Povestea Unui Pantof

3
Radu Florina Gabriela Anul 3, seria a II-a, grupa 8 povestea unui pantof Era un pantof ca toti pantofii. Nu avea nimic special…în afară de lacul vişiniu zgâriat pe alocuri şi tocul înalt. Perechea lui îl părăsise de ceva vreme, dar nu ştia motivul...îşi aducea aminte vag că în timpul unei petreceri a fost implicată într-un accident cu un alt pantof, masculin, confencţionat din cea mai dură şi neagră piele pe care o vazuse vreodată... şi din acea seara, ea se simţea tot mai rău, tocul îi era tocit, iar un mic spaţiu ce apăruse în vârf se făcea din ce în ce mai mare...şi-ntr-o zi s-a trezit singur! Locul de lângă el din pantofar era gol! GOL! Aşa cum nu mai fusese niciodată de când veniseră în casă. Ceilalţi pantofi şuşoteau, dezbăteau intens motivul plecării perechii pantofului din lac vişiniu cu toc înalt. Unii spuneau că nu se mai potriveau, că ea îmbătrânise, alţii spuneau că şi-a găsit altă pereche cu mai puţine zgârieturi pe vărf şi de aceea plecase. Toate aceste discuţii îl dureau...fuseseră făcuţi unul pentru altul şi nu era posibil ca ea, tocmai ea să fi plecat fără să îi spună măcar un cuvânt. Au trecut zile, săptămâni, luni...îşi pierduse orice speranţa de a o mai revedea. Era prăfuit şi nimeni nu îi mai dădea atenţia...lui, care avusese o perioadă de glorie atât de îndelungată, care era atât de admirat la toate petrecerile, înpreună cu perechea lui. Se simţea singur şi trist...nici măcar ceilalţi pantofi nu îl mai observau, fiecare era cu treburile sale: papucii erau mai tot

description

scriere creativa

Transcript of Povestea Unui Pantof

Radu Florina Gabriela

Anul 3, seria a II-a, grupa 8

povestea unui pantof

Era un pantof ca toti pantofii. Nu avea nimic specialn afar de lacul viiniu zgriat pe alocuri i tocul nalt. Perechea lui l prsise de ceva vreme, dar nu tia motivul...i aducea aminte vag c n timpul unei petreceri a fost implicat ntr-un accident cu un alt pantof, masculin, confencionat din cea mai dur i neagr piele pe care o vazuse vreodat... i din acea seara, ea se simea tot mai ru, tocul i era tocit, iar un mic spaiu ce apruse n vrf se fcea din ce n ce mai mare...i-ntr-o zi s-a trezit singur! Locul de lng el din pantofar era gol! GOL! Aa cum nu mai fusese niciodat de cnd veniser n cas. Ceilali pantofi uoteau, dezbteau intens motivul plecrii perechii pantofului din lac viiniu cu toc nalt. Unii spuneau c nu se mai potriveau, c ea mbtrnise, alii spuneau c i-a gsit alt pereche cu mai puine zgrieturi pe vrf i de aceea plecase. Toate aceste discuii l dureau...fuseser fcui unul pentru altul i nu era posibil ca ea, tocmai ea s fi plecat fr s i spun mcar un cuvnt. Au trecut zile, sptmni, luni...i pierduse orice sperana de a o mai revedea. Era prfuit i nimeni nu i mai ddea atenia...lui, care avusese o perioad de glorie att de ndelungat, care era att de admirat la toate petrecerile, npreun cu perechea lui. Se simea singur i trist...nici mcar ceilali pantofi nu l mai observau, fiecare era cu treburile sale: papucii erau mai tot timpul plecai, pantofii sport erau solicitai mult prea mult i dormeau n timpul lor liber, sandalele erau nfumurate ca de obicei, deoarece erau singurele care aveau curelue cu cataram, iar cizmele erau mult prea btrne i argoase ca s l bage n seam.

ntr-o zi, era mare zarv n buctrie, toat lumea se agita de colo-colo i toat lumea vorbea tare, iar rsetele lor rzbteau pn n pantofar. Pantofii ncepur i ei s se agite, netiind cine va fi chemat la datorie. El nu se gndea la asta, tia deja c a fost de mult uitat i i atepta sfritul, resemnat, Deodat, o mn fragil i delicat l nfac de la locul lui, trgndu-l cu putere afar. Fr s i dea seama, ceva l apsa cu putere, l fora s se aeze pe ceva...era un picior! Era piciorul ei, al celei care l-a admirat atta timp n vitrina magazinului de pe Strada Mare, i pn la urm la luat. Ct fericire a simit atunci! Se simea mplinit, el mpreun cu perechea lui. Acum, l strbtea acelai sentiment de fericire, dar ceva l umbrea...cum va putea el funciona fr perechea lui? Fr cea lng care prins form, au fost creai mpreun, unul pentru cellalt! Din gndurile lui, tresri deodat, cnd n cellalt picior o vzu pe Ea. S s fie EA??...ceva seamn, dar totodat ceva e diferit...nu mai are niciun defect, iar de jur mprejur avea un fir auriu mpletit n trei. Ceva i spunea c era ea...i a ndrznit s ntrebe:

M cunoti?

Hihihi...ce ntrebare! Cum s nu te cunosc? nu am fost creai mpreun? nu am mprit amndoi aceeai cutie i acelai raft din pantofarul cel vechi?

nseamn c eti tu! Eti chiar tu! Dar de ce ai plecat? Am fost att de trist...am crezut c nu o s te mai vad niciodat...

Am fost bolnav grav...tii accidentul acela de la petrecere; mi-a fisurat tocul i ncet ncet s-a rupt de tot. A fost groaznic! Un cizmar a uitat de mine n depozitul lui vechi...era plin de pantofi rupi i fr pereche. Credeam c am ajuns n iad. Dar, ntr-o zi a venit ucenicul lui, care bombnea ntr-una c nu a reparat pantoful viiniu. Mi-am dat seama c eu eram cel despre care se vorbea. M-a luat de acolo i m-a vindecat, i din cte vezi am i un mic accesoriu, probabil de aceea mi-a fost greu s m recunoti.

Da, de aceea...i cu glasul tot mai stins i cu tristee, adug: dar acum, nu ne mai potrivim. Tu eti nou...ai i ceva n plus fa de mine...dar nu a apucat s i termine fraza c iar l-a scuturat cineva bine de tot, nct era s i ncurce gndurile.

Aa, frumosule! Acum e rndul tu s treci la reparat i nfrumuseat. Disear mergem la petrecere!