povestea fluturelui

2
Povestea fluturelui “Într-o zi, un om văzu din întâmplare un cocon şi se opri să-l studieze. În mica lui gaură, omul observă un fluture care se străduia să iasă. Rămase multe ore lângă cocon urmărind fluturele care părea că se află pe punctul de a abandona, fără să poată ieşi prin gaura care rămânea mereu la fel de mică. Omul decise atunci să ajute fluturele. Luă un cuţit, deschise coconul şi fluturele ieşi imediat. Totuşi, trupul lui era slab şi amorţit, iar aripile mici şi fragile abia se mişcau. Omul continuă să-l observe, spunându-şi că aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clipă în alta, şi că atunci insecta va putea să-şi ia zborul. Dar nu se întâmplă nimic! Fluturele îşi petrecu restul vieţii târându-se pe pământ, cu trupul lui slab şi aripile chircite. Niciodată n-a putut să zboare. Ceea ce omul nu a înţeles, în intenţia lui de a-l ajuta, este că trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui să facă efortul necesar ca să poată trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis să zboare. Ca şi fluturii, copiii învaţă să-şi deschidă aripile iar cei care îi înconjoară ştiu să le fie aproape, păstrând însă distanţa potrivită.” (“Lectia fluturelui” adaptare după un text italian anonim) Această poveste este o metaforă şi pentru părinţi. Uneori este bine să îţi laşi copilul să se descurce singur, aşa va căpăta încredere în el, va învăţa şi ce este reuşita, dar şi ce este eşecul. Va învăţa cum să treacă peste lucrurile mai puţin placute, să se mobilizeze, să nu se lase doborât, să aibă o gândire de

Transcript of povestea fluturelui

Povestea fluturelui

ntr-o zi, un om vzu din ntmplare un cocon i se opri s-l studieze. n mica lui gaur, omul observ un fluture care se strduia s ias. Rmase multe ore lng cocon urmrind fluturele care prea c se afl pe punctul de a abandona, fr s poat iei prin gaura care rmnea mereu la fel de mic.

Omul decise atunci s ajute fluturele. Lu un cuit, deschise coconul i fluturele iei imediat. Totui, trupul lui era slab i amorit, iar aripile mici i fragile abia se micau. Omul continu s-l observe, spunndu-i c aripile fluturelui se vor deschide, dintr-o clip n alta, i c atunci insecta va putea s-i ia zborul. Dar nu se ntmpl nimic! Fluturele i petrecu restul vieii trndu-se pe pmnt, cu trupul lui slab i aripile chircite. Niciodat n-a putut s zboare.

Ceea ce omul nu a neles, n intenia lui de a-l ajuta, este c trecerea prin orificiul coconului i-ar fi permis fluturelui s fac efortul necesar ca s poat trimite lichidele vitale din trupul lui aripilor, ceea ce i-ar fi permis s zboare.

Ca i fluturii, copiii nva s-i deschid aripile iar cei care i nconjoar tiu s le fie aproape, pstrnd ns distana potrivit. (Lectia fluturelui adaptare dup un text italian anonim)

Aceast poveste este o metafor i pentru prini.

Uneori este bine s i lai copilul s se descurce singur, aa va cpta ncredere n el, va nva i ce este reuita, dar i ce este eecul. Va nva cum s treac peste lucrurile mai puin placute, s se mobilizeze, s nu se lase dobort, s aib o gndire de nvingtor. Va nva cum s se mobilizeze, s treac peste obstacole, s i dezvolte abilitile de via, s zboare i s aib aripi puternice.

ncercai s nu v facei copilul s fie dependent de voi. Fii alturi de el i spunei-i c l susinei, ncurajai-l s aib iniiativ, s fie creativ, s se joace cu ceilali copii, s se implice n activiti cu grade diferite de dificultate. nvai-l s i dezvolte gndirea, creativitatea, s gseasc propriile soluii la problemele ntmpinate. Iubii-v, ncurajai-v copilul s i deschid aripile i s zboare!

Cu drag pentru toi copiii i prinii,

Iulia Psrin, psiholog clinician i psihoterapeut integrativ