Nemerit

Tata, azi mă întorc acasă!Colindul meu prin lumea necuminte s-a sfârşit.Mai e un ceasPână vom sta la masă,Dar niciodată n-am să ştiuDe ce m-ai mîntuit.

Alerg spre Tine prin pulbere de stele.Văd mâna TaÎn pragul casei noastre, cum mă cheamă.Ştiu că Ţi-e dorIar eu, deşi Te-am răstignit,Mă-ntorc la Tine fără teamă.

I-ai adunat pe toţi.Îi văd prin orizont cum mă aşteaptăPresimt că vor rosti bineţe,Dar eu nu meritam atâta politeţe.

Oare de ce, chiar pe nedrept,Dreptatea Ta e dreaptă?!

Va fi pustiu o vreme printre galaxii.Toţi heruvimii au plecat la nuntăAcasă e potop de armoniiPlanetele aştern vecia de lumină

Se leagă orice rană azi şi orice cale frântăNu mai curg lacrimi printre bucurii.Mă uit, popoarele adună sărbătoareaAproape că Te-aude inima şoptind

Aici se va sfârşi în nesfârşit cărareaEşti poate încă-o clipă nevăzut,Dar palma Ta mă strânge către-Mpărăţie.Îi cern prin răscolirea de minuni chemarea.

Din nou Acasă, lângă Tine,Nici visele nu se trezesc sub freamăt de lumină.În dorul prea uimit de frumuseţeAştern recunoştinţa mea deplină

Şi mă întreb, de ce atâta politeţe,De ce m-ai aşteptat, Împărăţia mea divină?

Presupunere

Dacă-ntr-o zi, pe ne-aşteptate, S-ar opri Isus la tine,Nu-i aşa că L-ai cinsti servindu-L cu de toate?Şi te-ai strădui să fie totul foarte bine,Oferindu-I şi tacâmuri, şi prosoapele curate?

 

Dacă L-ai vedea chiar lângă uşă, ce te-ai face?L-ai primi cu braţele deschise, de uimire pline?Ai vorbi la fel de aspru cu ai tăi sau doar în şoapte,Dacă El în casa ta ar găzdui atunci mai mult?

Cum ar fi să te trezeşti cu El la prânz ori cină?Şi să nu poţi mânca oricum, oricât sau orişicând?I-ai permite să-ţi cunoască dormitorul sau grădina,L-ai lua cu tine peste tot, pe unde-avei de gând?

Ori în clipa ceea de surpriză ţi-ai schimba traseul?Poate ţi-ai dori să nu vă fi-ntâlnit?!?Uneori, ne place Dumnezeu fiindcă ne poartă greul,Alteori, Îl transformăm în musafirul nedorit.

Dacă-ar vrea să şadă-n casa ta mai multă vreme, cu chirie,Nu cumva te-ar bate gândul să-L transferi la vreun hotel?Ţi-ar fi greu să-L ştii mereu aproape sau ai vrea să ştieCă te simţi în largul tău abia atunci când pleacă El?………………….Nu-i o minune să te pomeneşti cu El la uşa ta,De fapt, un Dumnezeu adevărat îţi stă aproape.Îl poţi primi frumos, dar poţi să nu-L primeşti şi va pleca,Aş vrea să ştii că-n lume, fără Dumnezeu, nu prea se poate.

Vreme

E vremea sa ne judecam,Voi si cu Mine!Eu inca stau pe cruce ca un semn:Se schimba doar talhariiSi Ma condamna orisicine,Dar Eu te-astept, bland ca un Miel si demn.

Eu stau la fel de rastignit,Tot sub ocara,Sub cruce tu joci zaruri pentru haina,Desi te-am asteptat la Cina.Tu n-ai venit, – a cata oara?Si azi traiesti aceeasi neagra taina.

Va fi o zi de judecata,Un ceas bate la portiCand Eu un voi mai fi nici Miel si nici Pastor,Voi intreba, iar zarurile vor tace.Te voi chema chiar dintre mortiSi vei veni ca orice muritor.

Voi fi candva judecator,Poate chiar maine.Nu pot muri mereu, la nesfarsit,Am frant lumina pentru voiV-am fost izvor si paineOare de ce atat de rar am fost primit?

De-aici din clipa de tacere,Te strig pe numeEsti sapat in palme, esti al MeuPrimeste-Ma in viata taSi poarta-Ma ca o podoaba catre lume,Iar eu iti voi fi vesnic Dumnezeu.

Mai trece IsusTrecea Isus demult sub cruceSortindu-ne pe noi la mantuireDar oamenii nu-L ajutau sa urceProverile pamantului de ratacire.

Murea atunci ca un strain intre talhariPrivind peste multimi spre noi prin vremeDar prea putini s-au hotarat sa-L vrea dintre cei mariDintre cei mici mult prea putini sa-L cheme.

Si azi sunt multi ce fac povesti si de moda vecheDin crucea Lui si din dureri si din piroaneFar’a gandi macar sau a pricepeCa sangereaza inca fruntea Lui sub spini coroana.

Si trece inca trist si obosit prin lumeIsus purtand pacatul meu si-al tauIar Numele – trecut din slavi spre soare-apuneMai zaboveste inca-o zi pe drumul greu.

Si plange inca si mai asteapta-n tainaLa portile spre ganduri si spre inimi greleDin fire de lumini sa ne croiasca hainaSi-ar vrea sa fie dorul nostru implinit din stele.

Iar crucea Lui ce astazi pare demodataMai poarta inca’n ea iertare si iubire

Si glasul Lui prin noaptea-ntunecataE tot ce poti sa crezi spre mantuire.

RecunoştinţăDacă ne-a fost pe masă pâinea o comoarăŞi dacă-am strâns firimituri din câtă a rămasE numai fiindcă Tu  ai dus a zilelor povarăŞi ne-ai păzit la orişice popas.

Dacă suntem aici şi mic şi mareSuntem doar fiindcă Tu în palmă ne-ai adusŞi braţul Tău cel bun şi tareA oglindit privirea noastră doar în sus.

Ne-ai fost şi untdelemn şi apă şi luminăAi fost din nou cărarea peste care am trecutDeşi adesea inima străinăN-a mulţumit,a  murmurat şi a tăcut.

N-ai măsurat , ci doară ne-ai ţinutȘi-ai mers cu noi de mână printre clipeDeşi noi Te-am minţit şi Te-a durutTu ne-ai purtat pe largile-ţi aripe.

Al tău  de pe genunchiul azi plecatA Ta este cântarea nerostităTe preamărim slăvitule-MpăratAi Tăi suntem în clipa asta fericită.

CalvarMai lung e drumul Golgotei din minefiindcă eu Ţi-am adunat mai mulţi duşmaniTe va durea mai rău decât ai pătimit cu orişicineEu nu-s şcolit în facultăţi de drept pe la romani.

Pilat din mine este mult mai crud şi mult mai laşAcum şi preoţii sub care mă ascund nu te cunoscDegeaba , eu sunt de-opotrivă şi Barabă şi sutaşŞi-am învăţat să mint desăvârşit, nu recunosc.

Pe drumul pietruit din groapa gândurilor  meleN-am aciuat Marii şi Simoni din Cirene sau IoaniPiroanele prin care Te rănesc sunt mult mai greleSunt aliaj de dragoste amestecat cu gust de bani.

Spectacolul în care Te ucid nu-i astăzi la vedereTe duc spre suferinţă pe drumul meu cel ocolit

Şi-Ţi dau oţet din propriul meu butoi de fiereSă vezi de câte ori nebănuit am tot murit.

Mă doare că n-am timp să redeschid procesulSunt prea legat să stau, să mint, să-Ţi fiu calvarMăcară Tu Te vei numi în calendar cândva AlesulDar eu voi rămânea mereu un anonim tâlhar.

La ce ar folosi dacă aş spune lumii adevărulMai crede cineva că martorii Te vând pe mai nimic?Tu nu ai azi judecător, e o Barabă tot poporulSuntem aproape toţi ca o Caiafă  într.un crez prea mic.

Ne vei ierta vreodată ne-nţelesul şi trădarea?Vei spune despre noi că „n-am ştiut ce îţi făceam”?De unde s-ar deschide pentru noi din nou cărarea?Ne poţi lăsa să Te urmăm cum Te urmam?