Fantana dintre plopi

Fantana dintre plopi

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu se incadreaza in seria marilor povestitori romani, ca si Ioan Neculce si Ion Creanga. El scrie in perioada interbelica o opera caracterizata, in primul rand prin vastitate, fiind considerat intemeietorul romanului istoric in literature romana. Valoroase sunt, deopotriva, si scrierile sale sociale, dintre care se remarca volumul de povestiri Hanu Ancutei.

Volumul de povestiri este publicat, fragmentar initial, in revista Viata romaneasca, intre 1924-1925; ulterior, in 1928, apare integral, in volum, primind aprecieri din partea criticilor literari ai vremii.

Structural, culegerea este alcatuita din 9 povestiri, aparent independente, relatate insa de naratorii oaspeti ai aceleiasi locatii, un spatiu prielnic depanarii firelor narrative, la o cana de vin, dinaintea unei mese imbelsugate. Povestirile Iapa lui Voda, Haralambie, Balaurul, Fantana dintre plopi, Cealalta Ancuta, Judet al sarmanilor, Negustor lipscan, Orb sarac, Istorisirea Zahariei Fantanarul creeaza un cadru prielnic, in care cititorul se simte bine-venit si parca este martor la fiecare dintre zicerile care apartin unui ritual irepetabil. Povestirea este o specie a genului epic, de scurta intindere, cu un singur fir narativ, in care se relateaza la persoana I, din punctul de vedere al unui povestitor subiectiv, martor sau personaj al intamplarii. In prim-planul acestei specii literare se afla actiunea propriu-zisa, iar personajele ei sunt doar schitate.

Din punctul de vedere al tehnicii narative, Sadoveanu urmeaza un model celebru, povestirea in rama sau povestirea in povestire, cunoscut din literature universala, utilizat in opere literare ca Decameronul, de Boccaccio. Atfel, cele 9 povestiri istorisite la han sunt inserate in naratiunea propriu-zisa de catre 9 naratori, care le relateaza, fiind personaje sau martori la intamplarile redate. Rama se constituie ca un element de unitate al volumului, fixand locul, timpul si durata depanarii amintirilor.

Fantana dintre plopi este cea de-a patra povestire dintre cele 9 care compun culegerea. Ea este relatata de capitanul de mazili Neculai Isac si are ca idee centrala iubirea, un sentiment profund cu implicatii tragice in contextul relatarii. Aceast iubire tragic este surprins n mai multe ipostaze. Una dintre ele ar fi ndrgostirea la prima vedere. Urmeaz ntlnirile pe ascuns, iubirea cu obstacole, imposibil i cea tragic. ntre cei doi existau obstacole precum diferena de rang social, de etnie i religie, ce fceau acea iubire imposibil. Cele patru elemente de structura si compozitie pe care le voi prezenta sunt: titlul, conflictul, arta narativa si relatiile cu celelalte personaje.

Titlul operei, format din dou cuvinte semnificative, Fntna, n care apa sugereaz via, iubire (eros), dar i moartea (tanatos) i plopul,considerat arborele singurtii, copac blestemat, de crengile cruia s-a spnzurat Iuda, desemneaz locul de ntlnire al celor doi: Fntna dintre plopi. Numarul plopilor din jurul fntnii patru, sugereaz tot moartea,prezena locului sugernd predestinarea pentru un loc tragic, tainic, singuratic. Prin povestire, trecutul prinde via i se confund cu prezentul,cpitanul retrind drama pe care o povestete. Naratorul din Fntna dintre plopi este un narator personaj, deoarece ia parte (particip) laaciunile desfurate, este creditabil i subiectiv, ntruct i exprim sentimentele i tririle sufleteti prin intermediul pronumelor i verbelor lapersoana I singular: umblam, eram, m, gndeam, am zrit, mi,eu, sunt, etc.

Aciunea se desfoar n urm cu 25 ani la o fntn situat ntre patru plopi. Personajele din aceast opera sunt puine. Unul dintre acestea este Neculai Isac, vzut n planul prezentului, dar i al trecutului. n planul prezentului, cel care-l descrie este naratorul iniial, apoi comisul: Era un om ajuns la crunie, se inea drept..., iar n planul trecutului, personajul se autocaracterizeaz. Un alt personaj este Marga, descris din perspectiva lui Isac, Comisul Ioni i ceilali asculttori.

Aciunea acestei opere este linear, cronologic, cu un singur firnarativ i respect momentele subiectului. n expoziiune este prezentatprezena lui Isac precum i momentul sosirii la han, iar in intrig esteprezentat ntlnirea cu Marga. Desfurarea aciunii prezint ntlnirile peascuns dintre cei doi, iar n punctul culminant cpitanul afl de nelciune,n timp ce n deznodmant, Neculai scap, iar Marga este omort. Conflictul este interior dar i exterior. Cel interior are loc ntre datoriafa de neam a Margi i sentimentele ei pentru Isac, iar cel exterior are locntre Neculai Isac i banda lui Hasanache.

Din punctul de vedere al artei narative, relatarea subiectiva se remarca prin numeroase elemente de oralitate, care au rolul de a induce perspectiva narativa auditoriului de la han, dar si de a implica lectorul in subiectul povestirii. Astfel, stilul sadovenian imbina elemente populare, arhaice sau regionale (mazl, mulmire, , ru, homa etc.) cu un limbaj expresiv deosebit ( lumin, metafora pentru vedere, fntna, metafora cu dublu sens: nastere spirituala si memorie afectiva). Relatia cu tigancusa Marga s-a bazat initial doar pe atractie fizica, in foarte scurt timp, ea a evoluat spre o iubire unica gratie disponibilitatilor sufletesti ale amandurora. Sacrificiul ei in numele acestei iubiri denota o personalitate complexa a unei eroine romantice, evoluand in imprejurari exceptionale. Pentru destinul ei, apa are semnificatie aparte; la inceput, ea se scalda in apa raului, ulterior ea este aruncata in fantana, simbol al vietii, semn ca existenta ei nu va avea sfarsit.

Neculai Isac este naratorul si personajul principal al istorisirii, el este prezentat in dubla ipostaza, cea a omului matur, care isi aminteste si comenteaza evenimentele din trecutul indepartat din persepectiva varstei sale si cea a tanarului fara experienta de viata, buiac si ticalos, asa cum se autocaracterizeaza. Dragostea de viata, optimismul si disponibilitatile sufletesti immense sunt trasaturi care il definesc, caci, asa cum insusi recunoaste, ii erau dragi ochii negrii, dupa care batea lumea in lung si-n lat. Tanarul era voinic, frumos si rau, mereu in cautarea dragostelor. Exuberanta specifica varstei il facea nelinistit, intr-o permanenta cautare a idealului: Si pentru o muiere care-i era draga, isi punea totdeauna viata.

In relatie cu tanara tigancusa, descrisa prin caracterizare directa de catre naratorul care face apel la memoria selectiva, ca fiind o fetiscana de 18 ani, Isac se dovedeste naiv, concentrandu-si atentia doar asupra unei frumoase povesti de iubire si omitand provenienta sociala a fetei si semnalele negative primate inca de la inceput din partea familiei acesteia. Sentimental si dornic de o idila in cadrul romantic al naturii, nu este deloc prevazator, iar Marga, cea care lanseaza avertismentul, se dovedeste mai matura decat el. Naivitatea lui este platita cu lumina unui ochi, un handicap cu care isi duce mai departe existenta, dar care il face sa se initieze in tainele vietii pastrand in minte amintirea vie a acelei intamplari tragice si impartasind-o ascultatorilor sai. Curajul si sprinteala specifice varstei il scapa cu viata de aceasta grea cumpana, dar ramane cu o rana sufleteasca imposibil de vindecat. Constiinta sa este macinata de imposibilitatea de a o fi salvat pe fata, care isi sacrificase propria viata pentru a-l scapa pe el de la moarte.

Fantana dintre plopi, de Mihail Sadoveanu este o povestire in rama care atrage lectorul prin povestea neimplinita de iubire dintre Neculai si Marga.