Mi-ai oferit prea multe scuze,Putine flori. Asa ti-e felul.Ai vrut sa-mi furi rujul din buze,Dar mi-ai furat din ochi rimelul.

Si acum plec, si iau cu mineSi cativa ani din viata noastraSi simt cum inimii ii vineSa se arunce pe fereastra.

Iti spun ca vreau o noua viata,Ca nu mai vin. Sufletul speraSa te vad zambind de dimineataDar numai de pe noptiera.

S-a terminat ? Sa nu-mi dai vestea !Tu n-ai vrut sa se puna prafulNu vrei sa sifonam povesteaTi-e dor sa sifonam cearsaful.

Nu ma gandesc la despartire,Crede-ma, s-au adunat mai multeDar orice carte de iubireMai are-n ea si pagini rupte.

Sunt fluturi iarasi in gradinaFac curte florilor de macCe sa le spun sa-i fac sa vinaDin nou la tine in stomac?

Dragostea-i vie, doar latentaStiu ce vorbesc, nu sunt nebunaIti cer doar sa fii mai atentLa tot ce inima vrea sa-ti spuna.

N-o sa murim de tot, ca-mi pasaE un cliseu sa-mi ceri iertareNu-mi cere sa ma intorc acasaEu te iubesc si-ti cer ... rabdare...

Ma obisnuisem sa te am, sa-ti povestesc tot ce mi se intampla, sa stiu mereu ce faci si ce simti. Apoi, la un moment dat, ne-am oprit. Ne-am oprit sa vorbim, sa mai fim acolo unul pentru celalalt. Atunci mi-am dat seama cat de important era mesajul cu buna dimineata, si ca fara el, nu-mi incepeam bine ziua. Uram sa ajung acasa si sa nu te pot suna, sa-ti spun toate nebuniile de care am avut parte in acele cateva ore si totul devenise pustiu. Nu ma mai astepta nici o poveste, nici un sfat, nici o gluma care sa ma binedispuna, nici macar o tachinare dragalasa..nu mai era nimic. Mi-ar fi placut sa intelegi.sa intelegi ca inima din pieptul meu iti apartine,ca bate doar pentru tine ca este doar a ta, ca pe tine te-a iubit ,te iubeste si te va iubi toata viata si asa va ramaneca nimeni,niciodata nu va schimba asta indiferent de certuri ,orgoliu sau de timpul care va trece !