CARUNTU ELENA DIANA CLASA A VIII-A B

REFERAT LA CHIMIEPOLUAREA

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează

cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care

trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi

erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Sunt două categorii de poluanți:

Poluanții biodegradabili - substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se descompun

rapid prin procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se

descompună.

Poluanții nedegradabili - substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul

natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din

mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanul, dioxina, bifenilii policlorurați și

materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin

intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor

acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate

mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să

acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

POLUAREA AERULUIPrin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de compoziția normală

a acestuia, care în funcție de concentrație și timpul de acțiune provoacă tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea și confortul omului sau mediul de viață al florei și faunei. De aici rezultă că – pentru a fi considerate poluante – substanțele prezente în atmosferă trebuie să exercite un efect nociv asupra mediului de viață de pe Pământ.

Acțiunea umană asupra atmosferei Pământului poate lua multe forme și a existat de când oamenii au început să utilizeze focul pentru agricultură, încălzire și gătitul alimentelor. Cu timpul poluarea aerului a devenit o problemă majoră.

Poluarea urbană a aerului este cunoscută sub denumirea de „smog”. Smogul este în general un amestec de monoxid de carbon și compuși organici proveniți din combustia incompletă a combustibililor fosili cum ar fi cărbunii și de dioxid de sulf de la impuritățile din combustibili. În timp ce smogul reacționează cu oxigenul, acizii organici și sulfurici se condensează sub formă de picături, întețind ceața.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a început să reducă calitatea aerului deasupra orașelor mari cum ar fi Los Angeles în anii '30. Acest smog este cauzat de combustia în motoarele autovehiculelor și ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare.

Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf și de azot sunt transformați în acizi care se combină cu ploaia. Această ploaie acidă cade peste lacuri și păduri unde poate duce la moartea peștilor sau plantelor și poate să afecteze întregi ecosisteme. În cele din urmă, lacurile și pădurile contaminate pot ajunge să fie lipsite de viață. Regiunile care sunt în drumul vântului care

bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa și estul Statelor Unite și Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot să afecteze și sănătatea umană și obiecte create de oameni.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este încălzirea globală, o creștere a temperaturii Pământului cauzată de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odată cu folosirea intensivă a combustibililor fosili în secolul XX, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a crescut dramatic. Dioxidul de carbon și alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de seră, reduc căldura disipată de Pământ dar nu blochează radiațiile Soarelui. Din cauza efectului de seră se așteaptă ca temperatura globală să crească cu 1,4° C până la 5,8° C până în anul 2100. Chiar dacă această tendință pare a fi o schimbare minoră, creșterea ar face ca Pământul să fie mai cald decât a fost în ultimii 125.000 ani, schimbând probabil tiparul climatic, afectând producția agricolă, modificând distribuția animalelor și plantelor și crescând nivelul mării.

Poluarea aerului poate să afecteze zona superioară a atmosferei, numită stratosferă. Producția excesivă a compușilor care conțin clor cum ar fi clorofluorocarbonații (CFC) (compuși folosiți până recent în frigidere, aparate de aer condiționat și în fabricarea produselor pe bază de polistiren) a redus stratul de ozon stratosferic, creând o gaură deasupra Antarcticii care durează mai multe săptămâni în fiecare an. Ca rezultat, expunerea directă la razele solare a afectat viața acvatică și terestră și amenință sănătatea oamenilor din zonele sudice ale planetei.

Conform Organizației Mondială a Sănătății (2009), circa 2 milioane de oameni mor anual doar din cauza poluării aerului, majoritatea în Asia. Particulele de poluanți se depun pe suprafața pielii sau pe pleoape, nas sau gât, pot fi inhalate și pătrund în căile respiratorii, până la nivelul alveolelor pulmonare. Odată ce particulele poluante au pătruns în sistem, pot provoca reacții multiple care au ca rezultat îmbolnăvirea. Alergiile și astmul sunt efectele frecvente ale poluării, iar, conform statisticilor, numărul persoanelor afectate este într-o continua creștere, în special în mediul urban. Simpla aerisire a încăperii nu este o soluție, în special datorită faptului că și din mediul extern pătrund substanțe poluante.

Pentru diminuarea poluării din locuințe, trebuie acordată o atenție deosebită atât la alegerea surselor de căldură și de preparare a mâncării, cât și la metodele prin care aerul poate fi purificat. Printre metodele prin care poate fi obținut un aer mai pur se numără schimbarea regulată a filtrelor aparatelor de aer condiționat,optarea pentru un purificator de aer și alegerea unui aspirator dintr-o clasă A de re-emisie praf.

Măsuri împotriva poluării aerului:-diminuarea emisiilor de gaze și pulberi în aer cu ajutorul filtrelor și a unor tehnologii moderne

aplicate în industrie;-construirea de vehicule cât mai puțin poluante;-plantarea unor zone verzi de protecție;-producerea energiei prin procedee nepoluante (solar, eolian);-utilizarea carburanților nepoluanți de către autovehicule sau dotarea acestora cu filtre speciale;-extinderea și protejarea spațiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii-protejarea pădurilor;

POLUAREA APEI 

Poluarea apei reprezintă orice modificare a compoziției sau a calității apei, ca rezultat al activităților

umane sau în urma unor procese naturale, astfel încât aceasta să devină mai puțin adecvată utilizărilor sale.

Poluarea apei poate fi categorisită după natura substanțelor poluante ca fizică (datorată apelor

termice), chimică (ca rezultat al deversării reziduurilor petroliere, fenolilor, detergenților, pesticidelor,

substanțelor cancerigene sau a altor substanțe chimice specifice diverselor industrii), biologică (rezultată de

contaminarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene, viermii paraziți, enterovirusurile,

organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele, crustaceii etc) și radioactivă.

După perioada de timp cât acționează agentul poluant, poluarea poate fi permanentă, sistematică,

periodică sau accidentală. Din consumul mondial de apa, 6,9% este repartizat agriculturii, 23% industriei si numai 8% in

domeniul casnic. Cererea de apă potabilă este în creștere continuă odată cu creșterea populației globului. Din

anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare și surse subterane a crescut de patru ori.

Apele uzate menajere conțin adesea detergenți sintetici, care nimeresc în râuri și mări. Acumulări de substanțe anorganice afectează locuitorii de apă și reduc cantitatea de oxigen în apă, faptul care duce la formarea așa-numitelor "zone moarte", care sunt în lume deja aproximativ 400.

Apa menajeră, apa industrială și produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrășămintele și pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor.

Adesea este dificil de a determina sursa de poluare a apei – aceasta poate fi o eliberare neautorizată a substanțelor periculoase de la o întreprindere sau o contaminare, cauzată de lucrări agricole sau industriale. Acest lucru conduce la poluarea apelor cu nitrați, fosfați, ioni de metale grele toxice și pesticide.

Îngrășămintele chimice cum ar fi fosfații și nitrații folosiți în agricultură care sunt vărsate în lacuri și râuri, se combină cu fosfații și nitrații din apa menajeră și măresc viteza de dezvoltare a algelor. Apa poate să ajungă „sufocantă” din cauza algelor care sunt în descompunere și care epuizează oxigenul din ea. Acest proces, numit eutrofizare, poate cauza moartea peștilor și a altor forme de viață acvatice. La sfârșitul anilor '90 în apele dintre Golful Delaware și Golful Mexic au murit mii de pești din cauza dezvoltării unei forme toxice de alge numită Pfisteria piscicida. Se crede că motivul pentru dezvoltarea acestei specii toxice de alge a fost deversarea deșeurilor urbane și industriale în lacuri și râuri.

Deseori, reziduuri industriale care conțin deșeuri organice și anorganice, se revarsă în râuri și mări. Anual, în surse de apă nimeresc mii de substanțe chimice, acțiunea cărora asupra mediul înconjurător nu este cunoscută dinainte. Multe dintre acestea prezintă compușii noi. Deși reziduurile industriale, sunt supuse filtrării preliminare, acestea totuși conțin substanțe toxice, care sunt dificil de detectat.

Ploile acide sunt rezultatul de contact cu atmosferă a gazelor de eșapament produse de întreprinderi metalurgice, centrale termice, rafinării și alte întreprideri industriale și de transportul auto. Aceste gaze conțin oxizi de sulf și de azot, care se combină cu umezeală și oxigen pentru a forma acid sulfuric și azotic. Apoi, aceste acizi cad pe pământ, uneori, la o distanță de câteva sute de kilometri de la sursa de poluare a atmosferei.

Eroziunea contribuie și ea la poluarea apelor. Pământul și nămolul duse de apă de pe dealurile defrișate, pământurile arate sau de pe terenurile de construcție pot să blocheze cursul apelor și să omoare vegetația acvatică. Chiar și cantități mici de nămol pot să elimine unele specii de pești. De exemplu, când defrișările îndepărtează învelișul de plante al versanților dealurilor, ploaia poate să ducă pământ și nămol în râuri, acoperind pietrișul din albia unui râu unde păstrăvii sau somonii își depun icrele.

Daca în apă există o cantitate mare de substanțe solide, acestea o fac opacă la lumina soarelui și astfel împiedică procesul de fotosinteză în bazinele acvatice. Acest fapt, la rândul său, provoacă o perturbare în lanțul alimentar din aceste rezervoare de apă. În plus, deșeuri solide, înnămolesc râuri și canale de transport maritime, ceea ce conduce la nevoia de dragare frecventă.

Petrolul, vărsat în apă de mare, are multe efecte negative asupra vieții marine. Mai întâi de toate, pier păsările: se îneacă, se supraîncălzesc la soare sau sunt private de hrană. Petrolul orbește animale, care trăiesc în apă, de exemplu, foca. Petrolul reduce pătrunderea luminii în bazinele acvatice închise și poate mări temperatura apei.

Poluarea termică a apei este cauzată de centrale electrice termice sau nucleare. Poluarea termică este introdusă în bazinele acvatice de apă utilizată de răcire. Ca urmare a temperaturilor mai mari de apă în aceste bazine acvatice se produce o accelerare în unele procese biochimice, precum și o scădere a oxigenului dizolvat în apă. Se încalcă ciclul fin de reproducere echilibrată a diferitelor organisme. În condiții de poluare termică, de regulă, se observă o creștere puternică a algelor și dispar alte organism, care trăiesc în apă.

Măsuri împotriva poluării apei:-construirea de baraje;-epurarea apelor reziduale (cu ajutorul filtrelor, a unor substanțe chimice sau a unor bacterii

biodegradante etc.);-construirea de bazine speciale de colectare a deșeurilor și reziduurilor, pentru a împiedica deversarea

directa a acestora în apele de suprafața;-construcția de zone de protecție a apelor;-construirea unor stații de epurare a apelor reziduale ale localităților;

-execuția lucrărilor de îndiguire și de construire a unor baraje;-să nu se arunce și să nu se depoziteze pe maluri sau în albiile râurilor deșeuri de orice fel.