7/26/2019 Povestirea Este Specia Genului Epic

http://slidepdf.com/reader/full/povestirea-este-specia-genului-epic 1/1

Povestirea este specia genului epic, in proza, de dimensiuni medii, cu character

subiectiv (,narator subiectiv implicat, perspectiva “impreuna cu”), accentual

punandu-se pe fapte si intamplari, cu o structura mai putin riguroasa/riguroasa

redusa si cu o atmosfera speciala. “Fanta dintre plopi”, de ihail !adoveanu, e"tras

din volumul “#anu $ncutei”, face parte ca specie din povestire, %ind caracterizata

prin toate trasaturile acesteia.&n primul rand, este evidentiata apartenenta la opera epica. &n acest caz sunt

prezenti doi naratori, si anume unul principal care descrie un timp si spatiu

recent/actual (“intr-o toamna” , “&n oldova, la #anu $ncutei”), prezentand

protagonistii acestei opere, si un narator persona' (eculai &sac), care face referinta

la un timp trecut, %ind accentuate faptele si intamplarile de la vremea respective.

Primul narator este obiectiv si cuprins din perspectiva “din spate”, in timp ce vocea

persona'ului consta intr-un character subiectiv (este implicat si face parte din

perspectiva “impreuna cu”). Prin acestea, se evidentiaza faptul ca

istorioara/povestirea persona'ului eculai &sac are o dimensiune medie in ceea ce

priveste %rul narativ si o structura cu mult mai putin riguroasa, datorata faptului ca

accentul este pus in cea mai mare parte doar actiunii, lasand detaliile la o parte siacordand o deosebita atentie intamplarilor a le caror consecinte vor ramane

intiparite in suetul acestuia pentru eternitate. $stfel, se creeaza o atmosfera

speciala, unde legatura dintre narator si ascultator se contureaza cel mai bine prin

elemente precum oralitatea, povestirea in rama, sau evocarea.

Facand referinta la oralitate, aceasta se caracterizeaza printr-un asa-zis ritual sau

ceremonial ce cuprinde o serie de pasi precum realizarea acestuia. &ar aici se incepe

cu arta intrarii in scena a povestitorului (“se vedea venind un calaret, invaluit in

lumina si-n pulberi” “oar calaretul pe cal pag parca venea spre noi de demult, de pe

departate taramuri *+ isi scoase palaria de pasla neagra si ne pofti la toti buna-ziua

si noroc-bun”), %ind prezentat in continuare si de alte persona'e ( comisul &onita “voinic si frumos” “domnia sa”), continuandu-se cu motivul povestirii ( ochiul ).

 otusi, inainte de acest lucru, naratorul mai face si anumite gesture cu scopul de a

mai intarsia sau de a se pregati cat mai bine pentru a povesti, totul incheindu-se cu

iesirea din scena.

&n ceea ce priveste povestirea in rama, trebuie mentinut faptul ca spatiul prezentat

de catre naratorul principal este acelasi cu cel al faptelor si intamplarilor trecute.

$stfel, prin tehnica evocarii, se creeaza un timp permanent, un arc peste timp,

estompandu-se granitele dintre cele doua timpuri prezentate, cu scopul de a se crea

o ambianta cat mai deosebita pentru noi ca ascultatori.

$sadar, prin toate trasaturile prezentate, este evidentiat faptul ca opera “Fantanadintre Plopi” este o povestire.