Plumb

2
Poezia este o artă poetică, deoarece autorul îşi exprimă în mod direct, prin mijloace artistice, concepţia despre condiţia artistului în lume. Textul se inscrie in lirica simbolistă modernă prin utilizarea elementelor specifice precum:folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea cromaticii, ipostaza tragica a eului liric. Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea interioara. Titlul poeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotivul poeziei. Cuvântul „plumb”, format dintr-o vocală închisă de câte două consoane „grele”, se repetă de 7 ori în text şi sugerează un spaţiu închis, o stare de angoasă, apăsare şi imposibilitatea eului liric de a evada. Tema textului este condiţia poetului într-o lume ostilă, sufocantă, apăsătoare, dominată de obiecte. Din această lume nu se poate evada şi nu există refugii salvatoare. Poezia este structurată în două catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima strofă corespunde realităţii exterioare, iar cea de-a doua strofă corespunde realităţii interioare. Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spatial închis, apasator, sufocant, în care eul liric se simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metaforă a morţii care sugerează un sfârşit continuu specific liricii bacoviene. Se formează un câmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "veşmântul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor artificial în care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creează impresia unei existenţe fără sens şi fără posibilitatea înălţării. Toate obiectele sunt marcate de împietrire. Eul liric este prezent într-o ipostază de însingurare totală: "stam singur", vântul fiind singurul element care sugerează mişcarea, însă produce efectele reci ale morţii. Verbul "scârţâiau" din ultimul vers întăreşte senzaţia de iritare, nevroză, angoasă. Strofa a II-a se află sub semnul tragicului existenţial dat de moartea afectivităţii: „Dormea întors amorul meu de plumb”. Epitetul „întors”, referitor la sentiment, adânceşte senzaţia unei lumi părăsite de orice speranţă, de mântuire, înălţare. Marcat de aceeaşi singurătate totală, eul liric ajunge să se privească din exterior ca un străin; strigătul său de deznădejde fiind o încercare de salvare iluzorie.

description

bac

Transcript of Plumb

Poezia este oart poetic, deoarece autorul i exprim n mod direct, prin mijloace artistice, concepia despre condiia artistului n lume.Textul se inscrie inlirica simbolist modernprin utilizarea elementelor specifice precum:folosirea simbolurilor, tehnica repetitiilor, valorificarea cromaticii, ipostaza tragica a eului liric.Dramatismul este sugerat prin corespondenta care se stabileste intre lumea exterioara si cea interioara.Titlulpoeziei este format dintr-un singur substantiv care coincide cu laitmotivul poeziei. Cuvntul plumb, format dintr-o vocal nchis de cte dou consoane grele, se repet de 7 ori n text i sugereaz un spaiu nchis, o stare de angoas, apsare i imposibilitatea eului liric de a evada.Tematextului este condiia poetului ntr-o lume ostil, sufocant, apstoare, dominat de obiecte. Din aceast lume nu se poate evada i nu exist refugii salvatoare.Poezia estestructuratn dou catrene, organizate pe baza paralelismului sintactic. Prima strof corespunde realitii exterioare, iar cea de-a doua strof corespunde realitii interioare.Strofa Isurprinde elemente ale unui cadru spatial nchis, apasator, sufocant, n care eul liric se simte claustrat. Verbul "dormeau" din primul vers este o metafor a morii care sugereaz un sfrit continuu specific liricii bacoviene. Se formeaz un cmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "vemntul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb". Aceste elemente construiesc un decor artificial n care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creeaz impresia unei existene fr sens i fr posibilitatea nlrii.Toate obiectele sunt marcate de mpietrire. Eul liric este prezent ntr-o ipostaz de nsingurare total: "stam singur", vntul fiind singurul element care sugereaz micarea, ns produce efectele reci ale morii. Verbul "scriau" din ultimul vers ntrete senzaia de iritare, nevroz, angoas.Strofa a II-ase afl sub semnul tragicului existenial dat de moartea afectivitii: Dormea ntors amorul meu de plumb. Epitetul ntors, referitor la sentiment, adncete senzaia unei lumi prsite de orice speran, de mntuire, nlare. Marcat de aceeai singurtate total, eul liric ajunge s se priveasc din exterior ca un strin; strigtul su de dezndejde fiind o ncercare de salvare iluzorie.Metafora frigului simbolizeaz disoluia materiei, iar imaginea metaforic a ngerului cu "aripi de plumb" presupune senzaia cderii definitive a omului ntr-o lume a morii n care nlarea nu mai este posibil.nstrinarea, mpietrirea, izolarea, singurtatea, privirea n sine ca ntr-un strin, se nscriu n estetica simbolist.Sursele expresivitii i ale sugestiei se regsesc la fiecarenivel al limbajului poetic.Lanivel morfologic, predomin timpul imperfect, un timp al aciunilor continue, neterminate, obsedante. Singurele care difer, verbele am nceput i s strig, marcheaz contientizarea dramatic a eului liric.Lanivel sintactic, propoziiile sunt predominant principale, independente, deseori coordonate prin "i" ceea ce intensific, prin aglomerare, senzaiile. De asemenea, se remarc topica invers, cu subiectul postpus: Dormeau adnc sicriele de plumb, Dormea ntors amorul meu de plumb.Versurile au masura fix de zece silabe i rim mbriat. Aceste dou elemente contribuind n plus la ideea de nchidere.n concluzie, poezia Plumb de George Bacovia este o art poetic i se nscrie n lirica simbolist modern prin folosirea simbolurilor, a repetiiei, prin valorificarea cromaticii, a sugestiei i prin exprimarea propriei concepii despre condiia artistului ntr-o lume ostil, monoton i sufocant.