Pe usa biroului meu s-a invitat ieri o noua perspectiva. "Pentru mine familia mea inseamna sotia mea si copilul meu. Ca am si rude de sange, de diferite grade, este un fapt diferit. Cand eram mic, tatal meu mi-a spus o poveste:O barza si sotul ei se pregateau sa emigreze (asa cum a gresit povestasul, cu farmec) in tarile calde. Aveau trei copii si un drum greu. Cand puiul cel mare a obosit, tatal l-a luat pe spate lui si a zburat mai departe cu el:

- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?- Absolut sigur, tata!Tatal s-a rasucit brusc si l-a lasat sa cada in gol.

Puiul cel mijlociu a obosit si el in curand, iar tatal barzoi a preluat sarcina lui. Niciunul din pui nu auzise discutia cu fratele lor mare.

- Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?- Absolut sigur, tata!Tatal s-a lepadat si de el, lasandu-l sa cada in hau.

L-a preluat in curand pe cel mic. - Dragul meu, cand voi imbatrani, ma vei duce si tu in spate?- In niciun caz tata! Voi duce copiii mei!

Si puiul cel mic a ajuns in tarile calde. N-am uitat niciodata povestea lui. Mi s-a parut trista; atunci nu aveam mai mult decat tata si n-aveam mai mult de iubit.

Dar astazi, daca l-as tine pe Luca de-o mana, pe tata de partea cealalta si ar fi necesar sa renunt la unul din ei, eu sunt puiul cel mic."

Iar eu sunt puiul cel mare. Intr-o casa in care copilul invata ca berzele mari au drepturi, iar berzele mici sunt crescute pentru a pune osul la satra, n-ai niciun motiv sa te premiezi. N-ai niciun motiv sa te pretuiesti, pentru ca nimeni nu place un accesoriu; place pe cel care-l poarta.

Am auzit in jurul meu cele mai aberante intrebari puse de mame copiilor lor: “Tu te-ai taiat pe burta pentru mine sau eu pentru tine?” In momente de gratie din vietile fiilor lor, au pus mana pe telefon si au dat drumul abuzului mai departe: “A, acum ti-e bine... Ai si uitat cat am facut pentru tine!”.

Pentru parintii dependenti de copiii lor nu mai sunt multe de facut. Nici macar pentru copiii care-au iesit din mainile lor. Desi ei mai pot apela si la alte modele, cand cele parentale sunt coplesitoare sau chinuitoare.

Dar pentru copiii lor, care acum au copii, sunt multe de spus si mult de facut. Ei au responsabilitatea sa nu-si incarce copiii cu mesajele toxice, pe care le dau mai departe dintr-un reflex, devenit aproape genetic. Am intanit oameni mari, in functii care, te fac sa-i banuiesti de o constitutie robusta si osatura puternica. Daca ajungi in intimitatea lor, intelegi ca sunt mult mai puternici decat par la intalnirea cu profesionistul din ei; pentru ca duc lupte sinistre si triste cu rani din copilarie, care se deschid si mai

mult la maturitate. Unii dintre ei abia acum invata sa spuna “nu”, altii se rafuiesc abia la 30 de ani cu familia care i-a abuzat, iar altii nici macar nu inteleg de unde li se trage furia crunta care-i apuca brusc.

Unii dintre ei sunt copiii unor parinti, care reclama respect ca s-au tinut de cuvantul “nu-i da in cap”, ca n-au facut ce au promis de multe ori: “eu te-am facut, eu te omor” si pentru ca s-au sacrificat pentru binele lor de nerecunoscatori. Sunt copiii unor parinti, pe care nimeni nu i-a invatat ce a spus Profetul: “Copiii vostri nu sunt copiii vostri. Ei vin prin voi, dar nu de la voi. Si desi ei sunt cu voi, ei nu va apartin. Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre/Fiindca ei au gandurile lor.Le puteti gazdui trupul, dar nu si sufletul/Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa ii faceti asemenea voua,Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.” Suntem copiii parintilor nostri, iar asta inseamna ca le vom repeta apucaturile, in momentele noastre de stres. Cel mai bine simti cine esti si de unde vii cand esti parinte, la randul tau. Exact obiceiurile pe care le-ai detestat cel mai mult la parintii tai, exact cuvintele care te-au chircit cel mai mull iti vin la indemana cand esti la limita. Daca te poti controla si vrei sa fii un parinte mai bun, trebuie sa le tii pentru tine. Altfel, esti pe punctul sa fabrici un model parental si pentru nepotii tai.

In ce ma priveste, voi spune copiilor mei, zilnic, ca sunt cei mai frumosi, cei mai destepti si irepetabili in univers, pentru a nu cersi de la nimeni ce li se cuvine.