FABIDAANDB EA C.

KHALAFHOFFMANN

Povestea FarideiFata care a ?nvins TSTS

I

tfreditura rao

FARIDA KHALAF . ANDREA C. HOFFMANN

catdndra s[ poat6 rlmdnd singur[. Continuim abia cdnd

d[ de veste c[ este din nou in regul6. Ne facem drumpriamintiri cu rigurozitate, un pas dureros dupd altul.

Nici eu nu scap fbr[ urmdri de teroarea din

ei qi de durerea pe care o provoac6 povestitul:

descrierilor ei detaliate imi pot imagina cu.mult prea

acea lume intunecatd. in cur0nd, sunt qi eu chinuitI pe

de noapte de coqmaruri. Vise in care v[d inaintea

imaginile scenelor pe care ea a hebuit s[ le hdiascl gi sisuporte. Farida simte c[ sufhr al6turi de ea gi am impresia

iqi g[seqte un pic de consolare in mine.

Dup[ cdteva ziLe dispozilia i se schimb[. Povestihrl

rlscolit-o pe interior, dar a qi pus in miscare, in acelagi tiun proces de curdfire: acum se sh[duieqte s5 iqi ami

din nou hdirile qi s6 le reevalueze. incerc s[ o spriji

mereu in acest sens: subliniez mereu c6, in ochii mei,

o eroind care a dat dovadl de cel mai mare curaj.

Farida radiazd de fericire. ii surOde acest gdnd. ins[ intr.

mediu in care i se sugereazd mereu c[ trebuie sd-i fie ruqi

de ceea ce i s-a fdcut, ii este greu s[-1 accepte.Fata care

invins Statul Islamic se lupt[ cu sine ins[qi. Se lupt6

accepte evenimentele infior[toare ca parte a trecutului ei

sd meargS, in ciuda 1or, cu capul ridicat prin viap.Va fi nevoie de timp. Dar qtiu cu siguran!5 c[ Farida v

cdqtiga gi aceastd luptd. O voi ajuta s[ o fac5, pentru c[ e

mare onoare pentru mine.

ANonBa C.

CUPRINS

Capitolul I

LUMEA NOASTRA,ASA CUM A FOST EA CANDVA

Pe atunci locuiam in Kocho, un sat situat in cdmpia

din sudul lanfului muntos irakian Sinjar, cu o populalie de

1 700 de locuitori. Prim[vara, peisajul de acolo str[luceqte

in toate culorile curcubeului: in jurul satului cresc numeroqi

copaci, flori Ei iarb[, prin care pistorii iqi mindcitezlle'Yata,

totul se veqtejeqte din cauza cdldurii, astfel incdt plantele

se ofilesc. De aceea, sdtenii din imprejurimi au amenajat

cdteva iantri, cu ajutorul cdrota irigd cAmpurile' Pdn[ qi

grddina noastr6, care era inconjuratl de un gard inalt, trebuia

udat[ zilnic. Asta faceapatte din sarcinile mele: diminea]a

Ei seara luam un furtun, deschideam robinetul aflat pe terasl

qi stropeam cu aPd toate Plantele.

Aveam o grldin6 foarte frumoasI, in care creqteau duzi,

migdali gi caiqi, iar in umbra lor erau legumele pe care

mama le planta: zucchini, praz, vinete, cartofi, ceapd, salat[

qi conopid[. in jurul terasei casei noastre, infloreau diverse

soiuri de trandaflri, care emanau, in special seara, un miros

PoVESTIA FARIDEI. FATA CARE e iuvrNs TsTs IIirrrrcbunitor. in anotimpul cald, mama, fralii mei mai mici,Scrhad, Shivan, Keniwar si cu mine ne petreceam aproape

tot timpul in acest mic paradis, in timp ce tata qi fratele meu

rnai mare, Delan, se bucurau de liniqtea qi de r[coarea de

lici, ori de cdte ori nu erau nevoili sI munceasc[.

Casa cu un etaj avea cinci inc[peri: o bucdtdrie, o

camer[ de zi, dormitorul p[rinfilor mei, cel al frafilor mei

5i al meu. Fiind singura fiicd,, aveam dreptul la un micrcgat propriu. Cu toate acestea, adesea imi pare r5u c6 nuam surori * a$ fi imp[rfit cu mare pl[cere cameta cu ele. inorice caz, aveam voie s6-mi invit prietenele acas[, ori de

cdte ori doream. Prietena mea Evin qi veriqoara mea Nuraveneau deseori invizitd". Nura qi cu mine eram colege de

clas6, iar Evin eramai mare ca noi cu cdliva ani qi terminase

deja Ecoala. O invidiam pentru timpul ei liber, in vreme

ce noi pritoceam indelung, deseori chiar qi dupd-amiezile,

temele pentru acas6. Cu flrea ei liniqtiffi Ei echilibrat[, Evinera pentru noi ca o sor[ mai mare.

Dintre fralii mei, cel mai mult imi p16cea de Delan. Nepetreceam mai tot timpul impreunl Ei aveam multe pasiuni

comune. Printre copacii din gr[din[ jucam dupl-amiezilefbtbal. Fratele meu mai mare m-a inv6lat s[ conduc, pe furiE,

in munfi. Fiindc5, din p[cate, tatal-a inv[fat doar pe el gi

pe fratele nostru mai mic, Serhad. Nu credea cI noi, fetele,

trebuia s[ gtim sd conducem. SI faci un curs de Eofat sau s[ifi iei permisul nu era ceva obiqnuit la noi in sat.

Inifial, casa noastr[ ar fi trebuit sd aibl doul etaje. AEa

o concepuse tata, atunci cAnd o construise cu ani in urm[,impreund cu unchiul meu. ins6 banii prevdzuli pentru ea se

terminaser[ foarte repede. Cu solda unui gr[nicer si cu ceva

12 FARIDA KHALAF . ANDREA C. HOFFMANN

bani obfinuli din agriculturd nu prea avea multe de frcut'

in plus, tata insista ca to{i copiii lui si meargd la qcoa16'

Pe scurt: mereu era cate ceva mai important de platit decAt

ridicarea unui etaj. $i cu timpul ne-am obiqnuit cu barele de

fler qi cu sArmele ce ieqeau din acoperiq. Multe case aritau

astfel in Kocho: barele de fier ardtau c[ ili puteai construi

incd un etaj deasupra. $i vara, c0nd era prea cald pentru a

dormi in[untru, scoteam saltelele pe acoperiq pentru a ne

bucura de aerul proasplt al nopfii de acolo, de sus'

Oricum, mama privea situalia extrem de pragmatic'

Cdndva prinsese sfori de acele bare 9i usca acolo rufele'

O misurl pe care Delan gi cu mine o consideram, fireqte,

bine-venit[. Totugi, am fost de mai multe ori mugtruluili

zdravdn, cand mingea noastrd de fotbal murdard ateriza,in

loc s[ o facd in poartS, printre cearqafurile ctlrate, pe vremea

cdnd ele mai erau uscate in grddind.

Acum ins6, printre bare, se gdseau depozitate de o vreme

incoace mai multe materiale qiutilaje, printre care o betonierS

qi c0fiva saci de ciment, pe care Delan le cumplrase din

leafa lui de muncitor. Acesta intenfiona s[ se clsltoreasca,

iar penffu asta avea nevoie, flregte, de o locuinld in care s5

se mute cu viitoarea lui sofie.

1ns6 mai avea nevoie gi de o solie. intr-una dintre ieqirile

noastre cu maqina la munte, mi-a m[rturisit c[ o fat[, de care

el se indrdgostise inifial, a fost nevoitl s[-1 tefuze' Pdrin]ii

ei o promisesera, din nefericire, unui alt b[rbat gi situalia nu

putea fi schimbata. Acum, Delan se str[duia sE o cucereasca

pe Zevin,o veriqoari de-a noastr6, care imi eratare dtagd'

- MI voi ruga cap6rinfii ei s[ te accepte, i-am promis

fratelui meu.

povESTEA FARIDEI. FATA CARE e iNvINs Ists t3

Cis[toria intoe veriEori era considerat5 o leglturd accep-

tabil[ fiindc[ se presupune c5 traiul inke rude se petrece intlcplind armonie.

in satele din imprejurimi locuiau in cea mai mare parte

arabi musulmani. Se deosebeau de noi din toate punctele

tlo vedere, nu doar din cel religios. Aveau alte deprinderi,irlte tradilii Ei alte obiceiuri. Noi vorbeam kurd6, ei arabd,.

$i fiindcd noi, yazidigii, nu ne cdsdtorim dec6t in cadrulpropriului nostru grup religios, nici nu avem vreun fel de

lcgitur[ de rudenie in acele localitdfi.

ins[ aveam relafii de prietenie qi mai ales de afacericu musulmanii. imi amintesc cI in Kocho veneau mereurrcgustori musulmani, pentru a face comer{ cu fructe sau cu

tlulciuri. AceEti negustori erau pentru noi, copiii, bine-venili

;i chiar Ei adullii se bucurau de mlrfurile lor.

Fiecare b[iat din sat avea, in plus, un ,paqoo musulman:lccsta era cel care linea copilul in bra{e atunci cdnd avea locc:cremonia circumciziei, s[rb[toare lacarc se aduna de obiceiintregul sat pentru a asista. De exemplu, atunci cdnd fratelerrrcu cel mai mic, Keniwar, a kecut prin aceast[ ceremonie,

l lbst purtat in bra{e de un prieten musulman de-al tatei.

Astfel, el a devenit oarecum,,unchiul" lui Keniwar, p[rinteleIui spiritual. $i chiar dacd nu exista nicio legdtur5 de rudenieirrtre familiile noastre, naqul musulman qia luat angajamentul

tlc a-l ajuta in viitor pe copil qi mai tdrzitpebdrbat, ori de

ciite ori ya ayeael nevoie. in acelaqi timp, se pecetluia astfel

;i legdtura dintre familia yazidirn qi cea musulmand, in spe![intre tata qi prietenul lui de altl religie.

ins[ in ciuda unor astfel de alian]e, noi, yazidi\Li, nu ne

hucuram de o reputafie bund in rdndurile musulmanilor.

14 FARIDA KHALAF . ANDREA C. HOFFMANN

$i o gtiam foarte bine. Mulli dintre ei nu se ascundeau s[

ne arate tot ce simfeau pentru noi: atunci cdnd veneau in

satul nostru, refizau s[ mlndnce din mdnc[rurile noastre.

Se temeau cd ar putea fl ,,murd6rite". Fiindc[ noi punem

insd mare pre! pe ospitalitate, luam acest comportament ca

pe un afront teribil. De ce aveau ei aceast[ plrere despre noi

este lucrul care imi fusese in copildrie, de cele mai multe

ori, de neinleles.

Dar b[tr6nii din sat povesteau cd aqa era dintotdeauna.

- Istoria noastr6 este una a perseculiei qi a suferinfei, imi

povestea bunicul.

Bunicul din partea tat6lui meu locuia, aqa cum se

obiqnuieqte la noi, in casa de vizavi. Era un om in v6rst[,

demn, cu o musta![ c6runt[, care purta mereu haine albe

tradilionale simbolizdnd puritatea.

- Cu tolii ne-au persecutat: kurzii musulmani, guverna-

torii qahului iranian qi sultanii osmani. Ne-au masacrat de

zeci de ori. De nenumdrate ori ne-au r[pit femeile, ne-au

alungat din !ar[ qi ne-au ameninlat cu sabia scoas6 s[ ne

dezicem de credinfa noastrl.

Bunicul iqi trecu mdna peste fruntea lui mare, aspr[, in

timp ce eu ascultam, pdtruns[ de un fior pldcut, aceste istorii

terifiante din trecut.

- Ai grij[, micu]a mea, spuse el, fiindcl ei ne spun

obadat al-sheitan:,,Cei care se roagd la st[p0nul iadului".

- Acum m-am speriat, totuEi. Dar de ce?

- Fiindc[ a existat cineva care a inventat, cu mult[ vreme

in urm[, aceasti minciun[, r[spunse el.

Bunicul m[ privi. La fel ca Ei p[ru], sprOncenele lui erau

cErunte. Pdrea cdvrea s5 cdntlreasc[ dac6 sunt suficient de

matur[, pentru a infelege toate aceste lucruri'

PoVESTEA FARIDEI. FATA CARE A iNVINS ISIS 15

- Este o poveste foarte complicatl.[,'5cu un semn spre sanjak-ul aflat pe scrinul lui: o statuie

rlc bronz a unei pdsdri, cu un trup destul de mare.

$tii cine-i Ssta?

Bineinleles cI qtiu, am rdspuns eu contrariatl. Este

Alalek Taus.

Oare c6t de proast[ mE credea bunicul? La urma urmei,orice copil de la noi avea idee despre ingerul-pf,un.

Bunicul dldu din cap mullumit.

- Corect, confirm5 el gi frcu o micl plec[ciune in direclia

;rirunului. Melek Taus este, dupl cum qtii, ingerul sublimrrl l)omnului. Este cea mai frumoas[ dintre toate fEpturileIuninii, cea deslvArqitd. lns6, din plcate, mulli musulmanit'r'ccl tocmai contrariul.

Ce?! am intrebat pe c6t de disperat[, pe atdt de uimitl.De la oamenii din jur auzisem mereu doar ce flin{6

rrr inunatd qi divinl e ingerul nostru plun. $i acum, dintr-odati,lllam c[ existau gi oameni care credeau contrariul. Cum de

rrjunseser5 la o idee atdt de absurd[?

- Totul este o neinfelegere, imi explicl bunicul. Se

bivzeazd pe o int6mplare de demult. Pe atunci, la incepufultirnpurilor, pe cAnd Dumnezeu a creat p6mdntul qi lumea,

k:-a poruncit ingerilor sd ingenuncheze in fala lui Adam. $il:c-au frcut ingerii?

M[ privi iscoditor.

- Au urmat indicafiile lui Dumnezeu, am ghicit eu.

- Corect. Aga au frcut. To{i inafardde unul: Melek Taus.

lil a fost singurul care nu a ingenuncheat inaintea lui Adam.

- Asta inseamnd cd, el a fost cel care a refuzat sd I se

supun6 lui Dumnezeu.

16 FARIDA KHALAF . ANDREA C. HOFFMANN

Eram qi mai contrariati.

- Da, aga a frcut, recunoscu bunicul' Dar avea Ei un motiv

pentru asta. Fiindca solicitarea a fost o incercare din partea

lui Dumnezeu. Prin ea, a vrut s6 vad[ loialitatea ingerilor:

voia s6 gtie dacd ei il iubeau intr-adevdr doar pe El qi dacd

nu se vor pleca in fala niciunei altei viet[1i' in1elegi, acum?

Melek Taus nu a ingenuncheat inaintea lui Adam flindcl

intreaga lui iubire era indreptatl numai spre Dumnezeu'

- Deci a trecut Proba?

- Da. Singurul inger care I-a r6mas loial Domnului s[u'

De aceea, Dumnezeu a fost foarte mulfumit de el'

-Dar,bunicule! l-am intrerupt eu neribdltoare' Atunci

care e problema?

- Problema e cd musulmanii inleleg aceastd poveste com-

plet greqit! zise bdtrdnul agitat. Ei se gdndesc c[ Dumnezeu

e sup6rat pe Melek Taus. De aceea ii spun ,,ingerul cdzut" qi

sunt de pdrere cd, el ar fl intruchiparea rlului'

Am deschis larg ochii.

- Ei il consider[...

- Pssst! zise bunicul gi-mi puse degetul pe buze' Nu ai

voie s[ rosteqti niciodata acest nume. Altminteri, ar trebui

s[ te ucid.

M-am uitat, speriatd, spre chipul bunicului qi am cdutat

semnul ironic pe care il frcea de obicei cu ochiul. ins6

trlslturile lui r6maserl aspre; nu glumea'

- imi promili c[ nu o vei face niciodat[?

- Niciodatd, bunicule, am jurat eu strdng0nd din buze ca

gi cum aq fi vrut s[ o demonstrez.

Bunicul incepu si cdnte incet cu vocea lui de bas, iar eu

m-am aldturatcu vocea mea inalt5:

PoVESTEA FARIDEI. FATA CARE a INvTNS TsTs 17

O, Dumnezeul meu, Tu eqti ingerul, stlpdnul lumii; o,

l)unrnezeul meu, Tu eqti ingerul, regele m[rinimos; Tu eqti

rrrgcrul mdrefuluitron; o, Dumnezeul meu, de lainceputurile

ve:rcurilor ai fost mereu Unul.

I)up[ care zdmbi in cele din urm[.Melek Taus e bun gi indurltor, Farida, zise el. Si nu ui{i

;rsta. Indiferent ce spun allii despre el. $i s5 nu ai incredere

rrr ci niciodat6!

Niciodat6! am repetat eu qi am strdns hot[rAt[ mdna

rlrcapt6 in pumn.

in acea clipd, am priceput intreaga dimensiune a exis-

It'rr[ei noastre: musulmanii ne considerau yazidi{i. qi slugile

1 r ri nc ipelui iadului ! Iar din cauza acestei neinlelegeri tragice,

ci ne urau.

l{itualurile religioase din satul nostru erau inseparabil

lcgate de mersul naturii. in fiecare diminea!6, inainte de a

sr, lumina de ziuL, md, cdtdram cu pdrinlii qi fralii mei pe

rrtroperiq, pentru a saluta primele ruze ale soarelui. Uneori,

t'ind era rece, rdmdneam in cas[ - exact in locul in care

rr jungeau primele sclipiri ale zorilor. Ne intorceam chipurile

sprc el qi ne deschideam in acelaqi timp palmele, aqa cum

o lac musulmanii qi cregtinii atunci cdnd se roag5. Apoi ne

irnpreunam mdinile gi spuneam:

- Amin, amin, amin. BinecuvAntat6 fie religia noastrl.

l)umnezeu va ajuta religia noastrl s[ supraviefuiascd.

insl noi, yazidilii, nu ne rug[m nicidecum la soare: inrugdciunile noastre ne adres[m mereu lui Dumnezeu insugi.

Soarele il venerlm doar in m[sura in care venerlm qi Luna,

1i planeta Venus, flindc[ prin ele curge energie divin[.