poezie suprarealista

1
Amprehesiune Aplecat deasupra morții Aplecat, cerul strălucește negru. Aplecat, visează gîndul meu la nemurire. El strivește pașii octogonali ai lumii. Afară plouă, sau poate curge gândul universului... Culcat deasupra propriei respirații Înving plăcerea distrugerii, Gîndurile strivesc craniul, Gândurile se pierd în gură, Gândurile se descompun în aer, Gândurile nu mă mai ajung.

description

amprehesiune

Transcript of poezie suprarealista

Page 1: poezie suprarealista

Amprehesiune

Aplecat deasupra morții

Aplecat, cerul strălucește negru.

Aplecat, visează gîndul meu la nemurire.

El strivește pașii octogonali ai lumii.

Afară plouă, sau poate curge gândul universului...

Culcat deasupra propriei respirații

Înving plăcerea distrugerii,

Gîndurile strivesc craniul,

Gândurile se pierd în gură,

Gândurile se descompun în aer,

Gândurile nu mă mai ajung.