Poezie
1
Odă în metru antic Mihai Eminescu Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi, Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-mi, Suferinţă tu, dureros de dulce... Pân-în fund băui voluptatea morţii Ne'ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re'nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă!
-
Upload
serbanescu-beatrice -
Category
Documents
-
view
220 -
download
3
description
Oda in metru antic de Mihai Eminescu
Transcript of Poezie
Od n metru anticMihai EminescuNu credeam s-nv a muri vrodat;Pururi tnr, nfurat n manta-mi,Ochii mei nlam vistori la steauaSingurtii.
Cnd deodat tu rsrii n cale-mi,Suferin tu, dureros de dulce...Pn-n fund bui voluptatea moriiNe'ndurtoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.Ori ca Hercul nveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mrii.
De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet,Pe-al meu propriu rug, m topesc n flcri...Pot s mai re'nviu luminos din el caPasrea Phoenix?
Piar-mi ochii turburtori din cale,Vino iar n sn, nepsare trist;Ca s pot muri linitit, pe mineMie red-m!