Motivul singuratatii descinde din romantism.In simbolism el isi pierde grandoarea,nu este clamat,devine elegiac si intim.Stefan Petica ii da o dimensiune tragica:”Batui la portile straine,/Si-nchise poetile-au ramas”.Nota de singuratate este imbogatita cu melancolia tacerii,cu gesturi nehotarate,cu tristeti apasatoare,la D. Anghel.Bacovia se simte pribeag pe pamant,odaia il sufoca precum sicriul.O cauza a exvitabilitatii si a agitatiei este starea de gol in care linistea devine apasatoare sau provoaca stari nelamurite:”Eu stau,si ma duc si ma-ntorc”,”Stau singur in cavou”, ”Singur,singur.singur”,”Eu singur cu umbra”.Efectul singuratatii este melancolia si spleen-ul,”Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseala profunda,dezolare si tristete abstracta,fara ca poetul sa ajunga la deceptie si pesimism propriu-zis,ca in romantism”(Lidia Bote). 

In literatura universala,spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru intaia data de Baudelaire.La noi,St. Petica,M. Saulescu interpreteaza acest motiv in versuri sonore nu intotdeauna adecvate naturii lui,in timp ce Iacobescu si Bacovia il comunica la modul autentic.Lidia Bote considera spleen-ul poetilor simbolisti romani ca o prelungire a dorului poeziei populare,complicat insa la nivelul existentei urbane. Stefan Petica scrie:”Mi-e dor de-un cantec plin de jale,/De-o adiere parfumata”.La Tr. Demetrescu starea de farmec este si ea asociata cu „jalea unui dor pribeag”. Simbolismul cultiva un rafinament al senzatiilor si al emotiilor,obtinut prin poetizarea vietii urbane sau transfigurarea unor taramuri exotice,necunoscute.Starea este de reverie,poetii simbolisti sunt atrasi,in evadarile lor,de mister,de dorinta de a se elibera din mediul inchis,apasator.

Prin simbolism poezia romaneasca s-a innoit artistic,si-a imbogatit considerabil mijloacele de expresie,instrumentele prozodice,largindu-si tematica indeosebi prin orientarea spre lumea orasului.

Motivul morţii şi al descompunerii materiei este  fundamental în opera lui Bacovia. Poezii ca “Plumb”, “Marş funebru”, “Melancolie” dezvoltă aceste motive, conţinând o serie de cuvinte din sfera semantică a morţii: “sicriu”, “cavou”, “mort”, “coroane”, “lugubru”, “funerar”, “catafalc”, “pământ”. Imaginea funerară din poezia “Plumb” este terifiantă întrucât presupune ideea morţii. Fiinţa umană, închisă în acest spaţiu lugubru, având ca elemente de decor cavoul, coroanele, sicriele îşi priveghează amorul mort, cuprins de disperare. Atmosfera creată este sumbră, apăsătoare, datorită sugestiei plumbului şi datorită monotoniei vocalelor închise urmate de consoane nazale (“Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Şi flori de plumb şi funerar vesment - ”)

Datorită corespondenţelor ce se stabilesc între imagini şi stări de spirit apare ideea de dramatism. Tragicul, însă nu este de esenţă clasică, ci este degradat, uneori aspectele tragice provocând o stare comică. Cromatica la fel ca şi acustica poeziei bacoviene are un rol esenţial în conturarea atmosferei. Bacovia îşi mărturiseşte preferinţa pentru culoare: “În poezie, m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiţie colorată. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.” Cromatica stridentă, compusă din culori în stare pură. Albul, negrul, roşul, galbenul, violetul ocupă cel mai important loc în poeziile bacoviene, fiecare având rol de simbol. Albul reprezintă visarea şi eternitatea, violetul sugerează monotonie, spleen, iar negrul este culoarea morţii; galbenul sugerează deznădejdea, boala, iar roşul este simbolul vieţii, dar şi al tuberculozei, ftiziei. Verdele asociat cu roz sau albastru simbolizează nevroza.

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial inchis,apasator,sufocant in care eul liric se simte claustrat.Se formeaza un camp semantic al universului mortuar:"sicriele de plumb","vesmantul funerar","flori de plumb","coroane de plumb".Aceste elemente construiesc undecor artificial in care ,prin repetarea epitetului "de plumb", se creeaza impresia unei existente fara sens si fara posibilitatea inaltarii.Toate obiectele sunt marcate de impietrire ,chiar si florile care exprima de obicei gingasia si frumusetea lumii.Verbul cu care debuteaza primul vers "dormeau"este o metafora a mortii care prin imperfectul formei sugereaza un sfarsit continuuspecific liricii bacoviene.In plus epitetul"adanc"insista asupra profunzimii senzatiei de moarte intarita ulterior prin repetarea simbolului "plumb".

        Eul liric este prezent intr-o ipostaza lipsita de orice initiativa intr-o insingurare totala :"stam singur".Unicul element ce creeaza impresia de miscare dar produce efectele reci ale mortii este vantul:punctele de suspensie ii adancesc semnificatiile spre ideea de pustiire interioara .

        Verbul "scartaiau"din ultimul vers intareste senzatia de acuta dizarmonie intre eul liric si universul lipsit de viata,fara sens,terorizant.Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera marcata sugereaza nocturnul.

        Strofa a II-a marcheaza trecerea la planul interior care se afla sub semnul tragicului existential dat de moartea iubirii ,pe care eul liric o constientizeaza brusc si acut ,intr-o ultima incercare esuata de a-si gasi linistea in propriul suflet.Epitetul "intors"referitor la sentiment adanceste senzatia unei lumi parasite de orice speranta ,de mantuire,inaltare.Marcat de aceeasisinguratate desavarsita eul liric ajunge sa se priveasca din exterior ca un strain;strigatul sau de deznadejde este punctul culminant al intelegerii propriei pustietati sufletesti care o dubleza pe cea din afara.Acelasi lucru este sugerat si de metafora frigului care dizolva exteriorul si interiorul.Imaginea metaforica a ingerului cu "aripi de plumb" presupune senzatia caderii definitive a omului intr-o lume a mortii in care inaltarea nu mai este posibila Paralelismele sintacticeconstruiesc impresia de univers inchis si contribuie la crearea muzicalitatii specifice poeziei simboliste.

 Semnificatiile versurilor sunt sustinute de o serie de mijloace artistice prezente la toate nivelurile textului

       Astfel, la nivel fonetic se remarca predominanta vocalelor inchise o,i si u care dau sentimentul de vid interior.Consoanele dure b,p,m creeaza o sonoritate bizara ,lugubra.Versurile au masura fixa de zece silabe cu rima imbratisata ,aceste doua elemente contribuind in plus la ideea de inchidere.

       La nivel morfologic ,se remarca prezenta verbelor statice situate mai ales la inceput de vers.Majoritatea sunt la imperfect sugerand prelungirea la nesfarsit a starii.Singurele care difera "am inceput" si "sa strig"marcheaza constientizarea dramatica a eului liric.

       La nivel sintactic ,propozitiile sunt predominant principale ,independente,deseori coordonate prin "si"ceea ce intensifica prin aglomerare senzatiile.

       La nivel lexical ,se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii;repetarea lor are ca efect monotonia.

        In concluzie, din elementele analizate mai sus se observa o data in plus caracterul simbolistal textului bacovian.Autorul valorifica intr-un stil inconfundabil elemente precum simbolurile ,tehnica repetitiilor,sugestiile cromatice,dramatismul eului liric ,corespondenta interior-exterior.Totusi poezia isi deschide semnificatiile si spre modernism prin revolta creatorului fata de sensul inalt,ideal al poeziei.