ANUL X X I I Nt. 8 OCTOMBRIE 1943

S U M A R U L :

P O E S I A N O A S T R Ă R E L I G I O A S Ă MCHIFOR CRAINIC : Focsia noastră religioasă . . 425 ION PILLAT: Destin . . . . . . . . . . . . . 433 N. I. HERESCU : Troiţa . . . . . . 434 VICTOR PAPILIAN: Cicatricea • • . • 435 RADU GYR : Poetul către carte . 4 4 6 VINTILA HOR1A : Wolfgangsee . . . . . . . . 448 MARI ELLA COANDĂ: Delà Napoli la Capii . . . 449 PETRE PAULESCU: Mestecenii 454 ^ j ^ J J ^ EUGENIA MUREŞANU: Portret . . . . . . . . 455 / ^ o * ^ * ^ \ AL. ALEXIANU: De una Zalina. . !. 456 /<? * *PJiX ŞTEFAN lONESCU: Tendinţe ide rusifieare © (Europei. 457 1 ' * | i

IDEI, OAMENI, FAPTE ^nm^f

AL. GREGORIAN: „Germania" lui Tacit . . . . . 470 GH. VRABIE : Despre basmul lui P. Ispirescu . , . ,473

CBOiVICA LITERARĂ

NIOOLAE RiOŞU: Constantin-Stelian : Aur de întuneric. 478 PETRU P. IONESCU: D. Caracostea: Critice literare . 478

CRONICA MUZICALĂ

G, BREAZUL : „Demoazela Măriuţa", Balet în trei ta -Iblouiri, SicenariuiI de AprUiana Medianu, Muzica de Mîhail Jora 480

CRONICA MĂRUNTĂ

NÏCHIFOR CRAINIC: Moartea Regelui Boris III ; Or­todoxia roşie; (Eliberarea lui Mussolini; Despre flHsiîs Hristos . 484

E X E M P L A R U X 8 0 L E I © BCU Cluj

„Ţara Făgăduiaţii", gravură din secolul al XVI-lea.

prin selecţ ionări repetate , prin în­

grij ir i le cele mai minuţ ioase d e

fiece zi, se obţ ine im produs de

calitate excepţ ională , de calitatea

V i n u r i l o r MOTT »r--. • «**•**-

N E C T A R M O T T M O T T O N E L M O T T M O N O P O L

M O T T 1 9 1 4 D E M I - S E C O T T E X T R A - D R Y O T T N A T U R E

/ / • Z i

© BCU Cluj

GÂNDIREA POESIA NOASTRĂ RELIGIOASĂ

— CONFERINŢĂ ROSTITĂ IN LIMBA GERMANĂ LA UNIVERSITATEA DIN ZAGREB, 4 IUNIE 1943 —

DE

N I C H I F O R CRAINIC

D i n t r e toa te formele l i t e ra re , poesia l i r ică e cea ma i g r e u de t r a n s p u s d in t r ' o l imbă în t r ' a l t a . Ea s e a m ă n ă cu acele flori del ica te ce n u se po t t r a n s p l a n t a în t r ' o r eg iune s t r ă ină decât î m p r e u n ă cu b u c a t a de p ă m â n t în care ş i -au înf ip t r ădăc ina . P ă m â n t u l în care p rospe ră poesia l i r ică e l imba m a t e r n ă , cu muz ica ei specială în ca re auie v ia ţa suf le tească a u n u i î n t r e g popor . I n t r e l imba m a t e r n ă şi suf le tu l na ţ iona l e a t â t a i n t imi t a t e afect ivă câtă a d e r e n ţ ă e î n t r e p ie lea şi c a rnea corpulu i . Cuvin te le se a s e a m ă n ă cu c ra te re le vu lcani lor ; ele cupr ind a t â t a r ezonan ţă a d u n a t ă d in t i m p u l t ră i t încâ t s t r ă fundur i l e veacur i lo r r ă s u n ă în ele ca zbuc iumul f ierb in te d in adânc p r i n gura c ra te re lor . F ieca re popor îşi a r e cuv in te le lu i prefer i te , p a t i n a t e de dragos te , de du re re sau de bucur i e , ne t r ansmis ib i l e pes t e g ran i ţ e l e suf le tului . Cuvin te le inimii mele n u sun t cuvin te le in imii t a le . Ş i c u m poesia l i r ică lucrează tocmai cù aceste i n ­t imi tă ţ i specifice a le suf letului , t r a d u c e r e a ei în a l tă l imbă r ă m â n e o p r o b l e m ă veşnic nedes legată . F i reş te , co responden ţe le et imologice se găsesc uşor , da r ceeace n u se poate t r a n s m i t e e sonor i t a tea sau muz ica specială a cuvinte lor , acel fluid sufletesc, imponderab i l şi impalpabi l , ca re c i rculă p r i n o rgan i smul u n u i v e r s ca sângele p r i n a r t e r e şi a lcă tu ieş te v i a ţ a p rop r i e a poesiei l ir ice. R o m a n u l e o cons t ruc ţ ie obiect iva cum e a r h i t e c t u r a une i c lădir i , ce se poa t e r e p r o d u c e în ma te r i a l disponibi l delà ţ a r ă la ţ a ră . D a r poesia l i r ică e subiec t ivă şi deaceea r ă m â n e p rop r i e t a t ea exclus ivă a u n u i eu afectiv, ca re n u e î n t r u to tu l iden t ic cu al t eu.

P r o p u n â n d u - m i să vă vorbesc despre l i r ica rel igioasă română , m i - a m da t deci seama delà început de g r e u t a t e a acestei t e m e . Lir ica rel igioasă e n u m a i o p a r t e d in poesia noas t r ă românească , în î n t r eg ime necunoscu tă publ icu lu i in te lec tua l croat , to t aşa p r e c u m lir ica c roa tă e o t e r r a incogni ta p e n t r u publ icu l românesc . Dece a m ales totuşi aceas tă t emă? A m ales-o î n t â iu p e n t r u a vă in forma a sup ra u n u i aspect p a r t i ­cu lar al suf le tu lui românesc ; p r i e t en i a î n t r e două popoare se în temeiază pe cunoaş te ­rea rec iprocă a ceeace aces te popoa re a u specific în f i inţa şi în mani fes tă r i l e lor a r ­t ist ice. A m ales-o apoi p e n t r u c ă aceas tă t r ă s ă t u r ă rel igioasă a suf le tu lu i r omânesc expl ică a t i t ud inea lui în războiu l ac tua l . A m ales-o în al t re i lea r â n d p e n t r u c ă poesia lirică şi s en t imen tu l rel igios e s e m n u l t ine re ţ i i sufleteşt i a popoare lo r noas t r e din sud-

425

© BCU Cluj

es tu l Europe i . A m ales-o, în sfârşit , p e n t r u c ă ea n e poa te sluji ca p r e t e x t în discuţ ia u n o r p r o b l e m e ce p r ivesc v ia ţa e u r o p e a n ă de m â i n e .

Noi Români i şi voi Croaţ i i s u n t e m popoare b ă t r â n e şi popoa re t i ne re în acelaş t i m p . S u n t e m popoare b ă t r â n e f i indcă v e n i m de depa r t e , d in adânc imea istoriei , şi p u r t ă m în f i inţa noas t r ă s t igmate le u n o r du re roase e x p e r i e n ţ e de v ia ţă na ţ iona lă . Şi cu t o a t e acestea s u n t e m popoa re t ine re , f i indcă abia în t i m p u l d in u r m ă n i s'a dat p u t i n ţ a de a fi no i înş ine p e scena istoriei . T r ecu tu l a fost v i t r eg cu noi ca u n t a v a n de t e m n i ţ ă apăsă to r şi sufocant , care n e fură or izontu l sp i r i tua l , necesar une i n o r m a l e desvol tăr i . D a r aceas tă c o m p r i m a r e istorică, la care am fost const rânş i , ne -a conservat v r â n d n e v r â n d energ ia c rea toare , ascunsă sub veacu r i ca florile p r i m ă v e r i i sub ză­padă . Azi v e n i m p e scena is toriei cu mar i l e disponibi l i tă ţ i , cu pu te r i l e neche l tu i t e alf-u n u i suflet p r i m a r şi fraged, ga ta să se desvol te în ef lorescente sp i r i tua le . D i n t r ' u n t recu t , care n ' a fost t o t d e a u n a al nos t ru , a d u c e m ge rmen i i u n u i vii tor , ca re v r e m sà n e a p a r ţ i n ă în î n t r eg ime . T ine re ţ ea u n u i popor se m ă s o a r ă d u p ă n e m ă r g i n i t a lui î n ­c rede re în vi i tor . Şi d u p ă cât le cunoaş t em noi, p o p o a r e l e . aşa zise mici d in aceas tă p a r t e a cont inen tu lu i , ca re n u s 'au l ăsa t zd rob i t e sub s u r p ă t u r i l e veacur i lor , d i spun de u n fond de v igoare , capab i l să r e împrospă teze însăşi cu l t u r a Europe i . Mar i le p o ­poare , m u l t ma i î n n a i n t a t e decâ t noi în t ehn ica civilizaţiei n e socotesc popoa re p r i ­mi t ive în sensul că n ' a m a juns să benef ic iem d e tot confor tu l tehnice i m o d e r n e . Acesta e însă u n l u c r u ce se poa te căpă ta uşor, m a i ales p r i n t r ' o b u n ă organiza ţ ie şi gospo­dă r i e de s ta t . In l ipsa confor tu lu i m o d e r n , suf le tul nos t ru s'a scăldat în ba ia t rad i ţ i i lo r lui sp i r i tua le şi a t r ă i t ap roape de p ă m â n t şi de pu t e r i l e na tu r i i , — luc ru r i ce dau v i e ­ţ i i o f răgezime şi o t ine re ţe , ce pot fi inv id ia te de popoare le î nna in t a t e . C u r e n t u l pe ca re îl obse rvăm în m a r i l e s t a te to t a l i t a re de a descongest iona oraşele şi de a r epopu la sa te le şi câmpi i le n u e a l tceva decâ t u n re fugiu din civil izaţia, ce veş te jeş te v ia ţa , şi o în toa rce re la s ănă t a t ea şi la v igoarea p r i m a r ă , pe care o dă n u m a i contac tu l cu p u ­ter i le r e g e n e r a t o a r e a le p ă m â n t u l u i .

L i r i smul , ca fo rmă l i t e r a r ă a suf le tului , es te el însuş u n fenomen p r i m a r de cui t u r ă şi, e tocmai s e m n u l d is t inc t iv al t ine re ţ i i u n u i popor . Nu este g r e u să obse rvăm în v i a ţ a eu ropeană că pe m ă s u r ă ce u n popor î nna in t ează în civil izaţia orăşenească p i e rde din for ţa l i r ică a in imi i p â n ă când aceas tă formă dev ine d i spa ren tă î n l i t e r a ­t u r ă . Dispar i ţ i a l i r i smulu i e s e m n de b ă t r â n e ţ e , p r e c u m p rezen ţ a lui e s e m n u l t i n e ­re ţ i i . In F r a n ţ a , b u n ă o a r ă , f enomenu l l ir ic a d i spăru t ap roape cu desăvâr ş i r e în v r e m e ce el înf loreş te în sânul popoare lo r noas t re , aşa zise p r imi t ive .

In România , poesia l i r ică cu l tă da tează de abia u n veac şi j u m ă t a t e . P â n ă atunci , l i t e r a t u r a noas t r ă e ra exclus iv biser icească şi is torică. P â n ă a tunc i in ima l ir ică a po ­poru lu i nos t ru se e x p r i m a s e n u m a i în r i t m u r i l e folklorice. E in t e re san t să ş t im că poesia n o a s t r ă cu l tă se desvol tă sub o in f luen ţă balcanică , i a r n u occidentală . P r imi i noş t r i poeţ i încep să cân te d u p ă mode lu l neoanac reon t i c al unu i poet grec, popu la r i za t la no i de fanarioţ i i , ca re n e - a u domina t în veacu l al XVII I - l ea ca favori ţ i şi in te rpuş i ai Turc i lor . E o poésie de u n s en t imen ta l i sm u.for şi de o fo rmă s tângace , d in care p u ţ i n e versur i suprav ie ţu iesc p â n ă astăzi . Contac tu l u l t e r io r cu l i t e r a t u r a franceză, cu cea i ta l iană şi ma i apoi cu cea g e r m a n ă , p rovoacă o v a r i e t a t e de fo rme prozodice, o îmbogă ţ i r e de t eme , o l ă rg i r e de or izont şi dă cura j poeţ i lor să gândească p r o p r i u . S p re sfârş i tul în tâ ie i j u m ă t ă ţ i a veacu lu i al XIX- lea , poes ia românească e închega tă în fizionomia ei au toh tonă şi s lu jeş te de bază mar i l o r poeţ i desvol ta ţ i m a i ales în a doua j u m ă t a t e a acestui veac : Vasi le Alecsandr i , Mihai l Eminescu şi George Coşbuc,

426

© BCU Cluj

persona l i t ă ţ i de m a r e format , ca re domină l ir ica românească . A l ă t u r i de aceşt ia se r idică A l e x a n d r u Vlahu ţă , Dui l iu Zamfirescu, Octav ian Goga, St. O. Iosif, P . Cerna , D. Anghe l , A l e x a n d r u Macedonski , ca să n u vo rb im decâ t de cei mor ţ i . L i t e r a t u r a noas t r ă ac tua lă d i spune de o î n t r e a g ă p le iadă de poeţi , care n u sun t m a i pre jos de înna in taş i i lor . N u m e ca Luc ian Blaga, V. Voiculescu, Ion Pi l lâ t , George Gregor ian , Adr i an Maniu , T. Arghez i , Ion Minulescu, R a d u G y r sun t deja cunoscute . Aceas tă ef lorescentă l ir ică, p u t e r n i c ă şi s t ră luc i toare , apa re în in t e rva lu l u l t i m u l u i sfer t de veac şi e s e m n u l neîndoios al t inere ţ i i , al v igoare i şi al p rospe ţ imi i suf le tu lu i românesc .

P r i n ce se carac te r izează aceas tă t i ne r e ţ e l i r ică a l i t e r a tu r i i r omâneş t i şi ca re sun t s emne le ei d is t inc t ive?

Dacă l i r i smul în gene ra l î n s e a m n ă r eac ţ iunea melodioasă a sub iec tu lu i act iv faţă de l u m e a încon ju ră toa re , vom spune că poesia românească ade ră necondi ţ iona t la r ea l i t a t ea lumii , de ca re se s im te l ega tă p r i n sensaţ ia directă , da r al cărei în ţe les îl cau tă dincolo de cosmosul văzut , î n sp i r i tu l veşnic» Aceas tă a d e r e n ţ ă se mani fes tă concret în l e g ă t u r a afect ivă cu p ă m â n t u l pa t r ie i , în l egă tu ră cu s t rămoş i i şi în l egă­t u r ă cu Dumnezeu , — cele t r e i s e m n e ale t ine re ţ i i şi sănă tă ţ i i sufleteşt i . F e n o m e n u l con t r a r se poa t e observa la poeţ i i m a r e l u i oraş occidental , u n d e l e g ă t u r a cu p ă m â n t u l , cu s t rămoşi i şi cu D u m n e z e u a d i spăru t , şi u n d e eul l i r ic , izolat şi suspendat , îşi c r e -iază cu r e su r se le fantazie i u n cosmos apa r t e , u n cosmos p u r estetic, fără a d e r e n ţ e la r ea l i t a t ea vieţ i i şi în o rd inea lumi i . Ea posedă o s imţ i re fragedă, p r i n a le căre i c ana -lur i se p roduce conf lu ien ţa lumi i d in a fa ră cu subiec tu l l ir ic; ea a r e rădăc in i le înf ipte în p ă m â n t de u n d e îşi soa rbe v igoarea ; ea a re s e n t i m e n t u l sol idar i tă ţ i i cu colect ivi­t a t ea e tn ică şi cu l tu l s t rămoşi lor ; ea a r e a n t e n e înna l t e şi f ine p e n t r u p rezen ţ a n e v ă ­zută a lu i D u m n e z e u . Cel ma i m a r e poet al Români lor , Mihai l Eminescu , a că ru i n e ­fericire pe r sona lă a r u n c ă adesea o u m b r ă t rag ică pes te des t inu l p ă m â n t e s c al omului , cân tă to tuş i în v e r s u r i m a g i s t r a l e de r iva ţ i a cosmosului din pr inc ip iu l divin, sub i n -f luienţa cosmogoniei b r a h m a n i c e . Şi dacă f rumuse ţ ea lumi i noas t re îl f a rmecă du re ros din cauza vremeln ic ie i ei, el bol teş te , ca u n s u p r e m refugiu, deasupra Universu lu i , o r ­dinea spi r i te lor p u r e ş i veşnice , adică ceru l creşt in , în m a r e l e său poem filosofic, Lu­ceafărul, ca re e eapodopera l i t e r a tu r i i româneş t i . U n ref lex de m ă r e ţ i e capă tă însăşi zbuc iumata noas t r ă l u m e de jos, î n c a d r a t ă de geniul poe tu lu i în acest magnif ic cu rcu­beu al păci i e t e r n e . Cel lal t m a r e poet al nos t ru , George Coşbue, ca re face pe rechea lui Eminescu ca ziua cu noap tea , a r e aceeaşi v iz iune a originii lumi i d in pr inc ip iu l divin, da r de da t a aceas ta n u d u p ă m o d u l b r a h m a n i c , ci d u p ă m o d u l biblic. In t r ' o noap te adâncă , fără l u n ă şi fără stele, poe tu l ne suie cu el pe c reş te tu l Carpa ţ i lo r să as is tăm la c re ia rea lumi i d in haosu l p r imord ia l şi să v e d e m desfacerea formelor l u m i ­noase din î n tune r i cu l nef i inţe i . P e n t r u corifeii poesiei româneş t i , p r i n u r m a r e , cos­mosul în ca re t r ă i m e c rea t de D u m n e z e u şi e u n ref lex în mii de feţe al f rumuse ţ i i şi al s t ră luc i r i i d iv ine . însuş i geniu l poet ic , ca re p l ă smuieş t e imag inea ideală şi a r m o ­nioasă a l umi i d in m a t e r i a l u l c rea ţ ie i lu i D u m n e z e u , n u e a l tceva decât u n ref lex al în ţe lepciuni i d ivine . Poeţ i i sun t discipolii şi imi ta tor i i lui Dumnezeu , î n rud i ţ i cu el poa te m a i m u l t decât or ice c r e a t u r ă p r i n capac i ta tea de a se t r a n s p u n e dincolo de lume , de a o vedea din pe r spec t iva d iv ină ca operă a veşniculu i P ă r i n t e şi de a-1 imi ta în p l ă smui r ea f rumuse ţ i i şi a rmonie i . E u v ă d în aceas tă vec ină ta t e cu D u m n e z e u a poeţi lor noş t r i u n s e m n d e s ă n ă t a t e p r i m a r ă a suf le tului românesc , care , credincios religiei sa le creş t ine , n u se lasă sedus de teori i le filosofice şi de ipotezele şti inţifice con t r a r e adevă ru lu i r eve la t în Biser ică şi l ips i te de f u n d a m e n t u l une i ce r t i tud in i e x p e ­r imen ta le , d in m o m e n t ce nici u n filosof şi n ic iun savan t n ' a asis tat la c reea rea lumii .

427

© BCU Cluj

Afini tă ţ i le d iv ine ale mar i l o r poeţ i , in tu i ţ i i le adânc i cu ca re sun t înzes t ra ţ i , sun t de n a t u r ă să p ă t r u n d ă ma i s igur în ta ine le u l t i m e ale ex is ten ţe i şi să ni le sensibil izeze p r i n t r ' o a r t ă î n r u d i t ă cu aceea a Crea to ru lu i lumi i . Asemenea poeţ i ne comunică şi n o u ă acel s en t imen t p r i m o r d i a l de u i m i r e în fa ţa spectacolului cosmic şi de b u c u r i e că t r ă i m în aceas tă l u m e ca în t r ' o reve la ţ i e n a t u r a l ă a celui A to tpu t e rn i c .

C U n poet d in gene ra ţ i a nouă, Luc ian Blaga, dă o p u t e r n i c ă expres ie l ir ică aces ­tu i s en t imen t al u imi r i f în fa ţa n e p ă t r u n s e l o r t a ine divine în ca re se scaldă cosmosul . I n poesia sa de u n î nna l t şi r a f ina t sp i r i tua l i sm, Luc ian Blaga m ă r t u r i s e ş t e că m e n i ­rea sa l i t e r a r ă n u este să s t r ivească corola de m i n u n i a lumii , ci s'o a d m i r e şi să-i r e ­liefeze măre ţ i a . Bucur ia , ca re îl i n u n d ă în a t inge re cu m a r i l e m i n u n i şi m a r i l e m i s ­t e r e a le exis tenţe i , îi în f lăcărează sp i r i tu l p â n ă la ex t azu l dansulu i sacru, pe care vrea să-1 joace în faţa lui D u m n e z e u ca u n omag iu şi ca o of randă a celei m a i e x u b e r a n t e r ecunoş t in ţe . Poe t l i r ic şi d r a m a t u r g de o v iz iune n o u ă şi r evo lu ţ iona ră ca fo rmă a r r t istică, Luc ian Blaga e în acelaş t i m p u n adânc filosof s i s temat ic . Vas tu l său s i s tem filosofic, desvol ta t p â n ă a c u m în v reo zece vo lume , năzu ieş te să con tureze în c la r i tă ţ i r a ţ i ona l e acelaş mi s t e r al l umi i şi al p l ă smui r i i ar t is t ice , p e ca re 1-a p r e a m ă r i t î n poe­sia l ir ică. Metafizica, pe care a fo rmula t -o pe t e m a aces tu i mis ter , n u e în per fec tă concordan ţă cu metaf iz ica creş t ină , da r s e n t i m e n t u l ca re îl a n i m ă e p r i n exce len ţă

Religios. D u p ă ce a m schi ţa t c a d r u l metafizic, în ca re se mişcă l u m e a şi o m u l poesiei

româneş t i , să t r e c e m mai. d e p a r t e şi să s p u n e m că aceas tă poésie capă tă u n colori t c reş t in în m ă s u r a în ca re se ap rop ie cu evlavie de pe r soana M â n t u i t o r u l u i I isus H r i s -tos. I isus Hr is tos e cen t ru l a r t e i eu ropene . Toa te t emple le , î n toa te s t i lur i le a r h i t e c ­tonice, r id ica te în toa te ţ ă r i l e ca n i ş te flori de p i a t r ă u r i a şe c ă t r e cer, s u n t a le lui . P e n e l u r i l e cele m a i iscusi te i -au m â n g â i a t chipul , dăl ţ i le cele ma i î n d r ă s n e ţ e i -au m o ­de la t s t a tu ra , poeţ i i i -au împ le t i t c u n u n i de ve r su r i , muz ican ţ i i i -au spă la t p ic ioarele cu t a l azur i de a rmon ie . Şi cu toa te acestea, pe r sona l i t a t ea Mân tu i to ru lu i , cu t a ina co­vâ r ş i toa re a D u m n e z e u l u i î n o m e n i t pe c a r e o înch ide în ea, r ă m â n e izvorul i nepu i -sabil al inspi ra ţ ie i ar t i s t ice şi cu lmea inaccesibilă, m a i p r e s u s de or ice imag ine d in câte a u încerca t să ni-1 sensibil izeze. Poeţ i i r o m â n i se ap rop ie de el în ch ipur i deo­sebi te . A l e x a n d r u V l a h u ţ ă îi cân tă b u n ă t a t e a , iub i rea şi i e r t a r e a în ve r su r i de ca­r a c t e r didact ic . Dui l iu Zamf i rescu îl evocă în m o m e n t u l rugăc iun i i de sânge depe G h e t -s imani . P . Cerna , in f lu ien ţa t de fa imoasa i n t e r p r e t a r e a lu i E r n e s t Renan , vede în el u m a n i t a t e a ca re sângeră la nesfârş i t din compă t imi r e p e n t r u sufe r in ţa oameni lo r s labi şi goi. George Gregor i an îi, p r e a m ă r e ş t e ch inur i l e depe G o l g o t a ^ C e l ca re se ap rop ie

'"'^"insă cu adâncă şi l uminoasă evlavie c reş t ină de f igura M â n t u i t o r u l u i e m a r e l e George Coşbuc. George Coşbuc e poe tu l idilelor de d ragos te rus t ică , a l ba lade lo r cu î m p ă r a ţ i mitologici şi cu eroi i is toriei na ţ iona le . El cons ideră p e I isus Hr is tos cu ochiul ţ ă r a ­n u l u i cu ra t la i n imă şi s imp lu cu duhu l , a că ru i c red in ţă na ivă ames tecă a d e v ă r u l evanghel ic cu legendele născoci te de p r o p r i a lu i fantezie . Creş t in i smul ţ ă r ănesc n u e î n t r u to tu l ident ic cu c reş t in i smul pe care-1 p red ică Biser ica. Imag ina ţ i a ţ ă rănească e m a i l iberă şi ma i concesivă decât discipl ina seve ră a dogmelor . P e n t r u aceas tă i m a ­ginaţ ie ţ ă r ănească is toria sacră poa te să se împr i e t enească foar te b ine cu l egenda şi cu m i t u l p e n t r u a se p r e l u n g i în b a s m ca ape le u n u i f luviu în M a r e . I isus Hr is tos î n poesia lui George Coşbuc este, aşa dar , u n I isus Hr is tos p o p u l a r sau folkloric, u n I isus Hr is tos l egendar . P o e t u l îl evocă p r i n e l e m e n t e m a r g i n a l e is tor ie i sacre , d a r aces te e l emen te s u n t astfel a lese încâ t n u desf igurează c u n imic chipul e v a n ­ghel ic şi p u r al Mân tu i t o ru lu i . Cu nobi la s t r u c t u r ă ţ ă r ănească a inspi ra ţ ie i sale, el

428

© BCU Cluj

cân tă u n I isus Hr i s tos as imi la t suf le tu lui ţ ă r ănesc şi însăşi ev lavia comunicat ivă- a poe tu lu i n u se deosebeşte de evlavia ţ ă rănească . Legende le popu l a r e conţ in o sensi ­b i l i ta te ca re uman izează şi înc reş t inează î n t r e a g a făp tură , p l a n t e şi an imale , pe ca re le v e d e m pa r t i c ipând act iv la is tor ia sacră a Mân tu i t o ru lu i şi a Maicii Domnulu i . Une le din aceste e l emen te t r ec şi în poesia re l igioasă a lui George Coşbue, care, a tunc i când descr ie naş t e r ea m i n u n a t ă a lui Iisus, p u n e boii cei b lânz i să r esp i re şi să încălzească p r u n c u l împo t r iva ge ru lu i iernii , sau a tunc i când descr ie ch inur i l e depe cruce, p u n e corbul să fâlfâie d in a r ip i p e n t r u a răcor i d u r e r e a Răs t ign i tu lu i . E o m a r e î n r u d i r e î n t r e acest fel p o p u l a r de a în ţe lege sp i r i tu l creş t in şi f ranciscanismul catolic. F ă r ă îndoială, dacă mişcarea s fân tu lu i F ranc i se d in Assisi a avu t cunoscu tu l r ă s u n e t imens în is tor ia c reş t in i smulu i occidental , f ap tu l se da to reş te n u n u m a i pur i t ă ţ i i mis t ice a s fântului , d a r şi gen iu lu i său poetic, a t â t de ap roape în rud i t cu geniu l c reş t in i smulu i popular , acelaş în Răsă r i t ca şi î n Apus .

O înce rca re v redn ică s'o m e n ţ i o n ă m este aceea pe ca re o face p o e t u l cont im­poran Ion P i l l â t de a localiza is tor ia l u i I isus şi a Maicii D o m n u l u i în cadru l carpa t ic al vieţ i i româneş t i . Un î n t r e g vo lum de ve r su r i e dedicat acestei încercăr i . Ion Pi l lâ t po rneş te delà acelaş p r inc ip iu al is toriei sacre as imi la te în m a t e r i a l u l folkloric, da r exagerează oa recum când ident if ică f iecare pe r soană şi f iecare mioment din E v a n g h e ­lie cu oameni şi local i tă ţ i d in ţ a r a noas t ră . Admi rab i l poe t al cu l tu lu i s t rămoş i lo r şi al pe isagiului au toh ton , Ion P i l l â t e u n a r i s tocra t ca re vede luc ru r i l e ţ ă r ăneş t i d in afară , i a r n u d i n l ă u n t r u ca George Coşbue. De aceea înce rca rea sa, cu toa t e f rumuse ţ i l e ei l i t e ra re , n u e decât o e x p e r i e n ţ ă ar t i s t ică i n t e r e san t ă în poesia cristologică românească .

A d e r e n ţ a l ir icei r omâneş t i la cosmogonia creş t ină şi la pe r soana d i v i n - u m a n ă a M â n t u i t o r u l u i n u e m a i p u ţ i n o a d e r e n ţ ă la p ă m â n t u l în care e a d â n c î n r ă d ă c i n a t ă ca şi poporu l care a născu t -o . Peisagiu l Românie i , cu munţ i i , cu şesuri le , cu marea , c u fan tasmagor i i l e ano t impur i lo r , cu oameni i î n n o t â n d în va lu r i l e holdelor , cu t u r m e l e pe p la iur i , cu sa te le şi mănăs t i r i l e lui, exerc i t ă b a t rac ţ i e de mi r ag iu a sup ra în t rege i l ir ici româneş t i . Ne leagă o d ragos te adâncă de p ă m â n t u l u n d e odihnesc s t rămoşi i , de p ă m â n t u l pa t r ie i , ca re e, p e n t r u "orice popor , t r o n u l suve ran i t ă ţ i i na ţ iona le . Dacă poe ­sia a c reea t u n cult ap roape mis t ic al p ă m â n t u l u i e, poa te , t ocmai p e n t r u c ă acest p ă ­m â n t a fost p r e a de m u l t e or i sfâşiat de duşman i . Noi Român i i m i s t u i m a tâ ta pa s iune p e n t r u p ă m â n t u l s t rămoşesc de p a r c ă el, şi n u noi, poporul , a r sufer i de cotropir i le v ră jmaşe . E în aceas tă compă t imi re , p r imi t ivă dacă voiţ i , o t r ă s ă t u r ă fundamen ta l ă a suf le tului nos t ru ţ ă rănesc . D a r n u despre acest l u c r u e vo rba aici, ci despre u n al t aspect pe care îl îmbracă cu l tu l l i r ic al peisagiului . P e n t r u poeţ i ca George Coşbue şi Oc tav ian Goga în deosebi, f rumuse ţ ea n a t u r i i se leagă imedia t de ideea Crea to ru lu i lumii , despre ca re am vorbi t . F r u m u s e ţ e a n a t u r i i e u n re f lex din s t r ă luc i rea f r u m u ­seţi i d ivine . Ea n u se i m p u n e sub iec tu lu i l i r ic n u m a i ca u n luc ru c i rcumscr is în m a r ­gini le ex is ten ţ i i n a t u r a l e , ci ca u n l u c r u ca re p o a r t ă aureo la une i p r ezen ţ e de dincolo de l u m e . Con temp la r ea f rumuse ţ i i u n u i pe isagiu d e t e r m i n ă pe poet la u n f enomen de t r ans f igu ra re a n a t u r i i că t re sensu l ei t r a n s c e n d e n t şi ta in ic . Cu v igoarea u n u i p ic tor real is t George Coşbue a zugrăv i t t ab lou r i d in n a t u r ă , v ă z u t e în c l imatu l tu turor" ano t impur i l o r şi la or ice oră d in zi şi d in noap te . P r e f e r i n ţ a lui însă m e r g e sp re p l ină t a t ea sp lend idă a ver i i când pe isagiu l e încropi t de o fer ic i re a rcadiană , de o pace paradis iacă . Note le componen te a le aces tu i pe isagiu se s t r â n g î n t r ' o clipă f inală de imensă recu legere şi l inişte, pes te ca re poe tu l invocă a p r o a p e t o t d e a u n a p rezen ţ a D u h u l u i Sfânt . N a t u r a e p e n t r u el u n pa rad i s v i rg ina l , neveş te j i t încă de nici o v ino­văţ ie , pes te ca re adie suflul dumnezeesc al nemărg in i r i i . Aceas tă năzu in ţ ă sp r e t r a n s -

429

© BCU Cluj

f igura re e pa r că şi ma i acuza tă în v iz iunea n a t u r i s t ă a lu i Oc tav ian Goga. P o e t u l î n t r ebu in ţ ează în descr ie rea pe isagiu lu i c u v i n t e şi imagin i î m p r u m u t a t e în cea mai m a r e p a r t e din t e rmino log ia biser icească a cu l tu lu i divin. Spectacolu l n a t u r i i se t r ans fo rmă astfel, pe nes imţ i t e , î n t r ' o u r i a şă biserică, p l ină de p rezen ţ a n e v ă z u t ă a lu i Dumnezeu , u n d e ţ ă ran i i , ca re t r u d e s c la m u n c a ţar in i i , capă tă aspecte de mucenic i ca în p ic tu ra m u r a l ă b izan t ină .

Dacă s e n t i m e n t u l p rezen ţe i d iv ine e legat la aceşt i poeţ i de f rumuse ţ ea obiec­t ivă şi ex te r ioa ră a na tu r i i , sun t a l ţ i poeţ i ca re descoperă p e D u m n e z e u adânc indu- se î n l ă u n t r u l suf le tului . P r o p r i u zis, nici cei care îl s imt p lu t i nd pes te m i n u n e a cosmică n u l -ar s imţ i astfel dacă n u l -ar fi descoper i t m a i î n t â iu în suf le tul lor, de u n d e îl p roec tează în afară . Actu l religios, p r i n care sufletul se r id ică în p rezen ţa lu i D u m ­nezeu, e rugăc iunea . Căci dacă rugăc iunea e o convorb i re cu cel A to tpu te rn ic , actul acesta n e aduce fa ţă în faţă şi sp i r i t în spir i t cu e l . Oc tav ian Goga, care îmbiser iceş te î n t r e a g a n a t u r ă , d u p ă cum a m văzu t , îşi începe car ie ra poet ică p r i n t r ' o pa te t ică ru ­găc iune în ca re implo ră g ra ţ i a l epădăr i i de s ine şi r ecep t iv i t a t ea dure r i i semeni lo r săi. In l i r ica românească , rugăc iunea a p a r e încă delà început , cu vechi i poeţ i Ion Hel iade-Rădulescu şi Gr igore Alexandrescu , acesta d in u r m ă u n p u t e r n i c gând i to r a că ru i r u ­găc iune e ma i m u l t o med i t a ţ i e dialect ică. In zilele noas t re , George Gregor ian scrie cele m a i f ierbinţ i rugăc iuni , î n t r ' o fo rmă l i t e r a ră adeseor i obscură , da r g re le de conş­t i in ţa păca tu lu i , p ă t r u n s e de u n s e n t i m e n t al s fârş i tu lu i şi de o emoţ ionan tă umi l in ţă creş t ină . D a r poe tu l de azi, ca re e x p r i m ă s e n t i m e n t u l p rezen ţe i l ăun t r i ce a lu i D u m ­nezeu în mag i s t r a l ă formă ar t i s t ică şi cu o r a r ă f ineţe sp i r i tua lă e Vasi le Voiculescu, ca re e de profes iune medic . Voiculescu e u n as iduu ci t i tor al Bibliei încă din copilărie şi m u l t e din poesii le sale desvol tă t e m e din Vechiu l T e s t a m e n t sau î m b r a c ă forma a le­gori i lor profet ice . Afară de acestea însă, sp i r i tu l său a rză to r e b â n t u i t n e î n t r e r u p t de p rob lemat i ca rel igioasă a t u t u r o r cău tă to r i lo r de Dumnezeu . R a p o r t u l d iv inuman , ca re e însăşi esenţa c redin ţe i , se înfăţ işează la acest poe t ca o l up t ă î n t r e el şi Dumnezeu p e n t r u a se cucer i rec iproc . Imag inea scări i lui Iacob în l u p t ă cu î nge ru l r ev ine p e n t r u a defini aceas tă d r a m ă in te r ioară , ce se desfăşoară în r eg iunea cea ma i î n n a l t ă a sp i r i ­tu lu i . D u m n e z e u îi apa r e ca „ s inguru l f ruct opr i t" , p e ca re setea gur i i nu-1 poa te a t inge . I a r când i se p a r e că D u m n e z e u cedează, poe tu l se s imte f loare p l ă p â n d ă ş i -ar v r e a să fie s tâncă de g ran i t ca să poa tă spri j ini p r e z e n ţ a d ivină . Vasi le Voiculescu posedă ca n ic iun al t poe t r o m â n sensul mis t ic al re l ig iuni i . D u m n e z e u e cu a t â t m a i inaccesibil cu cât n e a v â n t ă m m a i î nd răzne ţ în obscur i t a t ea ce-1 învă lu ie şi dincolo de ca re îl s imţ im că este . P r i n vas ta neş t i in ţă omenească , poe tu l v r e a să-1 a t ingă cu an t ene l e ex tazulu i . El e a c u m ca acei cău tă to r i de izvoare sub t e r ane , înzes t ra ţ i cu o in tu i ţ ie specială, ce sesizează delà d i s t an ţă p r ezen ţ a ape i nevăzu te . P o e t u l a r e ca şi aceştia ce r t i t ud inea vec ină tă ţ i i lu i D u m n e z e u . Cup r in s de sacru l en tus iasm, se aprop ie „ev? suf le tul descul ţ p r i n j a r u l d u r şi, păş ind în vâr fu l gândur i lo r , cu tează să calce pe spi r i t p u r " .

Cu aceas ta a m a juns la u l t ima culme, pe ca r e o a t inge l ir ica rel igioasă r o m â ­nească. După c u m s'a p u t u t vedea d in aceas tă schi ţă sumar ă , l i r ica noas t ră , cu ade ren ţe în di fer i te direcţi i , p l ă smuieş t e u n un ive r s sp i r i tua l care , în rea l i t a te , n u e a l tceva decât un ive r su l rel igios în care t r ă i e ş t e de veacu r i popo ru l românesc . Cred in ţa lu i se ogl in­deş te în aceas tă poésie de forrrie va r i a t e , p r e c u m acelaş chip al luni i se răs f rânge d in t r ' oda t ă în m ă r i ; î n r â u r i şi în lacur i , m a i m a r i sau m a i mici . S t ră in i i car i n e cunosc ma i de ap roape spun că s u n t e m u n u l d in cele m a i rel igioase popoa re din Europa . Noi ş t im n u m a i a t â t că s u n t e m u n popor rel igios. Rel ig ios i ta tea noas t r ă însă n u a r e nici

43°

© BCU Cluj

pa t e t i smu l t ea t ra l , nici e x t r e m i s m u l şi nici nega t iv i smul rel igiosi tăţ i i ruseş t i . Ea e sta* tornică, senină, l in iş t i tă şi cons t ruc t ivă . D u p ă p r i m u l războiu mondia l , poporu l ro­mânesc , pot r iv i t une i t rad i ţ i i s t r ă b u n e , a r id ica t mi i şi mii de biserici , î n o raşe şi sate , sp re s lava lui Dumnezeu . Văzând acest fenomen, presa u n u i s ta t vecin cu noi a scria că a v e m o m e n t a l i t a t e anacron ică f i indcă zidim biserici în t r ' o epocă domina t ă de i m ­pe ra t ivu l economic. A c u m câţ iva ani, când u n u i cioban din va lea Dună r i i i s'a p ă r u t că a a v u t o reve la ţ i e mist ică, pes te două mi l ioane de pe le r in i d in toa te col ţur i le ţăr i i au porn i t , în m a r e p a r t e pe jos, la sa tu l cu minunea . Is tor ia noas t r ă se confundă cu re l igiosî ta tea noas t ră . î m p r e j u r ă r i l e au fost aşa încât orice l u p t ă p e n t r u p ă m â n t u l r o ­mânesc a fost to tdeoda tă l u p t ă p e n t r u c red in ţa creş t ină . Astfel, se poa te ma i uşor în ţe lege dece Mareşa lu l Antonescu , pe care poporu l îl vene rează ca pe u n erou n a ­ţ ional , a n u m i t războiul din Răsă r i t u n „războiu sfânt" . In Rusia , no i n u l u p t ă m î m ­pot r iva une i rase, ci împo t r iva u n u i imper ia l i sm politic, ce v rea să n e d i s t rugă ţa ra , şi împo t r iva a te i smulu i comunis t , ce v r e a să n e d i s t rugă Biserica. En tus i a smu l cu ca re poporu l nos t ru a i n t r a t în acest războiu e u n en tus i a sm religios. S 'au publ ica t în v o l u m mii de scrisori ven i te în ţ a r ă delà lup tă to r i i depe front . Delà so lda tu l ţ ă r a n p â n ă la gene ra lu l lumina t , toţ i m ă r t u r i s e s c în aces te scrisori fami l ia re că sun t crucia ţ i i lui D u m n e z e u şi l u p t ă p e n t r u t r i umfu l şi glor ia lui I isus Hris tos . I n ţ a r ă se p e t r e c e acelaş luc ru ; biser ici le Român ie i sun t p l ine de credincioşi , ca r i se roagă p e n t r u b i r u i n ţ a c reş ­t ină . I n scr isori le ven i t e de pe front , ch iar soldaţ i i cei m a i s impl i mă r tu r i s e sc că ei l u p t ă p e n t r u „c reş t ină ta t e" . Când au în fa ţă p e cel ma i î n v e r ş u n a t d u ş m a n al credinţe i , oameni i aceşt ia n u fac deosebi re î n t r e difer i te le confesiuni c reş t ine ; ei ş t iu b ine că toa tă c reş t ină ta tea e în p r imejd ie . Din toa t e aceste fapte, ca re sfârşesc cu su te le d e mii de j e r t f e de sânge pe câmpi i le de luptă , se poa te vedea uşor că l i r ica rel igioasă r o m â ­nească n u e u n fenomen izolat, ca re a r a p a r ţ i n e n u m a i poeţi lor , ci expres ia l i t e r a ră a u n u i suflet na ţ iona l , capabi l de t i n e r e ţ e şi de f răgez ime spi r i tua lă , capabi l de e n t u ­siasm şi de sacrificiu p e n t r u t r i umfu l c reş t ină tă ţ i i .

Şi a c u m să -mi da ţ i voie să a t ing o u l t imă ches t iune , p e ca r e a m a n u n ţ a t - o la începu tu l acestei confer inţe . Şi a n u m e : ches t iunea rel igioasă în E u r o p a de mâ ine . Ches t iunea aceas ta e s tufoasă şi a r e m u l t e l a t u r i d in ca re a r t r e b u i d iscuta tă . U n a d m la tu r i l e p r inc ipa le a r fi u n i r e a t u t u r o r confesiuni lor î n t r ' u n s ingu r o rgan i sm biser icesc un iversa l . Idea lu l c reş t in c o m u n şi p r imejd i i l e comune a r duce logic la aceas tă con­cluzie. P e n t r u u n i r e se roagă toa t e confesiunile creş t ine , d a r a sup ra modal i t ă ţ i i de a o real iza n u se în ţe leg î n t r e ele. Se p a r e că acest even imen t , ca re a r fi cel m a i m a r e din is toria lumi i delà na ş t e r ea lu i I isus Hr is tos încoace, n u s tă în p u t e r e a omulu i , ci n u m a i în vo in ţa lu i D u m n e z e u . D a r n u aceas ta e l a t u r e a pe care v r e a u s'o discut . Ches t iunea rel igioasă în E u r o p a de m â i n e a r e şi u n aspect cu l tu ra l , ce n u poa te fi ignora t . Religia e m a r e a insp i r a toa re a cu l tu r i i omeneş t i , d a r m a i ales m a r e a in sp i r a toa re a cul tur i i eu ropene . Războiul acesta, î n ca re n e - a m anga ja t cu v ia ţa şi cu soar ta noas t r ă n a ­ţ ională, ne -a făcut să descoper im formidabi le le advers i t ă ţ i ca re înconjoară Europa , şi să în ţ e l egem că, a p ă r â n d u - n e f iecare ţa ra , a p ă r ă m în acelaş t i m p cu l t u r a eu ropeană , la b u n u r i l e că re ia pa r t i c ipă f iecare popor . A v e m azi o conşt i in ţă e u r o p e a n ă cr is ta l iza tă din clocotul v remi i , m u l t m a i pu t e rn i că decâ t aceea h r ă n i t ă ar t i f icial de Socie ta tea N a ­ţ iuni lor . Ceeaoe a tunc i e ra m a i m u l t u n pos tu la t e azi o rea l i t a t e . Da r t emel i a conş­t i in ţe i e u r o p e n e n u e n u m a i conceptu l geografic con t inen ta l sau spa ţ iu l economic; t e ­mel ia conşt i inţei e u r o p e n e e î n n a i n t e de toa te cu l tu ra eu ropeană . A d e r ă m l a E u r o p a

431

© BCU Cluj

p e n t r u valor i le fără p e r e c h e în l ume , cupr inse în cu l tu ra ei. Care sun t oare pu te r i l e ce a lcă tu iesc cu l tu ra eu ropeană , aceas tă c u n u n ă de l au r i p e f run tea omenir i i?

N u este nici o n o u t a t e p e n t r u Dv., să s p u n e m că aceste p u t e r i sun t : c reş t in ismul , c lasicismul ant ic şi. gen iu l c rea to r al f iecărui popor eu ropean . Creş t in i smul şi clasi­c ismul an t i c fecundează de veacu r i geniu l popoarelor , ca re sporesc acest p a t r i m o n i u sp i r i tua l comun. Clasic ismul însă n ' a fost o p r e l u n g i r e n a t u r a l ă a sp i r i tu lu i an t i c în cu l t u r a eu ropeană fi indcă cel ca re 1-a i n t rodus în componen ţa ei, după pus t i i rea ba rba ră , e c reş t in ismul . Creş t in i smul a ven i t cu u n clasicism se lec ţ ionat d u p ă c r i t e r iu l concepţ ie i sale. Renaş t e r ea a ven i t cu u n clasicism in tegra l , pe ca re a voit să-1 o p u n ă c reş t in i s ­m u l u i . Astfel, în is tor ia cu l tu r i i e u r o p e n e se pot deosebi epoci de inf lu ien ţă a l t e r n a n t ă : oda tă domina ţ i a c reş t in i smulu i , a l t ăda t ă domina ţ i a c las ic ismului . D a r geniu l c r ea to r al popoa re lo r a ş t iut să prof i te de a m â n d o u ă aces te p u t e r i sp i r i tua le . S t r u c t u r a i n t imă a cu l tu r i i e u r o p e n e e, astfel, a l că tu i t ă din în ţe lepc iunea omenească a an t ich i tă ţ i i şi din în ţe lepc iunea divină a Bisericii . U n a n e leagă de p ă m â n t , ceala l tă n e leagă de veşnicie . Când astăzi a f i rmăm că d u c e m l u p t a p e n t r u a p ă r a r e a cu l tu r i i europene , î n ţ e l egem că a p ă r ă m clasicismul sau u m a n i s m u l împo t r iva barbar ie i , că a p ă r ă m creş t in i smul î m ­po t r iva a te i smulu i şi că a p ă r ă m l ibe r t a t ea gen iu lu i de a creea m a i d e p a r t e valor i sp i ­r i t u a l e sub insp i ra ţ i a aces tor două pu t e r i . Dispar i ţ ia v r e u n e i a din ele a r î n semna să­răc i rea cu l tu r i i eu ropene şi d i s t ruge rea fundamen te lo r ei sp i r i tua le .

Noi popoare le t i n e r e a d e r ă m la E u r o p a de m â i n e f i indcă a d e r ă m la c reş t ină ta te . Noi popoare le t i n e r e l u p t ă m p e n t r u E u r o p a de m â i n e fi indcă l u p t ă m p e n t r u c re ş t ină ­t a te . A d e r e n ţ a la familie, a d e r e n ţ a la p ă m â n t u l pa t r ie i , a d e r e n ţ a la t a ine le cerului , ca re n e acopere p e toţ i , sun t l uc ru r i pe ca r e noi l e - a m î n v ă ţ a t d in în ţe lepc iunea creşt ină, s u n t s en t imen te ce n e încadrează în o rd inea sp i r i tua lă a Europe i . Cu s ănă t a t ea noas t r ă suf le tească şi cu v igoarea n o a s t r ă p r i m a r ă , noi în ţe legem, la capă tu l d r a m e i eroice de azi, u n t r iumf al sp i r i tu lu i eu ropean , concre t iza t în două cuv in te : p ă m â n t na ţ iona l p e n t r u f iecare popor şi ce r c r e ş t in p e n t r u to ţ i laolal tă .

432

© BCU Cluj

D E S T I

Timp înghe ţa t şi lacăt fără cheie La p o a r t a un ive r su lu i , Ovalul tău , oglindă, v r eau să -mi steie S imbolu l p u r a l ve r su lu i .

Cu s t ran i i l impezimi d e 'n f iorare Ca ape le v ă z d u h u l u i A d â n c u l ţi-1 sporeş t i d i n za re 'n zare In necupr insu l d u h u l u i .

Răsf rângi d i n foc d e p a t i m i n u m a i rază, Sen ină c u m e soare le . Se f râng de f a r u l tău , d e m a i cutează , Şi v â n t u l şi vâ l toa re le .

Orb veacul s t ă s u b n e g u r a ce-1 leagă Să-^şi su i e ' n s lăv i c l ipi te le D a r t u p e veci t e şilefuielşti î n t r eagă C u m te-*au m e n i t u rs i te le .

DE

ION P I L L A T

433

© BCU Cluj

T R O I T DE

N. 1. H E R E S C U

Oţel i t p lugar , b la j in şi d e m n , Neamulu i t eme l i e şi î ndemn , P e suf le tu l t ău , c u r a t ca o àzknà, Ţ a r a toa tă se raz imă .

Ţie n u - ţ i p l ac cuv in te l e umlflate, Raibzi când fu r tuna se aba te , Cu lac r imi n u 'n t inezi dure rea , Ch inu l t ă u îl ş t ie t ăcerea .

Cina t a e - a ş a d e cuvi incioasa P a r c ă s ta i c u înger i i la masă , Şi iubiriea ' ţ i es te cu sfială, Nu făgădueş te şi n u 'nşeală .

N u eşt i lacom, n u eş t i -semeţ, Iubeş t i p ă m â n t u l fiindcă n ' a r e p r e ţ . După faptă n u aş tep ţ i r ăsp la ta ; Elocinţa t a e doar o vo rbă : ga ta !

Când v i n d o m n i ş o r i i c u ifose spar te Tu t e t r ag i b inişor la o p a r t e . • N u m a i când ţ a r a l a h o t a r e p lânge . T e r idici , u r i aş , şi d ă r u i sânge .

Tu n e ' n t ă reş t i î n c r e d e r e a în mâinfc, D ă t ă t o r u l e d e pâ ine , Chip de t ro i ţă t ă i a t ă 'n l e m n Care n e faci s p r e Miază-Noapte semn,

P l u g a r veşnic , p l u g a r d e m n .

434

© BCU Cluj

C I C A T R I C E A DE

VICTOR P A P I L I A N

D e b u n ă seamă La F o n t a i n e a cău ta t p r ic ină de ha r ţ ă , a t â t t i m p u l u i său cât şi pos ter i tă ţ i i , m ă r t u r i s i n d cinic : „ J u m ă t a t e d in v iea ţă a m do rmi t şi în ceala l tă j u m ă ­t a t e n ' a m făcut n imic !" Bu tadă , b ine în ţe les , în vede rea u n u i efect l i te rar , b u t a d ă c a r e şade a t â t de b ine vede te lo r ec r anu lu i is toric ! Da r la mine , obscur sup raveghe to r la servic iu l de î n t r e ţ i n e r e al Căi lor F e r a t e , g luma-capr i c iu a lu i L a F o n t a i n e cădea Ia ţanc. . . ca omle ta în t r ' o t igaie . Mi -am da t şi m a i b ine s eama de per fec ta po t r ivea lă d in t r e geomet r i a cuvân tu lu i ce leb ru şi conf iguraţ ia s t r â m b ă a suf le tu lu i meu , în z iua sosirii ca şef a fostului m e u coleg de pol i tehnică Damasch in L e a h u . Ce om m i n u n a t ! Ce om, d u p ă p rop r i a - i expres ie , s luj i tor al în ţe lepciuni i şi d r e g ă t o r al t u t u r o r d r e p ­tă ţ i lor . M'a recunoscu t în h a i n a mizeroasă de lucră tor , m ' a îmbră ţ i şa t , apoi m ' a des ­cusut d in toa te i ţe le suf le tu lu i m e u — şi po t r iv i t da ru lu i său de om duios cu gând dulceag ca m a r m e l a d a de dude , m ' a că ina t „lege a r t i s " şi imed ia t s'a î n v e r ş u n a t cu dragos tea pe mine , ca g r ă d i n a r u l cu cuţ i toa ia pë crengi le l e m n u l u i râios.

— D r a g ă Tit (în ac tu l m e u de n a ş t e r e s u n t înscr is Ti tus , da r el în acelaşi e lan de t a n d r e ţ e , s imte nevoia să m ă mângâ ie ) în ha lu l ăs ta te găsesc?

E u r idicai d in u m e r i . Vezi bine, el t r ă i a po t r iv i t vechiu lu i adagiu : „Cu furnica la m u n c ă şi cu

i epure le la somn" . — C u m ? T u să p ierz i t i m p u l d o r m i n d şi nefăcând n imic ? — D u p ă c u m vezi ! A t u n c i b u n ă t a t e a Iu i se răsuc i du re ros ca osul în s t r u n g u l de t o r t u r ă , şi cu

ochii în lăc r imaţ i , m ă ce r tă ca p e u n ne rod şi desmet ic ce e r a m . — Asta- i cu neput in ţă . . . O să- ţ i r a t ez i v iea ţa d o r m i n d şi nefăcând nimic. . .

N u m ă las p â n ă ce n u - ţ i t rec i pro iec tu l , să t e văd oda tă inginer .

435

© BCU Cluj

Ridicai d in nou din u m e r i . Sălbăt ic ia şi t r â d ă v i a m ă t âmpise ră . P e u r m ă ră spunse i î n t r ' o doa ră :

— E b ine şi aşa... D a r L e a h u e ra u n om b u n şi in imos. El îşi înă l ţ a n u m e l e său b u n pe cele şapte

co lumne ale în ţe lepciuni i şi t r ă i a po t r iv i t p recep te lo r evanghel ice . Ca a t a re , el se apleca a sup ra ce lu i căzut şi n u admi t ea ca p o m u l b u n să dea roade re le . P a s ă - m i - t e roade le me le e r a u rele.

P e n t r u a m e a izbăvire , L e a h u şi-a ales din c ă m a r a suf le tu lui său u n t d e l e m n u l a r t e i şi p ipe ru l filosofiei, să m ă înmoa ie m a i în tâ i ca pe o maca roană , şi să m ă iu ţească apoi ca a rde iu l .

Şeful m e u — sus ţ ine el — este u n exce len t violonist . Din nenoroc i re ins t ru­m e n t u l ăs ta pisicos îmi t r ans fo rmă t im pane l e u rech i lo r în p e r n i ţ e de ace. Vioara în orches t ră , e obl iga tor ie ! C u r a t i n s t r u m e n t de t o r t u r ă ! Delà u r e c h e ch inul se p r e l u n ­geş te în to t t r u p u l . P a r c ă u n călău sadic îmi t r emolează c 'un vârf de scobi toare pe f i r işoarele nervoase , p r e p a r a t e ca la disecţie (aş înscr ie în is tor ia to r tu r i lo r p rocedeul sub d e n u m i r e a de mando l ina ana tomică) . Şi asta în pasagi i le cele m a i nobile , p e corzile sol şi r e . D a r când o lua în v ib ra to în t ins pe mi, a tunc i p a r c ă - m i tă ia f icatul c 'un fir de păr , d r e p t şi fat idic, cum se t a ie m ă m ă l i g a cu u n fir de aţă .

D a r violonis tul ! Cea m a i ca raghioasă a r ă t a r e din g răd ina lu i D u m n e z e u ! Cu v ioara la gât, cu m â n a d r e a p t ă ag i ta tă d in cot şi cu a r ip i le f racului fâlfâind, v iolo­n i s tu l aduce cu acea insectă n u m i t ă Că lugăr i ţ a (Mantis religiosa) în t r ' o pa te t ică dec la­r a ţ i e de dragos te .

D a r aci, u n corect iv rab ia t ice i me le furii . F i indcă e b ine să se şt ie de ce n ' a m d i n a m i t a t s ingura fabr ică de vior i d in ţa ră , şi n ' a m î m p l â n t a t şişul cu l a m a sub ţ i r e şi v ib ran tă , cât coarda or ib i lu lu i i n s t r u m e n t , p r i n vârful in imii u n u i m a e s t r u violonist . F i indcă î n t â m p l a r e a a făcut s 'aud Sona ta V l - a de Bach (în m i major) , sona ta p e n t r u v ioa ră solo. P u r ă î n t â m p l a r e ! Brezoiu, noap t e de v a r ă ! Ceilal ţ i colegi de excurs ie sun t la b e r ă r i e ! Eu ră tăcesc p e s t radă . Deoda tă r ă m â n locului . I n t ăce rea sa tu lu i (cel ma i b a n a l sat d in ţ a ră ) o v ioa ră solo ! Aş v r e a să plec şi to tuş i t ă lp i le p ic ioarelor m i s 'au f ixat de p ă m â n t ! Nici o for ţă de pe p ă m â n t n u l e -a r pu t ea deslipi . Imobil , ascult. . . Nu, n ' a scu l t ! Ci r esp i r ! Resp i r sune te le , ca re s imt că-mi t r ec din sânge în in imă. I n i m a e n u m a i l umină .

Când muzica a înceta t , nebun , a m da t b u z n a în casă. A m găsi t o fată cu v ioara î n mână . .

— Domnişoară , ce-ai cân t a t ? — Sona ta a VI de Bach . N u m a i a c u m îmi dădu i s eama de necuv i in ţă şi î ngă ima i o scuză. — Ier ta ţ i -mă. . . d a r a fost a t â t de minuna t . . . Şi p lecai la câ rc iumă ! Aci l ă u t a r u l îi zicea : „A u plecat Ol ten i la coasă". Cole­

gul m e u Costică Pe t r e scu e r a Brezean . Mă măr tu r i s i i lui . — A t e r m i n a t conse rva to ru l la Bucureş t i . P ă c a t că e a t â t de h â d ă ! — H â d ă ? făcui eu. Mi s'a p ă r u t d iv ină . . . — Păi , n ' a i văzu t -o ?... Şi t a t ă - s ău e cismar.. . Muzica ei mi rosea a iuft. P e u r m ă m i - a m c u m p ă r a t patefon, i a r discoteca m e a s'a r e d u s la o s ingură

piesă : Sona ta Vl -a . Ce muzică c iuda tă ! D u p ă u n p r e l u d i u g r a v şi sever ca u n pe r -p e t u u m mobile , u r m a z ă n u m a i dansu r i : Loure , gavota , două m e n u e t e , o b o u r r é e şi o

436

© BCU Cluj

gigue. N u voiu încerca să expl ic muz ica lui Bach ! N u m a i proşt i i t r a n s p u n anecdot ic , l i t e r a r sau filosofic muzica . Măr tu r i sesc cinsti t , n ' a m înţe les de ce Bach a ales u n pe r -p e t u u m mobi le ca pre lud iu , da r sun t s igur că dansur i l e lu i Bach n ' a u fost scr ise p e n t r u jocul păpuşi lor , ci ca să e x p r i m e p e r m a n e n t u l d in lume , r i t m u l : iar p r i n fo rma lor a rmon ică şi p r i n s u p r a p u n e r e a şi r igoarea desenur i lo r melodice, imuabi lu l , adică a r ­monia . Din sune t e l e sonate i lu i Bach, v ioa ra se na ş t e d in nou ! Se deş teap tă la a l tă vieaţă , la a l tă ar tă . . . Cu ce semnif icaţ ie ? N ' a ş p u t e a spune ! F i indcă n imic n u e ma i depa r t e de muzica lui Bach decât pa l av ragea l a (sub difer i tele ei fo rme : re tor ică , decla­mato r i e , p l ângă rea ţă , oftată, etc . etc . etc.). D a r b inefăcă toru l meu , Damasch in Leahu , n u cunoş tea sona ta de Bach, şi p e n t r u pur i f icarea mea , îmi se rvea „Souven i r " d e Drd la şi „Z igeune rwe i se" de Sa rasa te .

In al doilea t i m p al t r a t a m e n t u l u i său de or topedie sufletească, după ce m ă să ­punise b ine cu c lăbucul sonor al vioarei , t r ecea la masa ju l e legant al ve r su lu i . Aci, a l tă m e t e a h n ă a păcă tosu lu i m e u suflet ! Ver su l l ir ic îmi p roduce g r e a ţ ă şi o sensaţ ie penib i lă de gol la l ingur ică şi de icneală ca a r ău lu i de m a r e . (Vezi bărc i le delà d i s t r ac ­ţ i i le amer icane , din Moşi) Şi as ta de pe v r e m e a servic iului mi l i ta r . A tunc i l ua sem obi ­ceiul să citesc camaraz i lo r me i de a r m e în repaosul d in t r e pansa ju l ( ţesălarea) cailor şi ins t ruc ţ i a că lă re ţu lu i , „Micul dor" . Le făcea a t â t a p lăcere ! P e s e m n e că l ir ica „Micu­lu i do r " s'a inf i l t ra t în suf le tul meu , ca fumul de măse la r i ţ ă în d u r e r e a de măse le .' S u n t comple t insensibi l la f rumuse ţ i l e poetice.

Când Leahu , îndu lc indu-ş i ochii a lbur i i ca n i ş te bomboane fondan te ga ta să se moaie , rec i ta :

„Ge-ţi l ipseşte să fii înger — ar ip i lungi şi cons te la te" . E u r â n j e a m d i n t r ' u n ochiu : — Micul dor.... (Nota bene : n u se r â d e în ba t jocură decât cu u n s ingur ochiu; cu doi î ţ i v ine să

p lângi oameni lo r de milă) . Sau când cu a m â n d o u ă mâin i l e pe in imă, îşi bă l ăbănea t r u p u l subţ i re l pe p i ­

cioarele lungi , d u p ă s i s temul t enor i lo r în t r a n s ă amoroasă : „Mets ton front su r m o n front et t a m a i n d a n s m a m a i n Et fais-moi des s e r m e n t s que t u r o m p r a s d e m a i n "

s i m ţ e a m c u m ochiul t r eaz puf ăe c a a p a r a t u l de Flit , şi îmi z iceam : — „Micul dor" . L e a h u e şi a d m i r a t o r u l lu i Goethe . P e n t r u ve r sur i l e T i t anu lu i a r e o a t i tud ine

specială : a t i t ud inea m â n d r ă şi eroică a p rofe tu lu i Isaia de pe t a v a n u l Capelei S ix t ine : capul î n t r ' o pa r t e , ochii de impera to r , ca r tea de v e r s u r i în m â n a s tângă şi a r ă t ă t o r u l d rep t că t re f run te în t r ' o m i ş c a r e s imbolică de magni f icenţă in te lec tua lă . Ii l ipsea r o ­chia g rea în d rape r i i şi n i m b u l de pe cap, s t r âns cerc pe f runte , ca u n „fi let" d e păr .

„De ce-mi î n d r e p t ia r m â n a sp r e h â r t i e ? N u m ă î n t r e b a iub i te aşa deschis" x ) .

A c u m înch ideam ochii de tot, r id iculu l se prefăcuse pa r că în căluşel de ru le tă , a l e rgând în cercuri , cercur i , d u p ă ca re eu s t r i gam :

— Micul dor , micu l dor, micu l dor... Şi aşa cu t o a t e ve r su r i l e ce lebre : r o m a n e , f ranceze, g e r m a n e sau engleze. F i indcă oda tă a m auzi t p a t r u ve r su r i ! N u m a i p a t r u . Şi în ce î m p r e j u r ă r i ? Ne

ma i pomeni t de s t r an i i ! In n o a p t e de războiu, p i e rdu t de un i t a t e , r ă t ăc i to r p r i n coclau-

1) Traducere: Ion Sân Giorgiu,

437

© BCU Cluj

r i l e m u n ţ i l o r ! I n d e p ă r t a r e , bă t a i a t u n u r i l o r pe or izont a funda ţ i nu tu l c a ' n t r ' u n lac de l iniş te . P ă d u r e a sta nemişca tă şi nemişca t ă e ra şi i a rba pe paj iş t i . Doar u n zumzet — bondar i , viespi , g ă r g ă u n i — îmi u r m ă r e a r o t u n d şi m ă r u n t paşii . Nu şt iu de ce m i - a m amin t i t de p re lud iu l de Bach : aceeaşi impres ie de p e r p e t u u m mobi le ( I a r sp re cer, s te le le se dep lasau în nobi le mişcăr i r i tmice cu vâr fur i l e pomilor . E r a a t â t a bo ­găţ ie în s i n g u r ă t a t e a asta , încâ t orice s en t imen t de frică d ispăruse . In a t a r i î m p r e ­j u r ă r i po ţ i î n t â ln i orice să lbă t ic iune , da r pe om, n u ! O m u l n ' a r e ce căuta , e p r ea b a ­nal . Te găseşt i p e t r e a p t a de u n d e po rneş t e eroul , s fântul , amantul . . . . Şi î n t r ' adevă r , în cea d in tâ i po iană l -am găsit . E r a u n p r e o t r ăn i t . Toa tă l u m i n a ceru lu i cădea asu-p ră - i . I n bă ta i a acestei l umin i l -am cunoscut . E r a groaznic de desf igurat . U n a din acele ba t jocur i a le plăgi lor de războiu ! P ie lea capulu i despr insă de pe ţeas tă îi s ta r ă s f rân tă p â n ă pes te ochi, ea în scalpul sălbat ici lor . Nici u r m ă de ochi, nici de urechi , i a r m a x i l a ­ru l sdrobi t p â n ă ' n cerul gur i i , a r ă t a n u m a i oase şi c a r n e vie.

— Pr i e t ene , î ţ i pot fi de a ju to r ? El t r e să r i . P a r c ă n u se a ş t ep ta la o voce omenească ! T rupe le noas t re de m u l t

pă răs i se ră poziţ ia . — Pr i e t ene , aş v r e a să- ţ i s t au în ajutor. . .

„S t inge -mi l u m i n a ochi lor : t e pot vedea Acoperă -mi u rech i l e : t e aud uşor . F ă r ă picioare, că t re t i ne pot u m b l a Şi fără g u r ă pot să te implo r 1 ) .

Ce d a r căpă tase aceas tă g u r ă sfâr t icată , t oa t ă n u m a i schele t şi c a rne vie, să r e ­cite a t â t de grav , a t â t de sigur, şi a t â t de cupr inză to r ? O m u l ăs ta m u r i b u n d t ră ia şi n ă ­dăjduia m a i m u l t decât mine , cel viu.

— Spune -mi , p r i e t ene , po t să- ţ i fiu de a ju to r ? — Du acest r ă v a ş ei... ei... — II vo iu duce . Ce b ine îmi d a u seama şi azi. Cuvin te le lu i e r a u vii, a le me le m o a r t e , g â n d u l

lui n u m a i lumină , al m e u n u m a i î n tune rec . Eu r e p e t a m fraze s te reot ipe din cu t iu ţa mora le i cu ren te , el le asp i ra d in culmi le m a r i l o r năde jd i .

— D u ei r ă v a ş u l meu. . . Ei... D a r nu - ş i p u t u t e r m i n a vorba . U n su râs pâ lpâ i pe res tu l de chip, ca o resp i ra ţ i e

superf ic ială şi subt i lă . Aşa îşi de te sfârş i tul . Şi deoda tă văzui p lesn ind pe carul încă luminos , o s tea . Ciudat! In cl ipa aceea aş fi j u r a t că s t eaua e ra t o t u n a cu su râsu l său.

F a p t e că de a tunc i n u ma i citesc poezii. L a ce bun ! Cele p a t r u ve r su r i îmi sun t dea juns pe v iea ţa în t r eagă .

O! D a r Leahu , în a r sena lu l său t e rapeu t i c , a r e şi l eacur i (decocte, infuziuni , pomezi) din alt ra ion al magaz inu lu i de ş t i in ţe un iversa le , d in r e c e p t u r a filosofiei. De da t a as ta încerca i o mişca re de r ăzv ră t i r e .

— Filosofii sun t n i ş te ş i reţ i . I au adevă ru r i l e D o m n u l u i La Pa l ice şi le îm­bracă cu clopoţei şi cu zorzoane de h â r t i e colorată . Is ş i reţ i ca acei m a î t r e s d 'hotel , ca re la rasolu l cu mujde iu de u s t u r o i u îi spun : „Bouil l ie de boeuf p a t r i a r c h e " , şi la s p u m a de a lbuş : „ C r e m e à la P r incesse lo in ta ine" . -

— D r a g ă Tit, făcu el s t r â m b â n d u - ş i gura , pa rcă i-aş fi sfredeli t u n d in te să­nă tos cu freza den t i s tu lu i , c u m vorbeş t i aşa?

D a r eu m ă ţ i n e a m pe poziţ ie .

— A m ascul ta t oda tă p e u n filosof d i se r t ând despre celebra voin ţă a lui Scho-

1) Traducere : Maria Bănuş

43»

© BCU Cluj

penhauer . . . Tre i o re în t r eg i m ' a ame ţ i t de cap, ca la u r m ă să -mi demons t reze , că „vo­i n ţ a " lu i S c h o p e n h a u e r e to t u n a cu v iea ţa vege ta t ivă . Pă i a tunci , nenişoru le , de ce nu dai t a c â m u l p e faţă şi o iei cu ocolişuri şi p e radicale?. . .

L e a h u se ind ignă de v u l g a r i t a t e a t onu lu i m e u : — D r a g ă Tit, n 'o l ua prosteş te . . . N u vorb i „à la l égè re" de ceea ce e m a i m i ­

n u n a t în lume , de g â n d i r e a filosofică. P e u r m ă îmi dădu i s eama că t r e b u e să tac . L e a h u îmi e ra super io r la slujbă.. .

şi p e l ângă toa t e voia omul să m ă şi izbăvească de păca tu l ignoranţei . . . — Filosofia t e duce p â n ă ' n esen ţa lucruri lor . . . I a t ă de p i ldă Nietzsche. . . Acest

genia l filosof a descifrat ce le două ins t inc te f undamen ta l e ale omulu i : ins t inc tu l d io­nisiac şi ins t inc tu l apolinian. . . Totul , d a r absolu t to tu l în a t i tud inea , ţ i n u t a şi com­p o r t a r e a insului , se r e d u c e la an t agon i smul dionis iaco-apol inian.

î m i p ă s t r a m ch ipu l cel ma i ser ios d in lume , d a r suf le tu l m e u chicotea. î m i amin­t eam de P e t r a c h e Ţicală delà noi d in Dărmoa ia -Po ia t e i . O m u l ăs ta avea mi s iunea e x ­t r a o r d i n a r ă — ca efect social, ca demons t r a ţ i e e x p e r i m e n t a l ă şi ca î n ă l ţ a r e de g â n ­d i re — să desfudulizeze, ( t e rmen c rea t ad -hoc p e n t r u in te resu l cauzei filosofice) porci i .

— Ui te d u m n e a t a , d o m n u l e Ti tu le , filosof a Ţicală, v i e ru l e n e b u n ca o cu rcă beată , iar porcu l cumin te , să faci icoană din el.

I a r sufletul m e u chicotea n e b u n : „Vieru l e dionisiac, i a r porcul apolinian'- .

n

A m cunoscut d in nou l iniş tea şi fer ic i rea în ziu& când nedo r i t u l m e u b inefăcă tor a p leca t la Bucureş t i , p e n t r u u n concediu de t r e i luni . Cand ida o m u l la „ca ted ra d t m a ş i n i " delà Pol i tehnică , şi t r ebu i a să-şi p regă tească t e r enu l . La p l eca re m i - a ţ i nu t o vo rb i r e p l ină de î n v ă ţ ă t u r i , şi b ine în ţe les n ' a u i t a t să -mi a r a t e d r u m u l în ţe lepciuni i şi poa r t a îngus tă delà capă tu l ei, deschisă sp re l ivada fericiri i .

— Cine iubeş te în ţe lepc iunea , spunea el cu Solomon, b u c u r ă pe t a t â - său şi cine umb lă cu desf râna te le îşi p r ă p ă d e ş t e ave rea .

î m i po t r iv i sem u n obraz p u r ca o foaie de h â r t i e şi o u i t ă t u r ă p ro fundă ca două pe te de cerneală , da r de sub coada sp râncene lo r spânzu ra u n g â n d drăcos şi p l in de chichi ţe , ga ta la or ice b les temăţ ie .

— Ce a r e ăsta , îm i z iceam eu, cu t a t a m o r t de douăzeci de ani?. . . Şi ce d racu de ave re o fi văzu t la m i n e ? Cât despre desfrânate , i a tă u n capitol , care pa re -mi - se nu i n t r ă în dia lect ica lu i de asceză !

— Nu c ru ţ a pe fiul t ă u de pedeapsă , căci dacă îl loveşt i n u moa re . î ncă u n d a r d in acelaşi codice de în ţe lepc iune . Apoi m ă îmbră ţ i ş a şi plecă. I m e d i a t îmi scosei ha ina (în faţa lui t r ebu i a să m ă po r t decent) , îmi puse i b luza

de m u n c i t o r şi m ă lăsai vechei şi sp lendidei me le pa t imi , de a n u face n imic . I a r când noap tea sosi, plecai în m u n ţ i . Urcând , c ă u t a m să uit... să u i t toa tă f i lotimia po veţe lor lu i de cinste şi adevăr . R ă s t u r n a r ă m i n t e a în d r u m , ca pe u n sac de făină deschis la gu ră . U n s ingur gând : să dorm.. . să d o r m cât m a i adânc , s 'a jung u n a cu p ia t ra râu lu i , să m ă ba t ă v â n t u l şi ploia ca pe s tânca mun te lu i .

E d rep t că L e a h u m ' a c ru ţ a t de t o r t u r a discuţi i lor şt i inţifice. Es te o del ica te ţe de ca r e în veşnicie îi voiu fi r ecunoscă to r ! Şi cât a r fi fost de s implu în m u n ţ i i aceştia,

439

© BCU Cluj

u n d e cerul , spuzi t de s tele , a lcă tu ia m e r e u p r e t e x t p e n t r u o vas tă des făşura re de e r u ­diţ ie. D a r se vede că p rocedeu l lu i de per fec ţ ionare s'a încâlci t în c re ie ru l m e u ca g h e -motocu l de b r u s t u r e î n b a r b a u n u i Ovre iu .

Cons t a t am o n e m a i p o m e n i t ă încurca lă min ta l ă . D in toa te tuf işur i le m e m o r i e i îm i soseau bana l i t ă ţ i l e reco l ta te în cursu l ani lor

d m căr ţ i le de l iceu şi cele de popu la r i za re . L u m i n a delà soare p â n ă la noi n e soseşte în opt m i n u t e (300000 k m . p e secundă) , da r l u m i n a delà s t eaua polară , în 45 d e ani . S a u : D i a m e t r u l Căii lac tee e de 300000 de an i lumină. . . Şi aşa mereu , m e r e u , cu toa t e aces te da te as t ronomice . S a u invers , î n l u m e a inf in i tes imală : o moleculă de h id rogen cân tă re ş t e o t r i l ion ime d in t r ' o t r i l ion ime de g ram, şi î n t r ' u n m i l i m e t r u se găsesc t r e i ­zeci de mi l i a rde de mi l i a rde de molecu le , Ha l t ! Aci moftologia macrocosmică se î n ­t â lneş te c u moftologia microcosmică .

F i indcă n u cred n imic din fantezi i le-capr ic iu a le învă ţa ţ i lo r care p r ivesc l u m e a pr in l u n e t a u n u i vârf de creion.

E t p o u r cause ! Mă r e v ă d elev în clasa doua de l iceu. — Ca să d e m o n s t r ă m că două t r i u n g h i u r i ca re au o l a t u r ă egală î n t r e două

ungh iu r i egale, sun t egale, face d o m n u l Vân tu , profesorul de ma temat i c i , l u ă m u n t r i ungh iu A B C şi apoi u n al doilea t r i u n g h i u A' B ' C . . A c u m s u p r a p u n e m t r i ungh iu l A' B ' C pes te t r i u n g h i u l A B C .

Ungh iu l A este egal cu A' , u n g h i u l B es te egal cu u n g h i u l B ' , l a t u r e a A B se su ­p r a p u n e l a tu r i i A'B' . . . ca a t a r e .

— D o m n u l e profesor , m ă r idic eu, pă i cum să n u se s u p r a p u n ă , dacă D u m ­neavoas t r ă le-a ţ i făcut egale. .

Profesoru l holbează n i ş te ochi de bufn i ţă şi apoi m ă în f run tă : — Stai jos , măgaru le . , . Te-a i găsi t t u ăi iscusit... Şi a m s ta t jos . D a r u n colţ ascuţ i t , ca vâr fu l t r i u n g h i u l u i A ' B ' C , mi s'a înfipt

în suflet . P e n t r u ce m a r a f e t u l ăs ta m a t e m a t i c , să demons t rez i ega l i t a tea u n o r e l e m e n t e pe ca re t u le faci egale ?

I a t ă - m ă î n t r ' a şasea reală , la r ezo lva rea s i s temelor de ecuaţ i i ! Tibiş i ru l ciocane m ă r u n t pe tab lă . D e m o n s t r a ţ i a cu rge ca botezul v inu lu i : to t m a i di luat , to t ma i apă. Deoda tă D o m n u l Viforeanu, profesorul de a lgebră , se opreş te şi cl ipind m ă r u n t p r in s t ic le le ochelar i lor :

— A c u m faşem u n ar t i f iş iu de calcul... I a r eu de colo, p ro tos : — D o m n u l e profesor, eu n u v r e a u cu ar t i f ic iu de calcul.. . Să -mi rezolvaţ i ecuaţ ia

băbeş te , pe degete. . . D o m n u l Vi foreanu a con t inua t să cl ipească m a i r ap id d in p leoape . — Mata , t inere. . . eşt i u n recalc i t rant . . . S u n t s i s t eme de ecua ţ ie care t rebuesc

r eduse p r in art if iciu de calcul la o fo rmă cunoscută. . . Nu fii reca lc i t rant . . . U n al doilea cuiu. Şi cu aces te două be teşugur i , a m m e r s p â n ă la sfârş i tul l i ­

ceului , m i - a m lua t baca l au rea tu l , a m u r m a t pol i tehnica , i a r când să -mi t rec pro iec tu l p e n t r u diplomă, a m da t d racu lu i tot... şi m a t e m a t i c a şi ş t i in ţa şi tehnica. . . f i indcă p r e ­t u t i nden i găseam n u m a i artificii d e calcul şi t e o r e m e care d e m o n s t r a u ega l i ta tea u n o r t r i u n g h i u r i egale.

* * P a r f u m de fer igă a lbă şi zumze t de gă rgăun i ! Fer iga-a lbă , s imbolul iubir i lor

credincioase, şi gă rgăuni i , s t r echea creer i lor n e b u n i . Pa rcă , ma i m u l t decât feeria î n -

44°

© BCU Cluj

conjură toare , îmi b a r a u d r u m u l ! Ca re feerie? Care d r u m ? Doar s t a m în t ins p e ţ ă r m u l lacului , cu ochii spre cer , în n e p u t i n ţ a de a înch ide p leoapele . E g rea m u n c ă de a n u face"nimic, da r şi m a i g rea cea de a do rmi după pofta in imi i me le .

Ah! Aceste stele o r ându i t e în constelaţ i i fantast ice , c o n t u r a t e pe m a r e a frescă a f i rmamentu lu i . . .

Oa re ce vo iam? D e ce d o r e a m somnul? L u m i n a e r a p r e a t a r e , p r e a concretă. . . m ă s u p ă r a cerul ăs ta os ten ta t iv ! E sufi­

cient să s t r âng i p u ţ i n pleoapele , şi î n t r e g f i r m a m e n t u l să- ţ i a p a r ă bana l ca u n ga ­l a n t a r de b i ju t ier . D in n o u aceeaşi t ragedie! Traged ia au ten t i cu lu i ! Ia tă m ă r e ţ e l e şi fantas t ice le cons te la ţ iuni , p re făcu te în podoabe de sticlă colorată!

O a r e ce vo iam? De ce d o r e a m somnul? Răspunsu l e ra l impede . Să fiu s ingur, să cunosc absolu ta s ingură ta te . . . Să s imt tăcerea , să p r ind absolu ta tăcere. . .

O! Te-a i scăpa t de silnicia îndele tn ic i r i lor zilnice (atât de r eduse la mine) şi te -a i ascuns în t r ' o v ă g ă u n ă de m u n t e ! Ai î n d e p ă r t a t f rumuse ţea cân t a t ă de ve r su l şi a rcuşu l lu i Leahu! D a r n u eşti nici s ingur şi nici l inişt i t ! I ţ i vâ jâe în m i n t e pa te fonul ş t i inţei , a r t e i şi filosofiei! Discoteca e boga tă şi L e a h u a r e gr i jă să sch imbe des plăcile! Cât e de frumos, de au ten t i c zumze tu l gă rgăun i lo r ! Da! II s imt d e a s u p r a m e a cuib b inecuvân ta t , în locul afur is i tu lu i resor t s t r âns de man ive l a şefului meu! In fine ai opr i t pol i loghia vorbei ! U r m e a z ă a c u m pr igoana dorur i lo r ! L e - a m crezut p i e rdu t e în n e g u r a depăr tă r i lo r ! Şi ia tă - le în cavalcadă n e b u n ă : cursa zăpăci tă d u p ă iubi re , s m u n -ci tur i le invidiei , para l iz ia înfricoşării . . . Roiul s'a aşezat p e faţă. O! Dar n u e forfotă duşmănoasă împo t r ivă -mi , ci n u m a i l umină ! N u m a i flori de lumină !

î ncă u n pas! Trebu ia să m ă scap a c u m de pova ra imagini lor ! Văd pe ca ragh io­sul P a n în fugă pe f i ravele- i p ic ioare de ţ ap , în u r m a f rumoasei S y r i n x . T rec acum, abia a t i ngând p ă m â n t u l , n imfele pe u r m a încân tă to ru lu i Marsyas ! Şi ia tă pe frumosul Cypar i ssus în dulce hâ r jonea lă cu micu ţ a lui cerboaică.. .

A c u m m i n t e a m i - e n u m a i ro iu luminos! D a r ce feerie... E cerul , ceru l adevăra t , ca re n u e nici văpă i de foc, nici st iclă colorată , nici suspin liric... ceru l î n t r e g coborî t în ro t i r e p u r ă . N u e o mişca re as t ronomică , n u e o mişca re a tomică! E mişca re ade ­v ă r a t ă !

Şi d in t roda t ă to tu l a d i spă ru t ! U n efluviu, u n parfum. . . p a r f u m u l ferigii a lbe ! Lumin i l e ochilor mi s 'au s t ins , pes te auz s'a aşezat u n voal uşor! U n d e m ă găsesc? Ia tă că l u m i n a ochi lor m i - e st insă, şi to tuş i văd. Urech i le îmi sun t acoper i te , şi to tuş i aud. S u n t fă ră picioare, sun t p r eo tu l căzut , u i t a t şi pă răs i t în noap tea de războiu. . . N ' a m mâni , şi ce s igur pipăi. . . Mă găsesc în t r ' o cetate. . . î n cea ma i p u t e r n i c ă c e t a t e . . ce ta te mai solidă ca oţelul , p i a t r a şi d i aman tu l , ce ta tea sunetelor . . . ce ta tea cu bolţ i le în t inse îna fa ră de t imp , delà a s t ru la as t ru , cu g â n d u l delà suflet la suflet. î m i aud glasul! A u d şi r ă spunsu l ! Glasul m e u şi g lasul celui lal t se îmbră ţ i şează la marg in i l e acestui un ivers ! Căci es te u n a l t u n i v e r s ! In cl ipa as ta n u m ă înşe l ' F i indcă a u d fără urechi , văd fără ochi şi iubesc fără t r u p . Tră iesc alt spa ţ iu şi al t t imp. . . Un ive r su l clipei e te rne , un ive r su l iubirii . . .

— Scoală- te , somnorosule . . . Reven i rea a fost dure roasă . Mi -am t r a s scalpul de pe ochi, la loc pe ţeas tă ,

m i - a m po t r iv i t u rech i l e sub t â m p l e , m i - a m p ipă i t p ic ioarele — Dacă n u v e n e a m la t imp , t e o m o r a u gărgăuni i . Viespi le as tea s u n t foar te

veninoase . Poţ i î n n e b u n i de m u ş c ă t u r a lor.

Dac 'aş fi au to r de n u v e l e fantas t ice , aci a r t r ebu i să-mi plasez efectul : Şi a n u -

*

© BCU Cluj

m e : de inelul din m â n a s t ângă mi se pr insese u n rubin , adică o stea. O! Dar p e n t r u şmecher i i ăştia, n ' a m nicio s t imă! Să fiu crit ic, cu gâ rbac iu l i-aş fugări d in a rena ar te i , u n d e n ' a u ce c ă u t a decât poeţ i i şi pa r t i zan i i a r t e i p e n t r u a r t ă .

L e a h u se în torsese p e n t r u o scur tă inspecţ ie . E r a ferici t : avea toa te şansele să fie n u m i t profesor. Şi în t i m p ce-mi n u m ă r a vo tu r i l e p e n t r u şi vo tur i l e contra , şi îmi poves tea toa te l uc r ă tu r i l e şi combinaţ i i le făcute ca să a ibă u n a n i m i t a t e , gândur i l e me le e r au depa r t e . P e n t r u p r i m a oară a v e a m s iguran ţa că t r ă i sem aevea! Nu fusese vis! Nu fusese delir! Ci adevăr ! P ipă i sem ceva ma i concret decât mater ia . . . Aflasem ştiinţa. . . a d e v ă r a t a ş t i inţă, cea de d e a s u p r a sper ie tor i lor as t ronomice , cea de dedesub tu l for­mule lo r ma tema t i ce , cea de dincolo de specula ţ i i le filosofice.. N u m ă înşe lam! T e m e ­iul s iguran ţe i me le era de nesmin t i t ! P ă m â n t u l s imţur i lo r noas t r e e u n imens art if iciu de calcul.. .

I I I .

P roas te sun t femei le! I a t ă u n adevăr necontes ta t ! Da r s tup id e b ă r b a t u l care se î nc rede în ele! As ta - i a l t adevăr !

Nevas t a m e a e ra moaşă . Şi o iubeam.. . o i u b e a m cu toa tă convingerea u n u i suflet p e n t r u ca re au t en t i cu l es te s ingura lege. Şi o chema Frosa . Ce mese r i e m i n u ­n a t ă : moaşă! Şi ce n u m e m i n u n a t : Frosa. . . F rosa Pân tece l (după n u m e l e m e u pa t ronimic) .

D a r în t r ' o zi v ine la m i n e şi, cu o gra ţ ioz i ta te p u ţ i n obişnui tă ţ i nu t e i me le s e ­vere , m ă s ă r u t ă şi îmi s p u n e :

D r a g ă Pântece l , ţ i - a m făcut o surpriză. . . o e x t r a o r d i n a r ă surpriză. . . m ' a m inscr is la medicină. . .

E u s imţi i c u m m i se t u r b u r ă ochii. — Da! Dragă Pântecel . . . A m da t d i fe ren ţa de liceu, baca lau rea tu l , şi i a t ă - m ă

medicinis tă . . . Şi îmi în t inse caie tul de cu r su r i pe care citii: Eufrosina Pân tece l , s t u d e n t ă In

med ic ină . Ch ia r în clipa aceea a m plecat de acasă, da r n u plecat ca oameni i î n t r eg i la

min t e , ci fără pă lăr ie , fără pa l ton , fără bagaje. . . şi dus a m fost. A tunc i m i - a m găsit a d e v ă r a t a - m i vocaţ ie : s u p r a v e g h e t o r la Căi le fera te .

Şi to tuş i nu m ' a m î n v ă ţ a t min te . S u p r a v e g h e a m lucru l . At r ibu ţ i i l e me le e r a u foar te s u m a r e . Doi conductor i tehnic i aveau î nc r ed in ţ a r ea opera ţ iun i lo r m a i del ica te : ba l izarea liniei, m ă s u r a r e a ungh iur i lo r , aşezarea r e p e r u r i l o r la vâr fur i l e de ungh iu r i , apoi p iche ta ju l liniei, t r a s a r e a cu rbe i . Eu e x e c u t a m modes t a opera ţ i e : n i v e l m e n t u l t r ansve r sa l . Eu, vo rba vine... F i indcă munc i to r i i luc rau , i a r eu p r i v e a m cu ochii ş terş i la a p a r a t u l de nivelat . . . I a r g â n d u r i l e m e l e e r a u depa r t e , înapoi , pe u r m a descoper i r i i făcute . Descoper i sem u n u n i v e r s nou! As ta e ra ceva s igur . U n . u n i v e r s p ro iec ta t în infinit de u n om, de energia lu i de gând i r e ! D a r n u u n u n i v e r s fan tomă, me ta fo ră sau simbol, ci u n u n i v e r s rea l , concret , ce p u t e a fi cunoscut de une l t e le vieţii . . . a le vieţ i i de dedesub tu l s imţur i lor , . .

P r i n u r m a r e îna fa ră de n e n u m ă r a t e l e un ive r su r i a le c rea ţ iun i i or iginale , sun t a l te le svâr l i t e în infinit de om! D e as ta e r a m a c u m s igur! î n t r e b ă r i l e se î m b u l z e a u

442

© BCU Cluj

însă m a i d e p a r t e în r ă spân t i a a t â t de îngus tă a minţ i i ! Acest un ive r s , e ra oa re a l lui Rilke? Sau al acelui nefer ic i t p reo t , r ă n i t şi pă răs i t în t r ' o noap t e de războiu? Şi celă­lal t glas, g lasul sune te lo r insonore?. . . E r a r ă spunsu l lui D u m n e z e u sau glasul unei. . .

Tocmai a tunc i îşi făcu apar i ţ i a ea! O chema Pia Anton ina , şi, imbeci lu l de mine , am crezut -o! A m crezut-o , după

expe r i en ţ a cu Eufrosina Pân tece l ! E r a pictor.. . Venea în m u n ţ i să cerceteze n a t u r a , şi păcătosul , care subscr ie acest m e m o r i u % a u i t a t că t ruf ia es te ox igenul sufletesc al femeii , şi n u şi-a lua t l u m e a în cap ma i îna in te să i se î n t â m p l e dezas t ru l .

T r e b u e să recunosc însă, că Pia An ton ina avea o concepţ ie or ig inală şi î n d r ă s -nea ţ ă despre a r t a p ic tur i i .

— Art i ş t i i m o d e r n i s 'au d e p ă r t a t p r ea m u l t de n a t u r ă , ei încearcă să e x p r i m e ceea ce e i nexp r imab i l p r i n fo rmă şi coloare: du ra t a , t impul . . . Or, n u m a i muzica este o r e p r e z e n t a r e a t impulu i , o r e p r e z e n t a r e de durată . . . Cu toţ i i încearcă o p i c tu r ă m u ­zicală... Să n e î n toa r cem la formă, adică la contur , şi să c ă u t ă m a o defini cât m a i b ine , a o s t r ânge în con tu ru r i cât ma i sigure. . . Muzica es te u n caleidoscop sonor, p i c tu ra este o cr i s ta l izare colorată .

• J ; *

Şi în t r ' o noap t e m i - a m t r ă d a t secre tu l . Mai b ine zis m i 1-a fura t ! Lohengr in e la m a r i d e p ă r t ă r i de A d a m , da r pe Eisa n u m a i clipa o separă de Eva. E r a m a m â n d o i u n u l l ângă celălal t , şi deasup ra noas t ră , ce ru l spuzi t de stele! Şi p a r c ' a m s imţ i t d in nou pa r fumul ferigi lor a lbe şi zumze tu l u n u i ro iu de gă rgăun i . P r i v e a m a m â n d o i bol ta şi a ş t ep tam clipa m a r e i t a ine a pur i f icăr i i . Da r n ' a m şt iut să -mi s tăpânesc e lanul ! Nu e ra zumze tu l ro iu lu i de gă rgăun i , ci pa te fonul ş t i inţei , şi n u ef luvi i le ferigii albe, ci cavalcada dorur i lo r .

Ea îmi fixase s imţur i l e , şi eu n ' a m băga t de seamă! In ima şi suf le tul n ' a v e a u alt scop decâ t s'o fericească! Voiam s'o scot din mediocru l impe r iu al suf le tu lui de femeie şi s'o a v â n t pe cu lmi le un ive r su lu i de iub i re .

— Acolo p r i n t r e va lur i l e de aur , po rn i t e din nebuloase le în topire , p lu t e ş t e in­finitul de un ive r su r i , î n t r e ca re şi acelea a r u n c a t e de gând i r ea noas t r ă .

U n fior a t r e să r i t ! D a r nu cel cunoscut! Şi nici m ă c a r nu-1 p u t e m defini! S tea? Floare? Ochii ei? Şi to tuş i m ă înve r şuna i în măr tu r i s i r i .

— S'ar pu t ea ca acea cons te la ţ iune m i n u n a t ă , Caru l m a r e , să fie cu adsvă i a t u n car , dacă v r e u n gând m ă r e ţ sau v reo iub i re m i n u n a t ă a p u t u t să lege laola l tă osia de roţ i le ca ru lu i .

Ea n u r ă s p u n d e a n imic , dar f r eamă tu l era ma i apropia t , m a i pu te rn ic , ma i p a r ­fumat. . . F r e a m ă t o t răvi t , perfid, d e p ă r t a t de suflet .

— Şi o cometă , de ce n ' a r fi oare s ă ru tu l cu îmbră ţ i ş a r ea in clipa de faţă şi u r m a ei dulce con t inua tă în infinit?

Şi a tunc i s imţi i u n scur t c u t r e m u r ! O! azi îl ş t iu p rea b ine . C u t r e m u r u l buzelor de femeie pe buze le mele , şi v ib ra ţ i a t r u p u l u i ei l ângă t r u p u l m e u . O clipă io tu l a fost gol, p â n ă ' n obârş ia lumi i . Nici m u n ţ i , nici lac, nici cer, nici pomi, nici glas de om sau făp tu ră vie . P e u r m ă că t re răsăr i t , o g răd ină . Şi apoi u n f luviu ce se despăr ţea în p a ­t ru bra ţe . . . Şi în g răd ină to t felul de pomi, f rumoşi la înfă ţ i şare şi dulci la gust. . .

. 1) Memoriu depus în a rh iva societăţii „Omul autent ic" . Potr ivi t statutelor, meritoriile se citesc după 598 d e ani delà depunerea lor la secretariatul societăţii.

443

© BCU Cluj

Deoda tă o groaznică lov i tu ră în coastă. Cred c 'am leşinat . Când m ' a m t rezi t , l ângă m i n e : P ia A n t o n i n a şi cu Damasch in L e a h u . L e a h u ca r e - i zicea d in v ioară , leşi­n a t ă r o m a n ţ ă în fa ma jo r de Bee thoven

D u p ă ce m ' a m însănătoş i t , au u r m a t expl icaţ i i le . L e a h u sus ţ inea că a m căzut de pe o s tâncă şi m i - a m f r ac tu ra t o coastă, î n t r ' o p i a t r ă ascuţ i tă . Şi îmi a r ă t ă u n si lex la fel cu p u m n a l u l oameni lo r preis tor ic i , p l in de sânge . P ia A n t o n i n a m ' a dus depa r t e , l ângă lacul d in m u n ţ i , şi acolo m i s'a des tă inui t .

— De aici a m porn i t pe regr inarea . . . A m fost în raiu.. . n u în cel fictiv al i m a ­ginaţ iei , ci în cel a d e v ă r a t al g rad ine i Eden. . . D u m n e z e u ţ i -a adus u n somn greu. . . ţ i -a smuls o coastă...

Ş̂ i î nă l ţ ându- ş i corpul f rumos : — Ia t ă coasta ta , p r e f ăcu t ă „în femeie.. . Eu sun t t r u p din t r u p u l tău.. . s u n t fe­

meia unică , femeia pe vieaţă , femeia s lugă şi s t ăpână , s lugă f i indcă t r u p u l po runceş t e coastei... şi s t ăpână , f i indcă din ce e p i a t r ă în t r u p u l t ău , ţ i -a i c rea t u n un ive r s .

D a r î n t r e t imp , a m p r i n s l in ia şe rpu i t ă a une i v ine svâcn ind pe t â m p l a s tângă . — Minţ i , min ţ i , minţ i . . . ţ i pa i eu. P e chipul ei se po rn i se u n uşor zâmbe t d i spre ţu i to r . — E u min t? O! A c u m cunoş team tot adevă ru l . Mă r idicai în p ic ioare şi o p r inse i în gh ia re le

pr iv i r i i . Chipul ei e ra p l in de sbâ rc i tu r i şi p ie lea gâ tu lu i e ra bo ţ i t ă de fa ldur i . — Pr iveş te , cât sun t de frumoasă. . . — Minţ i ! Eşti b ă t r â n ă , bă t rână . . . ma i b ă t r â n ă decât p ă m â n t u l , ma i b ă t r â n ă

decât minc iuna . Şi a m fugit. -

* * *

Medicul care mi - a cons t a t a t c icatr icea m 'a as igura t , că fusesem lovit mişeleş te pe la spa te .

— Nu pot însă să -mi d a u s eama de n a t u r a p u m n a l u l u i , spunea el. E u îmi a m i n t e a m d e s i lexul lu i Leahu , de s i lexul pre is tor ic , de p i a t r ă cioplită. — Cine te -a p u t u t u r î î n t r ' a t â t ? Şi i a r îmi amin t i i de şeful, de m i n u n a t u l şi evanghe l icu l Damasch in Leahu , de

seraf icul Damasch in Leahu , cu l ă u t a la u m ă r u l s t âng şi cu a rcuşu l în m â n a dreap tă . Poa t e că tehn ica a rcuşu lu i î ţ i p r e g ă t e ş t e b ine m â n ă p e n t r u p u m n a l !

— Doctore , n ' a ş p u t e a face să d i spară aceas tă cicatr ice? Doctoru l o e x a m i n a a t en t . — Te doare? N u ră spunse i n imic . E l con t inuă : — Fi indcă sun t două felur i de cicatr ice, une le dureroase , celelal te , insensibi le . Şi con t inuând filosofic: •*— La u r m a u rme lo r , to t c icatr ice e.

Azi sup raveghez luc ră r i l e de t e r a s a m e n t la o l inie în Transn i s t r i a . Cicatr icea n u e ra nici dureroasă , nici insensibi lă , d u p ă ca tegor is i rea doctorului . . . N u m ă durea, şi to tuş i o s imţeam. . . O s i m ţ e a m pa rcă în suflet . As ta - i adevă ru l . P r o b a : îmi p e r v e r r

444

© BCU Cluj

t ise f ăp tu ra . Mă bă t ea g â n d u l să t o r n u n s is tem filosofic, s is tem Nietzsche. V r e a m să aduc la cunoş t in ţa lumi i dorn ice de în ţe lepc iune , că o m u l oscilează î n t r e două t e n ­d in ţe , î n t r e t r a n s c e n d e n t u l b u r y k h i r i c (delà contempla ţ ie , yoga, bur ic , b u r y k h ) şi lo ­gosul papave r in i c (delà somn, mac , papa ver , papaver ină ) .

P e u r m ă m i - a m da t s eama că t ruf ia u n u i s i s tem filosofic era efectul cicatrice!, şi că p r i n ea m ă cobor îsem în ţ igănia : Euf ros ina-P ia A n t o n i n a - D a m a s c h i n - L e a h u . M ' a m ad re sa t a tunc i une i v ră j i toa re . Leacu l ei, c red că e cel b u n .

— T o a r n ă maică , cenuşă deasupra . . . Semne le de cuţ i t sun t ca pe te le de cer­neală. . . Se usucă şi p ier p r i n cenuşă. . .

Şi de a tunci , fac aşa. T o r n m e r e u , m e r e u cenuşă pes te cicatr ice. Şi pe m ă s u r ă ce d ispare , s imt din nou sufletul e l ibe ra t de p r in soa rea s imţur i lo r ! G â n d u l se a r a t ă to t m a i cinsti t , to t ma i adevăra t . . . P o a t e v r e o d a t ă voiu căpă ta energ ia de a-1 p roec ta în infinit , u n d e să ia î n f ăp tu i r e de un ive r s . Da! V r e a u u n u n i v e r s al meu , î n t r e mi l ioanele de un iversur i , u n u n i v e r s în ca re pes te t r e i su te de t r i l ioane , de t r i l ioane de ani , să p ă t r u n d ă pl in de cinste u n ins, f ra te de al meu, care j u m ă t a t e d in t i m p să doa rmă , şi j u m ă t a t e d in t i m p să n u facă nimic. . .

»

445

© BCU Cluj

POETUL CĂTRE CARTE Lui V. Vticulescu

DE

R A D U GYR

Nu t e - a m dospit în s lava vieţ i i c run te , \ nu t e - a m v r u t s t emă p e n t r u nici-o f runte , n ' c i cupă 'n t insă dornic sp re iubi re , nici că t re ce rur i t r e a p t ă de saf i re . \

Nici d o r suav , nici p a t i m ă f ie rb in te n u te-a 'ncheia t în m ă d u l a r e sfinte. D in groaza mor ţ i i t e - a m crescut , o, car te , mis t r i e -mi eşti şi t â rnăcop în m o a r t e .

De m ă t â răsc cu jnepi i şi scaeţii , t e v r e a u cuţ i t înf ipt în p i ep tu l vieţ i i . De ? ngenungh iez sub joagă r de fur tun i , Vreau , ca r tea m e a de fier, să m ă r ăzbun i .

Ce 'na l tă eşti , odras la m e a voinică, cu gresi i 'n tă lp i , cu fu lgere în chică Din f iecare pag ină creş t i t a r e , p r e c u m u n zeu din fundur i de vâ l toa re .

Biet s lăbănog cu mlaş t in i l e 'n piele, ju l i t de p ie t re , t e rc iu i t de stele, c u m a m p u t u t să d a u făp tur i i t a l e adâncu l veşniciei t r i umfa l e ?

4.46

© BCU Cluj

Te las în u r m a m e a să t rec i p r in viaţă, cu p iep t de foc, ne 'nv insă şi semeaţă , văzând sub t a lpa ta c u m se descheie văzduhu l d in ţ â ţ â n i de curcubee .

Tot ce n ' a m fost, fii tu , fără să sânger i . Tu fii t r iumf, când eu sun t doar înf rânger i , tu fii hanger , sun t f runză ce se sbate , sun t b r u m ă eu, t u fii e t e rn i t a t e .

Smulge -mă , car te , mor ţ i i şi durer i i , spoeş te -mă cu r a i u r i şi imperii, şi c l ipa mea , oloagă şi subţ i re , r ăzbună-mi -o , făcând-o n e m u r i r e !

447

© BCU Cluj

W O L F G A N G S E E

Nori i n u - s de p l u m b , ci r ă s f râng V â n t u l idin ce ru l în to rs ; Brazi i de verdlei a d â n c D o r m ca cocori i cu f run tea pe u m ă r u l s t âng

P r i n t r e peş t i nevăzu ţ i , în fundur i , P r i n t r e alge şerpuind , u n d u i n d , Trece o u m b r ă d e sfânt a m ă g i n d Lotcile s u r e 'n a m u r g u r i .

Apele cu rg pe subt br ize Ca ve rsu l aces ta sub p a n ă , Cu ţ e lu r i c iuda te , cu chei de surpr ize , In l in iş tea du lce ş i vană .

Nuns n e g u r i î n zare , ci s e m n e Ascunse 'n pe rde l e l e ser i i . Cine le va cu lege ' n poeme, Cândva, la c apă tu l ver i i?

DE

V I N T I L A H O R I A

448

© BCU Cluj

DELA NAPOLI LA CAPRI DE

M A R I E L L A C O A N D Ă

N âpoli es te f ăp tu ra măr i i . N e m ă r g i n i t u l de azur ca re o scaldă şi dă u n fa rmec pi toresc pe te lo r roşii, care sun t casele napo l i t ane , a p ă t r u n s cu to t complexu l s ău de v ia ţă în suf letele localnicilor. Ei s u n t leneşi ca şi m a r e a , gălăgioşi ca şi ma rea , i a r n e l ă ­m u r i t u l ei m u r m u r le-a a r u n c a t în spi r i t F r u m o s u l spontan , ce n u se modelează cu dal ta , n u se măsoa ră cu v r e u n compas , nici n u se r e d ă în t r ă s ă t u r i de penel . Napol i -tani i cân tă dorul măr i i . In a rcu i r ea vo lup toasă a p ă m â n t u l u i , pe care o e t e r n ă p r i m ă ­v a r ă 1-a p re făcu t î n t r ' u n ţ i n u t aevea de vis, cân tecu l se îna l ţ ă cald, ca şi r aze le ce co­boară din ceru l de cobalt. . .

Iub i rea a p l ămăd i t acest p ă m â n t şi 1-a făcut a idoma sie-şi; i-a p i cu ra t roua cea mai n e p r i h ă n i t ă : v isăr i le copilelor şi adolescenţ i lor î n faţa p a n o r a m e i ca re se deschide la Posi l l ipo. Tiner i i , e t e r n îndrăgos t i ţ i de o clipă, con templă de pe colină golful fă ră de pe reche . M a r e a s t r ă luceş te sub soa re v iu . P e demarg in i , ca n i ş te jucăr i i , casele în colori t a r i se ivesc în perspec t ivă , acolo, d incolo de m a r e , a t â t de p i toreş t i . Câ teo b a r c ă de pescar , avân ta t ă , cu vă lu r i t r andaf i r i i , sporeş te v ra ja . Şi ce ba l sam î m b ă t ă t o r de magnol ia , f loarea fe rmecată , pe ca re adolescenţ i i o s m u l g ca p e o p r a d ă ra ră , sp re a sorbi m i r e a s m a t ă inu i t ă în p o t i r u l a lb şi cat ifelat . Pe ta l e l e p a r f u m a t e p ă t r u n d în su ­flete ca o n ă f r a m ă de spe ran ţă , ca o pânză a lbă de corabie .

„Ti voglio b e n e !" şoptesc t iner i i îndrăgos t i ţ i şi pr ivesc cercul închis al gol­fului. Ca p r i n fa rmec , le p i e re în ţe lesu l t u r b u r ă t o r al vieţ i i . F in i t u l se află î n fa ţa lor. Iar , d in ba lcoane , m ă n u n c h i u r i d e copii se u i t ă : a t â t de mul ţ i , încâ t cu g r e u s 'ar pu t ea n u m ă r a . I a r m a r e a e adâncă , p r e c u m e v ia ţa d in ca re roiesc p runc i i . Aşa e fi­resc să p r iveş t i v ia ţa , fă ră î n a r i p ă r i mist ice, ma i ap roape d e p lan tă , de an imal , d e n a ­t u r a toată. . . Copiii n u se află n u m a i în ba lcoane . Se găsesc m u l ţ i şi p e s t r adă . Cu chipur i oacheşe, ş t r enga re , î n t i nd m â n a sp r e cel ce li se p a r e străin. . . Şi, t o t aci, pe aceas tă

449

© BCU Cluj

colină, od ihneş te în veci cel m a i m a r e poe t d in t r e poeţ i i t impur i lo r ant ice , Vi rg ihu , ca re a cân ta t ţ i nu tu r i l e Campan ie i „fel ix" . O pr iv ighe toare , pe r a m u r a u n u i laur , ca re s tă de veghe la m o r m â n t , îngână , parcă , ve r sur i l e seculare .

In p l ămăd i r ea p ă m â n t u l u i , iub i rea n ' a p i cu ra t n u m a i rouă . I-a t u r n a t foc în in imă, des lăn ţu ind şi î nv ră jb ind pa t imi . î n ă l ţ a t din m a r e , sub formă de pisc, t e m u t u l vulcan . în t r ' o clipă de m â n i e , a î ng ropa t cele t re i o raşe cu înf lor i toare v ia ţă r o m a n ă . Din depă r t a r e , Vesuviu l îşi p roec tează cu lmea t runch i a t ă . El este oare , înfr icoşătorul t e m p l u al Sa tane i , în ca re şi-a p r ăbuş i t v ia ţa na tu r a l i s t u l P l in iu cel Bă t r ân , voind să salveze pe locuitori i a m e n i n ţ a ţ i de e rup ţ i e şi căzând el însuşi jer t fă , înăbuş i t de fu-rmil g r e u ?

P e romant icu l , ch inui t de văpa ia iubir i i , îl m â n ă doru l să con temple de ap roape imaginea suf le tului său, î n v o l b u r a t de pa t imă . Sus, deci, sp re conul c r a t e ru lu i de foc ! Calcă pe lava în tă r i tă , ca pe n iş te c res te î n c r e m e n i t e de va lu r i . O f iară d in Apocal ips a r u n c ă ne înce ta t pe n ă r i u n fum gros. Ca în bolgii le danteş t i , s 'au g h e m u i t î n j u r u l gur i i î n spă imân tă to r i copaci şi monş t r i i infernal i . S p r e seară , când soare le coboară spre a m u r g î n t r e Capr i şi Ischia, raze le rug in i i se a l ă t u r ă răs f rânger i lo r j a r u l u i l ă u n ­t r ic . Sulful se i luminează . P loa ie de rocă topi tă , cascade luminoase . Ce s t r an iu a p a r e în d e p ă r t a r e cerul l impede şi cât de v io r iu în u m b r a seri i! Şi, din co lumnele de fum şi jocur i de u m b r e , se des l ăn ţueş t e în înch ipu i rea t r ecă to ru lu i s i lue ta încovoia tă a u n u i poet , cu pr iv i rea î n d u r e r a t ă , c ău t ând p r in pus t iu l p ie t ros o sfioasă şi p a r f u m a t ă f loare de ginestră . . .

Atunc i , pe acelaşi că lă tor îl î n d e a m n ă dor in ţa să se oprească o clipă, în orăşelul e legant p e n t r u care t i m p u l a fost su spenda t şi mişcarea r edusă la repaos , aşa ca în pa­rad isu l a rmonios , p l ă smui t tot p r i n acele m e l e a g u r i de filosofii eleaţi.. . . Astfel, de là N a -poli, că lă toru l p leacă în excurs ie de o zi la Pompei , cu u n mic t r e n .

Or izontu l i se deschide. Trece p e s t r ădu ţe l e s t răvechi , scă ldate de soarele d imi ­neţ i i . Cât de d r e p t e sun t s t răzi le . Şi ce n u m e poet ice poa r t ă casele acestea: „Casa A m o ­raşi lor aur i ţ i " , „Casa F a u n u l u i " , şi, ma i depar te , „Casa Mis tere lor" . Au u n fa rmec deosebi t căsuţele pompe iane , cu acel a t r i u m încon ju ra t de colonadă, cu „ i m p u l v i u m " de s t r âns apele ploilor. Ce frize î n c â n t ă t o a r e pe fondul n e g r u al min ia tu r i lo r , r e p r e ­zen tând pe amoraş i la difer i te m u n c i casnice. I a r că lă toru l de as tăzi suspină : Ce b ine că v ia ţa p e a tunc i e r a condusă de copiii zeiţei V e n u s ! I a t ă u n colţ de n a t u r ă a t â t de expres ivă . S 'au g rupa t , parcă , e l emen te s in te t iza te sp re a-i da coloarea specifică. Un m o n u m e n t ant ic se află în mij loc. Un pin îşi resf i ră a l ă t u r i u m b r e l a . P u ţ i n m a i încolo, u n ch iparos s t recoară în poezia pe isagiu lu i o no t a de melancol ie severă, s t r ă ju ind mor ­m â n t u l . In fund, b ă t r â n u l vu lcan fumegă. Şi că lă toru l se despa r t e de vechiu l Pompe i . O t r ă su r i că îl poa r t ă . Caii sun t mic i da r sp r in ten i . U n copil îi ese în cale cu u n ciorchine de s t r u g u r e în m â n ă . P a r c ă s'a despr ins a c u m din a la iu l lui Dyonisos. U n faun cu ochii cărbuni i . In u r m ă , r ă m â n e e legan tu l orăşel s t răvechi , î n c r e m e n i t cu zâmbe tu l pe buze . N u a a v u t v r e m e să s t r ă v a d ă groaza mor ţ i i . Amoraş i i elenist ici îl păzesc încă, săvârş ind ma i d e p a r t e munc i l e delà care fuseseră î n t r e r u p ţ i oameni i . Călă toru l , ca re sufer ise în faţa d r a m e i cosmice ap roape de g u r a de foc a Vezuviu lu i , şi-a însen ina t suf le tul în Pompèy .

Da r iub i rea a m a i a r u n c a t p ă m â n t u l u i napol i t an , ca şi apelor încon ju ră toa re , s p u m a uşoa ră a veseliei. S p r e por t , deci, î n d r e a p t ă - t e grăb i t , că lă to ru le : căci, ia tă ves t i ta „San t a L u c i a " a t â t de cân ta t ă ! D e aci, ai o p r iv i re pes te to t golful. In faţă, t e î n t â m p i n ă d in nou Vesuviu l î n l ăn ţu i t pe ţ ă r m u l delà Cas t e l l amare şi S o r r e n t o 7 L a s tânga , u n d u i r e a delà Posil l ipo. In d reap ta , s t r â m t o a r e a Campane l la , sp re Capr i , "în-

450

© BCU Cluj

vălu i tă în a b u r i de ceaţă . Iar , de mica insulă, pe care se r id ică l egenda ru l Caste l deU'Ovo, în ca re p lu tesc amin t i r i l e boga tu lu i r o m a n Luccu lus şi ja. î m p ă r a t u l u i m e ­dieval iub i to r de cu l tu ră , F r é d é r i c II, unde le măr i i se f râng fără înce ta re . Aici, la „San t a L u c i a " că lă toru l doreş te cu a d e v ă r a t să se oprească . îşi lasă sufletul în voia va ­lur i lor , să-1 desmia rdă cântecul napol i t an , să-i zâmbească luna.. .

A r vrea , poate , că lă toru l să ia locul vâs laşu lu i voios, să-şi r idice cor tu l l ângă o uşoară bă rcu ţă , l ega tă de ţ ă r m şi să ospăteze î n t r e pânzele cor tu lu i care dă m a r i n a ­r u l u i i luzia că p l imba rea pe ape nu se sfârşeşte niciodată. . .

r,In fra le tende Bandir la cena In una sera cosi serena, chi non dormanda, chi non desïa ? Santa Maria !"

Dor in ţa aceasta r ă m â n e însă o fantezie p e n t r u t ine , că lă tor roman t i c . Res t au ­r an t e l e se ţ in lan ţ în j u r u l golfului. Alegi şi tu , d in t r e toate , pe cel m a i popula r , m a i cunoscut , pe „Zi 'Teresa" . In gălăgia spor i tă a nopţ i i , v ia ţa p a r e ma i act ivă. Forfoteală , m a r ina r i , pescari , s t ră in i . Ia tă u n pesca r cu p i torescul fes napo l i t an . O m a s ă p r i n t r e m u l t e a l te le , l ângă u n gri laj de sâ rmă , sp re m a r e . Doreş t i să m ă n â n c i peş te p roaspă t la „Zi 'Teresa" . Bol ta cerească scl ipeşte de stele, iar m a r e a de lumin i l e po r tu lu i . Cum de s'a că ţă ra t , ven ind înot, ţ i gănuşu l napo l i t an de d u p ă gr i la jul de sâ rmă , d r e p t în faţa mesei că lă toru lu i ? î n d a t ă ce i se dau copi lului câţ iva „spiocioli", a şi p ie r i t î n v a l u ­r i le de u n d e apăruse. . . Trec chelner i , p u r t â n d cu m â n d r i e farfuri i p l ine cu ar ic i ţepoşi de m a r e . S t ră inu l , însă a r voi n e a p ă r a t să m ă n â n c e o ,,pizza" napol i t ană . Chipu l che l ­n e r u l u i se luminează în z â m b e t la auzu l acestei dor in ţe pe care o împl ineş te în g rabă , aducând acea cocă t a r e cu sos de peş te . P e ape t rece u n pescar vâslaş . E îndrăgos t i t . Vrea să-şi uc idă doru l în cântec , să n u se ma i deş tep te Ia c ruda rea l i t a te . Vie rsu l său se p i e rde în gălăgia nepăsă toa re , neş t iu toa re că n e s t i m a t e l impezi se găsesc în golful Napol i şi a iu rea decât în l ă u n t r u l cochili i lor de str idi i . Şi to t v ă z d u h u l r ă s u n ă de m e ­lodii divine» căci a rmon ia s telelor p i tagoer ice se f rânge în m a r e , iar fe l inare le de sub p r o r ă p a r s tele picate d in cer.

Iub i rea , f ău r i toa re a aces tu i p ă m â n t , s'a născu t d in s p u m a măr i i î nă l ţ a t ă p e u n l eagăn d e scoică. S p r e m a r e p r iveş te că lă toru l , invocând cu a r d o a r e n u m e l e f rumoasei zeiţe. El pă răseş te , astfel, o clipă, p ă m â n t u l î n f i e rbân ta t sp re a se s imţ i în mij locul j o ­cului de va lu r i . Se î n d r e a p t ă cu v a p o r u l spre insu la vrăj i tă , sp re Capr i . Cea m a i f ru ­moasă d iminea ţ ă din câte se pot înch ipu i îndumneze ieş t e n a t u r a . Că lă to ru l r o m a n t i c se izolează pe p u n t e cu iubi ta lui . Ea se apleacă spre m a r e , în vânt . . . In aprop ie re , m a r e a a r e n u a n ţ e de smaragd . Mai depa r t e , a r e a l tă coloare, a lbas t r ă închis şi t iv i tă cu azu r iu deschis . S tânc i a p a r în zare . V a p o r u l se aprop ie de Soren to . U n vânză to r t r ece cu t a -b laua , ofer ind Cinzano şi b a t o a n e de ciocolată cu l ap te napo l i t ană . A c u m vapo ru l e lângă ţ ă r m . S'a opr i t . P u ţ i n i vizitatori, au coborî t . Mai to ţ i m e r g la Capr i . Vaporu l şi-a r e începu t p lu t i rea . Marea , în ap rop i e r e de coastă, a r e opaci tă ţ i de peruzea . Insă v a ­poru l se opreş te d in nou. î n a i n t e de a coborî la Capr i t r e b u e v iz i ta tă „gro t ta azzur ra" , g iuvaer al na tu r i i . De m â n ă cu iubi ta , t e î nd rep ţ i la deba rcade r sp r e a coborî în barcă . Vâslaşul este u n ba rcag iu de meser ie . Ceru l p a r e a t â t de aproape , i a r m a r e a u n lac . Barcag iu l m ă r t u r i s e ş t e că de m u l t n ' a m a i fost o m a r e a t â t de l iniş t i tă . Deodată , el face

© BCU Cluj

un semn. T r e b u e să te culci pe fundul bărci i , i a r p r i e t e n a t a să t e imi te . De ce n u ? Ş i astfel, m i n u n e a de m u l t dor i tă în aceste ţ i n u t u r i sor t i te iubir i i , se în făp tueş te . Ca i n t r ' u n vis, l u n t r e a a lunecă pe apele l ine în l u m e a umbre lo r , dincolo de rea l i t a t e . O clipă doar . Bărc i şi oameni a lbaş t r i . L u m i n a soarelui , ca re p ă t r u n d e p r in desch iză tura de sub apă. împrăş t i e coloarea m a r i n ă în special deasup ra apei . S tânc i le se învă lue în l u m i n a b l ândă a une i ser i fără sfârşi t . I a r m a r e a se i luminează de raze le ce o s t r ă b a t ca l ac r ima l impede a u n u i cr is ta l a lba s t ru şi în care , ca î n t r ' u n a q u a r i u m , se des luşeş te fauna mar ină , corali şi pol ipi pe l ângă s tânci , peş t i şi c iuda te s te le de m a r e . Scl ipir i de a rg in t şi v iore le în p ă r u l iubi te i . Vocea l u n t r a ş u l u i r ă s u n ă r i t m a t ă de lovi tur i le lope-ti lor. El aduce i m n de s lavă insule i v ră j i te , Capr i , ca re s ingură dă pace suf le tu lui î n d r ă -peş te ra ce va păs t r a d e a p u r u r i t a ina u m b r e l o r a lbastre . . .

Când te deş tep ţ i d in v i a ţ a l ă u n t r i c t ră i tă , l uc ru r i l e au fo rme c iuda te : s t ă ru ie încă în i real , da r se aburesc de cunoscut . îş i r e i au formele obişnui te , un i fo rmi ta t ea lor. L u m i n a e orb i toare . F i r ea a ro tun j i t cl ipa ca p e u n m ă r g ă r i t a r al măr i i şi a ascuns-o în peş te ra ce va păs t r a de a p u r u r i t a i n a u m b r e l o r a lbast re . . .

Capr i ! N u m e l e sună pe buze le t u t u r o r că lă tor i lor ca o f l u tu r a r e de spe ran ţ ă . Din m a r e , r ă sa r e a b r u p t m u n t e l e , învese l i t de cactuşi i c u flori roşii . P u n t e a e a r u n c a t ă . Că ­lă to ru l se pomeneş t e ca în vis la „Mar ina G r a n d e " , a ş t ep t ând funicu la ru l . Şi fun icu la ru l îl duce în t r ' o cl ipită sus la Capr i , de u n d e p r iveş te p la ja delà „ M a r r i n a piccola". Aci e v a r ă m e r e u . P r i e t e n a l ângă t i ne p r iveş te aceeaşi m i n u n a t ă î m p r e u n a r e a firii : m u n ­te le şi m a r e a . Jos , în a rc f rânt , se desenează d igul por tu lu i . A l ă t u r i se r idică stânci îna l te , pe care , r i s ip i te în ve rde le voios al cactuşi lor , sclipesc a lbe căsu ţe la soare . Te aşezi la o masă , m a i în u m b r ă . Vânză tor i , î n ae r l iber , î ţ i îmb ie amica să încerce pă lăr i i de paie , ca n iş te t a l e re j aponeze cu flori şi p e care scr ie „Capr i ' ' . .

D r u m e ţ u l r ă t ăceş t e cu u m b r a tă ioasă a î m p ă r a t u l u i uc igă tor şi a l ă t u r ă mi re sme i asfodelelor şi sensulu i m ă r e ţ al f rumuse ţ i i na tu r i i , g â n d u l t rag ic şi a d e m e n i t o r al ab i ­sului ca re a r preface p e om în p u l b e r e sub ţ i r e r is ip i tă pe u n d e l e măr i i . O p răpas t i e în ca re v inova ţ i sau nev inova ţ i e r a u a v â n t a ţ i d in o rd inu l c r u n t u l u i împăra t , deschide cu a sp r ime perspec t iva mări i . „II Sal to di T ibe r io" t e înf ioară şi t e fa rmecă în ace ­laşi t imp. . .

Mai apoi pe se rpen t ina în u rcuş , spre Anacapr i , lao la l tă cu m u n t e n e l e căpr i ţe ce a u da t n u m e locului . U n t e l ega r viu, oţel i t pe culmi, împodobi t cu eg re tă în vârful capu lu i şi cu zurgă lă i . F e m e i pe d r u m d a u b i n e ţ e s t ră inu lu i , ca şi în ţ a r a lu i la m u n t e . St răz i le îngus te de sat asfa l ta te , poa r t ă că su ţe a lbe p e la cot i tur i . A e r u l e m a i r ece ca la „Mar ina piccola". Po rneş t i cu amica t a să descoper i m a r e a . Aici m a r e a se cere cu­ceri tă , p e când jos; la Capri , se dă ru i a p r e tu t i nden i . D r u m e a g u l se încovoaie p r i n t r e p ie t re . Când şi când, în tâ lneş t i câ te u n localnic, u r c â n d s ingur cu apă din va l e ori cu u n m ă g ă r u ş .

A m u r g u l s'a fur işa t p a r c ă şi în suflete. Un popas la o b iser icuţă . Că lă to ru l s imte nevoia d e a-şi odihni , 6 clipă, s imţ i rea a t â t de p u t e r n i c şi v a r i a t impres iona tă . N u d i ­t a t e a pere ţ i lo r vă ru i ţ i ai biserici i de ţa ră , s impl i t a tea in t e r io ru lu i îi î n t r e m e a z ă m o r a l u l ma i b ine decât fastul boga te lor locaşur i de r u g ă c i u n e din oraşe . Obse rvă p e fa ţada m u l t o r case a t â r n â n d câte u n m ă n u n c h i de i e rbu r i usca te . Află m a i t â r z iu delà fa ta gazdei că acele m ă n u n c h i u r i n u sun t de podoabă, ci p e n t r u a goni insecte le v ă t ă m ă t o a r e ; poa t e şi d u h u r i l e re le . T r e b u e să fie supers t i ţ ioş i ţ ă ran i i r is ipi ţ i p r i n v ă g ă u n e l e stâncoase.. . .

Se aduc scaune pe t e ra sa gospodinei anacapr io te . Soare le a a m u r g i t şi a lăsa t o

452

© BCU Cluj

u m b r ă de m ă r g e a n pa l pe cer. Nuci i îşi răsf i ră coroana f runzoasă. Gree r i i to rc . O p a ­să re n e v ă z u t e cântă , spor ind melancol ia l iniş tei . I ţ i v ine să î nd răgeş t i cu a d e v ă r a t aci, nev inova te le v ie ţu i toare , ca Axe i M u n t h e din ap rop ia tu l S a n Michèle . U n a d in fetele gazdei v ine să b a t ă nuc i le s t r ânse î n t r ' u n colţ al te rase i . Oferă şi mosaf i r i lor câteva. F r u m o a s e sun t copi le le acestea, în deosebi u n a d in t r e ele, î nă l ţ a t ă şi mlăd ioasă ca o t res t ie , cu ochii ager i obişnui ţ i la oameni i de là m u n t e , modes t î m b r ă c a t ă f ireşte, da r cu m ă r g e a n la gâ t şi la u rech i . II p o a r t ă n e p ă s ă t o a r e în ţ i n u t u l de m ă r g e a n . S'a lăsa t frig pe t e rasă . Că lă to ru l coboară în sufrager ie . Ce b u n v in cu b u c h e t e „Lac r ima Chr is t i " . Se aude scâ r ţâ i tu l ro ţ i i pu ţu lu i . A p a e văroasă , nici n u se poa t e bea . D r u ­m e ţ u l î m p r e u n ă p a h a r u l de v in cu al p r i e t ene i sale. P r iv i r i l e se în tâ lnesc şi amin tesc de peş t e ra fe rmeca tă . Deodată , î ncăpe rea r ă s u n ă de o melod ie m i n u n a t ă . Cân tă G r a -ziella, copila d in Anacapr i .

Adio, căluţ cu l icornă ! O clipă încă la Capr i . In za rea d imineţ i i , se profi lează, t iv i te cu aur , s tânci le „Farag l ion i " . Din nou a luneci p e m a r e a cu v i r t u ţ i de magne t . P u n t e a , p r i m a da tă p l ină de l ume , e a c u m ap roape pus t ie . P louă încet . E f rumos şi aspec tu l acesta al î m p r e u n ă r i i celor două ape , oea din cer cu cea de p e poale le vaporu lu i . Ia tă o coloană de t e m p l u p ă g â n croi tă de v â n t d in coama măr i i . Ma lu r i l e s tâncoase se es tompează . S tânci le Iui T ibe r iu r ă m â n nec l in t i te . Doar t u fugi de ele, că lă torule , de v ra ja lor, ca şi de suror i le lor să lbat ice d in in ima munţ i lo r . Ca p r in farmec, î na in t e de a debarca , ploaia s'a opr i t . I a r ceru l ţ i -a dăru i t , în clipa despăr ţ i r i i , u n m i n u n a t a m u r g .

P r i n me leagur i l e acestea vră j i te , că lă to ru l s imte că-1 înconjoară , de p r e tu t i nden i , n u m a i F r u m o s u l . P o a t e că t a ina s tă r i i de a d e v ă r a t ă fer ic i re — l e g e n d a r a fer icire — se află în ba l samul p e care-1 dă rueş t e ţ i n u t u l acesta fe rmeca t . P r ezen tu l , t r e cu tu l şi v i i ­to ru l se ascund în t r ' o c leps idră în ca re p i cu ră ne înce t a t n is ipul t ă r â m u r i l o r însor i te . Nic iun p u n c t concre t n u - ţ i op reş t e a ten ţ i a . I ţ i s imţ i eu l p l in de u n b ine l ăun t r i c . Orice l uc ru v ine în a t inge re cu t ine , or icâ t de n e î n s e m n a t a r fi, dev ine o p lăcere .

Că lă to ru l pă răseş te locur i le însor i te cu imaginea une i car to l ine în suflet : „ P a ­n o r a m ă şi t a r a n t e l ă " . Să fie el ţ ă r a n u l acela î ngenunch ia t în fa ţa iubi te i care-ş i învoa l tă rochia împodob i t ă cu b roder i i şi dan te l e ; şi să n u m a i plece. Să cân te din gh i t a ră , la m a r g i n e a măr i i , î n tovă răş ind vocea divină a iubitei . . .

453

© BCU Cluj

M E S T E C E N I I

Pr i e t en i vechi cu f runţ i le sp re cer Au înc rus ta t i n t r u n c h i u l lo r v e l e a t u r i Sun t p e r g a m e n t e p e n t r u sa tu l m e u , - - Măre ţ hr isov — d e n e ş t i u t e l ea tur i .

Pândiari p e 'n t insu l ho lde lor n a t a l e Mes teceni umez i ţ i de amin t i r i ; Vi-s c reng i l e ca n i ş t e m a r i cupo le Şi voi pioşi ca n iş te mănăs t i r i .

Sui ţ i s p r e ce r — pi laş t r i de p ronaos — Tulp ine le vi -s d r e p t e rugăc iun i ; S ta ţ i m ă r t u r i e v r e m i i v i i toa re Mesteceni v i să tor i pes te fu r tun i .

N u ş t ie n i m e n i cum v 'a ţ i odrăs l i t Aci 'n r ă sc ruce ' de c ă r ă r i c ă r u n t e ; Aţ i ' t r a s d i n h u m ă seva înf ră ţ i r i i Şi-aţ i s ă r u t a t a t â t ea zăr i p e f run te .

P o a t e ven i ţ i d in u m e d e adâncu r i Crescuţ i d i n in imi de s t r ămoş i sav cnej i ; P o a t e d in Vise a lbe de D o m n i ţ e Sau poa t e d in ochi t ine r i de vi tej i .

Mai şt iu şi eu... mes tecen i sve l ţ i ca t impul , P rezen ţ i în c o r n u l d insp re r ă să r i t Al sa tu lu i m e u vech i ca o poves te Şi d e a t â t a 'linişte sf inţ i t .

S ta ţ i d rep ţ i — soldaţ i p e n t r u pa radă — Serafici păz i tor i c u m al ţ i i n u - s ; Urcă s t r ămoş i p r i n voi că t re azur Şi d i n azur coboară 'n l u t I isus.

DE

P E T R E P A U L E S C U

45*

© BCU Cluj

P O R T R E

Din t r ă s n e t şi foc m ' a m născut , d in haosu l l umi i do l u t şi 'n fiece cântec al m e u îşi p l ânge căderea u n zeu.

P ă r i n t e m i - e zarea ca s p u m a şi v u i e t u l ser i i m i - e m u m a , ia r f raţ i îm i s u n t s t ropi i de n o n şi c rengi de p ă d u r e , suror i .

Fodoabe -mi s u n t f ire de l u n ă şi s b o r u l de stele , cunună , şi mi re , al nopţ i i luceafăr ce ' n va lu r i de ape îl scapăr .

Cred in ţă m i - e n i m b u l de c remene Iub i rea şi u r a - m i s u n t gemene . Ia r mi la e pisc au r i t Sp re care , t â r î ş , a m porni t . ;

DE

E U G E N I A M U R E Ş A N U

455

© BCU Cluj

D E U N A Z A L I N A DE

AL. A L E X I A N U

Rachie r i ţ ă t a l an i ţ ă Albă toa tă l a peli ţă Şi c u coapsele d e cl in Ca bă rdăc i l e cu v in .

P l ină mi -eş t i de su l iman Din c iorchine D e căl ine Şi c u s â n u l dolofan Bulzi ro tunz i p e n t r u oricine.

Şi-o s ă - ţ i ce r te în Velea t Aromi ţ i i n u n şi m r e j e D e vădanăi cu păca t Poc de smoală şi gă te je .

Că 'mereu p e t r u p ţ i -a i s t r âns Cingă toarea delà rochi i Şi n ic i l ac r imă n ' a i p l â n s Ca să n u î ţ i v a t ă m i ochii.

I a r boier i i car i au m a s Noap tea 'n h a n l ângă l ău tă P a r c ă n ' a u b ă u t v i n a r s Ci f i e r tu ră de cucu tă .

Ş i -or să m i t e ' ng roape doi In t r o n s c u m p d in l e m n de t isă Ca să n u t e ş t e a rgă ploi Sau la v i e r m i să fii deschisă.

M â n d r ă - a ş a să -mi ţ i i î n veac Ţ i i toa re t a l an i ţ ă Cu t r u p l u n g şi su legeac Şi cu boiu de jupân i ţ ă .

456

© BCU Cluj

TENDINŢE DE RUS1FICARE A EUROPEI — CONSTANTELE POLITICII NOASIRE RĂSĂRITENE FAŢĂ DE IMPERIALISMUL ŢARISTO-BOLŞEVIC ŞI FAŢĂ DE INTERESELE

EUROPENE ALE MARILOR PUTERI -

I s t o r i a uman i t ă ţ i i ia cunoş t in ţă d e ex i s t en ţa poporu lu i r u s abia ia începu tu l veacu lu i al XVII I - lea , adică în epoca domnie i lu i P e t r u cel Mare , ca re a fost cel d in -t â iu conducă tor de propor ţ i i mond ia l e al popoare lor ruse . Pol i t ica lu i P e t r u cel M a r e a p r iv i t occidenta l izarea Rusiei , adică eu ropen iza rea ei, n u în ceiace p r iveş te educa ţ ia poporu lu i ci în ceiace p r iveş te c reea rea u n u i apa ra t de s ta t mode rn , a semenea celor d in Occident , a t â t p r i n o rgan iza rea lu i admin i s t r a t i vă cât şi p r i n desvol ta rea lu i in ­dus t r ia lă . P e n t r u că, în t i m p ce l u m e a Occidentu lu i făcea u n pas î n a i n t e p r i n edu ­caţ ia indiv idual i tă ţ i i , Rusia , adică l u m e a Or ien tu lu i , făcea u n pas înapoi , p r i n m e n ţ i ­ne r ea poporu lu i r u s în t r ' o s t a r e quas i -p r imară . Evu l med iu eu ropean se deosebeşte f u n d a m e n t a l de evul med iu rus . P e câtă v r e m e l u m e a Occidentulu i , ţ ă r a n i şi m u n c i ­tori în p r i m u l rând , se deş teap tă la o v ia ţă nouă, l iberă , i ndependen tă , ca u r m a r e a unor l up t e quas i -seculare , ce încep în veacul al XI I I - l ea în Angl ia şi con t inuă în F r a n ­ţa, cu lminând p r i n revolu ţ ia delà 1789, — l u m e a or ien ta lă rusă t r ăe ş t e o v ia ţă p r i m i ­tivă. In t i m p ce Occidentu l m e r g e a î na in t e spre l ibe r ta te , Rusia m e r g e a înapoi spre t i ranie . Occidenta l izarea Rusiei , p r i n re formele lui P e t r u cel Mare , t r e b u e în ţe leasă ca a v â n d de scop c reearea u n u i s ta t p u t e r n i c şi modern iza t în toa tă a r m ă t u r a lui . Acest re formator , ca re a dus l u p t ă chiar împo t r iva Bisericii , n u m a i p e n t r u a-şi pu t ea i m ­p u n e reformele , a l uc r a t în fabrici le e u r o p e n e ca s implu luc ră to r p e n t r u a î nvă ţ a t e ch -nica europeană , a t ă ia t bă rb i l e pravos lavnic i lo r ruşi. sau a cons t ru i t în mocir le , P e -t rogradu l , această „ fe reas t ră spre Occident" , cum a fost n u m i t L e n i n g r a d u l de astăzi .

Aşa dar , eu ropen iza rea Rusiei a dus la c rea rea Rusiei ca p u t e r e eu ropeană , a căre i in f luen ţă în t r ebu r i l e i n t e r n e a le lumi i con t inen ta le a crescut în r a p o r t d i rect cu m a r ş u l pe care îl o rgan izaseră ţar i i , ma i ales în veacu l t recu t , când Rus ia a junsese cu... eu ropen iza rea la P r u t , a m e n i n ţ â n d în mod di rect S t r â m t o r i l e şi Cons tant inopolu l , da t fiind că u r m ă r e a t r a n s f o r m a r e a Măr i i Negre în lac rusesc.

Dar , concomitent cu aceas tă p rob lemă se i m p u n e a ten ţ ie i mond ia le şi ro lu l pe

DE

Ş T E F A N I O N E S C U

457 *

© BCU Cluj

care începe să-1 joace Rusia , to t d in epoca lui P e t r u cel Mare , în Asia. Se creiază as t -iel o a x ă a expans ion i smulu i rus , care se în t inde în veacu l n o s t r u delà Cons tan t inopol p â n ă la Vladivostok, ce ta te a Es tu lu i , c u m a fost n u m i t ă , zidit î n a doua j u m ă t a t e a veaculu i t r ecu t (1877), de că t r e Ruş i p e n t r u a p u t e a avea înfipt u n picior în E x t r e m u l Or ien t şi a n u m e în p a r t e a lu i cea m a i i m p o r t a n t ă da t fiind că este p u n c t de î n t r e t ă e r e î n t r e Asia p rop r iu zisă şi Pacific. Rusia, p e d r e p t cuvân t t r e b u e n u m i t ă Euras ia , î n ­t r u cât a t â t d in p u n c t de vede re geograf ic cât şi p r i n poli t ica sa ţ a r i s t ă sau soviet ică t inde a domina n u n u m a i l u m e a e u r o p e a n ă da r ch iar şi l u m e a asiat ică. D in aceas tă cauză, t o tdeauna , de là apa r i ţ i a ei pe scena mondia lă , Rus ia a fost în conflict taci t , d a r ev iden t cu Angl ia , ceala l tă p u t e r e europeano-as ia t ică , p r i n n a t u r a in te rese lor imper iu lu i b r i t an ic .

Ceiace însă t r e b u e să r e ţ i n e m m a i cu a ten ţ i e este fap tu l că l u m e a ru să este pr imejdioasă , î n m o d p e r m a n e n t şi esenţ ia l , p r i n p r e s iunea ei demograf ică a sup ra Eu rope i şi a sup ra Asiei . I a r aceas tă p r ime jd i e î m b r ă c a s e er i fo rma pans l av i smu lu i iar azi a î m b r ă c a t fo rma bolşevismului . D e u n d e r ezu l t ă că esenţ ia la şi p e r m a n e n t a p r ime jd i e es te s lav ismul şi n u m a i accidenta l , în epoca noas t ră , aceas tă p r ime jd i e se n u m e ş t e bolşevism.

Cât p r iveş te p r e s iunea domograf ică a popoare lo r ruse , aceas ta se mani fes tă p r i n o con t inuă dep la sa re a c en t ru lu i demograf ic spre E u r o p a şi Asia. Astfel, î n Asia acest c en t ru s'a dep lasa t cu 820 km. , în in t e r io ru l con t inen tu lu i asiatic, i a r î n E u r o p a s tă dovadă t e n d i n ţ a de rus i f icare a Basarabie i , a provinci i lor est ice poloneze, a ţ ă r i lo r bal t ice şi a F in lande i , fie pr in , d e p o r t a r e a popula ţ i e i î n Siber ia , fie p r i n colonizarea acestor provinc i i şi ţ ă r i cu e l e m e n t e aduse de dincolo de Ura l i .

Aşa dar , p r e s iunea demograf ică a a v u t ca u r m a r e o t e n d i n ţ ă de î n a i n t a r e sp re Sud, adică sp re m ă r i l e ca lde : Med i t e rana , Oceanu l Ind ian , Pacif icul . Geopoli t ic vo r ­bind, se despr ind , a v â n d în v e d e r e axu l Cons tan t inopol -Vladivos tok , t r e i l inii p r i n -cipale, ca re a u o s t r ânsă d e p e n d e n ţ ă î n t r e ele. Aceia a Or i en tu lu i apropia t , ca re inc lude toa te coastele Măr i i Negre şi acces la Med i t e r ana ; aceia a Asiei cen t ra le (Per -sia, Afgan i s tan şi Tu rkes t an ) şi aceia a E x t r e m u l u i Or ien t . L a începu tu l veacu lu i t recut , e for tu l p r inc ipa l a fost dus de Rus ia î n sec torul occidental şi scopul geopoli t ic p r inc ipa l a fost domina rea Pen insu le i Balcanice şi a S t râmtor i lo r , î n t r e M a r e a Nea ­g ră şi M a r e a Med i t e r ana . I n a doua j u m ă t a t e a veacu lu i t recu t , însă, d in cauza r ă z ­boiului Cr imei i şi a păci i delà P a r i s (1856), efor tul r u s a fost depus în sec torul de mijloc, spre Asia cen t ra lă . Astfel , pe la 1860, cucer i rea Caucazu lu i e r a t e r m i n a t ă şi începu ac ţ iunea p e n t r u d o m i n a r e a T u r k e s t a n u l u i .

D a r să op r im a m ă n u n t e l e i s tor ice aici. E le s u n t suf ic iente să a r a t e că eu rope ­n izarea Rusiei î n s e a m n ă p r o p r i u vorb ind t e n d i n ţ a de rus i f icare a Europe i şi Asiei, t r ep t a t , t r ep t a t , p r i n p re s iunea demograf ică , p r i n expans ion i sm mi l i ta r , sau p r in i m i x t i u n e polit ică, aşa cum se î n t â m p l ă în zilele noas t re , p r i n bolşevism- adică p r i n ac ţ iunea mondia lă a K o m i n t e r n u l u i .

Deaceia, es te necesar a se res tab i l i sensul o r ig ina r al politicii lu i P e t r u cel Mare , n e p e r m i ţ â n d u - s e aces tor popoare ca t r ă g â n d consecinţele f ireşt i a le acestei polit ici , să a jungă la rus i f icarea popoare lor con t inen tu lu i nos t ru . P e n t r u c ă firesc este ca p o ­poare le ru se să fie europeniza te , p r i n cu l t u r ă şi civilizaţie, adică p r i n spi r i t şi t e ch -nică : i a r nu popoare le e u r o p e n e să fie rusif icate p r i n desna ţ iona l izare , depo r t a r e sau colonizare.

D a r î n ceiace p r iveş t e poli t ica lu i P e t r u cel M a r e de eu ropen iza re a Rusiei , t r e b u e să a v e m în v e d e r e şi sp i r i tu l imper ia l i s t al aces tui ţ a r care a fundamen ta t , geo-

458

© BCU Cluj

grafic şi istoric, sensur i le expans ion i smulu i r u s fie a sup ra Europe i , fie în Asia. A ten ţ i a lui a fost concen t ra t ă însă, în special , a sup ra lumi i eu ropene in care scop a u r m ă r i t o poli t ică de in t r igă î n t r e p u t e r i l e e u r o p e n e p e n t r u a real iza î m p ă r ţ i r e a Poloniei , s tă ­pân i r ea Balt icei , d e s m e m b r a r e a G e r m a n i e i şi ocuparea Pen insu le i Balcanice, p e n t r u a a junge la Marea N e a g r ă şi, p r i n S t r âmto r i , la Med i t e rana .

Evident , n u se poa te vorb i cu ce r t i t ud ine istorică desp re ex i s ten ţa p rop r iu zisă a u n u i t e s t a m e n t poli t ic al lu i P e t r u cel Mare , d a r se poa te observa, de că t re ori cine cunoaş te is tor ia Rusie i de là sfârş i tu l veacu lu i al XVII - lea , p â n ă în zilele noas t re , că a t â t ţ a r i i cât şi bolşevicii a u u r m ă r i t p e p l a n european , — p e n t r u a deveni apoi, m o n ­dial, r ea l iza rea polit icii lu i P e t r u cel Mare . P r i n aceas tă cons tan tă s t a r e de spi r i t ca re a însuf le ţ i t pol i t ica şi, m i l i t a r i smul rus , se poa te vorb i despre u n a d e v ă r a t t e s t a m e n t pol i t ic al lui P e t r u cel Mare .

Cu o nedesmin ţ i t ă î n v e r ş u n a r e Ruşi i a u cău ta t în u l t imi le două veacu r i să s tă ­pânească S t r â m t o r i l e la ca re n u p u t e a u a junge decâ t s u b j u g â n d u - n e pe noi .

Visul imper i a l i smulu i r u s de a t r a n s f o r m a M a r e a N e a g r ă î n lac rusesc n u se p u t e a rea l iza decât p r i n d o m i n a r e a S t r âmtor i lo r , şi a n u m e a Bosforului , p o a r t a i n t e ­r ioa ră a Măr i i N e g r e şi a Dardane le lo r , p o a r t a ex te r ioară , s p r e Medi t e rana , a aceleiaşi măr i . Deaceea Ruşii , t i m p de două secole au p u r t a t 10 războaie cu Turci i p e n t r u a ocupa Cons tan t inopolu l , ad ică Ţ a r i g r a d u l imper i a l i smulu i r u s şi p e n t r u a î n l ă t u r a domina ţ i a o t o m a n ă a supra Pen insu le i Ba lcan ice ce împiedeca rea l iza rea poli t icei ţ a ­r is te . I a r poli t ica pu te r i lo r apusene a fost t o t d e a u n a g r e u încerca tă , r euş ind to tuş i să oprească î n a i n t a r e a ru să la Bosfor, sacr if icând însă p ă m â n t u l r omânesc al Basarabie i , a m e n i n ţ â n d gur i le Dună r i i şi nav iga ţ i a pe acest f luviu, cel ma i m a r e din. Europa , în afară de Volga, da t fiind că cea m a i m a r e şi ma i i m p o r t a n t ă p a r t e a lu i curge î n t r e m a l u r i româneş t i .

B O L Ş E V I S M U L — E X P R E S I E A M O N D I A L I S M U L U I ŢARIST .

î n t r ' o ca r t e : „De l 'aigle imper ia l au d r a p e a u rouge" , r o m a n de m a r e resp i ra ţ i e epică, în ca re a d e v ă r u l is toric se î ngeamănă , în mod desăvârş i t , cu p u t e r e a de evocare a t impur i lo r şi oameni lor car i au as is ta t la v ie ţu i rea ul t imi lor ani ai ţ a r i smu lu i şi la des lăn ţu i rea revoluţ ie i bolşevice, a u t o r u l ei, P . N. Krasnov , h a t m a n al cazacilor de la Don, n e r edă u n documen t de m a r e va loa re is tor ică a că ru i conf i rmare o găs im în pac tu l secret pe care Angl ia şi F r a n ţ a l -au încheia t , în 1915, cu Rusia, I ta l ia sem-nându-1 în 1916, şi a sup ra căru ia vom reveni .

Cumpl i t a i a rnă a anu lu i 1917. In a r m a t a ru să începuse să se manifes te p r ime le s emne ale descompuner i i . Soldaţ i i ruş i duceau nosta lg ia păcii şi a căminulu i . F o r ţ a combat ivă a a r m a t e i scădea din ce în ce. O s t a re r evo lu ţ iona ră îşi făcea loc în in imile t u tu ro r . Pace , pâ ine şi p ă m â n t e ra deviza mul ţ imi lo r . î ng r i j o r a r ea Ţ a r u l u i creş tea m e r e u . îş i vedea r is ip i te idea lur i l e lui de războiu. Ceva ma i m u l t : se s imţea a m e ­n in ţa t în p ropr i a ex i s ten ţă a ins t i tu ţ ie i ţ a r i s t e ca re n u m ă r a t r e i secole. N e m u l ţ u m i ­ri le şi l ipsur i le se s imţeau p r e tu t i nden i . Defe t i smul îşi făcuse loc în r â n d u r i l e a r m a t e i ca re n u m a i e ra însuf le ţ i tă de nici u n elan. Atunc i , la 13 Decembr ie , a s e m n a t u n o rd in de zi că t re a r m a t ă ca re a fost cetit în faţa un i tă ţ i lo r de pe front . In f rumoase şi nobi le forme ale vechi i l imbi ruse , Ţ a r u l e x p r i m a convingerea sa de a con t inua războiul , de acord cu poporul , p â n ă la comple ta vic tor ie a sup ra duşmanu lu i , e x p r i m â n d în acelaş t imp şi s p e r a n ţ a de a fi a t inse scopur i le sfinte ale războiu lu i şi a n u m e : Cons tan t ino ­polul , deasup ra căruia va s t ră luc i d in nou crucea rusă or todoxă ; S t r âmtor i l e , pe ca re

459

© BCU Cluj

al iaţ i i deciseseră să le dea Rusie i şi s e p a r a r e a comple tă de Polonia, ca re p r i n vo in ţa Ţa ru lu i u r m a să dev ină u n s ta t l iber şi i ndependen t . I a r concomitent cu c i t i rea aces tui o rd in de zi, comandan ţ i i p r im i se r ă in s t ruc ţ iun i să expl ice soldaţ i lor mot ive le p e n t r u care scopur i le aces tui războiu e r a u acelea ind ica te de Ţar . Ceiace se şi făcu. C o m a n ­danţ i i , ad re sându- se soldaţ i lor , car i e r a u în m a r e a lo r ma jo r i t a t e ţ ă r an i , l e - au spus că a r m a t a r u s ă t r e b u e să a jungă la Constant inopol , p e n t r u a real iza visul de t o t d e a u n a al ţ a r i smulu i , că Rusia t r e b u e să cucerească şi să s t ăpânească S t r âmtor i l e , p e n t r u a n u m a i fi la dispoziţ ia Turc ie i şi p e n t r u ca g râne l e p ă m â n t u l u i r u s să poa tă fi expor ­ta te în m o d l iber . Deaceia , n u m a i în m o m e n t u l în ca re M a r e a N e a g r ă va deveni o m a r e ru să v i i to ru l Rusiei va p u t e a fi as igura t , i a r genera ţ i i l e v i i toa re vo r b i n e c u v â n t a pe soldaţ i i ca re se sacrifică p e n t r u aces te idea lu r i de v i a ţ ă şi de glor ie ale poporu lu i r u s .

D e a tunc i , d in 1917, m u l t e şi r ad ica le t r a n s f o r m ă r i a sufer i t Rus ia şi popoare le ei. Revolu ţ i a bolşevică a făcut t a b u l a rassa pes te t oa t e ins t i tu ţ i i le ţ a r i s t e şi se p ă r e a că n imic n u va m a i u r m a , în v ia ţa popoare lor domina t e de Moscova, care să găsească a s e m ă n a r e în t r e c u t u l ţa r i s t . De a tunc i a u t r e cu t 26 de ani . Azi. Rusia este d in nou pe scena lumi i şi pa r că n imic n u s 'ar fi s ch imba t în ceiace p r ive ş t e ţ e lu r i l e de l u p t ă ale bolşevismului ca re n u n u m a i că sun t a semenea cu acelea a le ţ a r i smulu i , d a r ch ia r sun t şi m a i adânc i t e şi ma i p r imejd ioase p e n t r u o rd inea lumi i . P e n t r u c ă , a c u m ţ e l u ­ri le bo lşev ismulu i n u pr ivesc n u m a i rea l iza rea p l anu r i l o r expans ion is te a le ţ a r i smulu i , da r ch ia r şi un ive r sa l i za rea lor p r i n d o m i n a r e a Moscovei a sup ra în t rege i E u r o p e şi p r i n des lăn ţu i rea revolu ţ ie i mondia le . Astăzi , expans ion i smul r u s n u n u m a i că a î m ­p r u m u t a t t oa t ă tac t ica ţa r i s tă , care avea m i t u l or todox, da r ch iar a desăvârş i t -o p r i n mi tu l pans lav . La Moscova, a fost cre ia t de c u r â n d u n comite t pans l av p e n t r u a face l egă tu r i cu t o a t e popoare le s lave din l u m e pe ca re să le d inamizeze po t r iv i t idea lu­r i lor un ive r sa l e a le bolşevismului . Astfel, î n u l t i m a şedin ţă a aces tui comitet , ţ i nu t ă la Moscova şi in i ţ i a tă d in o rd inu l Sovie tu lu i S u p r e m , a fost d i scu ta tă s i tua ţ ia r eg i ­m u l u i în l e g ă t u r ă cu ofensiva a r m a t e i roşii h o t ă r î n d u - s e l ansa rea u n u i apel că t r e toa te popoare le s lave din E u r o p a şi că t re toţ i slavii din l u m e p r i n care sun t chemaţ i să l up t e a l ă t u r i de Moscova p e n t r u împl in i rea idea lur i lo r de t o t d e a u n a ale l umi i ruse . In felul acesta, slavii sun t chema ţ i să joace ro lu l t r upe lo r de asal t în revo lu ţ i a m o n ­dială ce v a să vie...

Aceas ta este rea l i t a t ea . I a r i n s t r u m e n t u l de execuţ ie al p l anur i lo r Moscovei, es te a c u m a r m a t a roşie şi va fi m â i n e K o m i n t e r n u l , pa r t i de l e comunis te şi acele popoare ca re vor crede în m i t u l pans l av a r u n c a t lumi i de bolşevici . I a r r ea l i t a t ea este cu m u l t m a i ses izantă cu cât n e g â n d i m că a r m a t a roşie n u es te a Rusie i ci a bolşevismului , deoarece este o a r m a t ă poli t ică l ipsi tă de conşt i in ţa na ţ iona lă , d u p ă cum nici a r m a t a rusă n u e ra o a r m a t ă na ţ iona lă , ci o a r m a t ă în serviciul exclus iv al Ţ a r u l u i şi al polit icii lu i . ,

Perspec t ive le lup te i de azi împo t r iva bolşevismului , care n u se r e z u m ă n u m a i la războiul de pe f ron tu l or ien ta l , sun t încă necunoscu te . Şi este aşa p e n t r u c ă p â n ă a c u m Moscova a des lăn ţu i t în acest războiu n u m a i p u t e r e a sa mi l i t a r ă a ş t ep t ând des igur m o m e n t u l poli t ic şi m i l i t a r p r ie ln ic p e n t r u a des lăn ţu i şi p u t e r e a sa poli t ică pe ca re o r ep rez in t ă legiuni le s t r ă ine ale pa r t ide lo r comunis te din Europa , p r e c u m şi ideia pans lavă .

Bolşevismul , d in p u n c t de vede re mondia l , es te în fond forma super l a t ivă a Ţa r i smu lu i . Aşa că, l u p t a popoare lo r eu ropene n u este p r o p r i u zis împo t r iva u n u i r eg im poli t ic ci împo t r iva idea lur i lo r expans ion is te mondia le , ale l umi i s lave, ca re a găsi t în l u m e a rusă , p r i n bolşevism, cel m a i desăvârş i t i n s t r u m e n t de l up t ă şi de agi ta ţ ie .

460

© BCU Cluj

Dacă p â n ă a c u m î n t r e ţ a r i sm şi bolşevism a fost o p răpas t i e adâncă , azi p r i n lup ta mond ia l ă a acestuia d in u r m ă , încep să se î n t indă p u n ţ i de t r ece re .

Mareşa lu l S ta l in este expres ia cea m a i desăvârş i t ă a Ţ a r u l u i Nicolae. Dincolo de o g igant ică l up t ă socială şi poli t ică, cei doi s t ăpân i îşi î n t i nd pes te

istorie o m â n ă de pr ie ten ie . I a r în dependen tă l e g ă t u r ă cu aceas tă p r o b l e m ă a t end in ţe lo r de rus i f icare a

Europei , es te şi p r o b l e m a Basarabie i , care cons t i tue g ran i ţ a r ă s ă r i t e a n ă a Românie i şi ca a t a r e şi cea m a i î na in t a t ă l in ie de a p ă r a r e a Europe i , î m p o t r i v a sp i r i tu lu i şi forţei mi l i t a re invada toa re , a Rusiei . Or, p r o b l e m a Basarab ie i r idică p r o b l e m a un i t ă ţ i i p ă ­m â n t u l u i românesc . Aşa că, vorb ind de Basarab ia , se vo rbeş t e de România , i a r p r in i m p o r t a n ţ a s t ra teg ică şi e tnică a aces tui p ă m â n t , se vo rbeş t e de Eu ropa .

B A S A R A B I A — R O M Â N I A — E U R O P A .

In adevăr , un i t a t ea p ă m â n t u l u i r omânesc este indivizibi lă p r e t u t i n d e n i u n d e se află v ia ţa n e a m u l u i , î n tocmai d u p ă cum indivizibi lă es te şi însăşi aceas tă v ia ţă . Ex i s tă deci o per fec tă co responden ţă î n t r e p ă m â n t şi suflet, care este u n a de a l ta în aşa m ă ­su ră legată , încâ t geografia se î m b i n ă în mod desăvârş i t cu e tnograf ia . Marg in i l e p ă ­m â n t u l u i r omânesc se t e rmină , geografic acolo u n d e se t e r m i n ă şi p r ezen ţ a n e a m u ­lui. D e aceia a tunc i când se vorbeş te despre p ă m â n t u l românesc se vorbeş te , î n acelaş t imp, şi de n e a m u l românesc . I a r acest a d e v ă r este conf i rmat şi de is torie , î n t r u c â t m i ­l ena ra noas t r ă ex i s t en ţă pe acest p ă m â n t este a lcă tui tă , istoric, d in fapte şi even imen te , care mă r tu r i s e sc lup te le p u r t a t e dea lungul veacur i lor , p e n t r u ca să n e a p ă r ă m p ă m â n ­tul şi deci v ia ţa .

Aşa fiind, este delà s ine în ţe les că în aceas tă lege a un i t ă ţ i i p ă m â n t u l u i şi suf le­tu lu i românesc se in teg rează şi p ă m â n t u l nos t ru de dincolo de P r u t , p r e c u m şi v ia ţa ce colcăe acolo. I a r când v o r b i m despre p ă m â n t u l românesc de pes te P r u t , nu în ţ e l e ­gem o provinc ie deosebi tă ci n u m a i o con t inua re a p ă m â n t u l u i Moldovei ca re şi ca î n ­fă ţ işare şi ca expres ie de v ia ţă es te acelaş .

Dacă, d in p u n c t de vede re etnic , g r an i ţ a n o a s t r ă es te la Nis t ru , ca să n u m a i vorb im şi de Moldoveni i r is ipi ţ i dincolo de aceas tă apă. p â n ă la Bug, acest adevă r n e este conf i rmat şi de istorie, î n t r u cât ce tă ţ i le delà Hot in , T ighina şi Ce ta tea Albă s t au m ă r t u r i e în fa ţa veacur i lo r că ele au fost zidi te de voevozii noşt r i , p e n t r u a a p ă r a acea­stă f ront ie ră împo t r iva invazi i lor co t ropi toare şi pus t i i toa re care n e - a u a m e n i n ţ a t m e ­reu, ven ind din s tepele ruseş t i . Şi, de asemeni , ex i s ten ţa răzăşi lor moldoven i d in acea­s tă ţ a r ă a Basarabi lor , î n t ă r i ţ i to t de voevozii noş t r i , dovedesc a p a r t e n e n ţ a românească a aces tu i p ă m â n t şi d in punc t de vede re social. P e n t r u că răzeşi i şi mazâl i i d in Basa ­rab ia n u sun t a l tceva decât descendenţ i i acelor l up t ă to r i moldoveni car i p e n t r u fapte le lor de a r m e şi p e n t r u con t r ibu ţ i a lor la a p ă r a r e a p ă m â n t u l u i Moldovei , e r au î m p r o ­pr ie tă r i ţ i cu p ă m â n t u l de p e l inia Nis t ru lu i , tocmai p e n t r u a se creia u n suflet şi u n b r a ţ românesc cât m a i pu t e rn i c . Aşa că. n imic şi n imen i n u n e poa te smulge de pe acest p ă m â n t , p e care a m fost cei d in tâ i , s u n t e m azi şi v o m r o m â n e cei d in u r m ă .

P r o b l e m a care in te resează însă şi is tor ia Europe i , în l e g ă t u r ă cu p ă m â n t u l Ba ­sarabiei , es te l ega tă de expans ion i smul rusesc, ca re t o t d e a u n a a fost acelaş. P r i n Basa ­rab ia , ducea p e n t r u Ruş i d r u m u l la Gur i l e Dunăr i i , la S t r â m t o r i şi la Med i t e rana . De aceia, s t ăpân i r ea Pen insu le i Balcanice , t r a n s f o r m a r e a Măr i i N e g r e în lac rusesc şi l i be r t a t ea la Adr ia t i că şi Med i t e rana . a const i tu i t p e n t r u Rusia, încă delà î n c e p u ­tu l vecu lu i t r ecu t , pol i t ica s t a to rn ică a ţar i lor , adică din m o m e n t u l în ca re d o m i n a -

461

© BCU Cluj

ţi a r u să se împl inise , delà sfârş i tu l veacu lu i al XVII I - lea , a sup ra Cr imei i şi Uc ra i ­nei p â n ă la Bug.

Acum, în ceia ce p r iveş t e Basarab ia , v o m avea de cons ta ta t că, d u p ă r a p t u l delà 1812, p r ime jd ia expans ion i smulu i rus în Balcan i devenise foar te g ravă , astfel că însăşi E u r o p a e ra d i rec t a m e n i n ţ a t ă . Deaceia, în u r m a războiu lu i Crimei i , p r i n pacea delà Pa r i s d in 1856, p u t e r i l e apusene n e - a u r e d a t sudul Basarab ie i ' adică jude ţe l e I s -mail , Bolgrad şi Ce ta tea Albă, p e n t r u a î n d e p ă r t a pe Ruşi delà gur i l e Dunăr i i , n u p e n t r u a face d r e p t a t e românească , î n t r u c â t a r fi t r ebu i t să n i se r e s t i t ue toa t ă Ba ­sarab ia . Deasemeni , p e n t r u a p u t e a fi con t ro la tă nav iga ţ i a pe D u n ă r e , a fost c re ia tă Comisia E u r o p e a n ă a Dunăr i i , în lesn indu-se to toda tă şi un i r ea Pr inc ipa te lo r , care s"a rea l iza t la 1859. Şi aceas ta p e n t r u a se creia u n s ta t i n d e p e n d e n t şi care , fiind p r i n spir i t şi v ia ţă i n t eg ra t lumi i eu ropene , să cons t i tue u n ba ra j împo t r iva Rusiei . D a r is tor ia n u s'a opr i t aici. In 1878, la congresul delà Ber l in , sudul Basa rab ie i ne -a fost re lua t , d in nou, de Ruşi , cu toa te că a r m a t a r o m â n ă lup ta se eroic şi victorios a l ă tu r i de a r m a t a Ţa ru lu i pe câmpi i le Bulgar ie i , în 1877. Şi a fost cu p u t i n ţ ă aceas tă t ică­loşie n u m a i din cauza lipsei de în ţe legere î n t r e mar i l e p u t e r i eu ropene , de ca re l ipsă de u n i t a t e a prof i ta t Rusia . Ceva m a i m u l t : în 1915, Angl ia şi F r a n ţ a , p e n t r u a se as i ­g u r a de concursul Rusiei , au ceda t p res iun i lo r Ţ a r u l u i Nicolae II şi au înche ia t u n pac t secret , s e m n a t în anu l u r m ă t o r şi de I tal ia, p r i n ca re d u p ă v ic tor ia al iaţ i lor , să dea Rusiei , Cons tan t inopolu l , l i be r t a t ea de nav iga ţ i e p r i n S t r âmto r i , deschizându-se , deci, d r u m sp re Adr ia t i ca şi Med i t e rana . I a r to t în acest an, şi ma i ales în 1916, când începuse deja să se semnaleze une l e s tă r i r evo lu ţ iona re în a r m a t e l e ruse , toa te p r o ­c lamaţ i i le Ţ a r u l u i Nicolae I I făceau apel la sp i r i tu l de o rd ine al soldaţ i lor , car i aveau să împl inească t e s t a m e n t u l poli t ic al lu i P e t r u cel Mare , adică d o m i n a r e a P e ­n insu le i Balcanice, ocuparea Cons tan t inopo lu lu i şi cont ro lu l S t r âmtor i lo r . A su rven i t insă, ca o binefacerfe p e n t r u noi şi p e n t r u Europa , r evo lu ţ i a ru să ca re n e - a dus la e l ibe ra rea Basarb ie i . Din acest m o m e n t , is toria este b i n e cunoscută . Oda tă consolidat , bo lşev ismul a r e lua t poli t ica ţ a r i lo r c re ind dincolo de Nis t ru Republ ica moldovenească şi ne recunoscând ca rac t e ru l românesc al Basa rab ie i pe ca re au cons idera t -o ca fiind ocupa tă cu for ţa de a r m a t a r o m â n ă . In cele două deceni i ce au u r m a t , p â n ă la u l t i ­m a t u m u l din noaptea de 26—27 Iunie 1940, când Basa rab ia n e - a fost d in nou smulsă , •— Nis t ru l a fost o g r an i ţ ă de sânge, iar Basa rab ia o pep in ie ră de ag i ta ţ ie comunis tă , o rgan iza tă de Evre i i d in aceas tă provincie , a runca ţ i aici de Ţ a r u l A l e x a n d r u al I I- lea, la s fârş i tu l veacu lu i t recu t , d in cauza pogromur i lo r şi a s tă r i lo r de spir i t d in i n t e ­r io ru l Rusiei .

Aceas ta es te rea l i t a tea . De aceia, s ingura soluţ ie a p rob lemei , a d r a m e i în care t r ă i m şi noi Român i i şi toa te popoare le eu ropene este d i s t ruge rea in t eg ra l ă a s lavis ­mulu i , ca for ţă organiza tă , p r i n p u t e r e a a r m a t e i roşii şi a pa r t i du lu i bolşevic. Or, t ocmai aceas ta este m i s iunea lup te i de pe f rontu l o r ien ta l .

P E R S P E C T I V E

Şi este firesc să fie aşa, deoarece în pe r spec t iva une i f rânger i a f ron tu lu i g e r -mano-a l i a t de că t re a r m a t e l e roşii , care au fost des lăn ţu i t e în toa tă furia lor devas t a ­t oa r e abia în i a rna t r ecu tă , a r î n s e m n a că v ia ţa n e a m u l u i a r înceta oda tă cu ocupa­ţia rusească . I a r în aceas tă p r i v in ţ ă n u este necesar să facem af i rmaţ i i personale , or icâ t de va labi le a r fi ele p e n t r u rea l i t a t ea vieţ i i na ţ iona le , de oarece n e v in în spr i j in a t â t

463

© BCU Cluj

expe r i en ţ a u n u i t r e c u t apropia t , cât şi t en ta t ive le mani fes te deja ale revend ică r i lo r ruseşt i .

Astfel, ş t im foar te b ine în ce a consta t poli t ica pacifistă a Rusie i sovietice, ca re t imp de două decenii a na rco t iza t popoare le eu ropene cu o d ip lomaţ ie şi o p r o p a g a n d ă căreia au căzut v ic t imă a tâ ţ ia oamen i politici, conducă tor i de s ta te . Şi, deasemeni , ma i ş t im ce au î n semna t as igurăr i le sovietice, da t fiind că în p r i m u l m o m e n t chiar , în ca re a m fost la o r ă spân t i e a s i tuaţ ie i noas t r e in te rna ţ iona le , diviziile ruseş t i s 'au şi năpus t i t a sup ra Basarabie i , r evend icând-o ca pe o provinc ie rusească şi a sup ra B u ­covinei pe ca re n e - a u lua t -o ca... despăgubi re ! Da r aceas tă d r a m ă n u s'a consumat n u m a i cu noi Români i , ci cu toa te popoare le ca re au f ront ieră comună cu f ront ie ra oc­c identa lă a Rusiei . i

Ceva m a i m u l t : noi ş t im că din p r i m u l ceas al ocupaţ ie i soviet ice au începu t depor tă r i l e de Români , a runcând , acolo, depa r t e , în Siberia , pe to ţ i acei Români , cari e r a u acuza ţ i că-şi iubesc p ă m â n t u l şi n e a m u l . Ia r în locul lor u r m a u să fie aduşi , sp re colonizare, mongol i şi asiatici, p e n t r u a fi d i s t rus n e a m u l nos t ru şi p e n t r u a se asiat iza aceas tă provin ic ie românească şi de aceia eu ropeană . Aceas tă d r a m a t i c ă expe r i en ţ ă au t r ă i t -o in t ens şi Polonezi i şi mici le popoare ba l t ice şi F in landezi i . Şi p ropor ţ i i l e d r a ­mei aces tor popoare , care n u au v r u t n ic iodată în sbuc iuma ta lor i s tor ie al tceva, decât de a fi l ăsa te să t ră iască în pace , l ibere şi i ndependen te , n u se cunosc nici p â n ă azi de oarece n u m ă r u l depor ta ţ i lo r şi a celor ucişi, creşte , creş te m e r e u .

In afară însă de aceas tă exper i en ţă , p e care a m t ră i t -o în u l t imi i ani şi care , desigur , s 'ar fi genera l i za t a sup ra î n t r egu lu i popor român , ca să v o r b i m n u m a i d e ­spre noi, dacă n u începea războiul de d i s t ruge re a bolşevismului ' m a i es te ceva.

Este , a n u m e , a t i tud inea foar te precis c o n t u r a t ă a ang lo-amer ican i lo r care , dis­cu t ând perspec t ive le războiu lu i şi deci şi consecinţele une i even tua l e victori i sovie­tice, recunosc ca leg i t ime toa te r evend ică r i l e ruseşt i , p e n t r u c ă nu- ş i vor a m e n i n ţ a b u ­nele da r perf idele şi ipocr i te le lor r a p o r t u r i de p r i e ten ie cu Rusia p e n t r u a o î m p i e ­dica să r eocupe Basarab ia , Bucovina , s ta te le bal t ice , o p a r t e d in Polonia sau F in l anda . Şi, deasemeni , în t r ' o a semenea ipoteză, este de là s ine în ţe les că chiar dacă Angl ia şi Amer i ca a r v r ea să se o p u n ă revend ică r i lo r soviet ice (ceiace n u este cazul) n u ar reuşi , p e n t r u s implu l mo t iv că Amer ican i i n ' a u să-şi t r i m i t ă sport ivi , sau Englezi i co­mozii lor soldaţ i ins ta la ţ i în insulă, p e n t r u a apă ra Nis t ru l , l i be r t a t ea Poloniei , a s t a ­te lor ba l t ice sau a F in lande i . \

I a r în această p r iv in ţă , ap roape zilnic, coloanele z iarelor noas t r e ca şi ale î n t r e -gei p re se eu ropene sun t p l ine de t e l e g r a m e sau de ar t icole p r iv ind revendicăr i l e bolşevice.

Astfel, z ia ru l „Dai ly Mail" , u n u l d in t r e cele ma i m a r i şi ma i r ă spând i t e z iare engleze, ale c ă r u i l egă tu r i cu F o r e i g n Office-ul s u n t b i n e cunascu te , a publ ica t u n ar t icol văd i t insp i ra t a sup ra p l anur i lo r lui Stal in , în l egă tu ră cu Europa , în ca re precizează că: „ în caz de vic tor ie , Sovietele , a r cere F in l ande i să le cedeze Hangoë , insulele s i tua te în golful finie şi Pe t s amo . In faţa aces tor cerer i l eg i t ime ale sovie te­lor, — con t inuă z ia ru l englez — Fin landez i i n u t r e b u e să se aş tep te la nici u n spr i j in din p a r t e a Amer ic i i şi a Angliei . Bolşevicii a r m a i ocupa şi s ta te le bal t ice , împo t r iva dor in ţe i Suedie i . R o m â n i a •— a d a u g ă z ia ru l „Dai ly Mail" , — n u t r e b u e să se aş tep te nici ea la v r e - u n spr i j in m o r a l d in p a r t e a Amer ice i şi a Angliei , dacă Soviete le a r reocupa Bucovina şi Basarab ia , ceiace ele vor face cu s iguran ţă , în caz de v ic tor ie" .

I a t ă dar , a t â t ea dovezi şi a t â t ea exemple pe car i n i le dau ori expe r i en ţ a p r o ­prie , or a t i t ud inea ang lo-amer ican i lo r fa ţă de revendicăr i l e soviet ice. Or, în fa ţa uno r a semenea pe r spec t ive ca re este logica istoriei ?

463

© BCU Cluj

U n a s ingură : î n f rângerea defini t ivă, a t â t d in punc t de vede re mi l i t a r cât şi d in p u n c t de vede re poli t ic a bo lşev ismulu i , ca re n e apasă, n e î năbuşă paşnica noas t r ă via ţă . D a r să n u u i t ă m nici ex i s t en ţa pa r t i de lo r comunis te şi a In t e rna ţ iona l e i m o s ­covite care , la fel, sun t i n s t r u m e n t e a le K o m i n t e r n u l u i . A c u m când bo lşev ismul a t r e b u i t să se demaş te , ş t im ce ne p regă t e ş t e Sta l in , fie p r i n v ic tor ia a r m a t e i roşii , deci p r i n război ; fie p r i n des lăn ţu i rea revoluţ ie i , deci cu concursul pa r t ide lo r comunis te sau al K o m i n t e r n u l u i .

S ta l in s'a n ă p u s t i t a sup ra Europe i cu toa te for ţele lumi i asiatice, p e ca re le-a des lăn ţu i t în m o d t i t an ic şi t i ran ic . I a r p r ime le v ic t ime, vor fi ţ ă r i l e de là g ran i ţ e l e occidenta le a le colosului bolşevizat . Dincolo de aceas tă r ea l i t a t e d ramat i că , n u m a i este n imic ; p e n t r u c ă dincolo de ea este m o a r t e a noas t ră , a Român i lo r şi a t u t u r o r popoare lor ca re t o t d e a u n a au l u p t a t împo t r iva s lav i smulu i rus , fie că el a a v u t masca o r todox i smulu i sau a b o l ş e v i s m u l u i

E U R O P A , P R O V I N C I E R U S E A S C A

Ia tă dece î n t r e b a r e a cea m a i î n s e m n a t ă este: ce s 'ar î n t â m p l a cu popoare le Eu rope i şi în p r i m u l r â n d cu German ia , România , ţ ă r i l e ba l t ice şi nordice , dacă for ţe le a r m a t e g e r m a n o - a l i a t e ar fi zdrob i te de n ă v a l a i n v a d a t o a r e a a r m a t e l o r s ta l i -n iene şi ca re este expl ica ţ ia f ap tu lu i că Angl ia şi A m e r i c a convin să sus ţ ină cauza bo l ­şevică? In a d e v ă r este m a r e d u ş m ă n i a celor două democra ţ i i , şi î n special a condu­cător i lor celor două popoare anglo-saxone , împo t r iva na ţ ional -soc ia l i smului , adică î m ­po t r i va ge rman i smu lu i . D a r n u este ma i p u ţ i n a d e v ă r a t că aşa c u m a evo lua t s i tua ţ ia războiului , azi, de soar ta Ge rman ie i dep inde soar ta Europe i şi de soar ta con t inen tu lu i dep inde soar ta şi v i i to ru l poporu lu i g e r m a n . Exis tă deci u n calcul ax iomat ic în da ­te le lup te i : ori, î nv ing G e r m a n i a şi al iaţ i i ei; ori, bolşevismul va sub juga popoare le l u p t ă t o a r e şi oda tă cu ele î n t r e a g a l u m e europeană . N u poa te exis ta nici u n fel de compromis şi nici o a l t ă ieşire n u se poa te în t r evedea . M o m e n t u l războiu lu i este clar, ca tegor ic .

I a r dacă p r e s u p u n e m că p u t e r i l e democra t i ce au în v e d e r e această even tua l i ­t a t e , oa r e îşi po t imag ina că spor t ivu l soldat a m e r i c a n va ven i pes te m ă r i şi ţ ă r i ca să n e ape re pe noi şi civil izaţia acestei l u m i ; sau că so lda tu l englez va fi t r imi s la f ront iere le Germanie i , în s ta te le bal t ice , în s ta te le nord ice sau la Nis t ru? Cred oa re Amer ican i i şi Englezii , în ipoteza că f ron tu l g e r m a n o - a l i a t a r fi spar t , că diviziile roşii se vor opr i la Nis t ru , la f ront ie ra g e r m a n ă sau în Carel ia? Şi, deasemeni , această l u m e crede că poa te t r ă i fă ră Europa , adică fără sp i r i tu l de ord ine , de echi l ibru şi de c rea ţ ie pe ca re îl aduce omeni r i i sp i r i tu l eu ropean? Ia t ă dar> a t â t ea î n t r e b ă r i şi tot a t â t ea n e d u m e r i r i la ca re r ă s p u n s u l este u n u l şi invar iab i l : bolşevismul , aceas tă m a s c ă a pans lav i smulu i , s tă ga ta să se năpus tească a sup ra lumi i europene , s ingura ca re p r in for ţa a r m a t e l o r na ţ iona le ale G e r m a n i e i şi a l ia ţ i lor ei ma i o p u n e rez i s ten ţă colosului lumi i euras ia t i ce pe ca re a chema t -o la o v ia ţă de roboţi , să lbatecă , r eg imu l afurisi t ce prez idează a sup ra des t ine lor popoare lor ruse .

Ş t im, t oa t e aceste n e d u m e r i r i ale noas t r e au deveni t b a n a l e p e n t r u c ă sun t ch iar n e d u m e r i r i l e lumi i în ca re t r ă i m şi ca re v rea cu orice p r e ţ să t e r m i n e oda tă p e n t r u t o t d e a u n a cu per icolul l umi i s lave. Desigur , popoare le n u pot fi d is t ruse , da r for ţa lor pol i t ică sau mi l i t a ră , când dese rveş te o cauză a uman i t ă ţ i i , po t şi t r e b u e să fie d i s -

464

© BCU Cluj

t ruse . Ceiace se şi face deal tfel p e f ron tu l or ienta l . Aici se dă l u p t a pe v ia ţă şi pe m o a r t e n u î n t r e a r m a t e ci î n t r e a to tpu te rn ic i a u n u i spir i t de o rd ine împo t r iva u n u i .spirit al dezordine i şi al haosu lu i . T r ă i m cel ma i cumpl i t m o m e n t al războiului , i a r v ia ţa noas t r ă a a t ins culmi de in tens i t a t e d ramat ică , nebănu i t ă , p e n t r u c ă a c u m se joacă soa r t a lumi i .

E x p e r i e n ţ a şi tot t r e cu tu l nos t ru de sbuc ium ne a r a t ă că cel m a i m a r e d u ş m a n al nos t ru , a fost s lavismul , care, în r e p e t a t e r â n d u r i şi sub difer i te forme, s'a opus la c rea rea u n u i s ta t r omân , înce rcând chiar d i s t rugerea noas t r ă ca popor, p e n t r u c ă ex i s ten ţa n e a m u l u i nos t ru , această insu lă l a t ină în t r ' o m a r e slavă, încurca toa te soco­tel i le sp i r i tu lu i de domina ţ i e al Moscovei ţa r i s te , al Moscovei or todoxe , sau al Mos­covei Roşii.

Pol i t ica imper iu lu i rus , î n ceiace p r iveş te Europa , a fost t o t d e a u n a aceiaşi, d in epoca lu i P e t r u cel M a r e şi de î nda t ă ce, p u t e r e a ţ a r i smu lu i în t impu l Ca te r ine i a I l -a , se în t insese p â n ă la B u g şi N i s t ru şi apoi delà 1812, p â n ă la P r u t . Ceva m a i mul t , este p roaspă tă în m i n t e a noas t r ă a t i t ud inea Rusiei Soviet ice d u p ă ce, în m o d samavolnic , ne -a fura t Basa rab ia şi n o r d u l Bucovinei . Cu acest p r i l e j , Molotov, comisaru l p e n t r u afaceri le ex t e rne , în r a p o r t u l p r e z e n t a t consi l iului s u p r e m sovietic, a ţ i nu t să p r e ­cizeze că d r u m u r i l e Europe i sun t deschise p e n t r u U. R. S. S., deoarece a r m a t e l e roşii se găsesc la gur i le D u n ă r i i care, d u p ă Volga, es te cel m a i m a r e f luviu al Europei . . . Şi deasemeni , cunoaş t em foar te b ine cerer i le aceluiaşi Molotov fo rmula te în cadru l î n ­t reveder i lo r avu t e la Ber l in în 1940 p r i v i n d România .

D a r să n u m a i ins is tăm, p e n t r u că este u n a d e v ă r s tabi l i t de is tor ie şi verif icat în m o d d r a m a t i c de noi, de F in landez i , de Polonezi şi de s ta te le bal t ice , că Rusia a u r m ă r i t să-şi î n t i ndă p u t e r e a a sup ra Europe i , fie p r i n revolu ţ ie , fie p r i n războiu . ori cum.

D a r ce este E u r o p a p e n t r u Rusia? Dacă p r i v i m acest impe r iu colosal pe u n glob p ă m â n t e s c şi îl c o m p a r ă m cu

Europa , n e î n t r e b ă m dacă n e m a i p u t e m n u m i „con t inen t " — E u r o p a noas t r ă . La aceas tă î n t r e b a r e a r ă s p u n s l ă m u r i t un ofiţer rus d in a n t u r a j u l lu i Sta l in , l ua t p r i ­zonier, dec l a rând : „In cel mai bun caz, Europa este o mare provincie rusească, un conglomerat de nenumărate state care se bat unele cu altele. Germanii ne-au zăvorit totdeauna poarta spre Europa. Toţi ceilalţi nu însemnează nimic pentru noi. Dacă în­vingem Germania, atunci stăpânim Europa".

Ofi ţerul r u s a r e z u m a t ax ioma m o m e n t u l u i is toric în t e r m e n i i ei u l t imi . „Dacă î nv ingem German ia , a tunc i s t ă p â n i m Europa" . . . D a r este î n t r e b a r e a :

poa te fi înv insă G e r m a n i a de Rusia , ch ia r dacă Europa , pe al că ru i p ă m â n t t r ăe ş t e acest m a r e popor şi p e n t r u a căru i a p ă r a r e se sacrifică a l ă tu r i de noi Român i i şi cei­lalţ i camaraz i de a r m e — este cons idera tă de conducător i i sovietici o s implă p rov in ­cie rusească?

Ruşi i u i t ă însă u n m a r e adevă r : că pe aceas tă „prov inc ie" s'a născu t cea ma i s t r ă luc i toa re cu l t u r ă a lumi i şi că dacă din p u n c t de v e d e r e geografic E u r o p a este o pen insu lă a con t inen tu lu i asiatic, d in p u n c t de v e d e r e sp i r i tua l şi al forţei , ea r e p r e ­z in tă u m a n i t a t e a . I a r de acest adevă r se vor convinge şi Amer icani i , pe care E u r o ­peni i i -au cre ia t şi Englezi i , pe ca re to t europeni i i -au un iversa l iza t ca for ţă polit ică.

Europa , — o provinc ie rusească. . . Poa te , oare , c rede cineva că geografia va înşela is tor ia?

465

© BCU Cluj

R E Î N C R E Ş T I N A R E A S U F L E T U L U I R U S .

De c u r â n d a fost r ă s p â n d i t ă în s t r ă ină t a t e o ca r t e scr isă în l imbi le franceză, engleza şi g e r m a n ă , î n t i t u l a t ă : „Biser ica o r todoxă r u s ă în războiu l na ţ iona l , dus î m ­po t r iva fascismului , scrisă de P a t r i a r h u l Nicolae al Moscovei (sic!) şi în care, p r i n t r e al tele, se a f i rmă că „guvernul sovietic a acordat populaţiei libertatea religioasă depli­nă'' şi că „membrii clerului rus, dau dovadă de un mare patriotism şi de o lealitate nestrămutată faţă de regimul comunist"

î n a i n t e de a vorb i despre aceas tă ca r t e în s ine sun t necesare une le preciz iuni p e n t r u a s i tua p r o b l e m a rel igioasă în cad ru l r eg imu lu i soviet ic .

I n p r i m u l r ând , a v e m de cons ta ta t , în m o d istoric, că bolşevismul , care este o s t a r e de spir i t specifică lumi i r u se c rea tă de că t re ag i ta tor i i evre i pe baza pr incipi i lor marx i s t e , — a fost t o t d e a u n a u n adve r sa r dec la ra t al re l igiei în gene ra l şi al c reş t i ­n i smulu i , în special . I a r m o t i v a r e a acestei a t i tud in i rez idă în a r g u m e n t u l că socie­t a t e a socialistă p recon iza tă de marxism- poa te fi rea l iza tă , sp re fer icirea uman i t ă ţ i i , ch iar aici pe p ă m â n t , p r i n d i s t ruge rea exp loa tă r i i omu lu i de că t re om şi p r in d i s t ru ­ge rea m i t u l u i rel igios ca re în c reş t in i sm af i rmă că omul îşi poa te găsi fer icirea n u m a i în l u m e a cealal tă , l u m e a aceas ta fiind o va le a p lânger i lor .

De aceia, p e n t r u a p u t e a fi î n l ă t u r a t ă aceas tă men ta l i t a t e , es te necesar , au afir­m a t marx i ş t i i , să fie smulsă c red in ţa din suf le tul omulu i ; c reş t in i smul fiind conside­r a t de Len in ca „op ium al poporu lu i " . I a r p e n t r u a se ev idenţ ia ca rac te ru l p u r iudaic al aceste i l up t e an t ic reş t ine , ca re a l ua t fo rme e x t r a o r d i n a r e p r i n organiza ţ ia „ B e j -bo jn ik" (Liga celor fără Dumnezeu) , p rez ida tă ch ia r de Stal in , —• este i n t e r e san t să a m i n t i m că l up t a bo lşev ismulu i î m p o t r i v a rel igiei s'a opr i t n u m a i la creş t in ism, m o ­zaismul , de exemplu- fiind lăsa t l iber . Şi, în aceas tă p r iv in ţă , se ştie foar te b ine că în t i m p ce biserici le d in Rusia e r a u incendia te , d i s t ruse sau t r a n s f o r m a t e în v a r i e t e u r i sau c lubur i spor t ive , s inagogi le r ă m â n e a u nea t inse , t r o n â n d sub cerul Rusie i cu s t eaua s f idătoare a l u i Is rael . Deasemeni , a v e m şi e x e m p l u l războiu lu i civil d in Spania , în ca re au a v u t de sufer i t n u m a i biser ic i le şi ca tedra le le , p r e c u m şi a t â t ea ope re de a r t ă a le catol ic ismului , p e n t r u a în ţe lege t r aged ia c reş t in i smulu i p r e t u t i n d e n i u n d e a n a r ­h i a d i s t rugă toa re a bo lşev ismulu i a p u t u t p r i n d e t e r en . Şi, la fel, n e a m i n t i m foar te b ine ce s'a î n t â m p l a t în Basa rab i a şi Bucovina în t i m p u l v remeln ice i ocupaţ i i sovietice, p e n t r u a n e da pe depl in seama că bolşevismul a r ă m a s în mod invar iab i l u n in t eg ra l n e g a t o r al c reş t in i smulu i . I a r r ezu l t a t e l e acestei u r i a şe şi sângeroase ac ţ iuni a tee , au dus la d i s t ruge rea locaşur i lor de î n c h i n a r e şi la asas inarea în m a s ă a t u t u r o r s e rv i ­tor i lor lu i I isus. Astfel, cu mi i le au căzut preoţ i i şi toţ i aceia car i spr i j ineau l u p t a de î nc r e ş t i na r e a lumi i r u se .

Dar , î n l e g ă t u r ă cu aceas tă p rob lemă , m u l t e şi v a r i a t e e x e m p l e se pot da p e n ­t r u a vedea că cei ca re au deificat ideia de s ta t n u m a i p u t e a u deifica şi ideia m â n ­tuir i i , p e ca re a p ropovădu i t -o lumi i I isus. D e u n d e r ezu l t ă că l u p t a an t i -c reş t ină a bo lşev ismulu i n u a fost n u m a i u n exces al revoluţ ie i , ci a cons t i tu i t o poli t ică con­s t a n t ă à lui , î n t r u c â t p r i n ex i s ten ţa sp i r i tu lu i creş t in în suf le tu l mul ţ imi lo r , ele n u p u t e a u fi bo lşeviza te şi deci nici n u se p u t e a î n t eme ia s t a tu l socialist sovietic.

Aşa fiind, se v a în ţe lege dece când, în m o m e n t u l des lăn ţu i r i i războiu lu i î m ­po t r iva bolşevismului , S ta l in d u p ă c u m n e - a in fo rma t u n s tud iu din „Revue des d e u x mondes" , a o rdona t r edesch ide rea t u t u r o r biser ic i lor d in Rusia , acest gest n u a p u t u t fi cons idera t decât ca a v â n d o va loa re divers ionis tă . Şi es te aşa, î n t r u c â t suf le tul popo­r u l u i rus a r ă m a s to tuş i p ro fund creş t in cu toa te că t r ecuse p r i n a t â t ea i n u m a n e î n ­cercăr i şi p r i n a t â t ea să lba tece prefacer i .

466

© BCU Cluj

Acum, în ceiace p r iveş te apar i ţ i a căr ţ i i amin t i t e , ne este foar te g reu să c redem în s incer i ta tea ei pen t rucă , chiar dacă vor m a i fi sup rav i e ţu ind uni i clerici ai biserici i c reş t ine din fosta p ravos lavn ica Rusie , aceştia, făcând pact cu comunismul , n u m a i pot fi cons idera ţ i ca serv i tor i a d e v ă r a ţ i ai lu i Iisus, ci doar s imple i n s t r u m e n t e pol i ­tice a le lu i Sta l in .

I a r fap tu l că această ca r t e este s e m n a t ă de „ p a t r i a r h u l " Nicolae, poa te î n semna : or, că la mij loc este o nouă d ive r s iune a G. P.U.- lui ; or, că dacă, în adevăr , t r ăeş t e acest „ p a t r i a r h " el es te ma i c u r â n d serv i tor al lui S ta l in decât al lui Iisus...

Ceiace t r e b u e însă să r e ţ i n e m din p r o p a g a n d a religioasă, pe ca re o face a c u m p r e t u t i n d e n i în l u m e bolşevismul , es te a l tceva: este, anume , r ea l i t a t ea că p â n ă şi con­ducător i i a te i ai Rusiei ş i-au dat seama că n u m a i p r in forţa spi r i tua lă a rel igiei ş i -ar ma i p u t e a încerca sa lvarea , delà marg in i l e p răpas t ie i . P e n t r u că, dacă n u p u t e m crede în t r ' o r e v e n i r e la c reş t in ism a conducător i lor , de azi, ai Rusiei , p u t e m crede însă în t r ' o r e v e n i r e a c reş t in i smulu i , to t sub fo rma s t r ă luc i toa re de a l t ă dată , î n su ­f letul op r ima t al popoare lor ruse . Şi aceas tă p rob lemă, este cu a tâ t ma i impor t an t ă , cu cât ne gând im şi la t r i s t e ţea zilelor de a c u m în care, ducându- se l up t a pe b les t e ­m a t u l front or ienta l , împo t r iva p rofana tor i lo r c reş t in ismului , cei ca re îi d i r i jează des ­t inele mondia le n u au găsit cu cale să dea o enciclică î m p o t r i v a a t e i smulu i bolşevic, b ine în ţe les din m e s c h i n e şi i n t e r e sa t e mot ive poli t ice de m o m e n t . Dar , r e înc reş t i -na r ea Rusiei to t va veni ; fie p r i n d i s t ruge rea bolşevismului , fie ch iar p r in ac ţ iunea diversionis tă , de acum, a bolşevicilor, ca re t rezeş te însă în sufletul rus , adormi te l e şi adânci le ecour i ale dumnezeescu lu i adevă r creş t in .

P e n t r u r e înc re ş t ina rea Rusiei, lucrează , d in d isperare , chiar bolşevismul .

I L U Z I O N I S M E U R O P E A N ŞI R E A L I S M R O M Â N E S C .

P r o b l e m a e ruopeană , pe ca re o r id ică ex i s t en ţa une i Basarab i i româneş t i , este d in t r e cele ma i in t e resan te , a t â t p e n t r u v ia ţa i n t e rna ţ iona l ă cât şi p e n t r u s i gu ran ţ a f ront iere lor o r ien ta le ale con t inen tu lu i nos t ru . Deaceia, ea t r e b u e ana l iza tă cu m u l t ă a ten ţ ie p e n t r u ca să n u cădem p r a d ă u n u i i luzionism poli t ic baza t pe in ten ţ i i foar te s incere din p a r t e - n e , da r ca re n u au şi n u pot avea aceiaşi î n ţ e l ege re dincolo de f ron­t ierele noas t r e . Aşa fiind, t r e b u e să n e d e p r i n d e m a judeca aceas tă p r o b l e m ă în afară de in te resu l p u r r omânesc pe care-1 prez in tă , care fiind sub în ţe les n u mai t r e b u e anal izat , şi aşa c u m se înfăţ işează da te le echi l ibru lu i de for ţe eu ropene care, firesc, evoluiază, delà epocă la epocă. V r e m adică să s p u n e m că in te resu l eu ropean n u poa te fi invar iabi l , acelaş, or icând, î n t r u c â t evoluiază în r a p o r t d i rect cu i m p o r t a n ţ a pe care o p rez in t ă aceas tă p r o b l e m ă a Basa rab ie i faţă de acu i ta tea a l tor p rob leme .

Ceiace în seamnă , d u p ă c u m reiese şi d in s i tua rea is tor ică a p rob lemei Basa ­rabiei fa ţă de mar i l e pu te r i , că n u t r e b u e să n e a ş t e p t ă m delà alţii , ceiace n u ne p u t e m face noi s ingur i ; că p e n t r u m a r i l e pu te r i , es te foar te uşor să dea şi să ia d in bunu r i l e a l tora , în special a mici lor p u t e r i ; şi că in te resu l eu ropean p e n t r u Basarab ia , — de e x e m p l u — este în r a p o r t d i rec t cu in te rese le aces tor m a r i pu t e r i . Adică, Basa ­rab ia este j udeca tă în funcţ ia ei eu ropeană n u m a i dacă m a r i l e p u t e r i n u au a l te in terese , m a i i m p o r t a n t e de apă ra t .

Să n u n e facem iluzii că or icare va fi r ezu l t a tu l războiului , Basa rab ia va fi to t a noas t ră , dacă n u v o m apăra , sub mo t ivu l că este u n in te res european , ca ea să fie s t ăpân i t ă de cei în drept , adică de Român i .

In ipoteza că a r m a t e l e roşii n u a r fi dec ima te p â n ă în cele d in u r m ă , poa te oa re

467

© BCU Cluj

crede c ineva cu ser iozi ta te că Angl ia sau A m e r i c a a r p rovoca conflict cu Rusia , p e n ­t r u a n e a p ă r a Basa rab ia noas t ră? Sau, poa te , oare , c r ede c ineva cu ser iozi ta te că vor veni la Ni s t ru soldaţ i amer i can i sau englezi să ne a p e r e î m p o t r i v a puhoiu lu i , p e ca re l -ar ma i p u t e a r evă r sa S ta l in a sup ră -ne? î n t r ' o a semnea perspect ivă , este firesc ca Angl ia şi A m e r i c a să convină cu Rus ia la a n u m i t e concesiuni t e r i to r i a le în Europa , în cad ru l cărora , b ine în ţe les , în p r i m u l r ând , a r i n t r a România , n u m a i să fie l ăsa te în pace de bolşevism şi n u m a i p e n t r u a potoli , cel p u ţ i n p e n t r u u n m o m e n t , pofta de p ă m â n t şi v i a ţ ă eu ropeană a u r su lu i s ta l in ian . Deaceia, când fostul a m b a s a d o r a m e ­r ican la Moscova, d. Iosef Davies , î n t r ' u n i n t e r v i e w acorda t m a r e i pub l i ca ţ iun i a m e ­r icane „Li fe" a f i rmă că: „în cazul în care sovieticii ar crede că nu pot să se bizue pe mutualitate, ei nu vor şovăi să-şi deschidă singuri calea" şi că „să nu se întâmple ni­mic care ar putea să provoace în Rusia Sovietică bănuiala că ar exista un acord anglo-american cu tendinţe anti-sovietice", — t r e b u e să în ţ e l egem că Amer i ca îşi va face poli t ica ei p ropr ie , indi ferent de in te rese le eu ropene şi cu a t â t m a i pu ţ in , p e n t r u c ă este vo rba de noi, ind i fe ren t de in te rese le româneş t i . Es te aşa de s implă şi aşa de c lară aceas tă p r o b l e m ă încâ t n u m a i e n u n ţ a r e a ei capă tă u n con ţ inu t h u m o r i s t i c . . .

D a r n u n u m a i a tâ t . D. Iosif Davies , a vorb i t şi de revend ică r i l e t e r i to r ia le a le Rusiei , care , — a prec iza t d-sa, — „vor fi în funcţie de situaţia de după război". Insă, în or ice caz, Rus ia „va revendica o extindere suficientă a frontierelor sale delà vest, pentru a se apăra de atacurile Europei". I a r în aces te r evend ică r i , b ine în ţe les , in t ră , î n p r i m u l r â n d ţ ă r i l e d in imed ia t a vec ină t a t e a fostelor f ron t ie re occ identa le a le Rusiei , adică România , ţ ă r i l e bal t ice , Polonia , F in landa . . .

D in aceste cons ta tă r i şi r ea l i t ă ţ i is tor ice însă se despr ind a d e v ă r u r i va labi le p e n t r u noi Români i , cu p u t e r e de lege. Şi a n u m e : a t â t a v r e m e cât va exis ta o for ţă a r m a t ă sovietică, adică rusă , a t â t a v r e m e v o m fi d i rec t a m e n i n ţ a ţ i ; d u p ă c u m n u a fost posibil î n t r ecu t , to t astfel n u v a fi posibilă nici în vi i tor , o ap rop ie re poli t ică de Rus ia p e n t r u care p r i e t en ia î n s e a m n ă r ap t ; n u t r e b u e să facem judecă ţ i de i luzionism european , ci t r e b u e să g â n d i m î n rea l i t ă ţ i r omâneş t i şi însfârşi t , t r e b u e să fim con­vinşi că i n t eg r i t a t ea n o a s t r ă s tă în for ţa noas t r ă de a o apă ra .

P R O D O M O

D r a m a t i c a şi ch inu i t a ex i s t en ţă a poporu lu i r o m â n , ca re împo t r iva t u t u r o r v i ­c is i tudini lor veacur i lo r a i sbut i t să-ş i salveze fi inţa na ţ iona lă , p r e c u m şi dure roase le e v e n i m e n t e pe care l e - am t r ă i t î n u l t imi i ani , — toa te aceste î m p r e j u r ă r i t r e c u t e sau p rezen t e n e - a u a r ă t a t că s u n t e m m e r e u ac tua l i în is tor ie în m ă s u r a forţei şi a pu t e r i i noas t r e . P e n t r u că, d u p ă c u m p e n t r u cu l t u r ă u n popor î n s e a m n ă a t â t cât a creat , to t astfel şi p e n t r u istorie, u n acelaş popor , înseamnă , a t â t cât poa t e să-şi a f i rme s ingur , u n d r e p t a l lu i . Es te vo rba deci de res tab i l i rea u n u i p r inc ip iu în v ia ţa n o a s t r ă civică şi sp i r i tua lă , care se r e z u m ă la vo in ţa de a f i rmare p r o p r i e î m p o t r i v a t u t u r o r v r ă ş m a ­şilor şi a t u t u r o r obstacolelor . Popoare le n u sun t m a r i d u p ă n u m ă r u l na ţ iona l i lo r lor, ci n u m a i d u p ă fapte le lor. I a r is toria, deşi au scris-o popoare le zise mar i . to tuş i au făcut-o în b u n ă pa r t e , popoare le zise mici , adică acele ca re ş t iu să a f i rme cu or ice p r e ţ v i a ţ a lor şi sun t ch ia r în s t a r e să potolească fu r tun i l e cele ma i p u t e r n i c e ca re se des l ăn ţue în or ice t i m p . Căci, î n tocma i oameni lo r şi popoare le sun t ceiace pot fi, adică, sunt , ca expres i e metaf iz ică a ex is ten ţ i i lor, ceiace pot a f i rma ca p u t e r e de l u p t ă şi ca for ţă c rea toa re .

Aşa fiind, se va în ţe lege dece n u t r e b u e să p r i v i m even imen te l e de azi, de

468

© BCU Cluj

exemplu , altfel decât c u m s u n t ele în rea l i t a te . Vrem, adică, să s p u n e m că în l up t a de azi — a tâ t de covârş i toare p r i n p ropor ţ i i şi p r i n adânc ime şi a t â t de p l ină de con­secinţe în ceiace p r iveş t e o rd inea de m â i n e a lumi i ca re se va r e s imţ i d in cauza ca rac ­t e ru lu i ei r evo lu ţ iona r şi social, f iecare îşi face războiu l lui . Adică, f iecare popor se ba te p e n t r u p rop r i a lui v ia ţă . Şi n u t r e b u e să n e m i r e acest lucru , p e n t r u c ă aşa este firesc să fie şi p e n t r u c ă aşa a fost t o tdeauna . Asta , însă n u î n s e a m n ă adop ta r ea une i a t i tud in i fa ta l is te sau negat iv is te , ci î n s e a m n ă n u m a i a d a p t a r e a une i a t i tud in i r e a ­liste, adică a acelei a t i tud in i ca re es te m a i conformă cu r ea l i t a t ea de azi şi m a i com­ple t ver i f icată cu rea l i tă ţ i l e de eri, ale is toriei .

D a r n u es te m a i p u ţ i n a d e v ă r a t că exis tă to tuş i o i n t e r d e p e n d e n ţ ă î n t r e forţe, de care t r e b u e să se ţ ină seamă. De aceia, poli t ica u n u i s ta t poa te spr i j in i a l t s ta t , n u m a i dacă acest spr i j in este conform cu in te resu l acelui s ta t şi n u m a i dacă p r i n acel spr i j in nu este a m e n i n ţ a t cu desf igurarea , adică cu t r ă d a r e a propr i i lo r in te res . D r u m u r i l e , în is torie, sun t m u l t p r ea n u m e r o a s e şi m u l t p r e a în to r toch ia t e p e n t r u a le putea cunoaşte , d ina in te , p e toa te şi p e n t r u a le p u t e a descifra, d ina in te , pe toa te . Din aceas tă cauză, t r e b u e să m e r g e m pe d r u m u l n o s t r u şi n u m a i dacă d r u m u l a l to ra es te pa ra le l cu al nos t ru , m e r g e m a lă tur i , a t â t a v r e m e cât şi d r u m u r i l e sun t a lă tu r i . I a r acest d r u m ai nos t ru , poa te fi n u m a i î n t r ' u n fel, i a r ramif icaţ i i le lu i pot fi n u m a i î n t r ' u n fel. Adică, î n t r ' u n fel, a n u m e , specific, s t i lul n o s t r u de v ia ţă . Aşa fiind, n u t r e b u e să a v e m nici filii, nici fobii, ci n u m a i a t i tud in i conforme cu in te resu l n o s t r u românesc . Căci, acea­s ta in te resează şi to t n u m a i el p r imează , p e n t r u c ă el s ingur n e poa t e g a r a n t a ex i s ten ţa şi desvol ta rea în is torie . Şi a m expl ica t ch iar acest a d e v ă r cu to t ce a pă t imi t B a s a r a ­bia noas t ră , pe care a tunc i când e r a m slabi şi m a i mici decâ t acum, ne-o dădeau şi ne -o l u a u cei mar i , mo t ivând în fel şi chip. Când ne-o luau s p u n e a u că n u aveau încot ro , iar când ne -o dădeau s p u n e a u că es te u n in te res european. . .

Aşa fiind, t r e b u e să n e î n t o a r c e m că t re noi înş ine . Adică, t r e b u e să n e convin­gem de a d e v ă r u l că s u n t e m n u m a i ceiace p u t e m fi şi că u n i t a t e a n o a s t r ă na ţ iona lă şi t e r i to r i a lă va fi p â n ă u n d e o vom p u t e a apă ra . N u m a i în noi înş ine v o m afla i svoarele de v ia ţă . P e n t r u c ă imaginea n o a s t r ă în l u m e t r e b u e să o a v e m ma i în t â i b ine con tu ­r a t ă în suf le tul şi în conşt i in ţa noas t r ă .

Să n e î n t o a r c e m că t re noi înş ine , — ia tă legea vieţ i i noas t r e m o r a l e , d in ca re va r ezu l t a apoi şi legea forţei şi a pu te r i i de creaţ ie . . .

Aşeza t la r ă sc rucea a t â to r impér ia l i sme , pe care l e -au des lăn ţu i t Ruşii , Otomani i sau Habsburg i i , — p ă m â n t u l r omânesc a a v u t de sufer i t cele ma i gre le şi m a i n e d r e p t e încălcăr i . De aceea, u n a d in cons tan te le invar iab i l e ale poli t ici i româneş t i , de a c u m îna in te , de când începem să n e facem s ingur i istoria, t r e b u e să fie l u p t a de t o t d e a u n a împo t r iva s lav i smulu i r ă s ă r i t e a n p e n t r u a n e p u t e a apă ra f i inţa na ţ iona lă . Şi este aşa p e n t r u că Rus ia se năpus t e ş t e m e r e u a supră -ne , n u n u m a i p e n t r u a n e fura bogăţ i i le , p ă m â n t u l şi a n e uc ide v ia ţa , da r şi p e n t r u ca, t r e când pes te t r u p u l nos t ru , să poa tă a junge acolo u n d e au visat to ţ i ţ a r i i şi to ţ i fanatici i revolu ţ ie i bolşevice : la Ţar ig rad , la Med i t e r ana .

I n t e r p r e t a r e a românească a t end in ţe lo r vechi şi noi de rus i f icare a Europe i t r e b u e să cons t i tue a. b . c.-ul polit icii n o a s t r e r ă să r i t ene , care-ş i t r a g e izvoare le din p e r m a n e n ţ a p r ime jd ie i rus i smulu i .

469

© BCU Cluj

C R O N I C I I D E I , O A M E N I , F A P T E

„ G E R M A N I A " L U I T A C I T

Cornélius Tacrtus r ă m â n e şi astăzi acelaşi mare istoric a l lulmii. Cele optsprezece veacuri rare ne despart de 61, de f rământa ta epocă a lui Titus şi Dorniţian şi de t r iumfala domnie a lui Tra ian care s 'au răsfrânt» amândouă, în gravele .şi ânmaltele meditaţ i i allé moral is tului şi pataiotului Tacit, n ' au anu la t şi n'iau ştirbit nimic din valoarea obiectivă a operei sale isto­rice.

Dimpotrivă. P e măsură ce experienţa isto­rică e mai bogată, şi capitalul cunoştinţelor noastre despre existenţa umani tă ţ i i sporeşte, Tacit devine tot mai preţios, ia r scrierile sale, ou toa te că a u uneori puncte de interferenţă în Cezar, au Pl in iu cel Bătrân, cu Sallustiu sau cu Herodot, r ă m â n înt re cele m a i c lare izvoare ale analelor de început. I a r p e n t r u modul de amplă cuprindere a dimensiunilor t impurilor, pen t ru metoda lui analit ică, pen t ru substanţia­litatea şi puterea> de vivificare a scrisului -său, pen t ru ineşteşugitele sondagii psihologice l e ­gând cursul evenimentelor to tdeauna de o cau­ză imorală iciare influenţează dest inul individual

pe cel -colectiv, deopotrivă, Tacit poate fi so­cotit um adevărat maes t ru a l genului .

Fusese la început avocat. Pract icase oratoria si se inspirase fără îndoială din t radi ţ ia ace* roniană. A in t ra t apoi în viaiţa publică, în t u ­multul luptelor politice, a cunoscut resorturi le şi pasiunile care susţin sau prăbuşesc înfăp­tuirile istoriei, a fost legatus August pro pre- 1

tore în Gallia belgică învecinată icu ţ a ra Ger­manilor, a Observat şi notat moravur i le co­rupte delà curtea imperială pe care a frecven­tat-o* sub Domiţian ca înalt dregător pentru-chestiunile f inanciare sau administrat ive şi războinice, deprinzându-se astfel să scruteze adânc şi serios realitatea, ceeace îi prilej ueşte uneori refleeţiuni sceptice, fără a-i reteza însă învolburări le stilului şi credinţa sa statornică în destinul Romei şi într 'o finalitate certă a

tuturor lucrurilor. Poate influenţat în formă de scandări le declamatorii ale timp-ului său dominat d e covârşitoarea personali tate a lui Seneca, da r totdeauna men ţ inându-se pe u n fond de sinceri tate şi de cunoaştere com­pletă, Cornélius Tacit a fost istoric, geograf, sociolog, moralist , u n mare ta lent l i terar şi f i­losof. De aceea, cine caută sà cuprindă, opera acestui mare cronicar din epoca imperială, (Dialogul oratorilor; Viaţa lui Agricola ; Ger­mania; Istoriile; Anale) t rebue s'o -cerceteze şi s'o înţeleagă din toate aceste mult iple puncte de privire.

Prea complex, Tacit a fost deaceea n u odată contestat în originali tatea scrierilor sale. Unii au cău ta t să- l expulzeze pu r şi s implu din r e ­publica literelor a f i rmând că un scriitor Cor­nélius Tacit n ' a r fi -existat niciodată şi că „Ana­lele" s 'ar -datora unor erudiţi ai Renaşterii . F i ­reşte că asemenea -ipoteze n-eisusţiniute a u t rebui t să caidă imediat. Cornélius Tacit a existat, a gândit, a scris şi a r ă m a s pen t ru toate t impur i le marele Tacit.

Noi n u n e vom opri alcum lângă opera în­treagă a acestui a t â t a de modern strămoş al istoriei moderne. Solicitaţi d e t raducerea dom­nului profesor Teodor A. iNaum, b ine cunoscu­tul latinist delà Universi tatea din Cluj-Sibiu, vom stărui cumva numai asupra „Germaniei" (De origine, situ, moribus ac populis Germano-rum).

I n opera lui Talcit „Germania" se si tuează în rândul aşa numite lor „scrieri minore" alătur i de Dialogus şi Agricola. Limitată la proporţi i le unui opuscul, cartea aceasta care n u impresionează de loc p r in volum, este totuşi dintre operele .an­tice, cea ma i căutată şi cu cale mai numeroase comentarii şi t raduceri din toate t impurile. I n ­teresul -acesta deosebit şi pers is tent e datori t în pr imul r â n d subiectului pe -care ea î l t ra tează

47°

© BCU Cluj

şi apoi sau, deopotrivă, problemelor .pe care le ridică apari ţ ia sa în. ansamblu! de p r eocupă r , de nelinişti şi d e curen te al Romei din secolul I a l erei areşitine.

De ce a crezut, într 'adevăr , Cornélius Tacit că se cuvenea să dea o luc ra re apar te despre neamul şi [ţinuturile germane, icând avea isă în­tocmească foarte curând Istoriile şi Analele •are consacră şi ele a tâ ta spaţiu germanilor?

Răspunsur i le sunt foarte variate.. S e spune că mare le istoric, care pr ivea lucruri le şi în perspectiva lor politică apropiată, a vru t să a-tragă a tenţ ia alor săi a supra primejdiei pe care o prezenta la frontiere" e imperiului lumea a-•ceaşta .puternică şi sănătoasă la t rup şi la su­flet, lumea „barbarilor" germani. Alţii susţin că Tacit care aduce atâtea elogii directe ger­manilor, a creat pu r şi simplu o lucrare fan te ­zistă în care e vorba mai mul t de o lume în ­chipuită, ideală, decât de una reală, în .scopul d,e a biciui şi moraliza pe romanii săi moleşiţi şi corupţi de a tâ ta .rafinament şi de slăbiciunea unei conduceri fără lege. Un fel de roman uto­pie sau un pamflet împotriva t i ranului Domi-tlan, o sat iră deghizată, s'a ma i spus.

Este adevăra t că „Germania" e o pledoarie susţ inută de o largă simpatie, un cald elogiu a-dresat vir tuţ i lor rasei germane. Dar în „exal­ta rea" sa acest .cel dinţii „filogerman" din viţa noastră latină este de o precizie ştiinţifică i re ­proşabilă. Nici u n loc .comun. Niciun cuvânt gratuit. Totuil e măsura t şi metodic.

Ceeace s'a pă ru t unora uşurinţă sau exal tare e, .în fond altceva: e o impresionantă pu te re imagistă, un minunat dar a l descrierii , al m e ­taforei şi al culorii. Când vorbeşte, -spre pildă, despre hotarul de apă dinspre Pannoni , Tacit spune ca un adevăr poet . „Danuvis, molli et elementer ediito montis Abnobae iugo effusus" („Dunărea, curgând d in spinarea lină şi t răgă-na tă a munte lu i Abenoba"... t rad. T. A. iNaum).

Dar st i lul acesta traforat nu al terează ,în nici-un fel ideea, fondul de adevăr. Dimpotrivă. Materialul informativ capătă astfel mai bun r e ­lief şi îşi sporeşte interesul. Ceeace ar fi pu tu t r ămâne mater ia l amorf devine evocare vie, strălucitoare, p l ină de arabescur i stilistice. Şi nu este oare şi aceasta 'condiţia unei b u n e opere l i terare ?

Valoarea l i terară incontestabilă a „Germa­niei" merge m â n ă în mână cu valoarea sa ş t i in­ţifică. Tacit face operă exactă. El n u descrie, ci examinează şi precizează metodic originea germanilor, caracterele lor etnice, obiceiurile, religia, ţara , g radul de desvOltare socială a tor în temeiul unei puternice organizări a vieţii de familie sau de tr ib, a sent imentului de onoare şi de l ibertate, totul (încadrat în disciplina şi

în (finalitatea une i existenţe eroice pe care s t ră­bunii bravi lor soldaţi de azi ai Fùbreru lu i o măsurau în fierul unei lănci bune, i n tăr ia scu­tului şi î n iubirea de moa r t e pen t ru glorie şi pent ru principe. Famil ia însăşi era întemeiată pe religia d e onoare a războiului.

Din p r ea frumoasa scriere vom extrage, pen triu exemplificare, câteva pasagli da te î n meş­tera tălmăcire a d-lui praf. Naum.

Despre rasa germană. „,Eu unu l m ă a lă tur ia .părerea acelora care ored că popoarele Ge rma­niei, fără să se corcească d e loc p r in căsătorii cu al te naţi i s t ră ine, a u fost un n e a m deosebit, fără amestec şi numa i lui însuşi asemene; de aci şi chipiul lor, acelaşi la toţi, măca r că-i a tâ ta desime de oameni: ochi fioroşi şi albaştr i , plete roşcate, t rupur i înalte şi numa i la năvală bune"...

„Despre Germani eu1 aş crede că sunt p ă m â n ­teni şi de loc amestecaţi cu străini şi oaspeţi de-ai a l tor popoare, fiindcă cei ce cău tau înainte vreme să se s t rămute în a l tă ţară nu umblau pe uscat, ci pe mare, iar Oceanul d e dincolo de Ger­mania, nemărgini t şi, cum aş zice, din al tă lume rareori e brăzdat de .corăbii din lumea noastră. P e lângă aceasta (să observăm temei­nicia de bun simţ a argumentaţiei lui Tacit. N. N.) fără a mai vorbi de primejdiile acelei măr i grozave şi neumbla te , cine, lăsând Asia sau A-frica, sau Italia, s'ar fi dus <în Germania, ţ a r ă urltă, cu firea cerului aspră, pustie şi tr istă la vedere, cine, afară numai dacă n 'ar fi acolo ţara lui ?"

Sobrietatea vieţii germane. „Argint şi aur zeii n u l e -au da t şi n u ştiu: fost-au zeii b ine­voitori a u mânioşi pe dânşi i ?... Ei n u ţ in ca noi să aibă şi să întrebuinţeze aceste metalur i . Poţi vedea le ei vase de argint , dărui te la soli şi la mai mar i de ai lor, d a r ele1 sunt fără preţ , ca şi cele de lut".

„Niicio fală în a r m ă t u r a lor". Despre vitejia germanilor. „Regi îşi p u n după neam, căpitani după vitejie.... iar căpitanii comandă mai mult cu fap ta decât cu porunca şi. dacă sunt hotărâţ i , dacă sunt în văzul tuturor, dacă se ba t în f run­te, mai mul t cu admiraţ ia de care se bucură" .

Despre funcţia naţională a familiei. „....un es ­cadron sau un steag de pedestraşi n u se fac la în tâmplare şi nici dintr 'o adunătură la neme-reală, ci din familii şi din rudenii , ceeace este cel mai m a r e imbold la vitejie: fiinţele céle ma i dragi lor .chiar s t au în apropiere, de unde se aud urletele femeilor, de unde ţipetele copiilor. Aceştia sunt pen t ru ostaşi mar tor i i cei mai sfinţi, aceştia lăudătorii .cei ma i d e preţ".

Despre femee. „La mame, la soţii se duc l u p ­tătorii să-şi a ra te rănile 1 şi ele n u se înifioară a le număra sau a le căuta cu deamănuntufl, şi

471

© BCU Cluj

tot ele diuic de imâncare ostaşilor şi-i îmbărbă­tează. Se povesteşte că unele linii de bătae, care începuse a şovăi şi a se clătina, femeile din nou l e -au în t remat cu rugăminţ i stăruitoare, desgoiindu-şi sânul şi punând sub ochii bă rba ­ţilor sabia, de ca re ei se tem".

„Ba .Germanii mai icred că femeile au în ele ceva sfânt şi profetic şi nici le dispraţuesc sfa­turile, nici le nesocotesc răspunsuri le" .

Despre justiţia germană. —• „După felul vinii se dau şi pedepsele: pe t rădător i şi pe fugarii de oaste îi. spânzură d e copaci; p e mişei, pe fri­coşi şi pe sodomiţi îi înneacă în nămolul bă l ­ţilor"...

Despre educaţia tineretului, „....cineva dintre căpetenii, ori păr intele său, ori rudele î l împo­dobesc p e t ână r ou scut şi f ramee: aceasta este la dânşi i lîmbrăcarea togei, aceasta cinstea cea dintâi a tinereţii . P â n ă a tunci ei face p a r t e din familie, de acuma din obşte".

„A fi î n toată vremea împre jura t de-o m u l ­ţ ime m a r e de t iner i tot unu şi u n u aceasta- i cinstea, aceasta puterea lor, podoabă 'n t imp de pace, scut în t imp de război".

„....Numai atunci (după uciderea unui duşman) spun că a u răspuns pre ţu l naşteri i lor şi sunt vrednici de pat r ie şi de părinţi". . .

Despre legea morală a căsătoriei, „....la d â n ­şii căsniciile sunt aspre şi 'n nicio altă pr ivinţă n 'a i putea să lauzi mai mul t moravur i le lor".

„Şi, pentrucă femeia să n u se creadă s t ră ină de gândur i le unei vieţi vitejeşti şi scutită de întâmplări le războaelor, i se vesteşte, pr in chiar acest început sărbătoresc al căsniciei, că ea vine soaţă ostenelilor şi primejdii lor bă rba tu ­lui, că e ga t a să rabde şi să cuteze acelaşi lucru în t imp de pace, acelaşi î n t imp de război — aceasta doar înseamnă cei doi boi înjugaţi, ca ­lul gata de luptă, şi armele dăruite — că aşa t rebue să trăiască femeea, aşa să moară , şi că toate acestea ea le pr imeşte ca să le lase n e ­ştirbite şi nepângăr i te la copiii săi, pent rucă apoi să le pr imească nuror i le şi iară să fie lă­sate moştenire nepoţilor". '

„Deci femeile t răesc îngrădi te în curăţ ia lor, nestr icate de momelile petreceri lor şi d e a ţ â -ţări le ospeţelor. Să-ş i t r imi tă în ta ină scrisori de dragoste, n u şt iu nici bărbaţi i , nici femeile (Literarum secreta viri pariter ac femine igno­rant....) La u n popor aşa de mare , preacurvii le sunt foarte pu ţ ine şi pedeapsa lor, lăsată în sea­ma bărbatului , se dă p e loc: cu păru l tă iat şi 'n pielea goală bărba tu l o a lungă pe femeie din casă, sub Ochii rudelor, ş'o poar tă 'n bă tă i p r i n tot satul. Căci femeia desfrânată n ' a r nicio ier­

ta re : ea nu-ş i poate găsi bă rba t nici eu f rumu­seţea, nici eu t inereţea, nici cu averea... I n fe ­lul acesta, femeile au pa r t e numa i de u n 'băr­bat, după cum a u numai u n t rup şi numai o viaţă, pen t ru ca ele să n u alunece ia altul nici cu mintea , nici cu pofta şi pen t ru ca să le fie drag n u bărbatu l , ci icăsnieia"...

Despre cinstea germană. „Acest popor fără viclenie şi nef ăţărit, îşi desvălue şi astăzi ascun­sele inimii când li ise desleagă l imba, la u n p a ­ha r de vin; de aceea, părerea tuturor , deschisă şi pe faţă, a doua zi se desbate d in nou şi fie­care v reme rămâne ou rostul ei: ehifozuesc când n u ş t iu să se prefacă, hotărăsc când n u potA

greşi". „A da bani ou dobândă şi a lua camătă e

ceva neştiut şi d e aceea ei se păzesc d e lucrul acesta mai b ine decât dac 'ar fi opri ţ i de lege".

„ norocul îl socotesc p r in t re cele îndoelnice şi v i r tu tea p r in t re cele sigure.

„Cea mai bună măr tu r i e despre vitejia şi p u ­terea lor este că ei n u au nevoie să u m b l e cu s trâmbătăţ i , ca să fie deasupra celorlalţi".

Ne oprim aci. Cu greu, fiindcă t rebue să lă ­săm în carte, î n aşa de armonioasa t raducere a domnului Naum, păr ţ i neasemuit d e frumoase. Dar din puţ ine le pasagii ci tate se va pricepe, sperăm, şi valoarea obiectivă a „Germaniei" ca doicument d e istorie vie şi a r t a de m a r e t ă lmă­citor a învăţa tului profesor delà univers i ta tea elujană din Sibiu. Traducerea aceasta, a treia după câte ş t im în l imba română a „Germaniei" , e un model de conştiincioKitate şi de realizare l i terară.

Este a t â t d e proaspăt mare le Tacit şi atât de substanţială istoria germanilor săi, aşa de justă, de esenţială şi de cupr inzătoare analiza rasei de minunaţ i oameni a i nordului şi a i tu turor t impurilor, că ai impresia că e d e eri, d e azi, de mâine, de acum această incomparabilă „Ger­manie". Şi este chiar a tâ t de impor tantă şi de actuală, că pu tem afirma că numai în toreându-ne lângă Corneliu Tacit pu tem înţelege just dest inul m ă r e ţ şi ur iaşul act de voinţă eroică al rasei ge rmane d in zilele noastre. Mai mul t : cine vrea să şi-1 explice pe Adolf Hitler, această „mare inimă & credinţei germane", cum i-a spus după dramatica sa eliberare Ducele Mussolini, t rebue să mediteze p e aceste pagini d e aur . „De origine Cermanorum", fiindcă Tacit 1-a intuit, 1-a prefigurat întocmai cu optsprezece veacuri în u rmă .

AL. GREGORIAN

472

© BCU Cluj

DESPRE BASMUL LUI P. ISPIRESCU

, Nimic mai universal ca povestea. Pretut indeni , la toate popoarele, găsim aceleaşi mot ive ^ o- a-ceeaşi cenuşăreasă sau fată cuminte a moşnea­gului şi a l ta a babei, vicleană, răutăcioasă şi leneşă, împăra ţ i bătrâni , pr inţ i frumoşi şi v i ­teji; şi u n acelaş fundal miraculos; masă aşea-ză-te, masă scoală-te, munţ i şi pădur i ce se ridică la u n semn, sgripţuroaice ce rod copacii şi p ia t ra munţi lor , vrăji toare, balauri , uriaşi , oglinzi vorbitoare, toate elemente comune ale basmelor de pretut indeni . I a r cel care s t ăpâ­neşte şi învinge această lume suprana tura lă pr in forţe ce-i vin în ajutor — o gânganie pe care nu a omorît-o, un pom pe care 1-a cură ţa t sau o a ră ta re cruţată, este simplul om devenit ca pr in minune u n Fă t -Frumos . Şi din întreaga fa­bulaţie se desprinde un sent iment de bucurie, de optimism şi mai ales de t ră i re intensă, de încordare cu care se u rmăreş te desfăşurarea în tâmplăr i lor delà pr ima până la cea din u rmă.

L Dator i t ă acestor predominante universale s'au formulat şi câteva teorii privi toare la origina comună a basmelor:^ că ele s'ar fi format în Germania şi apoi s'au împrăş t ia t la toa te po­poarele europene, cum susţineau fraţii Grimm, ori — după Benfey — în India, iar după Lang

' şi Taylor în sufletul celor dintâi oameni. O di­versi tate de probleme şi discuţii, ce au p reo ­cupat secolul t recut a tât în Apus cât şi la noi.

Astfel L pirintre teoreticienii mitdlogizanţi, adepţ i ai fraţilor Grimm, a fost Al. I. Odobescu. Ace­sta, în afara celor sorise în prefaţa l a „Poveştile unchiului sfătos", el însuşi compune „Zece bas­me mitologice", în care cunoştinţele sale de a n ­tichitate se îmbină minuna t cu u n m a r e ta lent de povestitor. Şi deşi Haşdeu era pă t runs de aceleaşi idei ca şi de cele indianiste ale pr ie te ­nului său Benfey, isbuteşte să se sustragă de sub imperiul lor, pen t ru a proclama că „basmul nu s'a născut într 'o epocă sau într 'o ţ a ră oare­care, ci pretut indenea, s'a născut odată cu naş­terea omenirii". O concluzie pu r modernă ce se impunea oa o rezul tantă firească a unei con­cepţii proprii despre basm şi folclor în genere. Influenţat de Sahopenhauer, Haşdeu susţ inea că omul a re două organisme: un organism al vieţii în s tare de veghere şi al tul al visului; că „răs­frângerea somnului în veghere este basmul, oare constitue pent ru om l i te ra tura visului, o l i tera tură în temeiată şi ea, ca şi aceia a v e ­gherii pe observaţiuni, da r pr in observaţiuni nu pe organe corporale ci pr in celălalt orga­nism, pr in „Traum-organismus" al lui Schop-penhauer" (Cuvinte din Băt râni I, p. 34).

De toate aceste teorii se pa re că Pe t re Ispi-rescu a r ă m a s străin, chiar când admirator i ca Odobescu i-au da t imbold să scrie o l i tera tură mitologică^ Rolul lui a fost cu totul a l tu l şi mul t mai simplu: de tipograf t ră i t în lumea cărţ i lor şi într 'o atmosferă aparte , ce-1 punea în contact cu un cerc de prieteni aleşi; de aici s'a născut interesul lui de a scrie şi de a p u ­blica. De a ^ c r i e în t r 'un fel foarte personal, al unui povestitor anonim de mare talent, ca a tâ ţ ia alţii ce trăesc şi mor cunoscuţi doar de massa largă a poporului şi în t r 'un ton ce pă ­strează cu cea mai m a r e stricteţe legile t r a ­diţiei orale. In aceasta stă deosebirea esenţială în t re Ispirescu şi Eminescu sau Creangă. Căci pe când cei dintâi ridică u n mater ia l în sfera ar te i culte, în dosul căruia au toată grija de a păs t ra aroma povestirii populare, la Ispirescu se păst rează esenţa tradiţ iei orale, a basmului povestit de aducere aminte, din memorie în­t r 'un stil propriu .unui astfel de gen. j

Se ştie că Pe t r e Ispirescu a scris cele mai frumoase şi caracteristice basme româneşt i din aducere aminte, aşa cum le-a auzit în copilărie, poate de nenumăra te ori delà ta tă l şi m a m a sa, ori delà alţii. Un fapt preţios, pe care el însuşi ni-1 relatează în repe ta te rândur i . De în t rebam astăzi pe un bun povesti tor de basme de u n d e şi d e când le ştie, ne v a răspunde că aşa le-a auzit „în copilărie" delà bunul sau s t răbunul său. Şi aceasta a l tădată cu a tâ t mai mul t cu cât viaţa era mai legată de comuni­tate , când fiecare îşi r i tma existenţa în t r 'un acelaş cerc tradiţ ional de în tâmplăr i şi t ră i r i repetate obsedant. Un acelaş basm se poate ca Ispirescu să-1 fi auzit de nenumăra t e ori, în-t ipăr indu- i -se în memorie ca pe o placă de ebonit, astfel că reproducerea lui devenea aproape mecanică. Din atenţia noastră tocmai această viaţă comunitară t ră i tă de Ispirescu n u t rebue pierdută din vedere. Ea aduce o fac­tură tipică artei L basmulu i său popular. î nche ­gat pe o formă stilistică de gen rememorat iv , cea care de termină s t ructura povestirii este memoria. O memorie mai puternică sau mai slabă, m a i impresionată d e anumi t e î n t â m ­plări şi expresii metaforice, iar în acelaş timp descătuşată de anumite forme rigide de m e ­trică, r i tm sau r imă — ca la cântecul popular . Susţ inută îndeosebi de fantezie, o lacună de aducere aminte în desfăşurarea continuă a po ­vestirii, un gol creat în memorie, este umplu t de nesfârşita gamă de motive şi var iante , pe care povesti torul le are în depozitul său la î n -

473

© BCU Cluj

demână, sau sunt create momentan de însăşi pura sa fantezie. Un joc din care se încheagă ca din p lasma sa proprie basmul , joc facilitat de o logică specifică a povestirii popu la re^ In epoca romant ică a fraţilor Grimm, iar la Ro­mâni a lui Ispirescu, acest fenomen era mul t accentuat de o imaginaţie bogată şi sent imen­tal i tate puternică.

In v i r tu tea acestor dispoziţii sufleteşti, s'a impus o proză poetică pre lucra tă şi recreată, bine şlefuită pr in procedee cunoscute şi de Alecsandri. L Căci Pe t re Ispirescu a fost pen t ru basmul românesc ceeace fusese bardul delà Mirceşti pen t ru versul popular al baladelor şi doinelor. El a fost cel care i-a definit u n stil al său. începând cu o precizare de pură or to­grafie, continuând cu stabil irea de flexiuni nor ­male, de alegere şi creare ch ia r î n ton popular de cuvinte propri i acestui gen^ aducând modi­ficări la un text pe oare când nu-1 avea co­municat de cineva, îl avea în minte , in t rodu­când păr ţ i noui sau omiţând altele, — procedee ce toate aveau o ţ in tă : să realizeze u n epic cât mai gâlgâitor. De s'ar avea manuscrisele sale, desigur că s'ar putea identifica întregul a t e ­lier de făurire a basmului românesc. Ace.stea Upsindu-ne, ne s tau totuşi la dispoziţie, ca simplu indiciu, redacţii le diferitelor ediţii, pu ­blicate de însuşi Ispirescu. Aşa, spre exemplu, în t re „Tinereţe fără bă t râne ţe şi vieaţă fără moar te" , publicat în „Ţăranul Român" din 1882, şi redacţ ia u l t imă este o simţitoare deosebire. In cea din u r m ă se vede cum Ispirescu a in­trodus noui adjective, cuvinte mai alese şi for­me populare adecvate, cum a adus o concor­danţă a t impurilor, — în deosebi înlocuirea perfectului compus pr in perfectul simplu, a impus o nouă t u rnu ră frazei mai sigură şi mai armonioasă, cu o aromă mai populară , înlo­cuind peste tot vorbirea indirectă pr in cea directă. Şi toate acestea pen t ru a da mai mul tă r igurozitate stilistică. In a l tă par te , am u r ­măr i t cu deamănuntu l în t reagă această pre lu­crare şi definitivare a formei de basm la P. Ispirescu.

* In ziarele şi revistele în care au fost publ i ­

cate basmele române, Pe t re Ispirescu le înso­ţeşte cu câteva note cu indicaţia izvorului avut . Ele au fost reproduse şi în ediţiile ce au urmat . Să t ranscr iem câteva după ediţia Cartojan şi Iorgu Iordan. La pr imul său basm găsim: „Po­vestit de tata, şezător în Bucureşti , maha laua Udricani, în t re 1838—1844. Publ icat pen t ru pr i­ma oară în „Ţăranul Român" din 1862. Pove­stită de d-na Jeorjean, din Bucureşti , str. Clo­potari, 1877"; „povestit de m a m a în t re 1838—

1847. Publ icat pen t ru pr ima oară în „Ţăranul Român" 1862. „Comunicat de fratele meu George şi cules d in t r 'un sa t d in Vlaşca". „Acest basm l -am auzit delà o calfă de bărbier în co­pilăria mea. Publ icat pen t ru întâia oară în „Le­gendele sau basmele Românilor" 1872". „Pove­stit de u n soldat din satul Bulbucata, judeţul Vlaşca, la 1864 şi comunicat de fratele meu G. Ispirescu". „Povestit de mama" . Publ icat pent ru întâia oară în „Ţăranul Român" în 1862. „Povestit de u n oborean din Bucureşti , muncitor la presa mecanică de tipografie".

Din aceste note se pot re ţ ine două date: o diversi tate de persoane ce i-au povesti t sau comunicat basmele, persoane foarte diferite ca funcţie şi s t ra tur i sociale; în al doilea rând, că le-a auzit în copilărie, în deosebi delà părinţ i i săi, un fapt delà s ine înţeles că în cea m a i mare măsură basmele acestei culegeri sunt re­produceri mai mul t sau mai puţ in fidele me­moriei lui Pe t re Ispirescu ori sunt simple r e ­creaţii ale acestuia în formă şi stil popular . Ceeace t rebue accentuat este că ele, fie scrise după propr ia- i amint i re sau comunicate, fie r e ­creaţii în tonul fanteziei populare, r ă m â n s t ră i ­ne de un element căr turăresc. Niciunul nu este o t ranspunere directă sau o pre lucrare după o culegere t ipărită, franceză sau germană, ci tot­deauna cum se găsea în gura poporului sau cum ar fi t rebui t să se găsească, basmele r e ­prezentând o s t ructură şi un s tadiu a l carac te­rului povestirii ce circula în gura mulţ imei.

Când Ispirescu a v ru t să scrie la îndemnul unui admira to r al său — al lui Al. I. Odobescu — o serie de povest i r i după izvoare căr turăreşt i , mitologice, a tunci le-a grupat în : „Din poveş­tile unchiaşului sfătos, basme păgâneşti" . Ace­stea, cum preciza şi Odobescu în prefaţă," în ­cercau „să împrospăteze anticele povestiri pă ­gâneşti ale elinilor, sub formă populară" , pen ­t ru care scop povesti torul nostru „s'a apucat cu mare răbdare să citească seara acasă, căr­ţile învăţaţ i lor , câte nu avusese prilej a r ă s ­foi în copilărie; apoi dintr ' însele trase, scoase şi stoarse cu meşteşug tot ce t rebuia ca să des ­luşească p e cei neînvăţaţ i" . încolo, „Legendele sau basmele Românilor" sunt adunate — cum mărtur iseşte — din gura poporului. Ele redau s t ructura fanteziei şi stilul poporan, pu r t ând în miezul lor o aceeaşi pecete caracterist ică a basmului în genere, fie el german, slav ori francez. De aici t rebue să se pornească în con­sideraţiile ce se fac pe marginea contribuţiei lui P . Ispirescu. Că felul său de a povesti se întâlneşte cu al lui Creangă, — cunoscuta for­mulă „ce e Creangă pent ru Moldova, este Ispi­rescu pen t ru Muntenia", — aceasta numai ca

474

© BCU Cluj

t răsă tură comună romant ică a veacului său, de subordonare la creaţ iunea populară. Altfel, b a s ­mul lui Ispirescu e cu totul deosebit de al ce­lorlalţi. In t imp ce la cei dintâi se observă cum mater ia lul poporan, ca stil şi substanţă este :n -chingat în logica ta re a procedeului artistic cult, la Pe t r e Ispirescu se păstrează s t ruc tura stiluliii şi fabulaţiei poporane.

* j_Cuprinsul tipic al povestirii şi poziţia ei de

t ransmi tere orală, îi creiază şi o s t ruc tură for­mală, stilistică, deosebită d e a celorlalte specii l i terare. Plecând delà premiza că basmul este povestit în faţa unu i auditor, oare v r ea să u i -mărească cu interes cuprinsul întâmplător , să fie an t rena t de şirul anumitor evenimente şi să i se creeze o s ta re de efuziune optimistă, povestitorul t rebue să facă uz de toate mijloa­cele ce-i s tau la dispoziţie pen t ru a da acestuia o formă cât mai impresionabilă. De aceea vom găsi la asemenea specii ca predominantă stili­stică convorbirea, dialogul. Eroii, fie ei oameni ori creaţii mitice, fie un condur sau o oglindă, vorbesc în t re ei, dialoghiază. Acest prcjcedeu este tipic, fără el nici n u s'ar putea concepe u n basm. Cu cât dialogul este mai înt rebuinţat , cu a tâ t se poate t rage concluzia că povestirea a fost gustată d e auditor, fiind vie. Dialogul a d u ­ce până şi o anumită formă sintactică. In bas ­mul lui Ispirescu de exemplu, predomină cu precădere persoana întâia verbală şi u n t imp al prezentului , combinat cu perfeetuLjIn pr ima redacţie a unor povestiri predomina perfectul compus, care apoi a fost înlocuit. Albert Wes-selski în a sa „Versuch einer Théorie des Măr -ehenis" susţine p r in t re altele că în anumi te r e ­giuni germane, sub influenţa scrisului, a icărţii şi a ziarului;, une le din poveştile fraţilor Grimim sunt reda te în forma de imperfect, în loc de perfect. Argumentu l poate să fie just, deşi el pare a se subsuma unei concepţii proprii , de der ivare a povestei din * l i te ra tura cultă. Cred că o anumită formă verbală îşi găseşte expl i ­caţia mai mul t într 'o t radi ţ ie linguistică a r e -giunei,' în t r 'o îndlinare specifică loaului de a vorbi. Aşa de ex. Ispirescu ca muntean, face uz pe lângă prezentul povestirii de perfectul simplu, ca formă caracteristică munteană , pe când u n Creangă de perfectul compus, ca tipică Moldovei. [Concomitent cu aceste legi sintactice ale basmului vine în mod firesc şi u n ton fa-bulat iv al său propriu. Povesti torul poporan în susţ inerea cu succes a artei sale n u se împie­dică într 'o redare complicată a peisajului sau port re tului P regnan t în formularea sa, expr i ­mă metaforic în simplitatea lui toată bogăţia

de simţire şi fantezie colectivă. Portretist ic, pe ton popular, Ispirescu descr ie^ „Ea zicea fiului său că n u se poa te să fie bărbat , fiindcă vorba curgea din gură ca mierea, boiul îi era aşa de gingaş, încât îţi venea s'o bei într 'o bărbăcuţă de apă, perişorul subţire şi stufos îi cădea pe umeri în unde, faţa-i a re pe vino'ncoace, ochii ăia mari , frumoşi şi vioi, ce te bagă în boale, mânuşi ţa aia micuţă şi piciorul de zână, şi, însfârşit totul nu pu tea să fie decât de fată, măcar că se ascundea sub ţoale băeţeşt i" . Prin descriere se observă cum elementul nara t iv este prezent, într 'o aceeaşi formă îl găsim şi in prezentarea pu r descriptivă, de alb pe negru: „Merse Fă t -Frumos , merse şi iar merse, cale lungă şi mai lungă; dar când fu de t recut peste hotarele Geonoaiei, dete de o câmpie frumoasă, pe de o par te cu iarbă înflorită, iar pe de altă par te pârl i tă". ^Repetiţia ca şi la cântecul po ­poran este depar te de a fi supărătoare , din con­t ră susţine şi are rezonanţă metaforică.^

Exemplele stilistice ar putea fi înmulţ i te . Ele n ' a r a rgumenta decât că basmul lui Ispi­rescu păstrează toate elementele formale şi psihice ale vorbiri i populare.

* Un acelaş nesfârşit şir de motive şi var ian te

ce se găsesc răspândi te pe întreg globul pă ­mântesc, o ar tă propr ie povestirei orale ce t r e ­bue să-şi fixeze limitele la psihologia celora care ascultă şi în acelaş t imp să accepte ca firesc l imba populară, — toate sunt elementele constitutive ale povestirii populare. Ceeace o-rânduieşte însă aceste elemente ca o baghetă magică este geniali tatea celui care povesteşte.

.Povesti torul este cel care dă tonal i ta te propr ie povestirei . j

P e t r e Ispirescu ţ inând seamă instinctiv de toate aceste e lemente ale tradiţ iei orale, dl este cel care impr imă basmului românesc un ca­rac ter propriu. Ia r acest caracter poar tă p e ­cetea sufletului şi genialităţii sale numai în măsura în care a şt iut să r ămână în ambianţa tradiţ iei orale, să-i organizeze aceste elemente şi să le topească în şi din însăşi geniali tatea neamului . In această simbioză sublimă stă de ­sigur şi caracterul de etnicitate a basmului . Căci închegat din elemente a tâ t de eterogene, există totuşi un basm specific german, u n a l ­tul francez sau românesc. (Este o pu te re mira­culoasă ce t rece dincolo de margini le fireşti ale înţelegerii noastre, în v i r tu tea căreia elemente a tâ t de disparate se etnicizează, capătă o colo­r a tu ră a locului şi a neamului.._,Un pr in ţ indian sau o formă mitologică germană se schimbă ca

475

© BCU Cluj

pr in farmec, ca „în poveste", în t r 'un F ă t F r u ­mos românesc sau în t r 'un ba laur al păduri lor tracice. Este un acelaş fenomen ce se întâlneşte, spre exemplu, şi la un cunoscut erou apusean,

C R O N I C A CONSTANTIN-STELIAN: AUR D E (ÎNTU­

NERIC. Versuri. Bucureşti , 1943. — Aur de întu­neric îşi înti tulează d. Constantin Stel ian vo­lumul de poezii petrolifere, — după cum d. Cezar Pet rescu în 1934 publicase un roman cu t i t lul Aurul negru. Asemănarea ti t lurilor este evidentă, dar sensul lor ou totul deosebit. Au­rul negru al d-lui Cezar Petrescu este bogăţia sub-pământeană , puturosul smârc cătrăni t care se preface în comoară nepreţui tă , ghiftuind oa­sele de bani a le capitaliştilor. Aurul de întu­neric a l d-lui Constantin Stelian vrea să fie bogăţie poetică, izvor de inspiraţie,, mot ive şi temă pen t ru o alcătuire desinteresată, şi f ire­şte, desprinsă de sensurile şi aspectele sociale ale exploatăr i i industriale.

Cum a a juns d. Constant in Stel ian la aceste motive poetice, eu totul inedite în lirica noa­stră ? Tră indu-ş i copilăria la Câmpina, cunos­când această u r b e sub îndoitul ei aspect, — de sălaş pa t r i a rha l pen t ru refugiul voluntar al lui B. P . Haşdeu şi N. Grigorescu, — d a r şi de r a ­pidă şi ului toare industrializare, când sondele petrolifere au schimbat aspectul târgului şi viaţa localnicilor, — d-sa pr in t r 'o fatală in ­fluenţă a mediului s'a oprit la acest din u r m ă aspect. Când după scurgerea anilor, rezervo-riile subterane au fost secătuite de bogăţia lor, — d. Constantin Stelian re întorcându-se la Câmpina, cu amintirea trecutului , n 'a ma i aflat decât u n dezolant cimitir, cu sonde părăsi te în loC de cruci, ou ava tare le -unei prăbuşi r i ine­vitabile în s t ructura blestemată a locului.

îna in te de a n e p u n e înt rebarea dacă m a ­teria industrializată poate constitui sau n u u n motiv poetic, — t rebue să recunoaştem că d. Constant in-Stel ian a avut emoţia t răir i i con­templat ive a acestui mediu, şi că senzaţiile de odinioară l -au u rmăr i t mul tă vreme, până când s'au prefăcut în vers. Taţi poeţii s 'au inspirat din mediul existenţii lor, opr indu-se la oate-goria impresiilor oare le e rau specifice, şi este de m i r a r e că într 'o ţa ră <cu o înt insă industr ie petroliferă numai d. Constant in-Stel ian a ză­bovit la aceste motive.

Condiţiile civilizaţiei moderne, pe care noi le simţim ma i puţ in din pricina caracterului p r e ­dominant agricol ş i pas tora l a l ţări i , în lă tură

la Till Eulenspiegel, care se orientalizează, se schimbă ca pr in farmec în Nastra t in Hogea.

GH. VRABIE

L I T E R A R Ă uzina şi maşina din poezie, după cum, până la un punct , s 'au în lă tura t şi sonidagiile psiholo­gice în viaiţa muncitori lor industriali . Ou totui altfel se p u n e şi se rezolvă această problemă în ţările industrializate, unde via ţa mil ioane­lor de oameni este t ră i tă în fabrici şi uzine, fără perspectiva naturi i , depar te de orice p i to ­resc care farmecă privirea şi încântă s imţu­rile. Acolo, t rebuia să se ivească o poezie a maşinii şi a uzinii, pent rucă o impuneau con-diiţiiunile de viaţă, pent rucă dacă nu - i recu­noaştem eficienţa, ar t rebui să refuzăm m u n ­citorului şi prole tarului dreptul de a fi poet şi de a încerca el însuşi emoţia poetică în m e ­diul în care trăeşte. Din aceste consideraiţiuni, nu decurge îndator i rea de a poetiza maşina şi de a s t rămuta lirica în t r 'un teren oare, p r in esenţa lui, artificială şi drăcească, este an t i ­poetic.

î na in te d e a se pune această problemă în faţa constrângerilor de astăzi allé civilizaţiei, Goethe a r idicat-o şi a s tărui t asupra ei în Faust II. I n par tea a doua din Faust, d a r ou deosebire în actul 3 şi 4, se ivesc două procese de un dinamism ti tanic : I. — Ferti l izarea bio­logică a spaţiului medi teranian p r in fuziunea carnală d int re cuceritorul erou nordic şi Elena a Greciei ; 2. — Cucerirea şi valorificarea spa­ţiilor inunda te şi sterile. In faţa mari lor în t in­deri geografice, geniul lui Goethe se lasă im­presionat de lucrăr i le de irigaţie din valea O-derului , glorifică tehnica ştiinţifică a civiliza­ţiei, şi dor ind puterea şi s tăpânirea mater ie i afirmă sentenţios : „Acţiunea este totul, gloria nimic" (vers 101&8). Geniul fauistesc n u cu­noaşte margini le poeziei, n u se opreşte la m a ­terialul poetizabil, se revarsă vulcanic până la limitele absurdului şi ale meschinăriei, care sunt prefiguraiţia demonică a civilizaţiei de astăzi. Mefisto surâde sarcastic şi totuşi t r ium­fător. Faust, orbit de egoism, n u mai poate su­porta parfumul teilor înfloriţi din prea jma lo­cuinţelor băt râni lor Phi lemon şi Baucis. Cei doi bă t r ân i sunt ucişi. Faust a re întreaga ps i ­hologie a capitalistului demonic, egoist, domi­nator, încrezător în maşină şi în toate uneltele de s tăpâni re ale materiei . Goethe poetizează aceste motive. Goethe este chiar el victima ci-

476

© BCU Cluj

vilizaţiei care se ridică împot r iva culturi i şi a poeziei.

Plecând delà acest genial îndrumător , cul­tura modernă s'a pu tu t iniţia în spaţiile faus-tice. La vremea lud, Faust a pu tu t fi socotit o uneal tă a diavolului, astăzi este chiar împeli ţa-rea diavolească în ciudatele t ransf igurări de om de ştiinţă, de capitalist şi ban'cher. In faţa culturii clasice, poziţia lui Goethe este falsă şi artificială. Dimensiunea materiei cuprinde n u ­mai o singură direcţie ; fiind limitată, ea în tu ­necă perspectiva poetică. Na tu ra dimpotrivă, cu toate aspectele ei, r ămâne câmpul larg de desvdltare al poeziei. Când însă poetul r ămâne în natură , d a r priveşte şi formele ei dena tu­rate, ne pu tem îngădui să a f i rmăm că poetul îşi amplifică peisagiul şi implicit perspectiva poetică. Tocmai acesta este cazul d-lui Constan-tin-Stellan.

P e ecranul întuneoat al materiei brute , d. Canstant in-Stel ian proectează o viziune care ar vrea să fie, până la o limită, senină şi ideală. Se pa re că poetul a fost conştient de greutatea misiiunii sale ; s'a izbit de aridi tatea ma te r i a ­lului, şi fără să-1 transfigureze, 1-a lua t aşa culm este, hâd şi brutal , plăismuind din el o în ­chipuire demonică, decât o icoană abjectă. încă delà pr imele rânduri , înţelegem oare este a t i ­tudinea poetului : n u un stihuitor al motivelor industriale, ei .un oracol al dureri i şi a l deznă­dejdii omului subjugat de maşină :

„Din grăsimea zăcutului slin — duhoare pucioasă de catran —

* din fumul şi mugetătorul fabricii suspin, m'am străduit, în loc de ban, să scot slovă curată şi vers.

Cântec, durerea mea să fie. Drumul, pe unde lucrătorii au mers. să rămână aur şi poezie...

Slova mea, dac'ar fi aidoma, icoană întocmai la fiece pas, oraşul meu ar fi numit Sodoma si eu, al răsvrătirii glas..."

(Precuvântare, pag. 9). Ecourile industriei petrolifere îi trezesc în

suflet accente de revoltă, la început t imide, dar care, spre sfârşitul vollumiului se caracte­rizează, impr imând mişcare şi conţinut ideii sociale. ' ! ;

Amurg în mov şi sânge spălăcit. Din fabrici, schele, sonde-ateliere. cu răguşite fluere'n zenit şi cu topiri de fumuratici sfere, în pâlcuri lucrătorii, au pornit .

De munca de cu zi sunt slabi şi negri, zoioşi şi rupţi , sunt diavoli sau stafii, refugiaţi din morţi printre cei vii.

Oraşul, case n'are pentru ei ; pe umeri .numai poate să-i petreacă, spre satele bogate'n mărăcini, unde odihna nu le e săracă.

Şi'n răguşite fluere de horn, cobite'n stranii marşuri de plecare, petrol pe facle''ndemănatec tom şi-şi luminează calea'n depărtare".

(Seară, pag. 6).

Acolo unde se conturează şi mai b ine con­cepţia d. Canstant in-Stel ian despre maşină, ne izbim de greutatea de a umaniza materialul , care pr in s t ructura şi funcţia lui a r e o esenţă drăcească, împotr iv indu-se ori cărei încadrări în armonii le naturale . Poezia Simfonie neagră (pag. 17), în măsu ra în care exprimă r i tmici ta­tea s tr identă a maşinii , parcă a r vrea să fie şi o replică pr in ostili tatea unei sensibilităţi oare se simte ultragiată. Dacă aici „Mefisto p i ru ia-ză'n fund", î n poezia Compresoare (pag. W) „se plimbă Aghiuţă" ; Foamea (pag. 72) „se s t r an -gUlează'n coarnele lui Mefistofel", — imlagini care vor reveni şi în a l te poezii, ou decorul grotesc al înahipuiri lor infernale dintr 'o zonă petroliferă. Mişcarea focului în sonda delà Mo-reni, oare a lăsat urime neşterse în min tea a-cellom care a u văzut acest spectacol, este p las ­tic şi viu redată în poezia Balet incendiar (pag. 45).

Pr insă în aceste imagini, poezia petroliferă se a ra tă a fi n u o poetizare a mater ialului inert şi ur î t , .ci m a i de grabă o reacţ iuhe îm­potriva obstacolelor demonice ale mater ie i in­dustrializate ; u n conflict m u t în t re d r a m a sin­gulară a poetului şi a ră tăr i le de apocalips a le zăcămintelor subterane. în lăn ţu i te în cicluri şi etape, poeziile petrolifere ale d-lui Canstant in-Stelian ne ara tă cum materia , în perspectiva civilizaţiei moderne, schimbă condiţ iunea de viaţă a omului, r ându indu- i tensiunile in te ­r ioare şi d ramele sufleteşti după ceasornicăria fabriicelor . Viaţa emulul devenit unealtă, î n -tr'.un angrenaj troglodit, se împleteşte ou m a ­teria, — mater ia subjugă viaţa, — r i tmând chi­nuri le după str igătul desperat al sirenelor. A -junsă la această formulă de înţelegere, poezia d-luli Constantin-Stelian împrumută accente sociale, socialiste chiar, sugerând revolta în no ­taţ i i fulgurante.

Drăceasca îngheţare a mOrţii a cuprins în -t r 'un funerar veşmânt sondele delà Câmpina.

477

© BCU Cluj

In u r m a lor r ă m â n e Şomajul, (titlul u l t imului ciclu), şi Fabrica (pag. 69) goală într 'o î m p ă r ă ­ţ ie moar tă .

Ţinutu-şi schimbă faţa în spirit fantomatic. Intru mărirea oarba a sângelui eratic, înfometarea, lacom, a început să roadă din oameni şi metale, din schele şi din stradă : A răstignit peisajul pe crucificşi de fier, şi norii drept cortină i-a tras de după cer; iar corbilor gigantici, opri ţ i dm croncănit, le-u'nvârtoşat tot Styxul — agonic — hămesit după oglinzi, în care zadarnic vrea să prindă imaginile morţii.

Se-opreşte din colindă şi dupăce-şi dă seama că a'mpietrit şi el, sc strangulează'n coarnele lui Mefistofel..."

(Foamea, pag. 72).

îna in te de Mefistofel, poate că a r fi t rebui t o virgulă, ca să întărească s t rangularea lui Mefistofel, n u a foamei, după culm s'ar în ţe ­lege. O virgulă la d. Conlstantin-Steliian, — u n scrupulos a l punctuaţ ie i în exerciţi i le sale c r i ­tice, — căci poetul este şi cronicar l i terar , î n -seamănă mult , d e oarece a tunc i când lipseşte, a l terează sensul. Deasemeni, l i tera m a r e la p r imu l cuvânt delà începutul versurilor, n u respectă nici o normă : cel mul t o anacronică licenţă modernistă .

Depar te de a fi o poetizare a mater ie i şii a maşinii, p e c lavia tura unei sensibilităţi lirice, poezia d-lui CbnStantin-Stelian este, după c r e ­dinţa noastră, o prezentare lucidă a concretu­lui p r in contrast cu viziunea personală clare es te ordonată, firească şi ostilă formelor a r t i ­ficiale. Nu i se poate imputa d-lui 'Constantin-Stel ian grotescul expresiei, ca re este totuşi o adecvare la mater ia petroliferă, — tocmai d e acei Oare a u văzut în grotescul Qui Baudela i re o scuzabilă viziune diformată şi întunecată izvorâtă d in sensibilitatea morbidă a lumii m o ­derne , — pentrulcă prloloedând astfel, facem concesii unei icOnioepţii bolnave, dar suntem in­toleranţ i cu o> p rezentare realistă. Şi ca să f im m a i clari adogăm : real ismul acestei poezii este- manifestarea anti-poetică a unei con­cepţii, — în speţă maşinismull, — clare se află în conflict cu s t ruoutra lirică a d-lui Constan­t in-Stel ian. Uneori critica înţelege ma i bine pe poeţi, decât ceia ce poeţii vor să explice ne ex -pr imându-se îndeajuns.

NICOLAiE ROŞU

* * D. CAiRACOSTEA: CRITICE LITERARE. Voi.

1. XiEundaţiile Regale 1943). — Dacă m a i sunt unii care să aibă încă îndoeli . în ceeace

priveşte ros tul şi necesitatea criticei <— şi mărturiseşte că mul tă v r eme m ' a m n u m ă r a t ş i eu p r in t r e aioeştia — o lectură parale lă a operei D-lui Oaracostea <şi — să spunem — a lui E. Lovinascu de pildă, a r fi, edifi­catoare. S'a crezut mul tă v reme că studii le cr i ­tice a r pu tea constitui u n îndrep ta r pentru; acel ce Scriu, înfăţişând, î n bloc, u n . fel d e m a r e „Arg poetiiCa" în v r eme ce alţii, maii pesimişti socoteau critica d rep t o compensaţie a scri i to-rilolr r a t a ţ i Art iş t i i a u fost p r in t re pr imii oare au obiectat criticilor că înaiinte Ide a li se dis­cuta opera a r t r ebu i ca însăşi criticii să-ş i în ­cerce puter i le î n minunatu l meşteşug al făurir i i frumosului şi apoli... La care, după c u m va a— minţiţ i , u n om de duh şi ca re ma i erai şi critic in ionele lui l ibere a r fi r ăspuns : n u e nevoie să fiu găină da să pot gusta şi aprecia o omletă. La care «ocol că o r e c ! fi ca re s 'ar impune : în loc de găină a r -fi ma i nimeri t bucătar .

B a r critica, a fa ră ide faptul d e a fi, î n a n u ­mite mâin i 'chibzuite, u n inStrumlenit d e studiu, este ea însăşi o adevă ra t ă operă d e a r t ă leu le­gile, cu s t ructura , cu doctr ina şi icu evoluţia el. Nenumăra ţ i a u fost aceia care au cău ta t u n su­port ştiinţific, u n criteriu idéologie 'criticei, r e ­alizarea unei veri tabi le ş t i inţe critice. Şi aceasta în afară ©au în legătură cu anumi te concepţii, estetice. In general , orice cri t ic încearcă să-işi determine şi să-şi eontureze ma i în tâ i u n cri­teriu de judecată. Dar indiferent ide cri teriu premiiiza fundamenta lă dala ca re se pleacă este aceia că opera de ar tă es te u n fenomen care so* licită efortul cunoaşterii noas t re şi n u a unei cu­noaşteri simple, empirice — laeaia a or icărui lec­tor leare citeşte opera sau a celui bare O' aude sau o contemplă obişnuit, pereepţional, ci p r in-tr'Un Organ special adopta t scopului, p r in t r ' o a r ­m ă t u r ă categorica specifică şi oare const i tue de altfel însuşi sistemul d e judecare şi apreciere a criticei respective. Eenomeniul de a r t ă este „prins" de organul cri t ic p r in optica 'ideologică a unui s is tem critic da t şi judecat drept o va­loare. De aci şi pre tenţ ia criticei d e a e d i c t a ju­decăţi d e valoare şi î n acelaş t imp d e a trasa, cum spune Dl. Caraoostea. şi liniile largii, î n v i i ­tor, a ceaaice „ar t rebui să fie", n u numai a ceeace este.

O dificultate d e care t r ebue însă să ţ inem n* apărat seama este .evitarea judecării, critic© prin perspectiva unor a n u m i t e cu ren te sau şcoli l i ­terare, a acelor mult iple şi imperat ive isme şi de care, cu mul t ă greuta te poa te scăpa critibul li terar. Cine n u şt ie că alături- de romantism, simbolism, impresionism, realism, • natural ism, iar la noi d e pildă — sămănătorism, poporanism,

4 7 8

© BCU Cluj

etc. iau exis tat tot a tâ tea (feluri 'de critică (ro­mantică, simbolistă, impresionistă, realistă, na ­turalistă, etc.). Cine nu ş t ie că în p l ină tensiune a unu i curen t l i terar dat , critica a fost ea saşi organizată s t ruc tura l pe liniile cu forţă ale curentului respectiv şa judecata ei se mărginea să constate dacă o operă l i terară da tă este sau n u în r i tmu l şi în pasul curentului respectiv, valoarea ei fiind pozitivă sau negativă în m ă -aura în care se 'Constata aparen ţa sau îndepăr­tarea operei date de centrul de gravitate al ideologiei curentului la modă!

De aceia toată greutatea, imensa greuta t t , pent ru un critic e ra şi v a r ămâne elaborarea unul cr i ter iu care să poată avea obiectivitatea necesară de a depăşi toate aceste isme şi d e a constitui totuşi im ins t rument de cunoaştere cri­tică şi de surpr indere a valonilor oonsitufâve ale operei de ar tă cercetate. Diatr nilci aci nu se poate opri criticul. Constatarea valorii estetice nu poa­tă, fi organizată, aşa icum mul tă vreme s'a cre­zut, p e un plan indiferent de universal i ta te , ci în anumi te cadre mai restrânse, cadre pe care le-costituiau două fenomene 'fundamentale pen­tru opera' l i te rară î n special: expresia lingiuistică p rOprife şi fundalul etnic corespunzător. P e de altă par te , surprinderea valorii estetice nu în­semna numai o simplă consemnare a prezenţei fenomenale a operei, ci pret indea şi o valorificare In sensul viitorului, în sensul lui cum a r trebui să tfie, ifără a înlsemna, p r in aceasta că se t r a n s ­forma operaţia critică în t r 'un manua l de artă practică cu reguli, (canoane, rubricăr i şi î nd ru ­m ă r i P recum ise vede sarcina devehia, în felul acesta foarte delicată şi foarte subtilă îmbrăţ i ­şând, tematic câteva momente caracterist ice : a cunOaişte, a discerne, a valorifica, a de termina ambianţa expresivă şi în general i ta te îşi în s p e cifioul ei, şi par t icularul şi universalul .

Să n u vi se p a r ă introducerea aceafeta prea lungă pentrucă nu ne -am depăr ta t d e toc de subiectul nostru. E vorba mereu de Dl. Caraco-stea şi de ul t imul isău volum, i lntr 'adevăr d'-Oul Caratoostea 1 s'au impus, delà început toate ace­ste imperat ive . I a r Volutoul acesta "te „Critici" fixează tematic şi definitiv poziţia d-sale critică tocmai în sensul celor ide ma i sus. Opera lite­ra ră t rebue privită ca un fenomen, deci anali-' zată slilstematic în ul t imele ei elemente, în acest sens. Rezultatele analizei vor trebuii apoi regru­pate în t f 'o sinteză^ unificatoare şi intuit ivă pen ­tru a pe rmi t e stabil i rea valor i i estetice. Această valoare v a t rebui însă rapor ta tă constant la fundatul pe rmanen t a l operei: expresie l ingui-stică sub oare este însă reali tatea noastră etnică. Şi în fine valorificarea critică va t rebui să con­

ducă la put in ţa surprinderi i evoluţiei în viitor pe de o par te a ar t is tului luat ca personal i tate creatoare iar pe de al tă pa r t e să fixeze poziţia acestuia în marea familie etnică specificând atât contribuţia pen t ru prezent câ t şi perspectivele pent ru viitor. D-sa este convins că până în pre ­zent l i te ra tura noastră a prezenta t 'un a n u m e ca­racter oare va ceda locul în vi i tor unui carac­ter nou. Cu a l te cuvinte ştiinţa critică îşi poate asuma rolul n u numai de a constata prezentul, ci şi de a prevedea evoluţia viitoare.

Rămâne numai să fie găsit cri teriul inirinsec de judecare a operei l i terare . Şi d-sa crede a l afla în descoperirea unei duali tăţi , a unei po -

J ari taţi în t re oare se constitue o anumi tă tensi­une având drept finalitate creaţ ia estetică. Dua­litatea aceasta n u este însă numai specifică fe­nomenului estetic luat separat adică operei de artă, oreaţiunei, ci ea se află, ulterior, de te rmi­nantă cauzală chiar iîn creator, chiar în dest inul artistului. Nu înseamnă însă de aci că ar fi vorba d e vechea concepţie a explicării operei pr in om, ci de cu totul al tceva. Tensiunea pe care o descoperim în creaţ ie n u apar ţ ine numai creaţiei, ci şi creativităţii. P r i n noţiunea aceasta nouă de creat ivi tate autorul înţelege prezenţa unei corespondenţe precise în t re creator şi opera lui. Tensiunea creatorului const i tuind destinul a-cestuia îşi află u n corespondent î n tensiunea polarizată a operei de iartă respectivă.

Rămânea de văzut numa i dacă acest cri teriu este universal adică dacă poate fi apl icat ori­cărei opere l i terare autent ice. Nu t r ebue bine­înţeles să iconfundăm tensiunea aceasta polar i ­zată dualist cu vechea metodă l i terară a con­trastului a tâ t de dragă romantismului , de pildă. In vreme ce pent ru romant ism contrastul este o s'îimpîă tehnică artificială, Căutată, voită, în concepţia d-lui . Garacoistoa contrastul care r e ­zultă d in tensiunea poCarizării dual is te face par te a t â t din destinul creatorului (constituind astfel momentul creativiăiţii) cât şi d m structura absolută a operei respective (constituind — pr in corespondenţă — structura creaţiei p ropr iu zise).

Cri ter iul r ă m â n e numai să fie aplicat acum operîlor l i terare şi autor i lor ei. Deci o dublă sarcină anali t ică: să se de te rmine prezenţa tern-siunei dual is te mai în tâ i în procesul creativităţi i şi apoi în creaţie. începând cui sine însuşi, au­torul constată personal că tensiunea aceasta este prezentă la el însuşi tocmai îni d imensiunea a-oestor poli: creat ivi ta te şi creaţie. P r i m u l au tor la care se aplică procedeul este însuşi domnul Carsoostea deci. Restul volumului SI consti tue trei studii compacte, neegale ca înt indere, da r toarte cumpăni te ca adâncime analit ică şi ver i ­ficare sintetică intuitivă- iGalaCtioni, Bră tescu- •

479

© BCU Cluj

Volnaşti şi Cervantes, In toţ i aceşti scriitori p r o ­cesul tensorial a l duali tăţ i i a p a r e evident din studiul întrepr ins de autor. Dual i ta tea cer şi p ă ­m â n t consti tue elementul d e tensiune care va deternr 'a tragicul din opera lui Galaetion. Ace­laş proces de dual i ta te şi de tensiune corespun­zătoare în opera Ini Brăteseu-Voineşti se cr is ta­lizează în eroii acestuia, fijn ceiace a r mer i t a şi ceeaoe au, d rep ta te şi nedreptate , mediul şi ne ­put inţa d e adap t a r e la mediu, evidente în toţi eroii acestui scriitor. Dacă pen t ru Galactioin au­torul a s tărui t ma i mul t asupra aspectului creaţie, î n Schimb istudiul închina t lui Brătescu-Voineşti este o echi l ibrare perfectă î n t r e analiza procesului de creat ivi ta te şi a s t ructur i i in ter i ­oare a creaţiei.

In fine, Sn ceeace pr iveşte s tudiul în t repr ins asupra lu i Cervantes descoperă a tâ t tensiunea duală d in via ţa scrii torului cât şi î n opera lui, polar izarea tensiune! evidenţi indu-se în figurile Iui Don Quichotte şi Santiho iPanisa, adică visul idealul, iluzia şi real i ta tea.

Rămâne de văzut dacă şl î n studii le ce vor u r m a cr i ter iul d-lui Garacostea îşi v a menţ ine valabili tatea. Dată fiind însă general i ta tea lui n u

C R O N I C A „DEMOAZELA MARIUŢA", Balet în 3 t a ­

blouri, Scenariul de Apriliana Medianu, Muzi­ca de Mihail Jora. — In stagiunea t recută „Ope­ra română", din Bucureşt i ş i -a înscris în reper­toriu, cu u n răsună tor succes, bale tul „Demoaze­la Măriuţa", care, în domeniul creaţiei şi în istoria culturii româneşti , este unu l din eveni­mentele cele mai impor tante pe care muzica de scenă le-a pu tu t produce în v remea din u r ­mă. Atâ t p r in substratul ideic, p r in substanţa muzicală şi p r in p lanul scenic, ba le tu l „Demo­azela Măr iu ţa" este o impresionantă în t ruchi ­pa re artistică a unu i moment de istorie şi spi­r i t românesc, magistral real izat pr in graiul m u ­zicii şi al coregrafiei. Germenii provenienţei scenice a lucrării , sunt de aflat în activitatea l i terară şi critică, puţ in cunoscută şi apreciată, a lu i Alexandru Antemireanu, d in care, pen ­t ru dovedirea ascuţimiii şi pă t runder i i simţului critic al autorului , este de reamint i t volumaşul de „încercări". înt i tulat „Junimea şi roadele ei". Constatând, în t re altele, lipsa unor informaţii sigure şi îndestulătoare cu pr ivire la desvolta-rea l i teraturi i române în t re 1830 şi 1870 — el scria în jurul anului 1900 — Antemireanu se adânceşte în studiul evenimentelor care s tau

mă îndoiesc <că vom putea descoperi aceiaşi ten­siune dramat ică şi în Faus t (iar paralel în de­stinul ur iaşului Goethe) şi în Mizerabilii lui V. Hugo, şi poate chiar în opera uluitorului rânje t de genială ironie a iui Voltaire, şi în d ramele lui Shakespeare şi î n tea t ru l lu i Calderon, şi la Bernard Shaw, şi la Ibsen î n 'Brand mai cu seamă şi în opera lui Eminescu. Noi aş tep tăm ou legitimă curiozitate vi i toarele verificări. S u n t în deosebi curios să aflu aplicarea acestui cr i ter iu la u n Ceza r Petrescu, la un Rehreanu, l a un Camil Petrescu, î n opera lui Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Octavian Goga, Caragiiale, Coşbuc şi a t â ţ i a alţii .

Rămâne ca deabia după aceea să încerc s t re ­curarea unei în t rebăr i a sup ra valori i de te rmina­tive şi explicative a însuşi acestui cri teriu. O-pera fiind încă î n curs d e elaborare , orice ju ­decată a supra ei a r apa re şi nefondată şi p r i ­pită. P â n ă în prezent însă, ea este ex t r em de in­teresantă şi mer i t ă ichiar si până acum u n exa­men mai adâncit . Lucru p e care î l voi Sricerca însă cu o altă ocazie.

PETRU P. IONESCU

M U Z I C A L A în pragul formaţiei actualului stat modern ro ­mân, a jungând la concluzia că „revoluţia, un i ­rea şi aducerea unu i domn strein au fost cele trei mar i punc te în junul cărora s'a produs o serie de ne în t re rupte agitaţii în spirite, cele t re i focuri care dogoreau toate sufletele, fă­când să clocotească întrânsele atâtea nobile năzuinţe". Atmosfera spiri tuală în care ia fiinţă ideia baletului „Demoazela Măr iu ţa" este formată din o astfel de „agitaţie în spirit", iz-vorîtă în p rea jma revoluţiei delà 1848 şi provo­cată de mişcarea bonjuriştilor.

Ea este înfăţişată într 'o amplă şi sugestivă frescă, în romanul istoric „Din vremea lui Căpi­tan Costache", în care Antemireanu concen­trează evenimentele din 11 Iunie 1848, ver id i ­cul faptelor şi precizia datelor fiind, ele însăşi, de mai m a r e valoare, de cât p re tex tu l l i t e ra r al une i iubiri nenorocite. Ceiace a fost ales, din acest roman, pen t ru alcătuirea scenariului ba ­letului, este cuprins, în bună parte , chiar în 'ca­pitolul p r i m al lui. Apri l iana Medianu s'a oprit s tărui tor la acest capital introductiv, în care sunt expuse ideile fundamenta le a le romanului , la care a adăogat în t runi rea tainică la o câ r ­ciumă din t r 'o maha la şi „soareaua" oare se î n -

480

© BCU Cluj

cheie eu ishucnirea revoluţiei. Schiţa scenar iu- ; lui s e iformează deci, pe temei d e fapte istorice ; din sbuciumatele lupte care a u fost duse pen ­t ru ereiarea României de azi. I n curente le de viaţă, de credinţe şi aspiraţ i i a le vremii, in­fluenţele veni te din lumea orientului greco-turc se ciocneau cu ideile revoluţ ionare ale Apusului biruitor, având însă a se impune încetul cu încetul spiritul poporului, ale cărui isbânzi, din 'ce lîn ce ma i însemnate, se măresc şi î nmul ­ţesc necontenit, cucerind progresiv şi definitiv toate poziţiile necesare tr iumfului Românis­mului . Alături însă de aceste înf lăcăra te sfoaterî pen t ru succesul ideilor de eliberare şi af i rmare, poate chiar în dramat icul vă lmăşag a l luptelor, în toiul lor, în gravitatea şi solemnitatea lor, pândea ridiculul. Pune una lângă a l t a numai apari ţ i i le ves t imentare ale „bonjuriştilor" şi „pantaionari lor" cu a le purtător i lor d e ant ireie , pen t ru ca să presimţi cum, din contrastul lor, r ăsa re germenul comicului. Spir i tu l ca re agi tă atâtea personagii se a ra t ă în aceleaşi -contras­tante realităţi , care provoacă la orice clipă, apari ţ ia comicului, a voiei bune, a Umorului şi râsului . Ceiace Atemireanu scoate în .evidenţă, ceiace Observă şi descoperă cu aceiaşi ager ime ca şi Fil imon şi Ion Ghiea, sunt lăutarii, muzica şi jocul. E zi d e Paşti . .Maidanul! din Dealul Spirei „gemea de lumea înghesuită împre juru l oelor pa t ru dulapuri mari. în care .se învâ r t eau flăcăii, fetele mar i şi copiii. împre ju ru l lor m i ­şuna mul ţ imea celor car i nu-ş i găsiseră sau nu aveau de gând să-şi. găsească u n locşor de stat jos. Mai încolo hore înt inse alcătui te d in t ineri cu ha ine nemţeşt i negre sau pestriţe, d in femei şi fete mar i , se mişcau vesele după viersul lin al cobzelor şi lăutelor. I a r pe sub umbra re l e de lângă dulapuri , bă t rân i şi, t ineri, femei şi copii în .grupuri, se veseleau la glasul altor cobze, altor lăute şi alto* voct ale acelor trubaduri na­ţionali. Românul. pe • atunci , ca şi acum, n u făcea nici un chef fără lăutari şi, de lăutari, n'aveai unde să te mişei în ziua aceea, pe mai­danul din Deloilul Spirei". Pen t ru compozitor, motive d e sulgentii şi îndemnur i .stăruitoare de a surpr inde şi reda atmosfera muzicală, astfel prezentată de romancier . s

Acţiunea .însăşi constă din conspiraţia bonju­riştilor, ca re se hotărăsc să aducă p e maidan şi să joace „Geamala", prohibi tă p r in t r ' un afiş a l cârmuirii , poate tocmai pen t ru mot ivul că, faţă de s tăpânirea rusească şi d e reprezentantul ei, Zbirul Agiei (în roman, Căpitan Costache Chiorul), ea evoca orientul turco-amb, de unde fusese adusă la noi pe .vremea lui Caragea, din care pricină se şi numea „giamala lui Cara-

gea". Descrierile lui Papazoglu, Ion Ghiea şi Olănescu n e informează că „Giamala era o momâe d e femee mare , de 6 metr i înăl ţ ime, ou 2 feţe, iîn faţă sus şi în dos e ra câ te o oglindă pătrată , peste care a t â r n a u panglice de şic ce ser ­vi au în loc d e cap; t rupu l ei era gros cât o butie. Ea era ţesută pe d inăun t ru ou oeîlcuin şi pe dinafară lipite cu hâr t i i colorate ; căimaşa îi e ra de coloare albă, faţa din spate şi şorţul din faţă de culoare roşie garnisi tă cu flori; în faţă avea două mâini împreuna te la piept, ţ i ind u n buchet d e flori, tot asemenea şi în spate avea două mâin i iarăşi împreuna te l a piept, însă fără buchet . Această giamala avea u n om înă­untru, care o ţ inea de belciuge, căci n u era grea, şi juca la cântecul lăutarilor: jocul ei era foarte domol, plimbându-se... Giamala juca p e s t rade şi la Moşi c u începere din ziua de Paş te până după Moşi, o chema toţi în curţ i le lor precum chiamă astăzi căluşari i" (Papazoglu). Astfel o descrie şi Antemireanu. Măriuţa, skţjnică în cârciuma în care bonjurişt i i îşi ţ in subversiva lor în t run i re — altfel este t ra ta tă în romanul lui Antemireanu., — intervine ca element de d i ­vers iune şi l inişt ire pen t ru Zbirul Agiei, care surprinsese conspiraţia. In tabloul a l doilea, care formează miezul acţ iunii scenice şi oare, din cauza importanţei lui muzicale şi (coregra­fice, a r fi pu tu t da numele piesei, Geamala este adusă p e ma idan şi joacă în faţa bueureş teni-lor — geamala ca şi în t reg cortegiul, — primită după cuviinţă, .cu jocuri, neas tâmpăr ş i voie bună, de în t reaga asistenţă, formată din m a h a ­lagii, bonjurişti şi a l te „oforaze" amestecate p r in mul ţ ime. Şi d e astădată Măr iu ţa in tervine pen ­t r u l inişt irea Zbirului, ca re u rmăreş te să a r e s ­teze p e bonjurişti , lovind -cu cnutu l poporul s t râns la petrecere, calcă în picioare Geamala şi în t rerupe astfel veselia [generală. Punga unui grec bogat este pusă la contribuţie pen t ru ca Măriuţa să meargă î n t r e t imp la „Marşanda de mode" şi .să devină „Demoazelă" elegantă, formă în care va apărea la soareaua din tabloul a l treilea, dându-se , faţă de Zbirul Agiei, drept dansatoarea t rupei de operetă s t răină, tocmai, .sosită în a jun la Bucureşt i . In momentu l când — î n acest a l treilea tablou — Barbu Lăutartui] cânta - - cântec veritabil, n u numai mimare, — când soareaua era în toi, iar „Demoazela Mă­r iu ţa" încerca zadarnic să facă „poante" şi să dovedească zbirului că este dansa toare de operă, şeful bonjuriştilor apare iîn scenă şi anun ţă că Regulamentul organic a fost a r s şi mişcarea r e ­voluţionară, în sunetele răguşi te ale lui „Deş-teaptă-te, Române", se desllănţue. Zbirul „aderă"

481

© BCU Cluj

la mişcare, foine'nţeles, după ce poporul îşi a s ­t âmpără faţă de el, setea de răzbunare.

S e conturează deci, d in mul ţ imea var ia tă a part icipanţi lor la acţiune, cele t re i personagii centrale, „Demoazela Măriuţa", Zbirul Agiei şi Şeful bonjuriştilor, ca re fac să se în t revadă distribuţia motivelor muzicale principale, lin concepţia lui Jora, caracter izarea muzicală a personajelor este însă numai o pa r t e a operei. Rol tot aşa d e însemnat , dacă n u ch ia r d e mai m a r e importanţă, rev ine caracterizării psiho­logice a masselor, a grupurilor. Mai mult , ceiace nimeni n 'a avu t intui ţ ia genială de a expr ima o epocă, o mişcare, u n ouïrent d e Mei, pr in t r 'o imagine .cunoscută, a izbutit să realizeze Jora pr in ecourile, slabe la (început ş i de-a lungul part i turi i , puternice şi b i rui toare la încheierea ei, a fragmentelor de „Deşteaptă-te, Române", care se impun ca u n minuna t mijloc de s t r ân ­gere, coordonare şi unificare a ideilor lîn j u ru l acestei Udei centrale, revoluţionare, fireşte, p r in pr isma umorului şi a comicului, văzute şi t ra ta te .

Elemente melodice din „Deşteaptă-te, Ro­m â n e " exerci tă asupra spiri tului muzical a l compozitorului Jora, a t racţ ie deosebită. I n deo­sebi, es te Utilizat de el, şirul ascendent a l p r i ­melor cinci t r ep te succesive d in g a m a minoră, care formează începutul cântecului nos t ru p a ­triotic. F ragmentu l se află întrebuiinţat la Jo ra şi în baletul său „La piaţă"; el constituind p a r ­tea. . finală- a lucrării . Da r şi mai ingenios fo­losit şi aplicat este acel pentacord, $m muzica noului . său balet,. „Demoazela . Mărimţa", • e l . su­gerând năzuinţele şi încercări le de definire şi consti tuire a imnului revoluţ ionar şi, p r in t r ' a -ceasta, a ideii: de revoluţ ie însăşi . Abia î n t a ­bloul ultim, odată cu v e s t e a izbucnirii revolu­ţiei, răzbate lîn orchest ră şi s e impr imă în spi ­r i te imaginea muzicală a immilui, şarjată, de ­formată de viziunea icomiică a situaţi i lor şi de umoru l icolmpozitorului. Sensibil i tatea pa t r io ţ i ­lor rigorişti nu a r e mot iv să fie neliniştită. Is to­riceşte, la d a t a când se în tâmplă cele înfăţişate în iscenariul dchiţat d e Apri l iana Medianu, „Deşteaptă-te, Române" n u exista. Melodia, da! D a r adapta tă unor v remur i a le lui Grieore Alec-sandrescul. Aceiaşi savuroasă aplicare comică îşi găseşte în .spiritul compozitorului, melodia „Mar-siliezei", cân ta tă la noi, «nai a les î n vremea a n ­ter ioară evenimentelor expuse în scenariul din „Demoazela iMăriulţa", sub denumirea de „Mar­şul lui Napoleon". E a este în t rebuin ţa tă î n m u ­zica baletului, la imceputul tabloului a l dolilea> ca mar ş a l alaiului „Geamalei". , Insăv somptuoasa' a rh i tec tură a muzicii lu i

Jora, n u se clădeşte nici pe motivele lui „Deş­teaptă- te , Române" , nici p e a le „Marsiliezei". ci pe viguroasele, năvalnicele ritmuri de jocuri româneşti. F ie î m p r u m u t â n d elemente tematice din folklorul nos t ru muzical, fie parodi ind sau imitând altele, fie creind mlotive originale, Jora t ratează par tea muzicală a coregrafiei au i m ­presionante mijloace personale, ne în t rebuin ţa te şi nevaloriificate până azi î n muzica românească. Astfel este realizată întreaga la tură d e joc a baletului, a cărei culminaţie este a t insă î n cele cinci dansuri din tabloul al doilea, fără a se pu tea t rece cu vederea însă şi „Poloa", „Val­sul" şi „Geumparalele" d in u l t imul tablou. I n ­genioasele inspiraţii melodice şi impulsivele, irezistibilele încordări şi tensiuni de succesiuni ri tmice a le dansurilor, un adevăra t delir riitimic, au fost r eda te î n scânteietoare sonorităţi olrehes-trale. Sunt î n dansur i le lui Jora deslănţuir i de vioiciune şi creşteri dramatice, ca re foirimează pagini de muzică d in cele m a i originale şi m a i reuşi te p e oare v remea noastră le poa te lînisiemina în istoria .artei, şi nu numai a celei româneşti . — Deşi în această operă a comicului, grotescul şi burlescul stau mereu la pândă şi amenin ţă valoarea operei d e ar tă , to tul în lucrarea maes ­trului Jo r a se prezintă î n forma desăvârşi tă a echilibrului clasic, a măsuri i , ordinei şi s ime­triei, a rotuiizimei, proporţ iei şi uni tă ţ i i s t i l is­tice. Chiar frecventele dizonanţe a le armonii lor sale, sunt topi te î n integri tatea facturii, acidu­lând, p iperând ansamblul , pen t ru ca no ta umo­rului, a voiei bune , a comicului, să fie mereu prezentă şi vie.

Veridicul dă prilej compozitorului să p lăsmu­iască pagini d e piiictix.ro muzicală, uneori d e bru­tal realism; aparente le asprimi ale (teatrului se păstrează tofiuşi în raza expresivă propr ie şi î n ­găduită ar te i sOnurilor. Credem că unele d in cale m a i reuşi te momente d e alcest fel, sunt cele în oare, s p r e ' sfârşitul u l t imului tablou, se dansează în ju ru l Zbirului iAgi'ei, care, „buşi t" până la exasperare , ascultă de sfatul Măriuţei ca să devină revoluţionar. Această convert ire dă naş te re explozibilelor accente, răguşi te şi dogite, sub avalanşa t repidanta a iureşului f i­nal, ale păr ţ i i a doula din melodia Iul „Deşteajp-tă-fe,' Române", scenă oare, în real ismul ei1, a-rainteşte pe cea similară ide,,Prugeleiii" d in ' „Meisterisingar". Tar Măriuţa , copilă d in popor la început, fentă' d e serviciu în cârciuma în care bonjurişti i 'se a d u n ă pen t ru conspiraţia... adu­cerii Geamalei , p u n e în vibraţ ie coarda lirică a compozitorului ,oare-i consacră ca temă, o gra­ţioasă, delicată şi senină linie melodică. Acea­stă l inie se modifică apoi, potr ivi t evoluţiei... sociale şi morale a eroinei, i a r odată cu des -voltarea „Măriuţei" î n „Demoazelă", d e sigur,

482

© BCU Cluj

mai ales în spir i tul lu i Jora, n u pu tea r ă m â n e neexploatată şi iratată conform situaţiei şi ne­cesităţilor logice ale comicului muzical, ce zburdă spr inten şi spr in ţar sau se revarsă în torente de voie bună sănătoasă şi românească, dând relieful şi coloratura proprie, originală, caracteristică a muzicii fericitului ei. creator, Mihail Jora. L a fel este t r a ta tă şi valorificată expresiv tema Zbirului Agiei' pătrunzătoare, autoritară şi sigură ca un semnal de trompetă, la apariţie, caricaturizată apoi, pe măsu ră ce autori ta tea ei scade şi se afundă în ridicul, pe r ­sonajul pe Care ea îl reprezintă fiind legat b u r ­duf, bă tu t şi „.convins" să r enun ţe la... -ceiace fusese şi însemnase.

La soareaua din tabloul ul t im, a lătur i de vâis, geamparale — toate autent ic (? !) româ­neşti —, pen t ru a da p e deplin imaginea muzi ­cală a vremii, Jora aduce pe scenă şi p e ,,Bar­b u Lăutarul" , care cântă, acompaniat de ves ­ti ta lui -cobză, o romanţă de inimă albastră, care-şi află ma i greu voita rezonanţă în spir i­tul audi tor i lor de azi, d a r care consună de m i ­nune cu atmosfera par t iculară a Bucureşti lor lui Vodă Bilbesou.

Pen t ru o muzică atât de (finită, definitivă în ţelurile ei. expresive, ideia scenică şi realizarea gestică şi coregrafică devin probleme, care a u de da t răspunsul , în pr imul rând , (la în t rebarea despre necesitatea însăşi a colaborării muzicii cu a l t e .forme de expresie. Independent de ima­ginile optice p e care tea t ru l le p u n e l a dispozi­ţie pen t ru realizarea scenică a operei, muzica conţine şi redă — pr in mijloacele propr i i ei, fi­reşte — ideile călăuzitoare ca re alcătuesc laolaltă acţiunea. Este riscat a adăoga elemente eterogene unei uni tă ţ i artistice, unei opere de ar tă , în oare chibzuinţă estetică a creatoru­lui pa r e a fi folosit cu strictă iconoimie de m i j ­loace şi .cu magis t ra lă s tăpânire a tehnice!, toate resursele necesare pen t ru ca opera să fie definitivă, desăvârşi tă. d h e a ascul ta t î n sala de concert cea mai m a r e pa r t e a muzicii s im­fonice d in „Demoazela Măriuţa", ş i-a p u t u t d a seama cât d e completă, definitivă, este opera. Adaosul scenic, comentarul gestie şi coregrafic şi complementul teatral , n u ş i -au făcut simţită lipsa. Muzica a r ă suna t î n deplina ei un i ta te şi integri tate, î n toată impetuozitatea şi ve rva ei, eloquentă şi convingătoare, pl ină de duh şi voie bună.

Răspunderea realizării scenice a baletului „Demoazela Măriuţa" , — înţelegem m a i în tâ i a planului de acţ iune schiţat d e Apri l iana M e -dianu, apoi t ranspunerea în (mişcări corporale.

ati tudini, gesturi şi sehime, tălmăcirea core­grafică a muzicii lui Jora, şi-a luiat-o Floria Capsali. Decorurile şi direcţia tehnică a scenei a reveni t pictorului Victor Feodorof, i a r costu­mele, acestuia şi Elenei-Ţuchi Dinu. P e câ t de sigur a conceput Jora şi a realizat muzica şi pe cât d e uni tar , pe a t â t de numeroase , disparate şi greu d e coordonat îşi de contopit în t r 'o un i ­ta te perfectă • - în t re e le şi împreună în m a ­rea un i ta te a efluviului sonor şi vizual oare formează laolaltă opera —, -sunt elementele plastice care in terv in în înfăptuirea scenică.

Dacă" în iconioepţia realizării scenice, au ten t i ­citatea istorică a locurilor, a costumelor, a m i ş -căriloir şi a dansur i lor in t ră iîn calcul ca factor hotărâtor , se cere din pa r t ea celor ce poar tă răspunderea înscenării , a acţiunii , a miontării şi a î n t r e g ansamblului d e reconstrucţie a r ea ­lităţii d in vremuri le sugerate d e scenariu, o in ­formaţie -ştiinţifică bogată şi temeinică. Alta este situaţia, când fantezia îşi ia asupră-ş i r o ­lul de întruichipare a u n u i mediu de viaţă, aşa cum ar putea fi în t rezăr i t s-au inspirat d e ca­priciosul, d a r logicul jote a l plăsmuiri lor muzi ­cale. Evident, iîn cazul dintâi , real i ta tea istorică a r fi să însemneze numa i mater ia pr imă, asu­p ra căreia urmează -să se săvârşească pre lucra­rea artistică, stilizarea necesară ! Nat si'ar p u ­tea afirma, cărei concepţii apa r ţ i ne realizarea scenică -a „Operei române" din Bucureşti . P u ­ţinele da te cunoscute asupra Buicureştiuliui de a l tăda tă îşi a ra tă vag urmele în montarea t a ­bloului a l doilea. Cârc iuma din p r imul tablou, mai pu ţ in ch ia r de cât -salonul din ult imul, este mai convenţională, -mai generală — poate fi îşi o K-neipe nemţească —, a re p rea reduse elemente asemănătoare -cu ceiace pu tea fi u n local publ ic de periferie bucureşteană, care a-dăposteşte conspiraţia bonjuriştilor. Pitorescul costumelor, var ie ta tea îşi împes t r i ţa rea lor este în na tu ra subiectului. Modelul lor este găsit în s tampa de pe acea v r e m e (aflată în Biblio­teca Academiei Române), dată în facsimil şi în romanul lui Antemireanu.

Rolul d e -căpetenie a l baletului rezidă însă în mişcările corporale, îri real izarea coregrafică,* în at i tudini , gesturi şi mimică. Floria Capsali a fă­cut eforturi considerabile, pen t ru ca, a t â t pe r ­sonal, în rolul Măriuţei, câ t şi î n cal i tate de conducătoare a înt regului ansamblu a l mişcăr i ­lor, miai mult , ca izvoditoare a planului! core­grafic (complet, real izarea să fie la înăl ţ imea muzicii. Rezultatele n u sunt de ignorat. Ele confirmă o serioasă preocupare de tehniciană, care, încântată de valoarea expresivă a p r o ­priei sale ar te , ui tă aideseaori că aceasta se r ea ­lizează drep t corespondent igestic a l muzicii.

Nu s'ar putea spune că l a tu ra Coregrafică

483

© BCU Cluj

este covârşitoare faţă ele muzică. Dar firele (de legătură d in t re cele două a r te gemene, şi aşa — din pricina preponderenţe i factorului muzical, finit lîn sine — destui de slabe, amenin ţă a fi rup te şi a lîavedera autonomia muzicii. In t r 'un vioi r i tm este reda tă scena conspiratorilor, poate cea m a i izbutită din întreg complexul mişcărilor corpului de balet . E ă m â n e încă de revizuit, d e stilizat şi unificat, aproape întreg tabloul a l doilea. Grupuri le trebuiesc ma i b ine conturate şi del imitate, or icare ar fi concepţia de real ism sau verosimili tate istorică, d e .,ve-rismo". Ar ta vede real i ta tea pr in pr isma legi­lor sale d e selecţie, ierarhizare şi valorificare a elementelor. Apoi, în acelaş tablou, jocul co­regrafic şi d ramat ic a re momente de in te rmi­tenţă, ceialce stânjeneşte desvoltarea elanului, tensiunea progresivă, creşterile spre punctele

C R O N I C A MOARTEA REGELUI BORIS III a l Bulgariei ,

cu totul neaştepta tă , a cu t r emura t adânc în t re ­gul popor de peste D u n ă r e şi a impresionat în chip deosebit lumea europeană. Ordinea nouă, pen t ru care se dau luptele dramat ice pe toate fronturile continentului, îşi asigurase într ' însul un puternic stâlp d e susţ inere aici în sud-est. Regele Boris era un om prea inteligent ca să nu-ş i fi da t seama din pr ima clipă de calamita­tea (bolşevismului şi p r ea înţelept ica 'să n u fi lupta t un sfert de veac cât a domnit, cu un tact şi cu o răbdare extraordinară , împotr iva acestei

calamităţi , încadrându-ş i silinţele p ruden te în at i tudinea eroică inaugura tă de puter i le axei şi ale pactului tr ipart i t . P e n t r u ţara sa, roadele a-cestel politici sunt vizibile î n estomparea conti­nuă a curentelor anarh ice din l ăun t ru şi in •creşterea statului pe măsu ra visului de unire a t u tu ro r Bulgari lor din Balcani. In Regele Bo­ris, Bulgaria pierde pe adevăra tu l ctitor a l ei în forma p e care o a re azi.

A fost un monarh ideal, aşa cum şi l -ar în­chipui orice popor. Dacă persoana regală n u coincide totdeauna pr in calităţi le sale cu înnal ta chemare a unei domnii ereditare, în făptura lui Boris UIT forma regală se împlinea peste măsură cu personal i ta tea excepţională a omului. P e chipul lui, pe care, asemenea celui a l Regelui nos t ru Ferdinand, imaginea fotografică nu-1 reda decât sumar şi aproximativ, o adâncă viaţă inter ioară modela subţirimi şi nuan ţe de nobilă distincţie spirituală, N u m a i când îl priviai de-aproape, aveai revelaţ ia aristocraţiei intelectuale ce-1 împodobia. Conversaţia îţi întregea îndată

de culminaţ ie expr imate de muzică. In vă lmă­şagul din j u ru l Geamalei, oare t rebuie să des -volte neîncetat încordarea dramatică , amplif i ­când cont inuu interesul spre a a junge la cu lme în momentu l apariţiei Zbirului Agiei, se p r o ­duce o asemenea in termitenţă , care dă impre ­sia unei slăbiri brusce sau a unei desorientări momentane, după care jocul este re lua t ; creş­terea dramatică este astfel în t reruptă . Este totuşi, credem, întâia oară, când asemenea p ro ­bleme de a r t ă coregrafică şi pantomimă sunt puse şi se încearcă o soluţionare a lor. Soluţia dată d e Floria Capsali a r e mer i tu l de a da la iveală neajunsurile, insuficienţele, şi a lăsa să se întrevadă posifoiltăţi numeroase de real izare a muzicii lui Jora şi, în general, a baletului ro­mânesc

G. BREAZUL

M À R U N T À această impresie pr imă. Era simplu în vorbă şi în gest fiindcă poseda o imensă bogăţie de suflet Ştia din studii şi din observaţie necontenită nes­pus de mul te lucruri . Era botanist şi zoolog pa ­sionat. Au rămas pe u r m a lui o serie de inst i ­tu te ştiinţifice pen t ru studierea florei şi faunei Bulgariei. îndeletnicir i le natural is te , p r in care îşi împrospăta spiritul pen t ru aspra sarcină de conducător regal, îi adusese titlul d e doctor ho­noris causa a l multor Universi tăţ i străine. P a ­siunea lu i ştiinţifică, depar t e de a fi un dile­tantism, îi slujea la cunoaşterea temeinică a pă­mântulu i şi a poporului bulgar şi rezultatele ei se valorificau pe p lanul economiei naţ ionale şi al operei de luminare şi î nd rumare a poporului . Nu ştiu în ce măsură era democrat, d a r e ra un demofil exemplar , identificat ca nioiun alt mo­narh cu dureri le şi aspiraţ i i le pătur i lor de jos, în folosul cărora a creat aşezăminte model. Corn -baterea bolşevismului n u se face n u m a i pr in măsur i autor i tare , ci mai ales pr in opere de construcţie socială, oare să absoarbă în ordinai statului elementele des t inate altfel să fie p rada anarhiei revoluţ ionare. Regele Boris avea în plus pasiune pen t ru tehnică şi mecanică, era un des toinic conducător de locomotive şi lumea lucră­torilor, ca re îl vedea adesea în costumul lor, îl s imţea ma i aproape. Aşa se explică delce, la moartea lui, doliul naţ ional n'a fost o formal i ­t a te oficiallă, ci o jelanie porni tă d in in ima î n ­tregului popor, ţărani , lucrător i şi că r tu ra r i . L a mănăst i rea Rila, sanctuarul Bulgariei din splen­dida s ingurătate a munţilor, t rupu l lui a fost a-şezat lângă racla cu moaştele sfântului Ioan,

484

© BCU Cluj

Sent imentul popular înconjură cu un n imb de sfinţenie pe marele monarh , care lasă în u r m ă o minuna tă pildă de sobrietate în viaţă, d e n iun că îşi de evlavie, de înţelepciune care a ştiut să ridice un neam până la superiori tatea augustă a însuşirilor regale.

Nu voiu ui ta niciodată momentul când, î n lun . t Mai 1941, mi-a fost dat să-1 cunosc ma i de-aproape. Urcam treptele sobrului pala t din So­fia cu solia unei prietenii, pe care o oferea Bucu-reştiul în numele unor veacuri de comunitate spiri tuală şi a unor interese identice în perspec­tiva zilei d e mâine, l - am vorbi t fără ocoluri, simplu şi răspicat, şi a m avut u n răspuns sub­stanţial, descojit d e orice formulă diplomatică. Reînnoirea prieteniei româno-bulgare era pen­tru dânsul o necesitate politică adânc gândi tă şi dovada acestei convingeri o făcuse încă din anul 1934, când a vizitat în acest scop capitala Ro­mâniei. Mi-a comunicat amănun ţ i t observaţiile şi consideraţiile sale asupra regimului nos t ru po ­litic de-a tunci şi pricinile pen t ru oare lucruri le n 'au ieşit aşa c u m ar fi dorit. Situaţia e ra acum, în 1941, schimbată şi d rumur i l e mu l t ma i ne te ­zite. Impulsu l ulterior., ce s'a dat în Bulgaria ideii d e apropiere româno-bulgară , delà Rege pornea, delà această excepţională personali tate, care a fost ini ţ iatoarea şi î ndemnul tu tu ro r ac ­ţiunilor constructive de peste Dunăre , t imp de un sfert d e veac.

Moştenirea glorioasă, acumula tă totuşi în îm­prejurăr i dramatice, care în locul lui Boris ar fi doborît n u un rege, ci u n ş i r întreg, alunecă pe umerii de copil ai fiului său Simion I I . Mai b ine de un deceniu 1 de-aoum încolo, pr in u rmare , o r ­dinea monarhică a s tatului va fi ga ran ta tă de regenţa ce s'a insti tuit . Ea s'a legat să respecte linia politică a Regelui Boris. Lucru l acesta in­teresează, fireşte,, în p r imul rând' Bulgaria, dar , ca stat vecin şi prieten, nici nouă n u ne poate fi indiferent. Sud-es tu l Europei apar ţ ine popoa­relor ortodoxe şi forma de s ta t consacra tă de istorie a acestor popoare e monarhia . România regală a re tot interesul să ştie că pes te Dunăre sunt vecini cari se guvernează după acelaş pr in­cipiu suprem ca şi ea. Valurile primejdii lor co­mune se pot sfărâma mul t mai uşor dacă se is-besc d e cetăţi le solide ale monarhi i lor ortodoxe din această pa r t e de lume. Există deci o solida­r i ta te de principiu guvernamenta l , care ne de­termină să dorim Bulgariei ho tă r î re voinică pe linia mare lu i Rege Boris I I I . Cel care s'a d u s era un bărba t convins d e necesitatea acestui p r in­cipiu, ca re cân tă rea g r e u în sent imentele sale faţă de România. Fie ca memoria lui să însufle­

ţească pe amândouă malur i le Dunări i bineface­rile mult iple ale prieteniei româno-bulgare !

* * *

ORTODOXIA ROŞIE. O m a r e nedumer i re a s.ârnit î n lumea în t reagă vestea că regimul so­vietic delà Moscova s'a ho tăr î t să restabilească religia ortodoxă, numind chiar un Pa t r i a rh care să reorganizeze biserica. Fa ţă de prigoana cri­minală împotr iva creştinismului, pu r t a t ă un sfert de veac cu o cruzime cum n'a cunoscut istoria cea mai sângeroasă, această r ă s t u r n a r e de a t i tu­dine a r e aparenţa unei apostasii delà dogma a-teistă a statului roşu. Presa europeană a r e m e ­morat cu acest prilej masacrele ant i -creşt ine fără n u m ă r şi toate ororile săvârşite până azi, pent ru nimicirea totală a legăturilor spir i tuale dintre om şi cer. Contras tul d in t re ieri şi azi e prea uluitor ca să pu tem crede în sinceritatea unei convertiri a bolşevismului.

I n real i ta te n u e vorba de aceasta, ci d e un act politic, făcut din calcule de circumstanţa. Dacă a r fi fost vorba d e o abjura ţ ie sau de o convertire, Stal in a r fi dizolvat totdeodată or ­ganizaţia bezbojnicilor, r ămasă totuşi în vigoare, conform doctrinei marx i s t e şi practicei de până acum. Motivele lui sunt altele şi na tu ra lor e constrângătoare, iar n u iconvingătoare.

Mai întâiu, exper ienţa anticreşt ină, oricât de fioroase i -au fost proporţiile, n'a dus la rezul ­tatele u rmăr i te . Au fost ucişi 42.000 d e preoţi şi episcopi, res tul putrezind în temniţă , a u fost exectuaţ i milioane de credincioşi, r epe tăm : mi ­lioane, s'a interzis învă ţământu l religios, s'a in­terzis cultul, s 'au desfiinţat bisericile, s'a făcut cea mai ur iaşă propagandă anticreşt ină, şi totuşi religia n'a pu tu t fi desrădăcinată din sufletul omului. Sta tul ateist, am scris-o de nenumăra te ori, n'a pu tu t du ra niciodată în istorie. însăşi măr tur is i r i le oficiale ale bolşevicilor duc la a-ceastă concluzie. In teritorii le cucerite de arma­tele axei, populaţ ia rusească revenea, fără mul tă propagandă, ila credinţă.

Al doilea, bolşevicii recucerind o pa r t e .din a-ceste teritorii , populaţia respectivă, care se bucu­rase de l ibertatea religioasă sub ocupanţ i şi de largul lor concurs în t reburi le bisericeşti, era acum în măsură să compare cele două regimuri adversare şi să facă astfel o propagandă în de­favoarea Sovietelor. Innăbuşi rea religiei e ra un act mai uşor câtă v reme această nenorocită populaţ ie n 'avea încă u n t e rmen de comparaţie . Astfel, regimul religios a l ocupanţilor a cons-> t r âns pe Stalin să cedeze.

Al treilea motiv e presiunea anglo-americanâ

485

© BCU Cluj

asupra Moscovei. L u m e a creşt ină d in Angl ia şl America, cont rar ia tă d e monstruoasa mesal ianţă cu a te ismul moscovit, avea nevoie de o satisfac­ţie morală. Aparen ţe le ortodoxe, pe care le îm­bracă Sovietele, a u d e scop, î n această pr ivinţă , să potolească opinia publică din ţă r i l e democra­tice aliate.

Al pa t ru lea motiv, în sfârşiţi e în legătură cu perspectivele ce i se p a r Moscovei că se deschid asupra Balcanilor. Cele câteva succese a le ofen­sivei ruseşti d a u iluzia că Stal in se apropie de visul secular a l Ţari lor : s tăpânirea Bosforului. Lumea balcanică însă, s lavă sau nu, care ar u r m a să in t r e î n gura căpcăunului asiatic, e mult ma i sensibilă la ideea ortodoxă decât la ideea comunistă. Moscovei sovietice i se p a r e că ea ar pu tea fi m a i uşor dominată în numele lo-zincei pravoslavnice d e oare s'a făcut a t â t a caz în istorie şi care o b u n ă v r eme a poleit >cu pu­ternice seducţii lăcomia imperial ismului ţarist .

Toate aceste motive, r epe tăm : de n a t u r ă con­strângătoare, a u de te rmina t această în torsă tură abilă, pr in care călăul cel mai sângeros al creş­t inismului se preface că ba t e metan i i în faţa icoanelor pângăr i te .

Ce sorţi de l iberă desvoltare va avea orto doxia sub Soviete e o 'Chestiune d e văzut. Con­diţiile in terne nu-i sun t prielnice. S ta tu l r ămâne ateist de v reme ce continuă să fie marxis t . Or­ganizaţia anticreştină, condusă de EVrei, stă în picioare şi va fi, probabil , mai act ivă decât până acum. Constituţia sovietică garantează ateismul deopotrivă cu credinţa. Dar conducători i s ta tu­lui sunt atei mil i tanţi şi ierarhia N. K. V. D., adică a poliţiei, e î n major i ta te î n mâini le E-vreilor. însuşi Pa t r i a rhu l şi cei câţiva episcopi de azi sunt oameni infectaţi d e bolşevism şi s im­ple ins t rumente ale lui Stalin.

Scriind acestea, fireşte, n u noi n e vom indigna <îacă, date fiind, condiţiile in terne , ortodoxia va putea totuşi să reînvie din cimit i rul spir i tual al Sovietelor. Deocamdată e o r a ră satisfacţie să constatăm că, indiferent d e motivele ce l-au d e ­terminat pe Stalin să revină, noua lui at i tudine e o înfrângere a celei de până acum. Dacă sin­gur fanat ismul iudaic, incorigibil, r ă m â n e să creadă mai depar te în posibili tatea de nimicire a creştinismului, real i ta tea ne a r a t ă că Iisus Hristos n u moare niciodată din simpla voinţă a omului. Adevărul acesta e valabil în Rusia şi în oricare al tă par te .

-t * ELIBERAREA LUI MUSSOLINI din captivi­

tatea unde îi a runcaseră t rădător i i fascismului şi ai Italiei, e un eveniment de însemnă ta te poli­

tică şi mora lă ext raordinară . Fascismul n 'a m u ­rit, c rea torul lu i a fost salvat. Dincolo d e g ran i ­ţele ţăr i i d e origine, fascismul a ţ inut în via ţa europeanăi, t imp d e douăzeci de ani , locul a rmate i germane. P â n ă isă vină Reichul ou armele, fas­cismul a ga ran ta t o re la t ivă l inişte î n Europa p r in s impla lui prezenţă prestigioasă în Italia, în t r ' o epocă în care se credea că potopul comu­nist avea să înghi tă totul, corporat ismul musso-linian a fost s ingura formulă nouă şi salvatoare, pe oare Europa i-a opus-o. Realizările construc­t ive d in Italia, p r in dimensiunile lor colosale, şi p r in f rumuseţea lor morală, consti tuiau faru l de or ientare şi îndemnul curentelor d e ord ine naţ ională din toate ţările. In Occident, v i ­rulenţa comunismului a păli t în faţa s t r ă ­lucirii fenomenului fascist. I n eventual i ta ­tea anarhii lor viitoare, formula corporatistă rămâne , p r in organieitatea ei, p r in ade ­ren ţa ei profundă la simetria mult iplei vieţi colective, tot s ingura valoare constructivă în care ne pu tem încrede. De aceea, el iberarea lui Mussolini, a omului de geniu care a fost centrul de gravi ta te al echilibrului vieţii in te rne euro­pene, constituie o garanţ ie în plus pen t ru n e ­liniştita zi de mâine. Cei cari nu-ş i v ă d decât lungul nasului coroiat al democraţiei e g reu să înţeleagă lucrul acesta.

Dar eliberarea Ducelui mai a re o faţă, aceasta de o splendoare morală fără asemănare . E gestul lui Adolf Hitler. Când fostele lui creatur i , fără să aibă ceva din măre ţ i a zeilor cari l -au în lăn­ţuit p e Prometeu, îşi ţ intuiseră (salvatorul pe piscul Gran-Sasso, a u apă ru t ca din cer vitejii lui Addlf Hitler. Fap tu l e cu totul în afară de etica modernă . Hit ler e în momentu l de faţa bărba tu l care concentrează î n spirit mii le de griji ce se numesc cu un cuvânt : des t inul E u ­ropei. Şi totuşi când prietenii şi conaţionalii Du­celui l -au t răda t unii, l -au făcut prizonier alţii, î l " t â rgu iau cu duşmanul câţiva, ia r cei mai mulţi îl ui taseră t imoraţ i ei înşişi, s ingur el, Fuhrerul , şi-a adus aminte de obligaţiile pr ie­teniei şi ale recunoştinţi i . Acum câţiva ani , î n ­t r ' un moment când Ducele deţ inea situaţia de a rb i t ru internaţional , Hitler, mişcat de leal i ta­tea lui, îi telegrafia: „Nu voiu uita niciodată, Mussolini !" Acum, cu o zi înainte d e el iberare, peste adâncu l r es triştei italiene, răsuna în gla­sul Germanie i elogiul cel ma i fierbinte ce s'a făcut vreodată Ducelui ca „omul cel ma i m a r e pe care 1-a d a t Italia d in ant ichi tate p â n ă azi". Gestul salvării e pe măsura sentimentelor aces­tora.

O clipă parcă huietul p lane tar a l războiului s'a oprit în loc şi peste lumea pl ină de sânge şi de nenorocire a fâlfâit vân tu l mar i lor pur i tă ţ i m e -

486

© BCU Cluj

raie. Mai există încă valori ideale, capabile să inspire fapte ext raordinare . Cavaler ismul lui Adolf Hit ler a tăiat un moment respiraţ ia lu­mii p r in singulari tatea şi prin, sublimitate» lui Nu e nevoie să t u r b u r ă m umbre le antichităţii şi să evocăm cavalerismul medieval ca să în ţe ­legem măre ţ i a acestui fapt, ce va r ămâne pen­t r u to tdeauna în zestrea educat ivă a omenirii,

* * *

DESPRE I ISUS HRISTOS t ra tează u l t ima carte a păr in te lu i D. Stăniloae, rectorul Acade­miei teologice d in Sibiu : Iisus Hristos sau res­taurarea omului.

E u n semn caracteristic al vremii : Mântu i to ­rul p ă t r u n d e tot ma i adânc în cultura româ­nească. Trei monografii streine, a lui Papini , a lui Bougaud şi a lui Mauriac, au fost tă lmăci te în u l t imul t imp; dar şi mai îmbucură to r e faptul că totdeodată au 'apărut două lucrări , originale despre I isus Hris tos: a d-lui Ster ie Diamandi şi a păr in te lu i D. Stăniloae. N ' a m scris încă despre cartea lui Diamandi fiindcă aş tep tăm s'o avem în întregimea e i E concepută pe p lanul istoric-apolagetilc p e icând a păr inte lui D. Stăni loae ne înfăţişează persoana Mântui torului văzută d in unghiul doigmatic-filosofic. Pen t ru cititorul ro ­m â n aceste două opere se completează astfel una eu cealaltă.

S'o măr tu r i s im delà început: în cul tura noa­stră Iisus Hristos sau restaurarea omului con­sti tuie u n eveniment cu totul deosebit. Dacă până mai deunăzi l i te ra tura noastră teologică se desvolta sub semnul reproduceri i formulelor consacrate, — ceeace de altfel e de r igoare în disciplinele sacre, —- a v e m astăzi o adevăra tă

eflorescenta de scrieri ce depăşesc (clişeele vechi p r in formele nou i în care prezintă adevărur i le neschimbate a le dogmelor creştine. In teologie, unde principii le sunt da te odată pen t ru totdea­una pr in revelaţ ie divină, înnoirea n u stă în sporirea a rb i t r a ră a lor, ci în in terpre tarea care consumă gândi re şi sent iment personal pen t ru a înfăţişa aceste principii ca fiind ac tua le şi cont imporane cu noi, adică aşa cum sunt în real i tate . Din moment ce Iisus Hristos e Dum-nezeu-omul, u rmează că [omenirea, generaţie cu generalţie, e cont imporană cu el în veacul vea­cului. Secretul unei opere de reală creaţie teo­logică tocmai acesta este: să ni-1 aducă pe I isus Hristos contimporan cu noi sau să ne ridice p e noi cont imporani ou el. In aceasta stă valoarea excepţională a cărţii păr intelui D. Stăniloae.

Sun t două mijloace care îl a jută în această sarcină deosebit d e grea. Unul e punerea la contribuţie a celei mai noui filosofii europene, — filosofia existenţialistă, şi, înrudi tă .cu ea, teo­logia dialeieiliică a şcoalei bar th iene . Autorui e un cunoscător profund a l acestei direcţi i de cugetare, învăluind în l amura şi în graiul ei conţinutul dogmei cristologice. El ne in terpre­tează p e I isus Hristos în termenii filosofiei cu-irente. Oricât de nouă a r pă rea această metodă, ea e totuşi ortodoxă şi se deosebeşta sensibil de

cea romano-catoliică. E or todoxă p r i n analogie ca metoda patrist ică. Pen t ru a lămuri pe câ t se poate misterul Dumnezeului-Om, Sfinţii Pă ­rinţi s'au folosit de gra iul filosofic al vremii lor: platonism, neoplatonism, aristotelism şi chiar stoicism. Consecinţa ce decurge pent ru noi d in această metodă n u o neapăra t aceea de a recurge la Plato, la Aristotel Sau la Plotin pent ru a ne lămuri dogmale credinţei, ci aiceea de a u rma exemplul Sfinţilor Păr in ţ i punând la contr ibuţ ie filosofia vremii noastre. Dacă

patrist ica s'ar fi desvoltat î n epoca lui Descartes sau a lui Kant , ea n ' a r fi recurs la filosofia greacă. Spiri tul de l iber ta te al ortodoxiei ni se

pare ică stă tocmai în această metodă de a con-timporanalza dogma creşt ină cu ajutorul filo­sofiei curente, b ine înţeles în măsura î n care această filosofia e capabilă să devină un vehi­cul intelectual al dogmei. Cu aceasta n e deose­bim de romano-catolici cari, d in comoditate, s'au fixat la aristotelism ca la s ingura formulă filo­sofică adecuată dogmei, 'deşi astăzi ohiar ac tua ­lizarea lui Aristotel a deveni t o sarcină pent ru gânditorii apuseni. Dar ne deosebim şi de p r o ­testanţi , în t rucât aceştia filosofând dogma, o ajustează raţiunii inldividUale, ne ţ inând seamă de disciplina interpretăr i i t radiţ ionale şi ajun­gând astfel la puncte d e vedere arbi t rare . Li­ber ta tea ortodoxă în domeniul cugetări i teolo­gice constă din actual izarea doctrinei creştine, neal terate , cu ajutorul filosofiei icontimporane.

Aplicând această metodă şi ut i l izând ou admi ­rabil d iscernământ o filosofie ce vine mai ales din câmpul protestant , D. Stăni loae isbuteşte să ne dea o in terpre tare cristologică de conţinut tradiţ ional ortodox în formă filosofică cont im­porană.

Al doilea mijloc de care se slujeşte e con­templarea persoanei lui Iisus Hristos în comu­niune icu omul, mijloc înlesnit de spiritul filo­sofiei pomenite. In această direcţie, D. Stăni­loae e u n deschizător de d r u m în teologia ro­mânească. Dacă t ratatele d e dogmatică obiş­nui te privesc pe Iisus Hristos în sine, t recând

487

© BCU Cluj

repede peste aderenţele sale la omenire, au to­rul nost ru iii consideră mai als d in acest punct de vedere, adică î n „intenţ ional i ta tea" sa faţă d e omul ce t rebuie salvat, în divinele sale ade­ren ţe efective la dest inul omenirii. E Iisus Hri­stos văzut în funcţiunea de om şi omul văzut în duhu l lui Iisus Hristos. Cartea păr in te lu i D. Stăniloae consti tue astfel n u nUmai o cristolo-gle filosofică în sensul dogmatic, dar şi o teo-antropologie în sensul -larg şi creşt in a l cuvân­tului. In problemele teologumenale, legate de dogma cristologică, autorul p u n e îm largă m ă ­sura la contr ibuţ ie cugetarea puternică, subtilă şi ex t raordinar d e îndrăzneaţă a celui m a i g e

niai d in t re teologii contimporan; , Sergiu Bul-gacov. Vrednic d e subliniat e faptul că ,şi aici ca şi în folosirea filosofiei protes tante , D. S t ă ­niloae alege cu îndemânare elementele con­venabile din bogăţia teologică to tdeauna seducă­toare, dar adesea primejdioasă a lui Bulgaoov.

Cartea, de o masivă uni ta te de gândire, con­st i tue o lectură grea chiar pen t ru cei familia­rizaţi cu problemele, da r fiecare pagină aduce o adâncime de cugetare şi o puritate 1 Ide inimă, care sunt zestrea spiri tuală a unui fericit con­t imporan a l lui I isus Hristos.

NICHIFOR CRAINIC

ANUL XXII Nr. 8 488

OCTOMBRIE 1943

© BCU Cluj