor subscrise, prin modalitatea de negociere, încheiere şi administrare a contractelor de

reasigurare.

Societăţile de asigurări desfăşoară o bogată activitate de reasigurare în funcţie de mărimea societăţii de

asigurare, de clasele de asigurări pe care le contractează, de mărimea riscurilor acceptate în asigurare.

Activitatea de reasigurări pe care o desfăşoară nu este una uniformă.

Politica de reasigurări este stabilită de fiecare companie în parte, în funcţie de dimensiunea

companiei cedente, de tipurile de riscuri care se cedează, de formele de contractare a reasigurărilor,

Companiile care primesc riscuri în reasigurare, adoptă şi ele o politică de subscriere a riscurilor

reasigurate care poate să fie una îngustă (adică preiau numai riscuri în reasigurare facultativă, analizate

fiecare în parte) sau au o politică mai relaxată, pot prelua riscuri numai prin agenţiile de subscriere sau

cel mai frecvent, apelează la brokeri specializați în reasigurări.

Direcţia Daune – este departamentul care îndeplinește funcția de bază a asigurărilor aceea de

acoperire (evaluare, lichidarea și stabilirea nivelului despăgubirilor) a pagubelor produse de riscurile

cuprinse în contractele de asigurări. In cadrul acestui departament lucrează persoane specializate în

acoperirea pagubelor produse de riscurile asigurare în conformitate cu tipul asigurării subscrise și al

riscului care produce paguba.

Prin urmare, departamentul coordonează şi răspunde de realizarea atribuţiilor ce-i revin din

hotărâri şi Ordine ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale Adunării Generale a Acţionarilor,

ale Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii societăţii, în domeniul regularizării daunelor interne

şi externe apărute, conform obligaţiilor asumate de societate prin contractele de asigurare încheiate. De

asemenea acest departament răspunde de realizarea altor obiective și sarcini stabilite de conducerea

companiei și a Consiliului de Administrație, auxiliare activitații de acoperire a pagubelor, importante

pentru îndeplinirea planului de afaceri anual.

Direcţia Marketing – Dezvoltare – este departamentul care asigură dezvoltarea pe orizontală

a companiei de asigurări în funcție de modul în care aceasta răspunde nevoilor de asigurări ale 11

persoanelor fizice și juridice din zonele în care-și desfășoară activitatea, răspunde de modul în care

compania este percepută, recunoscută și promovată în piața de asigurări pe care-și desfășoară

activitatea, de comunicarea pe care o are cu asigurații săi, cu păgubiții asiguraților săi sau/și cu

beneficarii drepturilor de asigurare dar și de modalitatea de tratare a reclamațiilor asiguraților săi.

Direcţia Economică – este un department complex al companiei de asigurare care

coordonează şi răspunde de realizarea atribuţiilor ce-i revin din hotărâri ale Adunării Generale a

Acţionarilor, Consiliului de Administraţie şi Conducerii societăţii, în domeniul organizării şi

conducerii activităţii economice a societăţii. Acest departament răspunde de realizare funcției

financiare a asigurărilor și uneori și acelei de-a doua activități de bază a asigurărilor accea de investire

a activelor asigurătorului.

Direcţia Resurse Umane – este depatamentul care asigură cu personal calificat compania de

asigurare dar se ocupă și de activitatea de dezvoltare a resurselor umane existente în compania de

asigurare.

Scopul creării departamentelor este asigurarea bunei funcţionalităţi a companiei pe tipuri de

asigurări specializate după obiectele preluate în asigurare.

În baza Politicii de contabilitate contabilul-şef ţine contabilitatea în baza:

1. Legii contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995;

2. Standardele Naţionale de Contabilitate aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii

Moldova;

3. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor;

4. Alte acte legislative şi normative, cu modificările şi completările ulterioare.

Contabilitatea patrimoniului, datoriilor şi operaţiunilor economice se ţine în expresie naturală

şi bănească prin reflectarea completă, continuă, documentarea şi interdependenţa acestor.

Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul societăţii

care crează condiţii optime pentru organizarea corectă a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea

oportună a rapoartelor către toate subdiviziunile cu profil economic a cerinţelor contabilului-şef

privind întocmirea documentelor şi prezentarea informaţiei necesare pentru ţinerea evidenţei şi

completarea rapoaretelor financiare.

Contabilul-şef asigură controlul şi reflectarea în conturile contabile a tuturor operaţiunilor

economice efectuate, prezentarea informaţiei operative şi întocmirea rapoartelor financiare în

termenele stabilite, poartă răspunderea pentru respectarea principiilor metodologice de organizarea a

contabilităţii.12

1.4 Structura administrativă a întreprinderii Administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu statutul ei, de către

conducătorul (managerul) acesteia (în continuare - conducătorul), pe care îl numeste şi eliberează

din funcţie fondatorul.

În caz de necesitate, în structura administrativă a întreprinderii poate fi inclus consiliul-director.

Principiile de instituire şi funcţionare a consiliului-director în aceste cazuri se definesc în

regulamentul cu privire la activitatea consiliului-director al întreprinderii, care se aprobă de către

fondator.

Angajarea (desemnarea în funcţie) a conducătorului fondatorul o legalizează printr-un

contract individual de muncă(Anexa 15).

În contractul încheiat între fondator şi conducător se stabilesc drepturile şi obligaţiunile

lor reciproce (ale părţilor), inclusiv modul în care conducătorul desemnat îşi exercită atribuţiile de

antreprenor, limitele drepturilor de folosintă si gestiune a patrimoniului, genurile de activitate

autorizate in beneficiul fondatorului, relaţiile reciproce financiare, răspunderea pentru neexecutarea

sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, precum şi termenul de valabilitate, condiţiile de

modificare şi reziliere a contractului.

Conducătorul poartă răspundere materială pentru obligaţiunile întreprinderii pe care o

conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea neconformă a obligaţiunilor sale, stipulate în

contract.

În termenul de valabilitate al contractului, fondatorul sau oricare altă tertă persoană nu

au dreptul să se amestece în activitatea conducătorului, exceptînd cazurile prevăzute în condiţiile

contractuale sau de legislaţia în vigoare.

Conducătorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea termenului contractului

potrivit temeiurilor prevăzute în contract sau de lege.

Relaţiile conducătorului sau consiliului-director al întreprinderii cu salariaţii acesteia se

reglementează conform legislaţiei în vigoare, contractului colectiv şi contractelor de muncă

individuale.

1.5 Organizarea muncii personalului administrativ şi salarizarea lui Compania de Asigurări „TRANSELIT” SRL este în permanentă căutare de persoane

fizice şi juridice care doresc să devină intermediari (agenţi de asigurări sau brokeri de asigurări)

creând şi oferind condiţii de muncă, stimulare şi remunerare pe măsura eforturilor depuse şi în pas

cu realităţile pieţei asigurărilor din Republica Moldova.

13

Activitatea agentului de asigurare presupune promovarea şi vânzarea produselor

companiei, analiza pieţei, promovarea produselor, identificarea clienţilor şi vânzarea de asigurări

generale.

Salariul reprezintă comisionul din vânzări a produselor + premii. Posibil şi salariu fix.

Comisionul oscilează între 15-25% în dependenta de tipul produsului.

La angajarea muncitorului se întocmesc urmatoarele documente:

cerere de angajare(Anexa 18)

ordin de angajare (Anexa 13)

contract de muncă(Anexa 15)

fişă personală(Anexa 16)

ancheta persoanei asigurate(REV1,REV2)

lista nominală a persoanei asigurate

cerere de scutiri(Anexa 14)

carnet de muncă

La momentul actual în cadrul companiei activează peste 300 de persoane,cea mai mare

parte fiind agenţi de asigurări sau brokeri de asigurări.

1.6 Sfera de producere a întreprinderiiActivitatea în domeniul asigurărilor se desfăşoară în baza:

Certificatului de înregistrare MD 0001252 din data de 16.10.2002 ,care certifică că C.A.

„TRANSELIT” S.A. este înregistrată în Camera Înregistrării de Stat;

Codul fiscal 1002604000443;

Licenţa,seria CNPF nr.000695 eliberată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare RM.

Produsele de Asigurare oferite de C.A. „TRANSELIT” S.A.

1.Asigurări obligatorii prevăzute de lege1. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (Legea cu

privire la asigurarea oligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule

nr.414-XVI din 22.12.2006, Monitorul oficial nr.32-35/112 din 09.03.2007) 

Internă

Externă CARTEA VERDE

2. Asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători (Legea cu privire

la asigurarea obligatorie de răspundere civilă a transportatorilor faţă de călători nr.1553-

XIII din 25.02.98,Monitorul oficial al RM nr.38-39/270 din 30.04.1998)

14

2.Asigurări benevole (facultative). Condiţiile generale si special sînt

elaborate şi aprobate de către Companie şi coordinate cu Comisia

Naţională a Pieţei Financiare1.Asigurarea de accidente 

2.Asigurarea medicală pentru călătorii în străinătate 

3.Asigurarea mijloacelor de transport CASCO 

4.Asigurarea încărcăturilor CARGO 

5.Asigurarea de clădiri şi/sau alte construcţii, aparţinând persoanelor juridice 

6.Asigurarea de locuinţe şi/sau alte construcţii, aparţinând persoanelor fizice

7.Asigurarea de bunuri - altele decât construcţii, aparţinând persoanelor juridice 

8.Asigurarea de bunuri - altele decât construcţii, aparţinând persoanelor fizice 

9.Asigurarea bunurilor gajate/ipotecate la acordarea creditelor de către bănci 

10.Asigurarea complexă a gospodăriilor, aparţinând persoanelor fizice 

11.Asigurarea lucrărilor de construcţii şi montaj, a răspunderii faţă de terţele persoane în cazul

executării lucrărilor de construcţii şi montaj, a angajamentelor de garanţie după darea în

exploatare 

12.Asigurarea de răspundere civilă legală 

13.Asigurarea cheltuielilor aferente riscului de anulare a călătoriei sau de modificare a

termenelor călătoriei - STORNO

14.Asigurarea riscurilor financiare-comerciale 

15.Asigurarea răspundeii civile profesionale, inclusiv a răspunderii civile profesionale a

brokerilor de asigurare.

3.Asigurarea facultativă de răspundere civilă a autotransportatorilor şi

expeditorilor (CMR)

15

Capitolul II. Documentarea operaţiunilor economice

2.1 Clasificarea documentelor Una din particularităţile distinctive ale contabilităţii este urmărirea şi reflectarea totală şi

permanentă a operaţiunilor economice în scopul obţinerii datelor necesare pentru ţinerea

contabilităţii curente şi exercitarea controlului asupra acestora. Aceasta se realizează prin

intermediul documentaţiei care este un procedeu al metodei contabilităţii ce asigură cunoaşterea

fenomenelor şi proceselor economice, caracteristicilor acestora şi a implicaţiilor pe care ele le

produc. Orice operaţie economică referitoare la existenţa şi mişcarea elementelor patrimoniale al

întreprinderii, pentru a putea fi înregistrată în conturi, trebuie să fie consemnată mai întîi într-un

document care atestă înfăptuirea ei. Documentul primar serveşte pentru confirmarea documentară

(pe suport de hîrtie sau în formă electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice,

acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment. Documentele primare se

întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după

efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului. Cerinţele de bază privind întocmirea

documentelor sînt stipulate în Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007.

Documentele de casă, bancare şi de decontare, precum şi a cele aferente datoriilor

financiare, comerciale şi calculate se semnează unipersonal de conducătorul entităţii ori de două

persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane

împuternicite, a doua – contabilului-şef sau altei persoane împuternicite. În caz de necesitate

semnăturile pe documentele menţionate se confirmă prin aplicarea ştampilei. În lipsa funcţiei

(postului) de contabil-şef, ambele semnături pe documentele menţionate se pun de conducătorul

entităţii respective sau de alte persoane împuternicite. Răspunderea pentru informaţia ce se

conţine în documentele primare o poartă persoanele care întocmesc şi/sau semnează aceste

documentele.

Operaţiunile privind recepţionarea şi eliberarea valorilor materiale şi altor bunuri, precum

şi a mijloacelor băneşti se reflectă într-un document primar, iar persoanelor fizice şi

reprezentanţilor persoanelor juridice care participă la aceste operaţiuni li se eliberează copia

documentului primar. Obligaţia de a asigura participanţii la operaţiunile economice cu copii se

pune în sarcina agentului economic, instituţiei bugetare care efectuează această operaţiune

(furnizorul materialelor, plătitorul de mijloace băneşti etc.).

Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul

Finanţelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii,

entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei.

16

În funcţie de natura operaţiunii economice pe care o reflectă, documentul conţine un set

de elemente specifice operaţiunii respective. Tototdată, Legea contabilităţii stabileşte

elementele obligatorii pe care trebuie să le conţină orice document justificativ:

1. denumirea şi numărul documentului;

2. data întocmirii documentului;

3. denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este întocmit

documentul;

4. denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru

persoanele fizice – codul personal;

5. conţinutul faptelor economice;

6. etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice;

7. funcţia, numele, prenumele şi semnătura, inclusiv digitală a persoanelor responsabile

de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice..

În documentele primare care justifică operaţiunile de casă, bancare, de livrare şi achiziţie

a bunurilor economice şi a serviciilor nu se admit corectări. Dacă la completarea documentului

de casă sau de bancă s-a comis vre-o eroare el se lichidează şi se întocmeşte un document nou.

Dacă greşeala s-a comis la completarea cecului bănesc pentru ridicarea numerarului acesta

rămîne în carnetul de cecuri, însă pe el se indică că cecul este anulat. Apoi se completează alt

cec.

În celelalte documente primare şi în registrele contabile corectările trebuie să fie

stipulate. Textul sau suma greşită se taie cu o linie, astfel încît să se vadă ceea ce a fost scris

iniţial, iar deasupra se indică textul sau suma corectă. Corectările se confirmă cu semnăturile

persoanelor care au întocmit şi semnat iniţial documentul cu indicarea datei cînd s-a efectuat

corectarea.

Diversitatea operaţiunilor economice care pot avea loc la întreprindere şi a documentelor

cu care acestea se confirmă impune clasificarea lor dup diferite criterii, şi anume:

1. După destinaţie:

a) documente de dispoziţie, reprezintă documentele care conţin dispoziţii

privind efectuarea operaţiunii economice: ordine, dispoziţii de încasare(Anexa

11) şi de plată(Anexa 10), foi de parcurs, bonuri de lucru în acord. După

efectuarea operaţiunii majoritatea documentelor de dispoziţie devin

justificative. În acelaşi timp unele documente de dispoziţie nu certifică

realizarea operaţiunilor economice, dar conţin numai dreptul ori indicaţiile

privind efectuarea acestora, de aceea astfel de documente, cum sînt ordinele,

17

dispoziţiile, procurile etc., nu pot servi drept temei pentru reflectarea

operaţiunilor în contabilitate.

b) documente justificative, cuprind documentele care certifică efectuărea

operaţiunii economice: acte(Anexa 7,8,9), facturi(Anexa 4,5), rapoartele

gestionarilor, facturile de expediţie şi fiscale etc.

c) documente de perfectare contabilă, se întocmesc de contabilitate, de regulă,

în baza documentelor de dispoziţie şi justificative. Aceste documente cuprind:

situaţiile cumulative; calculele uzurii mijloacelor fixe; calculaţiile costului

efectiv al produselor fabricate; documente speciale, destinate întocmirii

formulelor contabile privind operaţiunile economice efectuate. Aceste

documente servesc în calitate de mijloace tehnice la realizarea procesului

contabil.

d) documente combinate, sînt documentele în care se îmbină caracteristicile

cîtorva tipuri de documente: de dispoziţie şi justificative, justificative şi de

perfectare contabilă etc. Drept exemplu de document mixt poate să servească

decontul de avans(Anexa 17), care se întocmeşte de către titularii de avans, în

care se îmbină funcţiile documentului justificativ, ce confirmă cheltuielile

efectuate şi ale documentului de perfectare contabilă, care conţine formule

contabile.

2. După locul de întocmire:

a) documente externe, sosesc la întreprindere de la terţi – de la diferiţi parteneri

în afaceri, organe fiscale şi alte organizaţii de stat. Aceste documente cuprind

conturile spre plată, facturile fiscale, facturile de expediţie, certificatele

calităţii şi alte documente, care însoţesc valorile materiale şi mărfurile sosite

de la furnizori, dispoziţiile de plată(Anexa 10), care confirmă primirea banilor

de la cumpărători etc.

b) documentele interne, se întocmesc nemijlocit la întreprindere. Acestea sînt

documentele întocmite la întreprindere.

3. După conţinut şi rolul lor în cadrul procesului informaţional:

a) documente primare, consemnează operaţiile economice în momentul şi la

locul producerii lor. Ele îndeplinesc rolul de documente justificative, de

exemplu: extrasul de cont(Anexa 6), factura furnizorului etc.

b) documente centralizatoare, se întocmesc pe baza documentelor primare în

scopul grupării şi cumulării operaţiilor de acelaşi fel, dintr-o anumită

perioadă.18

4. După numărul operaţiilor pe care le cuprind:

a) documente singulare, reflectă o singură operaţie economică, de exemplu

bonul de consum.

b) documente cu multiple operaţii, contţin date privind mai multe operaţii de

acelaşi fel, de exemplu fişa-limită pentru ridicarea materialelor – document

care reflectă eliberarea multiplă a materialelor de la depozit

5. După forma de prezentare:

a) documente tipizate, se întocmesc pe formulare-tip, strict determinate. Ele au

au un text şi o formă prestabilită, fiind obligatorii pentru toţi agenţii economici

din economia naţională.

b) documente netipizate, sînt documentele forma cărora este elaborată de către

întreprindere desinestătător, reieşind din specificul şi necesităţile acesteia.

6. În funcţie de gradul de reglementare a modului de perfectare documentară a

operaţiunilor economice:

a) documente fără regim special, se utilizează la perfectarea operaţiunilor

economice care poartă, în fond, un caracter intern (dispoziţii de

încasare(Anexa 11) şi de plată(Anexa 10), facturi(Anexa 4,5), deconturi de

avans(Anexa 17) etc.)

b) documente cu regim special, sînt destinate perfectării operaţiunilor

economice legate de transportarea mărfurilor, utilizarea mijloacelor de

transport auto, primirea materialelor de la furnizor, achiziţionarea materiilor

prime de la producători contra numerar. Aceste operaţiuni se efectuează în

afara întreprinderii şi necesită un control riguros din partea organelor de

drept, fiscale şi a altor organe de stat, scopul cărora îl constituie prevenirea

sustragerii valorilor materiale şi mărfurilor, abuzurilor în consumul

mijloacelor, eschivarea de la achitarea impozitelor indirecte etc.Din

documentele cu regim special fac parte:

factura fiscală;

anexa la factura fiscală

factura de expediţie;

anexa la factura de expediţie;

foaia de parcurs (pentru autocamioane, autoturisme, autobuze);

delegaţia;

bonul de plată;

actul de achiziţie a mărfurilor;19

fişa de recepţie-calculaţie (achiziţie) a bovinelor, păsărilor şi iepurilor; a

laptelui şi produselor lactate; a strugurilor şi alto tipuri de producţie

agricolă etc. (FR-1, FR-3, FR-4 etc.);

actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente.

Modul de utilizare a documentelor cu regim special este reglementat de

Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea

formularelor tipizate de documente primare cu regim special şi

Instrucţiunea cu privire la eliberarea delegaţiilor pentru ridicarea

valorilor în mărfuri şi materiale, aprobate prin Hotărîrea Guvernului

Republicii Moldova nr. 294 din 17 martie 1998. Păstrarea formularelor cu

regin special se efectuează în conformitate cu normele de păstrare a

mijloacelor băneşti.

Documentele trebuie să fie întocmite la momentul efectuării operaţiunii economice, iar

dacă aceasta nu este posibil – nemijlocit după sfîrşitul operaţiunii. Documentele se întocmesc de

persoanele responsabile în termene determinate în conformitate cu cerinţele şi regulile stabilite.

Documentele se îndeplinesc pe formularele stabilite cu cu completarea obligatorie a tuturor

elementelor necesare. Dacă anumite rechizite nu se completează, iar rîndurile libere se barează.

Înregistrările în documente se efectuează cu stilou, pix, sau cu ajutorul maşinilor de

dactilografiat şi computerelor. Înscrierile în documente trebuie să fie clare, fără ştersături şi

răzuiri. Dacă documentul conţine greşeli, corectarea acestora se face prin tăierea textului sau a

sumei greşite cu o linie, în aşa fel, încît să se poată citi ce a fost greşit, iar apoi se scrie textul sau

suma corectă cu indicarea datei corectării şi confirmarea corectărilor prin semnăturile

persoanelor care au semnat iniţial documentul. În documentele de casă şi de bancă nu se admit

corectări.

După efectuarea operaţiunilor economice toate documentele primare se transmit la

contabilitate în modul stabilit, unde se supun unui control minuţios. Verificarea documentelor se

efectuează după formă, aritmetic şi de fond.

Verificarea documentelor după formă are scopul de a stabili dacă documentul s-a

întocmit pe formularul corespunzător operaţiunii pe care o reflectă, dacă s-au completat toate

elementele, precum şi existenţa semnăturilor persoanelor responsabile.

Verificare aritmetică constă în controlul exactităţii calculelor efectuate în document.

Verificare de fond stabileşte realitatea, necesitatea, oportunitatea, legalitatea

operaţiunilor consemnate în documentul respectiv. Verificarea realităţii operaţiei economice are

ca scop să descopere dacă operaţia economică s-a efectuat la data, locul şi condiţiile prevăzute în

document. Necesitatea şi oportunitatea operaţiei se apreciază din punct de vedere al efectului pe 20

care aceasta îl are asupra activităţii întreprinderii. Legalitatea operaţiei se apreciază în raport cu

actele normative care reglementează genul dat de operaţii economice, astfel încît operaţia

economică să nu contravină lor.

După completare şi verificare documentele se supun prelucrării. Prelucrarea

documentelor în contabilitate presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. taxarea;

2. gruparea;

3. contarea;

4. înregistrarea în registrele contabile.

Taxarea (evaluarea) constă în transformarea etaloanelor naturale şi de muncă în etalon

bănesc.

Gruparea reprezintă selectarea documentelor omogene după anumite criterii. De

exemplu, documentele extrasele bancare pot fi grupate după conturile bancare la care acestea se

referă.

Contarea constă în indicarea în documentele primare a conturilor corespondente.

Înregistrarea documentelor în registrele contabile se efectuează în scopul centralizării

informaţiei din documentele primare şi calcularea indicatorilor necesari (rulaje şi solduri).

Faza finală pe care o parcurg documentele este clasarea lor la dosar. Prin clasare se

înţelege aranjarea documentelor într-o anumită ordine, strict determinată, în scopul asigurării

păstrării lor în bune condiţii şi pentru a fi uşor găsite în vederea obţinerii informaţiei necesare.

Pe parcursul anului documentele se păstrează în arhiva curentă a contabilităţii, iar după

expirarea anului toate documentele primare, registrele contabile şi rapoartele se predau arhiva

întreprinderii, unde acestea se păstrează în termenele prevăzute de legislaţie. După expirarea

termenului termenului de păstrare documentele se scot din arhiva unităţii şi se predau în arhiva

statului, dacă prezintă interes, iar dacu nu – se lichidează în modul stabilit.

2.2. Circulaţia documentelor la întreprindere

În cadrul întreprinderii C.A. „TRANSELIT”S.A. ca şi în cadrul oricărei întreprinderi

documentele se află într-o permanenţă mişcare. Pentru a-şi îndeplini funcţiile de sursă de date

pentru înregistrarea operaţiunilor economice şi financiare în conturi, de exercitare a controlului

economico-financiar şi de informare operativă a organelor de conducere, documentele de

evidenţă, din momentul întocmirii sau primirii şi pînă în momentul arhivării lor, trebuie sa

parcurgă un drum care constituie circuitul documentelor . În acest sens documentele trebuie

să parcurgă un traseu bine stabilit, într-o anumită ordine de succesiune, cu opriri la un număr 21

redus de verigi, respectiv numai acolo unde este necesară completarea, verificarea, corectarea

şi înregistrarea lor.

Necesitatea circulaţiei documentelor este determinată de faptul că date din acelaşi

document sunt necesare mai multor compartimente şi persoane din întreprindere, şi nu poate

asigura cîte un exemplar pentru fiecare utilizator.

Perioada obţinerii informaţiei contabile utilizate pentru gestionarea şi control depinde de

faptul cît de raţional aceste vor fi întocmite, transmise şi prelucrate în contabilitate.

Responsabil de organizarea circulaţiei documentelor este aparatul contabil, în cazul

înterprinderii C.A. „TRANSELIT”S.A. este secţia de contabilitate în frunte cu contabilul-şef.

Circulaţia documentelor cuprinde mai multe etape:

1. lucrările executate asupra documentelor primare în procesul întocmirii sau primirii

acestora din exterior;

2. circulaţia documentelor de la locul de întocmire sau primire pînă la locul de prelucrare;

3. circulaţia documentelor după prelucrare la locul păstrării permanente a acestora –arhiva.

Fiecare etapă a circulaţiei documentelor are particularităţile sale. Reţinerea documentelor

de către gestionari atenuează controlul economico-operativ, încalcă ritmicitatea aparatului

contabil.

Pentru predarea rapoartelor la contabilitate este stabilit termenul fix, volumul informaţiei

conţinut în rapoarte , existenţa mijloacelor tehnice de transmitere a informaţiei. Primirea

documentelor primare în contabilitate de la gestionari este confirmată de persoana care a primit

documentele cu o menţiune în raportul propriu-zis. Termenul de prelucrare a documentelor se

determină în funcţia de volumul ultimei care se stabileşte de contabilul-şef.

Documentele se păstrează în mape sau se şnuruiesc. Pentru fiecare document primar

trebuie să se determine modul de evidenţă a primirii-predării şi a păstrării acestor.

La întreprinderea C.A. „TRANSELIT”S.A. documentele pe parcursul anului şi pînă la

predarea raportului financiar anual se păstrează în arhiva curentă, iar apoi după expirarea

anului toate documentele primare se predau în arhiva generală a întreprinderii.

Întreprinderea C.A. „TRANSELIT”S.A. în activitatea sa utilizează Programul 1C,

deci circulaţia unor documente este condiţionată de utilizarea programelor informatice care

asigură introducerea, păstrarea, căutarea şi verificarea versiunei electronice. În arhiva

electronică documentele primare şi cele ordinare se plasează în mape.

La fiecare etapă a circulaţiei documentelor se asigură un control necesar prealabil, curent

şi ulterior. Răspuderea pentru asigurarea păstrării documentelor în arhivă o poartă conducătorul

întrepriderii C.A. „TRANSELIT”S.A..

22

Forma de contabilitate folosinţă la întrepriderea C.A.”TRANSELIT”S.A. este

automatizată prin intermediul programei 1-C, ceea ce permite găsirea rapidă a documetelor

necesare, permite a reglementa formarea masivului informaţiei contabile, a crea baza pentru

excluderea pierderilor documentelor, sporeşte controlul asupra îndeplinirii dispoziţiilor privind

pregătirea şi prelucrarea documentelor, păstrarea acestora.

Faza finală a circulaţiei documentelor constituie clasarea lor la dosar după rezolvarea

completă şi definitorie a acestora. O clasare raţională şi eficientă trebuie să asigure posibilitatea

găsirii cu uşurinţă a oricărui document, să fie simplă, precisă, elastică (să se poată utiliza la un

numar mai mare de documente) să fie potrivit specificului documentelor.

Perfectarea corectă a documentelor primare are o importanţă deosebită pentru

confirmarea legalităţii efectuării operaţiunilor economice la efectuarea controalelor fiscale sau la

apărarea intereselor întreprinderii în judecată. Una din condiţiile de bază pentru atribuirea

cheltuielilor la deduceri este confirmarea lor documentară în conformitate cu modul stabilita de

Guvern. În caz contrar, astfel de cheltuieli se consideră ca cheltuieli neconfirmate documentar şi

se recunosc la deducere doar în mărime de 0,1 % din venitul impozabil al contribuabilului.

Întocmirea incompletă sau neadecvată a documentelor primare se sancţionează cu amendă în

mărime de 500 lei pentru fiecare document întocmit incomplet sau neadecvat (art. 257 din Codul

fiscal).

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, conducătorul

entităţii este obligat să le restabilească în termen de pînă la 3 luni, începînd cu data constatării

faptului respectiv.

23

Capitolul III. Inventarierea şi rolul acesteaia în contabilitate

3.1. Modul de efectuare a inventarierii Contabilitatea, ca instrument principal al conducerii, trebuie să asigure informaţii reale

asupra activităţii unităţii patrimoniale, în vederea adoptării de decizii fundamentale din punct de

vedere ştiinţific. Pentru realizarea acestui obiectiv, o condiţie fundamentală o reprezintă

concordanţa deplină care trebuie să existe între datele înregistrate în conturi şi realitatea faptică

existentă în unitate. Mijlocul principal prin care se constată situaţia reală a patrimoniului şi

compararea datelor obţinute pe această cale cu datele contabilităţii, îl reprezintă inventarierea.

Inventarierea este procedeul de constatare faptică la o anumită dată, a existenţei

elementelor patrimoniale ale unităţilor economice şi sociale din punct de vedere cantitativ,

calitativ şi valoric.

În conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007,

entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel

puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în cazul reorganizării sau încetării

activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind inventarierea, aprobat de

Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei.

Inventarierea este una dintre cele mai importante trăsături ale contabilităţii întreprinderii

C.A.”TRANSELIT”S.A. Importanţa acesteia constă în următoarele funcţii:

stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale,

investiţiilor financiare, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, volumul

producţiei în curs de execuţie,creanţelor şi datoriilor;

funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate de contabilitate şi realitate.

Oricît de riguros este organizată activitatea de recepţie, depozitare, gestionare şi eliberare

din gestiune a bunurilor economice , oricît de bine este organizată şi ţinută contabilitatea

elementelor patrimoniale;

verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi

materiale, mijloacelor băneşti, precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a

maşinilor, utilajelor şi a mijloacelor fixe;

verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri şi

materiale, mijloacelor băneşti din casierie, din conturi dela instituţiile financiare,

datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate;

24

funcţia de stabilire a capitalului propriu. Prin inventariere se confirmă realitatea activelor

patrimoniale şi a datoriilor, astfel asigurîndu-se premisele determinării corecte a situaţiei

nete.

Conform art.40 din Legea contabilităţii, inventarieria la întreprinderea

C.A.”TRANSELIT”S.A se efectuază în următoarele cazuri:

1. la începutul activităţii;

2. cel puţin odată pe an,la sfirşitul anului.

Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale, inclusiv a bunurilor, se face, de regulă,

la încheierea exerciţiului financiar. Entităţile cu activitate complexă pot efectua inventarierea şi

pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii

în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv (§ 6 lit. b) din Regulamentul privind

inventarierea).

Răspunderea pentru corectitudinea şi oportunitatea efectuării inventarierii o poartă

conducătorul întreprinderii. Conducătorul entităţii este obligat să asigure:

    1) constituirea comisiei de inventariere sau comisiei centrale, după caz;

    2) stabilirea subdiviziunilor şi termenele de efectuare a inventarierii;

    3) organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto- şi tipo-dimensiuni, codificarea acestora

şi întocmirea etichetelor de raft;

    4) existenţa numerelor de inventar pentru obiectele de imobilizări corporale aflate în

exploatare;

    5) disponibilitatea cu personalul necesar pentru manipularea bunurilor care sînt supuse

inventarierii (pentru cîntărire, măsurare etc.).

    6) participarea la identificarea bunurilor supuse inventarierii a unor specialişti în domeniu din

cadrul entităţii sau din exterior la solicitarea comisiei de inventariere pentru aprecierea

denumirii, calităţii, cantităţii, sortului etc. cu întocmirea listelor de inventariere (procesului-

verbal) a bunurilor verificate;

    7) dotarea comisiei de inventariere cu un număr suficient de aparate şi instrumente adecvate

pentru măsurare, cîntărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre etc.), precum şi cu

formulare şi rechizite necesare;

    8) dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor

supuse inventarierii

Inventarierii se supun toate tipurile de bunuri ale întreprinderii care cuprind:

bunuri ce aparţin întreprinderii şi se află pe teritoriul acesteia:

25

- active nemateriale,

- mijloace fixe,

- terenuri,

- stocuri de mărfurii şi materiale,

- titluri de valoare şi alte feluri de investiţii,

- mijloace băneşti şi documente băneşti,

- formulare cu regim special,

- alte feluri de bunuri.

bunuri ce aparţin întreprinderii, dar se află în afara teritoriului acesteia:

-active pe termen lung predate în arendă operaţională(leasing operaţional, locaţiune),

-mijloace fixe transmise la reparaţie,

-valori materiale transmise altor întrprinderi pentru păstrare şi/sau prelucrare, în consignaţie etc.

bunuri neînregistrate (necontabilizate) din diferite motive.

Inventarierea se face în mai multe feluri, fapt pentru care este necesară clasificarea

acesteia după mai multe criterii :

1. După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale, se deosebesc :

a) inventarierea generală, care presupune cuprinderea în acţiunea de inventariere a tuturor

elementelor patrimoniale aflate în patrimoniul unei întreprinderi. Pentru asigurarea imaginii

fidele furnizate de către rapoartele financiare, inventarierea desfăşurată la sfîrşitul perioadei de

gestiune este generală ;

b) inventarierea parţială, cuprinde în acţiunea de inventariere numai o parte a patrimoniului

sau a unei categorii de bunuri, o gestiune, o secţie.

2. În funcţie de momentul în care se efectuează inventarierea deosebim :

a) inventarierea anuală, care se realizează la sfîrşitul perioadei de gestiune înainte de

întocmirea rapoartelor financiare şi are rolul de a determina elementele patrimoniale care există

în mod concret. Ea are un rol deosebit pentru a da garanţie datelor reprezentative prin

intermediul bilanţului contabil, contribuie la realizarea cerinţei de exprimare fidelă datelor din

bilanţ ;

b) inventarierea periodică se efectuează la anumite perioade de timp: lună, trimestru,

semestru, conform unei planificări proprii, întocmită de fiecare întreprindere ;

c ) inventarierea ocazională se efectuează în cazuri speciale, cum ar fi: predări-primiri de

gestiune, fuziunea unor întreprinderi, cazuri excepţionale (calamităţi,furturi);

d) inventariere inopinată, care presupune existenţa unui secret privind declanşarea unei

inventarieri. Gestionarul nu este informat de această acţiune, însă participă la inventariere.

3. După modalitatea de efectuare, distingem:26

a) inventariere totală care se extinde asupra tuturor sortimentelor care formează un element

patrimonial (sortimente de materiale, sortimente de produse) sau asupra tuturor bunurilor dintr-o

gestiune, indiferent de natura lor(mijloace fixe, mărfuri, obicte de inventar);

b) inventarierea prin sondaj cuprinde numai unele sortimente sau numai unele bunuri dintr-o

gestiune. Dacă la inventarierea prin sondaj se constată nereguli semnificative, acestea se

transformă în inventariere totală.

4. În funcţie de condiţiile în care se desfăsoară , inventarierea este:

a) inventariere ordinară are de regulă un caracter normal, planificat ;

b) inventariere extraordinară este impusă de anumite situaţii de excepţie, cum ar fi: ori de

cîte ori intervine predarea-primirea de gestiune; la cererea organelor de control; cu ocazia

modificării de preţuri; cu ocazia divizării sau comasării de gestiuni; în urma calamităţilor şi a

altor cazuri de forţă majoră; cînd există indici de plusuri în gestiuni.

Inventarierea la C.A.”TRANSELIT”S.A  este o lucrare complexa care se deruleaza in

mai multe etape:

Pregătirea inventarierii;

Inventarierea propriu-zisă;

Stabilirea si înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate.

Pregătirea inventarierii este o etapă premergatoare inventarierii propriu-zise. In cadrul

acestei etape se iau o serie de măsuri organizatorice şi se execută unele lucrări contabile.

Printre lucrările de natura organizatorică se pot menţiona:

se constituie prin dispoziţie scrisă a conducatorului unitaţii o comisie centrală de

inventariere si mai multe subcomisii în funcţie de numărul de gestiuni ce urmează a fi

inventariate;

se sigilează căile de acces în gestiuni, cu excepţia locului în care începe inventarierea;

se cere gestionarului o declaraţie scrisă din care trebuie sa rezulte: dacă are în gestiunea

sa bunuri nerecepţionate sau bunuri care nu aparţin gestiunii; dacă are documente de

predare-primire a bunurilor care nu au fost operate in evidenta sa operativa sau nu au fost

predate la contabilitate; daca a primit sau predate bunuri fara sa se intocmeasca

documentele necesare; dacă are cunoştinţa de evidenţa unor plusuri sau minusuri in

gestiune;

se sisteaza operaţiunile de intrare-iesire a bunurilor din gestiune;

se identifica locurile în care ar putea fi depozitate bunurile care se inventariază şi se

sigilează;

27

se grupeaza bunurile ce urmeaza a se inventaria pe sortimente si pe categorii de preturi.

Se aranjeaza separate bunurile degradate, bunurile primate in custodie, spre reparare sau

pastrare;

se verifica daca aparatele de masura sunt in buna stare de functionare.

Lucrările pregatitoare ale inventarierii de natură contabilă cuprind:

se asigură înregistrarea tuturor operaţiunilor în contabilitatea sintetică si analitică şi în

evidenţa operativă condusă în cadrul gestiunilor (fişe de magazine, rapoarte de gestiune,

etc);

se verifică exactitatea înregistrarilor prin confruntarea informaţiilor din contabilitate cu

cele din evidenţa operative şi prin întocmirea balantelor de verificare sintetice si

analitice;

se ridica de la gestiuni toate evidentele operative si se vizeaza dupa ultima operatiune

(benzi de la casele de marcat, fise de magazine, rapoarte de gestiune, etc).

Efectuarea inventarierii constă în constatarea, descrierea şi evaluarea

elementelor patrimoniale şi se face la locurile de depozitare a bunurilor respective, costatările

trecîndu-se în listele de inventariere.

Listele de inventariere se intocmesc separat pe locuri de depozitare, pe categorii de

bunuri si pe personae responsabile de integritatea lor. De asemenea, se întocmesc liste de

inventariere separate pentru: bunurile necorespunzatoare calitativ, bunurile fără mişcare şi de

prisos, creanţe şi datorii incerte sau în litigiu.

Bunurile inventariate se înscriu în listele de inventariere cu precizarea denumirii, codului,

unitatii de masura, indicilor calitativi, preţului unitar de evidenţă. Listele de inventariere se

completează citeţ, fără ştersături sau intercalări de rînduri. Spaţiile libere se barează, iar

eventualele corecturi se certifică de catre persoanele care urmează sa semneze aceste liste.

Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cîntărire, măsurare sau calcule

tehnice. Bunurile aflate in ambalaje originale se verifica prin sondaj, stivele formate din saci,

lazi, cutii, containere etc. se desfac si se verifica separate, bunurile de volum mare (de masă)

cum ar fi silozurile de cereale, rezervoarele de benzina sau de vin de inventariaza pe baza de

calcule tehnice si pe baza analizelor de laborator.

Elementele patrimoniale de activ si de pasiv, a caror existenta nu poate fi costatata prin

inventarieri fizice se verifica pe baza datelor din contabilitate. Acest procedeu se utilizeaza in

cazul bunurilor apartinand unitatii, dar care se afla in afara acesteia (mijloace fixe date in chirie,

materiale lasate in pastrarea furnizorului, produsele expediate catre clienti si refuzate de catre

acestia, bunuri trimise spre prelucrare la terti, etc). Tot prin acest procedeu, al constatarilor 28

indirecte, se verifica: disponibilitatile banesti din conturile de la banci (reflectate in extrasele de

cont eliberate de catre banci); creantele si obligatiile unitatii in raport cu tertii (oglindite in

contabilitatea analitica si in extrasele de cont confirmate de terti).

Elementele de activ şi datorii supuse inventarierii se înscriu în formularele-tip:

    1) INV-1 „Lista de inventariere a imobilizărilor”;

    2) INV-2 „Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)”;

    3) INV-3 „Lista de inventariere a stocurilor (valorică)”;

    4) INV-4 „Lista de inventariere a bunurilor transmise temporar unor entităţi”;

    5) INV-5 „Lista de inventariere a activelor în curs de execuţie”;

    6) INV-6 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate separat”;

    7) INV-6.1 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate în grup”;

    8) INV-7 „Proces-verbal de inventariere a mijloacelor şi documentelor băneşti”;

    9) INV-8 „Lista de inventariere a formularelor tipizate de documente primare cu regim

special”;

    10) INV-10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor”.

    În rezultatul constatării lipsurilor şi plusurilor în baza listelor de inventariere (INV-1,

INV-2, INV-3, INV-4, INV-5, INV-6, INV-6.1, INV-7, INV-8, INV-10) se întocmeşte lista de

inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”.

Listele de inventariere se întocmesc separat pe locul de păstrare pe categorii de bunuri şi

pe persoane gestionare, aşa cum au fost constatate. Se întocmesc liste de inventariere separate

pentru bunurile corespunzătoare calitativ pe cele necorespunzătoare, separat pentru bunurile

proprii care nu se află în unutate la data inventarierii, precum şi pentru cele aparţinînd altor

unităţi economice sau persoanei. Aceste liste pot fi completate atît cu mijloace tehnice, cît şi

manual.

Pe fiecare pagină a listei de inventariere se indică numărul de ordine şi denumirea

bunurilor, cantitatea totală a acestora, indiferent de unitate de măsură.

Listele de inventariere se semnează filă cu filă decătre membrii Comisiei de inventariere

şi de către gestionar.

Pe ultima filă gestionarul mai face următoarele menţiuni: dacă toate cantităţile au fost

constatate în prezenţa sa, dacă bunurile respective se află în răspunderea sa, dacă mai are

bunuri rămase neinventariate, precum şi eventualele obiecţii pe le are de făcut.

După constatare şi descriere elementelor inventariate, se face evaluarea lor cu preţurile

folosite la înregistrarea lor în contabilitate, astfel: bunurile de natura imobilizărilor şi stocurilor

se evaluează la valoarea lor actuală, denumită valoarea de inventar. Creanţele şi datoriile se

evaluează la valoarea lor nominală29

Bunurile de natura celor de mai sus depreciate se evaluează la valoarea de utilitate a

fiecărui element în funcţie de utilitate bunului în cadru unităţii şi de preţul pieţii.

Creanţele şi detoriile incerte şi în litigiu se eveluează, de asemenea, la valoarea lor de

utilitate stabilită în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv, de plată.

Titlurile imobilizate se evaluează la valoarea lor de utilitate pe care o prezintă pentru

unitatea patrimonială, iar titlurile de plasament, la cursul valutar mediu al ultimei luni a

exerciţiului financiar sau la valoarea probabilă de negociere .

3.2. Determinarea rezultatelor inventarierii şi contabilitatea acestora

În ultima etapă a inventarierii, stabilirea şi regularizarea rezultatelor inventarierii, se

determină mai întîi rezultatele inventarierii, adică plusurile sau lipsurile, prin compararea

cantităţii şi valorilor constatate faptic cu cele din contabilitate .

La efectuarea inventarierii sunt posibile trei situaţii:

- existenta efectivă este egală cu datele înregistrate în contabilitate,

- existenţa efectivă este mai mare decît datele înregistrate în contabilitate;

- existenţa efectivă este mai mică decît datele înregistrate în contabilitate;

Dacă cantităţile şi valorile constatate la un anumit element sunt mai mari decît cele din

contabilitate, diferenţa reprezintă plus de inventar, iar în situaţia inversă minusuri de

inventar .

În caz dacă s-ar depista plusurile de bunuri constatate cu ocazia inventarierii la

întreprindere ele se vor evalua în felul următor :

plusurile de active materiale şi nemateriale pe termen lung, de stocuri de materiale şi

mărfuri, de titluri de valoare şi alte investiţii – la valoarea lor de piaţă la data cînd

plusurile au fost constatate;

plusurile de mijloace băneşti – la suma nominală.

Plusurile de active pe termen lung se recunosc ca venituri din activitatea de investiţii, iar

plusurile de active curente – ca alte venituri operaţionale.

La reflectarea plusurilor de bunuri constatate la inventariere se întocmesc următoarele

formule contabile:

1)Pentru plusurile de active pe termen lung se întocmeşte formula contabilă:

Debit contul 111 „Active nemateriale”

Debit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”

Debit contul 122 „Terenuri”30

Debit contul 123 „Mijloace fixe”

Debit contul 125 „Resurse naturale”

Debit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”

Debit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

Credit contul 621 „Venituri din activitatea de investiţii”.

Temei pentru înregistrarea reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere,

balanţele de verificare, procesul-verbal de primire-predare a activelor pe termen lung, nota de

contabilitate.

2)Pentru plusurile de active curente se întocmeşte următoare formulă contabilă:

Debit contul 211 „Materiale”

Debit contul 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Debit contul 215 „Producţia în curs de execuţie”

Debit contul 216 „Produse”

Debit contul 217 „Mărfuri”

Credit contul 612 „Alte venituri operaţionale”

Temei pentru înregistrare reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere, balanţele

de verificare, nota de contabilitate şi bonul de primire.

Lipsurile şi pierderele din deteriorarea bunurilor se vor evalua în felul următor:

1. pentru mijloacele fixe, activele nemateriale şi alte active pe termen lung, lipsă sau

deteriorate complet - la valoarea de bilanţ a acestora;

2. pentru stocurule de mărfuri şi materiale , lipsă sau deteriorate complet- la valoarea de

bilanţ, (costul efectiv, valoarea de intrare sau valoarea realizabilă netă);

3. pentru bunurile deteriorat parţial –la suma pierderilor efective stabilite de comisia de

inventariere sau experţi independenţi.

Lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor pe termen lung se recunosc ca cheltuieli

din activitatea de investiţii, iar lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor curente –ca alte

cheltuieli operaţionale.

Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor cauzate de accidente, incendii, calamităţi

naturale sau alte evenimente excepţionale se recunosc ca pierderi excepţionale.

În cazul in care sunt depistate lipsuri de materiale, investiţii şi alte active curente, atunci

se întocmeşte următoarea formulă contabilă:

Debit contul 714”Alte cheltuieli operaţionale”

Credit contul 211”Materiale”31

Credit contul 215”Producţia în curs de execuţie”

Credit contul 216”Produse”

Credit contul 217 ”Mărfuri”

La suma TVA privind lipsurile supranormative şi pierderile din deterioarea stocurilor de

mărfuri şi materiale la care nu au fost stabilite persoanele vinovate sau care nu au fost

recunoscute de către persoanele vinovate, trecută anterior în cont:

Debit contul 713”Cheltuieli generale şi administrative”,

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

Pentru lipsurile şi pierderile din deteriorarea activelor pe termen lung se va întocmi

următoarea formulă contabilă:

Debit contul 721 „Cheltuieli ale activităţii de investiţii”

Credit contul 111 „Active nemateriale”

Credit contul 112 „Active nemateriale în curs de execuţie”

Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuţie”

Credit contul 122 „Terenuri”

Credit contul 123 „Mijloace fixe”

Credit contul 125 „Resurse naturale”

Credit contul 131 „Investiţii pe termen lung în părţi nelegate”

Credit contul 132 „Investiţii pe termen lung în părţi legate”

La suma amortizării (uzurii, epuizării) acumulate a lipsurilor de active pe termen lung:

Debit contul 113”Amotizarea activelor nemateriale” sau

124”Uzura mijloacelor fixe”,

126”Epuizarea resurselor naturale”,

Credit contul 111”Active nemateriale” sau

123”Mijloace fixe”,

125”Resurse naturale”;

La suma TVA aferentă valorii de bilanţ a lipsurilor şi pierderilor din deteriorarea

activelor pe termen lung la care nu sînt stabilite persoanele vinovate sau care nu sînt recunoscute

ca persoane vinovate, trecută anterior în cont:

Debit contul 713”Cheltuieli generale şi administrative”,

Credit contul 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”

32

În procesul inventarierii pot fi depistate obiecte de mijloace fixe deteriorate care nu pot fi

supuse reparaţiei şi/sau restabilirii. Aceste obiecte trebuie casate cu perfectarea procesului-verbal

de casare şi întocmirea următoarelor formule contabile:

La suma cheltuielilor aferente lichidării obiectelor de mijloace fixe deteriorate:

Debit contul 721„Cheltuieli ale activităţii de investiţii”,

Credit contul 211”Materiale”,

Credit contul 521”Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,

Credit contul 522”Datorii pe termen scurt faţă de părţile legate”,

Credit contul 531”Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”,

Credit contul 533”Datorii privind asigurările”,

Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt”etc.

La valoarea realizabilă netă a materialelor rezultate din casarea obiectelor de mijloace

fixe deteriorate:

Debit contul 211”Materiale”,

Credit contul 123”Mijloace fixe” (în limita valorii probabile rămase) sau

621”Venituri din activitatea de investitii” (peste valoarea probabilă

rămasă sau în lipsa acesteia).

Temei pentru înregistrare reprezintă: procesul-verbal al comisiei de inventariere,

balanţele de verificare, nota de contabilitate.

Rezultatele inventarierii şi concluziile cu privire la cauzele lipsurilor sau

plusurilor, a vinovaţilor pentru acestea, precum şi propunerile de măsuri corespunzătoare sunt

constatate în procesul-verbal de inventariere, care după semnatura lui de către conducerea

întreprinderii, stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea

plusurilor şi a minusurilor în scopul punerii de acord a datelor contabile cu constatări faptice.

Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor înscrise în listele de

inventariere cu cele contabile.

    Diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele contabile se înscriu în lista de

inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii”.

Rezultatele inventarierii sunt examinate şi aprobate de conducătorul întreprinderii.

Acestea sunt reflectate în contabilitate şi în rapoarte în luna în care a fost determinată

inventarierea, iar pentru inventarierea anuală-în raportul financiar anual pe perioada de

gestiuni.

Rapoartele financiare se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii generale pentru

autentificarea existenţei şi stării elementelor de activ şi datorii.33

    În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii privind:

    1) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare în urma efectuării inventarierii;

    2) obiectivele şi termenele de efectuare a inventarierii generale sau parţiale pe parcursul

perioadei de gestiune;

    3) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, suma

pierderilor peste normele perisabilităţii naturale etc.);

    4) reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate;

    5) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate;

    6) suma prejudiciului material şi modul de recuperare a acestuia (achitarea în casierie,

reţineri din salariu, reţineri conform deciziilor instanţelor de judecată etc.);

    7) recuperarea de la persoanele vinovate în perioada de gestiune a sumelor aferente

pierderilor rezultate din anii precedenţi.

În urma inventarierii petrecute în cadrul C.A.”TRANSELIT” S.A. la data de 26 noiembrie 2012

nu s-au înregistrat lipsuri şi nici plusuri de inventar, ceea ce reprezintă un fapt pozitiv pentru

companie.

34

Concluzie:În rezultatul studiului efectuat asupra activității companiei de asigurări “TRANSELIT”

S.A. am examinat forma organizatorico-juridică a societății, evoluția întreprinderii, structura

organizatorică, sfera de producere etc., am reuşit să analizez totalitatea serviciilor pe care le

oferă această companie,determinînd totodată şi poziţia pe care o are ea pe piaţa

asigurărilor,observînd în urma calculelor efectuate,că se plasează în top 10 companii de asigurări

din Republica Moldova,după volumul primelor încasate,avînd un rol destul de important în

sectorul naţional de asigurări.

Compania oferă cea mai extinsă gamă de produse de asigurare, care are menirea să

satisfacă toate cerinţele, atît ale clienţilor corporativi mari, precum şi ale întreprinderilor mici şi

mijlocii, fără a ignora interesele proprietarilor de case sau ale oricărui individ în parte.

Capitolul I,ne prezintă momente de formare,organizare și desfășurare a unității economice pe

parcursul activității sale periodice.

În Capitolul II,observăm controlul și înregistrarea situației economico-financiară și activității

societății.

Capitolul III reprezintă conducerea activității întreprinderii. Inventarierea are ca scop principal

stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi, precum şi a

bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în

vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei

financiare şi a performanţei unităţii pentru respectivul exerciţiu financiar. Scopul acestei

întreprinderi este de ași mari capitalul și de ași mari domeniul de activitate pentru a atinge un

nivel cît mai înalt față de concurenții care-i provoacă unele dereglari în forma sa de organizare.

Un factor care influențeaza negativ asupra acestei întreprinderi este numarul mare de concurenți

cu același domeniu de activitate. O soluție de rezolvare ar fi ca întreprinderea sa-și modifice

pogramul de activitate, să ofere mai mult și mai efectiv pentru clienți ca sa nu-și piardă clienții ci

din contra sa-i atragă.

35

Bibliografie:

Acte legislative şi normative:

1. Legea contabilităţii nr.426-XII din 4 aprilie 1995// Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr.28 din 25 mai 1996.

2. Regulamentul privind inventarierea nr.27 din 29 mai 2012//Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr.166-169/953 din 10 august 2012.

3. Standartele Naţionale ale Contabilităţii// Monitorul Oficial al Republicii

Moldova nr.88-91 din 30decembrie 1997.

4. Planuri de conturi contabile al activităţii economico-financiare a

întreprinderii şi Normele metodologice de utilizare a conturilor

contabile// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din

30decembrie 1997.

Manuale, cărţi, broşuri:

1. Lilia Grigoroi, Liliana Lazări: Bazele teoretice ale contabilităţii, ediţia IV

revăzută şi completată.

2. Bojian O. Bazele contabilităţii. Bucureşti, 1997.

3. Chirică L. Curs complet de contabilitate şi fiscalitate. Volumul I. Bucureşti:

editura economică, 1999-432p.

4. Colasse B. Contabilitatea generală. – Iaşi: Ed Moldova, 1995.

5. http://www.contabilsef.md/slidefeed.php?l=ro&idc=256&id=2130

6. http://e-contabilitate.md/category/monitorul-oficial/in-limba-romana/

7. http://www.asigurare.md/ro/content/178/

36

Anexe

37