Postfaþã de Cornel Ungureanu - Biblioteca...

Michael Heim2

© 1999 by Editura Polirom Iaºi

Editura POLIROMB-dul Copou nr. 4, P.O. Box 266, 6600 IaºiBucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale :HEIM, MICHAEL

Un Babel fericit/ Michael Heim ;postf. : Cornel Ungureanu ; volum coordonat deDaciana Branea ºi Ioana Copil-Popovici – Iaºi :

Polirom, 1999216 p., 18 cm – (A TREIA EUROPÃ. Seria „Seminar”)

ISBN : 973-683-386-0

I. Ungureanu, Cornel (postf.)II. Branea, Daciana (coord.)

III. Copil-Popovici, Ioana (coord.)

cip : 008

Printed in ROMANIA

Volumul de faþã face parte din programul editorial alFundaþiei „A Treia Europã” ºi a fost realizat de grupulde studii culturale.

Aceastã carte a apãrut cu sprijinul financiar al Fundaþieipentru o Societate Deschisã (Open Society Foundation).

Coordonatorii colecþiei „A Treia Europã” : Adriana Babeþiºi Cornel Ungureanu

Redactor : Daciana Branea

Coperta colecþiei: Angela Rotaru-Serbenco

3

POLIROM1999

Volum coordonat de Daciana Braneaºi Ioana Copil-Popovici

Postfaþã de

Cornel

Ungureanu

Michael Heim4

5

Cuprins

Argument ................................................................................9

PREISTORIA UNEI CÃRÞI ...............................................11

PARADISUL, CU TERMEN REDUS................................25

O insulã cam ciudatã .....................................................27Hajdu, muzicant ºi patiser ............................................29Pianul sau fotografia .....................................................33„Cãrþile mi-au schimbat viaþa” .....................................35Literaturã ºi gunoaie .....................................................38Despre xerox ºi sfârºitul literaturii .............................40De la Dostoievski la Havel ............................................44„Mã deranjeazã cã oamenii nu gândesc” .....................45

SUPERMAN. ALTE MIRACOLE ......................................49

Hello, Mr. Lincoln ...........................................................51„Voiam sã fiu deºtept” ....................................................54Chinezoaica ºi pixul .......................................................57Cartea de telefon ............................................................58Spaniola fãrã profesor ...................................................61Cafeaua doamnei Jakobson ..........................................62Moºtenirea ......................................................................66„I-am promis soþiei cã voi pune punct” ........................68Un „detaliu tehnic” .........................................................71Literatura, pur ºi simplu ...............................................75

K., K., K. ªI TRIUMFULLITERATURII ......................................................................79

Puzzle cu profilul lui Michael Heim ............................81Acea „bandã” loialã ........................................................82

Michael Heim6

„Am fost un pionier ratat” .............................................86O lume vibrantã .............................................................89Strada Armatei Cehoslovace .........................................92Jurnal ceh ........................................................................97Kundera ºi literatura de idei ..................................... 104Garden Party ............................................................... 108Naratorul nebun ........................................................... 111Introducere la Iugoslavia ............................................115Zaharicale turceºti .......................................................117Konrád ºi melancolia traducerii ................................ 122Vrãjitoarele ................................................................... 125Artiºti, cuvinte, cafenele ............................................. 129„Nu existã formule univoce” ....................................... 132Scriitorii români ºi postcolonialismul ....................... 135Literatura ºi exilul ...................................................... 139O definiþie a Europei Centrale .................................. 141Americanul era Generalul .......................................... 143De ce nu adolescenþa ? ................................................ 147Sfaturi pentru o istorie

a literaturii central-europene .............................. 149

UN CENTRU PREA ÎNDEPÃRTAT ............................... 153

Imperfectul. Plan de lecþie ......................................... 155Mai existã Europa Centralã ? .................................... 157Temã cu variaþiuni ...................................................... 160Švejk ºi profeþiile secolului ........................................ 162Imperiul contraatacã .................................................. 166Un mit întremãtor ....................................................... 170Identitate ºi memorie ................................................. 172„Exilul venea din interior” ......................................... 177La un pahar de Coca-Cola .......................................... 180Cum sã reziºti fãrã duºmani ...................................... 183Mitteleuropa, între ideal ºi catastrofã ...................... 189Political correctness ºi rescrierea

canonului cultural american ................................ 193Ultimele trupe rock

sau câteva secole de tradiþie ................................ 195

7

„Nu sunt un american tipic” ...................................... 198Graalul ideii central-europene .................................. 200

ÎN LOC DE POSTFAÞÃ ................................................... 205

O voce din off sauCe ni s-a întâmplat în ultimii 56 de ani ............. 207

Michael Heim8

9

Argument

La începutul lui 1999 apãrea în colecþia „A TreiaEuropã” un volum consacrat unui autor central-europeanpuþin cunoscut nespecialiºtilor, Sacher-Masoch, dar a cãruicreativitate continuã sã marcheze gândirea ºtiinþificã ºiartisticã a secolului nostru. Prin cartea despre Sacher--Masoch era inauguratã seria editorialã a „instrumentelorde lucru” destinate unui public intelectual care doreºte sãse familiarizeze cu sau sã aprofundeze aria culturiicentral-europene. Aceste noi suite de cãrþi sunt comple-mentare antologiilor, dicþionarelor, cronologiilorconsacrate Europei Centrale, deja apãrute sau în curs depublicare, elaborate, în cadrul Centrului de studiicomparate central- ºi sud-est europene al Fundaþiei „ATreia Europã”, de cãtre cele patru grupuri de cercetare(studii culturale, sociologie politicã, antropologie-istorieoralã, istorie).

„Caiete”, „Seminar”, „Teme” – sunt cele trei varianteale seriilor de tip „ºantier”, lucrãri exploratorii, care îºipropun sã instruiascã, sã clarifice, sã ordoneze. „Caietului”Sacher-Masoch îi va urma, „Caietul Otto Weininger”, iar înanii urmãtori, volume dedicate lui Karl Kraus, MartinBuber, Hermann Broch, Witold Gombrowicz. „Temele” sevor concentra asupra unor elemente specifice ale literaturiiºi artei central-europene (conjuncþia idilic/grotesc,imaturitatea, patologia identitarã, metamorfoza etc.).

Volumele din seria „Seminar” intenþioneazã sã dezbatãteme de larg interes (cultural, istoric, socio-politic),printr-un ºir de dialoguri cu câþiva din marii specialiºti îndomeniul Europei Centrale, invitaþi ai Fundaþiei „A TreiaEuropã”. „Seminariile” doresc, deopotrivã, sã informeze ºisã formeze. Cartografia unui spaþiu (Europa Centralã ºide Sud-Est) e realizatã de cercetãtori cu experienþã, dar ºide autori, în majoritate (foarte) tineri, care pun întrebãri.Sunt, de cele mai multe ori, întrebãrile unui public viu,dezinhibat, deloc inert.

Michael Heim10

Faptul cã „Seminariile” sunt inaugurate de dialogul cuMichael Heim are o semnificaþie aparte. Eminentulprofesor de la UCLA este, în acelaºi timp, unul din experþiide notorietate mondialã în literaturile Europei Centraleºi de Est. Adevãrat „fenomen” de poliglosie, Michael HenryHeim realizeazã performanþa de a cunoaºte nu numaimajoritatea limbilor central- ºi est-europene (inclusivromâna), ci ºi literaturile respective. Numãrul volumelorde beletristicã ºi eseu traduse de el în englezã (din cehã,germanã, maghiarã, sârbã, rusã) este impresionant. MilanKundera, Danilo Kiš, Konrád György, Bohumil Hrabal,Péter Esterházy, Ivan Klíma, Miłoš Crnjanski, DubravkaUgrešic, Hans Magnus Enzensberger, Günter Grass – suntdoar câþiva dintre autorii central-europeni ai veaculuinostru pe care Michael Heim i-a fãcut cunoscuþi publiculuiamerican ºi cititorilor de limbã englezã în genere. Maimult „practician” (prin creativitatea actului traducerii),decât teoretician al culturii, autoritate absolutã îndomeniul literaturii central-europene în SUA, vedetã alumii editoriale ºi publicistice, Michael Heim s-a dezvãluitîn timpul celor cinci zile petrecute la Timiºoara în vara lui1998 ºi ca un fascinant „personaj”, caz de exemplaritateculturalã ºi moralã, cu un impact deosebit asupra fiecãruiadin conlocutori. Tocmai de aceea, întâlnirea cu el a avutun caracter aparte, pe care volumul Un Babel fericitîncearcã sã îl surprindã printr-o formulã publicisticã, alertã,neconvenþionalã.

Acest prim volum al seriei „Seminar” va fi continuat,în urmãtoarele luni, de alte douã cãrþi-dezbatere cuprofesorii Tony Judt ºi Vladimir Tismãneanu, specialiºtide anvergurã internaþionalã în domeniul istoriei ideilor.

11Preistoria unei cãrþi

PREISTORIA

UNEI CÃRÞI

Michael Heim12

13

Povestea întâlnirii cu Michael Henry Heim începeîntr-un lift, în 9 aprilie 1992, la ora 8,15 a.m. HotelulHilton, Newark, etajul nouã, pe palier. Liftul coboarã,se opreºte la cinci, uºile se deschid ºi intrã patrupersoane. Douã figuri îmi par cunoscute de undeva,din fotografii, de pe coperte de cãrþi, din reviste. SaulBellow ºi Czesław Miłosz. Primul, plãpând ca un puineajutorat, susþinut de o doamnã tânãrã ºi foartefrumoasã, al doilea singur, un fel de urs blând. ªi încãun domn, destul de tânãr, înalt, subþire, cu o figurãciudatã, greu de uitat prin expresivitatea ei, un fel deAbraham Lincoln hipiot, cu pãrul lung ºi negru, abialãsând liberã fruntea, cu niºte sprâncene stufoase, cuochii extrem de conturaþi ºi scrutãtori. Bonjour.Coborâm cele patru etaje în tãcere, în timp ce Bellowrespirã zgomotos, aproape gâfâit, Miłosz îºi ducerepezit ºi foarte des mâna dreaptã, cu palma fãcutãcãuº, la ureche, iar domnul necunoscut priveºteundeva peste noi, liniºtit ºi zâmbitor. Ajungem în finela parter, unde fiecare îºi gãseºte prietenii ºi se aºazãla mese pentru micul dejun. Bellow rãmâne singur cudoamna tânãrã ºi foarte frumoasã, ea îi toarnã ceaiul,îi dã medicamente, Miłosz se înconjoarã de polonezi(se aude dupã cum vâjâie consoanele), iar lângã domnulnecunoscut, care alege o masã din colþ, vin douã femei.

Eu stau cu Vladimir Tismãneanu, Daniel Chirot ºiMircea Mihãieº. Bem cafele, ceaiuri, sucuri,imaginându-ne ziua ce abia urmeazã sã înceapã, cuun prezidiu festiv unde vom putea vedea trei Nobeli(Bellow, Brodsky, Miłosz) ºi o puzderie de altecelebritãþi în salã, cum ar fi Doris Lessing, Susan

Michael Heim14

Sontag, Konrád György, Adam Michnik, Ivan Klíma,Vasili Axionov, Hans Magnus Enzensberger. Îl întrebpe Vladimir cine e domnul cu figurã ciudatã de lamasa din colþ. Îmi spune plin de entuziasm cã suntprieteni, cã Michael Heim e un adevãrat fenomen, pecare neapãrat va trebui sã-l cunoaºtem, cã ºtie toatelimbile Europei Centrale ºi ruseºte pe deasupra (vomafla mult mai târziu cã ºtie ºi chineza, italiana,spaniola), cã e profesor la UCLA, celebra universitatedin Los Angeles, cã i-a tradus în englezã pe Kundera,Havel, Kiš, Konrád György, Örkény, Klíma, Esterházy,Hrabal, Crnjanski ºi pe câþi alþii, cã e foarte apropiatde unii dintre ei, dar cã, din modestie, nu se laudãniciodatã cu asta, cã nici o editurã sau revistã serioasãdin SUA care vrea sã publice literaturã central- ºiest-europeanã nu face un pas fãrã sã îl consulte, cãacum la masã lângã el au venit Tatiana Tolstaya ºiSlavenka Drakulić. Aºadar Michael Henry Heim. Mike.Aºa ni-l prezintã câteva minute mai încolo ºi aºa varãmâne pentru toþi, simplu, firesc ºi prietenos : Mike.

Încep lucrãrile celei mai mari reuniuni scriitoriceºtide dupã 1989 : „Intelectualii ºi schimbarea socialã dinEuropa Centralã ºi de Est”, organizatã de Universi-tatea Rutgers (Newark) ºi Partisan Review. Am ºansasã pot asista la tot ce se întâmplã, deoarece zânelebune de la USIA, al cãrei invitat sunt (prinextraordinarul International Visitors Program), s-audat peste cap ca acest colocviu sã fie înscris ca punctde maxim interes pe traseu. Stau trei zile lângãMichael Heim, aºa încât îi pot studia în voie figuraconcentratã, atenþia cu care îi urmãreºte pe AdamZagajewski, pe Richard Pipes ºi Slavenka Drakulić,pe Vladimir Tismãneanu, Daniel Chirot, NormanManea, Stanisław Barańczak. Despre unii ºtiu maimulte, le-am citit parte din cãrþi ºi articole, desprealþii – mai puþine. În afarã de Vladimir Tismãneanuºi Daniel Chirot, îi vãd, aud ºi cunosc abia acum pe


„greii” ale cãror pagini, înghiþite pe nerãsuflate înultimii ani, mi se învãlmãºesc în minte, aºa cum staulângã Mike ºi încerc sã fiu atentã la tot ce se spune.Notez cu sârguinþã. Lucruri adevãrate, crude, desprelumea din care tocmai ne-am desprins, gânduri plinede speranþã pentru lumea spre care ne îndreptãm,dar ºi avertismente lucide, presimþiri sumbre. Scriutotul într-un fel de jurnal, apoi, în pauze sau serile, lacinã, prind curaj, pun întrebãri, rãspund, mã întind ladiscuþii.

Cel mai mult stau de vorbã cu Mike în timpul cineide la restaurantul portughez, chiar în seara de dinainteaplecãrii. Totul începe de la exaltarea mea în legãturãcu prietenul sãu, Danilo Kiš. Mã întreabã dacã e unautor cunoscut în România. Îi spun cã e puþin ºtiut înþarã, deºi s-au tradus Clepsidra, Criptã pentru BorisDavidovici ºi fragmente din Grãdinã, cenuºã, Enciclo-pedia morþilor. Dar la Timiºoara suntem un mic grupde fanatici ai lui Danilo Kiš, în frunte cu CornelUngureanu. Îi povestesc cum am scris toþi despre elprin reviste, cum Ioan Peianov se gândeºte la ointegralã Kiš în românã, cum Mircea Mihãieº s-a întâlnitcu Michael March, prietenul englez al lui Danilo, cumau fãcut un lung interviu despre el ºi în final a ieºitun numãr tematic Kiš în Orizont. I-l arãt. E de-adreptul impresionat. Spune cã nu ºi-ar fi închipuitaºa ceva. Ce anume ? îl întreb. Cã la Timiºoara, desprecare ºtia doar din Migraþiile lui Crnjanski ºi din presã,din decembrie ’89, sunt oameni pe care i-ar puteainteresa literatura lui Kiš, cã e o mare bucurie pentruel sã vadã cã, peste ocean, în estul Europei, cineva areaceleaºi gusturi ca ºi el. Îi spun precipitat, ca ºi cumn-aº vrea sã ratez ceva, cã ne intereseazã nu doarproza lui Kiš, ci toatã literatura central-europeanã, cãam vrea sã facem mai multe pentru ideea asta, sã otransformãm cândva într-o temã de studiu pentru ungrup de tineri cercetãtori, sã iniþiem cursuri la

Michael Heim16

Universitate, unde predãm cu toþii, sã lansãm ocolecþie cu autori din Europa Centralã, cum e cea a luiPhilip Roth din America, poate sã scoatem cândvachiar o revistã, care sã se cheme, cum de atâtea ori s-aauzit pronunþat ºi aici, la Newark, „A Treia Europã”.Nici Vestul, nici Estul. O „altã” Europã, nici occidentalã,nici rãsãriteanã : Europa Centralã. Ascultã încântat,aprobã.

De ce vreþi sã faceþi asta chiar la Timiºoara ? mãîntreabã Mike. Pentru cã Timiºoara ºi Banatul ni separ o Europã Centralã în mic, cu toate limbile, culturile,confesiunile ei, coabitând de peste douã veacuri înarmonie, cã trãim aici de multã vreme, cã simþimlucrurile astea din interior. E ca un Babel ? vrea el sãºtie. Da, ca un Babel paºnic, ba chiar ca un micparadis, plusez eu. Ce limbi vorbiþi acolo ? I le înºir, cugrija de a nu uita nimic : româna, germana, maghiara,sârba, slovaca, polona, ceha, ucraineana, italiana. ªinu sunt probleme ? Nu. Probleme mari, nu. N-au fostºi nici nu au cum sã fie. Evrei mai sunt ? Puþini, darmai sunt. ªi þigani ? Da. Mulþi. Îi explic cât mã pricepde unde îi vine Timiºoarei echilibrul bun, cum de aizbucnit chiar aici revoluþia, îi descriu teatrele(român, maghiar, german) de parcã aº da pe vremuriun raport, îi recit pe nerãsuflate revistele ºi editurilecare publicã literaturã în cel puþin patru limbi,Asociaþia Scriitorilor, cu cinci cenacluri (în românã,maghiarã, sârbã, germanã ºi slovacã). Vorbescîntruna, preþ de vreo jumãtate de orã, fãrã ca el sã mãîntrerupã.

Dã aprobator din cap ºi spune din când în când ba„bien, trčs bien”, ba „amazing”, ba „wunderbar”. Întimp ce stãm pe terasa restaurantului, cu luminilezgârie-norilor în fundal, într-un peisaj ireal, ºi eu îipovestesc cum în multe cartiere de la noi mai poþivedea pe porþi plãcuþe cu „Câine rãu” în patru limbi,începe sã râdã pronunþând în cascadã „harapós


kutya”, „beissiger Hund”, „rđav pas”. Cum se zice înromânã ? „Câine rãu”. Repetã rar : „Câine rãu” – ºideodatã îmi spune cã ar vrea neapãrat sã ajungã laTimiºoara. Îmi pare o simplã politeþe. ªtiu deja cãamericanii sunt prietenoºi, amabili, interesaþi de cele povesteºti, mãcar formal, aºa încât rãspund lejer,„nici o problemã”, deºi e ca ºi cum l-aº invita pe lunã.Chiar nu îmi fac nici un gând, pentru cã sunt sigurãcã nu va veni niciodatã. Râd numai când îmi închipuicã ar putea ateriza de la Los Angeles sau New York laTimiºoara ºi am începe sã îl plimbãm pe malul Begãi,prin piaþa Unirii sau pe strada Memorandului, ca sã-iarãtãm plãcuþele cu „Câine rãu”.

Apoi ne luãm rãmas bun. Promitem sã ne scriem,sã pãstrãm legãtura, sã ne trimitem reviste ºi cãrþi.Urc în camera de la etajul nouã ºi, spre miezul nopþii,încep sã notez în jurnal ce am fãcut în 11 aprilie.Ajung la episodul Michael Heim ºi brusc îmi dauseama cã nu ºtiu nimic despre el, decât ce scrie înscurtele note bio-bibliografice din programul reuniunii.Nici câþi ani are, nici de unde vine, nici cine îi suntpãrinþii, bunicii, nici câte limbi vorbeºte, nici de ce eatât de atras de Europa Centralã. Recapitulez întâlnireaºi vãd cã am vorbit eu aproape tot timpul, cã el aascultat atent ºi a pus doar câteva întrebãri. Notezdouã propoziþii : „Discuþie cu Mike la restaurantulportughez. Nebunia cu venitul lui la Timiºoara”. Atât.

Peste un an îi trimit un Orizont în care i-am traduseseul din Partisan Review, cu o scurtã prezentare ºi cuun titlu improvizat – Un american în Europa Centralã.Expediez revista prin poºtã. Nici un semn. Apoi, pesteo jumãtate de an, i-o mai trimit o datã prin doimesageri. În primãvara lui ’94 soseºte scrisoarea dela UCLA. E încântat ºi onorat, îmi mulþumeºte ºi mãanunþã cã se pregãteºte sã vinã, aºa cum a promis, laTimiºoara, dar cã, pentru asta, a hotãrât sã se apucede românã. Mai trec doi ani. Între timp, scurte

Michael Heim18

mesaje – felicitãri de Anul Nou prin poºtã, salutãri ºinoutãþi în scrisori laconice. Aºa aflãm cã Mike aînvãþat – în chip de exerciþiu pregãtitor – italiana, cãstudiazã singur gramatici româneºti, cã începe sã sedescurce biniºor, cã, între timp, a lucrat mult la oantologie a eseurilor lui Konrád György, cã i-au maiapãrut volume traduse din Uspenski, Crnjanski,Čapek, Hrabal, Kiš, cã l-a editat pe Ripellino, cu PragaMagica (de care ne vom îndrãgosti cu toþii ceva maitârziu), cã a publicat în cele mai importante reviste deliteraturã din New York ºi Los Angeles articole,recenzii, cã a cãlãtorit.

Aºa ajungem în 1997, când visul câtorva dintre noide a organiza un grup de cercetare a literaturii central--europene se împlineºte. Fundaþia pentru o SocietateDeschisã inaugureazã proiectul „A Treia Europã”. Neapucãm de lucru, citim, conspectãm, þinem cursuri ºiseminarii, traducem, organizãm simpozioane, colocvii,conferinþe. Încep sã aparã ºi cãrþile în colecþia la carerâvneam : antologii, studii, romane. Îl þin la curent peMike cu tot ce facem, pentru cã din 1997 putemcoresponda prin email. Scrisori scurte, la obiect. Întrecare douã, ale lui, cu totul ciudate : una despre o cartepierdutã în timp ce aduna deºeuri de pe stradã ca sãle ducã la reciclat ºi a doua despre refuzul de principiude a face o copie xerox dupã o carte. Nu înþeleg nimic.Mã gândesc cã engleza îmi joacã feste, cã nu suntsuficient de subtilã ca sã descifrez un mesaj. Ocolescrãspunsul, dar ºi întrebãrile. Îi scriu doar despreproiectele grupului nostru, despre cum creºtem precumcozonacul din poveste ºi îi urez un an nou fericit.

ªi, deodatã, la începutul lui ’98, bomba. Mike vreasã vinã în România. Existã la Universitatea dinTimiºoara cursuri de varã unde ar putea sã-ºi perfec-þioneze româna ? Existã, ºi încã foarte bune, dar nu înperioada când ar putea el veni. Aºa cã va merge laCluj. Tot nu îmi vine sã cred. În iulie am deja pe email,


trimis din LA, numãrul de telefon ºi numele doamneide la Universitatea Babeº-Bolyai care se ocupã decursurile cu strãinii. Persoana de legãturã, pentru avedea exact când ºi cum va ajunge Mike la Timiºoara.Doamna mã asigurã cã totul e în regulã, cã dl. Heimse simte bine, cã va da personal un telefon într-unadin seri. Sunã luni seara. 19 iulie 1998. Nu îmi vinesã cred cã e chiar el. Îl întreb în franþuzeºte dacãputem deja vorbi în românã. Da. „Cum eºti ? Cândvii ?” Rãspunde rar, articulând cu grijã fiecare cuvânt,cu un vag accent strãin, cã se simte minunat, cã vinejoi la prânz, cu trenul.

Intrãm în trepidaþie, ne organizãm, facem rezervãrila hotel ºi restaurant, ne împãrþim pe echipe, dupã unplan riguros : dezbateri în grup ºi discuþii individuale,seminarii în toatã regula. Dar ºi relaxare, mici excursii,plimbãri prin Timiºoara ºi împrejurimi. Pregãtim salafestivã, cumpãrãm casete, baterii, filme, blocnotesuri,cafea, apã mineralã, sucuri. Aºteptãm. Varã toridã,cãldurã stãtutã în România. Nici mãcar o palã de vântpe malurile Begãi, în timp ce mapamondul se agitãorã de orã, dupã cum se vede la CNN. Miercuri seara,o ºtire pricãjitã la TVR 1 anunþã miºcãri sindicale,parcã o scurtã grevã a CFR-ului. Nimeni nu o bagã înseamã. Aºa cã joi, spre prânz, ne plantãm pe linia 6peron. Prin difuzor se anunþã 120, apoi 160 de minuteîntârziere. Pe o cãldurã de iad revenim, de data asta,la linia 7, cu ochii þintã spre acceleratul de Iaºi, vagonuldoi. Nu ne vine sã credem !

Vagonul doi e o fierotanie cu toatã vopseauascorojitã, ruginit, scãpat parcã dintr-un bombar-dament, trãznind a urinã ºi mizerie. Se revarsã din elun puhoi de oameni nãduºiþi, congestionaþi,descompuºi de obosealã, târând saci, geamantane,sacoºe uriaºe de vinilin, plase. De-a valma cu ei, înbermude safari, într-un tricou leoarcã de transpiraþie,cu o micã sacoºã ºi o pungã de plastic „Izvorul

Michael Heim20

minunilor”, coboarã radiind de fericire Michael Heim.Îl recunosc cu greu. A încãrunþit, e bronzat ºi parcãmai slab. Nu pot sã înþeleg ce cautã într-un vagon declasa a doua. Îmi spune cã totul a fost perfect, cã astat în câmp vreo trei ore, fãrã sã poatã ieºi nici mãcarpe coridor din cauza aglomeraþiei. A avut mãcar ce sãbea ºi sã mãnânce ? Îmi rãspunde senin, în timp ce necroim drum prin marea de oameni, cã a avut la el unsandvici cu salam ºi un ardei, dar apã, nu, fãrã sãînþeleagã de ce mã agit atâta cu niºte fleacuri fãrãimportanþã. Drumul s-a încheiat cu bine, iar pentru ela fost chiar foarte interesant sã stea zece ore într-uncompartiment ticsit ºi sã observe lumea. Mã consolezcu gândul cã poate a fãcut conversaþie tot timpul, cãa luat-o ca pe o lecþie de românã, ca pe o experienþã.Îl întreb ce a putut vorbi atâta. Îmi rãspunde înromâneºte rar, liniºtit, zâmbind : „Nu am vorbit nimic.Am tãcut ºi am privit”.

Când, la hotel, i se cere paºaportul, nu îi mai poatedezlipi paginile, dupã ce îl scoate din sân, dintr-un felde sãculeþ din pânzã legat cu ºnur de gât, muiat tot întranspiraþie. Râde. Nu vrea sã mãnânce nimic. Faceun duº, bea niºte apã ºi ne zoreºte, pe mine ºi pe ÉvaSzabó, care am fãcut oficiile de gazde la garã ºi lahotel. Ajungem la cinci fãrã cinci în sala festivã aAsociaþiei Scriitorilor din Timiºoara. La cinci ºi cinciîncep prezentãrile dupã un tipic eficient, dar care, prinaerul cam didactic, a ajuns sã îi exaspereze pe tineriidin grup. Mike, ºi el profesor, ia în câteva secundepulsul situaþiei ºi, cu un firesc extraordinar, calm ºizâmbitor, ne pofteºte sã lãsãm protocolul, sã ne aºezãmîn jurul mesei, sã ne tutuim ºi sã începem discuþia.Totul devine brusc foarte simplu. Începe sã ne întrebepe rând, pe fiecare în parte, când în englezã, când înfrancezã sau germanã, ba chiar în românã, ce studiem,ce proiecte avem. Ascultã atent, curios, concentrat,pânã într-atât încât, vorbind despre noi, uitãm cã el e


invitatul, oaspetele aºteptat de atâta vreme,eldorado-ul informaþiei despre literatura EuropeiCentrale, prada pe care abia aºteptãm sã ovampirizãm. Într-un târziu ne revenim ºi începemtimid întrebãrile.

La începutul începutului, am vrea sã ºtim cine e defapt personajul – pentru cã deja el este pentru noi unpersonaj – care a venit de peste mãri ºi þãri ca sã necunoascã. Întrebãrile curg ca la un interogatoriu saula o anchetã. Stãm ºi ascultãm fascinaþi o povestemuiat – scoasã parcã dintr-un roman – despre pãrinþi,bunici, profesori, despre adolescenþã, muzicã, fotografie,dar mai ales despre o fabuloasã pasiune pentru litera-turã ºi pentru traducere. De atâta uluire, uitãm la unmoment dat sã schimbãm caseta ºi o parte a discuþieipiere în aer. O reluãm în ultima zi, când ne întâlnimdin nou, cu toþii, în sala festivã. Pânã atunci, MichaelHeim stã de vorbã, pe rând, zi dupã zi, dimineþile,dupã-amiezile ºi serile, cu fiecare dintre noi, pe câte otemã sau alta. Cornel Ungureanu vrea sã afle, pornindpe urmele tatãlui lui Mike, cât mai multe lucruridespre filmul central-european implantat prin mariregizori, scenariºti, compozitori la Hollywood, desprerelaþia literaturii Europei Centrale cu filmul ; GabrielKohn, Marius Lazurca ºi Radu Pãiuºan descoperã (pemalul lacului Surduc, unde Gabi are o casã de vacanþã)ce crede Mike despre modernitatea vienezã ºi desprerelaþia ei cu spiritul central-european) ; Daciana ºiDoru Branea se plimbã o dimineaþã întreagã prinParcul Botanic din Timiºoara ºi îl nãpãdesc pe Mikecu întrebãri despre literaturile cehã, sârbã ºi croatã ;Sorin Tomuþa ºi Ioana Copil-Popovici îi fac un traseuturistic prin Timiºoara, dupã care se aºtern la o discuþielungã despre modelul central-european în culturã,despre condiþia intelectualului, a exilatului, despresoarta multiculturalismului, a globalizãrii, despreºansele feminismului.

Michael Heim22

Mã gândesc, acum când scriu, în chip deintroducere, preistoria acestei cãrþi la aproape un andupã plecarea lui Michael Heim, cã întâlnirea cu el aavut ceva fast pentru noi toþi, cã ni s-a ivit cu acelprilej ºansa de a cunoaºte îndeaproape nu doar unmare profesionist al literaturii, de la care am pututafla o sumedenie de lucruri, ci ºi un om aparte. Atâtde diferit de ceea ce eram obiºnuiþi sã înþelegemprintr-un profesor universitar, printr-un americanrãsfãþat de soartã, o adevãratã vedetã a lumii literare,încât ne-a apãrut, mai ales dupã plecare, drept unpersonaj descins dintr-o ficþiune quijotescã. Rememorezmici întâmplãri, gesturi sau vorbe, neînregistrate pebandã sau peliculã. Cum ar fi, de pildã, grija lui Mikede a nu bea nici un fel de alcool cu douã zile înainte dea pleca acasã, deoarece e programat pentru o nouãdonare voluntarã de sânge (spunând cu tot firescul cãface acest lucru de ani de zile, pentru cã ºtie cât depreþioasã e grupa lui sanguinã). Sau atenþia cu carene face fotografii tuturor, cu aparatul lui strãvechi (nile va trimite peste o lunã ºi vom fi de acord cã suntcele mai bune fotografii pe care le-am avut vreodatã).Sau gestul cu totul extraordinar de a-i expediafiecãruia în parte, prin poºtã, câte o carte sau douã,despre care fusese vorba în lungile noastre discuþii(toate, cãrþi preþioase, de negãsit aici). Sau jubilaþiade a-i primi rãspunsurile prompte, atente, prin emailsau prin poºtã, la orice apel, cât de mic. Sau bucuriade a ne prelungi întâlnirea printr-un proiect de lucrucomun, iniþiat ºi conceput de el : o reuniune a celormai importanþi traducãtori din literaturile EuropeiCentrale ºi de Sud-Est, aici, la Timiºoara, în anul2000. Sau uimirea de a vedea un CV (trimis la solici-tarea noastrã) de vreo 15 pagini, înghesuind unul subaltul zeci ºi zeci de titluri (traduceri, studii, articole,volume proprii).

Fãrã îndoialã, un erudit, un Maestru al Literaturii.Poate, la ora actualã, cel mai bun cunoscãtor din lume


al atâtor limbi ºi literaturi din Europa Centralã. Unprofesor extraordinar. Dar mai presus de toate,dincolo de ce am putut afla în cinci zile petrecuteîmpreunã, dincolo de cele 10 casete înregistrate,transcrise ºi transformate într-o carte-seminar,rãmâne ceva chiar mai important : imaginea unui omieºit din comun. Un amestec rareori întâlnit debunãtate generoasã ºi seninã, de pragmatism lucid ºiidealism înduioºãtor, de spirit devotat cu ardoareaproape fanaticã literaturii ºi artei, ºtiind însã deopo-trivã sã se bucure de naturã ºi de oameni, cãutândîntâlnirea, dialogul, fãcând sã se atenueze, princomunicare, diferenþele ºi totuºi respectând dreptulfiecãruia la a fi altfel. Un Babel fericit, descins laTimiºoara cu acceleratul de Iaºi, într-o varã toridã,spre sfârºit de mileniu.

Adriana Babeþi

Michael Heim24

25

PARADISUL,

CU TERMEN REDUS

Michael Heim26

27

O insulã cam ciudatã

Adriana Babeþi : Când ai coborât din trenul deIaºi, din compartimentul acela nenorocit de clasa adoua…

Michael Heim : …era un tren de Cluj.Adriana Babeþi : Nu, tu veneai de la Cluj, dar

trenul se numeºte „de Iaºi”, pentru cã pleacã de acolo.Erai transpirat, flãmânzit, însetat, dupã douã ore destat în plin câmp, într-un soare nãpraznic. ªi totuºi,când ai coborât, aveai un zâmbet fericit pe faþã, pecare nu l-am putut înþelege. Te-am întrebat care ecauza seninãtãþii ºi bucuriei tale ºi mi-ai spus cã încompartiment, faþã în faþã cu tine, era un tânãr careîþi semãna leit. Erai chiar tu, cel de la 17 ani. Cumerai la 17 ani ?

Michael Heim : Întâi sã îþi spun de ce eram atâtde fericit. Pentru simplul fapt cã urma sã vã revãd.Asta trebuie subliniat. ªi acum, despre mine la 17ani. Eram un american mai mult sau mai puþin tipic.În sensul cã eram foarte naiv, cã nu cunoºteam deloclumea (nu cãlãtorisem încã). Deci aveam 17 ani, eraîn 1960. Tocmai terminasem liceul la New York, maiprecis lângã New York, pe o insulã cam ciudatã numitãStaten Island. E aºezatã chiar în faþa Manhattan-ului,dar e foarte liniºtitã, provincialã de-a dreptul.Închipuie-þi cã trãiau acolo unii oameni care nu fuseserãniciodatã la „oraº” – cum numeau insulariiManhattan-ul. ªi totuºi, oficial, insula face parte dinNew York. Mã simþeam oarecum strãin de locul acela,deoarece veneam din California. Eram acolo deoarecemama mea se recãsãtorise dupã moartea tatãlui ºi atrebuit sã ne mutãm.

Adriana Babeþi : Unde te-ai nãscut ?

Michael Heim28

Michael Heim : M-am nãscut în 21 ianuarie 1943la…(râde) … New York, dintr-o întâmplare. Tata erasoldat în sudul Statelor Unite, în Alabama. Va sã zicãar fi trebuit sã mã nasc acolo. Dar, în ultima clipã,mama s-a speriat de condiþiile din spitalul militar ºia hotãrât sã vinã la New York, la bunica. Foarte curând,la nici trei sãptãmâni dupã ce m-a nãscut, ne-ammutat în Texas, unde fusese transferat tata ; apoi, spresfârºitul rãzboiului, ne-am stabilit în California, laLos Angeles, deoarece tatãl meu era compozitor demuzicã de film. Fãcea parte aºadar din acea comu-nitate artisticã a Hollywood-ului.

Adriana Babeþi : Cine era tatãl tãu ?Michael Heim : Era, bineînþeles, un Heim, Imre

Heim, dar semna muzica filmelor cu un pseudonim,Hajdu, adicã „haiducul”. Tata s-a nãscut la Budapesta.Poate cã Hajdu era numele real al mamei sale, nu-mie prea clar. Poate cã semna Hajdu ca sã atragã atenþiaasupra rãdãcinilor. Heim e un nume german, nu ?Bunica îmi povestea cã atunci când a compus muzicaacelui film ceh din anii ’30, foarte cunoscut, Extaz-ullui Gustav Machatý, voia sã se vadã cã e originar dinUngaria. Nu ºtiu exact, povestea asta e cam tulbure.Tata s-a nãscut la Budapesta, ca de altfel ºi pãrinþiisãi. Bunicul se numea Lajos Heim, iar bunica Sarolta.Din pãcate, despre strãbunici nu ºtiu nimic. Asta eceva specific american. De pildã, mama mea, care s-anãscut în SUA, dar ºi mama ei, care s-a nãscut tot înAmerica, nu au habar despre proprii strãmoºi. Doarcã bunica fãcea parte dintr-o familie cu 16 copii ºi cãera singura care se nãscuse în America. Restul veneaudin Lituania, din Kovna, adicã Kaunas. Mama meaera evreicã, iar tatãl – catolic.

29Paradisul, cu termen redus

Hajdu, muzicant ºi patiser

Adriana Babeþi : Dacã ar fi sã porneºti pe urmeletatãlui, ai putea sã-i refaci biografia ? Ce ºtii, ce îþimai aduci aminte ?

Michael Heim : ªtiu doar ce mi s-a spus. Îmi aducaminte, de pildã, cã prima muzicã pe care am auzit-oîn viaþa mea a fost Bartók. ªi Stravinski, Petruºka.Aveam vreo doi ani, doi ºi jumãtate. Când i-am ascultat,mult mai târziu, i-am recunoscut imediat. Pesteîntâmplarea asta se suprapune imaginea tatãlui. Amacasã fotografii de-ale lui. Îi seamãn foarte mult. Atâtde mult încât, într-o zi, unul din prietenii mei cei maibuni, vãzând o fotografie de-a tatãlui ca soldat, m-aîntrebat uimit cum de eram în uniformã, ºtiind cã eunu fãcusem armata. Când m-a vãzut prima datã, bunicade la Budapesta a plâns mult. Spunea cã, de fapt, învizitã nu îi venise nepotul, ci fiul. Tata s-a nãscut laBudapesta, în 1908. A studiat pianul la ConservatorulRegal, cu Bartók, dar – bunica a þinut mult la asta –a urmat ºi niºte cursuri de patiserie la Viena. Eraafacerea familiei. Bunicii aveau patru patiserii laBudapesta. Am o fotografie din 1913, cu un magazinde-al lor. Deci tata a studiat muzica la Budapesta ºipatiseria la Viena.

Adriana Babeþi : Cum se studia patiseria la Viena ?Michael Heim : Foarte serios. Dar la noi în casã,

mai apoi, tradiþia a dispãrut, aºa cã prima palacsintaam mâncat-o la Budapesta la bunica, când aveam 19ani. Înainte de a pleca din Europa, tata îºi câºtigasereputaþia de compozitor popular. Compunea o muzicãfoarte comercialã. Prelucra cântece þigãneºti, folclormaghiar pentru orchestrele din localuri. Odatã, într-unrestaurant din Budapesta, li s-a spus muzicanþilorþigani cã eram fiul lui Hajdu. Toþi îl ºtiau. Mi-au ºi

Michael Heim30

cântat o melodie de-a lui. Era prin 1962 sau ’63. Cumspuneam, tata a mai compus ºi muzicã de film. Acumcâþiva ani un prieten mi-a adus o casetã video cu unfilm unguresc din anii '30, care avea muzica fãcutã detata. Nu suna rãu deloc. Apoi a compus muzica pentruExtaz, filmul acela ceh, un soi de clasic, fiindcã e,pare-se, primul film care aratã o femeie completdezbrãcatã : faimoasa frumuseþe austriacã HedyLamar aleargã goalã prin pãdure. Nu puteam înþelegece cãuta un compozitor ungur în Cehia. Dar acum cinciani am reuºit sã vãd filmul ºi am priceput. Era o scenãîn care eroul merge într-o cârciumã þigãneascã – scenadura vreo 20 de minute, fiind un moment important –ºi se aude muzica lor specificã. Iatã de ce fusese alestatãl meu pentru ilustrarea muzicalã a acesteisecvenþe, restul muzicii din film aparþinând altcuivacu un nume italian.

Adriana Babeþi : Când ºi de ce a venit tatãl tãu înAmerica ?

Michael Heim : A venit în America în 1937, dincauza expoziþiei mondiale. Restaurantul Gundel, celmai mare din Budapesta (aºa a rãmas pânã azi), îiavea ca unii dintre principalii furnizori de patiseriepe pãrinþii mei. ªi tot acest celebru restaurant deþineaconcesiunea pavilionului ungar la marea expoziþie dela New York. În ’37 toatã lumea voia sã plece în America,dar era foarte greu sã obþii o vizã. Însã tata a mers capatiser, având o supercalificare la Viena, cum v-amspus deja.

Adriana Babeþi : Dacã nu ar fi fost expoziþia, ar fiplecat din Ungaria ?

Michael Heim : Nu. De fapt, nu ar fi putut. A venitnu ca emigrant, ci – repet – ca patiser angajat. ªi arãmas. A cunoscut-o pe mama, în ’37 sau în ’38, laniºte prieteni, care i l-au recomandat ca profesor depian. Ea voia sã ia niºte ore pentru cã în copilãriefãcuse ceva pian, iar prietenii respectivi ºtiau cã tata


cãuta de lucru. Aºa s-au cunoscut. Mama avea cu cinciani mai puþin decât el. Se numea – pentru cã nu maitrãieºte – Blanche. Familia ei era destul de înstãritã.Veniserã cu una sau douã generaþii mai devreme decâtmajoritatea evreilor. Se ocupau cu un fel de comerþ culemne. Erau o familie evreiascã aºkenazã, dar completasimilatã, când tata a întâlnit-o pe mama.

Adriana Babeþi : Cum era mama ta ?Michael Heim : Era frumoasã ºi inteligentã. Dar,

ca majoritatea femeilor din America acelor ani, nufãcea mare lucru cu propria-i viaþã. A terminat univer-sitatea în timpul crizei economice. Voia sã studiezeliteratura englezã. Pentru ea, asta era esenþialul. Acitit pânã în ultima clipã. Era o anglofilã perfectã. Îiplãceau ceaiul englezesc ºi literatura englezã, stilulde viaþã din Anglia. Dar a trebuit sã facã faþã vremilorºi s-a apucat de marketing. Mai exact, de publicitate.Nu era prea interesant, însã a reuºit sã-ºi câºtigeexistenþa. Apoi s-a cãsãtorit. Pe vremea aceea, a tecãsãtori însemna pentru o femeie a renunþa la a maimunci undeva. A fost pãcat, în ceea ce o priveºte. Nua fãcut nimic în viaþã. A citit zeci de cãrþi pe sãptã-mânã, a gãtit, a croºetat. Asta a fost tot. Dar, în fond,a crescut un copil, pe mine... (râde) Cei doi s-aucãsãtorit aºadar, apoi a izbucnit rãzboiul. Tata a devenitcetãþean american imediat ce s-a înrolat în armatã.Era foarte mândru de asta. Dupã aceea m-am nãscuteu ºi m-au botezat Mike, Michael, nu pentru cã am fiavut prin familie aºa ceva, ci pentru simplul fapt cãMike i se pãrea tatãlui meu cel mai american nume cuputinþã. Ca soldat, tata s-a descurcat tot cu muzica.Era solicitat sã compunã marºuri. Dar s-a întâmplatceva, niciodatã nu am aflat exact ce anume, un accidentîn urma cãruia el a murit în 1946, la 38 de ani.

În 1966 am fost concentrat în armata americanã.Credeam cã va trebui sã plec în Vietnam. Nu erampentru rãzboi, dar nici quaker nu eram. Dacã trebuia

Michael Heim32

sã merg, aº fi mers. Când au început sã îmi punãîntrebãri, au descoperit cã eram fiul unic al unei familiicare îºi pierduse tatãl sub arme. Deci era ilegal sã fiuconcentrat. Dupã cinci minute mi-au zis „la revedere”.A fost o ºansã. Altfel…

Adriana Babeþi : Deci ai rãmas cu mama. Darrelaþia cu bunicii tatãlui, care nu pãrãsiserã Budapesta ?

Michael Heim : Cu toate cã tata, înainte de amuri, îi invitase sã vinã în vizitã, nu au vrut. Apoi,când mama i-a invitat, a fost prea târziu. Au avutmulte probleme sub regimul comunist. Erau o familieburghezã, aveau un apartament propriu ºi încã oclãdire care fusese bombardatã în rãzboi, aveau pati-seriile. Totul le-a fost confiscat. Bunicul a murit în ’50ºi ceva, iar pe bunica am cunoscut-o în 1962, când amfost pentru prima oarã în Europa. Era o fiinþã extremde liberã ºi seninã, în ciuda dezastrelor din viaþa ei. Îimuriserã ºi fiul, ºi soþul, nu mai avea nimic, iarapartamentul l-a împãrþit mai întâi cu încã o familie,apoi cu încã douã. Pãstram adresa ei ºi îi trimiteamaproape în fiecare lunã câte un pachet. Când am fostla ea, în 1962, mi-a arãtat o jachetã a mea pe caremama i-o trimisese prin '49. O mai purta încã. Dupãce a murit tata, eu ºi mama îi scriam în englezã, fãrãsã îmi dau seama cã nu ºtia aceastã limbã. De-abiacând am vizitat-o am aflat cã trebuia sã plãteascã pecineva care sã traducã atât scrisorile noastre, cât ºipe ale ei. Însã între timp învãþasem nemþeºte ºicorespondam de mult în germanã. ªi totuºi când m-avãzut pentru prima datã a început sã plângã : nu doarpentru cã semãnam izbitor cu tata, dar ºi fiindcã nu-ivenea sã creadã cã ºtiu într-adevãr germana ºi cã neputem înþelege. Presupunea cã, aºa cum ea ruga pecineva sã îi traducã scrisorile pentru mine, tot aºafãceam ºi eu. Am pãstrat o mulþime de scrisoriînduioºãtoare de la ea. La sfârºit s-a retras într-o casãde bãtrâni.


Pianul sau fotografia

Adriana Babeþi : Parcã þin minte cã prima limbãstrãinã învãþatã la liceu a fost franceza. De ce ?

Michael Heim : Pentru cã era limba interna-þionalã, o limbã a marii culturi. Apoi a venit germana,datoritã cãreia am putut coresponda cu bunica ºi cumãtuºa de la Viena, care îmi fãcea în fiecare an deziua mea câte un cadou, parcã din partea bunicii, careatunci nu putea trimite nimic din Ungaria din cauzaregimului.

Adriana Babeþi : Îþi aminteºti unul mai deosebit ?Michael Heim : Da. Mai multe, pe care le ºi

pãstrez. Un fel de borsetã de piele ºi mai cu seamã unaparat fotografic. Ceva foarte complicat pentru minela ora aceea, cu toate instrucþiunile în germanã, pecare nu le puteam citi. Aveam 11-12 ani, era înaintede a începe sã învãþ vreo limbã strãinã. Era cu totuldeconcertant. Ce sã fac ? Atunci am perceput pentruprima oarã o limbã strãinã ca pe ceva abstract. M-amapucat totuºi sã fac fotografii. Fãceam tot soiul deexperienþe, multe eºuate, pentru cã nimeni din jur nuîmi putea citi instrucþiunile. Am decis cã voi fi fotograf.Cã asta va fi viaþa mea. ªi am fãcut mii de fotografii,mi-am amenajat chiar ºi un laborator. Mã luasemfoarte în serios. Probabil cã aº fi putut face carierã.Când am fost prima oarã la Budapesta, m-am întrebatce m-aº fi fãcut dacã mã nãºteam acolo, sub comunism.Greu de zis. Poate profesor de pian sau poate fotograf,pentru cã nu erau niºte domenii ideologizate.

Adriana Babeþi : Ai spus cã ai moºtenit de la tatãltãu ªi talentul muzical.

Michael Heim : Când aveam opt ani, am începutsã studiez pianul, cu un profesor magnific. Apoi amurmat cea mai cunoscutã ºcoalã Superioarã de

Michael Heim34

Muzicã, „Juilliard”. Mergeam sãptãmânal la ore : pian,flaut ºi clarinet. Plus teorie. Am cântat chiar într-uncvartet de suflãtori.

Adriana Babeþi : ªi totuºi, nu ai urmat nicimuzica, nici arta fotograficã. De ce ai ales literatura ?

Michael Heim : Nu am urmat pânã la capãt ocarierã muzicalã deoarece îmi era limpede cã nu amsuficient talent. Muzica e extrem de exigentã. Apoiam vrut sã mã fac arhitect, deoarece noi locuiamîntr-un apartament ºi visam sã cumpãrãm sau sã neconstruim o casã ºi am tot rãsfoit prospecte, revistede arhitecturã. M-au fascinat. Însã desenam foarteprost. Mi-a rãmas literatura, care îmi înghiþea, defapt, aproape tot timpul. Citeam ºi iar citeam, la felca mama. Pânã ºi atunci când luam pauza de o orãobligatorie dupã exerciþiile de pian, citeam.

Adriana Babeþi : Ce citeai ?Michael Heim : Romane, literaturã clasicã, mai

ales englezã. Dar ºi romane de aventuri sau pentrucopii. De toate. Chiar ºi când fãceam arpegii citeam.Dar nu doream sã fac literaturã, ci numai sã o citesc.Când m-am înscris la facultate dinadins n-am optatsã studiez literatura. Nu voiam sã-mi stric plãcereade-a citi, sã schimb o plãcere pe o profesie. Era inte-resant, dar sec. Am hotãrât sã îmi dau masterul înliteraturã.

Adriana Babeþi : Unde ai studiat ?Michael Heim : Primii patru ani de facultate i-am

fãcut la Universitatea Columbia din New York. Aveam17-18 ani. M-a reþinut la New York faptul cã puteamcontinua studiile la „Juilliard”, nimic altceva. LaColumbia m-am apucat de studii orientale. Apoi m-ammutat la Harvard, unde am început sã studiezlingvistica. Era interesant, dar sec. Simþeam cã mã vaobosi. ªi continuam sã citesc ca un disperat. În celedin urmã, dupã masterul de doi ani, m-am dat bãtut :am hotãrât sã mã consacru literaturii. În 1970 mi-am


dat doctoratul în slavisticã. La Harvard l-am avut caprofesor pe Roman Jakobson ºi tot acolo soþia sa mi-aspus sã mã orientez spre literaturã. Ea a fost profe-soara mea de cehã.

Daciana Branea : Eºti un excelent povestitor. Aiîncercat vreodatã sã scrii tu însuþi literaturã ?

Michael Heim : Mi se pune deseori aceastãîntrebare. Rãspund foarte simplu : existã atâtea cãrþiminunate care trebuie traduse ºi acesta este lucrul pecare ºtiu sã-l fac cel mai bine – nu sunt modest, suntonest. Atâta vreme cât mai rãmân cãrþi netraduse pelume, ºtiu cã asta este datoria mea. Am câteva ideidespre ce aº putea scrie dacã m-aº apuca de literaturã,dar prefer sã lucrez la cãrþile despre care ºtiu dinaintecã pot schimba vieþile oamenilor. Mai am încã timp.

„Cãrþile mi-au schimbat viaþa”

Adriana Babeþi : Azi, când ai peste 55 de ani, maicrezi în literaturã ? Crezi cã mai poate ea ceva, spre arelua o cunoscutã întrebare ?

Michael Heim : Când ? Acum ?Adriana Babeþi : Da, acum. Mai poate ceva

literatura ?Michael Heim : Oh, da, poate extrem de mult.

Astãzi cred în enorma importanþã a literaturii. Daratunci nu credeam. O iubeam ºi asta era tot. Repet :cred în enorma ei importanþã, tocmai pentru cã eneglijatã : nu e un domeniu practic, e – s-ar puteaspune – o minciunã. Însã e o minciunã care duceundeva, foarte departe : la un adevãr. Nu la Adevãr, cila un adevãr pe care noi l-am uitat. Un adevãr care seaflã deasupra noastrã, care nu e în noi, dar care poateintra în noi dacã ºtim sã acceptãm cã în afara noastrãexistã lumi, oameni care simt diferit.

Adriana Babeþi : Cine crezi cã mai are azi nevoiede literaturã ? ªi aici, la noi în România, unde înainte

Michael Heim36

de ’89 s-a citit enorm (din motivele ºtiute), se simte unrecul al lecturii beletristice.

Michael Heim : Lucrurile aici erau, într-adevãr,diferite de cele din America. Dar situaþia voastrã erauna artificialã. Citeaþi enorm pentru cã nu aveaþialternativã. Se citea cea mai bunã literaturã a lumiiºi pentru cã, uneori, era dificil sã ajungi la acea lumesau mãcar sã vorbeºti despre ea. Era ca o formã desublimare a revoltei împotriva unei ordini politice. Înmomentul în care au apãrut alte forme de acþiune,când individul a avut ºansa sã aleagã în mod real,literatura a început sã fie uitatã. E un declin pe caresocietatea occidentalã îl înregistreazã de peste o sutãde ani. ªi totuºi, literatura continuã sã existe, pentrucã întotdeauna va supravieþui un mic grup de oamenicare nu ar putea trãi fãrã literaturã ºi pentru care eaare încã un sens. Mã neliniºteºte faptul cã în socie-tatea americanã e ca ºi cum cineva s-ar strãdui sã-iîmpiedice pe oameni sã citeascã literaturã. E un fel defalsã democraþie. Ne temem cã literatura e prea elitistã,prea dificilã pentru cei mai mulþi. Evident, toatãlumea în America a auzit de Shakespeare. Dar multmai puþini (spun cele ce urmeazã fãrã sã am vreostatisticã la îndemânã) au auzit de Goethe, Dante,Flaubert. ªi asta chiar în mediul universitar. Ceea ceînseamnã cã nu i-au citit, deci nu li s-a dat posibi-litatea sã afle cã aceºti autori uriaºi existã. S-ar puteaca unii sã ºtie cã Cervantes e un mare scriitor spaniol,dar asta au aflat-o probabil de la un exerciþiu degramaticã spaniolã, limbã foarte învãþatã la noi.

Adriana Babeþi : Se poate trãi fãrã Don Quijote ?Michael Heim : Se poate, sigur cã se poate. Dar ce

fel de viaþã e asta ? Una perfect tihnitã ºi platã. Poþitrãi fãrã Don Quijote dacã nici nu ºtii cã existã. Pemine mã disperã faptul cã în SUA trãiesc mii ºi mii deoameni care sunt privaþi de Don Quijote. Sau deDivina Comedie. Sau de Comedia umanã. Pur ºi


simplu nu ºtiu cã aceste lucruri existã. Ei nu ºtiu cãliteratura poate fi cititã. Am studenþi, la Universitate,care nu au citit niciodatã un roman.

Adriana Babeþi : Cum se poate ? În licee nu sepredã literatura universalã ? Nu se predã literaturã ?

Michael Heim : Se predã ceea ce lumea numeºte„engleza” ºi care, pentru cei mai mulþi, înseamnã orto-grafie ºi apoi un exerciþiu foarte practic : sã scrii ocompoziþie care sã aibã un început, un sfârºit º.a.m.d.Nici mãcar profesorii nu ºtiu ce e literatura, pentru cãs-au nãscut ºi ei acum 30-40 de ani. Ei nu ºtiu mãcarce le lipseºte.

Adriana Babeþi : Dar cei care studiazã Literele,la Universitate ?

Michael Heim : E un grup foarte restrâns, cumam mai spus. Desigur, existã întotdeauna un astfel degrup. Existã niºte pãrinþi care citesc, existã niºte copiicare îºi vãd pãrinþii citind literaturã sau care au unprofesor în stare sã-i converteascã, sã-i trimitã înbiblioteci, în numeroasele ºi imensele biblioteci publicedin America, ºi sã-i determine sã citeascã romane.Numãrul acesta mic de împãtimiþi ai cititului îmi pareo tragedie. Ce putem face ? Ca profesor, eu unul ºtiuce am de fãcut. Cum sã-i fac pe studenþi sã seîndrãgosteascã de literaturã ? În loc sã le þin confe-rinþe, sã le expun o teorie sofisticatã, îi provoc cuîntrebãri foarte simple, cum ar fi : de ce ai citit carteaasta, ce îþi mai spune o operã clasicã ? Deci ce înseamnãpentru tine literatura. Cum îþi poate ea modifica viaþa.

Adriana Babeþi : Existã o carte care þi-a modificatviaþa ?

Michael Heim : Aº spune mai degrabã nu cã ocarte anume, ci cãrþile mi-au schimbat viaþa. Cum arfi viaþa mea fãrã cãrþi ? Absolut fadã, lipsitã de interes.Nu spun cã asta e lege pentru toþi. Spun doar cã mulþi,foarte mulþi oameni din Statele Unite duc o viaþãsearbãdã fãrã ca mãcar sã o ºtie. Poate cã simt cã le

Michael Heim38

lipseºte ceva, dar nici mãcar nu ºtiu ce. Se uitã latelevizor, muncesc, stau acasã, se duc la cinema, celmai adesea duc o viaþã goalã. Mulþi cred cã ºi-o potumple fãcând cumpãrãturi. Asta e o adevãratã boalãla noi. Excursia la centrul comercial, la „mall”, e punctulculminant al fiecãrei sãptãmâni. Nu cred, de altfel, cãliteratura ar putea reprezenta o soluþie pentru toþioamenii, dar ea le-ar putea oferi tuturor o existenþãmai plinã de sens. Însã ei nu ºtiu acest lucru, pentrucã noi nu le-am spus-o de când erau copii. Romancierulfrancez Daniel Pennac a scris o carte formidabilãdespre lecturã, despre cum ar trebui sã fie învãþatãliteratura. Cartea se numeºte Comme un roman. Pennacafirmã cã fiecare copil, fiecare om are o nevoie aproapefizicã de poveºti. Poveºtile pe care copiii le urmãrescla televizor sunt fade, repetitive, stereotipe. Îi lasãnesatisfãcuþi. E destul sã povesteºti pur ºi simpluintriga unui roman bun, sã citeºti tare un fragmentdin el, ca sã antrenezi o clasã întreagã de copii ºi sã-icâºtigi pentru literaturã.

Adriana Babeþi : Tu ai copii ?Michael Heim : Am trei copii vitregi, copiii soþiei

mele. Douã fete gemene ºi un bãiat. Am chiar ºi nepoþi.ªapte. Deci sunt deja bunic. Suntem o familie mare,amestecatã, din toate punctele de vedere. De pildã,una din gemene e cãsãtoritã cu un chinez crescut înThailanda. Cu excepþia bãiatului, nu am reuºit sã îiatrag spre literaturã. Soþia mea are un principiu pecare am convenit sã îl respectãm : sã fim alãturi decopii, dar sã nu îi dirijãm.

Literaturã ºi gunoaie

Cornel Ungureanu : Pe noi ne-a surprins plãcutliniºtea ºi seninãtatea ta. Existã lucruri care te sperie ?

Michael Heim : Mã îngrijoreazã cantitãþileenorme de gunoi pe care le producem zilnic. În fiecarezi, în drum spre universitate – s-ar putea sã fie jenant,


ºi totuºi o fac deja de 7 sau 8 ani – adun sticle ºi cutiigoale de conserve în pungi mari de plastic pe care leduc acasã ºi le predau apoi unor muncitori mexicanicare probabil cã din asta îºi câºtigã existenþa. Aduc60-70 de obiecte de acest fel în fiecare zi, deci amcontribuit deja, probabil, la reciclarea a milioane dedoze ºi cutii de conserve. Nu mã simt totuºi mai bine.

Adriana Babeþi : Mi-ai scris cã ai pierdut aºa niºtecãrþi. Ce cãrþi ? Povesteºte-ne despre cãrþile pierdute,pentru cã ai spus cã întâmplarea ar avea un sensaproape paranormal. Nu înþelegeam ce gunoi cari, ceplase cu deºeuri aduni…

Michael Heim : E ridicol. Se face atâta risipã înAmerica… dacã nu aþi fost niciodatã acolo, nu vã puteþida seama. La fiecare sutã de metri sunt automateunde poþi cumpãra sucuri sau apã mineralã. Toate sereaprovizioneazã cam din trei în trei ore. Nimeni nu-ºiaduce mâncare de acasã. Toate restaurantele vândmâncare în recipiente de plastic, care se aruncã.Grãmezi întregi de cutii sunt aruncate în pungi deplastic care, la rândul lor, vor fi aruncate. Am cititundeva cã, dacã nu s-ar folosi aceste pungi de plastic,s-ar economisi ºase milioane de barili de petrol pe zi.ªi nu se poate face nimic, pentru cã oamenii refuzã sãse gândeascã la problemã. De fapt, nu ai nevoie detoate astea. Îþi poþi face un senvici pe care sã-l iei cutine la serviciu într-o cutie pe care o foloseºti de 40 deani.

Adriana Babeþi : Când eram mici ºi mergeam lagrãdiniþã aveam niºte tãºcuþe mici de tablã…

Michael Heim : Adicã din folie de tablã. Da, erabine.

Daciana Branea : Cred cã ai citit prea mult Hrabal !Michael Heim : Poate cã ai dreptate.Adriana Babeþi : Sau Klíma, cu Dragoste ºi gunoaie.

Ce sunt gunoaiele ?… N-ai citit Dragoste ºi gunoaie ?Este o carte autobiograficã în care autorul îºi povesteºteexperienþa de gunoier.

Michael Heim40

Michael Heim : M-ai întrebat cum îmi pierdcãrþile. Învãþ limbi strãine în drum spre facultate. Lafel s-a întâmplat ºi cu limba românã. Nu face partedin munca mea de cercetare, deci o învãþ plimbându-mã.Dar dacã ºi citesc ºi strâng gunoaie în acelaºi timp, sepoate întâmpla sã pun ºi cartea laolaltã cu gunoiul.

Adriana Babeþi : Mi-ai scris cã, poate exact întimp ce tu îmi scriai, cartea pierdutã era reciclatãîmpreunã cu deºeurile.

Daciana Branea : Cât a trecut de când ai pierdutcartea din care înþeleg cã învãþai româneºte ?

Michael Heim : A, nu foarte mult. Am mai primitun exemplar, dar am fost pus sã promit cã nu mai scotcartea din casã. Deci nu am mai plecat cu ea ºi deaceea nu am reuºit s-o termin.

Despre xerox ºi sfârºitul literaturii

Ioana Copil-Popovici : Michael, mai ai ºi alteobsesii în afara reciclãrii deºeurilor, despre care ne-aipovestit ?

Michael Heim : Da, mai am. Mã veþi considerapoate un excentric ºi un ciudat pentru ce vã voi spune.Am observat cã, în ultimii 20, 30 de ani – ºi predau laUCLA de aproape trei decenii –, fotocopiile au devenito obsesie. Îmi amintesc cum, pe vremea când eramstudent, mergeam în librãrii sã-mi cumpãr o carte ºisimþeam, în mod inconºtient, cã dacã deþin acea carteºtiu într-o oarecare mãsurã ce se aflã în ea.Bineînþeles cã nu era adevãrat, dar þineam cartea înbibliotecã ºi puteam oricând sã o deschid ºi sã revin laea ori de câte ori aveam nevoie. Xeroxul produce astãzio senzaþie similarã, însã mult mai gravã : când aixeroxat un material, ai senzaþia cã îl ºtii. În Germaniaam vãzut un afiº deasupra unui xerox, care spunea :„Kopiert ist nicht kapiert”, va sã zicã „A copia nu etotuna cu a pricepe”. La noi problema are un aspect


mai insidios : la facultate, în loc sã-i îndrume sã-ºicumpere cãrþi, mulþi profesori le vând studenþilor„antologii” copiate din cãrþi. Sã spunem cã predai uncurs despre nuvelã în literatura rusã. Vei face un„pachet” de copii dupã zece nuvele despre careurmeazã sã vorbeºti la curs. ªi pare frumos, pentru cãstudenþii vor avea materialul despre care vorbeºti, ºie mai ieftin decât sã cumpere ºase, ºapte cãrþi, darpãrerea mea e cã ceea ce se întâmplã e foarte periculos,din mai multe motive. În primul rând pentru cã studenþiinu vor mai cumpãra niciodatã cãrþile respective. Astaînseamnã cã nu vor avea acele cãrþi în biblioteca lor.Chiar dacã nu citesc mai multe nuvele de Cehov sauPuºkin pentru seminar, avându-le în bibliotecã arconstata cã le plac, ar putea oricând reveni la ele, lile-ar putea împrumuta prietenilor...

Ioana Copil-Popovici : Dar cãrþile, cel puþinacum, la noi, au devenit inaccesibile studenþilor dincauzã cã sunt scumpe.

Michael Heim : Se poate. Când vorbim de EuropaCentralã chestiunea se pune în alþi termeni. ªtim cutoþii cã în vremea regimului totalitar nu existauxeroxuri. Pentru cã, în general, maºina de copiat eraconsideratã subversivã : puteai sã produci în cinciminute sute de manifeste, sã le împrãºtii ºi sã dispari.Deci xeroxuri existau puþine ºi erau bine pãzite. (În1980 am fãcut un curs de varã la Facultatea de Literedin Moscova. Singura maºinã de copiat se încuia.) Aºaîncât acum trãiþi o adevãratã euforie a xeroxatului,putând sã multiplicaþi orice la un preþ de nimic. Vãaflaþi de fapt în aceeaºi situaþie ca noi, poate chiarmai gravã, pentru cã aici xeroxul e încã o noutate.Dar ºi nouã ni se spune cã studenþii nu au bani sãcumpere cãrþi, pentru cã ºi la noi ele costã mult. Cãrþilenu sunt mai scumpe decât erau, relativ vorbind, pevremea mea. Dar sã ne gândim câþi bani cheltuiegeneraþia voastrã, de exemplu, pe casete, CD-uri, mã

Michael Heim42

rog, pe baterii ! De ce sã nu dai banii pe cãrþi, dacãeºti student ? Un student citeºte cãrþi. Asta esteocupaþia lui. Poate cã sunt demodat ºi nu pot sãînþeleg cã, de fapt, studenþii moderni nu citescoriginale, ci doar copii. Cred însã cã se pierde cevaprin faptul cã ei nu vor avea niciodatã acele cãrþi.Când termini de citit pachetul de xeroxuri, le arunci.Nu e ceva frumos, care sã merite pãstrat ºi, într-unanumit fel, îþi aminteºte de acte, de documente, debirocraþie.

O altã consecinþã importantã este aceea cã sistemuluniversitar te învaþã cã literatura sau oricare dincursurile pe care þi le-ai alege e o materie delimitatãclar. Un curs de 150 de pagini. Când ai terminat,arunci pachetul. Pentru cursul acela nu ai studiat dedragul conþinutului, ci ca sã treci anul, sã iei o notãbunã sau sã fii admis la o renumitã facultate econo-micã, de medicinã sau de drept. Studenþii nu maitrateazã cursurile ca pe ºtiinþa pe care o reprezintã.

Xeroxul are un efect ºi asupra curiozitãþiiintelectuale : dacã ai la dispoziþie numai o parte aunei cãrþi, habar nu ai ce era pe paginile anterioaresau pe cele urmãtoare ºi te frustreazã faptul cã nupoþi ºti mai mult. Existã un motiv pentru care acelmaterial se afla în cartea din care a fost copiat. Iarcartea aceea formeazã un tot. Înþeleg ca în EuropaCentralã, unde cãrþile sunt încã mai puþin accesibile,sã se foloseascã uneori xerocopiile. Dacã nu poate fiobþinutã cartea, atunci înþeleg cã ea va fi xeroxatã.Dar mi se pare cã noi încercãm, parcã intenþionat, sãgãsim modalitãþi de a-i împiedica pe oameni sãcumpere cãrþi sau chiar sã meargã la bibliotecã. ÎnSUA toate bibliotecile sunt concepute cu acces la raft,unde poþi cãuta singur ceea ce doreºti sã citeºti. Acumexistã un serviciu care te roagã doar sã introduci pecomputer date precise despre materialul de care ainevoie ºi în câteva minute acesta þi se înmâneazã gata


xeroxat. Costã mult, în schimb economiseºti ceva timpºi energie. Însã pierzi contextul fragmentului xeroxatºi posibilitatea de a consulta cãrþi cu conþinut similarde pe rafturile vecine.

Ioana Copil-Popovici : Crezi cã mai pot apãrea ºialte efecte ?

Michael Heim : Sigur cã da. O altã consecinþãnefastã este faptul cã editurile nu încaseazã banii peacele cinci, ºase cãrþi pe care fiecare student ar trebuisã ºi le cumpere pentru diferite cursuri. Dacã edituraare mai puþini bani, nu va mai publica atâtea cãrþi,vor fi din ce în ce mai puþine resurse financiare pentrualtele noi ºi multe vor rãmâne nepublicate. Dacãprofesorii îºi îndeamnã studenþii sã nu cumpere cãrþi,ci pachetul de xeroxuri pe care îl fac ei, cei care câºtigãsunt producãtorii de xeroxuri ºi fabricile de hârtie.Nu editurile. ªi sunt afectate toate tipurile de cãrþi pecare acestea le-ar putea publica. Beletristica, de pildã.Dacã aº vrea sã fiu apocaliptic, aº spune cã xeroxuleste sfârºitul literaturii. Dar nu vreau sã exagerez. Etotuºi sigur cã supralicitarea xerocopiei poate aveaconsecinþe grave, ºi nu am auzit pe nimeni care sãatragã atenþia asupra acestui pericol. Existã,bineînþeles, situaþii în care xeroxul este nemaipomenit :multiplicarea manuscriselor pentru a trimite versiuniprovizorii în diferite locuri etc. Cu toate cã astãzipoºta electronicã preia o bunã parte din acesteatribuþii… ºi se economiseºte o grãmadã de hârtie.Am uitat sã pomenesc consumul de hârtie, inutil demare, printre consecinþele nefaste ale xeroxului. Spredeosebire de acum 20 de ani, consumul de hârtie acrescut imens în întreaga lume. Copacii sunt tãiaþimai repede decât viteza cu care apucã sã creascã.Pânã la urmã, nu neg cã xeroxul este ºi el bun la ceva,dar sunt lucruri pentru care pânã ºi un creion estebun, nu trebuie sã uitãm asta. Ceea ce ni se întâmplãe cã uitãm sã gândim. „Stai puþin, îþi xeroxez imediat

Michael Heim44

acest material, dacã te intereseazã” este fraza pe careo aud cel mai des. Eu prefer sã citesc textul, sã-l digerºi sã-l asimilez luând notiþe ºi abia apoi sã înapoiezcartea. Numai astfel ºtiu cu siguranþã ce se aflã îninteriorul ei.

De la Dostoievski la Havel

Marius Lazurca : Dacã îmi permiþi, aº dori sã-þipun o întrebare personalã. Ai spus la un moment dat,înainte de a ne apuca sã înregistrãm discuþia pe bandã,cã Dostoievski a apãrut în viaþa ta într-un anumitmoment, cã el a marcat acest moment, dar cã, maitârziu, te-ai îndepãrtat de viziunea lui, pentru a teîndrepta cãtre o altã sferã culturalã. S-ar putea zicecã ai parcurs astfel un soi de itinerar de la o vârstã acredinþei spre o vârstã a ateismului ?

Michael Heim : Nu, nu aº putea sã spun asta.Marius Lazurca : Sau, mai bine zis, ai trecut de

la o vârstã a neºtiinþei pioase la una a luciditãþiiatee ?

Michael Heim : Nu, în nici un caz. Þin foarte multsã rãspund la aceastã întrebare care nu mã deranjeazãdeloc. La vîrsta de 16-17 ani cãutam, aºa cum cautãtoþi tinerii, nu eram nicidecum un caz special ; poatedoar eu însumi, în acea perioadã, credeam cã reprezintun caz aparte. Din acest motiv îmi place acum sã îlpredau pe Dostoievski adolescenþilor. ªtiu cã pentruei acest autor poate sã fie foarte important, cã aunevoie de un reper înspre care sã-ºi direcþioneze ideile,iar Dostoievki îmi pare un scriitor foarte potrivitpentru aºa ceva. Savurez ºi astãzi cãrþile lui Dostoievski,însã o fac adoptând mai degrabã perspectivastudenþilor mei. Cehov nu aminteºte niciodatã deDumnezeu, dar se comportã de parcã ne-ar arãta olume în care a-l imagina pe Dumnezeu este posibil. Evorba despre o cale mult mai subtilã, de un mod mai


voalat de a vorbi despre divinitate, dimensiuni pe carele-am gãsit ulterior stimulatoare, atât din punct devedere intelectual, cât ºi spiritual. Acest lucru l-amîntâlnit ºi în textele unor autori central-europeni. Deºinu mi-au rezolvat problemele, nu mi-au oferit soluþii,fãcându-mã sã-l urmez pe vreunul dintre ei, textelelor mi-au sugerat trasee de meditaþie asupra temelorcare mã obsedau, trasee pe care altfel nu le-aº fidescoperit. Iatã un motiv pentru care consider cãliteratura are un rol extrem de important pentru ceicare simt nevoia sã se ocupe de latura spiritualã aexistenþei. Pentru mine, în calitate de om al secoluluiXX, extrem de importante – poate chiar mai importantedecât perspectiva teologicã a lui Dostoievski – suntcuvintele lui Havel, care se referã la o lume în carenoi, rasa umanã, nu avem o existenþã solitarã, ci unalegatã de o putere aflatã deasupra noastrã, pe careputem s-o numim cum vrem, dar care ne solicitãasumarea responsabilitãþii pentru faptele noastre.Dacã existenþa noastrã nu susþine ideea unei realitãþiaflate nu deasupra noastrã, ci dincolo de noi, atuncipoate cã nu existã nici un motiv autentic – iar acestecuvinte par sã-l evoce pe Dostoievski – pentru care nuam putea sã ne ucidem unii pe alþii. Responsabilitateaasumatã a libertãþii noastre – cuvinte ce par, iarãºi,dostoievskiene, dar cred cã formularea lui Havel estemai adecvatã sensibilitãþii secolului XX – provine dinsentimentul cã nu suntem singurele sau supremelefiinþe ale acestei lumi.

„Mã deranjeazã cã oamenii nu gândesc”

Cornel Ungureanu : Existã un mare scriitormaghiar care a scris o Istorie culturalã a prostieiomeneºti. Ai citit-o ?

Michael Heim : Nu, din pãcate.

Michael Heim46

Cornel Ungureanu : Hai sã vedem totuºi care arfi manifestãrile de prostie pe care le-ai întâlnit…

Michael Heim : N-aº discuta despre o formã saualta de manifestare a prostiei, dar m-aº întoarce lasituaþiile jenante pe care le-am trãit. M-aþi întrebatcare sunt lucrurile care mã deranjeazã. În general – ºidespre asta aº vrea sã scriu odatã – mã deranjeazãfaptul cã oamenii aleg sã nu gândeascã, mai ales sãnu gândeascã prospectiv. ªi glumesc spunând cã aceastaeste contribuþia noastrã pe plan mondial, contribuþianoastrã californianã sau americanã. California esteun bun exemplu : acolo plouã doar douã-trei luni pean, deci nu trebuie sã te gândeºti dacã îþi iei cu tineumbrela sau nu când pleci de acasã sau dacã vei puteamerge la picnic când þi-ai planificat. Nu trebuie sã tegândeºti dinainte ºi, bineînþeles, multe lucruri derivãde aici. Aproape toate magazinele sunt deschisenon-stop – acesta este capitalismul : te gândeºti cã,dacã þii deschis o orã peste program, mai poþi câºtigaun dolar în plus, dar, în acelaºi timp, acest faptîncurajeazã oamenii sã nu gândeascã, sã acþionezeimpulsiv, instinctiv. Cred cã ne înjosim ºi minima-lizãm viaþa prin refuzul nostru de a gândi. Nu spun cãtrebuie sã fii serios, ºi nici chiar raþional, tot timpul –nu vreau sã dau aceastã impresie – dar faptul cãneglijãm relaþia cauzã-efect doar pentru cã e maisimplu aºa… Capitalismul american profitã din plinde aceastã comoditate. Se aruncã o mulþime de lucruri…Cineva a gãsit o formulã potrivitã pentru asta :suntem nu doar o societate de consum, ci ºi o societatede uzat ºi aruncat. Dacã arunci sticla, nu trebuie sã-þimai aminteºti s-o duci la magazin ca s-o umpli dinnou. E mai simplu aºa. Aceasta înseamnã, pe de altãparte, cã în fiecare an se pierd miliarde de asemeneasticle. E doar un exemplu, însã el dovedeºte faptul cãoamenii îºi irosesc ºi vieþile în acelaºi mod.

Sorin Tomuþa : Am auzit poveºti asemãnãtoaredespre Germania.


Michael Heim : N-aº crede. Nemþii stau, de fapt,mult mai bine decât noi la acest capitol, cel puþin înceea ce priveºte reciclarea.

Sorin Tomuþa : Oamenii nu trebuie sã gândeascãºi sunt încurajaþi sã n-o facã.

Michael Heim : Da, oamenilor le convine situaþia.Noi, americanii, exportãm aceastã idee, dar mapa-mondul o primeºte cu braþele deschise. Deci chiardacã, pe de o parte, ea reprezintã un soi deimperialism cultural american sub titlul la modã de„globalizare”, pe de altã parte noi n-o impunem cuforþa. Sã luãm muzica, de exemplu. Citeam undeva cãtoate genurile de rock au acelaºi ritm, care este, defapt, ritmul bãtãilor inimii. Muzica este menitã sã tehipnotizeze într-un fel, împiedicându-te sã mai gândeºti.Toþi cei care merg pe stradã ascultând rock lawalkman par sã li se fi aplicat spãlãturi pe creier. Darasta e tot ce vor : un gen muzical care sã nu le solicitecreierul. Nu ºtiu ce s-ar putea face împotriva acestuifenomen, poate sã încercãm sã dovedim oamenilor cãexistã lucruri mai utile decât sã-ºi scurt-circuitezecreierul. Lucruri care chiar i-ar ajuta sã vadã viaþamai interesantã. Nu cred cã e natural ca oamenii sãnu facã nimic, ºi totuºi oamenii fac atât de puþinelucruri. Sunt sigur cã aþi citit unele statistici carearatã cã, în Statele Unite, oamenii petrec între 6 ºi 8ore pe zi în faþa televizorului.

Cornel Ungureanu : Ce pãrere ai despre Clinton ?Daciana Branea : Ne intereseazã ºi pãrerile tale

politice…Dorian Branea : Eºti republican ?Michael Heim : Nu, sunt democrat.Cornel Ungureanu : Þi-am pus aceastã întrebare

ca sã te dezlãnþui.Michael Heim : Mi-a plãcut la început, ºi cred cã

m-am strãduit sã-mi pãstrez primele sentimente. ÎnsãClinton a fãcut atât de multe prostii. Iar acum acestscandal, atât de ridicol… Un prieten din Washington

Michael Heim48

spunea cã adevãrata lui problemã constã în faptul cãe provincial ºi nu s-a putut lepãda niciodatã deaceastã condiþie a sa. Bill Clinton vine din Arkansasºi încã nu a învãþat cã, dacã vrei sã realizezi lucrurimari, nu ai voie sã te încurci în lucruri mãrunte. El seîncãpãþâneazã sã facã lucruri mãrunte. Problemelelui sexuale sunt astfel de chestiuni mãrunte.

Sorin Tomuþa : E interesant cã din acest Sexgates-a iscat o adevãratã furtunã politicã, se vorbeºte deo conspiraþie…

Michael Heim : Nu e o conspiraþie, e vorba doarde un provincial mãrunt care încearcã sã profite deniºte împrejurãri. Fapt care a generat o situaþie ridicolãºi jenantã pentru toatã lumea. Vedeam tot timpul cumpresa europeanã îi ridiculiza pe americani pentru cãsunt atât de naivi. Dar în America, la toate emisiunilecu public, oamenii protestau împotriva acesteicampanii. Existau lucruri mult mai serioase ºi maiurgente de dezbãtut. ªi, pânã la urmã, presiunea opinieipublice a pus capãt scandalului. Am fost mândru deasta. Am spus pânã acum mai curând lucruri urâtedespre americani, dar trebuie sã recunosc cã am fostfoarte mândru când situaþia s-a clarificat. Einteresant cã în legãturã cu scandalul a apãrut unmare numãr de bancuri politice, un gen pe care eu îlasociez mai degrabã cu Europa comunistã decât cuAmerica. De pildã, cu ocazia unui sondaj al opinieipublice, toate femeile americane au fost întrebatedacã ar vrea sã se culce cu preºedintele Clinton. Patrula sutã au spus cã nu, patru la sutã cã da, iar restulau rãspuns : „N-aº mai face-o nici pe bani !”


SUPERMAN.

ALTE MIRACOLE

Michael Heim50

51

Hello, Mr. Lincoln

Habar n-aveam, pânã în vara anului 1998, cã existãun american care sã ºtie (aproape) toate limbileBabelului din mijlocul Europei. Dacã mã gândeam lavreuna din rudele Unchiului Sam, îmi venea în mintedoar imaginea paºnicilor turiºti, veºnic zâmbitori,nedespãrþiþi de „camerele” lor din ce în ce maiminuscule, atât de fericiþi cã pot conversa în proprialor limbã într-o þarã care nu încãpea mai niciodatã pehartã. Ei aveau Hollywoodul ºi Coca-Cola, dar nicinoi nu ne lãsasem mai prejos, pentru cã-l aveam peDracula. Pãrea, la urma urmelor, un negoþ cinstit : noivã lãsãm sã aruncaþi o privire în ograda noastrãminunatã, voi ne daþi voie sã prizãm o porþie de mister,un thriller de care n-am avut timp, încã, sã neplictisim. Oricum, fãcea sã pleci la capãtul lumiipentru asta. Dar – excepþia intrã în legile omeneºti – semai cãlãtoreºte încoace ºi altfel. Însoþit, poate, de olimbã, douã, chiar trei. Sau – de ce nu ? – de patru.Adevãratã marfã de contrabandã. Pentru care nutrebuie sã te fereºti la nici o vamã, nici nu-i trece cuivaprin cap sã-þi cearã socotealã sau sã-þi pretindã,Doamne fereºte, vreo supra-taxã.

ªi, tot pânã în vara trecutã, nu-mi puteam imaginacã poate sã existe un american care sã semene atât debine cu Abraham Lincoln. Despre acesta din urmãºtiam câte ceva din cãrþile de istorie, din tot soiul delegende, dar mai ales de pe bancnota verzuie de five.Cu privirea calmã ºi uºor înfumuratã, ca unul cetocmai câºtigase un rãzboi important. Cât îmi plãceasã-mi închipui cã înfruntase, în acea searã nefastã din’65, glonþul ucigaº… Iar acum, într-una din zilele dela sfârºitul lui iulie ’98, veacul curent, stãteam ºi-lpriveam pe cel ce cobora scãrile elegantului hotel, mut

Michael Heim52

de uimire, încât, dupã ce am întins mâna ºi el mi-astrâns-o zâmbind, era sã mã pomenesc zicându-i :„Hello, Mr. Lincoln. How are you ?” Nu m-ar fi miratprea tare dacã mi-ar fi rãspuns cã nu a dormit preabine (era dimineaþã) din cauza zdruncinãturilorcaretei care îl purtase pe prãfuitele drumuri aleBanatului, în ziua precedentã. Dar totul a fost cu multmai banal ºi totodatã mai strãlucitor.

Apoi, cine sã mai înþeleagã cã-i posibil ca un americansã deprindã româna la iuþealã pentru a te ascultavorbind pe limba ta, aºa, ca un exerciþiu, util în vedereaviitoarelor bãtãlii cu textele fundamentale pe care arede gând sã le parcurgã cât mai curând cu putinþã. Da,cât mai curând cu putinþã, spune, ºi, parcã pentru aîntãri, tu îl priveºti cu o admiraþie nedisimulatã. Îºinoteazã atent liste întregi cu titluri pe care sã le treacãrapid pe lista de achiziþii a bibliotecii de la UCLA. ªivorbind voi, la o masã umbroasã a restaurantului X,observi privirile intrigate ale chelnerilor care nu înþelegce se întâmplã. Îi asculþi înþelegãtor, dar ºi puþin trist :cine sã-ºi dea sema de minunea care se petrece subochii lui ?

Habar n-aveam, pânã în vara lui ’98, cã existã unamerican atât de european. Atât de excentric. Vorbimde una, de alta ºi îmi dau seama cã ºtie atât de multedespre literaturile, numeroase, din centrul bãtrânuluicontinent de parcã ar fi trãit aici o viaþã. Da, suntemmult mai „americani” decât el, câteodatã, el care vinede peste ºapte mãri ºi ºapte þãri. Iatã : imediat ce ziduriles-au prãbuºit în jurul nostru, n-am aruncat privirea învecini, ci hãt departe, ºi am dorit sã ajungem acolo cuorice preþ. S-a vãzut, pânã la urmã, cã n-am reuºit sãne apropiem nici mãcar de cei ce ne erau mult mai laîndemânã. Mã obiºnuisem sã-i aud pe americanivorbind despre sine ca despre the goodies. Cel puþin înparanteza dintre 1947 ºi 1989, cu un prieten binevoitorîn coastã, românii i-au privit mereu pe yankei ca peniºte cavaleri ai dreptãþii. (Întotdeauna ne-am simþit

53Superman. Alte miracole

mai aproape de unchi (ul Sam) decât de mama (Rusie).Curat matricid.) Ei înºiºi au început sã creadã asta.Ca acum sã aflu cã lucrurile nu stau chiar aºa. Celpuþin din punct de vedere cultural. Ascultându-l, eu –un filo-american de când mã ºtiu – eram cuprins, înacelaºi timp, de tristeþe ºi frenezie. Chiar dacã ei auinventat cultura de masã, ºi aici mã crispam, e odovadã de superficialitate sã generalizezi. Cel mainimerit exemplu : chiar el. Prin urmare imperialismullor cultural nu e atotputernic, nicidecum totalitar, dacãpoþi sã-l sfidezi, dacã ai libertatea sã-l sfidezi oriundeºi oricând. A fost momentul în care mi-am dat seamacã voi rãmâne ºi pe mai departe filo-american. Unulfoarte conºtient, însã.

Dar cine sã bãnuiascã, înainte de vara lui 1998, cãSlavici poate intra brusc în viaþa unui universitaramerican ? Pomenindu-i de scriitorii români care l-arfi interesat din perspectiva Europei de Mijloc, acestnume avea sã-i rãmânã întipãrit în minte. Cu atât maimare fu uimirea lui când, deschizând la întâmplare orevistã româneascã de culturã pe care tocmai oprimise, ochii i-au cãzut – era cumva un semn, cinevade sus îi dãdea astfel de ºtire ? – pe un articol dedicatlui Slavici. „Hotãrât lucru, va trebui sã citesc acestscriitor. Un astfel de avertisment nu poate fi trecut cuvederea“, exclamã el, uimit de o asemenea coincidenþã.

Mai sunt încã multe altele pe care nu le bãnuiamînainte de acea cãlduroasã varã a anului de graþie1998 ºi pe care timpul le-a ºters, fatalmente, din memorie.ªtiu doar cã, de acum înainte, nimic nu mi se va pãreaneverosimil atunci când va fi vorba de o întâlnire degenul celei care s-a petrecut, anul trecut, la Timiºoara.ªi poate cã acest mic text sau, mai bine spus, mirãrilesale nu ºi-ar fi avut rostul dacã aº fi scris, simplu, dela început, doar atât : anul trecut, prin iulie, l-amcunoscut pe Michael Heim. (Sorin Tomuþa)

Michael Heim54

„Voiam sã fiu deºtept”Marius Lazurca : Eºti un traducãtor cunoscut ºi

te bucuri de notorietatea unui poliglot, notorietate pecare, de altfel, prezenþa ta aici o confirmã. E bine deºtiut cã, printre altele, te afli în România pentru a-þiîmbunãtãþi cunoºtinþele de limbã românã. Vorbeºte-nepuþin despre raportul tãu cu limbile strãine. Care suntlimbile pe care le vorbeºti ºi în ce ordine le-ai învãþat ?

Michael Heim : Am început cu limba francezãdintr-un motiv foarte precis. De ce ? În acea perioadã –era în anii ’50 – în Statele Unite se formase deja omitologie a limbilor strãine. Franceza e limbainternaþionalã a culturii, germana e limba ºtiinþei,latina – limba necesarã celui care doreºte sã devinãmedic sau avocat, spaniola este pentru cei simpli.Acesta era punctul de vedere al epocii. Ne aflamimediat dupã rãzboi, iar engleza nu ajunsese încã olimbã internaþionalã. Engleza era poate utilã în comerþºi politica externã, dar în nici un caz în culturã.Aceasta se va întâmpla mai târziu. Eu am alesfranceza pentru cã nu doream sã devin nici medic sauavocat, nici chimist sau fizician…

Marius Lazurca : ªi doreai sã fii deºtept.Michael Heim : Da. Aºa cã am ales franceza. Dupã

cum v-am spus, tatãl meu s-a nãscut la Budapesta.Mama este americanã. Tata a murit când eu aveamtrei ani, deci nu l-am cunoscut. ªtiam cã fusese ungur,dar nu prea ºtiam ce înseamnã asta. Bunicii meilocuiau la Budapesta ºi ne scriau : ne scriau înenglezã. Mama studiase franceza ºi spaniola la ºcoalã,la universitate, dar, ca orice american, nu prea ºtia sãscrie în aceste limbi, aºa cã bunicii ne scriau înenglezã, ºi am aflat abia când am fãcut cunoºtinþã cubunica, mai târziu, cã nu vorbeau engleza…

Marius Lazurca : Îºi dãdeau scrisorile la tradus…


Michael Heim : Da, ceea ce era foarte scump peatunci. Era perioada stalinistã, iar asemenea lucrurierau interzise. Aºa cã am început sã învãþ germana casã le pot scrie. Pentru cã, bineînþeles, ca reprezentantãa generaþiei mai vechi, bunica vorbea germana. M-amapucat aºadar de germanã, dupã doi ani de francezã,la 16 ani. Am început aproape imediat sã le scriubunicilor, ceea ce m-a ajutat enorm, pentru cã îmifoloseam cunoºtinþele de limbã. Dar cel mai importantera cã la 16 ani eram pregãtit sã-mi recunoscrãdãcinile…

Adriana Babeþi : Strãmoºii…Michael Heim : Strãmoºii, bunicii în sens meta-

foric. Era interesant sã ai rude în Europa…Adriana Babeþi : Era exotic.Michael Heim : Exotic, da.Adriana Babeþi : Apoi ? Dupã francezã ºi germanã…Michael Heim : Apoi am ajuns la universitate ºi

doream ceva cu adevãrat exotic. Am studiat trei anichineza. Nu vorbesc niciodatã despre asta, dar… m-aþiîntrebat. Mã interesa foarte mult cultura chinezã. Dece ? Pentru cã aveam 18 ani ºi eram obsedat de oîntrebare : ne naºtem buni, rãi sau nici buni, nici rãi ?ªi chinezii scriau cãrþi întregi pe aceastã temã. Amînceput sã citesc filosofie chinezã la 18-19 ani, mãpasiona, aºa cã am continuat trei ani ºi aceasta a fostspecializarea mea la universitate.

Adriana Babeþi : Chineza ?Michael Heim : Nu chineza, studiile orientale.

Dar e puþin bizar, pentru cã, în englezã, cuvântuloriental este acum politically incorrect. Nu poþipronunþa acest cuvânt, trebuie sã spui Asian – nuAsiatic (ºi acesta este un termen politically incorrect).

Adriana Babeþi : Pentru cã, în momentul în carespui Orient, te plasezi pe poziþia occidentalului, o poziþiede superioritate. Este principalul reproº pe care îladuce orientaliºtilor occidentali un mare specialist,Edward Said.

Michael Heim56

Michael Heim : Dar e o nebunie, pentru cã numi-era ruºine de aceastã preocupare, eram într-un felîn avangardã, sã spunem aºa. Acum se vorbeºte desprestudii orientale ca ºi cum ar fi ceva suspect, în vremece în acea perioadã domeniul respectiv se situa înafara preocupãrilor obiºnuite. Studiam limba ºi culturachinezã, dar ºi cultura japonezã, cultura Islamului ºicultura indianã. M-am apropiat de aceste lucruri cade o descoperire fundamentalã. Dar aveam un profesorfantastic cu care fãceam literatura clasicã europeanã.Cursul se numea „Tradiþia occidentalã”, începând dinEvul Mediu ºi terminând cu Dostoievski. Stau ºi mãgândesc, pentru cã mi s-a pus întrebarea : cum se facecã am început sã studiez rusa ? ªi acum pot sã rãspundcã aceasta se datoreazã tatãlui lui Superman. De ce ?Pentru cã acest profesor, specializat în limba ºi litera-tura rusã, se numea F. D. Reeve. Era tatãl actoruluiChristopher Reeve. Semãnau ca douã picãturi de apã.

Adriana Babeþi : ªi tu i-ai luat locul, pentru cãeºti profesor plin la UCLA, nu-i aºa ? Ai fost, ºi acumeºti din nou, chiar ºeful Catedrei de Slavisticã, delimbi ºi literaturi slave…

Michael Heim : Nimeni n-a putut, de fapt, sã-lînlocuiascã pe Franklin Reeve. Pentru mine acest domnreprezenta un ideal – aveam 18 ani atunci –, avea oînfãþiºare impunãtoare, o constituþie de sportiv, purtaun veston de tweed dupã toate regulile artei, fuma opipã, vorbea engleza cu un uºor accent britanic, debon ton, cunoºtea întreaga literaturã rusã, eraromancier, poet ºi traducãtor. El m-a determinat sãînvãþ limba rusã. Citisem pânã în acel moment doarFraþii Karamazov, o ediþie prescurtatã.


Chinezoaica ºi pixul

Adriana Babeþi : Cum ai ajuns, totuºi, la limbileEuropei Centrale ?

Michael Heim : Eram încã preocupat de ruºi ºidoream sã vizitez Europa. Era greu – acum toatãlumea poate cãlãtori peste tot, e ceva normal, daratunci oamenii nu prea aveau bani ; pe lângã asta, euîmplinisem abia 18 ani, familia nu mã lãsa sã plec deunul singur. Pentru mine sã plec cu un grup de tineriar fi fost degradant, refuzam s-o fac. Am încercat sãgãsesc o modalitate pentru a-mi pãstra independenþa,dar n-am putut, aºa cã am apelat la o soluþie solomo-nianã. În acea epocã – ne aflam în 1962, aveam deacum 19 ani – se organizau pentru prima oarã grupuride studenþi care urmau sã plece în Uniunea Sovieticã.Înainte era imposibil, nu se putea merge acolo. Deciiatã soluþia. O cãlãtorie în Uniunea Sovieticã era,totuºi, o aventurã. Chiar primejdioasã. Nu eram laº.Dar trebuia sã fi studiat limba rusã în prealabil. Aºacã tatãl lui Superman, mândria mea adolescentinã,ºi, nu în ultimul rând, Dostoievski m-au împins însprelimba rusã. Apoi, a mai fost ºi o aventurã oarecare…

Adriana Babeþi : Sentimentalã ?Michael Heim : ªi asta. Dar eu mã gândesc la

altceva. Eram la Leningrad ºi am intrat într-o marelibrãrie pentru þãrile blocului rãsãritean, oaºa-numitã „librãrie a prieteniei”. Voiam sã cumpãrniºte cãrþi în germanã, erau mai ieftine. Mi-am spuscã aº putea cumpãra Goethe, Schiller, poate ºi Brecht.Dar acolo am dat peste o vânzãtoare chinezoaicã.Mi-am dat seama atunci cã puteam sã cumpãr ºi cãrþichinezeºti. Am început sã copiez titlurile cãrþilorîntr-un caiet. La acea datã cunoºteam vreo douã miide ideograme chinezeºti, ceea ce nu era suficient nici

Michael Heim58

mãcar ca sã citesc titlurile, aºa cã intenþionam sã lecopiez ºi apoi sã le caut într-un dicþionar. Când m-avãzut, vânzãtoarea a rãmas surprinsã. Din douã motive :nu ºtia cã sunt american, bineînþeles, ºi vedea pentruprima datã pe cineva scriind cu mâna stângã, ºi încãîn chinezã. ªi vedea pentru prima oarã un pix ! Eramîn ’62. Fusese prea mult pentru ea, aºa cã s-a apropiatºi mi s-a adresat în ruseºte. Dar vorbea ruseºte chiarmai rãu decât mine. Am început sã vorbesc chinezeºtecu ea ºi mi-a povestit – acum nu-mi vine sã cred cãînþelegeam, dar atunci am înþeles – mi-a spus, deci,povestea vieþii ei cu un rus care o bãtea ºi aºa maideparte. Voia sã se întoarcã în China. În ziua urmã-toare ne-am întâlnit ºi mi-a dat câteva din cãrþile ei,eu i-am dat pixul meu – Parker – ºi a plecat imediat.Îi era fricã sã nu fie vãzutã cu un strãin. Îmi dãdeamseama cã în acea epocã nu puteam sã merg în China,era imposibil, era vorba de China roºie. Mã aflam înRusia ºi mi-am spus cã nu voi putea sã vãd Chinaniciodatã. Pe când în Rusia puteam reveni. Cu dificul-tate, dar totuºi puteam. M-am convins deci sã mã ocupde slavisticã.

Marius Lazurca : Deci pixul te-a convins sã renunþila China ?

Michael Heim : Nu chiar pixul : chinezoaica. Da,da, mecanismul, ca sã spunem aºa.

Adriana Babeþi : ªi apoi ?Michael Heim : M-am întors în Statele Unite ºi

am continuat cu limba rusã. Deci am avut douã specia-lizãri : studii orientale ºi limba ºi literatura rusã.

Cartea de telefon

Daciana Branea : Te-ai mai întors în Rusia ?Michael Heim : M-am întors de câteva ori, dar

pentru perioade foarte scurte. Am mers în Rusia în1970, când îmi scriam dizertaþia.


Daciana Branea : Care a fost subiectul dizertaþiei ?Michael Heim : Literatura rusã din secolul al

XVIII-lea, mai precis, primii traducãtori de literaturãfrancezã ºi germanã în limba rusã. Trediakovski,Sumarokov, Lomonosov. Lomonosov e minunat, a fostun geniu. Trediakovski ºi Sumarokov sunt importanþiîn istoria literaturii ruse, dar atât. Am comparatvariantele de traducere ºi am discutat rolul traduceriiîn dezvoltarea limbii literare ruse. I-am spusconducãtorului meu ºtiinþific…

Daciana Branea : Era rus ?Michael Heim : Da, majoritatea profesorilor noºtri

erau ruºi. Dar el pãrãsise Rusia în timpul Revoluþiei,la vârsta de 11-12 ani, ºi crescuse în Germania, deciera mai mult german decât rus. Am tradus cartea luidespre istoria literaturii ruse din germanã în englezã.El mi-a spus : „E un subiect interesant. Nu ºtiu nimicdespre el. Ocupã-te tu. Ai doi ani la dispoziþie.” Amfãcut ce-am putut. Într-o zi am primit un telefon ºi amauzit o voce de bãrbat : „Mike ?” Cine sã fie ? Am crezutcã e unchiul meu. Deci am rãspuns : „Bunã, unchiuleLeonard !” „Nu sunt unchiul tãu”, mi-a zis indignat.„Atunci de ce îmi spui Mike ?” am întrebat enervat.Conversaþia a continuat totuºi. Domnul voia sã mergîn Uniunea Sovieticã, în Berlinul de Est ºi la Praga cainterpret pentru un grup de ingineri de sunetamericani. Trei sãptãmâni. Nu câºtigam nimic, nu mãplãteau, dar nu trebuia sã plãtesc nici eu. Am refuzat,pentru cã lucram la dizertaþie ºi eram ocupat. Însãapoi m-am gândit cã aº putea grãbi munca de cerce-tare înainte de a pleca ºi aº putea lipsi trei sãptãmâni.S-a dovedit cã domnul era ºeful unei oragnizaþii carese numea, cam bizar, Corpul pentru schimburi decetãþeni, o agenþie care organiza excursii în UniuneaSovieticã ºi aranja ca excursioniºtii sã întâlneascãacolo un fel de omologi. Era ceva puternic ideologizat.Normal pentru anii ’70… Care era marele pericol ?

Michael Heim60

Rãzboiul nuclear. Se credea cã, dacã suficient de mulþiamericani fac cunoºtinþã cu suficient de mulþi ruºi,nimeni nu va vrea sã lanseze bomba. La biroulorganizaþiei, câteva ore înainte de plecare, am vãzutun lucru rar întâlnit : a doua jumãtate din cartea detelefon a Leningradului. Mulþi ani fusese imposibil sãobþii cartea de telefon a unui oraº sovietic.

Daciana Branea : De ce doar a doua jumãtate ?Michael Heim : Nu ºtiu, dar eu aveam nevoie de

paginile cu litera _, penultima literã a alfabetuluichirilic. Pentru cã cel mai bun cercetãtor în domeniulistoriei traducerilor în Rusia locuia la Leningrad ºi senumea Etkind. Deci mi-am notat numãrul ºi primullucru pe care l-am fãcut când am ajuns în Leningrada fost sã-mi pregãtesc ceea ce aveam de spus, în ceamai bunã rusã posibilã – pentru cã nu voiam sã-ºi deaseama dupã accent cã sunt strãin. Am sunat, el arãspuns, am spus ce aveam de spus, cât de clar, dar ºicât de strategic am putut : cine sunt ºi ce vreau. M-ainvitat numaidecât la el acasã, am stat de vorbã treiore. I-am descris ce fãcusem pânã atunci, mi-a arãtatce era bun ºi ce nu în demersul meu ºi mi-a indicat obibliografie. Acestea au fost cele mai importante treiore din viaþa mea academicã. M-am întors în UniuneaSovieticã în 1980 ºi 1981, pentru trei sau patrusãptãmâni. În 1984 am luat cu mine 60 de studenþiamericani. A fost îngrozitor. În prima zi unul dinstudenþi a venit la mine ºi mi-a spus : „Trebuie sã vãmãrturisesc ceva foarte serios. Toþi în familia mea aumurit de cancer ºi cred cã ºi eu am cancer.” Era foartenervos, nu mai fusese niciodatã în strãinãtate, nu maicãlãtorise nicãieri ºi era convins cã trebuie sã meargãla un doctor american. L-am dus la ambasadã ºi aieºit cu o aspirinã. Era perfect sãnãtos.


Spaniola fãrã profesorAdriana Babeþi : ªi la Europa Centralã cum ai

ajuns ?Michael Heim : Dupã cum am spus deja, când am

terminat facultatea – asta se întâmpla în 1964 – m-amhotãrât sã mã apuc de lingvisticã ; studiasem rusa,chineza, germana ºi franceza, vorbeam ºi spaniola,pentru cã în timpul facultãþii lucrasem ca ghid, sãmai strâng niºte bani, ºi veneau mulþi turiºti dinAmerica Latinã. Era nevoie de oameni care sã înso-þeascã grupurile de turiºti, aºa cã am avut un motivbine întemeiat sã învãþ limba repede ºi sã pot s-ovorbesc cursiv.

Daciana Branea : Cât de repede poþi învãþa olimbã strãinã ?

Michael Heim : Cu spaniola nu a fost prea greu,vã aduceþi aminte ce se spunea atunci despre spaniolã.Eram într-o poziþie ingratã faþã de ea. Dupã cum ºtiþi,spaniola are multe dialecte. Strãinii învaþã o limbãstandard care, de fapt, nu existã. Trebuie sã vorbeºtiîn aceastã limbã cu cei veniþi din Cuba sau PuertoRico ºi nu înþelegi o iotã din ce spun. Ei înþeleg cespunem noi, dar nu înþeleg de ce noi nu înþelegem cespun ei. Dar spaniola s-a dovedit importantã din altmotiv : profesorul meu de literaturã hispanicã urmasã devinã cel mai important traducãtor al literaturiilatino-americane.

Daciana Branea : Cine este acest traducãtor ?Michael Heim : Numele sãu este Gregory Rabassa.

A tradus Un veac de singurãtate, toate romanele luiMárquez. A tradus Jorge Amado, alþi ºase mariscriitori care…

Daciana Branea : Cine a tradus Borges ?Michael Heim : El nu. Traducerile americane din

Borges sunt foarte problematice. E tradus integral,

Michael Heim62

desigur, cu excepþia eseurilor, de care se ocupã unadin prietenele mele chiar acum. Dar Borges, care ºi-aales el însuºi traducãtorii (doar cunoºtea perfectengleza), nu a început cu persoanele potrivite ºi apersistat în a se lãsa adement de traducãtori neavizaþi.Unul dintre ei – un impostor, de fapt – l-a cãutat peBorges pentru ca apoi sã poatã pretinde cã se cunosc.

Daciana Branea : Aº vrea sã te întreb cum a evoluatmentalitatea americanã de-a lungul timpului în ceeace priveºte limbile strãine.

Michael Heim : Nu a evoluat defel. A, ba da, acumse considerã cã nimeni nu are nevoie sã cunoascã vreolimbã strãinã…

Daciana Branea : Cu excepþia limbii engleze.Michael Heim : Americanii considerã cã toatã

lumea de pe mapamond ar trebui sã ºtie englezeºte.În California, dacã vrei sã faci conversaþie cu fata încasã sau cu grãdinarul, poate ar trebui sã cunoºti cincicuvinte în spaniolã – nu mai multe : cinci. Existãdicþionare speciale : Spaniola pentru cameristadumneavoastrã, Spaniola pentru grãdinarul dumnea-voastrã.

Daciana Branea : ªi asta e politically correct ?Michael Heim : Nu, dar nici oamenii care o fac nu

sunt.

Cafeaua doamnei Jakobson

Adriana Babeþi : ªi totuºi, cum rãmâne cu EuropaCentralã ?

Michael Heim : M-am apucat de lingvisticã pentrucã învãþasem limbi atât de diferite ºi-mi plãcea teoria.La fel se întâmpla ºi cu muzica : eram muzician, îmiplãcea sã cânt la pian ºi îmi plãcea ºi teoria muzicalã.Dar dupã prima sãptãmânã a carierei mele de lingvistmi-am dat seama cã mã înºelasem. În a douasãptãmânã puteai sã-þi schimbi opþiunea ºi sã mergi


la un alt curs. Când mã întreabã oamenii de ce m-amdus la catedra de slavisticã, încep sã râd ºi le spun cãmotivul a fost cã aceasta se gãsea la etajul III. Laetajul II era catedra de francezã. Franceza era – esteîncã – limba strãinã pe care o vorbeam cel mai bine.Le-am cerut date despre programul lor, dar nici mãcarnu s-au uitat la mine, pentru cã aveau deja prea mulþistudenþi. La etajul I era biblioteca, la etajul III eraulimbile slave, la etajul IV, germana.

Adriana Babeþi : Dar nu ai ajuns pânã laetajul IV…

Michael Heim : Nu, pentru cã secretara de laetajul III era foarte…

Marius Lazurca : Calmã ?Michael Heim : Mai rãu, era blazatã. Mi-a spus

ceva de genul : „Dacã eºti destul de bun pentru noi,vom ºti”. Aºa cã am rãmas acolo. Eram specializat înrusã, cel puþin pe hârtie ºi, chiar dacã studiileorientale erau adevãrata mea specialitate, lucrasemmult pe rusã. Dar sã ne întoarcem la Europa Centralã.La catedra de slavisticã se studiazã literatura rusã,plus o altã literaturã est-europeanã. Dacã te specia-lizezi în lingvisticã, studiezi rusa ºi alte douã limbi.Rusa este limba slavã esticã, iar celelalte douã limbisunt : una, o limbã slavã vesticã (poloneza sau ceha),ºi cealaltã, o limbã slavã sudicã (bulgara sau sârbo--croata).

Daciana Branea : Aceastã alternativã þi se pãreamai comodã decât literatura ?

Michael Heim : Dupã cum am mai spus, nu voiamsã studiez literatura pentru cã îmi plãcea prea mult.Acesta este motivul pentru care nu am studiat muzica.Mi-am spus cã literatura înseamnã atât de mult pentrumine încât ar fi o greºealã profesionalã sã mã apropiiîn acest fel de ea. Profesia e una, afinitatea alta.

Daciana Branea : Poate cã ar trebui sã neschimbãm ºi noi profilul...

Michael Heim64

Michael Heim : Ceea ce te atrage prea tare n-artrebui sã-þi devinã profesie, asta era pãrerea mea.M-am apucat aºadar de lingvistica slavã, ceea ce eracu totul altceva decât cursul de lingvisticã generalã.Puteam sã mã ocup puþin ºi de literaturã. Am aleslimba cehã. De ce ? Din douã motive. Auzisem cãprofesoara de cehã e foarte bunã – când vã voi spunecine este, veþi înþelege. Apoi îmi aminteam ce-mipovestea mama despre cehi. În perioada când tatãlmeu fusese compozitor la Hollywood exista acolo unfel de Mafie central-europeanã : ei compuneau muzica,ei regizau filmele, ei fãceau totul, erau foarte mulþi,dar despre majoritatea nici nu se auzise. De exemplu,tatãl meu, care era un nou venit, a compus muzicãpentru filme fãrã sã fie vreodatã recunoscut. Aºa s-aîntâmplat cu toþi la început, pentru ca apoi sã urcetreptat în ierarhie. Mama îºi amintea de femeile cehe,povestea cã majoritatea erau ºi frumoase, ºi inteli-gente, ºi bune gospodine, se îmbrãcau elegant. Dar sãmã întorc la profesoara mea. Toþi aþi auzit de lingvistulRoman Jakobson. Ei bine, ea era doamna Jakobson,soþia lui. ªi domnul Jakobson era profesorul nostru delingvisticã, un om minunat, îºi iubea…

Daciana Branea : Soþia….Michael Heim : O iubise, dar tocmai divorþaserã.

Nu i-am vãzut niciodatã împreunã. Îi eram, aºadar,student ºi lui. Ea preda ceha ºi era o femeie minunatã.Era o adevãratã doamnã central-europeanã – cores-pundea perfect caracterizãrii mamei – ºi pe deasupracultã ºi rafinatã, cãlãtorise mult, cunoºtea pe toatãlumea. Aºa am ajuns sã învãþ ceha ºi am aflat ce estecafeaua espresso. Parcã o lume întreagã se deschideaînaintea mea o datã cu limba cehã.

M-am hotãrât sã merg la Praga. Profesoara meaera aºa de interesantã încât mã aºteptam ca toþi cehiisã fie la fel ca ea. Bineînþeles cã nu era aºa. Dar acelaa fost un moment bun pentru a vizita Cehoslovacia.


Am ajuns acolo în ’65, în momentul în care se fãceadeja simþitã o deschidere. Era o diferenþã ca de la cerla pãmânt între Uniunea Sovieticã a anului 1962 ºiCehoslovacia anului 1965.

Daciana Branea : L-ai întâlnit atunci pe Havel ?Michael Heim : Da, iatã cum s-a întâmplat. În

anul acela îmi vizitasem o mãtuºã ºi un unchi de caremã simþeam foarte legat. Acelaºi unchi Leonard cucare îl confundasem pe pe ºeful Corpului pentruschimburi de cetãþeni. Le-am spus cã studiez ceha. Defapt, tuturor celor cãrora le spuneam acest lucru li sepãrea o prostie. De ce sã vrea cineva sã înveþe limbacehã ? Nimeni nu mai auzise nimic despreCehoslovacia din 1938, de la momentul München. Însãmãtuºa mea, în loc sã-mi spunã cã acesta e un lucruciudat, mi-a zis : „O, cea mai bunã colegã de ºcoalã amea e ziaristã ºi locuieºte acolo cu familia.” Deciaveam unde sta în Cehoslovacia. Copiii familieirespective m-au prezentat grupului lor de prieteni.Nu existau prea mulþi americani pe acolo, iar eu eramun american care vorbea ceha pe deasupra, aºa cãoamenii doreau sã mã cunoascã. Douã sãptãmânidupã ce am ajuns la Praga am fost dus sã vãdpremiera uneia din piesele lui Havel. ªi acum cred cãeste una din cele mai bune creaþii ale lui –Memorandum, o piesã satiricã despre limbajulbirocratic, dar ºi o alegorie despre întregul sistemcomunist. Nãdãjduiesc cã a fost tradusã ºi în românã.I-am fost prezentat apoi lui Havel ca oaspete american.Însã nu l-am mai vãzut de atunci. Îl admir enorm demult, am scris o criticã amãnunþitã a Scrisorilor cãtreOlga, i-am tradus cuvântarea þinutã la UCLA acumcâþiva ani, iar piesele lui le predau studenþilor mei(sunt un material de studiu foarte util pentru a-i facepe tineri sã înþeleagã cum funcþiona regimul comunist).Dar nu suntem prieteni.

Michael Heim66

Moºtenirea

Adriana Babeþi : Cum te-ai apropiat desârbo-croatã ?

Michael Heim : Asta s-a întâmplat mult mai târziu.Adriana Babeþi : Atunci, în ordine, dupã cehã, ce

limbã urmeazã ? Maghiara ? De ce ?Michael Heim : Maghiara, dar nu din motive

sentimentale. V-am spus ceva mai devreme cã buniciimei fãceau parte din burghezia respectabilã – nicimicã, nici mare –, aveau niºte patiserii. Dar aveau ºio casã pe care tata a trecut-o pe numele meu. ªi pentrucã eram cetãþean american, nãscut în America, cânds-au naþionalizat casele, de aceasta nu s-a pututatinge nimeni. Aºadar, când am vizitat-o pe bunicamea în acelaºi an 1962, ea mi-a vorbit despre aceastãcasã. Mi-a spus : „Tu eºti ungur” (era o mare patrioatãºi de aceea nu voia sã vinã în America) „ºi asta estecasa ta, poþi veni aici când vrei”. M-am dus la unavocat ºi l-am rugat sã-i trimitã bani bunicii. Amvândut casa. Când a aflat, bunica a început sã plângã,aºa cã m-am întors la avocat. Pentru cã aveam doar19 ani, nu 21, s-a dovedit cã demersul meu nu fuseselegal, deci casa nu fusese vândutã. Mai târziu, mulþiani dupã moartea bunicii, am fãcut-o totuºi ºi,nepricepându-mã la afaceri, am pierdut toþi banii…În fine. Dar pentru cã atunci trebuia sã fac afaceri cuungurii, am început sã învãþ ungureºte... În aceaperioadã începusem deja munca de traducãtor. Trebuiasã stau câteva sãptãmâni în Ungaria pentru a rezolvaniºte probleme legale ºi acolo am întâlnit o femeie dela agenþia literarã de stat – încã o femeie central--europeanã care corespundea stereotipului meupozitiv – , cu care am discutat despre literaturã ; încãmai þinem legãtura. M-a întrebat care este autorul


meu preferat. I-am spus cã Cehov. (Cehov este ºi acumscriitorul meu preferat.) Mi-a dat imediat un romande Örkény, pe care l-am tradus îndatã. Romanul s-arnumi, cuvânt cu cuvânt, Expoziþia de trandafiri. Nuºtiu dacã a fost tradus în românã, dar este o cartesuperbã, nemaipomenitã. Un reporter de televiziunevrea sã filmeze trei oameni în agonie, în minutelemorþii, pentru a surprinde procesul trecerii de la viaþãla moarte. Gãseºte trei oameni pe moarte ºi îiurmãreºte... pas cu pas. Romanul (de fapt, mai mult onuvelã, de doar o sutã ºi ceva de pagini) este un studiual modului în care arta preschimbã viaþa. În momentulîn care un lucru este transformat în artã nu mai poatefi identic cu ce era înainte. E o poveste extraordinarde sensibilã. Am încercat sã gãsesc pe cineva care sãfacã un film de televiziune pornind de la aceastãnuvelã. Textul e încã actual, nu se limiteazã la perioadacomunistã. Existã niºte trimiteri la politic, dar nu eleconteazã în primul rând. Este vorba despre artã –televiziunea ca formã de artã – ºi impactul arteiasupra vieþii. Am vorbit cu autorul, care mi-a spus cãideea acestei nuvele i-a venit la New York, în timp ceviziona o emisiune pe o temã asemãnãtoare ºi atransferat acþiunea în Ungaria.

Daciana Branea : Cum ai caracteriza cunoºtinþeletale de limbã maghiarã ?

Michael Heim : De fiecare datã când traduc cevadin maghiarã trebuie sã reînvãþ ungureºte. Mi-e greu,pentru cã maghiara e foarte diferitã de restul limbilorpe care le vorbesc ºi am început s-o învãþ destul detârziu. Aveam aproape 40 de ani.

Daciana Branea : Deci cunoºti limba maghiarãmai mult pasiv.

Michael Heim : Nu chiar pasiv. Traducãtorul trebuiesã aibã mai mult decât o cunoaºtere pasivã a limbiidin care traduce. De aceea mã aflu aici. Dacã vreau sãînvãþ româneºte ca sã traduc, trebuie sã ºtiu cum se

Michael Heim68

exprimã oamenii ºi trebuie sã pot sã reproduc ceea ceaud. Pot sã fac asta în maghiarã. Aº fi în stare sãspun în maghiarã tot ce spun acum fãrã sã sune preaforþat, dar mi-ar lua ceva timp sã formulez frazele, sãmã reobiºnuiesc cu limba. Trebuie sã recapitulez defiecare datã, ºi de fiecare datã îmi este ceva mai uºor.Însã e cea mai grea limbã pe care o vorbesc.

„I-am promis soþiei cã voi pune punct”

Adriana Babeþi : Ce-a urmat dupã maghiarã ?Michael Heim : Sârbo-croata, ºi dintr-un motiv

practic foarte simplu : banii.Adriana Babeþi : Ca ºi în cazul spaniolei ?Michael Heim : Nu, eu nu am câºtigat nici un ban

din asta. Dimpotrivã : universitatea nu avea bani ºipersoana care preda literatura sârbo-croatã s-apensionat. Dacã ar fi existat bani, universitatea ar fiputut angaja pe altcineva. Dar în acelaºi timp amcunoscut o regizoare sârbã, Vida Ognjenović – a predatun trimestru la noi –, care mi-a declarat categoric :„Tu trebuie sã înveþi limba noastrã !” Nu am înþelesatunci de ce a spus „limba noastrã”. Era, de fapt, omodalitate de a evita sã spunã sârbã sau croatã, ometodã care se mai foloseºte ºi acum. Se întâmpla în1984, dar chiar ºi atunci aceasta era o problemã. Unade profunzime, chiar dacã nimeni nu ar fi recunoscut.Acum nu se mai poate folosi termenul „sârbo-croat”.Am putea discuta despre asta, dar e un subiect foartedelicat. În acea perioadã, totuºi, mai puteai încã spuneanumite lucruri, nu era încã o chestiune atât deserioasã. Aºa cã am hotãrât sã învãþ limba. Vida erabunã prietenã cu Danilo Kiš, care tocmai cãuta untraducãtor pentru Enciclopedia morþilor. Aceasta afost prima carte pe care am tradus-o din sârbo-croatã.L-am întâlnit pe scriitor o datã la Belgrad ºi o datã laParis.


Adriana Babeþi : A mai urmat ceva dupãsârbo-croatã ? Deja ne sperii. Româna ?

Michael Heim : Îmi propusesem ca dupã sârbo--croatã sã nu mai urmeze nici o altã limbã. I-ampromis-o soþiei mele. Pentru cã de fiecare datãînvãþarea unei limbi presupunea o anumitã perioadãde timp petrecutã departe de casã. ªi iatã-mã laTimiºoara ! (aparte) (Acum discuþia va deveni puþinpersonalã.) I-am promis soþiei mele cã voi pune punct.Dar în 1992 am fost la o conferinþã în Newark ºi amcunoscut trei români : pe Mircea Mihãieº, Ioana Ieronimºi Adriana Babeþi. ªi mi-am dat seama cã din culturamea generalã lipseºte ceva. Nu ºtiam nimic despreRomânia. M-aþi întrebat despre polonezã. Mi-ar fifoarte greu sã învãþ poloneza ºi s-o folosesc activ, dincauza limbii cehe, pentru cã cele douã sunt foarteapropiate. Dacã aº citi un text în polonezã – nuliteraturã, un eseu, un articol de ziar – aº înþelege.Când a trebuit odatã s-o fac, am reuºit. A trebuit sãcitesc rapid o carte ºi am reuºit. Pot citi în polonezã,dar repede, nu încet. Pot înþelege despre ce e vorba ºicând o aud. Însã cu limba românã, chiar dacã e olimbã romanicã, nu e atât de simplu. Nu poþi citi înromânã dacã ºtii franþuzeºte cum ar citi un ceh înpolonezã. Orice s-ar spune, nici un francez sau italiansau spaniol nu poate citi fãrã o pregãtire prealabilãun text românesc.

Daciana Branea : Dar nu pot înþelege dacã sevorbeºte în românã ? Italienii, de pildã ?

Michael Heim : Chiar pot ? Poate cã aceasta sedatoreazã dorinþei italienilor de a se simþi bine înorice companie. Sau optimismului lor înnãscut. Înþelegde ce ar putea s-o facã mai uºor decât alþii. Dar nicilatinitatea nu poate face miracole, nu poate ºtergedouã milenii. Mi-am dat seama aºadar cã existã oîntreagã zonã despre care nu ºtiam nimic. Judecânddupã oamenii cu care discutasem, îmi dãdeam seama

Michael Heim70

cã e o lume fascinantã. Nu ºtiam nimic despreliteratura românã, dar cu asemenea oameni… Un altmotiv e acela cã, la data respectivã, am hotãrâtîmpreunã cu un coleg sã alcãtuim un grup interesatde literaturile central-europene ºi sã elaborãm împreunão programã literarã, sã vedem clar ce era tradus înenglezã din literaturile acestei zone, ce era binetradus, ce era prost tradus ºi trebuia retradus, cefusese bine tradus, dar nu se putea gãsi. Am cerutpãrerea a douã persoane în fiecare caz : cineva a cãruilimbã maternã era engleza ºi cineva a cãrui limbãmaternã era limba vizatã. Nu am avut probleme lanici una din limbi, cu excepþia românei. Nu era nimenicare sã se fi nãscut în Statele Unite ºi sã fi studiatlimba ºi literatura românã. Românul pe care îl aveamera extraordinar – e vorba de Virgil Nemoianu –, dara trebuit sã munceascã pentru doi. E drept, existãerudiþi americani – Daniel Chirot, Keith Hitchins,Gail Kligman, Katherine Verdery – care au învãþatfoarte bine româneºte, dar sunt cu toþii specialiºti înºtiinþele sociale.

Nu gãsisem deci pe nimeni care sã poatã traducedin literatura românã. Acesta era al doilea motiv, dupãcum mi-am dat seama mai târziu. Al treilea motiv erafaptul cã aveam o lectoriþã excelentã din Bucureºti.

Adriana Babeþi : Georgiana Gãlãþeanu.Michael Heim : Da, Georgiana Gãlãþeanu-

-Fãrnoagã. Lucra în catedra noastrã ºi îi puteam puneîntrebãri. Acest proiect m-a preocupat timp de câþivaani. Dar între timp am petrecut o lunã în Italia undea trebuit sã þin conferinþe în italianã.

Adriana Babeþi : La Bologna ?Michael Heim : Da, la Bologna, apoi la Padova, în

nord. Mi-a prins bine sã învãþ limba, pentru cã doreamsã citesc o carte nemaipomenitã, Praga Magica a luiRipellino. El a fost creatorul unui nou gen deliteraturã pe care îl va folosi ºi Claudio Magris. Cartea


se cheamã Praga magica ºi Ripellino a subintitulat-oromanzo saggio, roman-eseu. Este o carte fascinantã.Cuprinde aproximativ 150 de fragmente de istorieculturalã ºi chiar personalã. Cartea poate fi cititã doarca o elegie despre trecut. A fost scrisã în ’71-’72, înperioada cea mai neagrã din istoria recentã aCehoslovaciei. Sunt mândru cã am sfârºit prin a otraduce.

Un „detaliu tehnic”

Dorian Branea : Ar fi interesant sã ne vorbeºtidespre felul cum îþi alegi romanele pe care le traduci…

Michael Heim : Aº vrea sã-mi pot alege romanelepe care le traduc. Desigur, pot face unele sugestii, dar,cel puþin în ultima vreme, editorii sunt foarte îngrijoraþide situaþia financiarã ºi se orienteazã spre cãrþileprofitabile. De obicei, am foarte puþine argumente înacest sens. Aºa cã, ori de câte ori propun o carte, încercsã folosesc o strategie diferitã, iar strategia meaconstã în a le spune editorilor de ce opera respectivãe importantã în linia unei tradiþii ºi de ce publicul delimbã englezã ar trebui sã o aprecieze. Foarte deseditorii îmi trimit câte un roman ºi sunt rugat sã scriureferate despre el, ceea ce mã grãbesc sã fac, uneori lamodul pozitiv, alteori dimpotrivã. Cred cã asta e oparte extrem de importantã a muncii mele, partea„secretã”. Responsabilitatea pe care o implicã esteenormã. Nimeni nu a publicat vreodatã o carte pe caream respins-o… dar nu pot spune cã toate cãrþile pecare le-am recomandat au fost publicate. Problema ecã, ori de câte ori recomand o carte din proprieiniþiativã, apare suspiciunea cã aº vrea s-o traduc,chiar dacã uneori nici nu-mi trece prin cap.

Dorian Branea : Deci ce te atrage în primul rândla o carte ?

Michael Heim72

Michael Heim : Primul lucru care mã intereseazãeste limba. Nu vreau sã spun cã ideile nu au absolutnici o importanþã. Pentru mine, cel puþin, nu ideilecare iau în stãpânire textul conteazã, ci literaritatealui. În fond, ce e literatura ? Eu unul, am fost educatîn spiritul structuralismului ºi cred cã asta mi-a dato mare libertate de miºcare.

Dorian Branea : Crezi cã structuraliºtii au reuºitsã impunã, aºa cum visau, o „ºtiinþã a literaturii” ?

Michael Heim : Nu cred cã asta e problema. Nucred cã avem nevoie de o ºtiinþã a literaturii. În oricecaz nu avem nevoie de cuvântul „ºtiinþã”. Dacã vreisã-i spui ºtiinþã, n-ai decât. Faptul cã afirm cã ceea cefac este „ºtiinþific” nu mã ajutã deloc sã citesc o cartemai bine. Probabil cã pentru cei care se ocupã deºtiinþele sociale e important sã creadã cã aparþin uneiºtiinþe. Mie mi-e indiferent. Un exemplu : Bahtin.Metoda lui m-a ajutat sã vãd în unele cãrþi – în specialîn Švejk – lucruri care altminteri mi-ar fi scãpat. Cutoate acestea, metoda lui Bahtin nu poate fi aplicatãoriunde, nu e universalã. Dar nici nu avem nevoie derãspunsuri universale în ce priveºte critica literarã.

Dorian Branea : Vasile Popovici a dezvoltat încartea sa, Lumea personajului, o criticã extrem deplauzibilã a dialogicului ; analizând mai multe romaneromâneºti ºi strãine, el a gãsit aceastã categoriebahtianã insuficientã, restrictivã, ºi a înlocuit-o cuaceea a trialogicului, categorie inspiratã de sistemulnarativ al tragediei antice, unde evenimentul epic esteprins simultan în trei perspective.

Michael Heim : L-am cunoscut ieri pe VasilePopovici, dar nu am avut timp sã vorbim despre asta.Am sã-l provoc cu prima ocazie. Oricum, e adevãratcã, în critica literarã, nici o modalitate de lecturã nule exclude – sau, mai bine, nu trebuie sã le excludã –pe celelalte. Critica marxistã, de exemplu, în variantãideologicã, e groaznicã. Ca, de altfel, ºi critica


feministã sau cea psihanaliticã. În acelaºi timp, existãmulte lucruri preþioase în fiecare dintre ele, cucondiþia sã nu devinã exclusiviste.

Sorin Tomuþa : O parte a carierei tale univer-sitare este dedicatã studiilor despre traducere. Eºti,de asemenea, un reputat traducãtor din limbi probabilexotice pentru americanul de rând. Este traducereareuºitã o interpretare personalã a textului literar ?

Michael Heim : Oricine a încercat sã traducã ooperã literarã în întregime, nu doar câteva pagini,ºtie cã traducerea înseamnã interpretare. Trebuie sãexiste o interpretare pentru ca tãlmãcirea sã fie dusãla bun sfârºit. Þi-aº da o mulþime de exemple concrete.Da, în mod cert, traducerea este interpretare ºi poþisã-þi dai seama cel mai bine de asta dacã alãturi douãtraduceri diferite ale aceluiaºi text. Se observãimediat cã sunt douã minþi care lucreazã, care privesc,fiecare în alt mod, o chestiune identicã. Nu seîntâmplã aproape niciodatã ca aceeaºi propoziþie sãfie tradusã la fel de douã persoane. Aceastã constatareconduce cãtre prima parte a întrebãrii tale : cum poatefi instruit un viitor traducãtor. În primul rând,traducãtorul trebuie sã fie un cititor perceptiv deliteraturã, ceea ce înseamnã cã se cuvine ca el sãstudieze nu doar istoria literaturii în care doreºte sãse specializeze, ci ºi diverse tehnici de cercetare sauanalize de text, explications du texte.

La seminarul meu de traducere literarã încerc sãaduc împreunã studenþi cu diferite limbi materne. Nulucrez separat cu oameni care cunosc numai francezasau spaniola sau germana. Procedând astfel, tinzi sãte concentrezi doar asupra a ceea ce traducãtoriinumesc limba-sursã, limba din care traduci. Semi-narul devine în acest caz o orã de limbã în loc de unade traducere. Pentru mine, mult mai importantã este,în pregãtirea unui bun traducãtor, limba-þintã, limbaîn care traduci. Aceasta e limba care va fi cititã ºi ea

Michael Heim74

conteazã cu adevãrat. Asta nu înseamnã cã cealaltãlimbã nu e importantã. Fireºte cã este. Dar e vorbaaici de ceea ce eu numesc „detaliu tehnic”. Trebuie sãcunoºti limba din care traduci, trebuie s-o ºtiisuficient de bine pentru a-þi da seama în ce mãsurãnu o cunoºti. La seminarul meu studenþii trebuie sãaducã, în fiecare sãptãmânã, un fragment dintr-untext literar pe care l-au tradus, fragmente ce urmeazãa fi analizate împreunã. Discutãm, mai precis, veleitãþilede operã literarã ale variantelor în limba englezã. Euimitor cã, deºi nu toþi studenþii cunosc limba dincare s-a tradus, ei pot indica precis unde s-a greºit,tocmai fiindcã textul englezesc e fie neclar, fie uneorinu are nici un sens. Cel care traduce nu-ºi dã seamade asta, întrucât e prea implicat în limba-sursã. Nustricã deloc aºadar sã lucrezi cu oameni care nu cunoscneapãrat limba de la care s-a pornit ; de multe ori euînsumi nu o cunosc. În primãvara asta, de pildã, s-atradus din arabã ºi armeanã, limbi strãine mie, ºitotuºi criticile mele ºi ale studenþilor au fost la fel depertinente ca ºi acelea pe care le-am formulat în cazulunor texte traduse din francezã sau spaniolã. Apropo,aceastã tehnicã de lucru poate fi aplicatã oriunde. Înuniversitatea noastrã fiecare trimestru însumeazã zecesãptãmâni de studiu ºi, desigur, nu poþi forma untraducãtor într-un rãstimp aºa de scurt, dar ceea cese poate face este sã convingi pe cineva cã e vorba deo muncã în care meritã sã te implici pe viitor. Adeseaîmi dau seama cã studenþii înºiºi descoperã cusurprindere faptul cã pot deveni traducãtori, cã vor sãpractice aceastã meserie. Toate seminarele de pânãacum au produs traducãtori care publicã traduceri dinopere majore. Cred cã e important ca peste tot în lumesã existe un interes susþinut pentru traduceri, deoareceprintr-o astfel de pregãtire creezi o echipã de oamenicare se vor implica activ în aceastã muncã, adicã nuvor aºtepta ca editorul sã le semnaleze un titlu care e


obligatoriu sã aparã. Dacã fiecare universitate cu undepartament puternic de literaturã comparatã ar începesã producã traducãtori calificaþi, aceºtia s-ar puteaapuca imediat de treabã ºi atunci ar exista mai multeºanse ca ºi operele scriitorilor strãini sã ajungã lapublic. Asta e valabil pretutindeni, nu numai la noi.

Literatura, pur ºi simplu

Sorin Tomuþa : Ce înseamnã studiul literaturiicomparate într-o universitate din California ? Existãun numãr semnificativ de studenþi care doresc sãurmeze aceste cursuri ?

Michael Heim : Îþi voi da un rãspuns personal.Pentru mine, literatura comparatã înseamnãliteratura pur ºi simplu. E un mod de a studialiteratura în afara limitãrilor naþionale. Afirmaþiamea ar putea fi taxatã drept paradoxalã. Când spui„literaturã comparatã” e ca ºi cum ai lua o literaturãºi ai compara-o cu alta. Se poate proceda ºi aºa, nususþin cã n-ar fi o posibilitate. În caz contrar, ajungisã studiezi de fapt o singurã literaturã : pe ceaenglezã, francezã, central-europeanã dacã vrei, rusãºi aºa mai departe, excluzând automat din preocupãrialte literaturi. Acest tip de abordare e unul provincial.Când studiezi o literaturã strãinã, studiul limbiirespective devine aproape o urgenþã. Literaturacomparatã este o literaturã ce-ºi asumã cunoaºtereaunei limbi în modul în care, dupã cum spuneam, otraducere ºi-o asumã. Dacã eºti traducãtor, trebuie sãcunoºti limba, fiindcã dacã nu îndeplineºti aceastãcerinþã, pur ºi simplu nu te poþi numi astfel. Dacã teocupi cu literatura comparatã e obligatoriu sã cunoºtilimba cãreia îi aparþine literatura respectivã, dinacelaºi motiv. Însã cunoaºterea unei limbi nu trebuiesã devinã un scop în sine, ci este doar un mijloc. Prinurmare, ceea ce studiezi este literatura luatã ca

Michael Heim76

întreg. De aceea literatura comparatã tinde sã devinãcatedra la care se învaþã ºi teoria literaturii. Acesta eun lucru bun, dar e totuºi numai un aspect. Teorialiteraturii a fost supralicitatã ca disciplinã în ultimeledouã decenii, însã cred cã ne apropiem de finalul domi-naþiei sale. Sunt ºi alte lucruri pe care un student leînvaþã în cadrul departamentului de literaturãcomparatã, discipline ce nu trebuie neapãrat sã aibãde-a face cu literaturile naþionale. La UCLA, de pildã,toþi studenþii la literaturã comparatã sunt obligaþi sãurmeze trei literaturi : una principalã ºi douã secundare.Una din „literaturile” secundare poate fi, pânã laurmã, o anumitã ºcoalã de teorie literarã, cum ar fideconstructivismul, feminismul, postcolonialismul sauformalismul rus, care constituie o provocare pentrustudenþi. De asemenea, tot ca literaturã secundarã,pot fi audiate cursuri precum : istoria artelor, muzicãsau un domeniu nou de care mã simt foarte ataºat ºidespre care pot vorbi ore în ºir, intitulat studii detraducere. Acestea au apãrut în Anglia acum douãdecenii ºi astãzi cuceresc lumea. Existã, în general, oofertã bogatã de discipline, dar aº vrea sã mã întorc laacea definiþie formatã dintr-un singur cuvânt,deoarece cred în ea fãrã rezerve : literatura comparatãînseamnã studiul literaturii în forma sa cea maiconcentratã.

Daciana Branea : Numai cã, în comparaþie cuºtiinþele socio-politice, literatura e marginalizatã dince în ce mai mult…

Michael Heim : Da, foarte marginalizatã. În StateleUnite se întâmplã, de fapt, un lucru interesant ; nuºtiu dacã situaþia va fi de lungã duratã sau nu.Împãrþirea disciplinelor de studiu pe criterii etnice.Asiaticii sunt axaþi pe ºtiinþele exacte – aproape cã nugãseºti alte rase studiind ºtiinþele exacte. ªtiinþelesociale – clasa de mijloc, albii ; literaturã – nimeni sauexcentricii, care pot aparþine oricãrei etnii. În


literaturã, etnia nu conteazã. Economie – pãtura desus a clasei de mijloc, albii. Engleza o studiazãaproape toþi, dar, din nou, nu mã refer la literaturã, cidoar la limbã. Catedra noastrã de englezã este foartebunã ºi literatura se predã foarte bine. Dar cei carealeg engleza o fac pentru carierã. De exemplu, unavocat care vrea sã înveþe sã scrie sau sã se exprimemai elevat. Aceasta presupune, desigur, ºi studiul lite-raturii, dar numai ca instrument de lucru secund.Minoritãþile etnice tind sã opteze pentru studiileetnice, de exemplu, populaþia de culoare va alegestudiile culturii „negre”. Alte discipline cãutate suntpsihologia ºi sociologia, pentru cã nu sunt prea dificileºi sunt utile pentru gãsirea unei slujbe bune însistemul birocratic.

Daciana Branea : Dar ce se predã în cadrul studiilorculturii „negre” ?

Michael Heim : Istoria minoritãþilor de culoare,literatura lor, problemele lor în societatea americanãcontemporanã. Însã n-aº sfãtui pe nimeni sã aleagã oasemenea disciplinã, pentru cã te þine închis într-unghetou, separat de ceilalþi, blocându-þi posibilitãþilede comunicare. E totuºi o practicã foarte rãspânditã.

Daciana Branea : Cum ai caracteriza situaþiaactualã a universitãþilor americane ?

Michael Heim : Suferim o crizã financiarã ºi seîncearcã depãºirea ei prin reorganizarea universitãþiica afacere, ca societate pe acþiuni. Pânã ºi nouã, profe-sorilor, ni cere sã cãutãm resurse financiare pentruuniversitãþi. Am þinut prelegeri în faþa oamenilorbogaþi – mi s-a cerut s-o fac în speranþa cã aceºtia vorface donaþii pentru universitate. La dineuri, fiecareprofesor se aºazã la o masã ºi încearcã sã-i convingãpe cei cu bani de calitatea învãþãmântului universitar.Am fost furios atunci când am aflat cã se fãcuserãdonaþii pentru renovarea unui amfiteatru care era înstare foarte bunã, în loc sã se dea bani studenþilor

Michael Heim78

pentru burse. De cele mai multe ori se fac donaþiipentru clãdiri, pentru cã oamenii vor sã li seinscripþioneze numele acolo. Dar ce faci dacã nu ainevoie de o clãdire, ci de un profesor ?


K., K., K.

ªI TRIUMFULLITERATURII

Michael Heim80

81

Puzzle cu profilul lui Michael Heim

Transcriu de pe bandã interviul cu Michael Heim.Din ceaþa memoriei mele precare se decupeazã maiîntâi cadrul idilic din parcul botanic : eu, Doru ºi Michaelpe o bancã la umbrã, cântã pãsãrelele, în dreapta sejoacã niºte copii. Povestim despre dificultãþiletraducerii, despre Cehoslovacia ºi pasiunea lui pentruautorii cehi, apoi intervine Doru ºi deplaseazã discuþiaceva mai la sud-est, înspre sârbi.

Cea dintâi imagine se pierde, iatã-ne – e oraprânzului – mergând sã mâncãm o pizza la „Horse”.De comun acord, am sfidat toate recomandãrileAdrianei, printre care figura un lunch copios („Nu vãzgârciþi !”) la restaurantul „Unirea”, al cãrui aer stãtutmã deprimã. Traversãm aºadar, agale, Piaþa Unirii, eo cãldurã aproape extraterestrã, pãºim „ca pe altãplanetã, imensã, strãinã ºi grea”. (Vom renunþa totuºila carne, preferând câte o vegetarianã stropitã cu„Timiºoreana Pils”, berea de pe toate gardurile.)

Ne bate soarele în cap ºi ne face vraiºte în idei.Michael ne întreabã dacã am citit cartea despre Pragaa lui Angelo Maria Ripellino. Bineînþeles cã nu ºi, laora aceea, chiar numele îl reþinem cu greu. DesprePraga magica o sã-mi amintesc abia când, peste câtevaluni, voi þine în mânã versiunea englezã trimisã deMichael de la Los Angeles. Va deveni pentru o vremecartea mea de cãpãtâi. Mai adãugând o piatrã la temeliaminunatului „oraº al lucrurilor pe care oamenii ar fivrut sã le facã” din visul lui Jerome K. Jerome, voiplãnui cu Doru sã scriem ºi noi ceva la fel de frumosdespre Timiºoara.

La masã vorbim despre câte-n lunã ºi-n stele, deparcã n-am avea voie sã-i lãsãm omului nici o clipã derãgaz. Cum fac paradã de un vocabular englez cât mai

Michael Heim82

sofisticat, folosesc în trecere cuvântul literati.Poliglotul nostru oaspete mã felicitã pentru acest termenrar ºi oarecum pretenþios. (Mã umflu în pene retroactivatunci când, la câteva sãptãmâni dupã plecarea luiMichael, dau întâmplãtor peste cuvântul literati într-unadintre cãrþile pe care le-a tradus, Insuportabilauºurãtate a fiinþei a lui Kundera.)

Îl reîntâlnim pe Michael în ziua plecãrii. Nu-mi potlua ochii de la picioarele lui mari, incomode, care semiºcã cu o anumitã stângãcie în pantofii obosiþi. Seînvârte de la unul la altul ca o pãpuºã acþionatã desfori ; ne pupãm, ne luãm rãmas bun. „O sã ne scriem,sigur, o sã ne trimitem imeil.” Înainte de a urca înminibus-ul care îl va duce la Budapesta, Michael mãcalcã tare pe bombeul stâng.

Caseta se apropie de sfârºit, iar Michael Heim atãcut. Cu un ultim exerciþiu de traducere, notez conºti-incioasã gãlãgia pãsãrelelor : tweet-tweet. (DacianaBranea)

Acea „bandã” loialã

Adriana Babeþi : Dragã Mike, nici nu îndrãznescsã te întreb ce mi-am pregãtit. Dacã spui cã existãoameni care nu au auzit de Dante sau Balzac, ce sãmai spunem atunci de Hašek sau de Kundera, de Kišsau de Esterházy. Ce se întâmplã cu aceastã literaturãa Europei Centrale în Statele Unite ? Cum e perceputã ?

Michael Heim : Am mai spus cã existã în masaaceea imensã mici grupuri, de zeci, sute, poate chiarmii de cititori. Cu singura condiþie ca aceste opere sãfie traduse. Chiar dacã nu sunt citite imediat de sutede mii de oameni, când le traduc îmi spun – ºi mãliniºtesc – cã ele se aflã în biblioteci. M-am întâlnit cucineva care, aflând cã sunt profesor de limbi slave,mi-a spus cã tocmai luase de la bibliotecã un romanformidabil al unui sârb, Crnjanski : Migraþiile. Voia sã

83K., K., K. ºi triumful literaturii

ºtie dacã auzisem de el, sã mi-l recomande. Nici nu îþipoþi imagina câtã bucurie mi-a fãcut. Sau se întâmplãsã vãd cã cineva citeºte în avion o carte tradusã demine. Evident cã sunt miºcat. Nu trãiesc aºa cevazilnic, dar totuºi, de câteva ori mi s-a întâmplat. Chiardacã romanele se vând prost (un tiraj mediu nu trecede douã mii de exemplare într-o þarã ca SUA), cred cãacest aspect nu conteazã. Va exista întotdeauna acea„bandã” loialã, care nici mãcar nu are conºtiinþa faptuluiexcepþional cã existã. Pentru oamenii aceºtia fac totceea ce fac. ªtiu cã e foarte important pentru ei sãciteascã Hrabal, Esterházy, Ugrešic, Kiš sau Crnjanski.

Adriana Babeþi : Câte cãrþi din zona aceasta aEuropei ai tradus ?

Michael Heim : Am sã-þi pot rãspunde abia cândo sã merg acasã ºi o sã fac un fel de bilanþ. Nu le-ammai þinut evidenþa. Peste douãzeci, cred. Dar am tradusmult ºi din rusã. Deci din altã zonã de culturã.

Adriana Babeþi : Dintre toþi autorii traduºi dinEuropa Centralã, care se bucurã de cea mai marenotorietate în Statele Unite ?

Michael Heim : Kundera, Kundera, Kundera. Dedeparte. Îl ºtie aproape toatã lumea, chiar dacã nu l-acitit. Îl parafrazeazã mulþi, cu Insuportabila uºurãtatea fiinþei, ca ºi cum ar fi vorba de Hamlet. Mã umflãrâsul când vãd titluri prin ziare parafrazându-l peKundera. Nici mãcar redactorul care mi-a propustraducerea nu a ºtiut la început sã reproducã titlulexact. ªtia doar cã e ceva abstract. Prima datã cândam auzit titlul în cehã, mi-am zis cã o sã fie greu, dara mers. Între timp Kundera a sunat ºi i-a spus redac-torului ceva de genul : „ªtiu cã pentru voi, americanii,ãsta e un titlu cam ’tare’, putem încerca altceva”. ªi apropus ceva mai uºor, titlul unui capitol, poate. Nuam fost de acord. I-am spus cã nu suntem copii. Dacãtitlul era acela, aºa trebuia sã rãmânã. ªi a aºa arãmas. Am supravieþuit, nimeni nu s-a ºocat.

Michael Heim84

Dimpotrivã. Aºa cã sunt foarte mândru cã am impustitlul original. Pânã ºi filmul care s-a fãcut dupã cartel-a pãstrat. Din pãcate, dupã opinia mea, fimul e subnivelul cãrþii, deºi mulþi l-au apreciat.

Cornel Ungureanu : Cum ai defini relaþia luiKundera cu spiritul ceh ?

Michael Heim : Acum Kundera îºi spune „scriitoreuropean”. Ceea ce ºi este. Ultimele douã cãrþi le-ascris direct în francezã. Dar, dupã mine, el continuãsã fie un scriitor ceh. ªi e extrem de conºtient derãdãcinile sale. A scris un studiu despre VladislavVančura, un mare romancier ceh necunoscut în strãi-nãtate, pentru cã e foarte greu de tradus. Temele luisunt foarte ceheºti. Poate într-o zi o sã mã încumet sãîl traduc.

Cornel Ungureanu : Existã o relaþie profundãîntre scriitorii cehi ºi regizorii cehi…

Michael Heim : Da. Chiar Kundera a fost profesornu la Litere, ci la cunoscuta ºcoalã de film de la Praga.Acolo preda literatura francezã. Filmul era extrem deimportant în aceastã relaþie. Pe mine personal m-aajutat sã impun literatura cehã pe piaþa americanã.Impactul culturii cehe asupra publicului era dejarealizat prin Menzel sau Forman. Þin minte cã,datoritã filmului lui Menzel Trenuri strict supravegheate,care a luat Oscarul, am putut sã câºtig oarecum bãtãliapentru romanul ceh. Au mai contat ºi evenimenteledin 1968.

Cornel Ungureanu : Atunci l-ai cunoscut peHrabal ?

Michael Heim : Nu. În 1965, când am fost înCehoslovacia ºi când mi-a fost prezentat drept cel maiimportant scriitor ceh în viaþã. Aº vrea sã revin însãasupra rãdãcinilor cehe ale lui Kundera. În studiulacela despre Vančura era vorba ºi despre Čapek,cãruia Kundera mãrturiseºte cã îi datoreazã mult.Cine a citit Gluma poate înþelege acest lucru. Čapek


susþine în mai toate romanele sale, dar ºi în O viaþãobiºnuitã, cã nu existã vieþi mediocre, banale,confundabile, cã fiecare îºi are propria biografie, neîn-tâmplãtoare, ºi deci propriul punct de vedere, viziuneasa personalã.

Cornel Ungureanu : Ce impresie þi-a fãcutHrabal atunci, în 1965 ?

Michael Heim : El a marcat adevãrata meaintroducere în literatura central-europeanã. Desco-peream prin el un univers cu totul nou. Dupã opiniamea, Hrabal e întruparea Europei Centrale. Pentrucã în opera sa se regãsesc toate temele acestei zone,dar nu într-o manierã doctã, cultã, ci dimpotrivã. Totceea ce face Hrabal este extrem de popular, dar sevede limpede ºi faptul cã e un om extrem de cultivat.Cunoºtea la perfecþie literatura ºi filosofia germanã,cu precãdere Schopenhauer, Nietzsche, dar ºi Hegel.

Daciana Branea : Care dintre literaturile central--europene e cel mai bine cunoscutã în SUA ?

Michael Heim : În mod cert, literatura cehã, ºiasta datoritã lui Kundera.

Daciana Branea : A fost, în acest sens, articoluldespreTragedia Europei Centrale a lui Kundera chiaratât de important pe cât se spune ?

Michael Heim : A fost extrem de important, numaicã a venit dupã ce Kundera devenise deja celebru cascriitor. Kundera a ajuns cunoscut în State, ca scriitor,mai întâi pentru Cartea râsului ºi a uitãrii, la înce-putul anilor ’80…

Articolul Tragedia Europei Centrale a fostimportantã ca o explicaþie referitoare la „cealaltãEuropã”. Ulterior, Philip Roth avea sã inaugureze oserie de traduceri din literatura Europei Centralenumitã Cealaltã Europã. „Cealaltã Europã” a devenitlocul unde puteai sã mergi ca sã descoperi toþi aceºtiautori. Iar tu, ca un cititor american oarecare,neºtiind ce cãrþi sã alegi, puteai sã te laºi în seama lui

Michael Heim86

Roth. El era omul care te putea îndruma… ºi a fãcut-o.Iar numele lui era mereu pe coperta fiecãrui volum,tipãrit cu litere la fel de mari ca ºi cele ale autorului.Sunt sigur cã editorii fãceau asta intenþionat, fiindcãei ºtiau cã era mult mai probabil ca publicul americansã cumpere o carte cu numele lui Philip Roth pe copertã,decât cu un nume pe care nu-l puteau pronunþa ºi pecare nu-l mai vãzuserã niciodatã.

„Am fost un pionier ratat”

Daciana Branea : Spuneai deunãzi cã Cehia teispitea pentru cã þi se povestise mult despre frumuseþeafemeilor de acolo. Ai fost dezamãgit sau dimpotrivã ?

Michael Heim : Am venit prima oarã înCehoslovacia în vara lui 1965. Aveam 22 de ani, iaraspectul la care te referi era desigur foarte important…ºi am fost pe deplin mulþumit... (râde)... de ceea cegãsisem. Nu mã gândesc totuºi numai la femei, ci latoþi cei de vârsta mea. Ei m-au învãþat un lucru pecare eram surprins sã-l aflu despre mine însumi, m-auînvãþat cât de „american” eram...

Fusesem în Uniunea Sovieticã cu trei ani înainte.Era în 1962, prima mea excursie în Europa, ºi eramfoarte naiv, în sensul bun al cuvântului. Nu aveamidei preconcepute. Am fost pur ºi simplu îngrozit deceea ce gãsisem acolo : lipsa de libertate, frica... Cândam ajuns în Cehoslovacia, lucrurile stãteau cu totulaltfel. Am întâlnit oameni de vârsta mea care ºtiaucum sã þinã piept sistemului, cum sã se comporte îninteriorul acestuia ºi cãrora nu le era deloc fricã. Nu-ideranja, de pildã, sã stea de vorbã cu strãinii. În timpce, în Uniunea Sovieticã, o întâlnire se plãnuia cumult înainte, iar dacã voiai sã întâlneºti pe cineva pestradã, de exemplu, n-ai fi putut sã-i adresezi nicidouã cuvinte, cãci ºtiai cã îi puteai face rãu. La Praganu aveam nici o problemã de acest fel.


Daciana Branea : În ce privinþe se mai deosebeaCehoslovacia de URSS ?

Michael Heim : Cel mai important era faptul cãacolo, în acel moment (în 1965), oamenii aveauîncredere unii în alþii. ªi puteau sã-ºi spunã unulaltuia orice voiau. Chiar dacã nu o fãceau în public,erau cât se poate de liberi unul faþã de celãlalt. Pentrumine, lucrul cel mai important a fost cã am învãþat cãnu trebuie totdeauna sã crezi ceea ce citeºti ºi cãprietenii mei erau cititori mult mai sofisticaþi decâtmine. Cititori de ziare, dar, prin extensie, cititori deorice, adicã ºi de literaturã. Fusesem educat sã credcã tot ceea ce citeam era, mai mult sau mai puþin,adevãrat. ªi, mai mult sau mai puþin, tot ceea ceciteam era adevãrat. Prietenii mei cehi obiºnuiau sãpunã totul sub semnul întrebãrii, în timp ce euînclinam sã accept totul.

Daciana Branea : Ce citeau ?Michael Heim : Citeau tot ce le cãdea în mânã. Se

mai ºi traducea, pe ici pe colo, câte ceva. Iar literaturacehã devenea din ce în ce mai interesantã. Întrebammereu care erau cei mai buni scriitori ai momentului...fiindcã existau scriitori „tineri” excepþionali. Primaoarã când am fost în Cehoslovacia, studiam limba cehãabia de un an ºi, desigur, nu eram pregãtit sã citescliteraturã. Dar m-am întors în anul urmãtor, în 1966,apoi, din nou, în 1968 ºi am învãþat mai multe despreo serie de autori pe care acum îi ºtie toatã lumea, caresunt astãzi o parte a marii literaturi universale. Celemai importante nume erau Hrabal, Kundera,Škvorecký. Pe atunci, complet necunoscute în afaraCehoslovaciei. În prima mea varã acolo, vara lui 1965,l-am întâlnit pe Havel. Dupã cum am mai spus, nu amdevenit prieteni, dar l-am cunoscut, i-am strâns mâna,am mers la premiera piesei sale Memorandum.

Daciana Branea : Care a fost primul autor ceh pecare l-ai tradus în englezã ºi de ce ?

Michael Heim88

Michael Heim : Primul autor pe care am încercatsã-l traduc în limba englezã a fost Škvorecký, pe carede asemenea îl întâlnisem. Škvorecký ºtia, la rândulsãu, engleza, era specialitatea lui. Am hotãrât sã traducuna dintre povestirile sale, iar când m-am întors laNew York am trimis-o unei edituri. Era una dintrepovestirile poliþiste ale lui Škvorecký, ºi prin inter-mediul acestei traduceri, mi s-a servit, din nou, olecþie. Editorul mi-a spus cã citise povestirea, cã îiplãcuse, dar... traducerea avea scãpãri. Mi-a semnalatchiar una din greºeli : tradusesem un cuvânt careînseamnã „bronzat” cu „ars de soare”. O greºealãuriaºã, ºi nu se poate spune cã ea a provenit dintr-olipsã de înþelegere a limbii cehe, ci din faptul cã eramneglijent în mânuirea limbii engleze. Am realizat cã oasemenea întâmplare nu trebuia sã se repete niciodatã,cã trebuia sã fiu foarte atent cu propria mea limbã.Am învãþat cã traducãtorul e scriitor în limba samaternã, iar limba din care el traduce nu reprezintãdecât – cum îmi place sã spun, exagerând desigur –un „detaliu tehnic”. Fireºte, trebuie sã cunoºti limbadin care traduci, dar, dacã nu înþelegi textul suficientde bine, partida nu-i deloc pierdutã, fiindcã poþi cereajutorul unui vorbitor nativ. Lucrul cel mai importanteste însã sã stãpâneºti limba în care traduci.

Daciana Branea : La momentul când îþi începeaicariera de traducãtor din literaturile EuropeiCentrale, exista deja în Statele Unite o aºteptare înacest sens, un interes mai deosebit pentru spaþiulcultural central-european ?

Michael Heim : Nu exista nici urmã de interes.Daciana Branea : Ai fost, aºadar, un fel de pionier...Michael Heim : Am fost un pionier ratat. Mai întâi

pentru cã prima mea traducere n-a fost bunã –editorul avea dreptate –, apoi pentru cã eram foartetânãr ºi nimeni nu mã bãga în seamã. Între 1966 ºi1968 am exersat cu mici fragmente de prozã pentru a


atrage atenþia editorilor americani asupra acestorautori. Eram convins cã erau niºte scriitori foartebuni. Dar, repet, n-am gãsit pe nimeni sã mã asculte.Apoi a venit 1968.

O lume vibrantã

Daciana Branea : Cum ai fost primit, caamerican, în Cehoslovacia ? Era „epoca jazzului” lacehi...

Michael Heim : Da, cehii erau foarte interesaþi, lavremea aceea, de muzica ºi de literatura americane.Ceea ce nu se întâmpla în URSS, unde propagandaera atât de puternicã, încât oamenii fie o credeau fãrãrezerve, fie o luau drept ceva în întregime greºit ºi, înconsecinþã, SUA era consideratã un fel de paradisinaccesibil. Cehii erau mult, mult mai sofisticaþi... Aºvrea sã vã povestesc despre prietenii pe care mi i-amfãcut, despre cei de vârsta mea. Pãrinþii majoritãþiilor aparþinuserã clasei de mijloc, burgheziei, pe vremeacând cuvântul „burghez” era un termen neutru. Mulþiavuseserã apoi probleme, la instalarea regimuluicomunist. Însã, într-un fel sau altul, ei rezolvaserãaceste probleme. Eu m-am nãscut în 1943. Dacã toþiprietenii mei s-au nãscut, sã zicem, în 1943, înseamnãcã ei au mers la ºcoalã în 1948, primul an al regimuluicomunist.

Daciana Branea : Au crescut, adicã, o datã cu el...Michael Heim : Da, au fost prima generaþie

educatã integral sub acest regim. Totuºi, într-un felsau altul, ºtiau cu toþii cã la ºcoalã se spune una, iaracasã alta. În Uniunea Sovieticã era pe vremea aceeafoarte greu de trãit, pentru cã douã sau trei generaþiicrescuserã deja sub regimul comunist ºi o mulþimedintre aceºti oameni proveneau din familii analfabete.Sovieticii i-au învãþat sã citeascã, apoi le-au pus înmâini numai cãrþile pe care trebuiau sã le aibã. I-au

Michael Heim90

controlat din punct de vedere mental, spiritual,intelectual. În Praga, unde populaþia era 100% alfabe-tizatã, unde toatã lumea ºtia sã scrie ºi sã citeascã,aºa ceva nu s-a putut întâmpla. Pentru câþiva ani, auºtiut cu toþii cã trebuie sã se ascundã. Aveau multãexperienþã în acest sens, tocmai ieºiserã dinProtectoratul pe care li-l impusese Hitler. ªtiauaºadar cum sã „trateze” cu sistemul ºi îl aveau ºi peŠvejk sã-i înveþe. Erau foarte interesaþi de America,dar nu mã simþeam deloc ca un exponat de muzeu sauca un animal de la grãdina zoologicã. Eram o persoanãnormalã, cu interesele ºi dorinþele unui tânãr de 22de ani, la fel ca ei. Doar cã eu mã nãscusem într-olume diferitã ºi puteam sã-i învãþ câte ceva desprelocul de unde veneam. Însã ºi ei, la rândul lor, puteausã mã înveþe foarte multe lucruri. Între noi se stabiliseo relaþie simbioticã. Una foarte naturalã. De asemenea,interesant a fost pentru mine, ca american, cândm-am întors acasã în America, sã vorbesc cuprofesoara mea de limba cehã despre Praga. Ea m-aîntrebat : „Ce te-a impresionat ca diferit înCehoslovacia ?” Mã surprinsese mai ales, pentru a faceo comparaþie cu Uniunea Sovieticã, cât de liberi erauaceºti oameni din punct de vedere sexual. În Rusia nuam auzit niciodatã vreo referinþã la sex ; era o societatefoarte puritanã. În schimb, la Praga oamenii vorbeautot timpul despre sex, era un lucru cât se poate denatural ; foloseau tot timpul ceea ce s-ar numi „cuvintedin patru litere”. Le-am învãþat imediat, n-a fost nicio problemã. Eram foarte mirat, ºi profesoara mi-aspus : „E firesc, suntem o þarã catolicã...” Asta m-asurprins din nou foarte tare, pentru cã ºi eu crescusemîntr-o comunitate care era 75 sau 80% catolicã. Ocomunitate italianã. I-am spus asta profesoarei mele,iar ea a replicat : „Oh, dar în America nu existã catoli-cism, catolicismul american e protestantism cu papã.”Toate aceste lucruri pe care începusem sã le învãþm-au format… ca pe un american provincial ce eram.


Pentru a ne întoarce la întrebarea referitoare laliteraturã, literatura nu interesa deloc în StateleUnite, nimeni nu auzise de aceºti autori, nimeni nuauzise de aceastã þarã – Cehoslovacia – vremeîndelungatã... Pare incredibil acum, dar, la vremeaaceea, eram foarte puþin conºtienþi de diferenþeleexistente între cele câteva „þãri comuniste”. Cei maisofisticaþi spuneau „þãrile din blocul estic” sau „dinsfera de influenþã sovieticã”. Europa de Est era pentrunoi o singurã patã întunecatã – mizeria simbolizatãde blocurile gri în care locuiau oameni. Toate arãtaula fel. ªi þãrile arãtau la fel. Dispãruserã pur ºi simpludin conºtiinþa noastrã. Nu mai existau, pentru noi,decât ca o prelungire a Uniunii Sovietice. ªi iatã-mãspunându-le celor din jurul meu : greºiþi, acolo undevoi nu vedeþi decât nuanþe de gri existã o lumevibrantã. Vorbeam, desigur, despre Cehoslovacia, nuputeam vorbi despre celelalte þãri, nu puteam sãsesizez încã diversitatea. Dar ºtiam cã aici seîntâmplã ceva. Începând de prin 1966, un numãr defilme ceheºti au început sã fie cunoscute în Vest. Local,ele fuseserã precedate de filmele poloneze. Persoanelemai sofisticate au simþit imediat cã acolo era ceva.

Daciana Branea : Aºadar Europa Centralã a fostdescoperitã în Occident mai întâi prin intermediulfilmului...

Michael Heim : Da. Primii regizori cehi care auavut succes în America sunt Miłoš Forman ºi JiříMenzel. Primele douã filme pe care le-am vãzut aufost Dragostele unei blonde ºi Trenuri strict suprave-gheate, capodopere amândouã. Apoi au venit ºialtele... Însã importantã era, mai cu seamã, situaþiapoliticã. La sfârºitul lui 1967, în luna octombrie, aavut loc Congresul Scriitorilor care a proclamatabolirea cenzurii. Poþi sã-þi închipui ? O uniune ascriitorilor dintr-o þarã comunistã, care singurãdesfiinþeazã cenzura ! Apoi, în ianuarie 1968, cândDubček a venit la putere, în ziare se scria din nou

Michael Heim92

despre Cehoslovacia. Iar în State asta conteazã. Spreexemplu, nici literatura sovieticã nu era prea binecunoscutã. Deºi erau principalii noºtri inamici, amºtiut foarte puþine lucruri despre sovietici o foartelungã perioadã. Dar când a izbucnit un scandal ºiziarele au început sã-i acorde atenþie, Doctor Jivago adevenit best-seller. Prima oarã când am fost în URSS,în 1962, O zi din viaþa lui Ivan Denisovici deveneabest-seller în State datoritã poziþiei lui Soljeniþîn.

Daciana Branea : Vrei sã spui cã scriitorii cehi aupãtruns în perimetrul american dupã 1968 ?

Michael Heim : Da, dupã 1968. Dar a durat ovreme, fiindcã nu eram pregãtiþi pentru asta, nu aveamtraducãtori, nu ºtiam cine erau autorii cei maiimportanþi. Eu am avut noroc, cãci fusesem acolo.Dintr-o datã, oamenii au început sã mã asculte.

Strada Armatei Cehoslovace

Daciana Branea : Te aflai, deci, acolo în ’68…Michael Heim : Eram acolo când s-au întâmplat

toate, ºi am fãcut de toate… La momentul acela, ºtiamdeja limba destul de bine. Principalul meu domeniude studiu era pe atunci literatura rusã, dar aveamliteratura cehã ca domeniu secundar. Când, în varalui 1968, am plecat în Cehoslovacia, lucram la undicþionar englez-ceh, la partea de slang american, însãlucram ºi ca traducãtor pentru UNESCO în Praga.Traduceam nu literaturã, ci documente – un exerciþiufoarte util. Plicticos, dar folositor… O bunã ucenicie.Ieºeam cu prietenii în oraº tot timpul, mergeam laîntruniri ºi la demonstraþii. ªtiam, pe vremea aceea,câþiva oameni din lumea filmului, mergeam la filmsau la teatru aproape în fiecare searã. Era minunat,se întâmplau atât de multe lucruri… Era ºi varacongresului internaþional al slaviºtilor, de fapt – culmeaironiei – invazia a avut loc când toþi aceºti specialiºti


se aflau acolo… În ajunul congresului m-am dus lafrizer. (Era 1968, epoca pletelor lungi, iar eu le aveamprea lungi pentru o ocazie solemnã precum un congresinternaþional.) Am stat de vorbã cu frizerul desprecongres ºi despre Roman Jakobson. I-am explicat cã eun erudit rus care a fugit dupã Revoluþie („ºi bine afãcut”, a zis frizerul), a venit la Praga, unde acolaborat cu membrii cunoscutului Cerc lingvistic („ºibine a fãcut”), iar dupã invazia lui Hitler a fugit înAmerica, unde locuieºte ºi acum („Uite ce om deºtept !”ºi-a încheiat frizerul comentariul admirativ). Înnoaptea dinaintea invaziei, stãteam la poveºti cuprofesoara mea de limba cehã… Profesoara, soþia luiRoman Jakobson, era cehoaicã de origine ºi avusese omulþime de probleme la vizitele ei anterioare în Cehia.Îmi amintesc cã îmi povestea cum, atunci când a venitsã-ºi viziteze sora, prin anii ’50 (se întorcea pentruprima oarã acasã), dupã plecarea ei, sora – ogospodinã cehã perfect normalã – a fost ridicatã depoliþia secretã, „scuturatã” bine, iar întrebarea pe carei-o tot repetau era : „Ce este structuralismul ? Ce estestructuralismul ?” Credeau cã e vorba despre vreuncomplot politic împotriva regimului… Desigur, femeian-avea cum sã le rãspundã… În ’68, profesoara meas-a putut întoarce. Jakobson revenise în þarã, îi fusesedecernatã o diplomã de onoare la Brno, unde a predatcândva.

Profesoara mea, eu ºi încã câþiva profesori cehicare trãiau în America am luat cina împreunã cu osearã înainte ºi, bineînþeles, am vorbit despre posibi-litatea unei intervenþii sovietice. Plutea în aer, darnimeni n-a crezut cã are sã se întâmple cu adevãrat.Doar ar fi fost un gest prostesc… ºi, la urma urmelor,cum ar fi putut sã facã ruºii aºa ceva ? Dubček vorbeadespre „socialismul cu faþã umanã” ºi vorbea cât sepoate de serios, nu se referea nicidecum lacapitalism… Nu voia capitalismul, oamenii nu voiau

Michael Heim94

capitalismul, ci doar sã reformeze sistemul dininterior. Nimeni nu ºtia cât de departe ar fi putut sãmeargã schimbãrile, dar, totuºi, era vorba despre oafacere internã… Am discutat posibilitatea invaziei ºiam cãzut cu toþii de acord cã nu, sovieticii n-ar faceacest lucru, n-ar fi în interesul lor sã îl facã. Apoi amplecat acasã. Stãteam într-un apartament gol : toþi ceicare locuiau acolo erau plecaþi în vacanþã, înIugoslavia, la marea Adriaticã. În mijlocul nopþii, asunat telefonul, era profesoara, care mi-a spus cã unuldintre prietenii ei o sunase ºi o anunþase cã a avut loco invazie ºi voia sã afle dacã eu ºtiam ceva despreasta. Am rãspuns cã nu, dupã care am dat repededrumul la radio sã aflu ce se întâmplã. Radioul ceh numai emitea ºi asta însemna desigur ceva. Apoi amprins „Deutsche Welle”, unde se vorbea despre invaziasovieticã în Cehoslovacia. Dupã o jumãtate de orã, amvãzut tancurile, fiindcã locuiam chiar pe stradanumitã „Strada Armatei Cehoslovace”, iar apartamentulmeu se afla la douã sau trei strãzi de MinisterulApãrãrii. În urmãtoarea sãptãmânã, am bãtut oraºulîn lung ºi-n lat servind ca interpret între cehi ºi ruºi.Toþi cehii fuseserã obligaþi sã înveþe limba rusã înºcoalã, dar cu toate astea – ºi în ciuda faptului cã suntvorbitorii unei limbi slave – nu puteau sã comunice cuinvadatorii. Au crezut cã vor fi în stare, dar n-au fost.Nimeni nu m-a întrebat vreodatã cine sunt sau cecãutam acolo, cehii erau fericiþi cã îi ajut sã seînþeleagã cu soldaþii ruºi ºi sã le spunã cât de multgreºeau. Aceºtia din urmã erau foarte tineri, nuînþelegeau prea multe în legãturã cu misiunea ce lefusese atribuitã. Unul dintre ei – îmi amintesc astadupã treizeci de ani – credea cã se aflã în România…fiindcã tot ce ºtiau era cã indicatoarele stradale nuerau scrise cu chirilice.

Daciana Branea : Aºadar, ei pur ºi simplu nuºtiau ce cautã acolo…


Michael Heim : Ba ºtiau, ºtiau cã veniserã sãajute, sã acorde „ajutorul frãþesc” unei þãri invadatede capitaliºti, care ameninþau sã preia puterea. Au„plantat” niºte arme nemþeºti pe undeva, apoi au spuscã gãsiserã aceste arme nemþeºti, iar ironia era aceeacã, într-adevãr, germanii invadaserã Cehoslovacia,numai cã era vorba de est-germani…

În orice caz, am întâlnit atunci o foarte interesantãsituaþie de traducere. Când cehii au spus „Nu v-aminvitat !”, unul dintre soldaþii ruºi a rãspuns cã a fostde-a dreptul surprins când oamenii i-au salutat cu –ºi el a folosit cuvântul rusesc pentru asta – „pumnii”ridicaþi (kulakami). El se aºtepta ca oamenii sã îiprimeascã cu braþele deschise. Cehii nu au înþelesacest lucru, fiindcã cuvântul cehesc pentru „pumn”este pěst, ºi au crezut cã ruºii vorbesc despre „kulaci”,ºi mi-au cerut sã le spun acestora cã în Cehia nu existãkulaci, cã n-au existat niciodatã… Era o micãneînþelegere cum se mai întâmplã, dar, desigur, mareaneînþelegere era aceea generatã de cei care invadaserão þarã pretinzând cã au venit sã dea o mânã de ajutor.Desigur, mulþi invadatori mai fãcuserã asta înainte…Dar cehii nu aveau arme, aºa cã nu se puteau apãra.În plus, cehii aveau o tradiþie pe de-a-ntregul diferitã.De exemplu, unul dintre lucrurile pe care ei le-aufãcut, ºi care a devenit foarte important pentru mineîn urmãtoarele zile, este cã au acoperit plãcuþele depe strãzi cu vopsea, aºa cã ruºii nu i-au putut gãsi pecei pe care voiau sã-i aresteze. Au existat, desigur, ºicâþiva trãdãtori, ºi aceºtia aveau sã ocupe funcþiiînalte în noul regim.

Daciana Branea : Dar important este cã cehii augãsit, ºi în acele momente, o soluþie non-violentã…

Michael Heim : Exact. Iar pentru mine lucrulacesta a fost hotãrâtor, pentru cã, la vremea aceea,ºtiam oraºul foarte bine, aºa cã i-am putut ajuta peunii dintre cei care fuseserã afectaþi. Jurnaliºtii, de

Michael Heim96

exemplu. Invazia Pragãi a fost cea mai tragicãexperienþã pe care am trãit-o vreodatã. Am fost cutoþii devastaþi. În ziua plecãrii, am mers sã-mi iaurãmas bun de la prietenii mei. Am întârziat ºiîncepuse sã se întunece. Dupã cum ºtiþi, în þarã seinstaurase legea marþialã, nu aveai voie sã rãmâi pestradã dupã lãsarea întunericului, cãci riscai sã fiiarestat. N-am putut ajunge acasã la timp ºi s-aîntâmplat sã fiu în centrul oraºului, aºa cã am intratîntr-un hotel. Mi-am imaginat cã voi rãmâne învestibul pânã dimineaþa. Acela era, întâmplãtor,hotelul unde se instalase echipa televiziunii germane,Zweites deutsches Fernsehen, aºa cã m-am alãturatlor ºi am lucrat împreunã câteva zile, pentru cã, înciuda plãcuþelor acoperite de vopsea, le puteam arãtadrumul pânã unde voiau sã meargã ºi, de asemenea,puteam vorbi germana ºi, în acelaºi timp, ceheºte. Îiputeam ajuta sã gãseascã anumiþi oameni, îi puteamintervieva. Am lucrat împreunã o vreme, apoi ei aufost cei care m-au condus pânã la Viena, unde m-amvãzut la televizor… E interesant cât de repede seobiºnuiesc oamenii cu cele mai neobiºnuite situaþii.Am învãþat cu toþii foarte repede cum sã ne pãzimpielea, sã nu fim împuºcaþi. La televizor, când vedeaiun tanc dând colþul, þi se pãrea cã toatã lumea se aflãîn primejdie, situaþia pãrea cât se poate de dramaticã.În realitate, ºtiam cã nu ni se poate întâmpla nimic,fiindcã nu fãceam nimic, nu provocam pe nimeni.

Dupã aceea, am avut foarte mult de lucru, o groazãde documente trebuiau traduse, dar eu eram interesatmai cu seamã de literaturã. Chiar ºi aºa, prima meatraducere din literatura cehã nu a apãrut mai curândde 1975. Era o culegere de povestiri de Bohumil Hrabal.


Jurnal ceh

O altã Cehie, dupã treizeci de ani. Marfaamestecatã, proastã, de pe tarabele vietnamezilor.Elegante maºini germane încãrcând pitici de grãdinãla Domažlice. Praga invadatã… de americani, nu numaituriºti ; o bunã parte dintre ei s-au stabilit ºi lucreazãaici. Majoritatea, ce-i drept, bat strãzile pragheze înurma ghidului cu umbrela ridicatã, ca o turmã supusã.Într-o intersecþie strâmtã, se iþeºte faþa congestionatãa înghiþitorului de sãbii. Mi se întipãresc în mintesprâncenele lui arcuite, vopsite în negru, privirea deuliu captiv. La piciorul Podului Carol, un tinerelcostumat ca Mozart împarte invitaþii la concert.

Dar opreºte-te, îmi spun, sã vorbeºti despre un oraºpe jumãtate imaginar : oraºul din mintea ta, prin carete-ai pomenit colindând de atâtea ori în timp ce fãceaide mâncare, Prague of the mind. Cum de data asta nuvreau sã mai cad în pãcat, deschid caietul cu însemnãri.

E luna iulie 1997. Am venit la Pilsen sã învãþ limbacehã.

8 iulieCu Lisa, în turnul catedralei din Plzen. La poartã

cumpãrãm câteva nimicuri – categoria souvenirs.Urcuºul nu-i deloc uºor, treptele de lemn sunt înguste,abrupte, periculoase, iar pe mãsurã ce te apropii desfârºitul scãrii auzi tot mai tare ºuierul vântului, cape un avertisment. Þi se face fricã, însã e prea târziuca sã renunþi. Când intri în încãperea albã din vârf, tesimþi de parcã ai ajuns în cer.

Ieºim, ne þinem bine de balustradã. Spre dreapta,pe un fundal de fabrici ºi uzine se profileazã,impunãtoare, sinagoga. La stânga, se decupeazã veselãPlzeňský Prazdroj. Fabrica de bere.

Michael Heim98

Seara, welcome party pentru toþi participanþii laºcoala de varã. Profitând de voga incipientã a muziciilatino-americane, Ramon – frumosul mexican care facepe fotomodelul – dã iama în cehoaice.

9 iuliePrivit de deasupra, orice oraº devine un orãºel. Mici

lumi de jucãrie. Cãsuþele miniaturale, de porþelancolorat, pe care le gãseºti peste tot. Îþi poþi cumpãra osingurã clãdire mititicã, poþi avea – la un preþ nutocmai mititel – toatã Staroměstské náměstí, poþi(re)construi un întreg cartier pe un raft. Sau poþi sã temulþumeºti cu ce a vãzut, atât de bucuroasã, Maryškalui Hrabal din vârful coºului de la fabrica de bere :„Dincolo de râu se înãlþa biserica, la înãlþimea feþeimele se afla cadranul orologiului, iar în jurul bisericiise desfãºurau, în cercuri concentrice, strãzile ºi strã-duþele, cãsuþele ºi clãdirile mai înalte, ºi de la fiecarefereastrã ieºeau în afarã, ca o limbã multicolorã, florilede petunii ºi garoafe ºi pelargonii roºii, ºi tot orãºelulera tivit cu o danteluþã de ziduri, iar de sus pãrea caun obiect de artã lucrat din calcedonie.”

Vãzut de deasupra, orice oraº capãtã dimensiunileunui târguºor. Reducerea la scarã þine de regimul afec-tivitãþii. Cehii vorbesc (scriu, fac filme) întotdeauna cucãldurã despre orãºelul sau sãtucul lor drag. Kitschsentimental.

11 iuliePrimele cuvinte pe care le înveþi într-o limbã strãinã

sunt obscenitãþile. De unde, însã, aceastã plãcere pe careo gustãm ca pe aroma fructului interzis ?

Orice limbã strãinã e o limbã a dezinhibãrii. Pânãºi cele mai curajoase expresii dobândesc în limbilestrãine un aer inofensiv. ªi totuºi, numai limbamaternã prezervã adevãrata savoare a obscenitãþilor.Kundera, o definiþie : „Obscenitate. Rãdãcina cea maiprofundã care ne leagã de pãmântul þãrii.”


13 iulieÎntâia oarã la Praga. Coborâm din autocar în Piaþa

Jan Palach. Primul lucru pe care îl vãd e, inevitabil,Castelul. Imediat dupã aceea – un tramvai roºu, identiccu tramvaiele copilãriei mele de la Arad. Senzaþia cãmã aflu acasã.

Cu Sophie ºi Carole, simpaticele franþuzoaiceamatoare de literaturã, mã despart de grupul care sepregãteºte docil pentru sightseeing with guide. Neînvârtim vreo douã ore pe niºte strãduþe întortocheate,cãutând cu disperare faimoasa cârciumã „U Kalicha”.Gãsim, în cele din urmã, un restaurant în care nuputem pãtrunde (un haidamac spilcuit ni se pune încale, „Nu e voie”, zice, decât dacã mâncãm, o mulþimede turiºti cer zilnic permisiunea sã „viziteze” localul) ºiun bar înghesuit, murdar – „U Švejka” – unde bereacostã 40 de coroane. Stãm câteva minute fãrã nici oplãcere, chelnerul e mereu cu ochii pe noi, nu ne vedeplecate. Pe zidul soios, mai mulþi nebuni ºi-au lãsatde-a lungul vremii semnãtura. Sub un crochiu obscen,unul dintre ei s-a iscãlit Allen Ginsberg.

16 iulieKarlovy Vary, în lumina melancolicã a unei zile de

toamnã în mijlocul verii. Hardughiile vechi, pãrã-ginite, de pe centurã, mãreþia calmã a hotelurilor delux. Strãzi în pantã, multã culoare pe faþadeleclãdirilor, muzicã de promenadã. Poposesc în faþã la„Pupp”, unde se cazeazã celebritãþile. Îi fac o pozãhotelului Puškin.

Într-un pãrculeþ, pe neaºteptate, statuia lui Marx.Pensionari apatici, tineri în vacanþã rãsfoiesc revistela picioarele lui.

18 iulieSearã de searã, cei câþiva români din grup – urâþi,

prost îmbrãcaþi ºi nesociabili – joacã fotbal în faþacãminului. Ziua umblã dupã cumpãrãturi, iar noaptea

Michael Heim100

se adunã într-una dintre camerele lor, beau þuicã deprune ºi urlã pe un fond muzical de mahala, stricândsomnul celor din jur. Revanºa frustraþilor.

21 iulieUriaºa disponibilitate a tinerilor americani. Cred

cã e cuvântul care îi caracterizeazã cel mai bine. Suntdeschiºi celor mai diverse experienþe, se entuziasmeazãnemaipomenit de uºor, ca niºte copii care au pornit sãcucereascã lumea. Europa îi fascineazã mai cu seamãpentru trecutul ei decât pentru prezent : pentru cã areistorie. Vin aici cu aparatele lor de fotografiat, nãvãlesccu camerele de luat vederi, fotografiazã ºi filmeazãtotul, fãrã sã oboseascã ºi cel mai ades fãrã discernã-mânt. Aspirã sã ºtie ºi cred cã înþeleg.

Lisa. Jewish American din Chicago cu o droaie derelatives în Europa Centralã. Figurã de lesbianã. Oaseproeminente, pãr grizonat, mustãþi, miopie. A venit laPilsen pentru cursurile de limbã. Intenþioneazã sã-ºicaute rudele, risipite prin mai multe þãri. Face foto-grafii, plãnuieºte o expoziþie la întoarcerea acasã.

22 iulieDin nou la Praga. Oraºul e împânzit de afiºe

alb-negru. Mulþimi cu pumnii ridicaþi. În faþaMuzeului Naþional, animat de prezenþa ecvestrã a luiVáclav, cineva rosteºte un discurs pompos,megafoanele bubuie. Se pregãteºte aniversarea lui ’68.

Dupã lungi rãtãciri prin Malá Strana, reuºesc sãdescopãr biserica Sfintei Maria cea Victorioasã. „I fratiCarmelitani di questa comunità”, citesc cu emoþie laintrare, „ti porgono il benvenuto. Sei nel Santuario diGESÚ BAMBINO DI PRAGA. E un luogo diadorazione e di preghiera che ci ricorda insieme lafragilitá e l’omnipotenza del nostro Dio che si fattouomo.” Obiectul adoraþiei e un omuleþ de cearã, opãpuºã cu obraji bucãlaþi, îmbrãcatã cu hãinuþe þesuteîn fir de aur, care se schimbã la rãstimpuri. Garderoba


copilului Isus numãrã câteva zeci de astfel de piese,brodate cu perle ºi cu diamante.

De partea cealaltã a strãzii, într-o vitrinã cu gratii,vreo cinci bambini prãfuiþi, de porþelan, privesc cutristeþe la indiferenþa trecãtorilor.

La Castel, vizitãm expoziþia „Rudolf al II-lea”.Parcurg contra cronometru câteva pavilioane – picturi(uit de mine preþ de vreo cinci minute în faþa uneipânze sub care scrie : Giuseppe Arcimboldo, ReversibleHead with Meats), sculpturi, vase preþioase, harna-ºamente, bijuterii. O epocã, o lume ciudatã prind sã mise învârteascã în cap. „Ce noroc”, exclamã Matt, „sãfim aici tocmai acum, când toate minunãþiile astea aufost adunate de prin mai multe muzee într-o singurãexpoziþie !” Bifãm, aºadar, un eveniment ieºit dincomun, o altã întâmplare care ne îmbogãþeºte experienþa.Îmi notez câteva nume de artiºti ca sã fac pe deºteaptamai târziu.

23 iuliePeisaj blând. Verde, vãlurit uºor, monoton.

Tábor. Coborâm în subterane. Tunele de cârtiþã,labirint întunecos ºi umed unde locuitorii cetãþii seascundeau pentru a se apãra fie de incendii, fie deatacurile duºmanilor. De focul natural, care aprindeadin timp în timp pãdurea, sau de focul adus de oameni.Nu de puþine ori aºezarea a fost fãcutã una cupãmântul. În subterane, taboriþii supravieþuiau, uneori,luni de zile, de-a valma cu animalele ºi avutul salvat.Mai târziu, subteranele au folosit, pe rând, ca depozitpentru butoaiele de bere, ca închisoare. Deþinuþiilingeau – ni se povesteºte – berea care încã se maiprelingea pe pereþi.

Bechyne. Un târguºor de provincie, mic ºi prãbuºit,unde nu poþi sã bei o cafea ca lumea. Muzeulpompierilor, într-o fostã sinagogã.

Michael Heim102

24 iulie„Doctor Robert Vorel. English bus”. Aleg de fiecare

datã acest autocar. În primul rând, desigur, pentru cãexplicaþiile sunt oferite în limba englezã. Apoi, pentrucã ghid este Doctorul Vorel, distins membru alAsociaþiei Internaþionale a Iubitorilor de Ursuleþi deJucãrie. Însoþitorul nostru ºtie totul despre istorialocurilor pe unde trecem ºi îºi pigmenteazã prezentãrilecu anecdote picante. În plus, are bune cunoºtinþe deliteraturã. În timpul unei excursii, coborâm pentrucâteva minute (mai bine zis : pãrãsim autocarul ºiurcãm panta linã a unui deluºor) într-un mic cimitirde þarã unde putem admira/fotografia/filmamormântul vechi, nãpãdit de muºchi, al mentoruluiceh al lui Edgar Allan Poe. (Fiecare „excursie de o zi”e cu câteva ore mai lungã dacã pleci cu „English bus”.Pierdem întotdeauna masa de searã.)

La Domažlice, Doctor Vorel se oferã sã ne conducãla un restaurant profilat pe bucãtãria tradiþionalã. Negãsim o mânã de amatori. Comandãm supe, gulaºuri,knedlíky. (Suedezii preferã steak & salads.) La masã,animat de prezenþa paharului cu tmavé pivo(specialitate boemã de bere blondã ºi neagrã amestecate),Doctor Vorel turuie fãrã încetare. Suedezilor le rãmânefriptura în gât : Doctorul a stat în Suedia câtãva vreme,vorbeºte suedeza la perfecþie ºi povesteºte lucruriuimitoare despre Nord. Nasul îi luceºte în mijloculobrajilor lãþiþi de entuziasm, faþa i s-a îmbujorat,pãrul pare mai unsuros decât înainte. Gesticuleazãmult, fluturându-ne sub ochi un inel gros, de aur.

Doctor Vorel mi-a promis cã-mi prezintã un profesorde la Západočeska univerzita specializat în literaturacehã. S-a strãduit sã mi-l descrie în termenii cei maifavorabili. Dupã jumãtate de orã, puteam sã jur cãProfesorul e un zeu.

Cu câteva zile înainte de plecare, promisiuneaDoctorului pãru sã se împlineascã în sfârºit. Tocmaine întorceam din vilegiaturã, când acesta mã trase


deoparte ºi-mi explicã grãbit cã domnul slab, cuînfãþiºarea binevoitoare, care stãtea la câþiva paºi demine era chiar Profesorul. M-am apropiat ºi – Doctorulse þinea de cuvânt – am fost introdusã Profesorului.Doctorul s-a retras în momentul imediat urmãtor,chemat de treburi care nu sufereau amânare, printrecare se numãra ºi o sticlã din renumita becherovka,lichiorul de plante a cãrui fãbricuþã o vizitasem cupioºenie la Carlsbad. Rãmaºi singuri, faþã în faþã,Profesorul mã încuraja din priviri. Am îndrãznit ºim-am apucat sã-i explic, în cea mai aristocraticãenglezã de care eram capabilã, motivele venirii mele înCehia ºi ce anume mã îmboldise sã doresc a-i facecunoºtinþa. Cu fiecare vorbã a mea, chipul Profesoruluise întuneca din ce în ce mai tare. Nu înþelegeam de ce,simþeam cum mã cuprinde panica. Vorbeam într-una,speriatã de ceea ce avea sã urmeze dupã primulmoment de tãcere, iar faþa Profesorului arãta acum, larândul ei, un fel de îngrijorare. Am tãcut. S-a scuzatpe un ton politicos, cu vocea uºor tremuratã, în cehã :nu pricepea o iotã englezeºte. Ne-am strâns mâinile cadoi naufragiaþi.

P.S. Pe Doctorul Vorel nu îl voi revedea. Ultimelezile s-au consumat în pripã. Auzeam mereu poveºtipline de umor de la cei care avuseserã ºansa sã îl maiîntâlneascã prin cârciumi, pe care îi vârâse sub masãcu verva ºi elocinþa lui, cu nenumãratele pahare depivo ºi becherovka. Condusã de o inspiraþie cât sepoate de proastã (din cauzã, probabil, cã se apropiaplecarea), mã aflam de fiecare datã altundeva.(Daciana Branea)

Michael Heim104

Kundera ºi literatura de idei

Daciana Branea : Dupã acel august '68 a venitKundera, cu Tragedia Europei Centrale...

Michael Heim : Asta a fost mai târziu. MilanKundera exista dinainte, era un excelent scriitorînainte de 1968, publicase Gluma ºi un volum depovestiri superbe, Ridicole iubiri. Gluma a apãrut înlimba englezã în 1969, fãrã sã fie luatã în seamã depublic... A avut recenzii excelente. Eu însumi am scrisuna dintre ele, foarte elogioasã, pentru The New YorkTimes, dar fãrã nici un rezultat. Nimeni nu ºtia sãciteascã acest roman. Aºa am luat legãtura cuKundera. Gluma fusese publicatã pentru prima oarãîn Anglia într-o variantã „croºetatã” în acelaºi fel încare o fãceau comuniºtii. Fusese complet îndepãrtatcapitolul referitor la folclor, cred cã vi-l amintiþi...

Daciana Branea : Povestea lui Jaroslav...Michael Heim : ...esenþialã în context. Încãlecatul

„regilor” ºi istoria muzicii populare cehe dispãruserãpur ºi simplu. Editorii ºi-au închipuit cã cititoriioccidentali n-ar fi putut sã o înþeleagã ºi cã ar figãsit-o plictisitoare. E limpede cã hotãrârea a luat-oun redactor, ºi nu traducãtorul, dar fapt este cãvarianta englezã a Glumei nu conþinea acest capitol.Am decis sã traduc eu însumi capitolul respectiv ºisã-l trimit la cea mai serioasã revistã de folclor dinStatele Unite, la Universitatea din Indiana. Amataºat traducerii mele o introducere în care descriamromanul ºi îl plasam pe Kundera în contextul litera-turii cehe contemporane. Se pare cã, apoi, cineva atrimis o copie a acestui articol lui Kundera, imediatdupã ce el se stabilise în Franþa, câþiva ani mai târziu.Kundera mi-a trimis o scrisoare prin care mã invitasã-l vizitez oricând voi veni în Franþa. Am fost în


Franþa, câþiva ani dupã aceea, pentru câteva luni. Eraîn 1979. Nu l-am putut cãuta, nu ºtiam ce sã-i spun,nu sunt un „vânãtor de personalitãþi”. Poate fiindcãlocuiesc în Los Angeles, unde întâlneºti la tot pasulcâte o vedetã… Oricum, n-am fãcut nimic în sensulãsta. Printr-o stranie coincidenþã, Kundera venea elînsuºi destul de des în imobilul unde locuiam, pentruniºte lecþii de francezã, iar soþia mea l-a vãzut deseoripe stradã.

Daciana Branea : L-ai întâlnit mai târziu ?Michael Heim : În ultima zi mi-am spus : ei bine,

e ultima zi, o sã-i dau un telefon, sã vãd ce se întâmplã.M-a invitat imediat sã trec pe la el ºi mi-a spus cã celmai recent roman al sãu, Cartea râsului ºi a uitãrii,urma sã fie tradus în englezã ºi voia sã ºtie dacã eraminteresat sã dau o probã pentru editor. M-am declaratde acord, am fãcut-o ºi aºa am devenit traducãtorulcãrþii. Am tradus Cartea râsului ºi a uitãrii, apoiInsuportabila uºurãtate a fiinþei, am retradus Gluma.Am tradus, de asemenea, piesa lui Kundera Jacquesºi stãpânul sãu.

Daciana Branea : Care a fost impactul acestortraduceri în Statele Unite ?

Michael Heim : Cartea râsului ºi a uitãrii a fostprima carte care a prins. Pânã în momentul acelafuseserã traduºi câþiva autori cehi, toatã lumea auzisedespre Cehoslovacia. Exista deja un public pentruliteratura cehã. În anii ’70 s-a mai întâmplat cevacare a fãcut lucrurile uºoare pentru oamenii ca mine,interesaþi sã promoveze literaturile strãine în State :literatura latino-americanã a devenit extrem depopularã (începând cu Gabriel García Márquez).Dintr-o datã, pentru cititorii de limba englezã nu maiera un lucru neobiºnuit sã citeascã traduceri. De-alungul acelei perioade s-a tradus foarte mult. Latino--americaniºtii vorbesc despre ea ca despre boom-ullatino-american. Eu cred însã cã a fost vorba despreun boom al traducerilor din toate literaturile strãine.

Michael Heim106

Daciana Branea : Poþi distinge niºte trãsãturicomune literaturilor central-europeanã ºi sud--americanã ? Din câte ºtim, la apariþia romanuluiInsuportabila uºurãtate a fiinþei în State, critica îlcompara pe Kundera însuºi cu Márquez, ca „unuldintre maeºtrii realismului magic”.

Michael Heim : N-aº spune cã aceste douãliteraturi au prea multe trãsãturi comune, dar elimpede cã amândouã sunt foarte diferite de proprianoastrã literaturã, cea anglo-americanã. Ambele privesclucrurile dintr-o altã perspectivã ºi cred cã, lamomentul respectiv, eram pregãtiþi pentru asta. Eram,cel puþin, suficient de deschiºi pentru a accepta unnou mod de a privi lumea. Una dintre caracteristicileliteraturii latino-americane este, cum prea bine ºtii,acest „realism magic”, pe când principala trãsãturã aliteraturii central-europene este, cred eu, interesulpentru legãtura intimã dintre viaþa publicã ºi ceaprivatã. Iatã un aspect de care literatura americanãnu pare sã se preocupe. Cineva care definea astfeldiferenþa dintre literatura englezã ºi cea rusã (nucentral-europeanã) : un roman englezesc îl citeºti casã afli dacã eroina va face sau nu un bun mariaj, iarpe un autor rus îl citeºti ca sã afli dacã eroul se vasinucide sau nu. Literatura central-europeanã e o lite-raturã intelectualã, o literaturã de idei. Literaturarusã e, de asemenea, o literaturã de idei, dar una aideilor extreme. Literatura central-europeanã îmi paremai subtilã în modul de prezentare a ideilor, în modulcum personajele întrupeazã aceste idei. E mai ironicã,mai cinicã în multe privinþe ºi, de aceea, foartemodernã. Iar aceastã modernitate a ei a atras, cred,cel mai mult cititorul american. În plus, ea reprezentaun mod de a înþelege ce se întâmplã în „cealaltã lume”,de a înþelege modul de a gândi al comuniºtilor. Numaicã ea a însemnat de fapt mult mai mult, a exprimat,dacã vreþi, Zeitgeist-ul, spiritul epocii, a ceea ce sepetrecea în lume în general.


Daciana Branea : Aceastã zonã a lumii teintereseazã încã ?

Michael Heim : Personal, da. La modul general,interesul a scãzut, dar asta þine de anumite cicluri pecare le parcurgem, de faptul cã acum Occidentulgândeºte cã are mai puþin de câºtigat aici decâtaltundeva pe glob. Mã tem cã asta este explicaþia.

Dorian Branea : Cum au influenþat aceste tra-duceri literatura americanã ?

Michael Heim : Traducerile au influenþat în modreal literatura americanã. Desigur, nu literaturabest-seller-urilor, care se schimbã foarte puþin. Daram citit o serie de autori despre care pot spune cãsunt foarte influenþaþi de, sã spunem, Kundera. Nucred cã ei sunt dintre cei mai buni, fiindcã imitaþia sesimte imediat. Însã, în general, cred cã literaturanoastrã – adicã literatura anglo-americanã (nu numaicea americanã) – e acum foarte sãnãtoasã. Existã osumedenie de autori excelenþi ºi se simte cã toþi aucitit literaturã central-europeanã, iar perspectiva lore mai largã din aceastã cauzã decât fusese înainte.Mã bucur când descopãr, la un scriitor bun, influenþasubtilã a unui scriitor ceh sau polonez sau maghiar.ªtiu cã i-a citit ºi cã a ieºit mai bogat din aceastãexperienþã literarã. În mod cert, literatura noastrãn-a avut decât de câºtigat de pe urma acestor traduceri.

Dorian Branea : Eu cred cã Kundera a avut unsucces atât de mare pentru cã a reuºit sã combinegustul popular cu niºte idei extrem de sofisticate. PeKundera îl poþi citi la mai multe niveluri…

Michael Heim : În plus, el practicã, în modconºtient, un lucru care îl face atractiv pentru mulþicititori. El îºi învaþã publicul ce anume vrea ca el sãciteascã sau sã ºtie ; îi spune, de plidã, asta edragostea sau…

Daciana Branea : Îºi defineºte termenii-cheie, facedin personaje întruparea câte unui cuvânt ºi reduceun destin la un moment, la o situaþie revelatoare…

Michael Heim108

Michael Heim : Exact. Iar eu unul sunt uºorsuspicios în ce priveºte toate aceste definiþii. Considercã, într-un anume sens, Kundera încearcã sã-ºi flatezecititorii : tocmai citiþi o operã profundã, pentru cã euvorbesc aici despre idei.

Daciana Branea : Cartea mea e mai mult decât opovestire frumoasã, e un eseu pe tema…

Michael Heim : Da, ºi acesta e un mod foartecentral-european de a pune problema. Totuºi, Kunderae un autor original, pentru asta bag mâna în foc. Darnu mai sunt sigur cã mie, cititorul pasionat, îmi placesã mi se þinã predici ºi teorii. Cu toate acestea, Kunderaºi-a câºtigat un public, nu numai în America, ci înfoarte multe þãri. Publicului îi place senzaþia cã citeºteo carte profundã…

Garden Party

Daciana Branea : Ce alþi autori cehi au mai avutun impact atât de mare în State ?

Michael Heim : Kundera e, de departe, cel maicunoscut, toatã lumea pare sã îl ºtie. Škvorecký efamiliar literaþilor, specialiºtilor. Škvorecký, Hrabal,Klíma, ceva mai puþin – Vaculík. ªi, desigur, Havel.Cãrþile lor sunt disponibile ºi bine traduse în limbaenglezã. Piesele lui Havel s-au jucat, de-a lungulanilor ’70 ºi ’80, în toate þãrile vorbitoare de limbaenglezã ºi au avut un succes uriaº. Fiecare nouã piesãcare apãrea se juca imediat în marile oraºe. Pieselede teatru sunt uºor de asimilat – mergi la o piesã, îþipetreci o searã în oraº –, iar Havel era ºi un subiect de„actualitãþi” (fiind mereu arestat), se afla tot timpulîn centrul atenþiei. De când cu noul regim, el a fost deasemenea, în mod constant, un subiect al mass-media.

Daciana Branea : Þi se pare cã Havel e încãinteresant ca scriitor ?


Michael Heim : Mi-ar plãcea sã-l vãd scriind dinnou aºa cum o fãcea înainte. I-am iubit foarte multpiesele. Însã viaþa a hotãrât altceva, iar contribuþialui e enormã într-un alt domeniu. Pe Havel îl privimastãzi ca pe un eseist foarte important ºi ca pe opersonalitate politicã de prim rang. Nu-l voi uitaniciodatã pe preºedintele Bush cum povestea, la ºtiri,cu ocazia unei vizite oficiale a preºedintelui Havel(puteai sã-i simþi uimirea ºi lipsa de înþelegere) : „Mi-azis cã ar trebui sã-i dãm bani Uniunii Sovietice,fostului sãu adversar…” Pentru Bush, asta era cevaatât de „strãin”… Replica mea ar fi : „Desigur, Havelpoate sã-ºi permitã sã provoace sau chiar sã ºochezeca preºedinte. Cehii au un sistem care funcþioneazãsplendid, au un prim-ministru ºi un preºedinte,primul-ministru conduce þara, iar preºedintelereprezintã forþa ei moralã.” În istoria Cehiei existã ºiun precedent în acest sens, preºedintele TomášMasaryk. Sunt sigur cã Havel era conºtient de aceastãapropiere. Cu Masaryk s-a întâmplat oarecum acelaºilucru. Masaryk era filosof ºi a devenit politician,Havel era autor dramatic ºi a devenit politician.Apropo, nu e deloc întâmplãtor cã un autor dramatica ajuns preºedintele þãrii. Cehii au, cum am spus, olungã tradiþie a scrisului – undeva în Hrabal e unpasaj minunat despre „cincisprezece generaþii de cehicare ºtiu sã scrie ºi sã citeascã” – aºa cã s-ar puteaspune : „Iatã motivul !”

Însã lucrurile sunt mai complicate. Ceha aproapecã a dispãrut ca limbã, cel puþin ca limbã literarã,de-a lungul celor 150 de ani de dupã bãtãlia de laMuntele Alb din 1621. Germana devenise limba deculturã, ceha era vorbitã numai la sate, învãþãtoriipredau unu-doi-trei ani limba cehã, aºa încât þãraniierau alfabetizaþi, dar dacã voiau sã continue sã înveþe,trebuiau sã o facã în germanã. Situaþia a început sãse schimbe sub Josef al II-lea, ºtii asta mult prea bine,

Michael Heim110

însã la începutul secolului al XIX-lea nu era încã clardacã limba cehã va putea supravieþui ca limbã a lite-raturii. ªi una dintre modalitãþile prin care ea a reuºitsã se salveze a fost prin intermediul teatrului. Dacãveneai de la þarã, vorbind ceheºte ºi îþi continuaieducaþia în germanã, puteai încã sã vorbeºti limbacehã, însã aveai mari probleme la scris ºi citit. Puteaitotuºi sã mergi la teatru ºi sã-þi placã ce vedeai acolo.În plus, te puteai lãuda vecinilor tãi germani,spunând : „Vedeþi ? ªi noi, cehii, pe care voi îi dispreþuiþi,avem un teatru, ne aflãm la acelaºi nivel cultural cavoi.” Aºa cã teatrul a devenit locul unde oamenii dinaceastã categorie de mijloc puteau sã tragã foloase depe urma culturii cehe. Era foarte important sã i sedemonstreze populaþiei germane cã cehii pot aveapropria lor culturã.

Dorian Branea : Cam acelaºi lucru s-a petrecut ºiîn Transilvania. Transilvania era parte a ImperiuluiHabsburgic ºi, prin intermediul trupelor româneºticare veneau aici ºi jucau spectacole în românã,transilvãnenii se aflau în contact cu o bunã limbãromâneascã…

Michael Heim : Chiar ºi astãzi, deºi nimeni nuvorbeºte despre ea, cred cã asta e una dintretrãsãturile importante ale teatrului în general, în toatãlumea : sã asigure un spaþiu unde limba este binevorbitã, unde oameni care sunt învãþaþi sã iubeascãlimba transmit aceastã iubire publicului. Numai cã,în vremea noastrã, nu mai este o chestiune politicã(cel puþin nu în Statele Unite), pe când în Boemiasecolului al XIX-lea era. Ceva din aceastã forþã ateatrului se mai pãstreazã încã în Cehia. Când amfost acolo, în anii ’60, cehii aveau cel mai bun teatrudin Europa.

Desigur, Havel a fost disident, a suferit atâta, însãcred cã faptul cã fusese autor dramatic, cã-ºi fãcuseun nume, în condiþii adverse, cu niºte piese atât de


frumoase, care îºi bãteau joc de sistemul comunist, aînsemnat de asemenea foarte mult.

Cred cã literatura, în general, a fost extrem deimportantã în toate regimurile comuniste, ºi asta dindouã motive. Mai întâi, pentru cã regimul însuºi oconsidera importantã ºi o promova ca vehicul alideologiei. Apoi, pentru cã literatura a instruit publiculsã citeascã printre rânduri, astfel cã orice aluzie, oriceidee subversivã, orice protest puteau fi decodate.

Daciana Branea : Ce poate sã-i spunã o astfel deoperã literarã unui cititor strãin ? Ce se întâmplã cândcheia de lecturã lipseºte ?

Michael Heim : Desigur, cititorul strãin se aflã îndezavantaj, dar, ca traducãtor, cred cã traducãtorulpoate da o mânã de ajutor, transpunând în limba luiun text nu numai bine, ci ºi într-un mod care sã-lajute pe cititor sã înþeleagã anumite nuanþe, uneorichiar clarificând unele afirmaþii. El poate fi deasemenea de folos scriind o introducere. Notele nu-miplac deloc, pentru cã ele transformã opera literarã –care e atât de diferitã de un studiu – într-un articolerudit. Le spun deseori studenþilor mei cã îmi place sãcitesc notele ce însoþesc o traducere, dar numai dinpricinã cã asta îmi este profesia ºi trebuie sã ºtiu câtmai multe despre textul respectiv. Mã gândesc însã lapublicul adevãrat, la cititorul adevãrat, care meritãaceeaºi operã pe care a avut-o sub ochi primul cititoral cãrþii. ªi aceasta este o operã fãrã note de subsol.Apoi, e prea uºor sã pui niºte note explicative la subsolulunei cãrþi. Traducãtorul trebuie sã fie mai inventiv.

Naratorul nebun

Daciana Branea : Cum a fost primit Hrabal înStatele Unite ?

Michael Heim : Din pãcate, fãrã prea multentuziasm. Iar influenþa lui e încã micã.

Michael Heim112

Daciana Branea : Nu crezi cã, în ciuda acesteicarenþe de popularitate, Hrabal e un scriitor maiimportant decât Kundera ?

Michael Heim : Kundera e un scriitor care aremulte de spus unui public mai larg decât cel al luiHrabal. Hrabal are nevoie de un public „iniþiat”. Unpublic care a citit mai mult sau care se simte deja„acasã” în contextul central-european. Îþi aminteºti,când vorbeam despre Kundera, am spus cã el îþi indicãcum sã-i citeºti cãrþile. Hrabal nu face acest lucru ; elspune pur ºi simplu ce are de spus.

Daciana Branea : Dar pânã ºi Hrabal poate fi cititla mai multe niveluri…

Michael Heim : Desigur, dar asta îl face chiar maidificil, în sensul cã trebuie sã realizezi singur faptulcã el nu este doar naratorul nebun care vorbeºte penouãzeci de pagini fãrã sã se opreascã, fãrã sã punãpunct. Nu e numai atât. Iar dacã nu înþelegi asta, tepoþi întreba : „De ce continui sã citesc ? E atît de ciudat,n-am mai citit niciodatã aºa ceva…” Însã dacã l-aicitit pe Hašek, de exemplu, eºti pregãtit pentru oastfel de lecturã. Pe când, chiar dacã nu ai unbackground potrivit, poþi lua un roman al lui Kunderaºi sã spui : „Oh, da, înþeleg ce încearcã sã-mi spunã…”Kundera e mult mai accesibil. Hrabal are ºi el cititoriilui în strãinãtate, dar sunt mult mai puþini, un micgrup select.

Daciana Branea : Ce poþi spune despre IvanKlíma în comparaþie cu cei doi ?

Michael Heim : Klíma a devenit cunoscut mai alesdupã schimbarea regimului, dupã 1989. Klímascrisese cãrþi minunate înainte de acest moment, el eunul dintre cei care mi-au fost recomandaþi când, în1965, m-am interesat de cei mai buni prozatori cehi.În anii ’70-’80, cãrþile lui erau interzise înCehoslovacia, circulau în samizdat, ºi asta era înfavoarea autorului din perspectiva publicului


occidental. Dar Klíma a fost descoperit cu adevãratabia când situaþia din þarã a devenit din nou subiectla actualitãþi, iar el pãrea a fi persoana în stare sã nespunã cele mai multe lucruri despre ce se întâmpla înnoul regim ºi ce se întâmplase în ultimele momenteale celui precedent. A gãsit limbajul ºi viziunea înstare sã comunice cel mai bine tot ce se petrecea. Credcã asta este „breºa” lui, poziþia pe care ºi-a descoperit-o.

Daciana Branea : Ai tradus ceva din Klíma ?Michael Heim : Singurul lucru scris de Klíma pe

care l-am tradus – cu toate cã îl iubesc mult pe acestautor – a fost introducerea la o colecþie de povestiriale lui Jan Neruda, un clasic al prozei scurte ceheºtidin secolul al XIX-lea. În schimb, pe Klíma l-am întâlnitcu un an în urmã. Klíma ºi-a petrecut vreo ºase lunila Berkeley ºi, la un moment dat, a fost organizatã omasã rotundã pe tema Literatura în societãþilepost-comuniste. Mi s-a cerut sã fiu moderatorulîntâlnirii dintre Klíma ºi Czesław Miłosz. Am rãspunsinvitaþiei, însã eram uºor nervos, fiindcã nu foartemulþi îl cunoºteau pe Klíma, dar toatã lumea îl ºtia peMiłosz (Miłosz a fost profesor la Berkeley). M-am temutcã nu vom avea public, cã am putea fi trei oameni lamasã ºi doi în salã. Au venit vreo douã sute depersoane… A fost uluitor. Discuþiile puteau continuala nesfârºit, pentru cã spectatorii erau cu adevãratinteresaþi ºi informaþi. Întrebãrile ar fi putut sã curgãzile în ºir…

Daciana Branea : De câte ori l-ai întâlnit peHrabal ? Ce fel de om era ?

Michael Heim : Mi-am petrecut câteva zile în casalui, în afara Pragãi, stând de vorbã. Era un omminunat, deschis, comunicativ… Un adevãrat intelec-tual, fapt care i-ar putea surprinde pe unii, care segândesc la el prin prisma personajelor sale. El puteasã le semene acestora, dar sã nu uitãm cã citise enormde multã filosofie germanã… Apoi Hrabal a venit ºi

Michael Heim114

ºi-a petrecut o zi la mine acasã, în California, înprimãvara anului 1989. Era pentru prima oarã când aputut sã iasã din Cehoslovacia.

Daciana Branea : Hrabal era un autor interzis înpropria þarã…

Michael Heim : I se permisese sã publice câtevacãrþi în variante cenzurate ºi a acceptat, fiindcã voiasã le ofere oamenilor ºansa de a citi unele lucruri maidecente decât pânã atunci. Era însã nefericit dinpricina acestei cedãri ºi chiar a scris un scurt eseudespre fricã.

Daciana Branea : Ce se petrece acum în literaturacehã ?

Michael Heim : E greu sã spun. Cu siguranþã nue o perioadã prea fastã. Imediat dupã câºtigarealibertãþii, au prevalat romanele uºoare, superficiale,chiar pornografice. Se scriau cu frenezie lucruri carealtãdatã nu ar fi putut fi spuse. Conþinutul era tot ceconta. Acum aceastã perioadã pare sã se fi epuizat ºiscriitorii încearcã alte modalitãþi, care nu se sprijinãdoar pe scandalul conþinutului. Cu toate acestea, auapãrut ºi texte valoroase, mai ales de facturãexperimentalã, cum este romanul Sora al tânãruluiscriitor Joachim Topol.

Daciana Branea : Cum ai defini umorul ceh ? Noine-am obiºnuit sã folosim, ori de câte ori vine vorbadespre umorul special al cehilor, o sintagmã cu dubluînþeles, care ne face de fiecare datã sã râdem :„grotescul ceh”.

Michael Heim : În primul rând, e vorba de un soide umor care se bazeazã foarte mult pe ironie ºi peautoironie. Apoi, ar mai fi o enormã iubire pentrulimba cehã, de unde obstinaþia jocurilor de cuvinte, acalambururilor. Afirmaþia nu e valabilã numai în lite-raturã, ci ºi în viaþa de zi cu zi. Pot sã depun mãrturiedespre asta.


Introducere la Iugoslavia

Dorian Branea : Am auzit cã l-ai cunoscut peDanilo Kiš…

Michael Heim : L-am întâlnit, ca ºi pe Kundera,de câteva ori. Mai întâi la Belgrad, apoi la Paris.

Dorian Branea : Ai tradus ºi din limba sârbã ?Michael Heim : Da, puþin. Cum am mai spus, am

învãþat sîrbo-croata pentru a-l putea înlocui pe profe-sorul din departamentul nostru atunci când el va ieºila pensie. Nu era nimeni altcineva pregãtit sã o facã…aºa cã m-am „sacrificat”. Desigur, pe Danilo Kiš îlcitisem înainte, ºi s-a întâmplat cã el tocmai avea ocarte gata de a fi tradusã când eu mi-am terminatstudiile. Cartea despre care vorbeam era Enciclopediamorþilor, una dintre capodopere. Acum, tocmai amterminat prima parte a trilogiei sale, intitulatãSuferinþe timpurii. Am tradus, de asemenea, câtevadintre eseuri.

Dorian Branea : Când ai fost pentru prima oarãla Belgrad ?

Michael Heim : În 1984.Dorian Branea : Cum þi s-a pãrut Belgradul în

comparaþie cu Praga ? Era o altã lume…Michael Heim : Oh, da, era foarte diferit. În prima

mea noapte petrecutã la Belgrad, am mers la unspectacol cu piesa Marx, inamicul poporului. A fost unspectacol cu totul deosebit, o excelentã introducere laIugoslavia, cãci m-a lãsat sã înþeleg cât de vie, devibrantã era cultura acesteia. Nu-mi amintesc numeleautorului, nu mai ºtiu dacã era sârb sau croat, iarspectacolul a durat doar o orã… Piesa fãcea partedintr-un festival numit „Festivalul Godot”. În timpulspectacolului o fetiþã executa gama la un piandezacordat… mereu ºi mereu, timp de o orã întreagã.

Michael Heim116

În curând devenea clar cã e fata lui Marx. Era, apoi,Marx însuºi, care se plângea soþiei sale cã nu poatetermina Capitalul fiindcã în jurul lui se întâmplãatâtea lucruri care nu îl lasã sã se concentreze… Nicinu trebuie sã afli mai multe, ideea principalã elimpede : Marx era ºi el o persoanã normalã, îºi aveaproblemele sale cotidiene ºi acestea nu puteau sã nuse reflecte în opera lui. Probabil cã n-ar trebui sã nefundamentãm societatea pe opera unui om care aveaprobleme cu fiica sa care exersa la pian ºi care a fostobligat sã-ºi scrie cartea contra-timp pentru cã trebuiasã-ºi plãteascã taxele…

Dorian Branea : În anii ’50-’60, centrul teatruluide avangardã se afla la Praga, dar în deceniul nouãBelgradul avea sã deþinã supremaþia, cu excelentulsãu festival BITEF…

Michael Heim : Eram la Belgrad pe vremeafestivalului BITEF. De fapt, am vãzut acolo un spectacolcu o piesã cehã „disidentã” care nu se putuse juca laPraga, Maria luptã cu îngerii a lui Pavel Kohout. Amºi tradus-o ceva mai târziu, pentru cã mi-a plãcutfoarte mult. Eu am fost norocos sã mã aflu la Belgradîn acel moment. Din pãcate, dupã cum ºtim prea bine,ulterior lucrurile s-au schimbat…

Dorian Branea : Cert este cã, în anii ’80,Iugoslavia era foarte aproape de Europa, din toatepunctele de vedere, economic, cultural… Eu amcrescut în Timiºoara, mã uitam, ca ºi ceilalþi timiºo-reni, la televiziunea iugoslavã ºi pot spune cã o partea educaþiei mele se datoreazã programelor acesteiteleviziuni. Se difuzau, de exemplu, o serie de filme pecare nu le-ai fi putut vedea la televiziunea românã…Aºa am auzit ºi de festivalul de teatru BITEF.

Michael Heim : Iugoslavii aveau, la momentulrespectiv, ºi un foarte bun „nou val” în cinematografie…Atât sârbii, cât ºi croaþii au dat în perioada aceeacâþiva regizori excepþionali. Mulþi dintre ei, aveam sãaflu, fuseserã ºcoliþi la Praga.


Dorian Branea : Kusturica, de pildã…Daciana Branea : …care a fost elevul lui Jiří

Menzel.Michael Heim : Da, ºi alþi regizori din fosta

Iugoslavie – un regizor croat minunat, Rajko Grlić, deexemplu – au folosit ceea ce învãþaserã la ºcoala cehã.Sigur cã ei reflectã o altã realitate, particularã, dar –într-un fel sau altul – sentimentul general pe caremi-l lasã filmele lor este „ceh”.

Sã ne gândim la filmul lui Kusturica Tata e îndelegaþie : e un film ceh de cea mai bunã calitate.

Dorian Branea : Da, numai cã Vã amintiþi deDolly Bell…

Michael Heim : …e un film pe de-a-ntregulamerican ! Mai e, apoi, un film foarte frumos, cu untitlu teribil de neinteresant – trebuie sã-l vedeþineapãrat, dacã nu l-aþi vãzut încã – se intituleazãCine cântã acolo ? Regizor – Slobodan Šijan. E un filmdespre un autobuz care se îndreaptã spre Belgrad.Asta e tot : un autobuz merge spre Belgrad ºi seopreºte de câteva ori pe drum. Autobuzul ajunge laBelgrad tocmai când izbucneºte al doilea rãzboimondial…

Dar unde sunt toþi aceºti oameni acum ? Kusturicase mutã de colo, colo, prin strãinãtate. În ceea ce-ipriveºte pe Grlić ºi Šijan, cred cã predau arta cinema-tograficã la noi, dar filme nu mai fac. E pãcat.

Zaharicale turceºti

Dorian Branea : Aº vrea sã vorbim puþin ºi despreliteratura sârbã… În ce mã priveºte, dacã e sã comparaceastã literaturã cu celelalte literaturi ale EuropeiCentrale, o gãsesc mai violentã, mai instinctualã…Literatura cehã, de exemplu, e mai subtilã, maiironicã…

Michael Heim : Literatura sârbã nu aparþineîntru totul Europei Centrale. Cel puþin nu înainte de

Michael Heim118

perioada iugoslavã. Este aºa cum ai descris-o, iarDanilo Kiš reprezintã o excepþie. Sunt unii care consi-derã cã Danilo Kiš a fost ultimul scriitor iugoslav ºi,în ultima vreme, i-am auzit pe alþii zicând cã ar fi fostsingurul scriitor iugoslav… Ar trebui sã discutãmdespre asta, mi se pare un subiect important. Revenind,faptul cã literatura sârbã nu prea e central-europeanãnu-i deloc surprinzãtor, cãci ea provine dintr-un altspaþiu cultural, bazat pe o religie diferitã ºi pe oistorie separatã de cea a Europei Centrale. Seîntâmplã însã ca ea sã fie scrisã în aceeaºi limbã ca oaltã literaturã, care aparþine în mod sigur EuropeiCentrale, ºi mã refer la literatura croatã. Tradiþiaculturalã croatã este orientatã spre Ocident ºi, prinurmare, literatura croatã are de la început toategenurile literare ale Occidentului. În schimb,literatura sârbã se alãturã tradiþiei occidentale abiala mijlocul secolului al XIX-lea. Pînã atunci aceastaconsta mai ales din genuri ecleziastice. Deci trebuiesã facem diferenþa între aceste douã literaturi, deºi,din punct de vedere lingvistic, nu e încã limpede dacãtrebuie sau nu sã facem vreo deosebire între cele douãlimbi. Sârbo-croata existã ca un construct lingvistic ºilingviºtii o considerã o singurã limbã. O limbã cu douãdialecte principale sau, mai curând, douã variante,dar totuºi o singurã limbã. ªi, în fond, ce anume defi-neºte o limbã ? O limbã este o limbã dacã vorbitorii eio percep ca pe o limbã. Dacã aº fi cinic, aº putea sãformulez astfel, mai drastic : o limbã e un dialect cu oarmatã. A existat o încercare – care a durat vreo100-150 de ani – de a face din sârbo-croatã o limbãunicã ºi încercarea a reuºit într-o oarecare mãsurã…dar evenimentele din ultimii zece ani au dovedit cãsuccesul n-a fost decât provizoriu sau chiar iluzoriu.Într-adevãr, un erudit american pretinde într-unstudiu recent, foarte bine argumentat ºi documentat,cã tocmai eºecul experimentului lingvistic sârbo-croat


a semnalat ºi, întrucâtva, a ºi pricinuit chiar eºeculexperimentulul politic ºi ideologic iugoslav. În ziua deazi, trebuie sã privim aceste douã limbi ca fiind separate,la fel ca ºi cele douã literaturi.

Dorian Branea : Ce autori croaþi ai alege dacã arfi sã coordonezi un dicþionar al romanului central--european din secolul XX ?

Michael Heim : Literatura croatã are un autoruriaº în secolul XX, ºi acesta e Krleža. Krleža ereprezentativ pentru literatura central-europeanã canici un alt autor, întrucât el ar fi putut sã scrie înmaghiarã sau în germanã la fel de bine cum a fãcut-oîn limba croatã.

Dorian Branea : Krleža e tradus în limba englezã ?Michael Heim : Unele dintre cãrþile sale au fost

traduse în englezã, dar nu sunt prea cunoscute. Multmai puþin cunoscute decât cãrþile lui Kiš sau IvoAndrić, de exemplu. Andrić e un alt autor tipic central--european, foarte greu de plasat. Faptul însuºi cã eatât de greu sã îl încadrezi îl face, cred, central--european. Am acest sentiment citindu-l pe Andrić,un sentiment pe care nu îl trãiesc când citesc autori„pur” sârbi sau croaþi : limba sa este sârbo-croata.Andrić s-a nãscut într-o familie croatã, a crescut înBosnia (unde se petrece acþiunea majoritãþii operelorsale ºi unde limba reprezintã un soi de tranziþie întresârbã ºi croatã) ºi a servit mult timp ca diplomatpentru guvernul de la Belgrad. Dacã Kiš e singurulscriitor iugoslav, s-ar putea ca Andrić sã fie singurulscriitor care a scris în sârbo-croatã.

Dorian Branea : Sã ne întoarcem la Krleža.Krleža e o figurã stranie, a fost privit ani la rândul caun fel de „patriarh” al literaturii iugoslave…

Michael Heim : …a fost un bun comunist…Dorian Branea : …preºedintele Uniunii Scriitorilor,

prieten apropiat al lui Tito, comunist din anii ’20º.a.m.d. În comparaþie cu el, Andrić are un altfel de

Michael Heim120

destin. Andrić a câºtigat premiul Nobel… Krleža afost o persoanã violentã în opinii ºi un autor violent.Andrić era un om deschis, rãbdãtor, liniºtit, reflexiv.Întoarcerea lui Filip Latinović, romanul lui Krleža pecare îl consider unul dintre cele mai mari romane alesecolului XX, e o carte expresionistã ºi, în acelaºitimp, o „definiþie” a Europei Centrale. Dacã ne gândimla romanul lui Andrić Cronica din Travnik, în careacesta descrie convieþuirea mai multor etnii – turci,bosnieci, francezi – obþinem o altã definiþie. E inte-resant de urmãrit cum reuºeºte Andrić sã reflecteaceastã lume multidimensionalã, atât de diversã. Aºvrea sã te rog ca, pornind de la cele douã cãrþi de caream pomenit ºi de la cei doi autori, sã faci o comparaþieîntre literatura sârbã ºi literatura croatã.

Michael Heim : Nu cred cã Andrić e tocmaipotrivit ca exemplu în acest sens, cãci, cum spuneam,nu îl consider un autor sârb tipic. Pânã una alta, Ivoe un nume croat… Dar Andrić e o figurã paradoxalãdin multe puncte de vedere. El a fost cu siguranþã „unom al lumii”, ºi totuºi a scris mereu ºi mereu despreacest mic petec de pãmânt de unde provenea : spaþiulbosniac.

Dorian Branea : A descris un mod de a trãiîmpreunã. Cu siguranþã, Ivo Andrić nu ar fi putut figeniul ideologic al separãrii Iugoslaviei...

Michael Heim : Da, numai cã Andrić nu erainteresat de „a trãi împreunã” în termeni politici. Erainteresat de rãdãcinile acestor culturi, mai curândîntr-un sens antropologic. ªi cred cã tocmai de aceeaîl citim astãzi. Krleža era cu totul altfel, era genul decentral-european care s-ar simþi foarte bine în EuropaCentralã de azi, cunoºtea literaturile occidentale ºitoate aceste culturi fiindcã el însuºi venea dinspre oculturã marginalã. ªi tocmai despre asta vorbeºte înFilip Latinović.

Dorian Branea : E chiar interpretarea mea cuprivire la acest roman…


Michael Heim : Apoi, Filip Latinović se referã lacondiþia artistului tânãr, fapt ce a fãcut posibilãparalela cu The Portrait of an Artist as a Young Man.Amândouã romanele vorbesc despre dificultateaomului de a se maturiza ca personalitate creatoare,dar ºi despre dificultatea de a se maturiza ca fiinþãumanã. De aici ºi universalitatea lor.

Dorian Branea : Pãrerea mea este cã FilipLatinović e o carte despre imposibilitatea de a te întoarceacasã. Filip Latinović e atât de diferit de oamenii pecare i-a lãsat în urmã încât încercarea de a reveni esortitã inevitabil eºecului.

Dar poate cã ar fi mai util sã încercãm o comparaþieîntre Krleža ºi Crnjanski…

Michael Heim : Da. Am tradus prima parte dinMigraþii, un roman minunat. Am fost de-a dreptulfascinat de aceastã carte, fiindcã reuºeºte sã îmbinedouã direcþii de obicei necooperante : romanul istoricºi modernismul. Prima parte a fost scrisã în 1929 ºireflectã foarte bine acea perioadã.

Dorian Branea : Crnjanski e cunoscut ca înteme-ietorul romanului sârb modern… Din punct de vederelingvistic, Migraþiile e o provocare.

Michael Heim : Ai dreptate. Când oamenii mãîntreabã ce anume mã face sã vreau sã traduc unroman, trebuie sã fiu onest ºi sã recunosc cã, înaintede toate, este vorba de limbã. N-aº spune cã „mesajul”nu e important, dar pot sã mã închipui traducând unroman cu al cãrui mesaj nu sunt de acord. Nu pottotuºi sã-mi imaginez cã m-aº apuca sã traduc unroman cu o limbã interesantã, însã cu un mesajpericulos. În cazul lui Crnjanski, m-a atras limba saatât de bogatã, de densã, de senzualã. Desigur mãinteresa ºi tematica lui central-europeanã : acþiunease petrece sub domnia Mariei Tereza. Intriga roma-nului o poþi reproduce în douã sau trei propoziþii, darnu ai spus nimic, trebuie sã citeºti ºi sã savurezifiecare paginã. A-l citi pe Crnjanski e ca ºi când ai

Michael Heim122

mânca zaharicale turceºti : mesteci încet ºi te bucuride fiecare înghiþiturã. Nu poþi mânca prea mult, darte întorci mereu la farfurie. A fost o mare plãcere sã-ltraduc pe Crnjanski, pentru cã astfel l-am citit maiîncet decât oricine altcineva…

Konrád ºi melancolia traducerii

Adriana Babeþi : Sã ne oprim puþin asupraliteraturii maghiare. Ce autori ai tradus pânã acum ?

Michael Heim : I-am tradus pe Örkény István, peEsterházy Péter ºi pe Konrád György. Pe primii doi cucâte un roman, iar din Konrád, o antologie de eseurirealizatã de mine, fãcând o excepþie, deoarece traducde obicei numai beletristicã. Konrád e bineînþeles unromancier, dar e, în acelaºi timp, un mare scriitor deeseuri. Volumul rezultat se numeºte Melancoliarenaºterii. Nu e vorba despre Renaºterea europeanãdin secolul al XIV-lea, ci despre retrezirea la viaþã înepoca post-comunistã. Ca sã pot realiza acest volumam citit peste 2000 de pagini rãu fotocopiate, tipãritela o imprimantã veche, cu ace : conferinþe, scrisori,articole, de toate. Fiecare piesã are un alt stil. Literarvorbind, e un adevãrat spectacol. Am semnat, dealtfel, ºi postfaþa la acest volum, bine primit de criticã.Mi-a plãcut îndeosebi ceea ce a scris VladimirTismãneanu despre Melancolia renaºterii. El spuneacã e cea mai bunã carte despre tranziþia post--comunistã.

Adriana Babeþi : Care e melancolia renaºterii, defapt ?

Michael Heim : Întâi, de ce renaºtere ? Pentru cãse produce o revenire la viaþã ºi apoi pentru cã, totuºi,aceastã viaþã adevãratã existase înainte, între celedouã rãzboaie. Aºadar te trezeºti, vezi cum ai fostînainte, mai vezi cã lucrurile nu merg bine, nu atât derepede pe cât ai dori. De aici, melancolia. Konrád


vorbeºte despre perioada dintre '89-'94. Asta ar fiprima etapã din istoria post-comunistã a Ungariei.Am aºteptat alegerile, am pândit ultimul sãu eseu ºiabia atunci am fãcut antologia. Sunt foarte mândrude cartea asta. Ea va câºtiga în importanþã în aniiurmãtori, deoarece Konrád a înþeles ºi a captat totul.E o mãrturie preþioasã despre o etapã capitalã dinistoria Europei Centrale, în existenþa cãreia n-a încetatsã creadã ºi a cãrei importanþã continuã sã o susþinã.

Adriana Babeþi : Am tradus ºi noi textul despreEuropa Centralã în prima antologie a grupului nostru,Europa Centralã – nevroze, dileme, utopii.

Cornel Ungureanu : Ai fost în legãturã cu Konrádcând ai tradus eseurile ?

Michael Heim : Da, tot timpul. Îl þineam la curentcu selecþia.

Cornel Ungureanu : Era indiferent sau implicat ?Michael Heim : Absolut indiferent. Nu ºtiu de unde

îi venea indiferenþa. Mi-ar place sã cred cã ºi dinfaptul cã avea încredere în mine. Dar mai cred cãlucra la alte proiecte. Îi era perfect egal dacã iesecartea aºa sau altfel. E cu totul diferit, ca autor, de, sãspunem, Kundera, care vrea sã controleze fiecarepaginã.

Cornel Ungureanu : Cât timp þi-a luat fãcutulcãrþii lui Konrád ?

Michael Heim : Mai întâi sã vã spun ceva. ÎnAmerica nu existã profesia de traducãtor. Evident,sunt persoane care traduc manuale despre maºini, depildã. Dar meseria de traducãtor literar nu existã. Nuse poate trãi din aºa ceva. Deci fiecare trebuie sã aibãºi o altã profesie. Eu sunt profesor universitar. Tot cetraduc, traduc în intervalul de timp liber pe care mi-llasã profesoratul. Uneori nu traduc nimic cinci-ºaseluni, fiindcã trebuie sã mã pregãtesc serios pentrucursuri. Când te afli în faþa unui amfiteatru, trebuiesã ai ceva de spus. Apoi, mai sunt ºi dizertaþiile

Michael Heim124

studenþilor. Lucrãrile lor de licenþã. Trebuie cititecapitol de capitol. Pentru un student e extrem deimportant ce îi spui. E viaþa lui acolo. Atunci nu facdecât asta. Vara lucrez bine ºi în liniºte. Tocmai deaceea cãlãtoresc atât de puþin. Stau ºi traduc. Uniispun : dar ai câºtigat mult cu Kundera. Le rãspundliniºtit cã nu am câºtigat nimic. Autorul decide asupradrepturilor unui traducãtor. Traducãtorul primeºte osumã modestã de la editurã, dar dacã scriitorul nuare chef sã împartã drepturile de autor cu traducã-torul, n-o face ºi gata. În cele mai multe cazuri însãn-are nici o importanþã : cartea se vinde aºa de prost,încât nu existã nici un fel de drepturi de autor. Euobiºnuiesc sã spun cu ironie : a fi traducãtor e deosebitde rentabil… Dacã traduci, nu ai timp sã cãlãtoreºti,sã mergi la restaurant, la spectacole. Când traduci nucheltuieºti aproape nici un ban. Stai în faþa calcu-latorului cu cãrþile tale.

Cornel Ungureanu : L-ai cunoscut pe Örkény ?Aþi fost prieteni ? Dar pe Esterházy ?

Michael Heim : Pe Örkény l-am vãzut doar cudouã sãptãmâni înaintea morþii lui, când îi traduceamExpoziþia de trandafiri. Pe Esterházy însã îl cunoscbine. Vine des în Los Angeles. Trebuie sã mãrturisesccã am fost puþin nervos când l-am întâlnit prima oarã.De vinã e, în primul rând, numele. E vorba de unvlãstar al celebrei familii Esterházy, un conteget-beget. În al doilea rînd, are reputaþia de a fi extra-ordinar de inteligent. E nu numai scriitor, cunoscutpentru spiritul sãu limpede ºi caustic, ci ºimatematician. În al treilea rând, mi-era ruºine demaghaira mea nu tocmai fluentã. Mã torturasemzadarnic. Esterházy s-a dovedit un adevãrat aristocrat,în sensul cã a ºtiut imediat sã ne facã, pe mine ºi petoþi cei din încãpere, sã ne simþim în largul nostru. Eun interlocutor briliant, dar nu intimideazã. ªi vorbeºtegermana aproape la fel de bine ca maghiara. I-am


tradus Verbele auxiliare ale inimii, care cred cã s-atradus ºi la voi, ºi o povestire extrem de hazlie pe carea scris-o ca omagiu lui Hrabal, cu ocazia împlinirii decãtre acesta a ºaptezeci ºi cinci de ani. Verbeleauxiliare le-am ales pentru cã mi-au fost propuse spretraducere, din întâmplare, la douã-trei sãptãmâni dupãmoartea mamei mele. În carte e vorba despre moarteamamei scriitorului. E un roman sutã la sutãpostmodern – la fiecare paginã nararea evenimentelore însoþitã de un text al unui autor admirat deEsterházy, Bernhardt sau Borges sã zicem –, dar e unroman postmodern cu suflet. Mi s-a pãrut o carte extremde dificilã, greu de tradus.

Cornel Ungureanu : Citeºti frecvent literaturãmaghiarã ?

Michael Heim : Nu chiar atât de mult pe cât aºvrea. E o limbã pe care o redescopãr la fiecare traducere.Nu citesc ungureºte cu aceeaºi lejeritate ca în altelimbi pe care le cunosc.

Vrãjitoarele

Ioana Copil-Popovici : Ai tradus foarte mulþiautori din sfera central-europeanã. Probabil au fost ºifemei printre aceºtia. Poþi detecta unele teme specificescriiturii feminine din aceastã zonã ?

Michael Heim : Da. Am fost foarte curios când mis-a oferit ocazia sã traduc femei : mã întrebam dacã vafi dificil pentru mine ca traducãtor. Dupã primelepagini am realizat cã nu era nici o diferenþã, pentrucã eu nu sunt, nu devin niciunul dintre oamenii pecare îi traduc, deci nici femeile pe care le traduc.Important e doar textul în sine. Textul poate sã fiedificil, dar dificultãþile nu sunt legate de sexul autorului.

Am o studentã care a scris o lucrare foarteinteresantã despre trei traduceri ale lui Un coeur simplede Flaubert. Este povestea unei femei simple.

Michael Heim126

Folosirea cuvântului „simplu” e periculoasã, fiindcãacesta are mai multe valenþe. În francezã sau englezãpoate dobândi o conotaþie peiorativã, dar nu în modobligatoriu. E la fel ºi în românã, nu-i aºa ? Studentaa comparat cele trei traduceri din punctul de vedereal imaginii femeii, al felului în care aceasta esteînfãþiºatã ºi a constatat, în mod surprinzãtor, cã ceamai veche dintre ele – datând din anii 1920 – era ceamai bunã sau, cum se spune între traducãtori, ceamai adecvatã. Cel dintâi traducãtor era cel mai bun(nu ºtim dacã era feminist sau nu), pentru cã a reuºitsã evite prejudecãþile faþã de femei, spre deosebire detraducerile recente, de la care ne-am aºtepta sã fiecorecte din punct de vedere ideologic, dar careconþineau multe insinuãri negative la adresa acesteifemei, insinuãri care nu existã în versiunea francezã.Toþi cei trei traducãtori au fost bãrbaþi.

Deci ceea ce conteazã cu adevãrat este tehnica tra-ducerii, nu sexul traducãtorului. În ultimii cinci aniam tradus trei femei, douã cehoaice ºi o croatã. Eraufoarte diferite una de cealaltã. Pe douã le-aº consideracentral-europene, una – mai general-europeanã. Dinscrierile acesteia din urmã, Sylvia Richterová, am traduso scurtã parte a unui roman oniric ºi care pare sã sepetreacã dupã un fel de dezastru nuclear. Nu mi-a fostfoarte clar ce voia sã spunã, dar limba era foartefrumoasã, poeticã ºi înclinatã spre auto-analizã, spreauto-deconstrucþie dacã vreþi. Sper sã mã întorc laaceastã lucrare ºi sã continui. A fost o experienþãinteresantã, pentru cã de multe ori mã simþeampierdut ºi am fost obligat pur ºi simplu sã am încre-dere în autoare ºi în cuvintele ei.

Cealaltã scriitoare cehã pe care am tradus-o eDaniela Fischerová. I-am tradus o piesã numitã Onenorocire neaºteptatã. O consider o operã tipiccentral-europeanã, pentru cã este o piesã de idei ºicare presupune o cunoaºtere realã a celorlalte culturi


europene. Este o alegorie politicã despre douãpersonaje – Iov ºi Niobe –, conþinând aºadar elementebiblice ºi de mitologie greacã. Personajele se ceartã,iar noi ºtim cã ele se aflã într-o casã de nebuni dinCehia ºi cã se ceartã din cauza relaþiilor cu taþii lor.Iov i-a permis „tatãlui” sãu, adicã lui Dumnezeu, sã-ldomine, pe când Niobe s-a revoltat împotrivapãrintelui ei, Tantalus. Ea îl simbolizeazã pe disident,el – pe cehul bun ºi ascultãtor. Aceastã dezbatere esteuna continuã în societatea cehã : dacã sã ne revoltãmsau nu. Asta se observã atât în literaturã – în Švejk,de pildã – cât ºi în viaþã, în discuþiile ce au urmatinvaziei sovietice. Autoarea este preocupatã deproblemele ceheºti actuale într-un mod foarte intelectualºi, cred eu, de succes. Piesa a fost pusã în scenã laNew York de cãtre un ansamblu studenþesc, însã deatunci nu am întâlnit pe nimeni care sã priceapãdespre ce este vorba în spectacol. Am trimis piesaunei regizoare care tocmai terminase de lucratAºteptându-l pe Godot ºi, deºi este mult Beckett înaceastã piesã, mi-a rãspuns cã regretã, dar e preaintelectualã chiar ºi pentru ea.

Cea de-a treia scriitoare este croata DubravkaUgrešic. Dubravka, cu care am devenit bun prieten, aavut probleme în Croaþia ºi locuieºte acum câte puþinpeste tot. Nu a fost obligatã sã-ºi pãrãseascã patriapentru cã altfel ar fi fost închisã sau trimisã într-unlagãr, ci pentru cã viziunile ei nu sunt naþionaliste,deci nu corespund spiritului epocii. Cartea pe care amtradus-o, Trecerea peste romanul-fluviu, este o operãfoarte literarã – o altã caracteristicã central-europeanã –ºi amuzantã. (E ºi asta o trãsãturã central--europeanã ? Nu ºtiu.) În acest roman tipicpostmodern, a cãrui acþiune se petrece la o conferinþãde literaturã dinainte de 1986 – înainte ca totul sã sefi întâmplat, deci nu are nimic de-a face cuevenimentele post '89 sau cu rãzboiul din fosta

Michael Heim128

Iugoslavie –, un grup de scriitori se adunã ºisimbolizeazã în mod hilar caracteristicile fiecãreinaþionalitãþi. Dar pentru asta trebuie sã ºtii care suntacestea, trebuie sã fi citit Flaubert, trebuie sã ºtiicare era atunci situaþia în Cehoslovacia, ce s-a întâmplatîn ultimii 10-15 ani în Uniunea Sovieticã º.a.m.d..Asta presupune foarte multe din partea publiculuiamerican, cel puþin. Nu spun cã romanul nu e citit.Dar e greu sã convingi un grup mare de cititori cã esteceva ce ei ar putea gãsi interesant.

Am mai tradus ºi câteva parodii ale Dubravkãidupã opere ruseºti. ªi aici virtualul public al tradu-cerii se confruntã cu o problemã. Cum sã înþelegi oparodie, dacã nu ai citit originalul ? Nu trebuie sãciteºti în limba de bazã, dar trebuie sã ºtii mãcar cuiîi aparþine – sau cã existã ! ºi, mai ales într-o societateîn care, din nefericire, cultura literarã nu esteconsideratã o prioritate, e foarte greu sã gãseºti oamenicare sã citeascã aºa ceva. În Europa Centralã e cutotul altfel.

Însã nu vreau sã idealizez statutul scriitoruluiacolo. Cum am spus, Dubravka a avut multe dificul-tãþi. A fost numitã una din cele „cinci vrãjitoare dinZagreb” într-unul dintre ziarele de mare tiraj. Toatevictimele „vânãtorii de vrãjitoare” au fost acuzate de„iugo-nostalgie”, cea mai periculoasã infracþiune înCroaþia tudjmanianã. Am fãcut tot ce am putut ca são apãr. Am mers chiar la o întâlnire internaþionalã aPen Clubului la Dubrovnik, pe care mulþi membri aiorganizaþiei – al cãrei mandat principal e sã steaalãturi de scriitorii „persecutaþi” – o boicotaserã fiindcãmembrii croaþi tãcuserã în faþa învinovãþirilorabsurde de „vrãjitorie”. Protestul meu public n-a avutnici un efect. Dubravka e în continuare pe drumuri.Un an într-o þarã, unul într-alta. Ideea de exil, careeste ºi ea central-europeanã, pare încã foarte actualã.


Artiºti, cuvinte, cafenele

Gabriel Kohn : Aº dori sã te provoc cu o întrebarea colegului nostru Tinu Pârvulescu, aflat zilele acesteaîn cãlãtorie de nuntã la Viena : în ce mãsurã estemodernismul vienez coerent din punct de vedere stilis-tic ? Dacã, de pildã, sensibilitatea unui Hofmannsthalse regãseºte în picturile lui Schiele sau în muzica luiSchönberg… Existã oare o legãturã între acestea ?

Michael Heim : Da, într-adevar, cred cã formeazãun întreg. Fiindcã vorbim despre Europa Centralã,poþi vedea efectele acestei coerenþe în faptul cã sensi-bilitatea austriacã se difuzeazã bine în alte spaþii.Cred cã ceea ce toþi au în comun – Hofmannsthal,Schiele, Schönberg, Loos în arhitecturã – este oaºezare la rãscrucea secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea,la rãscrucea dintre concret ºi abstract, ca o miºcarecãtre abstract, cãtre necunoscut, care îi face pe toþi sãfie interesanþi, vitali, novatori. Predilecþia pentruabstract este calitatea esenþialmente central-europeanãa tuturor. Schönberg e un bun exemplu : alegesistemul dodecafonic ca bazã pentru ceva nou,folosind, deci, ceva foarte raþional pentru a obþine unefect creativ. Aceasta se leagã, evident, ºi de opera luiWittgenstein ºi Mach ; existã o mulþime de influenþereciproce. Cred, aºadar, cã asta face ca întregul sã fieatât de atractiv pentru vremea noastrã, mai precisfaptul cã fiecare aspect al acestui, dacã doriþi, Zeitgeistcolaboreazã cu celelalte. Era un soi de „paradisinterdisciplinar” avant la lettre. Într-o anumitãmãsurã, modernismul Europei Occidentale se caracte-rizeazã prin aceleaºi trãsãturi, însã aº spune cãacesta e mai puþin abstract, mai puþin filosofic. Sunt,de fapt, caracteristicile care îi conferã EuropeiCentrale o savoare proprie. Nu existã, de pildã, un

Michael Heim130

Karl Kraus în Europa Occidentalã ; nu a existat cinevacare sã fi putut, ca el, sã sintetizeze totul ºi sã transpunãacest tot în limbaj ; nu ai, în Europa Occidentalã,cultul limbii manifestat în Mitteleuropa. Acest interespentru limbaj – iar aici Wittgenstein trebuie evocatdin nou –, interesul pentru cuvintele înþelese ca unitãþiindividuale mi se pare a fi extrem de important ; elpoate proveni, cel puþin în parte, din faptul cã în acestspaþiu existã atât de multe limbi vorbite.

Gabriel Kohn : Am putea descoperi un programneexprimat al acestei generaþii sau este vorba doar deîntâlnirea într-un anumit timp ºi loc a mai multorpersonalitãþi ?

Michael Heim : Nu vãd cum ar fi putut, fiecaredintre ei, sã lucreze izolat. Nu cred însã cã a fostnevoie de întâlniri efective sau de un program comun.

Marius Lazurca : Existau instituþii, oficiale sauneoficiale, care îi uneau, iar acest lucru confirmã, defapt, ceea ce spui. De exemplu, cafeneaua pare sã fijucat un rol foarte important în acest spaþiu.

Michael Heim : Da, e adevãrat. E interesantã,fiindcã veni vorba, comparaþia dintre cafeneauavienezã ºi cea budapestanã. Erau identice ºi totuºidestul de diferite : amândouã locuri de întâlnire pentruintelectuali, însã Budapesta era în epocã puþin maiprovincialã ºi deci ceva mai frivolã. Scriitorii maghiarievocã varianta maghiarã ad nauseam ºi trebuie sãspun cã nu-mi pot închipui o adevãratã emulaþieintelectualã acolo. Nu ºtiu totuºi dacã putem sã neimaginãm cã Schönberg, Schiele ºi Hofmannsthal seîntâlneau, sã zicem, în fiecare sâmbãtã la o anumitãorã ; exista mai degrabã un spirit comun, care plutea,cumva, în atmosferã, un anumit numãr de ideicomune. Iar acest fapt a condus cãtre o anumitãorientare comunã. Prin urmare, chiar dacã acest lucrunu se poate, desigur, demonstra, cred cã absenþa uneiadintre aceste personalitãþi ar fi influenþat într-un felsau altul activitatea celorlalte.


Radu Pãiuºan : Acest lucru demonstreazã, poate,importanþa pentru Europa Centralã a spaþiuluipublic, a locurilor care formau acest spaþiu public, fiecã era vorba de cafenele sau de alte locuri de întâlnire.

Michael Heim : Este ceva care ne lipseºte foartemult în Statele Unite : locurile noastre de întâlniretind sã se rezume doar la conferinþele academice. Efoarte artificial, fiindcã acestea sunt structurate înjurul unor chestiuni cum ar fi gãsirea unui loc demuncã, promovarea în carierã, publicarea unor volumeetc. („Publish or perish” este sloganul lumii univer-sitare americane). E vorba, aºadar, despre un fenomenpuþin organic. În Europa Centralã totul era maiorganic, mai putin artificial. Am impresia cã astãziviaþa intelectualã devine din ce în ce mai profesio-nalizatã. Peste tot.

Radu Pãiuºan : Poate cã nu este vorba de faptulcã oamenii nu mai doresc sã se întâlneascã, ci maidegrabã de faptul cã nu mai ajung sã se întâlneascã.Dorinþa de a se întâlni, de a avea un spaþiu comun arãmas poate neschimbatã…

Michael Heim : Nu sunt deloc sigur cã aºa staulucrurile. S-ar putea ca noi sã fi pierdut aceastãdorinþã, mai ales pentru cã, în general, oamenii nuºtiu ce pierd. ªi e limpede cã ceva lipseºte în viaþaintelectualã contemporanã din cauza dispariþieiacestor locuri de întâlnire ºi de dezbatere intelectualãliberã. Probabil cã toate acestea nu sunt atât de acuteîn Europa, dar cu siguranþã aºa stau lucrurile înStatele Unite. Centrul de greutate s-a mutat dinsprecafenea înspre Universitate. O mare diferenþã ! Ce-idrept, devine mai uºor, de pildã, sã descoperiinfluenþele : totul apare în notele erudite din josulpaginii. Poþi relua uºor evoluþia, formarea unei idei,fiindcã totul e documentat, totul apare în notele de lasubsol. Dupa opinia mea, asistãm la o diminuare acreativitãþii vieþii intelectuale ºi a vieþii culturale înseºi.

Michael Heim132

Adriana Babeþi : Dar marii prozatori austrieci,Musil, Broch, Doderer, sunt citiþi ?

Michael Heim : Omul fãrã însuºiri tocmai aapãrut într-o nouã traducere, cu recenzii foarte entu-ziaste. Pe Broch îl citesc puþini, pe Doderer abia dacãîl cunosc câþiva. Din motive comerciale, Kafka, Mann,marii clasici sunt retraduºi acum. Dar se traduc foartepuþini autori noi. Cei vechi sunt reeditaþi pentru cãnu mai existã copyright ºi se pot scoate mulþi bani dinasta. Toatã lumea cumpãrã aceste cãrþi care se predaula universitate, mai ales Thomas Mann ºi Kafka.

„Nu existã formule univoce”

Sorin Tomuþa : Acorzi în prezent o atenþiedeosebitã literaturii române. Care sunt motivele acesteiapropieri ?

Michael Heim : M-am ocupat de literaturilecentral-europene timp de un deceniu sau douã înaintede a realiza ce puþine lucruri se ºtiu despre literaturaromânã (spun „se ºtiu” referindu-mã la publicul ame-rican sau în general la cel vorbitor de limba englezã).Momentul în care am descoperit aceasta a fost atuncicând am organizat conferinþa dedicatã traducerilordin clasicii literaturilor central-europene – cea la carem-am referit când am vorbit de motivele pentru caream început sã învãþ limba românã. Acum aº vrea sãmã întorc la ea. Doream sã stabilim câte dintreoperele lor apãruserã în englezã, câte aveau o tradu-cere decentã sau necesitau o revizuire, câte se gãseauîncã la dispoziþia potenþialilor cumpãrãtori, în fine,care trebuiau retipãrite. Grupul de cercetãtori eraconstituit din mai multe echipe, câte una pentrufiecare literaturã, anume : cehã, slovacã, sârbã,croatã, polonezã, maghiarã ºi românã. Acestea erauliteraturile pe care le consideram a fi reprezentativepentru Europa Centralã. Echipele erau compuse din


câte doi membri : unul a cãrui limbã maternãaparþinea grupului enumerat anterior, celãlalt avândca limbã maternã engleza. Era obligatoriu ca ambii sãfi studiat literatura de care se ocupau la nivel academic.Vorbitorul de limbã englezã trebuia sã verifice calita-tea traducerii, pe când colegul sãu oferea perspectivacelui venit dinspre cultura respectivã, atent ca nici ooperã importantã sã nu fie lãsatã pe dinafarã,importantã mai cu seamã pentru acea culturã în sine,spre deosebire de ceea ce un outsider ar putea consi-dera ca fiind esenþial. Nu m-am izbit de nici o greutateîn a gãsi nativi ai culturilor respective, cercetãtori ;suntem binecuvântaþi cu un numãr important deemigranþi talentaþi. De asemenea, n-au fost dificil dedescoperit nici specialiºti americani pentru fiecare dinliteraturile în cauzã, cu excepþia celei române. Amcãutat, am cãutat, am cãutat… dar în cele din urmãam fost nevoiþi sã abandonãm. Virgil Nemoianu,reprezentantul nostru român, s-a vãzut obligat sãformeze singur o echipã. Deci, în ciuda existenþei maimultor comunitãþi de români în oraºele americane,nici un membru al acestora, nãscut acolo, dar cusuficiente cunoºtinþe de limbã românã, nu pãrea sãfie interesat de studiul serios al literaturii române.

Dupã ce Virgil a întocmit lista de opere româneºti,am vãzut cã erau suficiente pe care aº fi dorit sã lecitesc eu însumi, dar care nu fuseserã încã traduse,deºi o meritau cu prisosinþã. Era, repet, o listã numaia operelor „canonice”, care, consideram noi, trebuiausã fie accesibile publicului de aici, deoarece îºidovediserã valoarea. Am inclus opere de la începu-turile acestor literaturi pânã la finele celui de-aldoilea rãzboi mondial. Evident, perioada postbelicãs-a dovedit a fi, pentru aproape toate literaturile luateîn discuþie, extrem de bogatã, un motiv în plus sã afluce s-a întâmplat în România din punct de vedere literar.Deoarece cunosc alte literaturi din regiune, m-am

Michael Heim134

gândit cã îmi va fi mai uºor sã mã familiarizez culiteratura românã decât unuia care porneºte de lazero. În fond, e un fenomen analog învãþãrii uneilimbi. Când ºtii câteva limbi romanice, toate cu ostructurã gramaticalã asemãnãtoare, poþi sã înveþifãrã dificultãþi o altã limbã din aceeaºi familie. Aºdori sã vã trimit un articol pe care l-am scris recentdespre – ca sã folosesc un termen german –„Sprachbund”. Existã caracteristici comune multorlimbi, fiindcã au fost vreme îndelungatã aproape unade alta, nu pentru cã ar fi organic înrudite. Cred cã eimportant ca oamenii sã înþeleagã faptul cã aici nu edoar o chestiune de literaturã, ci ºi una de limbã,chiar dacã e vorba de limbi foarte diferite…

Sorin Tomuþa : … ªi chiar de culturã, probabil, însens larg…

Michael Heim : Da… e aproape istorie. Esocio-lingvisticã, e istorie, e culturã în general.

Sorin Tomuþa : Fiindcã tot am vorbit de literaturaromânã, trebuie spus cã discuþia cu privire la apro-pierea culturii române sau, mã rog, a unui segment alei, de modelul central-european a suscitat polemiciaprinse aici, în România…

Michael Heim : …Am auzit…Sorin Tomuþa : …Chiar grupul nostru a fost

deseori întrebat ce autori români intrã în zona deincidenþã central-europeanã ºi de ce. Noi credem cãnu existã numai scriitori care pot fi incluºi în acestareal cultural în virtutea biografiei ori a istoriei, cumar fi Slavici, de pildã, ci cã moºtenirea literarãmitteleuropeanã îºi dovedeºte ºi astãzi vitalitatea ºiforþa fascinatorie.

Michael Heim : Nu existã formule univoce ; amvorbit altãdatã despre câteva caracteristici pe care leconsider comune scriitorilor din aceastã zonã. Ceea cenu am spus, ºi cred cã e esenþial, este cã o literaturãca atare nu aparþine în mod necesar Europei Centrale,


fiindcã o literaturã include multe individualitãþi, iarindividualitãþile scriu dinãuntrul fiinþei lor, nu doarpentru a se înscrie într-o tradiþie. Pânã la urmãscriitorii îºi pot genera propria lor tradiþie sau pot fiinteresaþi de anumite direcþii pe care alþi autori dinaceeaºi þarã le ignorã. O caracteristicã pe care nu ammenþionat-o înainte ºi care apare adesea în scrierilecentral-europenilor – alãturându-se deci celorlalte,cum ar fi predilecþia pentru unele genuri, pentruironie – este sentimentul exilului, atât de rãspânditîn literatura central-europeanã.

Scriitorii români ºi postcolonialismul

Sorin Tomuþa : Din nefericire, literatura românãe aproape necunoscutã în Statele Unite. Care crezi cãsunt motivele acestei situaþii ? ªi o altã întrebare : semai poate vorbi astãzi, la finele secolului XX, despreliteraturi provinciale, literaturi marginale versus lite-raturi centrale, puternice ? Mai existã o asemeneaseparaþie ? Dacã da, crezi cã tradiþia ºi accesul la olimbã de o circulaþie planetarã sunt cauzele ei ?

Michael Heim : Nu cred în diferenþierea literaturiprovinciale versus literaturi metropolitane. Existãdoar scriitori buni ºi scriitori mediocri. Anumiteculturi dispun, însã, de mai mulþi scriitori de valoarela un moment dat, din diverse motive. E evident cã oculturã precum cea a Americii, þarã cu peste douãsute de milioane de locuitori, are mai mulþi scriitorivaloroºi decât o þarã cu doar douãzeci de milioane. Eo chestiune la fel de clarã ca una care þine exclusiv decifre. Cred, în schimb, cã putem vorbi despre o culturãprovincialã doar în cazul acelora care refuzã sãcunoascã alte culturi. Iatã definiþia provincialismului.Din pãcate, e situaþia care dominã în mare partecultura americanã, cãci noi presupunem pur ºi simplucã suntem numãrul unu în lume. Asta se întâmplã ºi

Michael Heim136

în culturã, nu doar în politicã. Am scris cu câþiva aniîn urmã un articol în care încercam sã explic de ce s-atradus atât de puþin în englezã. Articolul l-a comandatºefa de redacþie de la New York Times Book Review. Înfinal l-a respins totuºi, afirmând cã în America setraduce tot ceea ce e necesar : dacã un scriitor strãinnu e publicat în englezã, asta înseamnã cã nu e la felde bun ca scriitorii de limbã englezã ºi gata. Aceastãpersoanã este în mare mãsurã responsabilã de cãrþilece vor fi citite sau nu de cãtre publicul american,fiindcã volumele recenzate acolo sunt cele care secumpãrã. O asemenea atitudine este una profundprovincialã. Pe de altã parte, þãrile europene caretraduc doar literaturã anglo-americanã sunt, deasemenea, provinciale într-un anumit sens. Cred decicã vina provincialismului nu trebuie atribuitã unila-teral americanilor sau europenilor. Fiecare literaturãe obligatã sã-ºi promoveze scriitorii de primã mãrimepeste hotare, iar pentru ca acest lucru sã se întâmplee nevoie de oameni cu o temeinicã pregãtire literarãcare sã decidã ce opere meritã atenþia pe plan interna-þional, ºi doar apoi e nevoie de traducãtori performanþi.

Sorin Tomuþa : Sã ne întoarcem puþin la primaparte a întrebãrii, ºi anume la cauzele pentru careliteratura românã nu e astãzi cunoscutã dincolo deocean.

Michael Heim : Nu mai încape îndoialã cã înAmerica, ºi în întregul spaþiu anglofon, se puneproblema legãturii dintre politicã ºi culturã. E foartegreu ca o operã literarã sã se impunã pe continentulnord-american dacã acea þarã din care provine res-pectiva scriere nu se aflã pe prima paginã a gazetelor.Nu s-au întâmplat prea multe prin România în ultimiiani ; e adevãrat, momentul 1989 a fost extrem demediatizat timp de câteva luni, dar acest interval esteprea scurt pentru ca mecanismul cultural sã-ºiînceapã funcþionarea. Când am încercat sã atragatenþia editorilor americani asupra literaturii cehe, a


durat destul de mult pânã ce aceasta s-a impusdefinitiv, cu toate cã evenimentele din Praga anilor’68, ’69 au captat interesul americanilor timp deaproape doi ani. Bineînþeles, nu vreau sã spun cãtrebuie sã fiþi invadaþi pentru a fi citiþi… Tot ce pot sãvã sugerez este sã gãsiþi modalitãþile prin care celemai bune cãrþi ale scriitorilor români sã ajungã înmâinile specialiºtilor americani. Revin la ideea aceleiconferinþe : ar fi de un mare ajutor dacã s-ar puteaamorsa anumite mecanisme culturale. De pildã,Internetul ne poate ajuta mult. Ar fi o bunã idee sã seînfiinþeze un site unde câþiva critici de valoare sãprezinte cu regularitate cele mai importante titluriromâneºti, însoþite de un rezumat, pentru ca oricineîn lume sã poatã afla ceva despre ele. Ar fi desigurbine dacã acelaºi lucru l-ar face ºi alte literaturiaºa-zis „mici”. Lumea întreagã ar putea avea astfelacces la o prezentare a ceea ce se întâmplã în literaturilerespective. Nu existã, din pãcate, altã modalitate de aafla ce se mai petrece în alte spaþii culturale, nu existãdeocamdatã o bancã de date pentru obþinerea acestorinformaþii. Revin la prezenþa româneascã pe scenaliterarã americanã. Nu e foarte intensã, dar niciabsentã în totalitate. Desigur, orice american cu opregãtire literarã, rugat sã numeascã un autor român,se gândeºte în primul rând la Ionesco. Mult mairecent, un alt român ºi-a fãcut simþitã prezenþaîntr-un anumit segment al societãþii americane :Andrei Codrescu. Codrescu e cunoscut în principal cao personalitate a radioului, datoritã comentariilor salede pe postul naþional cu privire la scena americanã.Andrei Codrescu face asta cu o mare inteligenþã,privind totul din afarã, spunând tuturor cã e român ;de altfel, accentul îl ºi trãdeazã, nu-l poþi confunda cuun american. El îºi transformã alteritatea într-un atu.E foarte deºtept. A scris câteva cãrþi despre America,despre modul personal în care percepe aceastã þarã,dar publicã ºi versuri.

Michael Heim138

Sorin Tomuþa : Poet fiind, Andrei Codrescu nupierde nici un prilej de a-ºi afirma fascinaþia pentrucâþiva poeþi români de marcã : Eminescu, Blaga…

Michael Heim : Numai cã tot ce scrie, scrie înenglezã. Avem de-a face cu un nou curent, postcolo-nial, extrem de important. Unele din cele mai bunescrieri în englezã (dar ºi în germanã sau francezã)sunt produse de cãtre persoane care vin din afaraStatelor Unite ºi a Angliei ºi care folosesc engleza cape o limbã strãinã. În cazul românilor sunt câþivacritici importanþi…

Sorin Tomuþa : Virgil Nemoianu, Matei Cãlinescu…Michael Heim : Exact, dar asta e cu totul altceva.

Dacã vorbim despre literaturã, se poate spune cãAndrei Codrescu ºi-a adus contribuþia la literaturaamericanã. Salman Rushdie ºi Naipaul sunt cazuripuþin diferite, deoarece ei folosesc engleza ca limbãmaternã, nu au învãþat-o ca pe una strãinã. ÎnGermania, de pildã, minoritatea turcã a dat câþivaautori care scriu în germanã ºi au un mare succes depublic. În Franþa acelaºi lucru e valabil pentru scriitoriide origine arabã. Am citit recent un roman italianscris de un african. Iatã cã ºi românii au reprezentanþiîn aceastã nouã tendinþã din literaturã. Un prozatorromân care a fost tradus cel mai mult în ultimul timpeste Norman Manea. El are mulþi admiratori printrecunoscãtorii literaturii central ºi est-europene. N-aºspune cã numele lui este familiar în rândul celor careîl cunosc, de exemplu, pe Konrád György, dar e totuºidestul de prezent. Sper cã va fi tradus mai mult, la felcum sper cã ºi tinerii scriitori români cunoscuþi într-ooarecare mãsurã în afara graniþelor, cum ar fiCãrtãrescu, îºi vor gãsi editorul american.


Literatura ºi exilul

Ioana Copil-Popovici : A câta parte din literaturaamericanã este literaturã „exilatã” din EuropaCentralã ?

Michael Heim : America are un mare avantaj prinfaptul cã a gãsit modul de a asimila noi personalitãþi,de a le oferi o oportunitate, dar, în acelaºi timp, ºi dea-i folosi foarte bine. Procesul nu este deci unidirec-þional. Repet mereu cã societatea americanã nu punepreþ pe culturã ºi cã sistemul învãþãmântuluiamerican e slab ºi aºa mai departe. Unul dintremotivele pentru care mergem totuºi înainte în ciudaacestei situaþii este acela cã, spre deosebire de alteþãri, pânã de curând, noi am asimilat sânge nou,oameni care au venit aici sã punã umãrul pentru aedifica o nouã societate. Într-o generaþie sau douãdevin ºi ei americani, ºi se comportã ca ºi ceilalþiamericani. Întrucât asimilarea se face aºa de repede,scriitorii, mai ales cei nãscuþi în Statele Unite, tind sãnu mai reprezinte þara din care provin. Existã ºiexcepþii – îndeosebi acum, în epoca multicultura-lismului –, existã situaþii în care eºti obligat sã te uiþiînapoi. Totul a devenit modã o datã cu romanul luiArthur Haley, Roots, adicã Rãdãcini, cronica uneifamilii negre. Cuvântul „roots” s-a transformat pestenoapte în cliºeu : toþi au început sã-ºi caute cu pasiuneoriginile. Acum cele mai multe grupuri care seconsiderã parte din configuraþia multiculturalã îºi auscriitorii care scriu despre rãdãcinile lor, despre originealor etnicã. O astfel de tendinþã este cea a autorilorevrei ca Saul Bellow, Bernard Malamud ºi Philip Roth.

Ioana Copil-Popovici : Ce se întâmplã cu limbaidiº, care este probabil cea mai exilatã dintre limbi ºi

Michael Heim140

care pare sã-ºi fi gãsit rãdãcinile în Statele Unite dupãcel de-al doilea rãzboi mondial ?

Michael Heim : Nu ºi-a gãsit cu adevãrat „rãdã-cinile” în State dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, cila sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secoluluiXX. Se poate spune cã a primit un impuls dupã celde-al doilea rãzboi mondial, dar astãzi e pe cale dedispariþie. Dupã moartea lui Isaac Bashevis Singer,nimeni nu scrie în idiº, însã existã o miºcare înuniversitãþile americane de revitalizare a acesteilimbi, aºa cã se poate studia idiºul chiar foarte serios.

Ioana Copil-Popovici : Totuºi idiºul devine, calatina, o limbã moartã ?

Michael Heim : Da. În cazul lui Singer era vorbade ceea ce, în termeni medicali, se numeºte „resuscitareartificialã”. Fãrã îndoialã, limba asta se va stingecurând.

Ioana Copil-Popovici : Întorcându-ne la intelec-tualitatea americanã, la o parte a ei, preocupatã deceea ce se întâmplã în Europa Centralã, în ce mãsurãcrezi cã poate înþelege o persoanã crescutã în mediulamerican problemele Europei Centrale ?

Michael Heim : În primul rând nu putem spunecã americanilor pur ºi simplu nu le pasã de EuropaCentralã. Americanii sunt ºi ei oameni ºi, ca atare,sunt curioºi ºi interesaþi de alte þãri ca oricinealtcineva. Dar cultura americanã pare sã favorizezedescoperirea culturilor diferite pe cãi distincte de celeculturale. Afli despre o altã þarã din ºtirile de latelevizor, din ziare. Dacã e sã citeºti un roman, veiprefera probabil unul scris de un american sau unenglez despre acea culturã. Dau întotdeauna douãexemple : un best-seller de la începutul anilor ’80 senumea Gorki Park, o poveste poliþistã scrisã de unamerican pe nume Martin Cruise Smith, care apetrecut 10 zile la Moscova ºi abia a pus piciorul înparcul Gorki. Dar tocmai prin romanul lui o mulþime


de americani au aflat despre Moscova. Existaunenumãrate romane ruseºti care ar fi putut oferi oinformaþie realã despre ceea ce se petrecea în URSS,numai cã acelea nu erau citite. Acelaºi lucru seîntâmplã în cazul lui Shogun. Literatura japonezã esteextrem de bogatã, dar noi îl citim pe James Clavell. Nuputem afirma aºadar cã oamenii ar fi lipsiþi de interes,numai cã nu avem încredere în „blestemaþii ãºtia destrãini”.

Ioana Copil-Popovici : Existã totuºi intelectualicare au o altã deschidere culturalã. Cât înþeleg ei dinceea ce ºtiu despre Europa Centralã ?

Michael Heim : E o chestiune individualã. Aºspune cã, deºi ar mai fi multe de tradus ºi de scris dinºi despre Europa Centralã, existã destulã informaþiepentru orice persoanã inteligentã ºi cu bun simþ caredoreºte sã înþeleagã ce se petrece aici. Ce mãderanjeazã e cã numãrul de oameni care profitã deaceastã informaþie este mai mic decât mi-ar place mieºi faptul cã aceºti oameni au prea puþinã influenþã îndeciziile care se iau în legãturã cu zona în discuþie.

O definiþie a Europei Centrale

Adriana Babeþi : Dacã ar fi sã faci un dicþionar alromanului central-european, ce literaturi crezi cã arintra în cuprins ?

Daciana Branea : … Crezi cã balticii ar intra ?Michael Heim : Nu prea le cunosc literatura. Dacã

nu i-aº include ar fi poate doar din cauza proprieimele ignoranþe.

Adriana Babeþi : Dar, de exemplu, Miłosz…Michael Heim : Miłosz da. Pentru mine, Europa

Centralã este Austro-Ungaria ºi habsburgii. De aceeal-aº include pe Miłosz.

Adriana Babeþi : Dupã pãrerea lui, ºi þãrilebaltice intrã în zona Europei Centrale.

Michael Heim142

Michael Heim : Am înþeles, dar nu sunt de acord.Atât cât cunosc eu aceastã literaturã. Dupã pãrereamea, ceea ce face specificul literaturii central--europene este contactul cu zona austro-ungarã. Amvorbit astãzi despre Oltenia care a fost sub dominaþiehabsburgicã, dar pentru o perioadã prea scurtã. Îndouã sute de ani, însã, ai deja arhitecturã, educaþie,mentalitãþi.

Mircea Mihãieº : Ca aici.Michael Heim : Da, aici te simþi chiar în inima

Europei Centrale. Cert este cã cele trei þãri baltice,Lituania, Letonia ºi Estonia trebuie studiate împreunã.Lituania ar aparþine poate Europei Centrale datoritãlegãturii cu Polonia, Letonia ºi Estonia datoritã legã-turii cu Germania, cu Liga hanseaticã.

Adriana Babeþi : Dar o parte a literaturii italiene ?Michael Heim : Bineînþeles.Adriana Babeþi : La ce autori te gândeºti ?Michael Heim : Toatã echipa de scriitori de la

Triest. Svevo în primul rând… dar ºi un autor contem-poran, Tomizza…

Adriana Babeþi : Da, Tomizza este deja tradus înromânã.

Michael Heim : Cu ce roman ? ªi eu lucrez acumla ceva de Tomizza.

Sorin Tomuþa : Editura unde lucrez a publicatMaterada.

Michael Heim : Excelent. ªi la noi o sã aparã.Adriana Babeþi : Ar mai fi Giuliana Morandini.Michael Heim : Nu o cunosc. Dar Magris ? Un

altro mare. Este un roman nemaipomenit. Trebuie sã-ltraduceþi imediat. E un roman postmodern despreCarlo Michaelstädter, un filosof foarte interesant, carea murit tânãr.

Daciana Branea : Vorbeai despre Praga Magica…Michael Heim : Da, de Ripellino. Se gãseºte în

francezã, în germanã. În englezã am tradus-o eu.


Dorian Branea : Ceea ce e interesant este cã,pentru tine, la baza conceptului de central-europenitatestã în principal moºtenirea imperialã habsburgicã.De ce ?

Michael Heim : Nu vãd ce alte criterii ar maiputea fi.

Dorian Branea : Deci pentru a defini acest concepttrebuie pornit de la Imperiul Austro-Ungar.

Michael Heim : De unde altundeva ?Dorian Branea : Da, sunt conºtient cã trebuie

intrat adânc în structura imperialã pentru a înþelegeconceptul de central-europenitate, pentru a gãsi acolocaracteristicile de bazã ale central-europenitãþii…

Michael Heim : Iatã de ce Italia funcþioneazãfoarte bine în aceastã schemã. Pânã la Veneþia. Veneþiaavea legãturi constante cu Dalmaþia, cu Dubrovnikul.

Adriana Babeþi : Am vãzut împreunã cu CornelUngureanu arsenalul de la Verona care este tipicaustriac, epoca Franz Josef.

Cornel Ungureanu : Italienii s-au grãbit sãascundã toate urmele austriece. ªi au reuºit : e foartegreu sã le descoperi.

Michael Heim : Dar numai în Nord.Adriana Babeþi : În Nord, sigur. Însã ele sunt

vizibile în Goriþia ºi, mai intens, la Triest.Michael Heim : Tocmai la Goriþia se petrece

acþiunea din Un altro mare a lui Claudio Magris...

Americanul era Generalul

Dorian Branea : Cum ai descrie relaþia dintreEuropa Centralã ºi Rusia din punctul de vedere alideilor, afinitãþilor ?

Michael Heim : Am un rãspuns foarte personal laaceastã întrebare. Am foarte mulþi prieteni ºi colegiruºi ºi aproape la toþi, ori de câte ori menþionez unautor central-european, observ cum se închisteazã. Ei

Michael Heim144

trãiesc într-o altã lume ºi aceste lucruri nu-iintereseazã absolut deloc. Joseph Brodsky, unul dintremarii poeþi ai secolului XX, nu era absolut delocinteresat de Europa Centralã. Odatã am fost prinsîntr-o aglomeraþie grozavã pe autostradã împreunãcu el – îl conduceam la o conferinþã – ºi am avut oconversaþie de vreo douã ore. Am stat de vorbã ºidespre Europa Centralã. „Sunt doar niºte mãruntepopoare slave care nu ne intereseazã”, a spus el.

Daciana Branea : Dar nu sunt doar niºte popoareslave !

Michael Heim : Aºa gândesc ei. Schimburile depãreri dintre Brodsky ºi Kundera în deceniul al optuleaºi dintre el ºi Havel în deceniul al nouãlea îmi parpenibile. Brodsky îi trateazã condescendent, cu trufie.E greu sã gãseºti un rus care sã ºtie mai multe lucruridespre aceste literaturi, despre aceastã zonã, îngeneral. Îi intereseazã Rusia, Europa ºi atât… Pe dealtã parte, cred cã toþi central-europenii citesc literaturãrusã, aºa cum citesc Goethe, Dante sau Cervantes. Nuºtiu dacã are vreo legãturã cu Rusia ca þarã.

Dorian Branea : Sã reformulez. A influenþatmarea literaturã rusã a secolului al XIX-lea romanulcentral-european ?

Michael Heim : Bineînþeles. Am mai fost întrebatceva asemãnãtor : dacã romanul central-europeanpostbelic a influenþat literatura anglo-americanã.Rãspunsul este „da”, pentru cã toþi au citit acesteromane, nu neapãrat pentru cã toþi au început imediatsã scrie în acest fel. Dacã scriitorii ºi-ar schimba totalviziunea nu ar mai exista literaturi naþionale saucaracteristici naþionale ale unei literaturi. În acestcaz nu am mai putea vorbi nici despre o literaturãcentral-europeanã. Dar aceastã influenþã existã într-oformã mai puþin concretã. Sunt ºi autori care imitãpur ºi simplu.

Daciana Branea : Vezi, într-o oarecare mãsurã,Nicolae Breban.


Michael Heim : Nu-l cunosc încã pe Breban. Amcumpãrat câteva romane ale lui. Acum o sã le citesc înlumina observaþiei tale. Dar, de pildã, Iris Murdoch :scrie romane ruseºti despre excentrici englezi.Bineînþeles, ºi personajele ruseºti sunt excentrice,însã ea scrie romane de idei în care personajelereprezintã aceste idei în stilul romanului rus.

Sorin Tomuþa : Uniunea Sovieticã nu mai existã.Poþi delimita foarte clar Uniunea Sovieticã de Rusiaactualã ? Crezi cã este o mare diferenþã între celedouã ?

Michael Heim : Da, absolut. Nu aº spune totuºicã ruºii sunt sutã la sutã occidentalizaþi…

Sorin Tomuþa : Cred cã ar fi imposibil.Michael Heim : Sunt ruºi. Bineînþeles cã totalita-

rismul a lãsat o moºtenire uriaºã. Pare cã un sângestrãin s-ar fi infiltrat în organismul rusesc ºi – vor, nuvor – a devenit propriul lor sânge. Totuºi UniuneaSovieticã a luat sfârºit. Ruºii cu care stau de vorbãînþeleg ce s-a întâmplat, nu mai vor ca lucrurile sã serepete ; citesc multã literaturã occidentalã, pe careîncearcã sã o imite cât mai bine.

Sorin Tomuþa : Întreb asta pentru cã se pare cãexistã, totuºi, o nostalgie. Vezi mii de oameni ieºindpe strãzi…

Michael Heim : Aceasta este o problemã în mareparte politicã, nu culturalã. Oamenii ies pe strãzipentru cã nu au de mâncare. Am simþit ºi eu aceastãnostalgie, e adevãrat. Într-una din vizitele mele înRusia am fost invitat la o zi de naºtere. Dacã vã amintiþi,la Cehov sau la alþi autori ruºi, apare de obicei unanume personaj – generalul care este invitat lapetreceri, persoana importantã. Am fost invitat la opetrecere – e clar cã Americanul era de data astaGeneralul… Nu voiam sã merg doar ca sã fiu privit.Dar m-am hotãrât când am aflat cã petrecerea eraorganizatã într-un apartament în comun, o komunal’kã.Sã zicem, un apartament de cinci camere ; în fiecare

Michael Heim146

camerã locuia o familie de ºase-ºapte persoane ºi toþifoloseau aceeaºi baie ºi bucãtãrie. Aproape 60 deoameni. Vã puteþi imagina : sã trãieºti o viaþã întreagãîn asemenea condiþii. Toþi se urau unii pe alþii, pentrucã toþi voiau sã meargã la baie sau la bucãtãrie înacelaºi timp, vecinii fãceau murdãrie, gãlãgie etc.

Adriana Babeþi : Brodsky scrie despre aºa cevaîntr-unul din eseurile lui autobiografice.

Michael Heim : Am hotãrât sã merg la petrecerepentru cã nu vãzusem niciodatã un apartament încomun. Asta se întâmpla în anii ’80. Atunci nu mailocuiau decât doi oameni în fiecare camerã. I-am întrebatpe locatari – erau mult mai bãtrâni decât mine, aveauîn jur de 60 de ani – cum se simþeau în apartamenteleîn comun în anii ’30, când acestea erau aºa de ticsite.Au fost foarte entuziasmaþi : „Era minunat, ne iubeam,ne ajutam reciproc”. Îþi puteai da seama imediat cãnu fusese aºa. Ceea ce-i emoþiona pe oamenii aceiaera nu amintirea unei convieþuiri fericite – absolutimposibilã în acele condiþii teribile – ci amintireavârstei lor tinere, ºi amintirea aceasta covârºeamemoria unei vieþi chinuite.

Aceastã nostalgie nu înseamnã însã nimic pentruviitorul þãrii. Iar oamenii tineri nu au nici un fel denostalgie de acest fel, pentru cã nu cunosc decâtprezentul în care trãiesc ºi îºi doresc un viitor maibun.

Adriana Babeþi : O întrebare mai comercialã :spune-ne despre prozatorii ruºi contemporani impor-tanþi – în afarã de Soljeniþîn –, cum ar fi Axionov, pecare l-ai cunoscut, Limonov, Erofeev.

Michael Heim : Sunt doi Erofeev, de fapt. Acestacare a murit ºi încã unul. Amândoi sunt foarte buniscriitori.

Adriana Babeþi : Autori, mai ales din „valulnegru”. Sau sã nu-i clasificãm. Au mai mult succes întraducere în Statele Unite decât marii central--europeni ?


Michael Heim : Nu. De fapt, se bucurã de acelaºisucces ca oricare alt scriitor european. Adicã abia dacãsunt citiþi.

Adriana Babeþi : 2000 de exemplare tiraj maxim.Cornel Ungureanu : În afarã de Kundera….Sorin Tomuþa : Cum se scrie astãzi în America

roman ? Foarte scurt ?Michael Heim : Nu neapãrat. Se scriu ºi romane

lungi, dar de regulã cu cât sunt mai lungi, cu atâtsunt mai proaste. Oamenii cumpãrã romane ca sã aibãce citi în avion, înainte de culcare, aºa cã le preferã pecele lungi. Dacã sunt prea scurte le-ar putea terminaînainte de aterizare. Romanele lungi sunt la modã,dar sunt toate pe acelaºi tipar : spionaj, dragoste, horror.

De ce nu adolescenþa ?

Adriana Babeþi : Tema aceasta a adolescenþei, pecare tu vrei s-o dezvolþi într-un curs de literaturãcomparatã la facultate, pe noi ne intereseazã ºi ca otemã obsesivã în romanul central-european, începândcu cel austriac ºi terminând chiar cu cel român. Noinu îi spunem tema adolescentului – chiar Cornel vorbeadespre asta –, ci tema ne-formatului, a imaturitãþii.

Cornel Ungureanu : Gombrowicz îi zicea imatu-ritate. Tema circulã în toatã Europa Centralã.

Adriana Babeþi : Ar fi o temã de reflecþie fertilã,dupã pãrerea ta ?

Michael Heim : Eu aº numi-o totuºi adolescenþã.Acea imaturitate, acea neîmplinire… De ce nu adoles-cenþã ? Un adolescent este neterminat.

Cornel Ungureanu : Primele romane de maresucces din literatura românã au fost romanele cuadolescenþi. Existã un scriitor mai puþin important,care se numeºte Ionel Teodoreanu ºi care a întors pedos literatura. Mircea Eliade a învãþat destul de multde la acest scriitor. Discutam ieri despre Fatacãpitanului. Eliade are tot timpul obsesia copilului

Michael Heim148

sau a adolescentului genial, genialoid, care rupe ºidistruge orice limitã. Aceasta a învãþat-o de la roman-cierii mai mici din literatura românã…

Adriana Babeþi : Mai comerciali, mai de succes…Cornel Ungureanu : Ideea de adolescenþã în toate

literaturile ºi peste tot a fost una care a schimbatstructura culturii. Rãtãcirile elevului Törless ale luiMusil, de pildã, a rãsturnat canoane.

Michael Heim : V-aº putea recomanda un altroman foarte reuºit, pe aceeaºi temã : Esti Kornél allui Kosztolányi, un mare prozator interbelic. Titlulromanului e dat de numele eroului, un adolescentprecoce ºi foarte simpatic. Eu caut acum un editorpentru varianta englezã.

Cornel Ungureanu : Este tradus ºi în româneºte.Michael Heim : A, e perfect. Acest Esti Kornél,

când pleacã în Europa – este interesant, pentru cãvrea sã se integreze în Europa –, ia cu el romanulCuore.

Cornel Ungureanu : Edmondo de Amicis. ªiaceasta este tot povestea unui adolescent.

Michael Heim : Da, toate fac parte din povesteavieþii oricãrui adolescent din spaþiul (central-)europeanal anilor ’30-’40.

Adriana Babeþi : Noi am dezbãtut în seminariilenoastre dacã existã un repertoriu tematic specificEuropei Centrale. Ai reflectat asupra acestei problemepentru cã eºti foarte apropiat de aceastã literaturã ?

Michael Heim : O temã ar putea fi adolescenþa,numai cã aceasta este o temã universalã, nu aparþinedoar acestui spaþiu.

Cornel Ungureanu : Aici este vorba despreadolescentul vicios, bolnãvicios.

Michael Heim : Dar cam toþi adolescenþii suntpredispuºi la boalã…

Adriana Babeþi : Alte teme ?Michael Heim : Dupã pãrerea mea, nu este vorba

atât de teme, cât de viziune. Am vorbit zilele acestea


despre ironie, autoironie. Apoi ar mai fi genurile spe-cifice : romanul filosofic, aforismul.

Adriana Babeþi : Dar nu crezi cã existã temespecifice, topoi literari ?

Michael Heim : Mai degrabã topoi – ceea ce neapropie din nou de genuri – decât teme.

Adriana Babeþi : Noi ne-am propus un proiectdestul de îndrãzneþ pentru a stabili care sunt temelespecifice, alcãtuind un fel de repertoriu sau „catalog”tematic.

Michael Heim : Am impresia cã va fi destul degreu de realizat.

Adriana Babeþi : În Dicþionarul romanuluicentral-european din secolul XX, la care lucrãm, existãun indice tematic. Am putut observa cã un numãr deteme sunt reiterate în aproape toate romanele. De laimaturitate la agonic, de pildã. Am publica, în timp, oserie de volume tematice. De exemplu, un volum cares-ar ocupa doar de problema agoniei, altul de meta-morfozã – e ideea lui Marius, un altul despre o altãobsesie central-europeanã, masochismul. Un altul arfi pe tema fascinaþiei extremelor, politice ºi ideologice.

Michael Heim : Da, acesta ar fi lucrul cel maieficient. Este o practicã destul de frecventã. ªi arrezulta o serie de cãrþi utile unui studiu comparat.

Dorian Branea : Am putea urmãri o singurã temãîn mai multe romane. Asta ne sugerezi ? Personal, credcã ar merge. Acum lucrez la ceva ce se bazeazã peideea de subversiune în Europa Centralã. ªi acest tipde abordare funcþioneazã foarte bine.

Sfaturi pentru o istoriea literaturii central-europene

Adriana Babeþi : Dar ce pãrere ai despredicþionarul romanului central-european despre careþi-am vorbit ?

Michael Heim150

Michael Heim : Asta, da. Pentru cã ar putea oferio idee despre cele mai importante romane de bazã aleacestor literaturi, mi-ar arãta ce cãrþi trebuie sãcitesc. Ca istoric, aº putea afla care sunt romanelecare se referã la o anumitã perioadã.

Dorian Branea : Cum se reflectã istoria în acesteromane…

Michael Heim : Da, i-aº vedea rostul.Adriana Babeþi : La ce alte instrumente de lucru –

pentru studenþi, pentru specialiºti – am mai putea sãne gândim, dupã pãrerea ta ?

Michael Heim : Foarte greu de realizat, dar foarteutilã ar fi o istorie a literaturii Europei Centrale.Structura de bazã ar fi cronologia. Nimeni nu a mairealizat pânã acum o istorie literarã care sã depã-ºeascã graniþele unei singure þãri. Aþi putea încorporapartea tematicã în cadrul acestei lucrãri.

Adriana Babeþi : La acest proiect cu istoria, darnu numai pe roman, ci pe toatã literatura, lucreazãdeja un colectiv internaþional, coordonat, între alþii,de Virgil Nemoianu ºi Marcel Cornis-Pope. E un grupfoarte mare de comparatiºti. Proiectul se numeºte„Istoria literaturii central-europene”.

Mircea Mihãieº : Nu este o cronologie.Michael Heim : O istorie care nu este o cronologie ?Adriana Babeþi : Nu, e o „istorie” în ghilimele.

Titlul volumului va conþine – cred – termenul de istorie,dar este, de fapt, o nouã abordare, din perspectiva luiPaul de Man ºi a teoriei reþelelor. Noi, în cercetareanoastrã, am adoptat o variantã mai puþin sofisticatã,aceea a centrului, a centrelor (centrele-pivot semodificã) ºi a marginilor, studiind relaþia centru--margine. Ne mai propunem sã studiem dinperspectivã comparatistã avangardele, expresionismul,proletcultismul, diversele curente, în toate aceste þãri.

Cornel Ungureanu : Da, ne-am propus chiar odiscuþie amplã despre proletcultism.


Michael Heim : Este un moment important pentruliteratura rusã, deºi ceea ce voiau ei sã facã s-a dove-dit un eºec total.

Adriana Babeþi : Dar, dupã pãrerea ta, ar putea fiinteresant sã studiem comparativ proletcultismul ?

Michael Heim : Bineînþeles.Adriana Babeþi : La noi s-au tradus foarte mulþi

cehi, maghiari, polonezi ai acestei perioade, romaneextrem de proaste.

Cornel Ungureanu : Avem toate cãrþile prolet-cultismului din literaturile Europei de Est.

Adriana Babeþi : Culmea este cã aceastã perioadãa produs cãrþile cel mai mult traduse, central--europenitatea cea mai tradusã, ca sã spunem aºa.Internaþionalismul proletar, lagãrul estic ºi aºa maideparte.

Cornel Ungureanu : Miłosz a avut ºi el o perioadãproletcultistã.

Adriana Babeþi : …Dar a luat premiul Nobel.Michael Heim : Îi e ruºine de acea perioadã, însã

nu refuzã sã vorbeascã despre ea. În timp ce Kundera,care a avut ºi el o perioadã dubioasã, nu pomeneºteniciodatã despre ea. E o mare diferenþã.

Cornel Ungureanu : Existã o serie de autori aiacestei perioade laureaþi ai premiului Nobel… Seifert,de pildã.

Michael Heim : Eu cred cã Seifert a luat premiulpentru cã era singurul reprezentant în viaþã al unuigrup cãruia i-a rãmas fidel, în timp ce Nezval, depildã, a trãdat. Ceilalþi – Hora, Wolker, Biebl – eraumorþi. Era, deci, prea târziu. În Cehoslovacia anilor’20 exista un curent foarte interesant, poetismul.Seifert nu era singurul, dar era poate cel mai inte-resant dintre aceºti poeþi.

Cornel Ungureanu : Cu cine a rãmas CzesławMiłosz prieten în Polonia ?

Michael Heim : Cu generaþia tânãrã mai ales.Herbert, Barańczak.

Michael Heim152

Adriana Babeþi : …Care acum e în America. ªiîncã cineva – Zagajewski. Crezi cã am avea competenþa –pentru cã nu existã în traducere în românã – sãextindem cercetarea noastrã ºi la alte genuri decâtromanul ? La poezie, de exemplu ?

Michael Heim : Aveþi oameni, studenþi care seocupã de poezie ? E dificil, pentru cã este cu totulaltceva.

Dorian Branea : Am gãsi aceleaºi teme ºiatitudini în poezie ?

Michael Heim : Poezia e mai universalã decâtproza. Direcþiile de dezvoltare ale, sã zicem, poezieicehe sunt interesante, dar influenþele tind sã fie occi-dentale : simbolismul francez, suprarealismul. Gãsescaici mai puþine influenþe ale gândirii central--europene. Asta nu înseamnã cã nu s-ar putea scrie oistorie din aceastã perspectivã, dar cred cã aþi gãsimult mai puþine puncte comune decât în cazul prozei.

Adriana Babeþi : Dar un dicþionar al operelorcentral-europene cum þi s-ar pãrea ? Opere însemnândnu doar romane, ci ºi volume de versuri, piese deteatru, volume de filosofie. Ca varianta francezã aDicþionarului de opere.

Michael Heim : E un proiect ambiþios ºi foartedificil, ar fi minunat dacã l-aþi putea realiza.


UN CENTRU

PREA ÎNDEPÃRTAT

Michael Heim154

155Un centru prea îndepãrtat

Imperfectul. Plan de lecþie

Un om care înoatã e dezarmat. Se abandoneazãapei, scãfârlie plutind uºor, într-o derivã pretinscontrolatã. Nici înotãtorii buni nu lasã o altã impresie.Din când în când, o mânã zvâcnitã, un braþ aruncat înapã cu un plescãit menit sã disimuleze panica perpetuãºi congenerã scãldatului. De multe ori, ridicolul pur ºisimplu : miºcãri canine, cu palmele pipãind orb subapã, posturã de supleant al unui zeu ironic.

În apã, omul e azvârlit în sine, nu e decât el însuºiºi nici un ceremonial al puterii ºi prestigiului nu-ipoate mãguli imaginea.

L-am cunoscut pe Michael Heim în apã.

Un lac de munte, loc de vilegiaturã a burghezieimijlocii din Timiºoara. Cabane de tot soiul : de laminuscule cutii de lemn, aducând a ºifoniere Biedermeier,pânã la vilele arãtoase ale plutocraþiei de ultimã orã.

Mizam sã adãugãm utilului plãcutul, sã ne faceminterviul ºi sã îngãduim oaspetelui câteva momente derelaxare.

Am început conversaþia în maºinã. Trecând fãrãrecul de la un idiom la altul, Michael Heim puneaseriozitate în subiectele cele mai anodine : grijã adetaliului, minuþie cumpãnitã, amintind cã, tânãr, s-alãsat ambiþionat de posibilitãþile nesfârºite aleideogramelor chinezeºti ; curiozitate, ceremonioasã i-aºspune, de om avansând prudent într-o lumeromâneascã nelipsitã nici de atracþie, nici de stridenþe.

Ajunºi la lac, am cãutat un loc umbros ºi am începutdiscuþia. Ne interesau : specificul mitteleuropean,locurile lui comune, sursele modernitãþii, limbajul,cafenelele, evreitatea, totul.

Michael Heim156

Pe marginea lacului, rezistând cãldurii ºiambianþei, încruciºam spre stupoarea asistenþei replicisavante ºi poliglote. Femei curioase îºi cãutau de lucruºi foiau aferate pe lângã efebii schimbând cuvinte tainicecu filosoful venit de departe. O strãveche comunitate seforma din nou în jurul unui Înþelept ºi aceeaºi febrã avoluptãþilor ºtiinþei ne cuprindea gradat. Umbra puteafi aceea a unui portic grec, chaise-longue-urile noastre –paturi într-un symposion închinat lui Apollon, trupurileîncinse aminteau de osteneala nobilã a gimnaziului.

Mirosul de mici însã, ubicuu, mai tempera dinambiþii ºi aºeza dialogul nostru în inconfundabilaculoare localã.

ªtiam, din exemple nenumãrate, cã binele e discret,cã se ascunde, cã cere atenþie ºi rãbdare. Cã se înconjoarãadesea de aparenþele precaritãþii pentru a testa fideli-tatea celui care-l cautã. Tradiþia a conservat cu grijãnu doar înþelepciunea lui Socrate, ci ºi chipul lui desatir ºi vorbele la fel de meºteºugite ca ale cãruþaºilor.Mai aproape, Havel ne-a arãtat cum teama de a firidicol poate sluji tiranilor ºi cum marginalizarea estecel mai adesea preþul vieþii trãite în adevãr.

Mai ºtiam cã omul central-european, prins întorentul istoriei necruþãtoare, a fãcut din proprianeputinþã semnul unei tragice elecþiuni. Cã bogãþiaEuropei Centrale este tocmai memoria vie aimperfecþiunii ei : sã ne gîndim doar cã morala civicãeste azi structuratã de amintirea dramelor colectiveale secolului.

Încinºi de soare ºi aprinºi de discuþie am hotãrât sãintrãm în apã. Ne-am pus costumele adecvate,predându-ne cu toþii anonimatului oamenilordezbrãcaþi. Cel mai mult de pierdut avea el : ceea cevedeam, o siluetã deºiratã ºi fragilã, fãcea din profe-sorul Heim un cu totul alt personaj. Seriozitatea ºiºarmul consistent al dialogului evoluau vertiginioscãtre o camaraderie francã ºi deloc sofisticatã.


Am intrat în apã.Atunci s-a produs metamorfoza. Maestrul de

adineaori, cel care ajunsese, plecând de la Mitteleuropa,sã ne vorbeascã despre o ordine a lumii ºi despreresponsabilitatea fiecãruia, se bãlãcea alãturi de noi.Avea pânã ºi imprudenþa de a-ºi mãrturisi zgomotosplãcerea.

A înotat mult, pânã departe, lãsându-ne sã maidistingem un punct îndepãrtat antrenat de o miºcareobscurã. Îl cãutam din ochi, nu fiindcã ne-am fi temutpentru el, ci pentru cã era insuportabil sã vezi cumdispare un mare personaj, cum îºi abandoneazãdezinvolt, ca pe o piele veche, semnele prestigiului lumesc.

Era totuºi prea elocvent ºi am bãnuit imediat provo-carea. Michael testa pãtrunderea spiritului nostru,puterea noastrã de a strãbate aparenþele ºi de a alcãtuiimaginea adecvatã. Dupã ce ne-a vorbit despre Klimt,Musil ºi Loos, dupã ce am putut aproxima lãrgimeaºtiinþei sale, dupã ce ne-am abandonat hipnozeigeniului sãu, Michael Heim ne-a administrat lecþiafinalã. (Marius Lazurca)

Mai existã Europa Centralã ?

Adriana Babeþi : Acum câþiva ani Konrád Györgyse întreba dacã mai existã Europa Centralã desprecare noi vorbim atât de mult. Acum te întrebãm noi petine : mai existã Europa Centralã ?

Michael Heim : Cred cã da. ªi Konrád crede asta,desigur. Europa Centralã ar putea dispãrea dacãîntreaga lume s-ar hotãrî sã devinã o a doua Americã.Atunci n-ar mai exista, de fapt, nici o altã culturãeuropeanã. Lucrul ãsta s-ar putea întâmpla. Ar fiparþial vina noastrã, a americanilor, dar nu întrutotul. Guvernul francez încearcã sã interzicã vizionareafilmelor americane : francezii oricum merg la filmeamericane. Aceasta este cu adevãrat o problemã.

Michael Heim158

Mircea Mihãieº : Toatã lumea vrea sã beaCoca-Cola.

Michael Heim : E adevãrat cã publicitatea are unrol important. Reclamele de Coca-Cola sunt peste tot,s-a creat o adevãratã presiune asupra opiniei publice.Pe de altã parte, oricine ar putea refuza aceste lucruri.

Adriana Babeþi : Din punctul de vedere alinteresului – chiar reciproc – al acestor þãri pentruculturile lor, existã riscul unei pierderi de interes ?

Michael Heim : Ar exista un risc, dar nu cred cãse pot pierde cinci secole de tradiþie în cinci ani. Suntlucruri care pot fi percepute direct : le vezi când viziteziun oraº. Sunt lucruri mai greu de simþit, pentru cã nuse aflã la suprafaþã. Dar abia dacã trei sau patrugeneraþii le-ar refuza complet, ar dispãrea în cele dinurmã. Acelaºi lucru i s-ar putea întâmpla, însã, ºiculturii franceze sau germane.

Ioana Copil-Popovici : Ce crezi cã a mai rãmasdin Mitteleuropa ?

Michael Heim : Nu poþi ignora 500 de ani de istorie.Cele mai multe þãri implicate au trãit cel puþin unulsau douã secole sub habsburgi ºi Austro-Ungaria. Lanivelul aparenþelor e foarte uºor sã distingi moºtenirile.Chiar într-un oraº cum e Timiºoara, de exemplu. ºtiicã te afli în Europa Centralã, ºi nu în Valea Rinuluisau în Spania. Ai întâlni aceleaºi blocuri, cafenele,biserici, gãri, acelaºi galben mariaterezian în Galiþiasau Bohemia, sã zicem. Deci similaritãþile sunt uºorde recunoscut la nivel vizual. Dacã începem sã discutãmdespre mentalitãþi, lucrurile devin mai complicate.Clãdirile puteau fi construite de arhitecþi veniþi de laViena ºi de aceea seamãnã atât de mult una cucealaltã. Iar oamenii din fiecare din aceste þãri suntîn primul rând indivizi, individualitãþi distincte ; einu sunt pe deplin central-europeni în formaþia lor.Maghiarii sunt diferiþi de cehi, deºi sunt deopotrivãde central-europeni. Cu toþii avem în minte o serie destereotipuri etnice cu privire la aceºti oameni,


bineînþeles caricaturale. Pe de altã parte, însã, existãun sâmbure de adevãr în fiecare dintre aceste imagini.Dacã ar fi doar sã ne gândim la cum s-au revoltatmaghiarii în 1956 ºi cum au fãcut-o cehii în 1968 :foarte diferit. Nu trebuie sã intru în detalii, toatãlumea ºtie despre ce vorbesc. Zece ani mai târziu, cândUngaria se miºca pe propria linie politicã, ea dezvoltaaºa-numitul „socialism gulaº”, pe când Praga fuseserestalinizatã. Deci nu putem spune cã aceste þãri suntla fel. Pe de altã parte, sistemul de învãþãmânt deaici, tributar modelului german, mai pãstreazã încãrespectul pentru cultura vesticã în întregime. Încãmai existã, în fiecare din aceste þãri, probleme realeîn ce priveºte minoritatea romã, de exemplu.

O altã caracteristicã importantã a mentalitãþiicentral-europene este autoironia. Aceastã autoironiepe care o putem întâlni peste tot. Polonezii sauromânii nu sunt complet central-europeni în acestsens. Probabil cã graniþele fenomenului corespundgraniþelor fostului imperiu. Ar fi interesant sã facemo cercetare statisticã pentru a evalua cantitatea deautoironie existentã în operele scrise în zonelepoloneze ce au aparþinut vechiului imperiu ºi în celecare nu au aparþinut. Cred în acelaºi timp, ca sãfolosesc un cliºeu, cã natura aristocraticã polonezã arfi mai puþin înclinatã cãtre autoironie ºi mai dispusãsã se ia în serios. În cazul României am putea deasemenea observa cã operele scriitorilor din Banat, sãzicem, sunt mult mai autoironice decât cele dinvechiul Regat. Analoagã aristocraþiei poloneze ar fiaici existenþa bisericii ortodoxe. Am putea merge maideparte ºi sã analizãm diferenþele dintre Croaþia ºiSerbia. Lucrurile acestea nu sunt însã previzibile întermenii graniþelor naþionale. Europa Centralã aexistat înainte ca, dupã încheierea celui de-al doilearãzboi mondial, graniþele naþionale sã fie stabilite.Europa Centralã nu þine cont de graniþe.

Michael Heim160

Temã cu variaþiuni

Marius Lazurca : Ai vorbit despre importanþaacordatã limbajului în Europa Centralã. Existã, înopinia ta, ºi alte tendinþe sau trãsãturi specifice EuropeiCentrale identificabile eventual nu doar la Viena, ci ºiîn celelalte spaþii central-europene : la Budapesta,Praga, în România sau în Polonia ? Crezi cã s-ar puteaformula un fel de „decalog” al culturii central-europene ?

Michael Heim : Voi reveni la aceastã întrebare,însã aº dori mai întâi sã insist asupra limbii. De celimba a fost atât de importantã în acest spaþiu ? Dupãce vom fi rãspuns la aceastã întrebare, vom puteacãuta ºi alte specificitãþi. Spuneam : poate fiindcã aiciexistã atât de multe limbi. Dar ºi pentru faptul cãnaþiunile imperiului se defineau prin limbã. Se spune„Sunt ceh” ºi se subînþelege „fiindcã vorbesc limbacehã”. Existã însã o excepþie : nu se spune „sunt austriacpentru cã vorbesc germana”. Pentru austrieci,germana era un fel de lingua franca. Acelaºi fenomenºi aceeaºi excepþie se manifestã ºi astãzi : engleziisunt englezi pentru cã vorbesc engleza, germanii sedefinesc prin germanã, francezii prin limba francezã.Doar noi, americanii, nu ne definim prin limba pe careo vorbim. Pentru noi, limba este ceva de naturãutilitarã : vorbim limba englezã pentru a ne transmiteideile sau sentimentele, ºi nu pentru cã engleza arface parte organicã din fiinþa noastrã, nu fiindcã ea arfi marca vreunei identitãþi. În vreme ce în EuropaCentralã – în afara cazului limbii germane care avea,în linii mari, acelaºi statut cu al englezei astãzi –lucrurile erau diferite. Ce aveau în comun toatenaþiunile din centrul Europei ? Din punctul de vedereal literaturii, ele au în comun multe genuri. Nu evorba despre genuri ignorate în altã parte, ci de genuri


care, prin amploare, au devenit tipice pentru acestspaþiu. De exemplu, aforismul. Nu e nimeni care sã fiputut sã-l depãºeascã pe Kraus în acest domeniu. Înprima librãrie în care am intrat, aici în România, amgãsit (ºi am cumpãrat) o colecþie de aforisme comentate :Tudor Vianu, Dicþionar de maxime comentate. Abiadacã gãseºti o asemenea colecþie în englezã. În urmãcu mai mulþi ani am participat la o conferinþã, înMichigan. Era pentru prima datã când Danilo Kišcitea textul Variaþiuni pe tema Europei Centrale, pecare îl ºtiþi foarte bine fiindcã l-aþi tradus în antologiadumneavoastrã. Era scris în registrul variaþiunilor,ceea ce, din nou, e un gen tipic pentru EuropaCentralã. Kundera, de pildã, face mereu variaþiuni,iar acest gen practic nici nu existã în altã parte. Ironiae cã în Variaþiuni pe tema Europei Centrale Kiš aduceaargumente împotriva conceptului de Europã Centralã,dar o fãcea într-o formã care demonstra exact contrariul.Un alt exemplu de gen specific literaturii central--europene este romanul filosofic. El existã ºi în alteliteraturi, însã nicãieri nu are poziþia specialã pe careo ocupã în lumea Europei Centrale. Sã ne gândim laKundera sau mai cu seamã la Broch. Ideea de a inseraeseuri în corpul romanului este acum foarte rãspânditãîn literatura postmodernã ; în Europa Centralã eaexistã de multã vreme ºi a constituit un mod cât sepoate de firesc de expresie literarã. Toate acestea,aforismele, variaþiunile, romanul filosofic, reprezintãun ansamblu coerent, în sensul cã literatura central--europeanã se deschide înspre abstract, e o literaturãcare trãieºte din idei, or acest lucru lipseºte dinliteratura anglo-americanã. Literatura anglo-americanãtrãieºte din istorisire, din epic, în vreme ce în EuropaCentralã ponderea cea mai importantã o au ideile.

Michael Heim162

Švejk ºi profeþiile secolului

Marius Lazurca : Aº vrea sã te întreb dacã, înopinia ta, între genurile literare specifice EuropeiCentrale – „genuri literare” într-un sens larg – publi-cistica literarã a jucat un rol important. Îmi amintesc,de pildã, cã William Johnston în The Austrian Mindvorbea despre foileton ca despre un element esenþialal culturii central-europene, iar în aceastã chestiunene întâlnim din nou cu figura lui Kraus ºi cu „insti-tuþia” numitã Die Fackel.

Michael Heim : Da, într-adevãr, am putea vorbidespre importanþa foiletonului, dar ºi despre cea adocumentarului. În legãturã cu aceastã chestiune îmivine în minte imediat Karel Čapek. Aceste exempleindicã ºi ele diferenþele dintre Europa Centralã ºi, deexemplu, Statele Unite : nu existã, în englezã, uncuvânt pentru foileton. Termenul a fost preluat caatare în forma sa francezã, feuilleton, e utilizat, însãnu foarte multã lume îl înþelege (ºi cu atât mai puþinºtie cum se pronunþã !). Nu existã nici un autor caresã fi scris foiletoane în literatura americanã, cumexistã, totuºi – deºi cu tilu de excepþie –, autori deaforisme. Foiletonul este un gen foarte apropiat devariaþiune ; chiar dacã în foileton existã ºi un nucleunarativ, el nu este important : importante suntvariaþiunile din jurul acestui nucleu.

Marius Lazurca : În context, cred cã putem evocaºi importanþa pe care a avut-o, pentru opera sa lite-rarã, faptul cã Josef Roth a fost, pe perioada întregiilui vieþi, un foarte activ ºi notoriu ziarist. Faptul cã acãlãtorit mult în aceastã calitate, faptul – fundamentalpentru anumite romane – de a fi vizitat, de exemplu,Galiþia sau alte provincii imperiale în calitate decorespondent au marcat creaþia sa literarã.


Michael Heim : Într-adevãr, iar aceasta îmisugereazã încã o chestiune asociatã cu cele pe caretocmai le-ai evocat. Mã refer la importanþa ºi rolulpoliticii. Nu avem de-a face cu un fenomen exclusivcentral-european, fiindcã el existã ºi în alte pãrþi, însãimportanþa acordatã nu are aceeaºi pondere. ªi mai eºi o diferenþã de stil, dacã vrei : modul de a tratapolitica în Europa Centralã este foarte ironic. Motivule urmãtorul : toate naþiunile mici ale imperiului, alteledecât cea austriacã, aveau sentimentul cã, din punctulde vedere al politicii, nu li se atribuia decât un rolpasiv. Stãteau întotdeauna deoparte ºi priveau cumse acþioneazã asupra lor, cum evenimentele survin înafara controlului lor. Franz Kafka nota în jurnalulsãu : „M-am dus la plajã. Era o zi frumoasã. A începutrãzboiul.” – adicã, nu putem face nimic în legãturã cuistoria ºi atunci de ce sã ne mai batem capul cu ea.Švejk este exemplul perfect pentru privirea dinexterior a politicii ; aceastã dezangajare, acestdezinteres pentru o istorie incontrolabilã reprezintãun mod abstract, intelectual de a vedea lucrurile. Poþiîntâlni aceeaºi viziune ºi la Kundera, în Gluma : ceeste „gluma”, dacã nu aceastã istorie asupra cãreia nuai nici un control, care se întâmplã în moduri pe carenu le poþi anticipa ºi pe care, în consecinþã, nu o poþirespecta, pe care o ironizezi. Secolul al XIX-lea a fostsecolul credinþei în istorie, însã trebuie sã punctãmfaptul cã termenul avea un sens diferit în EuropaCentralã, faþã de Europa Occidentalã. Ideea pozitivãasupra istoriei, istoria asimilatã dezvoltãrii ºiprogresului nu au fost niciodatã acceptate în EuropaCentralã. Central-europenii nu fac istoria, dupã cum,sã zicem, britanicii contribuie la mersul ei. Secolultrecut, cum spuneam, a fost ºi acela al încrederii înprogres ºi în puterea ºtiinþei de a schimba lucrurile,de a contribui la acest progres. Toate aceste credinþe –în istorie, în progres, în ºtiinþã – au început sã moarã

Michael Heim164

în secolul XX. Ele nu au fost niciodatã predominanteîn Europa Centralã, iar acesta este un alt motiv pentrucare Mitteleuropa a devenit un fel de paradigmã asecolului XX.

Marius Lazurca : Din cele pe care le-ai spus, s-arputea trage oare concluzia cã alienarea omului în raportcu istoria ºi, mai departe, în raport cu sine însuºi esteuna dintre temele importante ale literaturii central--europene ?

Michael Heim : Nu este vorba doar de o temãimportantã : este chiar motivul pentru care noi,occidentalii, am descoperit sau redescoperit aceastãliteraturã, în timpul anilor ’60-’70. Am descoperit cãcineva, înaintea noastrã, anticipase foarte bine ceeace avea sã se petreacã în secolul XX.

Marius Lazurca : Crezi cã acesta e un motivsuficient pentru a susþine cã modernitatea sau chiarpostmodernitatea literarã s-au nãscut în Mitteleuropa ?

Michael Heim : Secolul XX s-a nãscut o datã cuasasinatul lui Ferdinand ºi s-a încheiat, aici, înRomânia, cu anul 1989 – sunt tentat sã adaug : cuasasinatul lui Ceauºescu. Însã cred cã mai importantãdecât fixarea unor date – cum este ºi cea a asasina-tului – este inventarierea unor teme definitorii pentruEuropa Centralã, care au ajuns sã fie importante ºipentru cultura occidentalã. E limpede, de exemplu, cãalienarea este una dintre aceste idei. Viena sfârºituluide secol XIX e un fel de glob de cristal în care se potvedea multe din direcþiile secolului XX. Acest lucru evizibil în toate operele : la Freud, la Wittgenstein, laMach, la Schönberg sau Loos, dar ºi în politicã. Aºadarnu doar evenimentele de care pomeneam – începutulprimului rãzboi mondial ºi cãderea comunismului –sunt definitorii pentru secolul XX, ci ºi ideile care austat la baza acestor evenimente ºi care constituiecultura central-europeanã. Sã ne întoarcem puþin lalimbaj. Este cunoscutã importanþa ideilor lingvistice


promovate de Cercul de la Praga : limbajul este ostructurã, spun membrii acestuia. Este o structurãbazatã pe diferenþe ºi, de asemenea, fundamentatã peo altã logicã decât cea – specificã pentru raþionalismulsecolului al XIX-lea – a cauzei ºi efectului. Nici teorialui Einstein, despre care nu pot vorbi foarte mult(fiindcã sunt conºtient de limitele mele), nu estebazatã pe relaþia dintre cauzã ºi efect. Legãtura dintresemnificant ºi semnificat e neclarã ; nu ºtim ºi nu vomºti niciodatã de ce sunt asociaþi, nu vom ºti niciodatãraþiunea ultimã a acestei asocieri dintre semnificantºi semnificat. Aceastã chestiune a lipsei de siguranþã,a indeterminãrii, este foarte importantã în culturasecolului XX ºi mai cu seamã pentru gânditorii dinEuropa Centralã.

Marius Lazurca : Aº vrea sã-þi pun o întrebarelegatã de aceastã problematicã a lipsei de certitudinepe care ai evocat-o cu puþin înainte. Existã cercetãtoricare vorbesc despre legãtura posibilã dintre aceastãchestiune ºi prezenþa, uneori majoritarã ºi preeminentã,a scriitorilor sau savanþilor de origine evreiascã. Crezicã prezenþa ºi activitatea evreilor în cultura EuropeiCentrale este importantã în asemenea mãsurã ?

Michael Heim : Cred cã s-a exagerat ºi în aceastãprivinþã. Majoritatea operelor despre care am vorbitîºi au sursa în faptul cã central-europenii se simþeaumarginali faþã de presupusa societate „adevãratã”, cualte cuvinte faþã de Europa Occidentalã. Iar evreii sesimþeau marginali chiar ºi faþã de popoarele din EuropaCentralã ; erau, cu alte cuvinte, de douã ori marginali.Dar, în principiu, toatã lumea împãrtãºea aceeaºicondiþie. Cred însã cã evreii erau central-europeniipar excellence, ºi nu atât pentru faptul cã trãiau întoate þãrile din regiune, ci mai cu seamã datoritãacestui sentiment de alienare, acestui dublusentiment de alienare. Însã acest sentiment le eracomun tuturor central-europenilor. Când Kafka a

Michael Heim166

notat în jurnalul sãu : „M-am dus la plajã. A începutrãzboiul.”, cine scria : Kafka evreul sau Kafka central--europeanul ? Nu se ºtie.

Imperiul contraatacã

Gabriel Kohn : Sã luãm în considerare aceastãrelaþie dintre centru ºi margine, dintre Austria ºicelelalte provincii ale fostului Imperiu Austro-Ungar.E foarte interesant de remarcat cã toate înnoirilesecolului al XIX-lea, care au fost privite cu neîncre-dere de cãtre austrieci, au fost considerate importantede cãtre celelalte naþiuni. Nu vreau sã spun cã ele arfi fost primite cu un entuziasm fãrã margini, dar li s-aacordat atenþia pe care o meritau, fiind simþite capaºi importanþi pe drumul modernizãrii. Iar dacã l-amanaliza pe bãnãþeanul de astãzi, am vedea cã el estemândru de faptul cã Austria a tehnologizat, a indus-trializat regiunea, pentru cã aceste elemente suntimediat legate de bunãstarea Banatului. Faptele suntîncã prezente în memoria comunitãþilor noastre.

Radu Pãiuºan : Toate acestea au fost posibilepentru cã Banatul aparþinea în mod nemijlocit Austriei,Banatul fiind o provincie ereditarã a Coroanei ºi, prinaceasta, un spaþiu în care se puteau experimenta toatenoutãþile. Sã amintim aici numai cãile ferate, canali-zarea râului Bega ºi mai ales electrificarea, Timiºoarafiind primul oraº iluminat electric din Europa.

Gabriel Kohn : Cum vezi aceastã reacþie a margi-nilor imperiului ?

Michael Heim : Sunt de pãrere cã este mai degrabão încercare de a se deosebi de centru.

Gabriel Kohn : Da, e posibil, deºi miºcarea mimeticãfaþã de Viena era foarte puternicã.

Michael Heim : Desigur, tendinþa de a imita Vienaera puternicã, dar la un cu totul alt nivel, în modã,bucãtãrie ; politic toate aceste teritorii doreau sã fieindependente.


Gabriel Kohn : Aº dori sã-þi mai pun o întrebaretot în legãturã cu aceastã relaþie centru-margine.Modernismul vienez caracteriza ºi celelalte „capitale”ale imperiului, Budapesta, Praga, de exemplu ? În cemãsurã intelectualitatea din aceste mari oraºe aleImperiului încerca sã se elibereze de sub presiuneaVienei ?

Michael Heim : Situaþia era în mod limpedediferitã la Budapesta ºi, într-o mare mãsurã, ºi laPraga. Nu sunt foarte bine documentat în privinþaaltor oraºe, dar probabil cã schema se reproduceaidentic : erau în urmã în raport cu Viena, cu centrulacestei zone, aºa cum Europa Centralã era în urmã înraport cu Europa Occidentalã. ªi totuºi, aceste oraºedin provincia imperiului îºi aveau propriile lor carac-teristici. Am menþionat mai devreme cafenelele : dacãcitiþi literaturã maghiarã de la sfârºitul secolului alXIX-lea ºi începutul secolului XX, puteþi remarca faptulcã o bunã parte a acþiunii se desfãºoarã în cafenele.Cafeneaua era ºi la Budapesta o instituþie. Însã laBudapesta avea, într-o oarecare mãsurã, un aer maipatriarhal : pentru a intra într-o cafenea trebuia sã fiaparþinut marii burghezii sau aristocraþiei maghiare,iar aceasta fiindcã Ungaria era o societate mai ruralãdecât Austria. Exista aºadar un anumit decalaj. Sã-lluãm, de exemplu, pe Bartók : a mers în satele maghiare,a cules folclor ºi a sintetizat apoi toate caracteristicileacestui folclor pentru a crea o muzicã nouã. Dar iniþia-tiva sa a urmat-o la vreo 10 sau 15 ani pe cea a luiSchönberg, a cãrui dodecafonie hipercerebralã esteexact antiteza stilului lui Bartók. Sau, de exemplu,revista Nyugat, care îºi indica orientarea prin chiarnumele sãu („nyugat” înseamnã „apus”, „occident”) ºicare a încercat sã-i apropie pe unguri de tot ceea ce sepetrecea în Occident, rãmânând în acelaºi timpprofund maghiarã, fãcând loc celor mai buni scriitorimaghiari ai momentului. Ady Endre, de pildã, care afost multã vreme redactorul-ºef al revistei, a reînnoit

Michael Heim168

limbajul literaturii maghiare în acelaºi fel în careBartók a contribuit la reînnoirea muzicii, ºi anumeîntorcându-se în timp, purificând limba degermanisme ºi de, sã zicem, „urbanisme”. Cred cã s-aîntors, de fapt, la limba vorbitã de preoþii calvini însecolul al XVII-lea, pentru puritatea limbii, fãrã sã seîndepãrteze câtuºi de puþin de miºcarea culturalãoccidentalã.

Cât despre literatura germanã, înþeleasã ca model,ea a constituit întotdeauna o problemã în EuropaCentralã, fiindcã reprezenta cultura stãpânului, darºi fiindcã a o imita era mereu prea la îndemânã. Întoate aceste þãri, limba germanã a fost lingua francapânã la sfârºitul secolului al XIX-lea, iar o bunã partedin scriitori îºi fãceau educaþia în limba germanã. Dinaceastã cauzã, unul dintre mijloacele de a-þidemonstra cosmopolitismul era acela de a cãutamodele ºi în alte pãrþi. La Praga, de exemplu, întreanii 1820 ºi 1830, când s-a simþit nevoia reînnoiriilimbajului literar, Josef Jungmann, cel mai importantinovator al limbajului, a tradus câteva opere germanepentru a demonstra cã ºi limba cehã poate fi o limbãliterarã asemenea germanei. Însã el nu s-a rezumatdoar la a traduce din germanã. A tradus proza luiChateaubriand ºi Paradisul pierdut al lui Milton. Dece Chateaubriand ? Pentru a arãta cã limba cehã sepoate adecva celui mai nou stil parizian. De ce Milton ?Pentru a demonstra cã limba cehã era o limbã cu oforþã evocatoare biblicã (maiestuoasa traducere cehãa Bibliei, numitã Kralická, dateazã de la sfârºitulsecolului al XVI-lea, deci cu câteva decenii înainte dela fel de maiestuoasa traducere englezã, cea a regeluiJames), dar ºi ca formã de protest împotriva iezuiþilor,împotriva Bisericii Catolice. Iar dacã Jungmanntraducea ºi din Goethe, o fãcea nu spre a transmitesensul textelor lui, pe care publicul îl putea aprecia înoriginal, ci spre a arãta sau, mai curând, a dovedi cã


limba cehã era capabilã sã exprime la fel de bine totce exprima limba germanã la cel mai înalt nivel al ei.Aºadar, influenþa germanei era puternicã ºi organicã,însã reprezenta ºi un obstacol care trebuia depãºit.

Marius Lazurca : Ai vorbit destul de mult desprenaþiunile care compuneau Imperiul Habsburgic. Aºdori sã te invit sã comentezi una dintre chestiunilecare m-au frapat cel mai mult, ºi anume faptul cãpatriotismul imperial îi caracteriza mai degrabã peslavi, pe unguri sau pe români, decât pe austrieci. Nue desigur întâmplãtor faptul cã Radetzkymarsch, carear fi un soi de cronicã a creºterii ºi descreºteriiImperiului Habsburgic, este istoria unei familii slovene,ºi nu a uneia austriece.

Michael Heim : Nu se poate stabili o cauzalitateexactã. Dar se poate stabili o relaþie între acest fapt ºireformele lui Joseph al II-lea. El a fost acela care, depildã, a cerut prin lege ca toþi funcþionarii imperialisã înveþe limba din aria unde funcþionau. E adevãratcã a fãcut-o pentru motive foarte practice ºi nu dinmotive de interculturalitate sau dintr-o afecþiunespecialã pentru naþiunile din imperiu. ªi totuºi,aceastã recunoaºtere de sus a celorlalte culturi a fostun pas înainte revoluþionar. Un alt motiv pentru ceeace spuneai referitor la patriotismul naþiunilor arputea fi dorinþa lor de a demonstra cã unii sunt, cumse spune, „mai catolici decât Papa” : „Putem sã facemtot ceea ce faceþi ºi voi, ba chiar mai bine.” Aceastãsituaþie este una foarte curentã într-un context în careexistã doi sau mai mulþi actori culturali. Un exemplufoarte la îndemânã e chiar situaþia din Statele Unite :deseori emigranþii lucreazã mai bine ºi mai cu zeldecât nativii, fiindcã au o mai mare nevoie de a seproba pe ei înºiºi, devenind în felul acesta maiamericani decât americanii. Un alt exemplu este acelaal literaturii engleze : gândiþi-vã la Salman Rushdiesau la alþi scriitori asemenea lui, care au scris într-o

Michael Heim170

englezã remarcabilã. Din aceastã cauzã nu cred cãsituaþia este specificã pentru Europa Centralã. Eaapare ºi în alte culturi, pentru cã e un lucru firesc : evorba de dorinþa unui individ de a demonstra cã faceparte dintr-o culturã care nu e, a priori, a sa, de ademonstra cã persoana sa este importantã pentrusocietatea respectivã, uneori chiar mai importantãdecât contribuþia nativilor.

Un mit întremãtor

Gabriel Kohn : Deci aceastã dorinþã nu are nimicde a face cu ideea de loialitate. Am adus acest elementîn discuþie pentru cã el este strâns legat de imagineaimperiului, un imperiu devenit mit. Ceea ce supra-vieþuieºte este, dupã cum se ºtie, mitul EuropeiCentrale, iar cercetãtorii de astãzi încearcã sãconstruiascã structuri coerente pe baza acestui mit.Care ar fi deci ºansele lui de supravieþuire, care ar fiavantajele reînvierii sale ?

Michael Heim : Mitologia e importantã. Simbo-lurile, de asemenea. Toate miturile au o parte deadevãr, iar mitul privitor la Imperiu are o mare partede adevãr. Importanþa acestui mit s-a dovedit în anii’80, când toate aceste þãri, comuniste la acea datã, audorit sã se demarcheze de Uniunea Sovieticã. Ele audescoperit – mai întâi separat, iar apoi împreunã –, caurmare a unor articole-cheie (Tragedia EuropeiCentrale a lui Kundera, de pildã), cã acest mit eraîntremãtor ºi l-au folosit, în sensul bun al cuvântului,pentru a delimita un spaþiu cultural. Acest teritoriucultural a dispãrut în 1989, pentru cã, deodatã, aceiaºioameni au început sã doreascã sã facã parte dinEuropa de Vest, ºi nu din Europa Centralã. Brusc numai era la modã sã faci parte din Europa Centralã.Uneori, aceiaºi oameni au ajuns sã pretindã, dupã1989, cã Europa Centralã nu existã. Eu cred cã ea


existã, cred cã naþiunile care în anii ’80 îºi reclamauapartenenþa la Europa Centralã fac parte ºi astãzidin acest spaþiu. Existã feluri multiple de a definiaceastã zonã restrictivã. Am pomenit deja galbenulclãdirilor oficiale. Putem adãuga ziarele aºezate pesuporþi de lemn în cafenele. Cafeaua turceascã, deasemenea. Acestea sunt semnele superficiale alespaþiului cultural despre care vorbim, însã ele indicãceva : sunt artefacte culturale pe care oamenii nu leproduc doar, ci le ºi vãd sau le folosesc zilnic. Cred cãmarele pericol, astãzi, cu care se confruntã întregaEuropã, nu numai Europa Centralã, este pericolulpierderii sentimentului identitãþii, al oricãrei identitãþi.Motivul e dat de presiunea sistemului pieþei liberepropus de cãtre Statele Unite. Mã întreb dacã 10 anide influenþã americanã nu vor ºterge cei 400 de ani deculturã central-europeanã…

Tot în legãturã cu mitul Europei Centrale aº dorisã adaug cã, dupã 1989, sau chiar dupã 1985, tradu-cerea literaturilor central-europene învecinate nu maiera obligatorie din motive ideologice ºi cã, înconsecinþã, activitatea de traducere s-a blocat aproapeimediat. Toate traducerile vizau dintr-odatã, aproapeexclusiv, spaþiul cultural anglo-saxon sau cel vest--european. Acest lucru este explicabil, în parte, ca oreacþie politicã, ca un refuz de a traduce din literaturaaltor þãri comuniste. Dar mai cred cã a fost vorba ºi deo reacþie de respingere a aparteneþei central-europeneîn favoarea unei apartenenþe pur ºi simplu europene,occidentale. Ideea era de a pãtrunde în spaþiuleuropean fãrã intermedierea culturii central-europene.A fost o greºealã, pentru cã existã multe operenetraduse în aceastã regiune, cãrþi minunate, care aumulte de spus oamenilor de aici, pentru cã mituldespre care vorbeam e într-un anume sens adevãrat :existã o anumitã comuniune între culturile central--europene. Multe lucruri exprimabile în doar câteva

Michael Heim172

cuvinte într-o literaturã pot fi redate cu aceeaºieconomie de cuvinte în alta. Altfel spus, literaturileacestor þãri sunt predispuse traducerii reciproce, darnu au fost traduse tocmai din cauza dispariþiei mituluiEuropei Centrale.

Gabriel Kohn : Aº vrea sã-þi mai pun o întrebareîn legãturã cu problematica identitarã. Crezi cã arta,literatura, marea culturã reflectã o altã EuropãCentralã decât economia, politica sau cultura minorã ?

Michael Heim : Acesta e un lucru pe care ar fitrebuit sã-l amintim mai devreme. Locul privilegiatpe care cultura mare, aºa cum aþi spus cu toþii, l-aavut întotdeauna în acest spaþiu este legat deinfluenþa educaþiei germane. În România s-a importatsistemul francez, însã ºi el este foarte apropiat demodelul educaþiei clasice, care include studiul limbilorlatinã ºi greacã, care include, de asemenea, ca pe unlucru de la sine înþeles, operele clasice ale literaturiioccidentale.

Marius Lazurca : ªtiu cã ºi Kafka, potrivit luiMax Brod, învãþase temeinic limba greacã în liceu.

Gabriel Kohn : Toatã funcþionãrimea din romanelelui Doderer, de pildã, are o educaþie clasicã desãvârºitã.

Michael Heim : ªi a cunoaºte istoria veche era, deasemenea, foarte important, pentru cã se credea cã nupoþi face faþã unei probleme contemporane dacã nucunoºti soluþiile date în trecut.

Identitate ºi memorie

Gabriel Kohn : Gândindu-ne la Europa Centralãca la un text – din nou, ideea a plecat de la colegulnostru Tinu Pârvulescu – crezi oare cã am puteadescoperi o structurã, bazatã nu pe fapte, ci pe relaþii,care sã formeze un întreg coerent ? Dacã realitateaEuropei Centrale este astãzi una transmisã, iar trans-miterea înseamnã apelul la discurs, am putea studia


Europa Centralã ca pe un text, ca pe o sumã a maimultor discursuri despre o lume apusã. Ar fi foarteimportant cum am defini conceptul de text ºi cestructurã am descoperi, care sã se bazeze pe relaþiilespecifice textului/discursului.

Michael Heim : Iatã un proiect foarte promiþãtor.Cred cã acea coerenþã despre care vorbeam esteprezentã. Însã pânã acum, dupã câte ºtiu, nimeni nua încercat sã analizeze care sunt factorii care conducspre aceastã omogenitate.

Gabriel Kohn : Crezi cã, dacã întreaga culturãeste consideratã un text, conceptul de intertextualitatemai este plauzibil, funcþional ?

Michael Heim : Da, fãrã îndoialã.Gabriel Kohn : Crezi cã s-ar putea gãsi, pentru

aceastã regiune, o altã identitate, o identitate textualã,o identitate discursivã ?

Michael Heim : E întru totul posibil, dar cred cãe timpul ca acest proiect sã fie realizat, fiindcã s-arputea ca ceea ce am afirmat sã se împlineascã. ªianume, ca aceastã culturã a pieþei libere sã anihilizetoate diferenþele. Sper cã mã înºel – ar fi o pierdereinestimabilã – dar e posibil ca lucrurile sã se întâmpleaºa.

Marius Lazurca : Referitor tot la acest proiect :nu e exclus ca, dacã se realizeazã, el sã fie primit cuunele rezerve de cãtre mediile academice, româneºtiºi nu numai. Motivul e acela cã, de câtãva vreme,proiectele referitoare la identitate, mai cu seamã celecare-ºi propun resuscitarea unui model identitar, suntprivite cu multã suspiciune. De exemplu, în Româniaacest proiect ar putea fi vãzut ca fiind animat de dorinþade a dovedi cã românii transilvãneni sunt diferiþi,într-un sens eminent, în raport cu ceilalþi români. Nucrezi cã existã o contradicþie de fapt între globalizareamodelului pieþei libere ºi proiectele de acest tip, centrateasupra unei identitãþi locale ?

Michael Heim174

Michael Heim : E o întrebare foarte potrivitã,fiindcã ea pune în cauzã ideea de identitate naþionalã.Identitatea naþionalã pare sã fie uºor de definit, iaracest fapt ne face sã uitãm cã, de fapt, concepþianoastrã despre naþiune dateazã din secolul al XIX-lea.Existã însã ºi alte concepþii. Cred cã e foarteimportant sã precizãm înþelesul termenului „naþiune”.Definiþia cea mai curentã este cea etnicã. A maiexistat una, în epoca premodernã, care fãcea dinreligie factorul identitar fundamental. Diferenþierileîntre comunitãþi nu se fãceau pe criterii etnice. Credcã cea mai justã concepþie, cu privire la naþiune, esteuna geograficã : eºti maghiar fiindcã te-ai nãscut înUngaria, eºti român pentru cã te-ai nãscut înRomânia. Poþi vorbi o altã limbã, însã faptul de a trãiîntreaga ta viaþã într-un anumit spaþiu este maiimportant decât limba maternã. E ideea care a a statla baza naþiunii mele : eºti american nu pentru cã ai„sânge american”. Aºa ceva nu existã. Eºti americanfiindcã te-ai nãscut în Statele Unite sau ai dobânditcetãþenia americanã ; uneori actul naºterii nici nuconteazã : eºti american pentru cã ai decis sã mergi ºisã rãmâi în Statele Unite. Criteriul geografic e totul.Sau ar trebui sã fie.

Marius Lazurca : Cred cã în Europa Centralãidentitatea era fondatã, într-un fel, pe ideea de memorieºi pe cea de destin care trebuia asumat. Trebuia sã-þiasumi identitatea ºi apartenenþa pãrinþilor tãi, memorialor ; era ceva asupra cãruia nu ai nici o putere ºi niciun drept, doar obligaþia de a o transmite generaþieiurmãtoare.

Michael Heim : Da, însã cred cã aceasta este ºisursa tuturor problemelor. Nu putem face nimic, înconsecinþã trebuie sã ne rãzboim cu ceilalþi.Gândiþi-vã la evrei : din pricina diasporei, evreii sunto naþiune care nu þine de nici un teritoriu. În vremece, ca o consecinþã a concepþiei geografice asupra


identitãþii, ei ajung sã facã parte integrantã din þaraîn care se întâmplã sã trãiascã. Acesta este, dupãmine, motivul pentru care evreii au progresat atât demult în Statele Unite în raport cu Europa. Îmiamintesc cã aveam 11 sau 12 ani ºi învãþãtoarea ne-acerut sã ne întrebãm pãrinþii de unde veneauînaintaºii lor. A doua zi ne-a spus sã ne privim ºi sãspunem dacã vedem vreo diferenþã între noi. Nu amvãzut nici una, aºa cã a concluzionat : „Sunteþi cu toþiiamericani”. Sigur cã existau ºi diferenþe, pentru cãerau, de exemplu, ºi negri printre noi, însã aceasta afost ideologia dominantã în Statele Unite într-o anumitãperioadã, ideologia „creuzetului de topire”. Eu unulmã încred încã în ea. Cred neclintit cã abia cândamericanii albi vor putea sã se uite la americanii deculoare fãrã sã vadã – literalmente – diferenþa, abiaatunci vom avea o adevãratã egalitate în þarã. Acumlucrurile s-au schimbat : trebuie sã subliniezi dife-renþele, sã creezi un „bol cu salatã” în care fiecaregrup sã-ºi poatã menþine identitatea. Ideologiaaceasta sunã bine, dar dupã mine e vorba de osimplificare virtual primejdioasã. Ea s-a nãscut în anii’60, odatã cu chestiunea drepturilor populaþiei deculoare. Cum ºtiþi, numai douã etnii americane n-auales sã vinã în America pentru a-ºi îmbunãtãþi soarta :pieile roºii sau, conform vocabularului politically correct,nativii americani, care erau deja acolo, ºi negrii –adicã afro-americanii – care au fost aduºi cu forþa, casclavi. Aceastã miºcare de emancipare a negrilor afost prima care a introdus, într-un fel, ideea dediscriminare pozitivã, prin sloganuri ca „Black isbeautiful” („Negrul e frumos”). Scopul sloganului eravrednic de laudã : negrii trebuiau sã lupte cuconsecinþele mentalitãþii de sclavi ºi sã restituiepopulaþiei negre sensul propriei demnitãþi ºi alrespectului de sine. Pânã aici toate bune. Dar auurmat ºi revendicãrile altor etnii sau minoritãþi, cum

Michael Heim176

se numeau în epocã. Era o miºcare centrifugã ºi deci,pânã la urmã, dãunãtoare. Ideea cã fiecare etnie artrebui sã-ºi pãstreze caracteristicile, rãmânând înacelaºi timp împreunã cu celelalte naþiuni, era bunã.Problema este cã fiecare a încercat sã-ºi dovedeascãpropria importanþã ºi sã le ignore pe celelalte. Iarefectul a fost unul negativ. Cred, în consecinþã, cãideea unei identitãþi locale, geografice este mult maisãnãtoasã ºi cred cã ar putea funcþiona ºi aici.Oamenii între care creºti formeazã comunitatea tanaturalã, organicã, pentru cã ei sunt cei cu care airelaþii zilnice. Cu strãmoºii poþi avea doar o relaþieabstractã. În plus, trebuie sã înveþi sã-i iubeºti, ºiprocesul învãþãrii e periculos. Tinerilor le pot fi indusetot felul de uri, alþii, „ceilalþi”, pot fi uºor învinovãþiþide propriile pãcate. Gândiþi-vã doar cã, dacã evreii arfi fost acceptaþi ca fãcând parte din Germania ºi dacãgermanii ar fi profitat de prezenþa lor, Holocaustul nus-ar fi putut întâmpla. Exemplul cel mai recent cares-ar mai putea cita e acela al situaþiei din Kosovo.Gãsesc cã nu este normal ca un lucru petrecut acumcâteva sute de ani, bãtãlia de la Kosovo Polje, sãconstituie fundamentul identitar al sârbilor, nu doarîn relaþie cu albanezii, ci în general. Cred cã este doaro scuzã pentru altceva. Cred cã mai importantã decâtsublinierea particularitãþilor ºi a diferenþelor esteconstatarea cã aceste naþiuni au trãit împreunã, s-auaflat împreunã în acelaºi teritoriu. Acesta este, cred,singurul argument care ar putea anihila naþio-nalismul. Trebuie ca oamenii sã accepte faptul cã atrãi împreunã, în acelaºi spaþiu, în acest moment, estemai important decât tot ce s-a întâmplat în trecut.Gândiþi-vã cã, dacã acest lucru nu s-ar aplica, nimeninu i-ar mai putea accepta astãzi pe germani, datoritãistoriei recente a Germaniei. ªi totuºi, nici mãcarevreii sau þiganii nu gândesc astfel despre germani.Prietenii mei din fosta Iugoslavie se simþeau în primul


rând nu sârbi ºi croaþi, ci iugoslavi sau, mai degrabã,belgrãdeni ºi zagrebeni, deci reprezentanþi ai oraºelorlor, ai culturii acestora. Un prieten de la Cluj, care e,etnic vorbind, sutã la sutã român, mi-a spus zileleacestea cã se mândreºte cu Matthias Corvinus ca oriceungur, pentru cã-l considerã o figurã ardeleanã, deci„a sa”. Pentru mine acesta e un exemplu elocvent alidentitãþii locale sau regionale. Ea nu excludeneapãrat mândria etnicã ori naþionalã (care înanumite contexte pot fi chiar de folos), dar o pune înperspectivã, o împiedicã sã devinã dominantã.

„Exilul venea din interior”

Sorin Tomuþa : Una din întrebãrile pe care mi lepregãtisem se referã la exil ca experienþã central--europeanã. Te-aº ruga sã dezvolþi puþin subiectul.

Michael Heim : Gândim de obicei exilul în termenipolitici, dar în Europa Centralã lucrurile nu stauîntotdeauna aºa. De-a lungul istoriei, cetãþeniiImperiului Habsburgic puteau migra dintr-o parte aþãrii în alta, ceea ce însemna o trecere, nu lipsitã detraume, dintr-o culturã în alta. Însã ei au învãþat sãtrãiascã în diferite culturi, au învãþat sã le asimileze.În secolul XX aceasta a devenit mai degrabã ochestiune politicã. Exilul cultural este, ºi el, o carac-teristicã a secolului nostru în general, a celei de-adoua jumãtãþi în special. O nouã migraþie de popoarepe care literatura central-europeanã pare sã o prevadã ;totul pare cã s-a petrecut mai întâi aici. Am mai vorbitdespre cât de straniu prefigureazã literatura central--europeanã secolul XX în diferite moduri, iar aceastãidee a exilului, a trecerii dintr-o culturã în alta, esteexemplarã.

Sorin Tomuþa : Cu toate cã Imperiul Habsburgicpropunea o diversitate culturalã ºi etnicã, un supus allui Franz Josef, de pildã, din Timiºoara se simþea

Michael Heim178

într-o anumitã mãsurã acasã ºi, sã spunem, la Praga,Budapesta sau Viena. Chiar ºi astãzi, vorbesc dintr-oexperienþã personalã, cãlãtorind în capitala Cehiei,un timiºorean este frapat de asemãnãrile arhitec-turale ; acestea sunt primele care izbesc privirea.Desigur cã celelalte s-au nuanþat, unirea Banatului ºiTransilvaniei cu România ºi-a pus ºi ea amprenta,cãci a adus, printre altele, ºi schimbarea paradigmeiculturale, apoi regimul totalitar a desãvârºit despãr-þirea de valorile Europei Centrale. Fireºte, a spuneastãzi cã un locuitor al fostului imperiu se simte caacasã pe întregul teritoriu (fost) al acestuia este oafirmaþie încãrcatã de nostalgie.

Michael Heim : ªi eu pot sã vãd, pot sã simt acumasemãnãrile de care vorbeai. În fond, ele asigurã nuuniformitatea, ci unitatea spaþiului central-european.Pe de altã parte, însã, a existat o miºcare intensã îninteriorul sãu, ca ºi o anumitã alienare lingvisticã.Îmi pot imagina, de asemenea, ºi alte feluri dealienare, mult mai prezente aici decât în alte zone aleEuropei. Am citit undeva cã pânã la mijlocul, poatechiar sfârºitul secolului al XIX-lea, cea mai mareparte a locuitorilor Angliei nu depãºise, cãlãtorind,distanþa de 50 de kilometri de locul unde se nãscuserã.Cred, în schimb, cã oamenii au circulat mai mult aici,în Europa Centralã, ºi datoritã faptului cã trãiauîntr-un imperiu, fiind obligaþi sã o facã, dar ºi pentrucã se simþeau, cumva, acasã în celelalte regiuni.

Sorin Tomuþa : Românii care s-au nãscut în ceeace noi numim Vechiul Regat, adicã în zona de dincolode munþii Carpaþi, au fost întotdeauna copleºiþi derapiditatea cu care bãnãþenii ºi transilvãneniiajungeau, pe timpuri, la Budapesta ori Viena. Cãlãtoriimunteni au descoperit cu uimire în Timiºoara, dupã1918, un oraº care li se pãrea strãin din toate punctelede vedere, sentiment ce nu s-a stins de tot nici pânãazi. Desigur cã ºi elita bucureºteanã a cãlãtorit în


Apus, dar þinta ei favoritã a fost întotdeauna Parisul.Începând cu 1947 din România s-a plecat foarte greupeste hotare sau cel mai adesea deloc. Aceastãclaustrare forþatã a accentuat nostalgiile fostelorvoiaje occidentale…

Michael Heim : Pe de altã parte, descoperim aiciºi motivul pentru care s-a plecat în exil, într-un exiladevãrat de data asta : nu o cãlãtorie în interiorulaceluiaºi teritoriu, ci o plecare adevãratã, o despãrþiredefinitivã pentru cã, pânã în 1989, dacã reuºeai sãpleci, de oriunde din blocul rãsãritean, ºtiai cã nu tevei mai putea întoarce. Au fost totuºi câteva excepþii :Ungaria, de pildã. Cei care pãrãsiserã þara în 1956 auînceput sã vinã înapoi, constant, dupã aproximativzece ani, dar în mod cert nici un român care a procedatla fel nu s-a mai gândit vreodatã la posibilitateareîntoarcerii.

Aº vrea sã mã întorc totuºi la exil ca trãsãturãfundamentalã a secolului nostru ºi pe care literaturacentral-europeanã a reuºit, întrucâtva, sã o rezume.Sã-l luãm drept exemplu pe Ionesco, cel din perioadainterbelicã, nu de mai târziu. Ionesco a plecat,devenind o forþã extrem de importantã în literaturaoccidentalã…

Sorin Tomuþa : Ar mai fi un caz : cel al lui Cioran,care a pãrãsit România la finele anilor ’30, înainte deinstaurarea regimului comunist, cu o evoluþie ulte-rioarã strãlucitã la Paris.

Michael Heim : Exact. ªi Cioran e o figurãremarcabilã, mai puþin cunoscut însã decât Ionesco.Acesta este la fel de celebru în Apus ca, de exemplu,Kafka, în mod special prin dramaturgia sa, fiindcãcelelalte opere au o circulaþie mai restrânsã.

Sorin Tomuþa : Într-adevãr, literatura absurduluipare sã fie oglinda fidelã a secolului XX.

Michael Heim : Un exemplu foarte nimerit aicieste Beckett. Din nou, un exil voluntar într-o nouã

Michael Heim180

þarã, într-o nouã limbã, deci într-o nouã culturã. Ca ºiIonesco, Beckett a ales Franþa, ambii construindu-ºioperele pe un anume tip de alienare a cãrei percepþiee favorizatã de experienþa exilului. Europa, la rândulei, avea s-o resimtã în termeni existenþialiºti câtevadecenii mai târziu. În cazul celor doi scriitori,alienarea pare sã derive din efortul de integrare într-oaltã culturã, dar ea a fost cu mult mai mult, oexperienþã metafizicã, prefigurând — mã întorc mereula acest cuvânt — experienþa unei întregi generaþiipentru care exilul n-a fost ceva de naturã fizicã ; exilulvenea de undeva din interior, din fosta ta existenþã,din siguranþa oferitã de aceasta, adicã dintr-un unmod de viaþã dispãrut. Beckett ºi Ionesco –întotdeauna îi vãd împreunã – au simþit asta înainteacelorlalþi. Istoria se repetã mereu ºi mereu cu alþiscriitori central-europeni de dupã rãzboi, din timpulregimului comunist. Cele douã exemple care cred cãvalideazã continuitatea, dar care, în acelaºi timp, nearatã cât de diferite pot fi aceste concepte, suntMrozek ºi Havel. Amândoi se afirmã în teatrul absur-dului, dar scriindu-ºi piesele din interiorul societãþiipe care o cunosc. Într-o societate totalitarã absurduleste de naturã politicã. Nu îi aºez pe aceeaºi treaptã,însã ambii împãrtãºesc acelaºi fel de absurd ; pe dealtã parte, trebuie spus cã nici unul nu ar fi pututscrie dacã nu exista Ionesco. ªi e semnificativ cãMrozek a sfârºit prin a se exila, în timp ce Havel,neputând sã pãrãseascã þara dupã invazie, a trãit„underground”, deci în exil intern.

La un pahar de Coca-Cola

Sorin Tomuþa : Fiindcã de câtva timp vorbimdespre Eugène Ionesco, e foarte interesant, trebuie são spunem, un amãnunt care îl apropie de EuropaCentralã : într-un eseu foarte vehement din 1985 el se


declara net în favoarea reconstituirii unei confederaþiicentral-europene, singura alternativã cu adevãratviabilã la haosul generat astãzi de izbucnirile naþio-naliste.

Michael Heim : N-am ºtiut de aceste preocupãriale lui Ionesco…

Sorin Tomuþa : Este probabil vorba, din nou, de oanumitã nostalgie, de o utopie, fiindcã e greu de crezutcã astãzi aºa ceva ar mai fi cu putinþã. Totuºi, asemeneaviziuni existã ºi ele trebuie considerate ca atare.

Michael Heim : Cred cã fiecare þarã est-europeanãare o personalitate de acest gen, un scriitor important,un critic, care simte cã, prin distrugerea coeziunii dealtãdatã, statele lor au pierdut ceva. O asemeneaperspectivã, foarte nuanþatã, am întâlnit la KonrádGyörgy. ªi el a scris câteva eseuri pe tema asta, fãrãsã idealizeze însã trecutul. Konrád ºtie cã ºi în trecutau existat probleme, dar el se referã la acel modcomun de a privi lucrurile, la acele mentalitãþi comunecare i-au ajutat pe oamenii din aceastã regiune sã seînþeleagã mai bine unul pe celãlalt…

Sunt lucruri pe care toþi le considerã viabile ºi arfi pãcat sã se piardã. Sunt de acord cu asta, deoarecemã simt puþin vinovat, ca american, pentru cã aparþinunei culturi care omogenizeazã lumea. Oare îi putemforþa pe ceilalþi sã asculte muzicã rock ºi sã urmã-reascã doar filmele noastre…

Sorin Tomuþa : …la un pahar de Coca-Cola.Michael Heim : Exact, la un pahar de Coca-Cola.

Noi am experimentat globalizarea înainte caglobalizarea sã fi început ; asta se întâmpla în secolultrecut, când un mare numãr de oameni se îndreptaucãtre Statele Unite ºi noi trebuia sã-i asimilãm, decisã-i nivelãm într-un fel. Aceasta este ideologia „creu-zetului de topire” la care m-am referit. Am învãþat,deci, cum s-o facem. Am învãþat, de pildã, sã ne situãmstandardele la nivelul unui numitor comun inferior

Michael Heim182

celui spre care tindea Europa. Am fãcut asta îneducaþie, în culturã în general, totul în numele uneicauze juste, cred, în numele democraþiei. Ideea era cãnu avem nevoie de o societate elitarã, pentru cã aceastaexclude prea mulþi oameni, în timp ce o democraþiepresupune implicarea activã a tuturor. Pe de altãparte, existã ºi un alt mod de a te raporta la demo-craþie, ºi anume cã fiecare – cuvântul e esenþial – esteîncurajat sã-ºi cultive calitãþile de care dispune.Cultura pe care am dezvoltat-o noi nu a funcþionat înaceastã direcþie. De ce numesc aceastã culturã o pre-gãtire pentru globalizare ? Pentru cã noi ºtim foartebine cum sã atragem oameni cât se poate de diferiþi,cum sã-i facem pe toþi sã se simtã ca acasã. Noi amexperimentat acum o sutã de ani asimilarea unuimare numãr de imigranþi, proces pe care restul lumiiîl experimenteazã abia astãzi, o datã cu nouaVölkerwanderung, deci cu actuala migraþie a populaþieimondiale. ªi globul, cu alte cuvinte obiectul ataculuicultural, este foarte dornic sã accepte metodele pecare le-am dezvoltat noi. A fost foarte dificil în Franþa,spre exemplu, unde guvernul a aplicat o politicãoficialã a înlocuirii culturii americane cu o culturãautohtonã ºi unde, pânã la urmã, s-a descoperit cãpopulaþia, trãind într-un regim democratic, îºi doreade fapt aceastã culturã.

Sorin Tomuþa : Îmi amintesc de un eseu al luiTony Judt pe care l-am tradus în limba românã,intitulat Redescoperirea Europei Centrale, unde sevorbeºte despre pericolul americanizãrii, sesizat decãtre francezi, ºi despre tonul foarte dur, justificatprobabil de orgoliul unei culturi venerabile, folosit laParis pentru descrierea acelei „pop culture” aterizate,la propriu, de peste ocean, o culturã minorã ce avea sãcucereascã lumea dacã nu se luau câteva mãsuri pecât de drastice, pe atât de urgente.

Michael Heim : Avem de-a face cu un pericol real,însã ar trebui sã spun acum cã aceastã culturã nu


este unica în Statele Unite, însã e comercialã, se vindefoarte bine. Existã totuºi ºi o culturã înaltã, foarteaproape de cultura majorã europeanã, existã, deasemenea, o altã culturã care foloseºte cu succes, creativ,elemente non-europene. Dar cultura omogenizatã cares-a dezvoltat în ultima sutã de ani pentru a servi launiformizarea imigranþilor, la americanizarea lor, areacum prizã la mase. De aceea cred cã Europa Centralãtrebuie sã se recunoascã pe sine ca o unitate culturalãºi sã profite de ceea ce are, mai degrabã decât sãcedeze în faþa culturii americane. Pericolul e foartemare acum, deoarece situaþia aduce mult cu aceea dela sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, cândexista tentaþia, printre oamenii cei mai plini de buneintenþii, de a favoriza rãspândirea comunismului caantidot al fascismului... Asta îmi aminteºte de unintelectual iugoslav care îºi pãstra dacã nu simpatiilecomuniste, atunci pe cele de stânga. Când l-am întrebatcum poate sã facã asta ºtiind tot ce s-a întâmplat,mi-a rãspuns cã, în timpul rãzboiului, fusese copil ºivãzuse atrocitãþile naziºtilor, vãzuse cum partizaniicomuniºti se opuneau cotropitorilor ºi nu putea uitaasta niciodatã. Probabil cã el avea o memorie maibunã ca a multor altora, dar oricum, dupã 1945, eracert pentru majoritatea oamenilor cã forþa careînfruntase fascismul se plasa, ideologic, la o distanþãapreciabilã de extrema dreaptã.

Sorin Tomuþa : Exact. S-a întâmplat ca promi-siunile stângii sã fie percepute ca singurele capabilede a arunca un vãl al uitãrii peste ororile extremeidrepte.

Michael Heim : O percepþie greºitã, din pãcate.

Cum sã reziºti fãrã duºmani

Sorin Tomuþa : Astãzi ºtim cã nu existã deosebiride esenþã, diferenþe substanþiale între cele douãextreme.

Michael Heim184

Michael Heim : Chiar asta voiam sã spun. Ceeace oamenii nu au realizat atunci, nu toþi, ci marea lormajoritate, ºi mã vãd nevoit sã o repet : vorbesc desprepersoane animate de cele mai bune intenþii…

Sorin Tomuþa : Cei care au crezut sincer înidealurile comuniste…

Michael Heim : Nu mã refer deci la aceia care îºiurmãreau propriile interese, ci la cei care au suferitrealmente în timpul rãzboiului ºi îºi doreau un altfelde viitor. Aºadar, ceea ce n-au realizat ei atunci a fost,dupã cum spuneai, cã era vorba, de fapt, de un cerc încare extrema dreaptã o atingea pe cea stângã. Iarpunctul atingerii se gãsea, desigur, în guvernareatotalitarã. De ce afirm acum cã perioada respectivã,imediat postbelicã, este similarã cu aceasta, de dupã1989 ? Motivul e acela cã, mai nou, inamicul ecomunismul, nu fascismul. De unde va apãrea acumsalvarea divinã ? Salvarea divinã este piaþa liberã ºie suficient de periculos sã presupunem cã ea va rezolvatoate problemele. Din fericire, capitalismul nu estetotalitar, deci de o grijã am scãpat, nu ne mai preocupãnici rãzboiul rece, însã, repet, piaþa liberã nu estepanaceul universal. Ea e asociatã, aproape întotalitate, cu America, deoarece de-a lungul rãzboiuluirece era emblema Statelor Unite. Interesant e cã aici,cel puþin în rândul câtorva cercuri de intelectuali,piaþa liberã este supusã unei dezbateri, într-un moddiferit de cel din timpul rãzboiului rece. Atuncilucrurile erau limpezi : sovieticii erau inamicii, iar noi,cavalerii care trebuia sã-i învingem pe duºmani.Astãzi ne amintim cu toþii ce spunea Reagan despre„imperiul rãului”. Noi eram aºadar cavalerii în armuristrãlucitoare, cãlare pe cai albi, aducând dreptatea înlume. Acum ne-am pierdut aceastã certitudine.

Sorin Tomuþa : A dispãrut termenul de comparaþie.Michael Heim : Da, câteodatã suntem cu adevãrat

în încurcãturã, ºi asta se observã uºor în societatea


noastrã. Cred, de aceea, cã ideea de Europa Centralãpoate fi de un real folos þãrilor din regiune pentru aevita aceste probleme, de fapt nu pentru a le evita, cipentru a le îmblânzi cumva. Important este sãpermitem ca tradiþiile sãnãtoase, care existã în acesteþãri, sã se combine cu idealul democratic pentru avedea ce rezultã. Nu are nici un sens ca un stat sãaccepte în proporþie covârºitoare ideologia altuia. Amvãzut ce s-a întâmplat când Europa Centralã a fostsilitã sã accepte o ideologie strãinã, nu voi spunemarxistã, ci marxist-leninist-stalinistã, pentru aaccentua componenta sovieticã, foarte puternicã. Arfi, deci, pãcat ca Europa Centralã, ºi Rusia deasemenea, sã adopte modelul american într-un procentde sutã la sutã, ignorându-ºi propriile tradiþii. O privirespre ceea ce înseamnã valorile central-europene ar fide mare ajutor.

Dar vreau sã vorbesc acum despre un alt termenpe care l-ai pomenit într-un mod cam anacronic atuncicând te-ai referit la relaþiile interculturale din ImperiulHabsburgic. „Multiculturalismul” a devenit, cel puþinîn Statele Unite, un concept extrem de politizat. Iatãcum, de atunci, în societãþile noastre, diferenþa a devenitmai importantã decât asemãnarea. Mã gândesc aici ºila acea différance (cu „a”) din deconstructivism ; toateacestea sunt ingrediente ale unui mod de a gândipostmodern. Cred cã s-a mers prea departe, cred cã avenit vremea sã ne reîntoarcem la asemãnare, pentrua vedea ce ne apropie. Termenul „multiculturalism” aajuns astãzi sã reprezinte ceva cu totul diferit de sensulsãu iniþial. Prin anii ’60-’70 el însemna dreptulfiecãrui grup de a-ºi pãstra identitatea proprie,concomitent cu faptul de a deveni sau de a fi american.Astãzi, din nefericire, el a ajuns sã reprezinte o forþãcare dezbinã grupurile, îngreunându-le convieþuirea.

Sã vã povestesc ceva din experienþa mea deprofesor din ultimii zece ani. În 1985 am început sã

Michael Heim186

predau un curs despre Uniunea Sovieticã, ointroducere în Uniunea Sovieticã prin intermediulliteraturii – parþial prin istorie, parþial prin lite-raturã. La începutul cursului am avut 150 de studenþi.Vorbeam despre perestroika ºi studenþii erau intere-saþi. Apoi numãrul lor a scãzut ºi a continuat sã scadãsimþitor. Grãitor nu e atât faptul cã oamenii sunt maipuþin interesaþi, cât alcãtuirea clasei. Când amînceput sã predau acest curs, erau doar vreo doi-treistudenþi de origine rusã. Acum, într-o clasã de 50,15-20 sunt de origine rusã, deci aproape jumãtate.Asta înseamnã cã procentul de 2-3% care frecventacursul din motive etnice a crescut la 50%. Ceilalþifrecventeazã cursuri care se ocupã de naþionalitãþilelor. Li se spune : „Eºti vietnamez, eºti tailandez etc.,nu trebuie sã studiezi despre ruºi, du-te la cursuridespre propria ta þarã.” E trist, pentru cã asta înseamnãcã oamenii sunt învãþaþi sã nu mai fie interesaþi deceilalþi sau cã oamenii nu mai sunt suficient dedeschiºi pentru a învãþa lucruri noi, cã se mulþumesccu ceea ce ºtiu deja, cã se limiteazã la propria lorlume. E o viziune cât se poate de nesãnãtoasã.

N-aº vrea ca scenariul sã se repete în EuropaCentralã. Acum aveþi nevoie de contrariu. Probabil cãun alt termen ar fi mai potrivit : „intercultural” sau„transcultural”, ceva care depãºeºte o culturã sau alta,ceva care ne permite sã acceptãm cultura altor semenide-ai noºtri, care apreciazã diferenþa, dar caresesizeazã, în acelaºi timp, ºi ceea ce e comun. Îmipare rãu sã aud cã grupul vostru întâmpinã unelerezerve sau chiar adversitãþi în România, datoritãproiectului propus. Regret cã existã suspiciuni înlegãturã cu presupusul sãu substrat politic ºi spunasta tocmai fiindcã situaþia e aproape identicã cu ceadin Statele Unite. Cred, dimpotrivã, cã un asemeneaproiect vine în sprijinul oamenilor, ajutându-i sã înþe-leagã cã sunt lucruri pe care le împãrtãºim cu toþii.


Sorin Tomuþa : Aici ar fi câteva chestiuni delãmurit. Mai întâi cã discursul despre Europa Centralãa avut în Cehia, Ungaria, Polonia, de pildã, opronunþatã tentã anticomunistã ºi, în special, antiso-vieticã (mã gândesc fireºte la faimosul eseu al luiKundera Tragedia Europei Centrale). Asta în vremece la noi, în România, acest tip de discurs ar fi fosttaxat mereu ca de douã ori subversiv, pentru cã,potrivit propagandei oficiale, el atenta la forma deguvernare comunistã ºi, în egalã mãsurã, la idealulunitãþii naþionale, o problemã extrem de delicatã ºiastãzi. Dupã cum se ºtie, Banatul ºi Transilvania erau,înainte de 1918, parte integrantã a Imperiului Austro--Ungar, aºa încât a vorbi despre Europa Centralã nuînsemna doar a vehicula atitudini anticomuniste,condamnate de fostul Cod Penal, ci ºi antinaþionale,ceea ce stârnea, dintr-odatã, mânia întregii populaþii.

Michael Heim : Toatã chestiunea constã, cred, aicica ºi în America, în cuvântul „politic”. Miºcãrile inter-culturale, ca sã le numesc aºa, ºi nu multiculturale(operez distincþia nu neapãrat în virtutea uneidiferenþe esenþiale, ci fiindcã multiculturalismul afost, am senzaþia, discreditat, însemnând ceva foartespecific, care nu ar fi dezirabil sã se transformeîntr-un scop), însãºi ideea de interculturalism propunexact ceea ce exprimã : culturã, iar nu politicã. Elesunt politizate în Statele Unite ; acelaºi lucru constatcã se întâmplã ºi aici. E, probabil, o utopie sã crezi cãte poþi despãrþi în totalitate de politicã, dar, oricum,miºcãrile interculturale nu ar trebui judecate pringrila politicului. Tocmai de aceea proiectul vostru mise pare atât de important, de vreme ce pune accentulpe dimensiunea culturalã, ºi nu pe cea politicã.

Sorin Tomuþa : Existã, totuºi, opinia cã nimic numai poate fi separat, astãzi, de politic.

Michael Heim : Se prea poate ca pãrerea respectivãsã fie adevãratã, dar asta nu înseamnã cã trebuie sãpolitizãm totul, ci, dimpotrivã, sã fim conºtienþi cã,

Michael Heim188

deºi politica este o componentã importantã, existãanumite domenii pe care se cuvine sã le separãmdeliberat de scopuri ce le sunt strãine. Þelul acestuiproiect este unul de naturã culturalã, deauto-identificare, un þel ce nu încearcã sã reînvie oriceformã de organizare politicã existentã cândva.

Sorin Tomuþa : Grupul nostru a afirmat întot-deauna aceste lucruri.

Michael Heim : Sã ne întoarcem la cazul StatelorUnite. Miºcãrile interculturale au fost politizate,deoarece astfel s-au putut bucura de sprijin financiar.Posibilitatea de a obþine avantaje pecuniare favo-rizeazã apariþia focarelor de conflict, fiindcã un grupse confruntã cu altul pentru a obþine niºte subvenþii.Astfel de situaþii conduc inevitabil înspre politicã.Poate fi, prin urmare, o utopie separarea totalã aculturii de politicã, dar nu e deloc o utopie sã neamintim mereu cã grupul vostru nu este o acþiunepoliticã. Raþiunea culturii e aceea de a le oferioamenilor un spaþiu necesar pentru aprecierea acelorlucruri care nu aparþin cotidianului ; imediatul esteteritoriul politicului : e OK, avem nevoie de el, ºtim cutoþii cã nu se poate fãrã el, dar asta nu înseamnã cãpolitica trebuie sã devinã un ideal, cã trebuie sãdevinã o prioritate absolutã. Sfera culturii este extremde importantã, deoarece ne aratã cã viaþa e cu multmai complexã decât evenimentul cotidian, cã sunt idei,opere de artã, moduri de a gândi care existã de secole,iar acest fapt are o explicaþie. E unul din motivelepentru care predau literaturã ºi pentru care le-orecomand ºi studenþilor mei. Desigur, acelaºi raþiona-ment poate fi invocat ºi în ceea ce priveºtefrecventarea teatrelor, a cinematografelor, a muzeelorde artã, a oricãrei activitãþi creative, în general.Activitatea creativã provine dintr-o tradiþie culturalã,iar a o nega sau a o politiza în întregime înseamnã ao condamna la pieire. Ar fi un final în egalã mãsurãdramatic ºi nefericit.


Mitteleuropa, între ideal ºi catastrofã

Sorin Tomuþa : Întorcându-ne puþin la discursuldespre Europa Centralã, mi se pare demnã desemnalat o dualitate a percepþiei : Mitteleuropa privitãca spaþiu paradisiac, ca un ideal spre care ar trebui sãtindem, dar ºi Mitteleuropa ca „laborator” al catas-trofelor istorice ale secolului. Cum înþelegi aceastãdualitate ?

Michael Heim : Cum se întâmplã de obicei înasemenea cazuri, ambele direcþii sunt exagerate. Ammai vorbit despre importanþa Europei Centrale înistoria secolului XX. Eu însã m-aº feri s-o idealizez.Oricine o face cade în capcana în care au cãzutîntotdeauna cei ce idealizeazã : refuzul de a mai privirealitatea în faþã. Nu are nici un rost sã spunem cãtotul a fost bine, când ºtim cã au existat persecuþii,sãrãcie. Însã, desigur, situaþia a fost, oriunde, camaceeaºi. Ceea ce trebuie sã facem când privim retro-spectiv propriile tradiþii este sã descoperim lucrurileviabile pe care acestea le conþin. Nu ajutã la nimic sãadoptãm o atitudine maniheistã, judecând doar în albºi negru. Unul din elementele pozitive ale acestuispaþiu, asupra cãruia nu pluteºte nici un dubiu, estecultura, iar proiectul vostru se concentreazã asupraei. Înþeleg, totuºi, problemele delicate din România,fiindcã existã, la nivel cultural, o diferenþã clarã întreregiunea vesticã ºi cea esticã, însã cred cã într-o nouãEuropã – iar aceastã arie geograficã devine pe zi cetrece o parte a Europei de mâine, chiar dacã procesulde integrare va mai dura puþin –, sunt deci de pãrerecã, într-o nouã Europã, graniþele îºi vor pierdeînsemnãtatea pe care au avut-o pânã acum, cãcigraniþele sunt rezultatul ideii de stat-naþiune, apãrutãdupã primul rãzboi mondial. ªi cum generaþiile

Michael Heim190

noastre au crescut cu imaginea hotarelor actuale înminte, le acceptãm ca fiind absolut naturale. Darpoate cã nu sunt chiar aºa. Poate cã existã anumitesoluþii de a le elasticiza, în primul rând prin creareaunei mari comunitãþi europene, care existã deja, apoia unor micro-comunitãþi. Acestã procedurã de limitarea importanþei graniþelor stabilite la 1918 este, cred,esenþialã, fiindcã reduce foarte mult posibilitatea unorconflicte ulterioare. Hotarele sunt acelea care auprodus rãzboaie, iar un nou mod de a ne raporta lachestiunea de faþã ar fi de mare ajutor astãzi : de fapte vorba de o dublã raportare, una pan-europeanã ºialta regionalã.

Sorin Tomuþa : Ceea ce ar însemna totodatã odespãrþire de viziunea tipic romanticã a idealuluinaþional…

Michael Heim : Aºa e. Aceastã viziune dateazãdin romantism ºi este intens politizatã de-a lungulsecolului al XIX-lea, pânã spre sfârºitul primuluirãzboi mondial, când devine purã politicã o datã cuTratatul de la Versailles, unde preºedintele Wilson ajucat un rol important, ca susþinãtor al noii imagini aEuropei. Ce s-a întâmplat atunci a fost de faptîmplinirea secolului trecut ºi totodatã o sursã a nume-roaselor probleme ulterioare.

Sorin Tomuþa : Vorbeai ceva mai înainte de oapropiere între statele central-europene dupã prãbu-ºirea sistemului comunist. Sunt câþiva intelectualiromâni, printre care ºi Virgil Nemoianu, caresugereazã astãzi, în cazul României, o strategie deintegrare europeanã desfãºuratã în mai multe trepte.Cel dintâi pas ar fi acordarea unui interes sporitvecinãtãþii noastre, cu alte cuvinte punerea la punct aunei comunitãþi danubiene, care ar avea ºanse sporitede aderare la organismele europene deja existente.

Michael Heim : Fiecare culturã central-europeanãs-a raportat la „integrarea europeanã”, a folosit


sintagma asta, însã unii au vorbit de „intrare”, alþiide „reîntoarcere”. Ar fi interesant, probabil, de fãcutun studiu cu privire la distribuþia celor doi termeni ºila motivaþia folosirii lor. Cred cã aceasta este o ideeesenþialã : a-þi depãºi propriile graniþe pentru a vedeacine îþi sunt vecinii ºi ce valori împãrtãºeºti cu ei.Sunt sigur cã grupul vostru va descoperi cã aveþimulte afinitãþi, cultural vorbind, cu cei din jur. Dinacest motiv sunt dezamãgit cã existã atât de puþinetraduceri între aceste literaturi. Fiecare urmãreºte sãintre din punct de vedere literar în Europa ºi,paradoxal, tocmai de aceea traducerile se concentreazãîn special pe best-seller-urile englezeºti ºi americane.

Existã în primul rînd o problemã de naturãtehnicã : sunt atât de multe þãri, atât de multe limbiîn Europa Centralã, încât trebuie sã existe un efortconºtient în sensul ãsta. Nu putem lãsa totul la voiaîntâmplãrii. O persoanã care se formeazã ca traducãtortrebuie sã cunoascã limba perfect ºi aceasta nu seîntâmplã peste noapte ; prin urmare este nevoie de opreocupare comunã din partea tuturor statelorimplicate. Ar fi excelent dacã s-ar organiza un seminarîn care literaþii din þãrile central-europene sã seîntâlneascã pentru a discuta, aºa cum am fãcut noi înAmerica atunci când ne-am decis cam ce ar trebuitradus în englezã. Ar fi foarte interesant dacãscriitorii de primã mãrime din fiecare þarã central--europeanã s-ar întâlni pentru un schimb deexperienþã cu privire la operele care ar trebui sã intreîn conºtiinþa publicului din zonã. Apoi traducãtorii arputea face stagii de pregãtire în strãinãtate pentru adeprinde mai bine limba din care traduc. Seminarulde care vorbesc nu ar dura mai mult de câteva zile : omulþime de lucruri pot fi fãcute în acest rãstimp.Desigur cã vor trece ani buni pânã la culesul roadelor,însã dacã un asemenea eveniment nu va avea loc nune putem aºtepta la nimic spectaculos în viitor.

Michael Heim192

Sorin Tomuþa : O iniþiativã la care ar fi bine sã nealãturãm ºi noi. Oricum, unul din scopurile declarateale grupului nostru este acela de a apropia din punctde vedere cultural ceea ce, paradoxal, ne este proxim,de a face cunoscut publicului român faptul cã în veci-nãtatea noastrã s-a scris o literaturã foarte bunã, cãaici existã autori absolut remarcabili care auinfluenþat la modul cel mai profund literaturasecolului XX

Michael Heim : ªi cã, de asemenea, cei dinapropierea voastrã împãrtãºesc aceleaºi valori ºiexperienþe, deci cã operele lor vã sunt mult maiaccesibile ºi cu siguranþã mai semnificative decât aceleacare provin din culturi diferite. Cred însã cã efortulvostru trebuie sã fie multilateral. Spuneai cã aþi vreasã-i oferiþi publicului român o introducere în litera-tura central-europeanã. Dar pentru asta trebuie sãºtiþi care sunt operele importante, iar apoi trebuie sãaveþi capacitatea de a le traduce. E nevoie, aºadar, deun plan, de o organizare. Nu mã gândesc la ceva petermen foarte lung, cinci ani de pildã, nu mã gândescla ceva hipercentralizat, însã o anumitã perspectivã enecesarã, pentru ca, prin intermediul ei, oamenii carelucreazã în domeniu sã ºtie unul de celãlalt. Un altaspect esenþial este acela al difuzãrii cãrþii. Poate cãaici Internetul ar fi de folos. În orice caz, trebuie sãexiste un loc unde cei interesaþi, din strãinãtate maicu seamã, sã poatã gãsi cãrþile respective.

Iatã ºi un alt subiect de meditaþie. Numãrul decãrþi interesante tipãrite în România a crescutsubstanþial în ultimii ani. Dar ele sunt, din pãcate,foarte prost distribuite în strãinãtate sau nu suntdistribuite deloc. Unele biblioteci universitare dinAmerica ºi Europa de Vest ar dori sã comande în modregulat cãrþi din România, însã nu au cui sã seadreseze. Deocamdatã ele au încetat sã mai comandepublicaþii româneºti sau o fac prin niºte librãrii


germane care încaseazã comisioane de peste 30%. Decicu acelaºi buget universitar, oricum foarte restrâns,se cumpãrã cu o treime mai puþine cãrþi. Ar fi foarteutil ca o librãrie sã alcãtuiascã – eventual pe Internet –o listã de publicaþii româneºti descrise pe scurt, înromânã ºi în englezã. Nemaivorbind de situaþia idealãîn care librãria respectivã ar servi ºi ca intermediarîntre edituri ºi bibliotecile strãine, aºa încât cãrþile sãpoatã fi comandate ºi plãtite cât mai uºor.

Political correctness ºi rescriereacanonului cultural american

Ioana Copil-Popovici : Sar la un subiect care ºtiucã este foarte dezbãtut la ora aceasta în Statele Unite.Ce este political correctness ºi cum acþioneazãconceptul în contact cu comunitãþile provenite dinEuropa Centralã care trãiesc acum în State ?

Michael Heim : Nu cred cã political correctnesseste o problemã realã când discutãm despre EuropaCentralã. Însã îmi aminteºte de ceva ce n-ammenþionat încã ºi mi se pare foarte important. Nu area face doar cu Europa Centralã, ci cu întregulcontinent european. Ca rezultat al conºtientizãriidespre care vorbeam ºi al ideii de political correctness,imaginea Europei în America s-a schimbat drastic înultimii ani. „Europa” a devenit un concept negativ.Termenul corect din punct de vedere politic prin carese exprimã aceast concept negativ este „eurocentrismul”.Dacã eºti descris ca find eurocentric înseamnã cã nueºti tolerant cu oamenii cei având alte ascendenþedecât cea europeanã. Aceasta este, în SUA, o acuzãfoarte puternicã : înseamnã cã nu eºti sensibil la nevoileindienilor sau ale negrilor. Euro centric poate deasemena sã însemne cã nu te intereseazã soarta celordin America Latinã sau din Asia. De fapt, întregulcanon al culturii americane a fost rescris. Cãrþile de

Michael Heim194

istorie se refac complet ºi tot ce este european, nudoar central-european, este dat la o parte pentru alãsa loc celorlalte segmente ale populaþiei americane.

Ioana Copil-Popovici : Devin europenii ominoritate care îºi va revendica în curând drepturile ?

Michael Heim : Europenii au devenit ominoritate, într-adevãr, iar Europa începe sã fie uncuvânt vulgar. Într-o oarecare mãsurã aceasta explicãinteresul scãzut vizavi de Europa Centralã dupã 1989.Atitudinea standard politically correct cu privire lacercetare, cu toatã ironia pe care o implicã, este urmã-toarea : „Nu vrem sã studiem despre bãrbaþii albi,morþi. Ei nu au nimic sã ne spunã.” Este o exagerare,dar puteþi auzi asta peste tot. Adicã „bãrbaþii albi,morþi” nu sunt contemporani cu noi ºi, deci, nu aunimic important de comunicat. „Albi” înseamnãeuropeni, „bãrbaþi” – cã avem de a face cu un punct devedere feminist. Dar nu femeile sunt neapãrat celecare promoveazã acest mod de a gândi. E o exagerarea ideologiei lui politically correct. În universitatea lacare lucrez am avut timp de mai mulþi ani ceea ce secheamã „Centre de cercetare teritorialã”, adicã niºtecentre concepute sã studieze diferite pãrþi ale lumii.Avem câte unul pentru America Latinã, Africa, Asia,Orientul Apropiat ºi am avut pânã de curând unCentru de Studii Slave ºi Est-europene, care era menitsã studieze þãrile comuniste. Dupã schimbãrile din'89 l-am restructurat ºi el a devenit Centrul de StudiiEuropene ºi Ruseºti. De ce ? Pentru cã înainte nuexistase nici un astfel de centru ºi ne-am dat seamacã, pânã atunci, ne asumasem ideea cã orice studiuera un studiu european. Noi învãþam despre moºte-nirea noastrã, care era europeanã. Acum nu mai poþisã propui aºa ceva. ªi dacã vrei sã studiezi Europa, emai bine sã ai un centru care sã se ocupe cu studiileeuropene.


Ultimele trupe rocksau câteva secole de tradiþie

Ioana Copil-Popovici : Cum percepi noilegeneraþii de intelectuali din Europa Centralã ? Ceicare au crescut în ultimii zece ani în condiþii completdiferite de cei dinaintea lor ?

Michael Heim : Aceastã întrebare e strâns legatãde o problemã despre care am mai discutat,imperialismul culturii americane în procesul de globa-lizare. Un lucru pe care toþi aceºti noi intelectuali îlau în comun este limba englezã. Iar limba strãinã pecare o vorbeºti cel mai bine determinã în mare mãsurãtot ce faci în afara propriei tale culturi. Engleza esteobligatorie pentru oricine vrea trãiascã în aceastãlume. Aceastã stare de fapt face cultura americanã,anglo-americanã, extrem de atractivã. ªi cred cã ar fipãcat de aceºti tineri foarte inteligenþi pe care îi areazi Europa Centralã sã piardã legãturile pe careculturile lor le-au avut cu alte culturi. Suntem obiºnuiþica în turismul internaþional sã vorbim engleza unii cuceilalþi. Chiar dacã ai studiat germana, atunci cândîntâlneºti un neamþ comunici cu el în englezã. ªi dacãgeneralizãm situaþia la întreaga culturã, din neferi-cire se poate întâmpla acelaºi lucru. Pentru cã eºtivorbitor de limba englezã, vorbeºti aceastã limbã maibine decât pe altele, te îndrepþi în mod normal însprecultura anglo-americanã. Mi s-a pãrut cã 80 sau 90%din programele televiziunii române sunt în limbaenglezã. Mã întreb ce efect are aceastã situaþie asupraculturii locale.

La un simpozion recent pentru traducãtori s-animerit sã stau lângã directorul Asociaþiei norvegienea traducãtorilor. Între altele, l-am întrebat dacã enecesar sã fie traduse cãrþi din englezã în norvegianã,

Michael Heim196

dat fiind cã toatã lumea în Norvegia pare atât deavansatã în cunoaºterea limbii engleze. Rãspunsul luim-a uimit. Mi-a spus cã, în primul rând, supraapreciezcapacitatea conaþionalilor lui de a citi în englezã, cãciaceasta nu e totuna cu abilitatea lor de a folosi limbala un nivel cotidian. Dar nu asta m-a mirat. Mi-a spuscã se fac traduceri în norvegianã ºi pentru binele limbiiliterare norvegiene, pentru a o conserva. Norvegieniicitesc puþinã literaturã scrisã de autori locali. Cu altecuvinte, dacã nu citesc beletristicã în traducere, nucitesc beletristicã aproape deloc, iar limba literarãriscã sã decadã. ªi când se ajunge la o asemenea situaþie,care mi se pare similarã cu cea din televiziunearomânã de acum, deci atunci când engleza acapareazãîn asemenea mãsurã, problema nu este doar de naturãlingvisticã. Te privezi de dreptul tãu natural, de propriata culturã. Sper ca noua generaþie de intelectualicentral-europeni sã înþeleagã cã are de pierdut dacãrenunþã la tot pentru aceast unic, minunat, de altfel,mijloc de a comunica cu ceilalþi oameni. Trebuie sãcomunici într-un fel, dar omogenizarea la care s-arputea ajunge trebuie evitatã. Metodologia de predarea limbii trece prin cicluri ca toate celelalte teorii, ºiultimul dintre aceste cicluri a fost abordarea comuni-cativã. Ceea ce înseamnã cã încerci sã-i pui pe cei careînvaþã în situaþii în care sunt obligaþi sã comunice.Poþi observa cã dialogurile din manuale, indiferent dematerie, se ocupã îndeosebi de probleme generale. Toþivorbesc despre ultimele trupe rock ºi alte lucruri deacest fel. Mi se pare foarte periculos, pentru cã riscãmsã pierdem cinci-ºase sute de ani de tradiþie.

Ioana Copil-Popovici : În cazul de faþã poate fivorba ºi de fuga de o anumitã identitate, de o moºtenirenedoritã….

Michael Heim : Ar putea fi ºi asta. De acea încercsã vã previn. Cred cã în cazul pe care tu îl aduci îndiscuþie e vorba doar despre o evadare ºi soluþiile nuvor veni de aici. Cred cã poþi sã te confrunþi cu o


problemã doar în contextul în care ea apare ºi doar întermenii specifici ei. A te retrage într-o lume a iluzieinu-i de nici un folos.

Cornel Ungureanu : Întrebarea e alta. Crezi cãomul de culturã (în general) îºi va pierde tot mai multdin importanþã ?

Michael Heim : S-ar putea. Este din nou vorba demodelul „democratic” american, care favorizeazã media.Mai existã un alt model democratic care îºi propunesã obþinã un nivel general mai ridicat, dar acesta nueste modelul american ºi desigur nu este modelul careprinde rãdãcini în Europa acum. Jiří Dienstbier, primulministru de externe ceh de dupã revoluþie, a spus unlucru foarte interesant la un colocviu la care am parti-cipat cu câteva sãptãmâni în urmã. A spus cã revoluþiacu adevãrat importantã nu a avut loc în 1989, ci eaconstã în faptul cã, în orice colþ de lume, în fiecaresãtuc din Africa, oamenii se pot uita la Beverly Hills.Oameni care nu au plecat niciodatã din locul lor debaºtinã au acces la aceste programe ºi toþi privesclucrul ãsta ca pe un ideal. Iatã adevãrata revoluþie. Oºtiu sau nu, asta li se spune oamenilor. Au fostconvinºi cã a bea Coca-Cola este unul din lucrurilecele mai rafinate. Asta e revoluþia. E un fenomen fãrãprecedent ºi ar trebui contrabalansat de ceva. ªiaceastã contrapondere mi-ar plãcea sã cred cã esteceea ce facem noi la universitate.

Daciana Branea : Dar, dacã nu citesc, cum i-arputea afecta ceea ce scrieþi ?

Michael Heim : Nu-i va afecta pe ei direct. Însãîºi vor trimite copiii la ºcoalã, pentru cã educaþia vadeveni un factor social din ce în ce mai important. Noinu ne confruntãm direct cu oamenii, nu-i influenþãmnemijlocit. Dar este tot ce putem face. Noi împiedicãmaccesul acestor oameni la marea culturã pentru cã nee teamã sã-i împingem în aceastã direcþie ºi ne eteamã deoarece este politically incorrect sã le impunemo culturã elitistã.

Michael Heim198

„Nu sunt un american tipic”

Adriana Babeþi : Pentru cã peste câteva ore veipleca… sã te întrebãm ce pãrere þi-ai fãcut desprenoi…

Michael Heim : Sã ºtiþi cã sunteþi foarte norocoºicã vã aveþi unul pe altul. Nu prea existã aºa ceva înStatele Unite. Eu pot sã spun cã sunt norocos pentrucã am un grup de absolvenþi – cam ca voi, masteranzisau doctoranzi. Mã bucur sã-i aud discutând despreliteraturã, nu despre programele de la televizor saudespre fotbal. Asta nu se întâmplã prea des la noi. Nuvorbeºti cu colegul despre munca ta, pentru cã tetemi cã acesta îþi va fura ideile sau va lua de la biblio-tecã exact cartea de care ai tu nevoie. Grupul meu nueste aºa, dar nici nu lucreazã la un proiect comun, cavoi. Fiecare îºi are propriul proiect ºi lucreazãindividual. Deci mi se pare minunat faptul cã lucraþiîmpreunã. Nu ºtiu dacã aceasta se datoreazã uneianumite organizãri sau faptului cã a apãrut o atmosferãpropice. Dar ºtiu precis cã prezenþa iradiantã aAdrianei ºi a lui Cornel joacã un rol decisiv. Pe de altãparte, se creeazã legãturi durabile. Eu mã simt încãfoarte apropiat de foºtii mei colegi de facultate. Maipuþin de cei pe care i-am cunoscut la 18-20 de ani ; cuaceºtia nu mã întâlnesc prea des, dar cei cu care amfost prieten între 21 ºi 28 de ani îmi sunt încã foarteapropiaþi. Pentru cã aceºtia sunt anii cei maiimportanþi, anii de formare, ce îþi vor influenþa înmare mãsurã viitorul. Cred cã e minunat cã aþi ajunsla aceastã armonie.

Cornel Ungureanu : Ce ai þinut minte dinTimiºoara : clãdiri, strãzi, pieþe ?

Michael Heim : Timiºoara este o paradigmã aoraºului central-european, chiar mai mult decât


Clujul. Am vãzut elemente ale Europei Centrale înCluj, dar aici o vãd în formã purã, ca sã spun aºa ; mãface sã mã simt acasã.

Cornel Ungureanu : Te simþi acasã în Europa ?Michael Heim : Da. Am petrecut atât de mult timp

ocupându-mã de literatura europeanã, de gândireaeuropeanã. Nu cred cã se îndoieºte cineva de asta. Nusunt un american tipic.

Daciana Branea : Este evident.Michael Heim : Dar nu sunt tipic nici unei naþiuni.Daciana Branea : Eºti un Heim tipic.Cornel Ungureanu : Te-am întrebat dacã te simþi

acasã în Europa pentru cã ai o percepþie a culturiieuropene absolut extraordinarã, o percepþie prin sen-sibilitate. ªi întrebarea ar putea sã sune aºa : prinafinitãþi elective eºti legat de scriitorii europeni ?

Michael Heim : N-aº spune cã sunt mai apropiatde scriitorii europeni decât de cei americani. (Doarmã simt acasã ºi în America !) Sunt legat de literaturã,în general. Acum trei-patru ani Salman Rushdie apublicat un roman minunat pentru copii, care s-arnumi în româneºte Haroun ºi marea poveºtilor.Personajul negativ principal e un tiran care urãºtepoveºtile. Acesta vrea sã stãpâneascã lumea, darficþiunea creeazã mereu alte lumi, lumi alternative,rivali pe care el nu-i poate domina. Tocmai din cauzaacestor lumi alternative avem nevoie de literaturã. ªieu cred în puterea ei de a ne îmbogãþi vieþile (oricâtde cliºeizat ar suna), în puterea ei de a ne da nurãspunsurile la întrebãrile care ne chinuie, ci resursepentru a le face faþã. Nu literatura europeanã sauamericanã, ci literatura pur ºi simplu. Nu cred cãliteratura este omnipotentã, dar cred cã ar trebui sãle dãm oamenilor posibilitatea de a profita de tot ceeace literatura le poate oferi.

Michael Heim200

Graalul ideii central-europene

Iatã trama laconicã a celor cinci zile petrecute cuprofesorul Heim : un influent universitar american,specializat în literaturile fostului bloc rãsãritean (rusã,cehã, maghiarã, sârbã ºi croatã) acceptã invitaþia unuiobscur grup de cercetare de la marginea bariereiHuntington, specializat în excentricitãþi academice desoiul comparatisticii central-europene, studiilor culturaleºi istoriei orale. Profesorul urmeazã a þine la Timiºoaraun ciclu de conferinþe informale cu circuit închis,aparent inspirate de tradiþia dialogurilor filosofice, înfapt provocate de precipitarea celor din grup de a aflaultimul cuvânt asupra temei central-europene ºi, maiales, de talentul lor de a vampiriza intelectual persona-litãþi internaþionale.

Michael Heim e pretins ca maestru, oracol ºiprotector academic. În aºteptarea lui, cei din grup evitãcu efort catalepsii mistice, fiindcã invitatul, în calitatede purtãtor al ideii central-eurpene, e investit pe nesimþitecu o aurã mesianicã. Poliglot aproape neverosimil, pro-fesorul Heim comite o curtoazie profesionalã ºi, înaintede a veni la Timiºoara, învaþã limba amfitrionilor sãi.Ultimele articole de corespondenþã înaintea sosirii salesunt redactate în românã. Deja copleºiþi, cei ºapte îlprimesc în smirna respectului nemãrginit.

Sunt aproape 40 de grade când Michael Heimcoboarã în gara din Timiºoara, dupã ce cãlãtorise maibine de cincisprezece ore cu trenul prin câmpia arsã aTransilvaniei. Cei care îl aºteaptã întind emoþionaþimâinile transpirate unui hobo de doi metri, cu barba ála Lincoln zbârlita, îmbrãcat într-un tricou larg,bermude din pânzã militarã ºi sandale. Virtualiidiscipoli smulg bagajele minimale ale invitatului ºicautã, evaluându-le greutatea, sã simtã în ele


costumele scrobite, poza catedraticã, majestateaprofesorului. În fapt, sacul marinãresc nu conþine decâtcosmeticale de strictã necesitate ºi, desigur, celelaltetricouri largi, bermuda de schimb ºi un rând de hainemai groase, de acelaºi ton lejer ca ºi restul þinutei.Profesorul reconstituie parþial admiraþia grupului,rostind aproape fãrã accent câteva cuvinte româneºti.

Are, dezorientat ºi familiar cum e, un aspect deChrist abia rãstignit. Perversiunea în materie de comu-nicare ºi relaþii publice a cãilor ferate române îlîmpinsese spre un tren de navetiºti, în care a pututînþelege olfactiv specificitatea poporului român.Drumul de la Cluj la Timiºoara s-a transformat astfelîntr-o addenda la cursul de limbã ºi civilizaþie românepe care îl urmase la Universitatea Babeº-Bolyai. Deºiucigãtoare ºi infinitã, cãlãtoria aceasta îi fãcuse plãcere,ºi violenþa impresiilor noi pe care avusese rãstimpul sãle culeagã a dictat cele dintâi teme ale conversaþiei.

Cei din grup, rutinaþi în ipocrizia academicã, deve-niserã suspicioºi ºi se lãsau greu extraºi din partiturileformaliste pe care le intepretau în astfel de ocazii.Derutaþi de înfãþiºarea ºi familiaritatea aºteptatuluiguru, atât de diferit de baronii universitari ai locului,priveau miraþi la colosul uscãþiv din faþa lor. Acesta,neavând poftã de prolegomene moroase, revãrsa în cincilimbi asupra lor adaosul recent al vieþii lui interioare.Pe jumãtate descumpãnit, grupul asculta povestireaprofesorului în tãcere, încercând fãrã ºansã a prindeun fir prin care sã îl întoarcã pe invitat înspre conversaþiimai subþiri.

Abia la sfârºit, când oaspetele ºi-a epuizat energianarativã, au reuºit coordonatorii sã treacã la ritualulobiºnuit al grupului : prezentarea componenþei,obiectul de activitate, realizãri ºi idealuri ºi, la urmã,programul întâlnirilor ºi temele discuþiei. MichaelHeim s-a supus necondiþionat maratonului ale cãruirepere îi fuseserã prezentate la nivel de amãnunt.

Michael Heim202

Astfel, echipe de limbuþi megadocumentaþi urmau sã îlcerceteze timp de mai multe zile, aþintind asupra lui,de dimineaþa pânã noaptea târziu, în cele mai feluritelocuri din oraº ºi nu numai, întrebãri ticluite cu multesãptãmâni înainte. Din lipsã de timp, mesele ºibinecuvântata siestã au fost incluse în programul deconvorbiri, pentru a dilata la maximum interogatoriul.Conversaþia urma sã se poarte în englezã, francezã ºigermanã, limbi pe care interlocutorul le putea frazaîntr-o cadenþã mai rapidã. Celor mai puþini abili înafara limbii materne li s-a permis sã punã întrebãrileîn limba românã. Au fost stabilite norme severe,calculate în metri de bandã audio, precum ºi momentulºi locaþia dialogului, pe fiecare echipã în parte.

Profesorul a receptat stipulãrile tehnice la fel dedocil, intrând în rolul de victimã fãrã crâcnire. Grupul,încã neîncrezãtor, l-a depus câteva minute mai târziula hotel, derulând nu fãrã plãcere în minte sceneleprogramatului asasinat prin epuizare intelectualã ºifizicã.

ªi totuºi, reveriile grupului, o datã cu neîncredereasa, s-au risipit încã din prima zi. De la început, profe-sorul a vorbit fãrã încetare, mistuind casete întregi,aºa încât am clacat noi, sub povara informaþiilor, darºi a debitului sãu verbal. La un moment dat, lãsând peplaja Surducului doi convivi epuizaþi, a apucat-o pedealuri, fãcând clarificãri absolut necesare în reportofon,singurul interlocutor apt sã îl mai urmãreascã.

În consecinþã, am înþeles cã sub aspectul hippy alvorbitorului se ascundea un tip enciclopedic, care puteadizerta substanþial asupra oricãrei teme ce priveaEuropa Centralã. Dexteritatea cu care aborda diferiteteme, precum ºi consistenþa rãspunsurilor ne-au clarificatsursa reputaþiei sale între cercetãtorii Europei Centraleºi în mediile comparatiste din Statele Unite. ªi, pentrua mãri sentimentul nostru de culpabilitate pentrugândurile vinovate de la început, omul ni s-a înfãþiºat


ca o fiinþã de o mare modestie. Delicateþea ºisinceritatea lui au topit încã din prima clipã afectareasub care încercasem sã ne ascundem vaga noastrãcompetenþã în subiectul Europei Centrale. Imagineade ins dezordonat ºi incredibil a primei impresii apierit foarte repede, lãsând loc prezenþei sale învãlui-toare ºi bune. Puteai doar sã îl asculþi ºi sã îl admiri.

A plecat intempestiv, alegând pentru drumul deîntoarcere cel mai fantezist traseu cu putinþã. Deºi erala curent cu intenþia grupului de a publica o carte deinterviuri al cãrui protagonist urma sã fie, a preferatsã nu accentueze acest subiect în mesajele pe care ni letrimitea din când în când. În schimb, relata pe largbinecunoscutele sale iniþiative civice, ºi aici vorbea cuplãcere mai ales de una, constând în colectarea ºi depo-zitarea sticlelor de plastic aruncate te miri unde deneglijenþii locuitori ai Los Angeles-ului.

În ceea ce mã priveºte, îi scriu din când în când înromânã, privilegiu de care uzez nerecunoscãtor, folosindo limbã cvasiarhaicã pentru a-i testa competenþa înacest marginal idiom neoromanic. Îmi rãspundeîntotdeauna prompt ºi la subiect. (Dorian Branea)

Michael Heim204

205În loc de postfaþã

ÎN LOC

DE POSTFAÞÃ

Michael Heim206


O voce din offsauCe ni s-a întâmplat în ultimii 56 de ani

În 1992, proaspãt întors din Statele Unite, MirceaMihãieº îmi povestea, ºi el parcã uimit de neobiºnuitaaventurã, cum cucerea Adriana America. Din vorbã-nvorbã, puteam sã înþeleg cã America Adrianei seîntruchipa în câþiva bravi bãrbaþi, dintre care unul îiîntrecea, ca Fãt Frumos, pe toþi. Eu – îmi spune – s-arputea sã nu-i fi reþinut bine numele, dar acolo, înState, e considerat teribil, fãrã egal, atins de aripagenialitãþii. Îl cheamã Michael Heim, i-a tradus înenglezã pe Kundera ºi pe Konrád, pe Kiš ºi pe atâþiaalþii ! Mare mirare ar fi dacã, pe urmele Adrianei, n-osã ajungã ºi prin Timiºoara.

America cea iute de picior se întruchipa, în cele dinurmã, într-unul singur care putea umili orice carte arecordurilor intelectuale : ªtia chinezeºte, ruseºte –exclama Mircea – ºi, pe de-asupra, ºi cele ºapte limbiale Europei Centrale ! ºi va învãþa ºi româneºte !

Am trecut pe seama exaltãrii ºirul de superlativecare se adunau în jurul insului (mai erau, mai erau !) –Domnul Director tocmai se întorsese de la New York,venise de la aeroport direct la tipografie –, pe seamaunei explicabile surescitãri. Un lucru însã era limpede :Michael Heim exista, va apãrea la Timiºoara aºa cummai apãruserã ºi alþii, inºi teribili, performeri ai elitei,bãrbaþi demni de orice carte a recordurilor intelectuale.

Peste douã (trei ?) sãptãmâni s-a întors ºi Adriana.Aºa era, Mircea avea dreptate, exista un Michael Heimcare ar putea ilustra un Guiness Book alintelectualilor. Care ºtia tot ce miºcã în literaturileEuropei Centrale. Care va învãþa româneºte dinmotive pe care ea, Adriana, din modestie, nu ni le

Michael Heim208

divulgã. Dar – þinea sã sublinieze doamna Babeþi – nuMichael era movie star-ul, vipul, excelenþa, ea îi vãzuse,îi intervievase pe Czesław Miłosz, pe Susan Sontag,pe Enzensberger. ªi pe, ºi pe. Ce era sigur era cãMichael vrea sã înveþe româneºte. ªi cã va veni înRomânia.

Dacã Mister Heim va veni în România, dacã s-arapuca sã traducã literaturã românã, n-ar fi bine sã-lîntâmpinãm cu o carte a lui, tradusã în româneºte ?Ca sã fim niºte gazde bune ? Dupã investigaþii multi-lateral diversificate la care au participat eminentepersonalitãþi din State, s-a ajuns la concluzia cãtraducãtorii mai pot sã aºtepte.

*

Aº scrie, fãrã urmã de rãutate, ba dimpotrivã, cãobiceiul de a publica, de a tipãri cãrþi dupã cãrþi,aparþine persoanelor care trãiesc voinþa afirmãrii ;bucuria de a-ºi pune în scenã spectacolul personalitãþii.Michael Heim, cu bunici în Europa, cu strã-strãbunicirisipiþi pe toate continentele (sã lipseascã unul-douã),cu o familie (cu copii, cu nepoþi) în care respirãobiceiuri de pretutindeni, este imun la ideea posesiunii.„Al meu” nu e o sintagmã care sã-l ilustreze.

Când a ajuns în gara Timiºoara (n-am fost ;transcriu uimirea prietenilor mei), a reuºit sã-ºideruteze admiratorii – fanii din grupul numit „A TreiaEuropã”. Ei aºteptau o eminenþã-spectacol, uncetãþean împovãrat de bagaje, un Profesor urmat deun hamal. Sau de doi.

Michael cobora din tren liber ca pasãrea cerului, ºide nu era Adriana, ar fi fost greu de recunoscut detinerii care trãiau o anumitã Imagine a cãrturarului.Nici urmã de morgã, de savantlâc, de aere universitar--academice. De altfel, sosea cu un tren (acceleratulIaºi-Timiºoara) care avusese grijã sã-i asigure unregim special : o penitenþã rãsãriteanã sutã la sutã.


Dar supliciile ceferiste nu-l afectaserã : s-a supus ºilor, fãrã aerele, fãrã indignãrile cetãþeanului care arfi avut, nu-i aºa, drepturile unei cãlãtorii… normale.

*

Aºa cã Michael a fost incitat (dus ! purtat !) laSurduc sã facã plajã, baie ºi sã dea interviuri. Sãînveþe româneºte discutând pe plaja satului. Caseteleau reþinut parþial „discursul de la Surduc” : ªi eregretabil cã înregistrãrile nu pot reda fidel conver-saþiile în românã, germanã, maghiarã, rusã cuconvorbitorii. Am fi putut avea pe bandã unele dinfazele incipiente ale învãþãrii limbii române de cãtrefenomenalul personaj. ªi am fi putut studia, în zileleurmãtoare, evoluþia. Succesul.

Cred cã nu s-a înþeles bine cã tot ceea ce faceMichael face din/cu iubire. Pentru el nu existã situaþiiincomode ºi nici întrebãri incomode. El nu sediferenþiazã, nu se detaºeazã, nu exprimã o alternativãfericitã. El te regãseºte într-o istorie personalã : oistorie de iubire.

Ca sã cucereascã Europa Centralã, a trebuit maiîntâi sã devinã studentul frumoasei doamne Jakobson.Pe urmã sã viziteze Praga (unde sunt/trãiesc cele maifrumoase femei din lume). Iubirea se revanºeazã,acolo a consumat întâmplãrile extraordinare ale uneivârste : a fost de faþã la cel mai important evenimental oraºului, i-a cunoscut pe cei mai de seamã…

Dinamismul cultural al lui Michael e alimentat debucuria de a fi împreunã. De a trãi (de a putea trãi)fascinaþia celuilalt. America lui Michael Heim este ºiAmerica lui Superman. Tatãl lui Superman (al luiChristopher Reeve) l-a apropiat de limbile slave. Eraun profesor fascinant. Aºa cum, pentru ceilalþi ame-ricani, povestea lui Superman se va desfãºura dupãalte legi, ale existenþelor de excepþie.

Michael Heim210

Superman-tatãl ºi Superman-fiul pot reprezentavisul american. Pot recupera imaginile unei perfor-manþe. Pot declanºa eforturile cuceririi acestei lumi.

Michael Heim cucereºte, deci, aceastã lume, veninddinspre Rãsãrit. Ajunge în Europa Centralã dupã ceeste educat de Dostoievski ºi amintirea lui. Ceilalþiau ajuns dupã ce trãiserã miturile (cãrþile) apocalipseivesele în universul imperial al Vienei agonice. Ceilalþiexegeþi, studioºi, maeºtri, erudiþi ai Europei Centraleaveau un aer îngrijorat, chinuit de presimþiri rele. Nuera uºor sã investighezi dimensiunile unui dezastru.

M. H. ajungea „în Europa Centralã” dupã cedevenise familiarul altor culturi. Dupã lecþia de agoniea lui Cehov, dupã dezastrele presimþite deDostoievski, cãlãtoriile în culturile cehã, polonezã,sârbã sunt adevãrate excursii de plãcere. Reconforteazã.Te aºazã lângã oamenii fericiþi ai planetei.

*

A trãi, liber ºi nesilit de nimeni, în intimitateaculturilor, a operelor, a lumii scriitoriceºti. A fi împreunãcu ei, cu marii scriitori ai acestui spaþiu, în limba lor,dar ºi în limba englezã. E greu de mãrturisit felul încare se realizeazã perfecta înþelegere a Celuilalt. Egreu, dar nu imposibil, atunci când absenþa egoismului,a orgolioasei voinþe de afirmare personalã propune unanumit tip de relaþii cu faptul cultural. Cu eroiiculturii contemporane. Cu personalitãþile care dausarea ºi piperul unui moment intelectual.

Întrebãrile care structureazã aceastã carte suntlegate, întâi, de o existenþã neobiºnuitã. Suntîntrebãri care ilumineazã o biografie ieºitã din comun :o biografie a unui om care surmonteazã, fericit, turnulBabel.

A fi în Europa Centralã înseamnã a regãsi arhi-tecturile pierdute ale acestui monument.

Babel marca momentul tragic al unui timp al culturii.


M.H. regãseºte în acest mit fertil o epocãparadisiacã. Sau poate noi o regãsim, alãturi de acestmare personaj.

Al doilea set de întrebãri ar fi legat de tipareleacestui spaþiu.

Aici rãspunsurile nu sunt decât inaugurale. Începun discurs ce urmeazã a fi continuat cu altã ocazie.Ele, sperãm, se vor împlini în mãsura în care dialogurile(deocamdatã încã evazive) vor fi reluate. Fiindcã, dacãM.H. poate fi considerat un specialist într-o seamã dechestiuni privitoare la Hrabal, Kundera, Kiš (etc.), nutrebuie sã ne aºteptãm din partea lui la un rãspunsde profesor : la un rãspuns care vine dupã un exerciþiudidactic prelung. El nu e un profesor de „EuropaCentralã”. El ºi-a asumat aceºti scriitori, aceste cãrþica pe o realitate interioarã. Cum sã dezvãlui aºa,într-o ºuetã duminicalã, experienþele tale cele maiintime ?

Iatã de ce ne place sã credem cã aceastã carte alui Michael Heim (ne place, totuºi, sã scriem, primalui carte) inaugureazã o experienþã de lecturã, de înþe-legere ºi de mãrturisire. Evocã o asumare a acestuispaþiu paradisiac.

*

M.H. ªi cu mine suntem nãscuþi în acelaºi an :1943. Ai lui sunt împrãºtiaþi pe zeci de mii de kilo-metri, ai mei sunt dintr-un sat bãnãþean. Au ieºit deacolo rar ºi puþinã vreme. Mike a trebuit sã înveþecâteva limbi pentru a-i regãsi. A fi „în altã limbã” nuînsemna altceva decât „a rãmâne tu însuþi”. A teregãsi pe tine însuþi, în universul edenic alînaintaºilor tãi.

Bunicii, strãbunicii, pãrinþii mei, care vorbeaumaghiarã, germanã sau sârbã, au trãit asediul în acestelimbi. Acestea, le spunea experienþa lor (care fuseseuna durã), sunt limbi duºmane. Eu, fiul, nepotul,

Michael Heim212

trebuia sã fiu ferit de ele. Am regãsit adevãrul acestorlimbi (statutul lor paradisiac) la începutul anilor ’60,când i-am cunoscut pe câþiva mari scriitori care trãiauchiar lângã… noi : Franyó, Liebhardt, Vasko Popa,Anavi Adám, Andrei A. Lillin ºi alþii.

Recitesc confesiunile lui M.H., uimit deîntâmplãrile lui extraordinare la Budapesta, Praga,Leningrad. Toate întâmplãrile îl slujesc cu credinþã.„I se potrivesc.” I se potrivesc fiindcã ºtie sã laîntâmpine. Le cunoaºte „limba”. Fac parte dinbiografia lui… posibilã. La Praga, în august 1968,cunoaºte ºi limba agresorului, ºi pe cea a victimei. LaParis, locuieºte lângã Kundera. Pe care putea sã-ltraducã americanilor dupã succesul celebrului sãueseu privind „tragedia Europei Centrale”. El esteacasã în acest spaþiu în care toate întâmplãrile salese slujesc, cu fidelitate, una pe cealaltã. Nici un efort,nici o stare „de excepþie” nu-l marcheazã atunci cândpãtrunde „într-o limbã strãinã”. El se întoarce acasã.Îºi regãseºte paradisul pierdut.

Iar cei din grupul „A Treia Europã” vor trebui sã-lurmeze în State (unde sunt cei mai mulþi specialiºti aiacestui spaþiu) ca sã scrie ºi Cartea urmãtoare, acumnecesarã.

Cornel Ungureanu

213

În colecþia A TREIA EUROPÃ

au apãrut :

Adriana Babeþi, Cornel Ungureanu (coord.) – EuropaCentralã. Nevroze, dileme, utopii

Jacques Le Ridier – MitteleuropaCarl E. Schorske – Viena, sfârºit de secolMichael Pollak – Viena 1900. O identitate rãnitãAndrei Corbea – Paul Celan ºi „meridianul” sãuAdriana Babeþi, Cornel Ungureanu (coord.) – Europa

Centralã. Memorie, paradis, apocalipsãVladimir Tismãneanu, Mircea Mihãieº – Vecinii lui

Franz Kafka* * * – Caiete

: Sacher -Masoch

Revista A Treia Europã, nr. 1, 2Michael Heim – Un Babel fericit

în pregãtire :

William Johnston – Spiritul vienez. O istorie socialã ºiintelectualã, 1848 -1938

* * * – Dicþionarul romanului central-european dinsecolul XX

* * * – Seminar : Vladimir Tismãneanu

* * * – Seminar : Tony Judt

* * * – Caiete : Otto Weininger

Gabriela Colþescu, Cornel Ungureanu (coord.) – Rasã ºiclasã. Europa Centralã ºi extremele politice

Valeriu Leu, Nicolae Bocºan (coord.) – CronologiaEuropei Centrale (1848-1989)

Michael Heim214

215

Bun de tipar : decembrie1999. Apãrut : 1999Editura Polirom, B-dul Copou nr . 4 • P.O. Box 266,6600, Iaºi • Tel. & Fax (032) 214100 ; (032) 214111 ;

(032) 217440 (difuzare) ; E-mail : [email protected]ºti, B-dul I.C. Brãtianu nr . 6, et. 7 ;Tel. : (01) 3138978 E-mail : [email protected]

Tiparul executat la S.C. Polirom Co S.A.6600 Iaºi, Calea Chiºinãului nr . 32

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485

Michael Heim216

Michael Heim218

Michael Heim220

Michael Heim222

Michael Heim224

Michael Heim226

Michael Heim228

Michael Heim230

Michael Heim232

Michael Heim234

Michael Heim236

Michael Heim238

Michael Heim240

Michael Heim242

Michael Heim244

Michael Heim246

Michael Heim248

Michael Heim250

Michael Heim252

Michael Heim254

Michael Heim256

Michael Heim258

Michael Heim260

Michael Heim262

Michael Heim264

Michael Heim266

Michael Heim268

Michael Heim270

Michael Heim272

Michael Heim274

Michael Heim276

Michael Heim278

Michael Heim280

Michael Heim282

Michael Heim284

Michael Heim286

Michael Heim288

Michael Heim290

Michael Heim292

Michael Heim294

Michael Heim296

Michael Heim298

Michael Heim300

Michael Heim302

Michael Heim304

Michael Heim306

Michael Heim308

Michael Heim310

Michael Heim312

Michael Heim314

Michael Heim316

Michael Heim318

Michael Heim320

Michael Heim322

Michael Heim324

Michael Heim326

Michael Heim328

Michael Heim330

Michael Heim332

Michael Heim334

Michael Heim336

Michael Heim338

Michael Heim340

Michael Heim342

Michael Heim344

Michael Heim346

Michael Heim348

Michael Heim350

Michael Heim352

Michael Heim354

Michael Heim356

Postfaþã de Cornel Ungureanu - Biblioteca...

Documents

Transcript of Postfaþã de Cornel Ungureanu - Biblioteca...