poluarea aerului
-
Upload
daniela-virlan -
Category
Documents
-
view
13 -
download
0
description
Transcript of poluarea aerului
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………………………2
1.Sursele de poluare a aerului atmosferic in mediul urban……………………………..3
1.1.Surse naturale………………………………………………………………………3
1.2.Sursele artificiale………………………………………………………………….4
2.Poluanţii atmosferici……………………………………………………………………..6
3.Poluarea aerului în oraşul Chişinău.................................................................................8
4.Măsuri de conservare a calităţii aerului………………………………………………..12
5.Concluzii………………………………………………………………………………….14
6.Bibliografie……………………………………………………………………………….15
1
“Dacǎ dǎrâmi treptat pereţii casei, vine o zi când îţi cade tavanul în cap.”
Victor Kernbach
Introducere
Atmosfera constituie mediul de viaţă pe Terra, calitatea vieţii fiind direct dependentă de
calitatea aerului. Aerul atmosferic, alături de alte componente ale mediului ambiant, are o
însemnătate vitală pentru natură şi pentru om.
Oraşele interacţionează şi au influenţă asupra terenului înconjurător, astfel afectând mediul
pe o suprafaţă mult mai întinsă. Dezvoltarea acestora este determinată şi de factori externi
precum schimbările demografice, nevoia de mobilitate, globalizarea şi schimbările climatice.
Scăderea numărului de locuinţe şi o îmbătrânire a populaţiei sunt preconizate să amplifice
presiunile asupra mediului în următoarele decenii. Dezvoltarea suplimentară a informaţiilor, a
serviciilor şi a tehnologiei de comunicaţii aduce noi schimbări calitative importante în sistemele
urbane.Oraşele acţionează ca motoare ale progresului, deseori influenţând în mare parte
realizările şi inovaţiile noastre culturale, intelectuale, educaţionale şi tehnologice. Totuşi,
tendinţa actuală către nou, abordările privind densitatea redusă în dezvoltarea urbană determină
un consum crescut de energie, resurse, transporturi şi terenuri, crescând astfel emisiile de gaze cu
efect de seră şi poluarea atmosferică şi fonică la niveluri care deseori depăşesc limitele legale sau
limitele de siguranţă umană recomandate. Mediul urban este un mare consumator de resurse, un
producator major de emisii poluante rezultate din industrie, trafic si alte surse difuze de
combustie, fiind caracterizat de o densitate mare a populatiei si de concentrarea surselor de
poluare .
Pentru prima dată în istoria omenirii, în oraşe locuiesc mai mulţi oameni decât în zonele
rurale. Europa fiind unul dintre cele mai urbanizate continente. Aproximativ 75% din populaţia
acesteia locuieşte în zonele urbane; începând cu 2020, proporţia va fi de 80%. În consecinţă,
cererea de pământ în interiorul şi în împrejurimile oraşelor devine acută; extinderea urbană
reconturează peisajele şi afectează calitatea vieţii oamenilor şi mediul mai mult ca niciodată.
Planificarea şi gestionarea urbană au ajuns pe prima pagină a agendei politice, transportul şi
locuinţele fiind provocări cruciale.
2
1.Sursele de poluare a aerului atmosferic in mediul urban
Sursele de poluare reprezintǎ locul de producere şi de evacuare în mediul înconjurǎtor a unor
emisii poluante. Dupǎ natura poluanţilor, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi şi
gaze, emisii radioactive şi emisii sonore; în funcţie de provenienţa poluanţilor surse de poluare
sunt naturale şi artificiale.
1.1.Surse naturale
Descompunerea reziduurilor organice. Poluarea atmosferei cu NH3, H2S, CO2 poate fi
produsǎ şi de o serie de gaze rezultate din descompunerea anaerobǎ sau aerobǎ, enzimaticǎ sau
bacterianǎ a reziduurilor precum: deşeuri organice industriale sau alimentare, cadavre, dejecţii
umane şi animale, frunze. Putrefacţia sau descopunerea anaerobǎ, elibereazǎ în aer substanţe
toxice, rǎu mirositoare şi inflamabile. Fermentaţia nǎmolului în bazine, în staţii de epurare,
rampe de gunoi, canale, ape stǎtǎtoare, gropi septice poate dura chiar şi zeci de ani, reacţia fiind
urmatǎ de creşterea presiunii gazelor, ce poate produce explozii şi incendii, uneori la o distanţǎ
mare de sursǎ.
Particulele vegetale precum polenurile, sporii, mucegaiurile, algele, ciupercile şi fermenţii pot
polua atmosfera, deşi sunt produse de arbori şi ierburi care ajutǎ la combaterea poluǎrii aerului.
Polenurile au diametre de 10-50 µm (micrometri) şi au fost identificate chiar şi la altitudini de 12
000 m, iar sporii şi ciupercile pânǎ la 1600 m. Spre deosebire de praf, acestea sunt mai
periculoase deoarece o singurǎ particulǎ poate provoca îmbolnǎvirea unui organism viu. Aceste
particule vegetale alǎturi de bacterii, microbi şi viruşi reprezintǎ principalii poluanţi patogeni ai
aerului.
Ceaţa este frecventǎ în zonele situate în vecinǎtatea oceanelor şi a mǎrilor, care aduc în
atmosfera continentalǎ cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apǎ.
Ceaţa din zona londonezǎ este principala cauzǎ a formǎrii smogului reducǎtor acid, deosebit de
grav sǎnǎtǎţii.
Ionizarea atmosferei este cauzatǎ în straturile înalte de intensificarea activitǎţii solare, în
anumite perioade de timp, iar în straturile inferioare de micşorarea sau perforarea stratului de
ozon, lǎsând astfel cale liberǎ radiaţiilor ultraviolete, cu acţiune ionizantǎ.
3
1.2.Sursele artificiale
Sursele artificiale sunt mai numeroase şi cu emisii mult mai dǎunǎtoare, totodatǎ fiind şi într-o
dezvoltare continuǎ datoratǎ extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care acestea le genereazǎ.
Emiterea în atmosferǎ a poluanţilor artificiali se poate face prin două moduri. Unul organizat,
prin canale şi guri de evacuare cu debite şi concentraţii de impuritǎţi cunoscute şi calculate şi
unul neorganizat, prin emiterea poluanţilor direct în atmosferǎ discontinuu şi în cantitǎţi puţin
sau chiar deloc cunoscute. Categoriile de materiale ce pot fi agenţi poluanţi sunt: materii prime
(cǎrbuni, minerale etc.), impuritǎţi din materiile prime (sulf, plumb, mercur, arsen, fluor etc.),
substanţe intermediare, obţinute în anumite faze ale procesului tehnologic (sulfaţi, hidrocarburi
etc.), produse finite (ciment, clor, negru de fum, diferiţi acizi etc.). Poluarea atmosferei cu
particule solide este cea mai veche şi mai evidentǎ categorie de poluare artificialǎ. Dintre surse
putem aminti procesele industriale principale şi combustibilii, nici una dintre aceste surse însǎ nu
degajǎ în atmosferǎ numai poluanţi solizi.
Poluarea industrial.Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful
(cenuşǎ, particule de cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici:
hidrocarburi, funingine, sulfaţi şi acizi organici. Toţi combustibilii uzuali (pǎcurǎ, cocs, cǎrbune)
conţin cenuşǎ provenitǎ din substanţele solide necombustibile. În mod normal combustibilii
gazoşi sau cei distilaţi nu conţin impuritǎţi solide, dar în condiţii de ardere necorespunzǎtoare ei
produc funingine. Partea vizibilǎ a emisiilor este concretizatǎ prin fum care, în funcţie de natura
combustibilului şi felul combustiei are culori diferite. De exemplu, la arderea cǎrbunelui inferior,
de la care rezultǎ multǎ cenuşǎ, fumul este de culoare gri albicioasǎ. La arderea incompletǎ a
cǎrbunelui şi a produselor petroliere se eliminǎ mult combustibil nears, iar fumul capǎtǎ o
culoare neagrǎ.
Industria materialelor de construcţie are la bazǎ prelucrarea, fie la cald, fie la rece, a unor roci
naturale (silicaţi, argile, magnezit, calcar, ghips etc.) cele mai poluante fiind industria cimentului,
azbestului, magneziului şi gipsului. Industria cimentului este una dintre cele mai importante în
privinţa poluǎrii atmosferice, dând adesea un aspect tipic terenurilor învecinate. Producţia
cimentului a ridicat probleme legate de protecţia atmosferei şi a mediului înconjurǎtor, deşi s-au
luat mǎsuri esenţiale atât în ceea ce priveşte materia primǎ utilizatǎ, cât şi a tehnologiilor de
prelucrare. Praful produs se poate împrǎştia şi depune pe distanţe de peste 3 km de sursǎ, iar în
apropierea acestora concetraţiile pot varia între 500-2000 tone/hm2 /an.
4
Industria chimicǎ are ca poluanţi principali emisiile de gaze, dar foarte rar se întâmplǎ sǎ se
facǎ numai eliminǎri ale acestora, de cele mai multe ori ele fiind amestecate cu particule solide
sau lichide. Pentru a vedea amploarea pe care o are poluarea chimicǎ asupra atmosferei, trebuie
sǎ ştim cǎ, din cele 5 milioane de substanţe înregistrate pânǎ în 1990, 30 000 sunt fabricate la
scarǎ industrialǎ. Perfecţionarea proceselor tehnologice a dat o largǎ dezvoltare chimiei organice
la care poluarea cu gaze şi vapori este mult mai diversǎ, mai puternicǎ şi mai periculoasǎ decât
poluarea cu particule solide. Dupǎ cercetǎri fǎcute în SUA, se constatǎ cǎ în timp ce eliminarea
de fum, cenuşǎ şi praf industrial însumeazǎ o masǎ de 12x106 t/an, eliminarea de oxizi de sulf şi
diverşi vapori depǎşeşte 60x106 t/an, iar eliminarea de oxid de carbon, singurǎ are aproximativ
aceeaşi valoare. În majoritatea cazurilor gazele eliminate în atmosferǎ sunt reprezentate de
substanţe toxice mai nocive decât particulele solide. Prin interacţiunea chimicǎ a acestor
substanţe din aer cu diversele forme fizice ale apei, precum şi ale altor substanţe şi prin
intervenţia unor catalizǎri fizico-chimice rezultǎ substanţe chimice foarte toxice. Dintre acestea
cele mai importante ar fi: oxizii sulfului şi ai carbonului, sulfurǎ de carbon, hidrogen sulfurat,
acetonǎ, formaldehide, cloropren, dicloretan, tetraetil de plumb etc.
Poluarea prin mijloacele de transport O altǎ sursǎ importantǎ de poluare a aerului o constituie
mijloacele de transport. În aceastǎ categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele,
avioanele etc. Cea mai mare pondere de gaze ce polueazǎ aerul provine însǎ de la autovehicule,
datoritǎ în primul rând numǎrului foarte mare al acestora. În numai o jumǎtate de secol (1930-
1980), de când au început sǎ se foloseascǎ, numǎrul lor s-a înzecit, ajungând ca, în SUA,
numǎrul lor sǎ ajungǎ unul la douǎ persoane. În Los Angeles numǎrul lor este de unul pentru
fiecare persoanǎ. Cum majoritatea autovehiculelor sunt concentrate în zonele urbane (93 % în
SUA) se poate înţelege rolul lor deosebit de important în poluarea oraşelor (tot în SUA s-au
evaluat 76,6x106 t/an substanţe toxice ce ajung în atmosferǎ). Indiferent de tipul motorului
autovehiculele polueazǎ aerul cu oxizi de carbon şi de azot, hidrocarburi nearse, oxizi de sulf,
aldehide, plumb, azbest, funingine etc. Dacǎ am reveni astăzi la tracţiunea animalǎ, atmosfera
oraşelor ar deveni nepoluatǎ; dar pentru a înlocui caii putere cu “caii fizici” care sǎ asigure
tracţiunea, poluarea produsǎ de grajduri ar fi îngrijorǎtoare. Cea mai importantǎ sursǎ de CO din
poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de gazele de eşapament. S-a estimat cǎ 80%
din cantitatea de CO este produsǎ în primele 2 minute de funcţionare a motorului şi reprezintǎ
11% din totalul gazelor de eşapament.
5
2.Poluanţii atmosferici
Cei mai reprezentativi poluanţi din atmosferă sunt:
Monoxidul de carbon (CO). In oraşele cu un trafic intens, majoritatea monoxidului de
carbon eliberat în aer provine de la gazul de eşapament. Mai provine de asemenea din procesele
industriale, arderea lemnului, etc. Sursele din interior includ fumul de ţigară şi instalaţiile de
încălzire.
Monoxidul de carbon scade capacitatea organismului de a transporta oxigen spre ţesuturi
şi organe, cum ar fi inima şi creierul. Este periculos mai ales pentru cei cu probleme cardiace,
poate fi fatal celor expuşi la concentraţii foarte mari ale acestuia.
Oxizi de azot (NOx) rezultă datorită căldurii create la combustie, aceasta cauzînd
combinarea oxigenului şi oxidului de azot din aer. Oxizii de azot cauzează mai multe probleme,
cum ar fi: probleme respiratorii, mutaţii biologice, etc.
Suspensii solide totale. Numite adesea fum sau funingine, particulele solide din aer sînt
cel mai evident gen de poluare şi adesea cel mai periculos. Populaţia urbană a lumii respiră un
aer în care concentraţia acestor particule depăşeşte limitele stabilite. Unele dintre aceste particule
sînt evacuate prin coşurile fabricilor sub formă de fum negru. Majoritatea conţin dioxid de sulf şi
oxizi de azot, transformîndu-se apoi în nitriţi şi sulfaţi.
Dioxid de sulf (SO2) este un gaz acid şi incolor, poate declanşa accese de astmă, iar
prezent fiind în atmosferă, reacţionează în continuare, formînd particule fine de acizi. Acest gaz
se formează cînd combustibilul care conţine sulf este ars. Exemple sunt arderea cărbunelui şi
uleiului, procesele de extragere a benzinei din ulei, etc. Alte surse sunt reprezentate de industriile
care extrag metale din minereu, cărbune sau care folosesc uleiul spre ardere sau cu alte scopuri,
cum ar fi rafinăriile de petrol sau industriile de procesare a metalelor.
Dioxid de azot (NO2). Principalele surse de NO2 sunt instalaţiile fixe de ardere a
combustibilului fosil (cărbune, produse petroliere, gaze naturale) şi mobile - traficul rutier, naval,
feroviar neelectric, aerian. Efectele asupra organismelor umane sensibile (astmatice) apar de la
concentraţia de 0,560 mg/mc pe timp scurt de mediere.
Fenoli (C6H5-OH) Sursele antropice: fabricarea fenolului, prepararea mixturilor
asfaltice, tratamente termice. Pot declanşa iritarea căilor respiratorii, tulburări digestive,
modificări nervoase.
Aldehida formică (CH2O) rezultă datorită emisiilor directe din activităţile de producere
şi de utilizare a aldehidei formice şi reacţii secundare ale hidrocarburilor oxidate rezultate din
arderi în surse fixe şi mobile. Sursele majore antropice, care pot afecta sănătatea umană, sunt
surse de incintă (locuinţe, birouri, alte locuri de muncă etc.) şi anume produse care conţin răşini:
mobilă şi alte produse din lemn, fumul de ţigară, încălzirea în condiţii casnice.
6
Plumbul (Pb) Principalele surse de emisie a Pb în mediu sunt traficul auto şi procesele
industriale. Efectele asupra sănătăţii populaţiei se manifestă prin biosinteza hemoglobinei, efecte
asupra sistemul nervos şi presiunea sîngelui ce apar la expuneri pe termen lung.
Cadmiu! (Cd) In aer Cd ajunge sub formă de particule în urma emisiilor de la incinerarea
deşeurilor, emisiilor din metalurgie. Particulele de Cd pot fi transportate pe distante lungi, astfel
că aria poluată se extinde foarte mult. Se conţine în cantităţi mari în păcură şi motorină, ce
provoacă aberaţii cromozomiale, care modifică respectiv ereditatea, mai posedă urmări
cancerigene, leziuni renale.
Zincul (Zn) se conţine în cantităţi mari în produsele lactate, peşte, carne şi legume.
Intoxicarea cu zinc poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei şi bolilor cardiace.
Cuprul (Cu) Aceste metal are o importanţă vitală pentru creşterea şi dezvoltarea normala a
omului, animalelor şi plantelor. în acelaşi timp, în legătură cu intensificarea poluării mediului
ambiant conţinutul acestor metale este limitat în produsele alimentare şi apă. Intoxicarea cronică
cu cupru poate provoca dezvoltarea hipertoniei, aterosclerozei şi bolilor de inimă.
Nichel (Ni) este prezent în minereuri sub trei forme principale: sulfit, silicat şi arsenit.
Numeroasele studii epidemiologice au arătat că expunerea cronică la praful de nichel şi la
subsulfitul de nichel poate cauza cancer pulmonar sau nazal.
Cromul (Cr) expunerea cronică prin inhalarea compuşilor de crom insolubili poate produce
pneumoconioza cu alterarea funcţiei pulmonare. Excesul la săruri anorganice solubile poate
provoca apariţia de ulceraţii cutanate, dermatită, perforarea septului nazal şi manifestări
respiratorii de hipersensibilizare.
Exista numeroase dovezi ca poluarea aerului afecteaza sanatatea oamenilor şi a animalelor,
distruge vegetaţia, solul, afecteaza climatul, reduce vizibilitatea şi radiaţia solară. A doua
jumătate a secolului XX este considerată ca o perioadă de dezvoltare lără precedent a
urbanismului, industriei şi agriculturii. Pentru această dezvoltare se plăteşte însă un preţ foarte
mare, sub forma epuizării resurselor naturale şi a operaţiei poluării aerului, apei, solului, poluare
care constituie o ameninţare permanentă atît sănătăţii umane cît şi mediului înconjurător.
7
3.Poluarea aerului în oraşul Chişinău
În bazinul aerian a oraşului odată cu emisiile industriale şi autovehiculelor pe parcursul anului
pătrund sute şi uneori mii de tone de substanţe nocive. În dependenţă de compoziţia emisiilor
industriale, frecvenţa, înălţimea şi diametrul coşurilor surselor de emisie, temperatura
amestecului de gaze evacuate, precum şi de condiţiile climatice, care determină transportul şi
dispersia emisiilor, se formează nivelul poluării aerului.
Cel mai înalt nivel al poluării aerului în mun. Chişinău s-a semnalat pentru dioxid de
azot. În anul 2007, circa 50% din zilele cu observaţii, s-a înregistrat depăşirea concentraţiei
maxime admisibile (CMA) medii zilnice şi maximă momentană. Concentraţia maximă
momentană a depăşit norma de 2,7 ori.
Dioxidul de azot întră în listă celor mai periculoşi poluanţi, deoarece provoacă efecte
senzoriale, funcţionale şi patologice. Persoanele expuse la concentraţii ridicate de dioxid de
azot, cel mai des sunt supuşi bolilor de catar ale tractului respirator superior, bronşită, mană şi
pneumonie.
Poluarea aerului cu dioxid de azot conţine o ameninţare nu numai pentru sănătatea
umană, dar provoacă şi daune ecologice pentru mediul ambiant. Efecte dioxidului de azot
asupra plantelor duce la înălbirea frunzelor, ofilirea florilor, fructelor şi încetarea creşterii lor.
În aerul atmosferic a mun. Chişinău şi a republicii dioxidul de azot este eliminat practic
de la toate întreprinderile existente.
Principalele surse de oxizi de azot sunt procesele de ardere la temperaturi înalte a
diferitor tipuri de combustibil (gaze naturale, cărbune, benzină, ulei, motorină) în centralele
termice, boilere, instalaţii industriale. Circa 90% din toate emisiile de oxizi de azot în
atmosferă sunt legate de arderea combustibilului.
Analiza funcţionării întreprinderilor mun. Chişinău în a.2006 a arătat faptul că de la
sursele staţionare în aerul atmosferic se degajă 515,41 tone dioxid de azot. În mun. Chişinău
cele mai esenţiale emisii sunt înregistrate de la aşa întreprinderi ca: S.A. „Fabrica de sticlă”–
122,80 tone/an; S.A. „CET-I” – 81,568 tone/an; S.A. „Bucuria” – 38,358 tone/an.
Pentru evaluarea influenţei emisiilor întreprinderilor mun. Chişinău asupra nivelului
poluării atmosferei cu dioxid de azot s-au utilizat datele de inventariere a 9 surse majore de
poluare: S.A. „CET-1”, S.A. „CET-2”, S.A. „Fabrica de sticlă”, S.A. „Bucuria”, S.A. „Beton şi
mortari”, S.A. „Edilitate”, S.A. „Zorile”, S.A. „Tutun”, S.A. „Carmez”) şi conform ОНД-86
“Методика расчёта концентраций в атмосферном воздухе вредных веществ,
содержащихся в выбросах предприятий” a fost estimate zonele de influenţă (emisiilor) a
acestor întreprinderi (tabelul 1).Zona de influenţă a întreprinderilor reprezintă spaţiul
8
înconjurător de la sursa de poluare (în cazul dat cu dioxid de azot) în care concentraţia
poluantului nu depăşeşte valoarea de 0,05 CMA.
Tabelul 1
Zona de influenţă a întreprinderilor din
mun. Chişinău
Întreprinderea Zona de influenţă, m
1 S.A.”Carmez” 1290
2 S.A.”Zorile” 1405
3 S.A.”Beton şi
mortar”
1670
4 S.A.”Edilitate” 2156
5 S.A.”Tutun” 2788
6 S.A.”Fabrica de
sticlă”
7020
7 S.A.”Bucuria” 7247
8 S.A. „CET-1” 30024
9 S.A. „CET-2” 33022
Rezultatele estimării denotă, că cea mai mare influenţă asupra poluării aerului atmosferic
cu dioxid de azot revine centralelor termoelectrice.
Zonele de influenţă a întreprinderilor sunt demonstrate pe harta mun. Chişinău din
figura 1(animată).
9
Fig.1. Zona influenţei întreprinderilor cu dioxid de azot, mun. Chişinău
1 - S.A.”Carmez”, 2 - S.A.”Zorile”, 3 - S.A.”Beton şi mortar”,
4 - S.A.”Edilitate”, 5 - S.A.”Tutun”, 6 - S.A.”Fabrica de sticlă”,
7 - S.A.”Bucuria”, 8 - S.A.” CET-1”, 9 - S.A.” CET-2”.
Suprapunerea zonelor de influenţă a întreprinderilor duc la majorarea concentraţiei
dioxidului de azot în sectorul de reacoperire. La aceste zone se referă sectoarele Buicani şi
Ciocana din mun. Chişinău. Monitoringul zilnic al calităţii aerului atmosferic confirmă aceste
concluzii.
Zonele de influenţă ale S.A. „CET-2” şi S.A. „CET-1” sunt foarte mari şi acoperă toată
aria oraşului şi suburbiile lui (scara hărţii a fost micşorat pentru vizibilitate). Zonele influenţei
celorlalte întreprinderi corespund scării de pe hartă.
Evaluarea influenţei emisiilor întreprinderilor mun. Chişinău asupra poluării aerului cu
dioxid de azot a arătat necesitatea prognozării din timp a condiţiilor meteorologice
nefavorabile şi reducerea emisiilor substanţelor nocive în atmosferă în aceste perioade.10
Actualmente, cota emisiilor poluante de la autovehicule pe Republică, în volumul sumar de
poluanţi ai aerului atmosferic, constitue în medie 82,3%. În oraşele mari această cotă a sporit
considerabil:
Chişinău – 92,5%
Cahul – 94,5%
Bălţi – 95,0 %
Exploatarea autovehiculelor ce au o uzură sporită şi calitatea nesatisfăcătoare a
combustibilului reprezintă cauzele principale care conduc la poluarea aerului atmospheric
cu diferite substanţe toxice.
11
4.Măsuri de conservare a calităţii aerului
Principalele măsuri de conservare a calităţii aerului sunt:
implementarea unui sistem eficient de monitoring (supraveghere);
folosirea mijloacelor tehnice de combatere a poluării şi a emisiilor de poluanţi, care
presupun:
– utilarea întreprinderilor cu instalaţii antipoluante de reţinere şi captare a pulberilor
(separatoare, precipitoare electrostatice, scrubere, filtre), a gazelor şi vaporilor toxici (dispozitive
de neutralizare, comprimare, lichefiere etc.);
– perfecţionarea motoarelor cu ardere internă, trecerea lor la combustibili mai puţin
poluanţi {de exemplu: metan, hidrogen etc.);
– utilizarea ca agent tehnic a gazelor naturale, a energiei electrice;
– amenajarea zonelor verzi;
– reglementarea traficului rutier în vederea evitării aglomeraţiilor de auto-vehicule;
planificarea zonelor sanitare la proiectarea întreprinderilor industriale;
reducerea şi chiar eliminarea degajării în atmosferă a substanţelor poluante prin utilizarea
tehnologiilor noi în industriile care poluează atmosfera, prin captarea substanţelor nocive
chiar de la sursele de emisie, prin desulfurarea gazelor de ardere;
diminuarea răspândirii poluanţilor în aer prin dispersarea lor la înălţimi mari sau în
timpul fenomenelor meteorologice care favorizează dispersia lor;
amplasarea industriilor poluante departe de zonele locuite.
Poluarea aerului atmosferic cu substanţe radioactive în urma accidentelor nucleare, experienţelor
militare provoacă un impact dezastruos şi de lungă durată, iar măsurile de ameliorare sunt
specifice, costisitoare şi cu o eficacitate redusă.
În Republica Moldova se întreprind acţiuni de combatere a factorilor poluanţi:
Pentru localităţile urbane:
îmbunătăţirea stării tehnice a parcului auto (în special starea mijloacelor de transport cu
motoare cu ardere internă);
instituirea testării tehnice anuale obligatorii a tuturor automobilelor;
implementarea normativelor ecologice europene;
aplicarea restricţiilor la importul automobilelor cu un grad înalt de uzură;
inventarierea tuturor surselor de poluare prin crearea şi gestionarea unui registru al
agenţilor poluanţi;
12
folosirea surselor de energie regenerabilă (eoliană, solară);
instalarea dispozitivelor (filtrelor) de purificare a emisiilor;
practicarea sistematică a curăţării umede a străzilor şi a pieţelor;
înverzirea teritoriilor.
Pentru localităţile rurale:
educarea populaţiei în spirit ecologic;
inventarierea şi întreţinerea corectă a încăperilor de stocare a pesticidelor;
interzicerea utilizării în calitate de combustibil a anvelopelor auto;
controlul asupra gradului de poluare a aerului cu praf în carierele deschise de extragere a
materialelor de construcţie;
interzicerea arderii gunoiştilor, a miriştilor şi a paielor;
crearea unui sistem centralizat de colectare a deşeurilor; instalarea în fiecare gospodărie a
tomberoanelor speciale;
crearea mini-staţiilor de epurare a apei.
Pentru localităţile urbane şi cele rurale este necesară aplicarea unui sistem eficient de
management al deşeurilor solide, de colectare selectivă şi de valorificare a deşeurilor şi
ambalajelor, incinerarea separată a deşeurilor menajere industriale cu producerea concomitentă a
energiei electrice şi termice, precum şi reciclarea deşeurilor.
Implementarea continuă a acestor şi a altor măsuri va reduce cauzele riscurilor climatice, ale
modificării climei. Recunoscând importanţa problematicii ce ţine de influenţa schimbărilor
climatice asupra umanităţii, Republica Moldova a aderat la Convenţia-cadru a ONU cu privire la
schimbarea climei (9 iunie 1995) şi Protocolul de la Kyoto (13 februarie 2003).
13
Concluzii:
1. Poluarea atmosfericǎ este o problemǎ social-economicǎ gravǎ care în unele pǎrţi
ale lumii, în special în ţǎrile puternic industrializate, a luat proporţii masive care
au impus adoptarea unor metode de limitare a poluǎrii.
2. Urbanizarea, dezvoltarea industriei şi a transportului provoacă emisii cu
concentraţii mari de substanţe poluante în atmosferă, emisii care duc la efecte
nocive asupra naturii şi a tuturor organismelor vii.
3. În oraşele din Republica Moldova cel mai mult poluează aerul atmosferic –
transportul auto.
4. Poluarea aerului este o ameninţare nu numai pentru sănătatea umană, dar
provoacă şi daune ecologice pentru mediul ambiant, de aceea este necesar ca să
întreprindem măsuri de protecţie a aerului.
14
Bibliografie:
1. Arcadie Capcelea, Managementul ecologic în tranziţia economică, Editura Ştiinţa,
Chişinău 2013, 408pg
2. Comisia Economică pentru Europa, Studiu de performanţe în domeniul protecţiei
mediului (II), Geneva 2005, 176pg
3. Lazăr Chirică,Tatiana Dudnicenco, Tehnologii Ecologice, Chişinău 2011, 263pg
4. Стольберг Ф.В, Экология города, Киев "Либра " 2000, 463pg
5. http://www.eea.europa.eu/ro/themes/urban/about-the-urban-environment
6. http://www.scritub.com/geografie/ecologie/Calitatea-aerului-in-mediul-ur93649.php
7. http://www.meteo.md/karta/zoni2.htm
8. http://www.eea.europa.eu/ro/themes/air
9. http://www.meteo.md/monitor/anuare/2012/anuaraer_2012.pdf
10. http://www.rasfoiesc.com/educatie/geografie/ecologie/MONITORIZAREA-CALITATII-
AERULU35.php
11. http://www.referatexp.com/tag/mediul-urban/
15