http://www.drdorindragos.ro/fitoterapie.html

Afin

Myrtilli folium – frunzele speciei Vaccinium myrtillus L., fam.

Conţine arbutozidă (deşi unii autori contestă prezenţa arbutozidei în frunzele de afin); saponine triterpenice; taninuri; flavonoide; derivaţi polifenol–carboxilici (acid chinic, cafeic, clorogenic); derivaţi salicilaţi (monotropitozidă); iridoide.

Frunzele de afin sunt utile în diabet, fiind hipoglicemiante, datorită unei glicozide a acidului galic (neomirtilina), cu acţiune probabil de tip biguanidic, crescând eficienţa periferică a insulinei. În plus, au efect hipolipemiant. De acea, sunt indicate la pacienţii cu ( sindrom dismetabolic: (diabet, dislipidemie, obezitate), eventual şi cu hipertensiune şi/sau retenţie hidrosalină, când intervine favorabil şi acţiunea diuretică, datorată flavonelor. Ca diuretice, sunt recomandate în afecţiuni urinare şi reumatismale. Sunt antiinflamatoare prin triterpene şi antiseptice urinare prin arbutozidă şi derivaţii ei. Sunt utilizate în infecţii / inflamaţii urogenitale. Ca astringente (datorită taninurilor), au acţiune antidiareică şi hemostatică, fiind recomandate în sindroamele diareice

Albăstrele

Cyani flores – florile marginale de la Centaurea cyanus L., Asteraceae

Conţine antocianozide (heterozide ale cianidolului) şi protocianozide (cianocentaurozida – formată din antocianozide, biflavonoide, pectine şi fier), flavone, principii amare lactonice (centaurină = cnicină, cicorină), poliine, protide, acizi organici, poliholozide (mucilagii), săruri de K şi Mg.

Sunt utilizate în principal ca antiinflamatoare şi calmante (conţin mucilagii), mai ales în afecţiuni ale ochilor : în blefarite, conjunctivite, iritaţii oculare. Au şi efect antibiotic prin poliine. Reglează permeabilitatea vasculară prin flavonoide şi mai ales prin antocianozide. Ca astringente (prin taninuri), sunt folosite în diaree, mai ales în cea infecţioasă (enterocolite). Conţin substanţe amare (lactone), fiind recomandate de unii autori în bolile hepatobiliare. Gustul amar determină, reactiv, o amplificare a focului digestiv. Ca urmare, albăstrelele sunt tonic–amare şi aperitive, fiind utilizate în anorexii şi în stările de scădere a funcţiei gastrice (hiposecreţie/hipomotilitate gastrică). Fiind diuretice (datorită flavonoidelor), sunt utile în afecţiunile urinare.

Aloe

produsul obţinut prin evaporarea şi uscarea sucului frunzelor mai multor specii de Aloe, fam. Liliaceae

Conţine derivaţi antracenozidici (glucozide ale aloeemodol antronei, majoritară fiind aloina, o C–glucozidă denumită capaloină), rezine, derivaţi ai g–cromonei (aloesonă şi C–glicozidele acesteia: aloerezine = aloezine), derivaţi ai 6–fenil–piran–2–onei (aloenină), derivaţi ai nafto–[2,3–c]–furanului, săruri minerale, urme de ulei volatil, apă (5–10%). Exsudatul mucilaginos conţine mono– şi poliholozide, tanin, enzime, steroli, acizi organici, saponozide, vitamine.

Fiind astringentă (prin taninuri), este cicatrizantă. Prin gustul amar, are acţiune tonic–amară, stomahică (este utilă în hipotonia gastrică) şi colagogă (este utilă în afecţiunile hepatobiliare) – în doze mici (0,01–0,02 g). Prin gelul dulceag, are efect emolient. În doze mici, este utilizată în suferinţe gastrice (gastrită şi ulcer gastric). Este recomandată în colite. Extractul de Aloe (încorporat în gel) sau aloina sunt folosite pentru tratamentul afecţiunilor cutanate (răni, eczeme etc.), prin aplicaţii pe piele sau subcutanat; este mult utilizat în cosmetică.

Extern, este folosită în afecţiunile oculare. Este utilă în parodontoze. Este laxativă la doze de 0,10–0,25 g şi purgativă drastică la doze de 0,25–1 g (stimulează peristaltismul intestinului gros prin antracenozide), fiind utilizată în constipaţii. În doze crescute este ocitocică.

Alun

Coryli folium – frunzele speciei Corylus avellana L. fam. Betulaceae

Frunzele conţin miricetină, leucoantociani, acizi polifenolcarboxilici (acid clorogenic), miricitrină, cvercitrină, betulină, ulei volatil, glucide, substanţe minerale.

Acţiunile vasoconstrictoare, antihemoragică, antibacteriană, antiinflamatoare, antiedematoasă, cicatrizantă, fac frunzele de alun utile în afecţiunile venoase (hemoroizi, varice, edeme prin insuficienţă venoasă cronică) şi în hemoragiile interne uşoare (mai ales de cauză venoasă). În uz extern, frunzele de alun sunt utile în afecţiunile cutanate vasculare (eritrocianoză a membrelor inferioare), inflamatoare (eczeme, ulceraţii, impetigo şi alte infecţii cutanate) sau mixte (periflebită).

Ammi

Ammi visnagae fructus – fructele mature (diachene) ale speciei Ammi visnaga (L.) Lam. = Daucus visnaga L. = Apium visnaga Grantz., fam. Apiaceae

Conţine furanocromone (kelină, visnagină ş.a.), piranocumarine (visnadină ş.a.) şi derivaţi de izofuranocumarine, flavone, cromolinat de sodiu, furanocetofenone, urme de ulei volatil, lipide, protide, glucide.

Este utilă în manifestările spastice/colicative de la nivel respirator, digestiv, urinar, cardiac (coronarian). Prin efectul spasmolitic al kelinei, relaxează musculatura netedă, mai ales de la nivelul structurilor tubulare (artere, tract respirator, digestiv, urinar). Efectul antispastic este valorificat în colicile biliare, în colicile renale (planta are şi acţiune diuretică datorită flavonelor), în colopatiile spastice (forme de colon iritabil cu predominanţa durerilor colicative intestinale); în plus, are şi acţiune antihelmintică. Cromolinatul de sodiu este bronhodilatator. Ammi visnaga este folosită în astmul bronşic. Fiind coronarodilatatoare (prin visnadina), este utilă în ischemia miocardică (mai ales prin mecanism vasospastic, cum este angina Prinzmetal).

Anason

Anisi vulgaris fructus – fructele mature ale speciei Pimpinella anisum L., fam. Apiaceae

Conţine ulei volatil (care include principalii compuşi activi, între care predomină fenol metil–eterii), ulei gras, steroli, cumarine, flavone, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), proteine, glucide simple şi poliholozide (amidon, pectine).

Uleiul volatil are acţiune estrogenă intensă şi emenagogă prin dianetol; este afrodiziac; este utilizat în afecţiuni ginecologice: amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburări de premenopauză şi menopauză. Influenţează funcţiile adenohipofizei şi are un efect general de stimulare a secreţiilor glandelor exocrine: mamare, digestive, bronşice. Este antiseptic, bactericid; vermifug. Este recomandat în parazitoze intestinale. Fiind galactagog (stimulează secreţia lactată deficitară), este util în hipogalactie. Ca antispastic (datorită uleiului volatil), este util în afecţiunile cu tentă spastică digestive, respiratorii, cardiace. Ca stomahic, este recomandat în tulburările dispeptice. Este util în afecţiunile respiratorii (inclusiv în cele funcţionale): dispnee psihogenă, astm bronşic, bronşită astmatiformă, tuse spastică.

Fiind antalgic, este recomandat pentru durerile cu variate localizări. În doze mici, are o acţiune tonică şi stimulantă (prin acţiunea electropozitivantă a fenol metil–eterilor) la nivel cardiac, respirator, psiho–neuro–endocrin, sexual; în sfera neuropsihică este util când există o tentă de hipomotilitate: paralizii şi mai cu seamă false paralizii (având substrat funcţional); de asemenea, este util şi în alte tulburări neurovegetative, inclusiv în cele catalogate, cel mai adesea eronat, drept spasmofilie; în doze mari, uleiul eteric devine puternic psihoactiv, mergând până la a genera efecte stupefiante minore. Este util pentru simptomele cardiace funcţionale: palpitaţii şi dureri precordiale funcţionale (mimând dureri anginoase). Echilibrează în egală măsură apa, focul şi aerul, fiind diuretic, expectorant, colagog – coleretic, carminativ; hrăneşte şi curăţă umorile, ca şi traiectele subtile şi grosiere: sistemul nervos, tractul respirator şi digestiv. Este recomandat în tulburările digestive funcţionale caracterizate prin acumulare de gaze în lumenul digestiv şi prin dureri colicative: aerofagie, aerocolie, meteorism, colopatie spastică, inclusiv în colicile digestive la sugari.

Angelică

Angelicae radix – rădăcină de angelică = organele subterane ale speciei Angelica archangelica L., fam. Apiaceae.

Conţine cumarine simple, furanocumarine (cu acţiune), flavonoide, ulei volatil (predomină monoterpenele), esteri ai unor acizi organici, lactone macrociclice (cu miros de ambră), acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide, steroli, rezine.

Fiind stomahică, tonic–amară, eupeptică (prin lactone) – este utilizată în hipotonia/hiposecreţia gastrică, manifestată prin senzaţie de greutate/plenitudine (din cauza stazei gastrice), greaţă şi vărsături, anorexie. Este revulsivă (prin uleiul volatil). Este recomandată în erupţii tegumentare. Elimină apa excesivă, fiind sudorifică şi diuretică. Fiind excitant cerebrală (prin uleiul volatil) în doze mici, este utilă în astenie; în doze mari, este şi stupefiantă şi depresivă, unele surse chiar recomandând–o în isterie. Pe de altă parte, protejează şi alină, fiind analgezică şi antiinflamatoare prin cumarine; ameliorează durerea din nevralgii, reumatism. Elimină aerul excesiv, având efect antispastic, mai ales la nivel uterin (este utilă în dismenoree), dar şi la nivel intestinal (este şi carminativă), fiind folosită în flatulenţă, meteorism, eructaţii, colici intestinale, colici gastrice.

Anghinare

Cynarae folium – frunzele speciei Cynara scolymus L. fam. Asteraceae.

Conţine polifenoli (derivaţi cafeil–chinici); flavone; principii amare azulenogene; compuşi triterpenici, steroli (b–sitosterol, stigmasterol), un sapogenol steroidic, tanin, mucilagii, pectine, aminoacizi, glucide, acizi organici, enzime.

Este antialergică (cinarina inhibă activarea complementului). Este bacteriostatică faţă de Salmonella, Staphylococcus, Proteus. Sublimează manifesările fierbinţi: este febrifugă prin substanţele amare azulenogene, coleretică prin polifenoli, antiinflamatoare prin triterpene şi prin sapogenolul steroidic. Sublimează manifesările apoase: diuretică prin flavone. Este utilă în bolile cardiovasculare satelite aterosclerozei, inclusiv în hipertensiunea arterială (este antihipertensivă şi diuretică), mai ales când aceasta este acompaniată de perturbări metabolice. Este indicată în constipaţie (este laxativă) şi în hemoroizi. Este utilă în obezitate, dislipidemie (este hipolipemiantă şi hipocolesterolemiantă, cinarina fiind un inhibitor al lipolizei de tip acid nicotinic, fără a avea însă efectele adverse ale acestuia), diabet (unele surse îi atribuie şi efecte antidiabetice), adesea asociate între ele, constituind sindroame dismetabolice complexe, cel mai cunoscut fiind

aşa–zisul sindrom X. Este utilizată în tratamentul afecţiunilor biliare funcţionale (tulburări ale motilităţii biliare – nu are doar acţiune coleretică / colagogă, ci şi reglatoare asupra secreţiei biliare, adică amficoleretică) sau inflamatoare (colecistite, angiocolite) – sunt valorificate acţiunile coleretică / colagogă şi cea antibacteriană. Dată fiind acţiunea antibacteriană, este utilă în enterocolite. Are o pregnantă acţiune stomahică, tonic amară (prin cinaropicrină şi derivaţi), coleretică, colagogă, hepatoprotectoare (datorită derivaţilor cafeici); stimulează funcţia şi motilitatea stomacului, a intestinului subţire, a pancreasului, a ficatului şi a veziculei biliare. Este un remediu important în afecţiuni hepatice cronice (dar şi acute) cu insuficienţă hepatică, fie în stadiul de hepatită cronică, fie de ciroză; este foarte utilă în steatoza hepatică. Prin efectele antialergic şi depurativ complex, este utilă în afecţiuni cutanate (erupţii alergice, acnee, furunculoză), mai ales dacă acestea apar la o persoană dismetabolică sau cu o afecţiune hepatobiliară. Prin efectele diuretic, coleretic, laxativ, anghinarea este un important depurativ; favorizând eliminarea deşeurilor toxice din mediul intern al organismului, este utilă în cele mai frecvente boli metabolice.

Armurariu

Cardui fructi – fructele speciei Carduus marianus L. =

Silybum marianum (L.) Gaertn, fam. Asteraceae.

Fructele (achene) conţin flavanonol lignani (1,5–3%), flavonoli (cvercetol) şi flavanonoli (taxifolină). Flavanonol lignani rezultă prin condensarea taxifolinei cu alcoolul coniferilic – amestecul acestor constituenţi poartă numele de silimarină, fiind alcătuit din silibină, silidianină, silicristină etc., alături de lipide, proteine, oze.

Este util în stările de convalescenţă, debilitate, devitalizare. Este tonic sexual masculin. Este antihepatotoxic, hepatoregenerator, tonic hepatic (prin silimarină), inhibă peroxidarea lipidelor, având astfel un efect stabilizator de membrană; este folosit în boli hepatice (hepatite cronice active, de cauză atât virală, cât şi alcoolică, ciroză hepatică, insuficienţă hepatică); se asociază preventiv unor medicamente având un potenţial hepatotoxic.

Arnică

Arnicae flores – capitulele florale de la specia Arnica montana L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil, lactone sescviterpenice (0,2–0,5% helenalina etc.), triterpene pentaciclice, fitosteroli, carotenoide, flavonozide, procianidoli, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), taninuri, poliine, compuşi azotaţi (colină, betaină, trimetilamină), oze şi poliholozide, acizi graşi şi alcani.

Este colagogă – coleretică prin acizii polifenol–carboxilici şi diuretică prin flavone; este antihelmintică, fiind recomandată în parazitoze intestinale. Utilizată în stările de scădere a forţei musculare: pareze, paralizii, de regulă pe fond de ateroscleroză cerebrală – are acţiune stimulantă. Fiind hipotensivă prin flavone şi colină, este utilă în hipertensiune arterială. Este utilizată în bronşite cronice, inclusiv tabagice; de asemenea în faringite cronice şi stări febrile moderate. Prin antociani, este tonicardiacă, creşte fluxul coronarian; şi în plus este hipocolesterolemiantă (prin acizii polifenol–carboxilici) şi stimulează respiraţia; este întrebuinţată în insuficienţa cardiacă, mai ales asociată cu boala coronariană (este considerată a fi a doua ca eficienţă după păducel). Este folosită pentru resorbţia acumulărilor patologice (sânge, plasmă, exsudat inflamator) generate de traumatisme sau inflamaţii (lactonele sescviterpenice inhibă migrarea neutrofilelor şi ruperea membranelor lizozomale; de asemenea, a fost semnalat şi un efect antiagregant

trombocitar); este antibacteriană şi antifungică (lactone sescviterpenice, poliine, polifenoli), antiinflamatoare şi cicatrizantă (ulei volatil, flavonoide, carotenoide) asemenea preparatelor de echinacea, antiechimotică (lactone sescviterpenice), analgezică (ulei volatil); aplicată local (– acolo unde nu există soluţii de continuitate – şi la distanţă de ochi sau de gură), ameliorează durerea şi edemul inflamator: echimoze, hematoame, contuzii, entorse, degerături, fracturi închise (în general, orice tumefacţie dureroasă), mialgii, artralgii (artroză, artrite), nevralgii.

Bătrâniş

partea aeriană a speciei Erigeron canadensis L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil, colină, acizi organici, săruri minerale.

Elimină sau usucă apa excesivă, ceea ce se reflectă în efectele diuretic şi astringent; este şi hemostatică. Focalizează, împiedică dispersarea – este util în controlarea potenţialului sexual, dar şi ca afrodiziac. Acţiune echilibrantă asupra planului sexual/social îl face util

în afecţiunile tractului urinar (cistite, glomerulonefrite) şi genital (menometroragii). Elimină rigiditatea de la nivelele subtil, energetic şi fizic, fiind eficient în afecţiuni reumatice.

Boz

Sambuci ebuli folium, flos, fructus, rhizoma et radix – frunzele, florile, fructele, rizomul şi rădăcina speciei Sambucus ebulus L. fam. Caprifoliaceae.

Florile conţin rutozid, amine, derivaţi fenolici. Tulpina şi frunzele conţin ulei volatil, saponine, tanoizi, substanţe amare. Rizomul şi rădăcinile conţin urme de ulei volatil, acid valerianic, saponozide, tanin, substanţe amare. Fructele conţin urme de ulei volatil, acid tartric, acid malic, antocianozide.

Ca analgezic şi antiinflamator se foloseşte în răni, contuzii, dureri de dinţi, dureri musculare, dureri articulare, dureri periarticulare (inclusiv periartrită scapulohumerală); ca antialergic este util în înţepăturile de insecte; este considerat antispastic. Este în primul rând un important depurativ, toate părţile ei conţinând principii active cu proprietăţi diuretice (utile în afecţiuni renale, retenţie hidrosalină : edeme, ascită), laxative / purgative (constipaţie), sudorifice (răceli, febră),

expectorante (tuse), vomitive; frunzele au, în mod special, efecte vomitive şi catartice; în plus, sunt folosite şi ca insectifug.

Brad

Abietis turio – muguri de brad = mugurii recoltaţi primăvara de pe ramurile tinere ale speciei Abies alba L., fam. Abietaceae.

Ulei volatil în care predomină hidrocarburile monoterpenice.

Ca astringent, antidiareic, remediul este utilizat în gastroenterite. Este utilizat în reumatism. Este util în răceli, mai ales în faringite şi în amigdalite. Ca tonifiant (prin hidrocarburile monoterpenice) şi vitaminizant, este util în astenie, debilitate, nevroze. Are acţiune antivirală. Este folosit în afecţiuni respiratorii. Uşor acrişor, vag amărui, este eupeptic, fiind recomandat în anorexie. Ca diuretic, este utilizat în afecţiuni urinare.

Brusture

Bardanae radix et folium – rădăcina (de fapt, organele subterane) şi frunzele de la Arctium lappa L., fam. Asteraceae.

Rădăcinile conţin inulină, compuşi polinesaturaţi (poliene şi poliine, cu acţiune antimicrobiană şi antifungică demonstrată in vitro) săruri de potasiu, vitamine din complexul B, ulei volatil; acid cafeic, acizi graşi (palmitic şi stearic), steroli (sitosterol şi stigmasterol), derivaţi lignanici, posibil cu proprietăţi antimicrobiene; principii hormonale şi fitohemaglutinante, iar frunzele conţin, pe lângă derivaţi lignanici, lactona sescviterpenică arctiopicrina, cu acţiune antibacteriană şi antifungică.

Este amar şi astringent, cu o nuanţă de dulce. Are acţiune trofică şi protectoare pentru piele, utilă în tratamentul fisurilor, ragadelor, crăpăturilor, degerăturilor, înţepăturilor de insecte. Sprijină sistemul imunitar, în înlăturarea intruşilor – exercită o acţiune antitumorală (atribuită arctiogenolului, agliconul arctiozidei), antimicrobiană, antifungică; este recomandată în viroze respiratorii. Are acţiune calmantă şi antipruriginoasă la nivelul pielii; este util în afecţiuni cutanate : dermatite, seboree, furunculoză,

alopecie. Acţiunea hipoglicemiantă, destul de slabă, se datorează, se pare, vitaminelor din complexul B. Este antimicrobian şi antifungic. Este util în hipertensiune. Este depurativ – elimină toxinele din organism ca diuretic, diaforetic şi coleretic; este utilizat în afecţiuni renale şi hepatobiliare.

Buberic

Scrophulariae herba – partea aeriană înflorită a speciei Scrophularia nodosa L., fam. Scrophulariaceae.

Conţine iridoide (aucubozidă, harpagozidă), saponozide sterolice puternic hemolizante, acizi aromatici, inclusiv ODP–uri (cafeic, cumaric, ferulic, hidroxibenzoic, protocatehic, sinapic, vanilic), oze (glucoză, fructoză, zaharoză, rafinoză, stahioză), polioli (dulcitol, manitol), săruri minerale.

Intern, se foloseşte pentru afecţiuni cutanate cronice (eczemă, psoriazis, urticarie, piodermite, plăgi, prurit); extern se foloseşte pentru: răni, arsuri solare, arsuri superficiale de mică întindere, eriteme, ulcere, dermite, infecţii fungice . Este antiinflamator, antifebril (prin iridoide, saponozide), fiind

utilizat în afecţiunile inflamatoare: în aplicaţii externe, în angină, amigdalită, hemoroizi (inflamaţi, congestionaţi); intern, în mastită, adenopatii, adenite (inclusiv scrofuloase). Este util în eliminarea viermilor intestinali. Este depurativ, diuretic, laxativ. Stimulează ficatul. Este analgezic prin iridoide; cicatrizant. Stimulează inima şi circulaţia; este util la cei cu circulaţie deficitară; este contraindicată în afecţiunile cardiace. Este recomandat în afecţiunile reumatice.

Busuioc

Basilici herba – partea aeriană a speciei Ocimum basilicum L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (predomină compuşii aromatici de tip fenol–metil–eteri), flavone, triterpene, tanoizi şi alţi constituenţi. Seminţele conţin mucilagii.

Este diuretic, prin flavone şi triterpene. Este antispastic (prin compuşii volatili, probabil şi prin flavone) şi antiinflamator (prin triterpene, contribuind şi mucilagiile) la nivelul tractului urinar, digestiv şi respirator; în plus, este carminativ; este utilizat pentru tulburări digestive (aerofagie, aerocolie, flatulenţă, colici, colopatie spastică,

colopatie de fermentaţie). Conţine mucilagii cu efect demulcent, emolient, balsamic; este util în gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal – contribuie şi efectul antiinflamator; în aplicaţii externe, atenuează inflamaţia şi pruritul în afecţiunile cutanate : eczeme etc. Este antiemetic prin compuşii volatili – greaţa şi voma simbolizează tendinţa de a respinge. Este tonic–stomahic (prin uleiul volatil, probabil intervine şi un principiu amar); stimulează funcţiile digestive, secretoare şi motorie, în special la nivelul stomacului; cum, în plus, este şi un condiment foarte apreciat, este folosit în anorexie. Este galactagog, fiind recomandat în hipogalactie. Are efect reconfortant şi tonic general prin acţiunea pozitivantă a fenol metil–eterilor din uleiul volatil; este util în stările de astenie de diverse cauze (neuropsihice, convalescenţă după o boală etc.). Prin uleiul volatil este antiseptic şi dezinfectant (bactericid şi fungicid) la nivel digestiv/intestinal; este util în infecţii intestinale (enterocolite, helmintiaze), respiratorii (viroze inclusiv gripă, bronşite, pneumonii) şi urogenitale (cistite, prostatite). Ameliorează durerile reumatice.

Busuioc sălbatic

Prunellae herba – partea aeriană a speciei Prunella vulgaris L., fam. Lamiaceae.

Conţine tanin, substanţe amare, rezine, ulei eteric, flavone (rutozid, hiperozid), ceară.

Ca antiinflamator şi astringent, este util în inflamaţii digestive : stomatite, amigdalite, laringite, enterocolite. De asemenea, în diareea din colonul iritabil şi în hemoroizi. Este util în migrene. Ca antitusiv, este util în tuse, bronşită, astm. Stimulează funcţia sexuală.

Busuiocul cerbilor

Menthae pulegii herba – partea aeriană a speciei Mentha pulegium L., fam. Lamiaceae.

Conţine tanin, flavonoide (diosmină etc.), ulei volatil (în care predomină cetonele).

Este util în suferinţele digestive, mai ales funcţionale, cu manifestări dispeptice, de origine gastrică sau intestinală, meteorism, colici etc. Stimulează secreţia bronşică şi expectoraţia, fiind utilizat în afecţiunile respiratorii.

Calomfir

Balsamitae herba et aetheroleum – părţile aeriene, nelignificate, recoltate în timpul înfloririi şi uleiul volatil obţinute de la specia Chrysanthemum balsamita L. = Tanacetum balsamita L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil (monoterpene între care predomină cetonele, hidrocarburi, oxizi), flavone, derivaţi fenil–propanici (ODP–uri), carotenoide, taninuri şi substanţe amare (lactone sescviterpenice, între care specifică este balsamitona).

Este cicatrizant prin taninuri. Ca antispastic şi carminativ, este util în aerofagie, aerocolie / meteorism, colici digestive. Diuretic prin flavone, se foloseşte în litiaza urinară. Ca anticataral, mucolitic (prin cetonele din uleiul volatil), este utilizat în bronşite cronice. Coleretică (prin ODP–uri), este recomandat în afecţiunile hepatobiliare : tulburări de motilitate biliară, litiază biliară, insuficienţă hepatică; i se atribuie şi proprietăţi vermifuge. Tonic, excitant şi stimulant (prin componente ale uleiului volatil), este folosit în tulburările anxios–depresive şi în neurastenie. Stomahic (prin substanţele amare), este util în hipotonia/hiposecreţia gastrică şi este folosit generic în tulburări dispeptice diverse, determinate de afecţiuni gastrice,

hepatobiliare sau colonice. Este astringent prin taninuri.

Captalan

Petasitides rhizoma – rizomii proveniţi de la mai multe specii din genul Petasites: Petasites hybridus (L.) Gaertn., Petasites fragrans Presl., Petasites albus Gaertn., fam. Asteraceae.

Conţine sescviterpene de tip eremofilanic (petasină etc.), glucide (inulină, glucoză, zaharoză, mucilagii, pectine), tanin, substanţe azotate (proteine, colină, alcaloizi), ulei volatil (esteri ai petasolului şi izopetasolului, lactone sescviterpenice), substanţe minerale.

Ca sedativ se foloseşte în tulburările nevrotice (tulburări anxios–depresive, insomnie, hiperexcitabilitate, hiperemotivitate) cu manifestări somatoforme : somatizări respiratorii, somatizări digestive, somatizări cardiace (dureri pseudoanginoase, adică dureri care mimează angina pectorală), inclusiv în cele asociate hipertiroidismului (folosit şi în boala Basedow). Este util în afecţiunile respiratorii : astmul bronşic (inclusiv în crize), tusea convulsivă. Este util în colicile renoureterale.

Este util în tulburările diskinetice digestive : diskinezii biliare, diskinezii esofagiene, diskinezii gastrice, diskinezii intestinale. Este sedativ. Acţiunea antispastică se datorează petasinei (de 14 ori mai activă decât papaverina) şi compuşilor sescviterpenici înrudiţi şi se exercită asupra musculaturii netede de la diferite niveluri, mai ales respirator şi digestiv, inclusiv în colici : colici biliare, colici intestinale, colici renale.

Cardamom

Cardamomi fructus – fructele uscate de la specia Elletaria cardamomum (Roxb.) White et Maton = Alpinia cardamomum Hoschburgh. = Ammomum repens Soun., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil, ulei gras, amidon, acizi organici, poliholozide azotate, lignină, rezine, derivaţi flavanonici, calcone, aurone, proantocianidoli, fosfat de potasiu. Uleiul volatil conţine în primul rând oxizi (1,8–cineol) şi esteri terpenici (acetaţi de terpenil şi de linalil), alături de monoterpene, alcooli monoterpenici şi camfor.

Este antibacterian. Ca antihelmintic, este utilizat în parazitoze intestinale.

Este antiinflamator, carminativ şi antispastic probabil prin activitatea analgezică şi anestezică locală; este recomandat în: aerogastrie, aerocolie, colopatii spastice, tulburări somatoforme manifestate prin durere în piept, asociată sau nu cu fenomene dispeptice. Este tonic şi stimulent. Este utilizat în răceli. Ca stomahic, ameliorează manifestările dispeptice asociate cu hipotonia/hiposecreţia gastrică şi digestivă, în general. Este expectorant, fiind util în bronşite. Este cardiotonic, probabil prin camforă.

Castan

Hippocastani cortex – scoarţa de pe ramurile speciei Aesculus hippocastanum L., fam. Hippocastanaceae.

Frunzele de castan conţin cumarine (esculozidă, esculetol, fraxozidă, fraxetol), proantocianidol A2, saponozide, amidon, tanin catehic.

Este astringent. Este recomandată în tulburările determinate de relaxarea peretelui venos şi de creşterea permeabilităţii capilarelor: varice, insuficienţă venoasă cronică, edeme ale membrelor inferioare.

Călţunaşi

Tropaeoli herba – partea aeriană a speciei Tropaeolum majus L., fam. Tropaeolaceae.

Conţine glucosinolate (benzil glucosinolat = glucotropeolozida).

Ca antifungic (şi antibacterian) este util, în aplicaţii locale, în micoze cutanate (la nivelul scalpului, în zonele de intertrigo: axilar, submamar, inghinal, interfesier) şi în unghiale (onicomicoze). Este recomandat în infecţii urinare: cistite, pielonefrite. Expectorant şi antibacterian, este recomandat în infecţii respiratorii: bronşite, pneumonii. Glucosinolatele au acţiune antibacteriană (faţă de germeni gram pozitivi şi gram negativi), antifungică, expectorantă şi diuretică.

Cătină

Hippophaë fructus – fructele speciei Hippophaë rhamnoides L., fam. Eleagnaceae.

Conţine vitamina C (0,4–1,5 g/dL), carotenoide, vitaminele B1, B2, PP, acid folic, provitamine D, vitamina E, vitamina P (sub formă de flavonoide, inclusiv proantociani), lipide (gliceride ale unor acizi graşi), triterpene, catecol.

Are gust acru, determinat de conţinutul mare de vitamină C; este utilizată în scorbut şi diferite alte hipovitaminoze. Este utilă în afecţiuni oculare (arsuri corneo–conjunctivale prin agenţi fizici sau chimici, keratoconjunctivite flictenulare, stafilococii ale feţei cu complicaţii oculare, intervenţii chirurgicale oftalmologice: grefe de cornee, chirurgia plastică şi reparatorie a pleoapelor şi a fundului de sac conjunctival). Este indicată în afecţiuni gastroduodenale: gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal. Favorizează vindecarea leziunilor cutanate: arsuri, degerături, dermatoze, micoze. Este antioxidantă prin vitaminele C, E şi P. Este antiinflamatoare prin triterpene. Este cicatrizantă şi antiulceroasă prin carotenoide şi prin uleiul gras; este utilă în variate leziuni ale pielii, ale mucoaselor şi ale semimucoaselor, inclusiv genitale.

Cătuşnică

Nepetae herba et aetheroleum – părţile aeriene înflorite şi

uleiul volatil obţinute de la specia Nepeta cataria L., fam. Lamiaceae.

Înrudită cu roiniţa. Conţine ulei volatil (predomină aldehidele, alături de alcooli liberi şi esterificaţi, lactone – nepetalactone), flavone, acizi triterpenici şi polifenol–carboxilici.

Aldehidele din uleiul volatil au efect negativant, sedativ; principala utilizare o constituie tulburările anxios–depresive cu manifestări somatoforme, manifestate mai ales prin contracturi musculare, fie spastice (predominanţa aerului), fie tonice (predominanţa focului). Unele surse îi atribuie şi efect tonic uterin şi emenagog; este utilizată în amenoree; de asemenea, în dismenoreea spastică. Considerată antivirală, este folosită în herpes. Antispastică şi carminativă (prin uleiul volatil), este utilă pentru a îndepărta manifestările spastice de la diferite niveluri, mai ales digestiv (colici digestive, meteorism, flatulenţă), dar şi respirator, genital. Este utilă pentru durerile de dinţi. Are efect tonic amar, aperitiv şi stomahic, fiind utilizată în hipotonia/hiposecreţia gastrică, cu sau fără anorexie, de multe ori somatizare a unei tulburări depresive. Este recomandată în cefaleea de suprasolicitare (determinată de contracţia muşchilor scalpului). Prin gustul amar, legat de lactone; în plus, este coleretică prin ODP–uri şi antiinflamatoare prin lactonele sescviterpenice; ca

litolitică, este utilă în litiază biliară. Este utilă în tusea spastică şi pentru durerile toracice fals anginoase (mimând o suferinţă cardiacă, de fapt de natură funcţională sau legată de structurile musculo–ligamentare ale cutiei toracice); unii autori menţionează utilizarea în tuberculoză.

Cerenţel

Gei rhizoma – rizomii (însoţiţi de rădăcini) speciei Geum urbanum L., fam. Rosaceae.

Conţine 10–24% taninuri galice şi catehice, acid galic şi acid elagic, geozida (o glucozidă conţinând eugenol), compuşi fenil–propanoici (acid clorogenic, cafeic), ulei volatil, mucilagii, oze, rezine, substanţe amare.

Este astringent, şi antiseptic, datorită atât taninurilor, cât şi eugenolului (acesta din urmă are şi o acţiune calmantă). Este folosit în sindroame diareice acute, mai ales infecţioase. Este util în afecţiunile hepatice şi biliare, când acestea se asociază cu diaree sau vărsături. Este recomandat în afecţiuni genitale având componente inflamatoare/infecţioase şi/sau hemoragice: metrite, anexite, metroragii, leucoree, dismenoree.

Este recomandat în afecţiuni ale cavităţii bucofaringiene: stomatite, gingivite, gingivoragii, abces dentar, faringite, amigdalite. Este util în hemoragii digestive şi în hemoragii genitale. Are acţiune tonică generală şi tonică digestivă, fiind util în: hipotonii digestive, dispepsii gastrice.

Chimen

Carvi fructus – fructele mature ale speciei Carum carvi L., fam. Apiaceae.

Conţine ulei volatil (predomină cetonele monoterpenice), ulei gras, proteine, glucide, rezine, ceară, cumarine, steroli, poliine.

Ca antispastic şi carminativ, este util în afecţiuni intestinale: colici, meteorism, enterocolite. Mucolitic şi expectorant, este util în afecţiuni respiratorii (bronşite). Este recomandat în afecţiuni urinare. Fiind stomahic, creşte pofta de mâncare, este util în anorexie. Unele surse îi atribuie o acţiune reglatoare la nivel cardiovascular (asupra tensiunii arteriale şi a funcţiilor cordului). Fiind galactagog, este util în hipogalactie (reducerea secreţiei lactate).

Este antispastic, expectorant, diuretic, galactagog. Este mucolitic prin cetonele monoterpenice din uleiul volatil.

Cicoare

Cichorii radix et herba – rădăcina şi partea aeriană înflorită de la Cichorium intybus L., fam. Asteraceae.

Conţine principii amare; compuşi fenilpropanoici (acid cicoric) – în frunze; flavonoide – în partea aeriană; inulină – în rădăcini. Alţi constituenţi: taraxasteroli, steroli, derivaţi triterpenici.

Este recomandată în afecţiuni cutanate: dermatite, acnee, erupţii alergice. Este utilă în afecţiuni urinare: litiază urinară, infecţii urinare (unde intervine şi acţiunea bacteriostatică). Se foloseşte în afecţiunile hepatobiliare: insuficienţă hepatică, hepatită, tulburări de motilitate biliară. Este benefică în hipotonia intestinală, adesea manifestată ca meteorism. Este utilă în constipaţie. Este recomandată în stări de astenie, debilitate, convalescenţă, anemie. Ca tonic–amară şi aperitivă (prin substanţele amare), fiind utilizată în anorexie. Fiind stomahică, este utilizată în hipoaciditate şi în hipotonia gastrică. Este recomandată în afecţiuni articulare: artroze, artrite, gută.

Facilitează eliminarea retenţiei hidrosaline. Având un uşor efect hipoglicemiant, este utilizată în alimentaţia dietetică a diabeticilor şi ca adjuvant în cura de slăbire. Rădăcina este folosită ca substituent pentru cafea. Farmacodinamic, are atât o acţiune depurativă, cât şi una hrănitoare. Este febrifugă. Este hipotensivă şi antiaritmică. Este coleretică şi colagogă (prin compuşii fenil–propanoici), laxativă (prin lactone), diuretică (prin flavone şi triterpene). Este nutritivă; furnizează săruri minerale; are efect tonic general.

Cimbru

Thymi herba – partea aeriană a speciei Thymus vulgaris L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (predomină fenolii terpenoidici), tanin, principii amare, flavonozide, acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: cafeic, clorogenic, rosmarinic), ozide ale timolului şi carvacrolului, compuşi triterpenici (acid ursolic şi oleanolic).

La nivel fizic, are efect cicatrizant şi antalgic (prin ulei

volatil, compuşi fenolici); este utilizat în mialgii, nevralgii, răni şi arsuri uşoare. Este utilizat în afecţiuni respiratorii: bronşite, astm, viroze, tuse de diverse cauze. Are efect tonifiant, datorat alcoolilor şi fenolilor din uleiul volatil (proprietăţi electropozitivante); acţiunea revigorantă este valorificată în stările de convalescenţă (mai ales postvirală), slăbiciune, astenie, în boli sau suprasolicitări fizice, energetice sau psihomentale trenante şi epuizante. Stomahic şi tonic–amar prin uleiul volatil şi principiile amare, este utilizat în afecţiuni digestive: sindroame dispeptice de diverse cauze, anorexie. I se atribuie o acţiune reglatoare asupra funcţiilor hepatice. Este antioxidant prin flavonele polimetoxilate. Prin compuşii fenolici din uleiul volatil (mai ales prin timol şi carvacrol), antiinfecţios: antibacterian, antifungic şi antihelmintic faţă de oxiuri, ankilostome, tricocefali, este utilizat în enterocolite, parazitoze intestinale, infecţii bucofaringiene. Acţiune reglatoare asupra secreţiilor prin uleiul volatil, expectorantă şi sialagogă. Este coleretic prin ODP–uri şi revulsiv prin uleiul volatil. Este spasmolitic şi carminativ prin compuşii fenolici din uleiul volatil şi prin flavonele polimetoxilate; se foloseşte în colopatiile funcţionale, tulburările de motilitate biliară, colici biliare. Este diuretic prin uleiul volatil, flavone şi triterpene; se consideră că are acţiune reglatoare asupra funcţiilor renale.

Cinci–degete

Potentillae reptantis herba – partea aeriană a speciei Potentilla reptans L., fam. Rosaceae.

Conţine taninuri drept principiu activ esenţial.

Fiind astringent, are acţiune antidiareică, antihemoragică, antiinflamatoare. Este indicat în stomatite şi în faringite. Este util în diaree, inclusiv de cauză infecţioasă (enterocolite) . Este util în inflamaţii, ulceraţii, hemoragii. Este recomandat în afecţiuni genitale: leucoree. Este benefic în aplicaţii locale pe leziunile cutanate: plăgi, ulceraţii. Este recomandată în afecţiuni gastroduodenale: ulcer, gastrită, duodenită.

Cinsteţ

Salviae glutinosae herba/flos/folium – partea aeriană/inflorescenţele/frunzele speciei Salvia glutinosa L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei eteric: 30–50% tuionă, 8–14% α–borneol, 15% cineol, pinen, camfen, sescviterpene, linalool etc.

Utilizat pentru ameţeli. În uz extern, se utilizează pentru dureri de cap, reumatism. Ca astringent şi bacteriostatic, este utilizat în gastroenterite. Ca expectorant, este utilizat pentru tuse; ca antisudorific, poate fi folosit pentru transpiraţia abundentă, în particular la bolnavii de plămâni.

Ciuboţica cucului

Primulae rhizoma cum radicibus/flores – rizomii şi rădăcinile sau florile speciei Primula veris L. = Primula officinalis (L.) Hill. = Primula elatior (L.) Grufb., fam. Primulaceae.

Rizomii şi rădăcinile conţin saponine triterpenice cu acţiune predominant (sau exclusiv) expectorantă, glicozide ale unor derivaţi salicilaţi, ulei volatil, amidon şi alte glucide, enzime, tanoizi, flavonoide, săruri minerale. Florile conţin saponozide, flavone etc. Frunzele, vitamina C, β–caroten etc.

Este recunoscută pentru acţiunile ei emolientă, cicatrizantă, hemostatică şi antiseptică; acţiunea sudorifică contribuie la eliminarea apei excesive. Este expectorantă şi fluidifiantă a secreţiilor bronşice (susţinută de saponozide) utilizată în tratamentul afecţiunilor respiratorii (tuse de diverse cauze, viroze, bronşite); planta este folosită şi în suferinţe digestive. Este considerată sedativă şi calmantă. Este folosită în afecţiunile urinare.

Ciumărea

Galegae herba – partea aeriană a speciei Galega officinalis L., fam. Fabaceae.

Conţine flavone, tanin, substanţe amare.

Are efect purificator : curăţă limfa.. Este utilă ca antidot în alcoolism, dar şi faţă de veninul unor animale (facilitează eliminarea prin transpiraţie a veninului). Datorită efectului purificator, a fost folosită pentru combaterea epidemiilor: de ciumă iniţial, dar, ulterior, şi de rujeolă, varicelă etc. De asemenea, este indicată în tratamentul cancerulului. Este folosită în diabet, galegina acţionând similar cu insulina.

Este diuretică prin flavone şi astringentă prin taninuri. Este utilă în tratarea bolilor de piele: eczeme, ulceraţii, epiteliom (cancer cutanat). Este galactagogă (stimulează secreţia lactată). Echilibrează ţesutul adipos. Este recomandată în boala coronariană.

Coacăz

Ribes nigri folium – frunzele speciei Ribes nigrum L. fam. Grossulariaceae.

Frunzele conţin taninuri, rutozid, vitamina C, cantităţi mici de ulei volatil.

Frunzele de coacăz sunt amar–astringente, încălzitoare şi purificatoare. Sunt folosite în tratamentul afecţiunilor digestive superioare: ulcer gastric, ulcer duodenal, gastrite, duodenite. Fiind uricozurice, sunt utilizate în diateza urică: gută, litiază urică. Ca depurative şi antialergice, sunt folosite în afecţiunile cutanate alergice : urticarie. Prin vitamina C, au efect antioxidant; sunt recomandate în scorbut. Se folosesc pentru a depăşi stările de oboseală generală, de

surmenaj. Sunt recomandate în reumatism şi în ateroscleroză. Sunt utile în faringite, angine, rinite, sinuzite, mai ales alergice. Având acţiune pectorală, sunt recomandate în afecţiuni respiratorii, inclusiv cu insuficienţă respiratorie; de asemenea în astmul alergic. Sunt utile în colopatii. Sunt utilizate în insuficienţa cardiacă, unde concură efectele diuretic, revigorant, antihipertensiv. Sunt recomandate în afecţiuni hepatobiliare. Sunt sudorifice şi diuretice. Sunt utile în afecţiuni renale: glomerulonefrite şi pielonefrite. Sunt folosite în hipertensiune, arterită, trombangeită obliterantă.

Coada calului

Equiseti herba – tulpinile sterile uscate după recoltare de la Equisetum arvense L., fam. Equisetaceae.

Conţine saponozide, flavonozide, dioxid de siliciu, ulei volatil, urme de alcaloizi (nicotina), rezine, acizi organici (aconitic, malic, oxalic), dimetilsulfonă.

Este diuretică şi remineralizantă. Este indicată pentru stările de convalescenţă, astenie, debilitate (datorită conţinutului în săruri minerale), inclusiv în anemii, în particular în cele condiţionate de pierderi acute sau cronice de sânge la nivel digestiv (hemoragii digestive

superioare), mai ales prin ulcer gastric, ulcer duodenal (intervine, eventual, efectul hemostatic şi cel de scădere a acidităţii). Consolidează ţesutul conjunctiv prin creşterea sintezei de colagen (sub acţiunea saponozidelor) şi prin aportul de săruri minerale. Are efect antiseptic urinar. Întăreşte ţesuturile dure ale organismului: oase, unghii, dinţi; este utilă în stările de debilitate, anemie, convalescenţă, în boli consumptive: tuberculoză, cancer etc. Utilitatea în afecţiunile reumatismale se leagă nu numai de acţiunea diuretică, ci şi de aceea de consolidare a ţesutului conjunctiv. Unii autori o recomandă pentru suferinţe respiratorii, cum ar fi bronşitele, datorită acţiunilor expectorantă şi bronhodilatatoare; în plus, este recomandată în cordul pulmonar decompensat (se adaugă acţiunea de eliminare a retenţiei hidrosaline şi eventual cea protectoare gastrică, cunoscută fiind susceptibilitatea acestor pacienţi de a dezvolta ulcer); în tuberculoză, este valorificată mai ales acţiunea remineralizantă. Ca diuretic şi antiinflamator (datorită unei cooperări sinergice între saponozide, flavonozide, dioxidul de siliciu şi uleiul volatil), este întrebuinţată în inflamaţii/iritaţii urinare. Ca hipoacidifiantă şi antihemoragică, se foloseşte şi în ulcerul peptic, în mod special când acesta se asociază cu una dintre condiţiile menţionate (la indivizi slabi, astenici, anemici, bronşitici cronici).

Coada racului

Anserinae herba – partea aeriană înflorită a speciei Potentilla anserina L., fam. Rosaceae.

Conţine 5–10% taninuri galice şi elagice, flavone, amine (colină), steroli, oze, mucilagii, substanţe amare, ulei volatil, săruri minerale. Unele surse menţionează şi prezenţa cumarinelor.

Taninurile îi imprimă o acţiune astringentă, antidiareică, antihemoragică. Este utilă în gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, mai ales când există şi sângerări. Este utilă în afecţiuni uterine: metroragii, menoragii, dismenoree. I se atribuie şi proprietăţi antispastice (determinate, probabil, de compuşii volatili) pentru care este folosită în tratarea colicilor intestinale, mai ales când acestea sunt asociate cu diaree şi/sau hemoragie digestivă: enterocolite, colită ulcerohemoragică. Este utilă şi în colicile renoureterale care apar în litiaza urinară. În aplicaţii externe, se utilizează pentru leziuni ale mucoasei bucale: afte, stomatite, gingivite. Tot în aplicaţii externe, este recomandată în leucoree. Este utilizată şi în durerile articulare din artrită, gută.

Coada şoricelului

Millefolii flores – florile (inflorescenţele) de la Achillea millefolium L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil; principii amare sescviterpenice proazulenice de tip guaianolidic (achilina etc.) şi germacranic (acetilbalcanolida etc.); tanin; flavonozide; cumarine (herniarină etc.); acizi polifenolcarboxilici (cafeic, clorogenic); compuşi azotaţi (colină, stahidrină, betonicină, aminoacizi, o lectină imunomodulatoare); poliine; oze; acizi organici (aconitic, malic); vitamine (E şi K); fitosteroli (b–sitosterol).

Este astringentă datorită taninurilor şi cicatrizantă prin flavone. Este hemostatică prin taninuri şi vitamina K – este utilizată pentru: hemoragii digestive, hemoragii vezicale, hemoragii nazale, metroragii. Este colagogă – coleretică (prin acizii cafeic şi clorogenic), uşor antitermică (prin herniarină), antipruriginoasă (prin uleiul volatil), antiinflamatoare (prin lectine, acetilbalcanolidă şi azulenele din uleiul volatil); este utilizată în afecţiunile inflamatoare, în special digestive, mai ales cu leziuni ulcerative şi hemoragice. Este utilă în afecţiuni gastroduodenale funcţionale (aerogastrie, eructaţii) şi

organice (gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal); extern, este indicată în inflamaţii bucale (stomatite) şi faringiene (faringite). În administrare externă, sub formă de comprese şi unguente, se foloseşte în afecţiuni cutanate: dermatoze, arsuri, plăgi. Este imunomodulatoare prin lectină, citostatică prin acetilbalcanolidă. Antispastică (prin flavone: naringetol şi apigenol), este utilizată în tulburările funcţionale digestive, în particular în colicile digestive. Stomahică şi tonic–amară (datoriră uleiulului volatil şi principiilor amare), este utilă pentru digestia lentă. Este indicată în colopatiile funcţionale (aerocolie, flatulenţă, colopatie spastică) şi inflamatoare (colite, proctite); în aplicaţii locale, este utilă pentru hemoroizi

Colţii babei

Tribuli terrestris herba – partea aeriană cu flori şi fructe de la specia Tribulus terrestris L., fam. Zygophyllaceae.

Conţine, ca principal component, saponozidele steroidice de tip furostanolic (dominante sunt protodioscina şi protogracilina), alături de flavonozide, proteine, steroli (b–sitosterol, stigmasterol) şi o cantitate mică de ulei gras (acizii linolenic, linoleic), glucide simple, acid ascorbic.

Este antiinflamatoare şi antisclerozantă (prin saponozide) şi antilitiazică urinară (datorită aminoacizilor). Este diuretică prin flavone. Această acţiune echilibrantă asupra celui de–al doilea nivel energetic (nivelul interacţiunilor erotice şi sociale) se reflectă în efectul saponozidelor steroidice de stimulare a funcţiei sexuale la ambele sexe: cresc libido–ul şi reflexele sexuale; la bărbaţi promovează spermatogeneza (cresc numărul şi mobilitatea spermatozoizilor), îmbunătăţesc şi prelungesc erecţia; la femei ameliorează funcţia ovariană, cresc fertilitatea, diminuează frigiditatea şi previn tulburările de menopauză. scade lipidele plasmatice. S–a demonstrat că planta creşte rezistenţa la efort şi favorizează recuperarea după un efort epuizant (printre altele, stimulează încorporarea de aminoacizi în proteine, inclusiv la nivelul muşchilor şi miocardului).

Coriandru

Coriandri fructus – fructele mature ale speciei Coriandrum sativum L., fam. Apiaceae.

Conţine ulei volatil (predomină alcooli monoterpenici), ulei gras, steroli, ODP–uri (acid cafeic şi clorogenic), flavone, cumarine, furanocumarine, izocumarine, proteine, rezine, pectine, mucilagii, manitol.

Este utilizat pentru afecţiuni digestive funcţionale: simptome dispeptice, aerofagie, colici, colopatii spastice, colopatii fermentative; de asemenea, în colopatiile infecţioase. Este recomandat în afecţiunile reumatice (artroze). Stimulează secreţia lactată; este recomandat în hipogalactie. Este antiinfecţios: antibacterian, antiviral, paraziticid; este folosit în bolile infecţioase, mai ales digestive (enterocolite), dar şi urinare, eventual chiar respiratorii. Aromatizant şi stomahic, stimulează digestia, fiind util în atonia digestivă. Este recomandat în infecţiile urinare, în primul rând colibacilare. Este un afrodiziac masculin. Are acţiune tonică (inclusiv neurotonică), stimulantă, euforizantă (datorată uleiului volatil cu proprietăţi electropozitivante prin conţinutul în alcooli monoterpenici), pentru care este recomandat în stările de astenie, oboseală. Este antispastic şi carminativ, analgezic.

Cozi de cireşe/vişine

Cerasi stipites – pedunculii recoltaţi de la fructele mature ale arborilor Cerasus vulgaris Mill. = Prunus cerasus L., cireş, şi Cerasus avium (L.) Munch., vişin, fam. Rosaceae.

Conţin flavonoide, saponine, săruri de potasiu, taninuri catehice, proantocianidoli.

În corelaţie cu efectul diuretic (datorat sinergiei dintre flavonoide, saponine şi săruri de potasiu), sunt recomandate în afecţiunile urinare (nefrite, infecţii urinare, litiază urinară), reumatismale (artroze, gută) şi pentru eliminarea retenţiei hidrosaline de diferite cauze (cardiace, renale, hepatice). Sunt folosite în boli metabolice (gută, obezitate, ateroscleroză).

Crăiţe

Tagetes flos – florile speciei Tagetes patula L., fam. Asteraceae.

Conţine carotenoide, flavone specifice (patuletina, patuletrina, cvercetagetina, cvercetagetrina), ulei volatil (40% tagetonă, 22% linalool liber şi 13–14% esterificat, limonen, ocimen). Dintre carotenoide predomină heleniena (0,01–1,45%), însoţită de α– şi β–caroten, violaxantină, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantină, licopină, rubicrom.

Încălzitoare, hrănitoare, cu un gust amărui–dulceag, sunt antiinflamatoare şi cicatrizante. Heleniena intervine în biochimia şi funcţia pigmenţilor fotosensibili retinieni, mărind biosinteza lor şi ameliorând astfel acomodarea la

vederea nocturnă a ochiului normal; crăiţele sunt folosite pentru cecitatea nocturnă şi diurnă de diverse cauze: retinită pigmentară etc., îmbunătăţind privirea. Sunt vermifuge (datorită tagetonei) şi purgative.

Creson

Nasturtii herba/folium – partea aeriană sau numai frunzele speciei Nasturtium officinale R. Br., fam. Brassicaceae.

Conţine proteine, glucide, cantităţi importante de săruri minerale (Fe, Mg, P, I, Ca, As, Cu, Zn, S), vitamine (mai ales C, alături de B1, B2, B3, A şi E), o substanţă amară şi un compus cu sulf şi azot având, de asemenea, gust amar. Se utilizează numai în stare proaspătă – prin uscare, principiile active se pierd.

Este numit şi Năsturel. Energetic, este bogat în prana (qi). Fizic, este bogat în vitamine – aşadar, în coenzime – şi în săruri minerale, probabil şi în oligoelemente. Vitaminizant, tonic, remineralizant, este util în convalescenţă, în hipovitaminoze (mai ales în scorbut) şi la persoanele cu o constituţie plăpândă. În plus, are acţiune afrodiziacă. Este recomandat în curele de dezintoxicare, în bolile

metabolice (obezitate, gută, diabet – are chiar efect hipoglicemiant), în cancer (şi mai ales pentru prevenirea acestuia) – în acest sens are o acţiune similară cu urzica; se poate asocia şi cu ienupărul. Ca depurativ este util în boli de piele: erupţii cutanate etc.; se foloseşte şi extern în arsuri şi ulceraţii şi pentru a combate căderea părului; se consideră că previne efectele toxice ale fumatului. Este stomahic. Este util în dischinezia biliară şi în constipaţie. Ca diuretic, este util în afecţiunile aparatului urinar, între care litiaza urinară şi în edemele de cauză renală. Fiind expectorant, este recomandat în bronşite. Se utilizează extern în gingivite şi parodontoze, dar şi în afecţiunile urechii.

Creţişoară

Alchemillae herba – partea aeriană a speciei Alchemilla vulgaris L., fam. Rosaceae.

Conţine taninuri galice şi alte substanţe similare, flavonozide, proantociani, substanţe grase (acid palmitic şi stearic, fitosteroli), săruri minerale.

Este utilă în sterilitate la femei, pentru evitarea avorturilor spontane (fortifică endometrul).

Acţiunea astringentă, corelată şi cu efectele antidiareic, hemostatic şi uterotonic, cicatrizant şi antiinflamator; este utilă în afecţiuni inflamatoare, mai ales când se asociază cu eroziuni, ulceraţii şi hemoragii (metroragii, hemoroizi, stomatite, laringite, cistite hemoragice sau alte cauze de hematurie; în uz extern, pentru răni), diaree (enterocolite). Unele surse menţionează un efect stomahic, de stimulare a funcţiilor digestive, util în anorexii, mai ales prin hipotonie digestivă.

Creţuşcă

Ulmariae flores/herba = Spiraeae flores/herba – vârfurile înflorite sau partea aeriană înflorită de la Filipendula ulmaria (L.) Maxim = Spiraea ulmaria L., fam. Rosaceae.

Conţine derivaţi salicilaţi, flavone, ulei volatil (derivaţi ai acidului salicilic, vanilină şi heliotropină); amine (în florile proaspete); taninuri.

Este analgezică şi antiinflamatoare prin salicilaţi. Este recomandată în suferinţele articulare, atât inflamatoare (artrite), cât şi degenerative (artroze); creţuşca este eficientă mai ales în acutizările inflamatoare dureroase, atât în administrare internă, cât şi în aplicaţii externe: cataplasme pe articulaţiile inflamate şi dureroase. Diuretică datorită flavonelor, este utilă în stările de retenţie

hidrosalină. Diaforetică, antipiretică şi antiinflamatoare (prin compuşii salicilaţi), este utilizată în afecţiunile febrile, în particular în cele respiratorii superioare şi respiratorii inferioare. Acţiunea astringentă, alături de cea antiinflamatoare, o face utilă, în uz extern, în afecţiuni bucale sau faringiene (stomatite, glosite, gingivite, faringite, amigdalite), în tratarea hemoroizilor, a leziunilor cutanate (răni etc.) şi în cosmetică; iar, în uz intern, în diaree.

Cuişoare

Caryophylli flores et aetheroleum – bobocii florali şi uleiul volatil de la specia Eugenia caryophyllus (C. Spreng.) Bull. et Harr. = Caryophyllus aromaticus L. = Syzygium aromaticum (L.) Merril et L.M. Perry = Jambosa caryophyllus (Spreng.) Niedenzu, fam. Myrtaceae.

Conţin ulei volatil, tanin, rezine, lipide, mucilagii, derivaţi 2–metil–benzopironici, eugenonă. Uleiul volatil conţine preponderent fenol metil–eteri (eugenol, alături de acetat de eugenil); sescviterpene, esteri, fenoli, oxizi.

Dinamizarea focului subtil se reflectă farmacodinamic în acţiunile antiinfecţioasă (antivirală, antifungică, antiparazitară, antibacteriană cu spectru larg, incluzând

germeni Gram pozitivi şi negativi), tonică (electropozitivantă) şi stimulantă general şi la nivel nervos (neurotonică), uterin (uterotonică), vascular (vasotonică – cresc tensiunea arterială), sexual (afrodiziacă), cauterizantă cutanat şi dentar, presupus antitumorală; cuişoarele sunt însă şi antiinflamatoare, analgezice, parasimpaticomimetice; cumulul de acţiuni antiseptică – antiinfecţioasă, antiinflamatoare şi antalgică le fac utile în inflamaţii, mai ales de cauză infecţioasă, la nivel digestiv (stomatite – inclusiv pentru igienizarea gurii –, infecţii dentare, enterocolite virale sau bacteriene, inclusiv cu manifestări spastice / colicative, dizenterii amoebiene, holeră, hepatite virale); respirator (amigdalite, sinuzite, bronşite, gripă, tuberculoză); urogenital (salpingite, metrite, cistite); cutanat (acnee suprainfectată, furuncule, parazitoze, inclusiv scabie); nervos (nevrite virale – inclusiv zoster, nevralgii, poliomielită, scleroză în plăci); articular (poliartrită reumatoidă); efectul tonic–stimulent este valorificat în suferinţe neuropsihice (astenie fizică şi intelectuală, epuizare), vasculare (hipotensiune); sunt folosite pentru a uşura naşterile dificile; posibilul efect antitumoral justifică utilizarea în suferinţe neoplazice, inclusiv în maladia Hodgkin.

Dafin

Laurii folium et aetheroleum – frunzele şi uleiul volatil obţinute de la specia Laurus nobilis L., fam. Lauraceae.

Conţine ulei volatil (bogat în oxizi – cineol – şi fenol metil eteri – estragol, eugenol), mucilagii, pectine, tanin, rezine, o substanţă amară (o lactonă sescviterpenică de tip germacranolidic: costunolida).

Are un gust eterat–aromat şi amar, legat de conţinutul în ulei volatil şi, respectiv, în lactone. Prin eugenol, este util ca antispastic digestiv, antalgic şi anestezic local; prin costunolidă, este antiinflamator, mucolitic şi anticoagulant. Asocierea cineolului cu a–terpineolul îi dă proprietăţi antivirale (în viroze respiratorii; intervine şi efectul antiinflamator şi mucolitic al costunolidei). Uleiul volatil are efect electropozitivant (prin oxizi şi fenol metil–eteri), conferind dafinului o acţiune tonică. Este util în afecţiuni digestive: este stomahic, creşte pofta de mâncare (prin substanţele amare); ca antispastic este folosit în colici.

Damiana

planta întreagă sau frunzele speciei Turnera diffusa L. = Turnera diffusa var. aphrodisiaca (Ward) Urb., fam. Turneraceae.

Conţine ulei volatil (1,8–cineol, α–pinen, β–pinen, timol), flavone trimetoxilate, arbutină, taninuri, triacontan.

Calmantă, tonică, revigorantă pentru psihic, antidepresivă, este utilizată pentru epuizare nervoasă, anxietate, depresie, debilitate în timpul convalescenţei. Extern, se foloseşte pentru reumatism, constipaţie atonă. Damiana stimulează tractul urogenital şi reîmprospătează energia rinichilor, reglează funcţia hormonală, afrodiziacă; se recomandă în afecţiuni prostatice, impotenţă, ejaculare precoce, infecţii urinare, frigiditate, leucoree, dismenoree. Ameliorează digestia. Se combină bine cu Serenoa repens (Serenoa serrulata = Sabal serrulata) ca tonic pentru pacienţii cu nevroze sexuale; cu Avena sativa pentru cei cu depresie şi cu Scutellaria lateriflora sau cu Stachys officinalis pentru cei cu anxietate.

Drobiţă

Genistae tinctoriae herba cum flos – partea aeriană înflorită a speciei Genista tinctoria L., fam. Fabaceae.

Conţine substanţe amare, flavone (luteolină), izoflavone (genistină), ulei volatil, alcaloizi chinolizidinici (sparteină, citizină, metilcitizină, anagirină), mucilagii, substanţe minerale, tanin.

Depurativă, diuretică, laxativă, sudorifică; seminţele au efect emeto–catartic: sunt vomitive şi purgative drastice; facilitează eliminarea reziduurilor metabolice; este utilizată în edeme, abcese, tumori. Este utilizată în afecţiuni hepatice, splenice, renale. Este folosită în gută şi în afecţiuni reumatismale, inclusiv în aplicaţii externe; extern se mai foloseşte pentru fracturi, sciatică. Stomahică şi aperitivă, stimulează secreţiile gastrice – este recomandată în anorexie, dispepsie. Este recomandată şi în hipotiroidie. I se atribuie şi uşoare efecte tonicardiace şi vasoconstrictoare.

Dud

Mori folium – frunzele speciilor Morus alba L. şi Morus nigra L., fam. Moraceae.

Conţin taninuri, acizi organici (aspartic, folic, folinic, acetic, propionic, butiric), aldehide, cetone, substanţe azotate (arginină, butilamină), β–caroten, substanţe minerale. Conţinutul în carbonat de calciu le imprimă proprietăţi alcalinizante.

Frunzele de dud sunt adjuvante în tratamentul diabetului zaharat. Prin efectul sudorific, sunt considerate depurative. Astringente, sunt recomandate în diaree, ulcer gastric, ulcer duodenal.

Echinacea

Echinaceae radix et herba – rădăcinile şi partea aeriană recoltate de la mai multe specii de Echinacea: Echinacea angustifolia D.C., Echinacea pallida Nutt., Echinacea purpurea (L.) Moench., fam. Asteraceae.

Conţine acizi polifenol–carboxilici (echinacozidă, cinarină, acid cicoric), poliholozide, derivaţii poliinici conţinând 14–17 atomi de carbon, cantităţi mici (0,05–0,1%) de ulei volatil (în care principalii constituenţi sunt esterii geraniolului cu acizii acetic, izobutiric, propionic), derivaţi azotaţi

(glicinbetaina), probabil alcaloizi pirolizidinici, dar în cantităţi foarte mici, care nu pun probleme de toxicitate, amide (neoherculina).

Toate efectele farmacodinamice ale acestei plante gravitează în jurul ideii de protecţie faţă de agresiuni şi reparare a consecinţelor acestora: este antiinflamatoare şi cicatrizantă, imunostimulatoare prin poliholozide şi acid cicoric (activează fagocitoza), inhibă hialuronidaza (opreşte difuzarea bacteriilor), stimulează corticosuprarenala; antivirală şi antibiotică (poliine), insecticidă (neoherculina); este utilizată în infecţii recidivante sau rezistente la antibiotice: genitale (endometrite, anexite), urinare (cistite, pielonefrite), ORL (otite), respiratorii inferioare, cutanate (furunculoză), osoase (osteomielite).

Fenicul

Foeniculi fructus – fructele mature ale speciei Foeniculum vulgare Mill., fam. Apiaceae.

Conţine ulei volatil (principalul compus activ; predomină fenol metil–eterii), ulei gras, fitosteroli, triterpene, tocotrienoli, tocoferoli, cumarine şi furanocumarine, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), glucide simple şi poliholozide

(pectine).

Are un efect general de stimulare a secreţiilor glandelor exocrine (mamare, bronşice, digestive – stomahic). Antiseptic, bactericid şi vermifug, este util în infecţiile urinare, digestive (enterocolite) şi respiratorii (bronşite). Fiind galactagog, feniculul este recomandat în hipogalactie. Ca antalgic, este folosit pentru algii diverse. Este recomandat în afecţiuni cardiace, mai ales de natură funcţională, cu palpitaţii şi dureri precordiale, fals atribuite unei ischemii coronariene. Este util în tulburările neuropsihice: tulburări neurovegetative (de multe ori diagnosticate drept spasmofilie), paralizii (mai ales de natură isterică–funcţională). Tonic–aperitiv, carminativ şi antispastic, este utilizat pentru afecţiuni digestive: tulburări funcţionale dispeptice cu acumulare de gaze şi dureri colicative (aerofagie cu dureri epigastrice, aerocolie, meteorism, flatulenţă, colopatie spastică), dar şi pentru anorexie, parazitoze intestinale, helmintiaze. În doze mici este tonic şi stimulent cardiac, respirator şi psihic, datorită efectului electropozitivant al fenol metil–eterilor; în doze mari este doze mari este psihoactiv, mergând până la efecte stupefiante minore. Diuretic, este util în afecţiuni renale: litiază renală. Ca expectorant şi antispastic, este util în afecţiunile respiratorii funcţionale şi/sau spastice (dispnee psihogenă, astm, bronşită astmatiformă, tuse spastică, tuse convulsivă).

Este benefic pentru toate tipologiile – apă, foc, aer, fiind expectorant, diuretic, colagog – coleretic, antispastic; îndepărtează blocajele de la nivelul canalelor subtile şi grosiere: tractul respirator, digestiv, urogenital, inclusiv sistemul galactofor. Are acţiune estrogenă şi emenagogă; este folosit în afecţiunile ginecologice: amenoree, oligomenoree, dismenoree, tulburări de premenopauză şi menopauză. În doze mari, uleiul volatil este toxic asupra sistemului nervos central (crize convulsive, halucinaţii, somnolenţă). Este contraindicat sugarilor, copiilor şi femeilor gravide.

Floarea soarelui

Helianthi flores – florile ligulate de la marginea inflorescenţei (calatidiului) de la specia Helianthus annuus L., fam. Asteraceae.

Conţin flavonoide (cvercetrină), antociani, substanţe azotate (colină, betaină), carotenoide (xantofilă), acizi solanici.

Considerată specie pectorală, este folosită în tratamentul bolilor bronhopulmonare.

Frag

Fragariae folium – frunzele speciei Fragaria vesca L., fam. Rosaceae.

Frunzele conţin tanin elagic (12–15%), fragarol, cvercitină, cvercitrină, citrol, săruri minerale, glucide, urme de ulei volatil, vitamina C.

Prin efectul uricozuric, frunzele de frag sunt utile în gută. Sunt folosite în diabetul zaharat. Sunt folosite pentru tratamentul erupţiilor cutanate. Sunt dezinfectante, bactericide; fiind, în plus, astringente şi diuretice, sunt utile în infecţii digestive (enterite) şi urinare (cistite).

Frasin

Fraxini folium – frunzele speciei Fraxinus excelsior L., fam. Oleaceae.

Conţine cumarine, flavonozide, taninuri, saponozide triterpenice pentaciclice (acid ursolic), manitol, inozitol, D–glucoză, 2,3–dimetil–benzochinonă, acizi organici, ulei volatil, gume.

Frunzele de frasin sunt diuretice şi uricozurice (prin flavonozide şi saponozide), sudorifice, coleretice, laxative, depurative. Sunt recomandate în afecţiunile biliare, mai ales funcţionale (dat fiind efectul coleretic / colagog), dar şi în cele organice (având şi acţiune antiinflamatoare): colecistite, angiocolite. Sunt utilizate mai ales în suferinţe articulare (artroze, artrite, gută), având efect analgezic şi antiinflamator, pe lângă cel depurativ. Ca depurative, sunt utile în afecţiunile cutanate: acnee, furunculoză, dermatite. Sunt recomandate în constipaţie, dar şi în enterocolite, dat fiind acţiunea astringentă a taninurilor. Sunt recomandate în afecţiunile gastrice: ulcer gastric, ulcer duodenal. Sunt utile în afecţiuni urinare şi ginecologice (dismenoree, metroragii; leucoree – în aplicaţii externe).

Fumăriţă

Fumariae herba – partea aeriană înflorită de la diverse specii de Fumaria, mai ales de la Fumaria officinalis L., alături de Fumaria parviflora Lam., Fumaria schleicherii Soy.– Will., Fumaria rostellata Knaf., fam. Fumariaceae.

Conţine alcaloizi (principalul este protopina, denumită anterior şi fumarină), colină, flavonozide, acizi organici (citric, fumaric, malic, succinic) şi polifenolici (ODP–uri: clorogenic, cafeic), alcooli parafinici, săruri de potasiu, substanţe amare, rezine, mucilagii.

I se atribuie acţiune antiaritmică, hipotensivă. Unele surse o consideră hipoglicemiantă. Are acţiune depurativă, fiind diuretică şi amficoleretică: creşte colereza deficitară, dar o reduce pe cea exagerată, dovedindu–se utilă în afecţiunile biliare atât cronice (cu tulburări de motilitate biliară şi stază biliară, când intervine efectul coleretic şi colecistokinetic), cât şi acute (colică biliară, colecistită acută, când se preferă o acţiune de scădere a colerezei în scopul diminuării distensiei veziculei biliare). În plus, are acţiune antispastică. Este antibacteriană, antifungică şi antiparazitară (datorită sanguinarinei şi cheleritrinei). De asemenea, este antiinflamatoare. Se foloseşte în tratamentul paradontopatiilor. Are efect hematopoetic.

Lavandă

Lavandulae flores— florile imature de la specia Lavandula angustifolia L., fam. Lamiaceae.

Principiul activ cel mai important este uleiul volatil (conţine numeroşi compuşi monoterpenici, între care predomină alcoolii şi esterii), la care se adaugă acizi triterpenici, cumarine, flavone, rezine, un principiu amar, polifenoli (acid rozmarinic).

Este recomandată în afecţiunile articulare. Este antibacteriană, antifungică prin compuşii volatili. Este cicatrizantă prin triterpene, flavone şi ulei volatil. Analgezică şi calmantă în aplicaţii externe, este folosită pentru răni şi arsuri superficiale (inclusiv arsuri solare), igienă bucală. Colagogă şi coleretică (prin acidul rosmarinic), este recomandată în afecţiunile hepatobiliare. Lavanda conţine două tipuri de compuşi monoterpenici: atât alcooli (pozitivanţi — stimulantă, este tonică generală şi cardiotonică), cât şi esteri (negativanţi — relaxantă, sedativă, hipotensoare) fiind utilizată pentru stări de hiperexcitabilitate nervoasă, insomnie, cefalee, tulburări funcţionale (cardiace, respiratorii, digestive etc.) asociate cu agitaţie, anxietate, dar şi cu depresie. Diuretică prin flavone şi triterpene, este indicată în afecţiunile urinare. Antitusivă prin acidul rosmarinic, este recomandată în

afecţiuni respiratorii: laringită, tuse de diverse cauze, inclusiv tusea spastică sau tusea cu substrat nervos. Ca febrifugă, este utilă în viroze şi alte stări febrile. Antispastică şi carminativă prin uleiul volatil, este administrată în afecţiuni digestive: colici, meteorism.

Lemn câinesc

Ligustri folium/flores/cortex — frunzele/florile/scoarţa de la specia Ligustrum vulgare L., fam Oleaceae.

Conţine tanin, vitamina C, glicozidul ligustrină.

Astringent, cicatrizant, antidiareic şi antiseptic (prin taninuri), se foloseşte, atât intern, cât şi extern, pentru afecţiuni inflamatoare şi/sau hemoragice digestive, cutanate , articulare. Este recomandat în diaree. Este indicat în afecţiuni urogenitale: leucoree, metroragii. Este util în afecţiuni bucale: afte, stomatite, gingivite, dureri de dinţi, parodontoză, unele generând un miros neplăcut al gurii. De asemenea, este util în faringite. Este recomandat în afecţiuni articulare: artrite, artroze

reactivate. Este folositor în afecţiuni cutanate: dermatite, ulceraţii dermice, râie. Specia Ligustrum lucidum, originară din China, este folosită pentru prevenirea insuficienţei medulare la pacienţii supuşi chimioterapiei şi, de asemenea, la pacienţii cu sindrom de imunodeficienţă dobândită (probabil prin stimularea producerii de limfocite). Studiile i–au demonstrat eficienţa terapeutică în infecţiile respiratorii, hipertensiune, boala Parkinson, hepatită. Este considerată tonic hepatic, tonic renal, diuretice, antitumorale, antibacteriene, antivirale şi i se atribuie utilizări diverse în afecţiuni legate de scăderea energiei la nivelul ficatului şi al rinichilor: probleme de menopauză (mai ales menopauza precoce), tulburarea vederii, cataractă, tinnitus, încărunţire, dureri reumatice, durere de spate, palpitaţii, insomnie.

Lemn dulce

Liquiritiae radix — rădăcină de lemn dulce, rădăcină de licviriţie = rădăcina, rizomul şi stolonii recoltaţi de la Glycyrrhiza glabra L., fam. Fabaceae.

Conţine saponozide triterpenice (glicirizina este componentul dominant), flavone, chalcone, cumarine. Toţi compuşii triterpenici sunt caracterizaţi structural de prezenţa grupării cetonice la C11, asemeni hormonilor corticosteroizi, ceea ce se repercutează asupra efectului lor

farmacodinamic. Mai conţine fitosteroli; o cantitate importantă de glucide, simple sau complexe, imprimând gustul dulce al produsului (glucoză, zaharoză, manitol, amidon, glicirizan); asparagină, rezine, substanţe minerale, compuşi volatili, proteine, substanţe amare (glicinamarin).

Este balsamic şi emolient (prin glucide), antiinflamator de tip cortizonic (glicirizină şi steroli), cicatrizant şi antiulceros (glicirizină, acid gliciretic, flavonozide), antalgic. Acţiunile cicatrizantă şi emolientă fac util acest produs pentru o varietate de condiţii asociate cu leziuni ale mucoaselor (mai ales digestive), ale semimucoaselor (suferinţe hemoroidale, prurit vulvar) şi ale tegumentului, în multe cazuri eficienţa fiind amplificată de acţiunea corticoidă. Este util în afecţiunile digestive: stomatite, faringite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal. Este, în plus, antispastic prin cumarine şi flavone. Este util în afecţiunile respiratorii, fiind expectorant (prin saponozide) şi cicatrizant. Favorizează vindecarea leziunilor cutanate: eritem solar, dermită seboreică, înţepături de insecte. Acţiunea corticoidă îl recomandă în poliartrita reumatoidă, iar, în asociere cu cea mineralocorticoidă, şi în boala Addison.

Prin saponozide şi flavone are şi acţiune diuretică. Este utilizat drept corector de gust cu acţiune edulcorantă.

Lemnul domnului

Abrotani herba — părţile aeriene înflorite ale speciei Artemisia abrotanum L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil (predomină eucaliptolul), cumarine, flavone, substanţe amare, un alcaloid (abrotină). Unii autori menţionează prezenţa de taninuri.

Are acţiune tonic amară, stomahică, tonică generală, stimulantă; este utilă în afecţiuni gastrice (digestie lentă, anorexie), meteorism, anemie. Este coleretic (datorită unei cumarine: izofraxidinozida), antiinflamator, antifebril şi sudorific. Se utilizează în: afecţiuni biliare (tulburări de motilitate biliară, colici biliare, colecistită), afecţiuni hepatice (hepatită), afecţiuni inflamatoare şi/sau febrile. Cicatrizant şi vulnerar, este folosit, în aplicaţii externe, pentru plăgi, dureri de cap, dureri de dinţi, dureri de membre. Unii autori menţionează utilizarea în, amenoree şi dismenoree (emenagog şi antalgic). Este antiseptic; seminţele au efect antihelmintic; este util în stări toxice (intoxicaţii cu mercur, înţepături de insecte, muşcături de şarpe etc.) şi în tumori. Ca expectorant, este recomandat în tuse. Este indicat în inflamaţii/infecţii urinare, şi în afecţiuni

articulare, inclusiv în gută.

Leuştean

Levistici folium/aetheroleum — frunze/rădăcină/uleiul volatil obţinut din rădăcina speciei Levisticum officinale L., fam Apiaceae.

Principalul constituent este uleiul volatil, în care predomină ftalidele (50–55%), alături de care se găsesc hidrocarburi monoterpenice, hidrocarburi sescviterpenice, alcooli, esteri, cumarine şi furanocumarine. Mai conţine flavone, carotenoide, vitamină C, săruri minerale, gumirezine, taninuri, grăsimi.

Ca expectorant, este utilizat în afecţiuni respiratorii manifestate prin tuse: traheite, bronşite. Este util în afecţiuni articulare caracterizate prin rigiditate: artrite şi mai ales artroze; este folosit şi extern pentru dureri reumatice. Ca antiinflamator, este util în afecţiuni cutanate: psoriazis; frunzele sunt folosite în aplicaţii externe pentru ulceraţii tegumentare. Ca tonic–aperitiv, este util în anorexie. Este carminativ şi reglează tranzitul intestinal, fiind util atât în constipaţie, cât şi în diaree ori în colicile abdominale; se foloseşte în afecţiuni

digestive: intoxicaţii alimentare, enterocolite, colopatii fermentative, parazitoze intestinale. Este antibacterian, antifungic, antiparazitar. Este detoxifiant, stimulează funcţia hepatică biliară — este util în: insuficienţă hepatică, suprasolicitarea ficatului, sechele ale hepatitelor. Rădăcina este diuretică, dar nu şi frunzele — este util în deficitul funcţional renal cu retenţie azotată şi edeme renale. Sedativ, hipotensiv, uşor anticoagulant; este utilizat în hipertensiune, de asemenea, în edemele cardiace. Fiind neurotonic şi miotonic, este utilizat pentru băi fortifiante. Este emenagog, reglează ciclul menstrual şi ameliorează dismenoreea — este utilizat în tulburările menstruale.

Lichen de piatră

Cetraria islandica (L.) Acharius, fam. Parmeliaceae.

Conţine 70% mucilagii solubile (lichenină), acizi lichenici (cetraric, protocetraric, protolichensterinic, usnic), acid fumaric, ulei volatil, vitaminele A şi B, iod, urme de fridelină, grăsimi etc. Gustul amar este dat de acidul usnic.

Are efect tonifiant şi, totodată, calmant. Stomahic şi orexigen, este util în anorexie.

Este colagog, stimulează funcţia hepatică şi cea pancreatică, fiind recomandat în hepatită cronică şi în pancreatită cronică. Ca antiemetic este util împotriva vărsăturilor rebele (în special la femei gravide). Fluidifiant al secreţiei bronşice, expectorant şi behic, este util în afecţiuni respiratorii: viroze, laringite, traheobronşite, bronşite, astm bronşic; acidul usnic este tuberculostatic. Acidul usnic are efect antitumoral.

Limba mielului

Boraginis herba — partea aeriană de la specia Borago officinalis L., fam. Boraginaceae.

Conţine alantoină, răşini, mucilagii, flavone, alcaloizi pirolizidinici, prostaglandine, tanin, substanţe colorante, săruri minerale (mai ales de potasiu).

Este emolientă prin mucilagii şi cicatrizantă prin alantoină şi taninuri (care îi imprimă acţiune astringentă). Este sudorifică, antifebrilă şi antiinflamatoare. Este diuretică prin flavone şi săruri de potasiu; asociate fiind şi efectele emolient, cicatrizant şi antiinflamator, este folosită în boli ale aparatului urinar: inflamaţii urinare de diverse cauze (litiază urinară, infecţii urinare, nefrite), asociate sau nu cu oligurie.

Fiind depurativă, este recomandată în boli de piele; unele surse menţionează utilizarea ei în boli hepatice, splenice şi articulare, inclusiv în gută. Are efect tonic general; frunzele sunt folosite în alimentaţie, ca salată; dat fiind şi efectul depurativ, este folosită în cura de primăvară. Este folosită în afecţiunile tractului respirator superior şi inferior: viroze, inclusiv gripă, rinofaringite, laringite, traheobronşite, tuse de diverse cauze. Ca emolientă şi cicatrizantă, este utilă în afecţiuni gastrice şi duodenale: ulcer, gastrite, duodenite. Este utilizată în tulburările somatoforme (manifestate mai ales prin palpitaţii) şi în tulburările anxios–depresive (mai ales la menopauză).

Limba boului

Anchusi folium/herba et radix — frunzele/planta întreagă de la specia Anchusa officinalis L., fam. Boraginaceae.

Conţine consolidină, alantoină, colină, mucilagii, acid silicic, substanţe minerale (inclusiv KNO3).

Planta este antiinflamatoare şi emolientă, fiind recomandată în viroze respiratorii, manifestate prin faringită, amigdalită, laringită, tuse; de asemenea, în durerile de dinţi, în durerile de

cap şi în tromboflebită. Este utilizată pentru a preveni ateroscleroza şi alte procese sclerozante. Diuretică, diaforetică, în general, depurativă, este utilă în reumatism, gută, eczemă, cancer; de asemenea, în pelagră. Este folosită în astenie şi în stările de scădere a forţei musculare. Are efect antigonadotrofic, probabil printr–un acid polifenol–carboxilic: acidul litospermic; de aici, potenţialul contraceptiv.

Linariţă

Linariae herba — partea aeriană a speciei Linaria vulgaris L., fam. Scrophulariaceae.

Conţine alcaloizi (peganină, linarină), flavonoide şi flavonoglicozide (linarina, pectolinarina, aurone etc.), acizi organici (antiric, formic, citric, malic, tanic), zaharuri, pectine, săruri minerale.

Are acţiune depurativă: diuretică, laxativă, sudorifică. Este utilizată în icter şi în afecţiuni hepatice, biliare şi splenice. De asemenea, este folosită în afecţiuni cutanate: erupţii, erizipel.

Fiind diuretică, este utilizată în afecţiuni urinare, inclusiv litiază urinară; favorizează eliminarea edemelor. Are efect antihemoragic. Este recomandată în hemoroizi. Unii autori o recomandă în tratamentul colopatiilor. Este utilizată în bolile parazitare: viermi intestinali, malarie.

Lofantus

Lophanthi/Agastachis herba/folium — partea aeriană/frunzele speciei Agastache rugosa (Fisch. & C.A.Mey.) Kuntze. = Lophanthus rugosus Fisch. & C.A.Mey, fam. Lamiaceae.

Principalul principiu activ este uleiul volatil, în care predomină fenol metil–eterii (estragol = cavicol metil–eter, anetol), alături de monoterpene (limonen, pinen), cetone (octanonă).

Nervin şi antispastic, înlătură spasmele digestive şi respiratorii, probabil şi genitale. Facilitează circulaţia prin tubul digestiv, prin arborele respirator, prin vasele de sânge şi prin traiectele nervoase. Creşte pofta de mâncare, stimulează digestia, fiind recomandat în anorexie, dispepsie, greaţă, vărsături. Antibacterian, prin uleiul volatil, este folosit în bolile infecţioase . Deşi uneori util şi individului aprins şi mânios (scade febra), lofantus este mai indicat pentru cel temător,

nesigur, ezitant; de aceea, este mai puţin adecvat pentru răcelile febrile, fiind mai potrivit în răcelile în care predomină senzaţia de frig (pacientul frisonează).

Lumânărică

Verbasci flores — florile mai multor specii Verbascum: Verbascum phlomoides L., Verbascum thapsus L. etc., fam. Scrophulariaceae.

Conţine mucilagii; iridoide, flavone; acizi polifenol–carboxilici; lignani heterozidici; esteri ozidici fenilpropanoidici, saponozide sterolice şi triterpenice; steroli (b–sitosterol, stigmasterol) liberi şi glicozidaţi; digiprolactona (un derivat terpenoidic); carotenoide (care îi dau culoarea caracteristică); lipide (gliceride ale unor acizi graşi), oze, tanin, rezine, ulei volatil, substanţe minerale. Frunzele conţin iridoide.

Este emolientă, balsamică (mucilagiul), antiinflamatoare (iridoide, saponine, steroli), analgezică (iridoide), cicatrizantă (flavone, carotenoide, tanin); datorită acestor efecte, se utilizează în inflamaţii cu diferite localizări: respiratorii, digestive, urinare, cutanate. Este utilizată în afecţiuni digestive: stomatite, gastrită, duodenită, ulcer, enterocolite.

Principala indicaţie o constituie tusea de diferite origini. Fiind expectorantă (prin saponine) şi sudorifică, este recomandată în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, astm bronşic. Frunzele pot fi folosite în tratamentul simptomatic al durerilor articulare. În aplicaţii externe este folosită în afecţiunile cutanate (furuncule, abcese, arsuri, degerături, înţepături de insecte) şi în hemoroizi. Se utilizează în cistite.

Măghiran

Majoranae herba — somităţile florale ale speciei Majorana hortensis Moench. = Origanum majorana L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (conţine mai ales esteri şi alcooli monoterpenici), ODP–uri (acid rozmarinic), flavone, b–sitosterol, n–triacontan, lipide, acid ascorbic, glucide, pectine.

Ca antalgic, este util împotriva nevralgiilor şi a durerilor

reumatismale. Uleiul volatil este antiseptic, mai ales antibacterian faţă de cocii Gram pozitivi şi faţă de colibacili. Ca antispastic şi carminativ, este recomandat în meteorism, colopatii funcţionale, enterocolite. Fiind sedativ, tranchilizant, este util pentru manifestările somatoforme de tip neurovegetativ respiratorii (dispnee psihogenă), digestive (colici, balonări), cardiovasculare. Stomahic, condiment alimentar, tonic–aperitiv, este benefic în hipotonia/hiposecreţia gastrică şi în anorexie. Are acţiune neurotonică (corelată cu prezenţa alcoolilor monoterpenici); este indicat în suprasolicitare, neurastenie, inclusiv cu manifestări neurologice (vertij, paralizii funcţionale). Este indicat în tulburările cardiovasculare (palpitaţii, salturi tensionale, dureri pseudoanginoase, inclusiv aşa–zisa nevroză cardiacă sau eretismul cardiovascular), în particular în cele funcţionale sau când acestea sunt asociate cu o hipertiroidie. Este recomandat în stomatite şi în durerile epigastrice (cu senzaţie de crampă sau de arsură) atribuite hiperacidităţii. Este util în convulsii; îndepărtează cefaleea de stres; este parasimpaticomimetic, determinând vasodilataţie cu scăderea tensiunii arteriale; este anafrodiziac datorită efectului electronegativant al esterilor monoterpenici. Este indicat în tulburările neuropsihice: psihoze, tulburări obsesiv–compulsive, anxios–depresive, insomnie, agitaţie. Este util în afecţiunile respiratorii (bronşite, tuse spastică, rinite, faringite, sinuzite, inclusiv otite); se poate aplica local, în rinite şi pentru igiena bucală.

Este diuretic prin flavone şi compuşii volatili.

Mărar

Anethi herba/folium — partea aeriană/frunzele speciei Anethum graveolens L., fam. Apiaceae.

Principalul principiu activ este uleiul volatil, care, pe lângă cetone monoterpenice (carvonă), hidrocarburi monoterpenice (limonen) şi fenol metil–eteri (miristicină) (existente şi în fructe), mai conţine felandren şi un epoxid monoterpenic (anetofuran). În partea aeriană, alături de uleiul volatil, se mai găsesc cumarine şi flavonozide.

Este recomandat în: colici intestinale, balonări şi diverse alte tulburări dispeptice; de asemenea, în sughiţ. Galactagog, stimulează secreţia lactată, fiind util în hipogalactie. Este util în afecţiuni urinare Este folosit în hemoroizi. Este indicat în ateroscleroză şi în afecţiuni cardiace.

Mătasea porumbulu

Maydis stigmata — stilurile şi stigmatele recoltate de la

florile femele ale speciei Zea mays L., porumb, fam. Poaceae.

Conţine flavonoide, saponine, săruri de potasiu, vitamine K, C, B6, E, alantoină, steroli (stigmasterol, b–sitosterol), lipide, oze, taninuri, ulei volatil, rezine, substanţe minerale.

Ca diuretică (prin sinergismul de acţiune dintre flavonoide, saponine şi săruri de potasiu), este utilă în obezitate şi în stări de retenţie hidrosalină (edeme, ascită, hidrotorax, de regulă asociate cu oligurie) de diverse cauze, între care: insuficienţă cardiacă, glomerulonefrită, tulburări hormonale feminine (premenstruale, menopauză); de asemenea, este şi laxativă. Este întrebuinţată în afecţiuni urinare: litiază urinară, infecţii urinare (pe lângă efectul diuretic, intervine şi cel antiinflamator). Este recomandată în afecţiunile articulare: artroze, artrite, gută (în care intervine şi efectul de eliminare a acidului uric). Fiind hemostatică, este utilă în afecţiunile ginecologice (metroragii, menoragii cu sau fără dismenoree, inclusiv din perioada periclimacterică), mai ales dacă este vorba de o femeie obeză, având tendinţa de a reţine apă şi sare şi/sau suferind de afecţiuni urinare, reumatismale, biliare. Efectul colagog o face utilă în colecistopatii. I se atribuie efect hipoglicemiant.

Mătăciune

Dracocephali herba et aetheroleum — părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi şi uleiul volatil provenit de la Dracocephalum moldavica L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (în care predomină aldehidele), un principiu amar, taninuri.

Subtil şi farmacodinamic, are acţiune similară cu roiniţa (descrisă mai jos). Efectul astringent, corelat cu prezenţa taninurilor, favorizează interiorizarea. Este antiseptică prin uleiul volatil, cicatrizantă prin taninuri. Este utilă în afecţiuni gastrice inflamatoare sau ulcerative: gastrite, ulcer gastric. Aldehidele din uleiul volatil au efect negativant: sedativ, antispastic; planta este indicată pentru manifestările digestive cu substrat nervos, cel mai adesea somatizări în cadrul tulburărilor anxios–depresive. Este utilă în afecţiunile gastrice: stomahică datorită principiului amar, facilitează digestia dificilă determinată de hipoaciditate; calmantă prin aldehidele din uleiul volatil, ameliorează greaţa de diverse cauze. Este recomandată în maladiile intestinale: colici, meteorism (uleiul volatil îi dă proprietăţi antispastice, carminative şi antiseptice), diaree (este astringentă).

Mentă

Menthae folium — frunzele speciei Mentha piperita L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (predomină alcooli monoterpenici, în primul rând mentolul, mai ales sub formă de esteri); compuşi de tip polifenol–propanoic (ODP–uri — acizii: cafeic, clorogenic, rosmarinic, ferulic, p–cumaric); taninuri; flavonoide; triterpene pentaciclice (acid ursolic şi oleanolic); un principiu amar; monoterpenil–glucozide (derivate ale mentolului), carotenoide, enzime, săruri minerale (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, fier, mangan, zinc, cupru).

Menta este antispastică prin esterii din uleiul volatil, fiind utilizată în tulburări digestive funcţionale: aerogastrie şi aerocolie, colopatii spastice cu simptomele dispeptice asociate: eructaţii, balonare, colici, flatulenţă. Prin esterii mentolului, planta este sedativă şi analgezică la nivel central (neuropsihic), dar şi periferic, extern (cutanat — este antipruriginoasă) şi intern (bucal, orofaringian, gastric); este utilizată în afecţiunile cutanate: prurit, infecţii, inclusiv cea herpetică, micoze; ca dezinfectant şi analgezic, este folosită în stomatite, glosite, faringite; i se atribuie proprietăţi antigonadotrofice.

Mentolul are acţiune tonică. Este diuretică prin flavonoide şi saponozide triterpenice şi colagogă–coleretică prin ODP–uri. Este tonic – stomahică prin principiul amar şi prin uleiul volatil, antiemetică prin mentolul din uleiul volatil, care produce o uşoară anesteziere a mucoasei gastrice; este recomandată în digestie lentă, hipotonie digestivă. Astringentă şi antidiareică prin taninuri, este recomandată în enterocolite. Este antiseptică prin taninuri şi uleiul volatil; unele surse menţionează şi proprietăţi antifungice, antivirale (pe virusul herpetic).

Merişor

Folium vitis idaeae — frunzele de la Vaccinium vitis idaea L., fam. Ericaceae.

Conţine arbutozidă şi derivaţii ei acilaţi, flavone, tanin catehic şi elagic, acid chinic, saponine triterpenice (acid ursolic), glucide, ceară.

Merişorul este antiseptic urinar (prin arbutozidă şi alţi fenoli) şi diuretic (prin flavone şi saponine). De asemenea, este sudorific. Saponinele îi imprimă acţiune antiinflamatoare; acidul ursolic inhibă activitatea complementului plasmatic.

Combinaţia de acţiuni antiseptică, antiinflamatoare şi diuretică face util acest produs în tratamentul inflamaţiilor urogenitale, mai ales de cauză infecţioasă (cistite, pielonefrite, uretrite, leucoree); pentru alcalinizarea urinei se recomandă administrarea simultană de bicarbonat de sodiu. Ca diuretic şi antiinflamator, este util pentru suferinţe reumatismale: dureri articulare, gută. Astringent prin taninuri, este antidiareic şi hemostatic; este util în enterocolite.

Mesteacăn

Betulae folium — frunzele speciei Betula alba L. = Betula verrucosa Ehrh., fam. Betulaceae.

Conţine saponozide triterpenice pentaciclice; flavone; heterozide fenolice de tip C6–C1 (monotropitozidă şi betulozidă), heterozide ale linalolului; ulei volatil; taninuri, rezine, steroli, vitamina C, glucide, săruri minerale.

Frunzele de mesteacăn stimulează eliminarea reziduurilor metabolice (a produşilor de retenţie azotată prin diureză şi a colesterolului prin colereză), acumularea de toxine fiind generic asociată, drept consecinţă sau drept cauză, cu afecţiunile urinare şi metabolice, respectiv cu cele reumatismale şi dermatologice (principalele grupe de boli în

care este folosit acest remediu). Puternica acţiune diuretică şi uricozurică se datorează sinergiei dintre efectul flavonelor, saponinelor şi uleiului volatil; în suferinţele aparatului urinar sunt indicate în mod special persoanelor având un context dismetabolic, inclusiv atunci când există un grad de insuficienţă renală, în special când aceasta are ca substrat sau se asociază cu hipertensiune, ateroscleroză, diabet, hiperuricemie; în ciuda intensităţii acţiunii diuretice, frunzele de mesteacăn nu au efect iritant asupra tractului urinar (spre deosebire de fructele de ienupăr); sucul de presare (seva = Betula linfa = Betulae Succus) este considerat litolitic urinar, fiind util pentru inflamaţii/infecţii urinare. Reglează permeabilitatea vasculară, ceea ce, în asociere cu efectul diuretic, recomandă frunzele de mesteacăn pentru edemele cauzate de insuficienţa venoasă cronică. Au efect bacteriostatic, dezinfectant, cicatrizant. Prin efectul diuretic şi uşor hipotensiv, sunt utile în hipertensiunea arterială. Au efect antiinflamator (prin saponozide), diaforetic, febrifug (datorită monotropitozidei şi betulozidei) şi rubefiant (monotropitozida). Ca depurative şi antiinflamatoare, sunt utile în boli dermatologice, mai ales la persoanele de tip foc: erupţii cutanate, eczeme, psoriazis. Au efecte calmante, emoliente, maturative. Sunt recomandate în afecţiuni articulare: artroze, artrite, gută. Efectul diuretic este util în stările de retenţie hidrosalină, mai ales de cauză cardiacă sau renală.

Suferinţele metabolice reprezintă o indicaţie importantă: hiperuricemie (inclusiv gută), obezitate, ateroscleroză (inclusiv cu hipertensiune arterială), hipercolesterolemii, fiind indicate la persoanele cu sindroame dismetabolice complexe, inclusiv în cadrul diabetului (deşi nu are acţiune hipoglicemiantă); creşterea eliminării colesterolului este atribuită saponozidelor. Sucul de presare este considerat litolitic biliar.

Monardă

Monardae punctatae folium/herba — frunzele/partea aeriană de la specia Monarda punctata L., fam. Lamiaceae; numită şi menta cailor.

Principalul constituent este uleiul volatil, în care predomină fenolii aromatici (carvacrol şi timol), alături de 1,8–cineol, formiat de geranil, α–terpinen, α–tuien, heptanal etc.

Monarda este, în primul rând, stimulantă şi neurotonică: creşte activitatea sistemului nervos şi a aparatelor cardiovascular, genital (emenagogă), urinar (diuretică), digestiv (este stomahică şi carminativă: creşte tonusul şi secreţiile gastrice şi intestinale, normalizând digestia şi peristaltismul; este utilizată intern pentru tulburări digestive legate de scăderea peristaltismului normal, ducând la

distensie gastrică şi la distensie intestinală). Prin efectul diaforetic este utilă în viroze respiratorii superioare, manifestate prin secreţii mucoase, frisoane şi febră. Este indicată în afecţiuni colonice: colici intestinale, balonare, flatulenţă, diaree. Este rubefiantă şi chiar vezicantă în aplicaţii locale, fiind utilă pentru dureri / tumefacţii dureroase de diferite tipuri; de asemenea, pentru dureri de spate şi pentru durerile de cap. Este indicată pentru: greaţă, vărsături (inclusiv la alcoolici). Este utilizată pentru a declanşa menstruaţia întârziată (în urma unei expuneri la frig). Atenuează hiperexcitabilitatea generată de epuizare şi favorizează odihna şi somnul; este utilă pentru perioadele de convalescenţă, astenie. Creşte puterea de apărare a organismului: prin timolul din uleiul volatil este antiseptică, bactericidă, fungicidă şi vermifugă; extractul apos poate fi folosit pentru spălarea pielii în afecţiunile cutanate. Ameliorează durerea din nevralgii, mialgii, artroze. Favorizează pasajul normal prin tractul respirator şi prin cel digestiv. Este benefică pentru digestie, este folosită în indigestie / dispepsie. Este recomandată în răceli cu febră şi frisoane. Este diuretică şi diaforetică.

Mur

Rubi fruticosi folium — frunzele speciei Rubus fruticosus L., fam. Rosaceae.

Frunzele conţin tanin, flavonoide, acizi organici (malic, lactoizocitric, succinic, oxalic), vitamina C, inozitol.

Frunzele de mur sunt astringente prin taninuri. Extern, sunt utile în gingivite, stomatite, faringite, laringite. Ca astringente şi dezinfectante, se folosesc intern în inflamaţii digestive (enterocolită etc.), iar extern pentru fisuri anale, leucoree etc. Sunt recomandate în bronşite. Au efect spasmolitic. Sunt utile în afecţiuni renale. Au efect stomahic. Sunt recomandate în psoriazis.

Muşeţel

Chamomillae flores, florile (capitulele florale) de la specia Matricaria chamomilla L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil; principii amare sescviterpenice proazulenice; tanin; flavonozide; cumarine; acizi polifenolcarboxilici (cafeic, clorogenic); compuşi azotaţi (colină, stahidrină, betonicină, aminoacizi, o lectină imunomodulatoare); poliine; oze; acizi organici (aconitic, malic); vitamine (E şi K); fitosteroli (b–sitosterol).

Muşeţelul este antiinflamator prin compuşii azulenici, cicatrizant, epitelizant, radioprotector, antiulceros — stimulează sinteza de prostaglandine gastroprotectoare, prin chamazulenă şi bisabolol, constituenţi ai uleiului volatil; este utilizat în inflamaţii şi/sau ulceraţii respiratorii, digestive , urinare , cutanate, oculare. Este antialergic prin chamazulenă. Este recomandat în afecţiuni cutanate: eczeme, plăgi, iritaţii, fisuri, arsuri, înţepături de insecte, degerături, contuzii. Este indicat în afecţiuni urinare (cistite, glomerulonefrite, nefrite interstiţiale) şi genitale (dismenoree). Este indicat în afecţiuni digestive superioare: stomatite, faringite, esofagite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal; în afecţiunile cavităţii bucale şi ale faringelui se administrează sub formă de gargară. Sub formă de aerosoli, este recomandat în afecţiuni respiratorii superioare: sinuzite. Este benefic în afecţiuni respiratorii: bronşite. Este util în afecţiuni colonice funcţionale (aerocolie, flatulenţă, colopatie spastică) şi inflamatoare (colite); în

colite, se poate folosi şi sub formă de clismă. Este folosit în afecţiuni oculare (conjunctivite, blefarite) de diferite cauze: suprasolicitarea ochilor, factori iritanţi din aer sau din apă. Antalgic, antispastic de tip musculotrop (prin acţiunea sinergică a uleiului volatil, a flavonelor şi a cumarinelor, cel mai eficient fiind bisabololul), este utilizat în tulburările funcţionale digestive, inclusiv în colicile digestive. Este colagog – coleretic prin acizii cafeic şi clorogenic, uşor antitermic prin herniarină. Este stomahic, stimulează motilitatea şi secreţiile digestive, mai ales gastrice, prin principii amare (compuşi proazulenici); este util în digestie lentă, anorexie; de asemenea, în aerogastrie şi în eructaţii. Prin poliholozide, prin constituenţi ai uleiului volatil şi prin lectine este imunomodulator şi antitoxinic: stimulează fagocitoza la granulocite şi inactivează toxinele stafilococice şi streptococice.

Muştar

Erucae semen — seminţe speciei Sinapis alba L. = muştar alb, fam. Brassicaceae.

Conţine glucosinolate (sinalbozidă) şi mici cantităţi de sinapină liberă (esterul coline cu acidul sinapic), ulei volatil, ulei gras (gliceride ale acizilor oleic, linolic, linolenic, palmitic, stearic, arahidonic, erucic, fitosteroli etc.), poliholozide.

Ca laxativ, este util în constipaţie; de asemenea, în obezitate. Este hipocolesterolemiant. Pe de altă parte, are acţiune stomahică (stimulează funcţia gastrică), fiind recomandat în anorexie.

Nalbă

Malvae folium et flores — frunzele şi florile mai multor specii de Malva: Malva silvestris L.= nalbă de pădure, nalbă sălbatică; Malva glabra Desv. = nalbă cultivată; Malva neglecta Wall. = nalbă mică, fam. Malvaceae.

Florile conţin mucilagii, antocianozide. Frunzele conţin mucilagii, derivaţi fenolici (acizii cafeic, clorogenic, cumaric, taninuri, glucuronat de flavone şi flavonoli), urme de ulei volatil, vitamine (A, C, complexul B), săruri minerale.

Are acţiune similară cu nalba mare (descrisă în continuare)

Nalbă mare

Althaeae radix et folium — rădăcinile şi frunzele speciei Althaea officinalis L., fam. Malvaceae.

Rădăcinile conţin glucide (mucilagii, amidon, pectine, glucide simple libere), proteine, lipide (inclusiv ulei gras format din acizii palmitic, oleic, butiric), săruri minerale, asparagină, betaină, taninuri, flavonoide. Frunzele conţin mucilagii, glucide simple libere, ODP, flavone, tanin şi cumarine.

Sentimentul de liniştire şi de oblojire pe care îl induce în plan psihic se reflectă în utilizarea nalbei ca emolient, balsamic, antiinflamator (datorită mucilagiului) în diferite afecţiuni respiratorii, digestive, urinare, cutanate având o componentă iritativă–inflamatoare. Este utilă în afecţiuni respiratorii: faringite, amigdalite, laringite, traheite, bronşite, astm bronşic, tuse iritativă; pentru acţiunea locală maturativă în primul rând, dar şi emolientă, este indicată în amigdalite pultacee; de asemenea, în abcese dentare. Este utilă în gastrite, duodenite, ulcer, stomatite. Este indicată în enterocolite, dar şi în constipaţii, fiind uşor laxativă. Folosită şi în inflamaţiile tractului urinar: nefrite, cistite. În aplicaţii externe, este indicată pentru afecţiunile pielii, fiind valorificate efectele maturativ (abcese, furuncule) şi emolient, balsamic (cuperoză, iritaţii cutanate, mai ales la nivelul feţei şi al pleoapelor). Este considerată şi imunostimulatoare.

Năpraznic

Geranii robertiani herba — partea aeriană recoltată la începutul înfloririi de la specia Geranium robertianum L., fam. Geraniaceae.

Conţine geraniină, ulei volatil, taninuri, rezine, glucide (amidon etc.), o substanţă amară, vitamina C.

Are acţiune tonifiantă. Favorizează vindecarea rănilor emoţionale şi fizice, fiind cicatrizant şi vulnerar (prin taninuri), antiinflamator, antiseptic. Se poate folosi extern pentru leziuni inflamatoare şi/sau ulcerative, cu sau fără componentă infecţioasă, la nivelul tegumentului (plăgi, ulceraţii), cavităţii bucale (stomatite, glosite) şi faringiene (faringite), ochilor (blefarite, conjunctivite), vaginului (leucoree). Astringent şi antihemoragic (datorită taninurilor), opreşte sângerările, fiind util în: hemoragii digestive, hemoragii urinare, hemoragii genitale, hemoragii nazale, hemoptizii. Are acţiune emolientă. O recomandare specială o constituie bolile generale ale organismului — boli de intoxicare, adesea având şi caracter consumptiv, cu evoluţie cronică, trenantă, recidivantă: bolile de sistem, fie ele inflamatoare (infecţioase sau nu),

degenerative ori neoplazice, cu sau fără manifestări cutanate; în acestea intervin sinergic toate efectele farmacodinamice ale năpraznicului: depurativ, antiinflamator, antiinfecţios, tonic şi reconstituant, antihemoragic, cicatrizant şi vulnerar. Este utilizat în afecţiuni respiratorii. Este util în afecţiuni cutanate cronice: dermatoze, furunculoze. Are efect hipotensiv. Este util în diaree prin acţiunea antidiareică a taninurilor; este util în enterocolite, dizenterie. Pe lângă efectul antiinflamator, are şi acţiune diuretică; unele surse îi atribuie proprietăţi antispastice. Este indicat în afecţiuni urinare inflamatoare (infecţioase sau nu) şi/sau hemoragice. Unii autori menţionează un efect hipoglicemiant, util în diabet. Este, uneori, recomandat în combaterea sterilităţii.

Năvalnic

Phyllitis scolopendrium (L.) Newman, fam. Aspleniaceae.

Conţine, predominant, mucilagii.

Prin mucilagiu şi tanin, este astringent, calmant, cicatrizant,

fiind util în diaree şi în leziunile ulcerative ale mucoaselor, iar extern pentru plăgi şi eczeme. Este folosit când apar fenomene obstructive: ocluzie intestinală, litiază biliară şi litiază vezicală. Este utilizat în hernie. Este folosit în tuse, inclusiv în tuberculoză. Este indicat şi în afecţiuni splenice. Ca diuretic, este util în afecţiuni renale.

Nuc

Juglandis folium — frunzele speciei Juglans regia L., fam. Juglandaceae.

Frunzele conţin tanin (4–5%), acid galic, acid elagic, inozitol, iuglonă, α– şi β–hidroiuglonă, cantităţi mici de ulei volatil, vitamina C, tirozină.

Prin acţiunea astringentă, împiedică pierderea de fluide vitale: antigalactagoge; hemostatice (utile în hemoragii); antisudorifice (reduc sudoraţia excesivă); antidiareice (sunt recomandate în diareea de diverse cauze, inclusiv infecţioase: enterocolite etc.). Calmante, cicatrizante, emoliente, atenuează inflamaţia mucoaselor şi a pielii. În plus, sunt bacteriostatice sau chiar bactericide. Sunt utile în tratamentul eczemelor. Ca depurative, facilitează eliminarea diverselor toxine, subtile

şi grosiere, ca şi a diverşilor intruşi, având un corp material propriu sau constituit din celule ale organismului — de aici utilitatea în litiaza urinară, în intoxicaţiile cu mercur, împotriva oxiurilor şi a limbricilor şi, ca antimitotic, în tratamentul cancerului. Hipoglicemiante, frunzele de nuc sunt recomandate în diabetul zaharat. Prin acţiunea depurativă, sunt utile în afecţiuni reumatice. Fiind tonic–amare şi stomahice, sunt utile în dispepsii. Sunt uşor hipotensive. Sunt recomandate în rahitism, convalescenţă, caşexie.

Obligeană

Calami rhizoma — rizomul speciei Acorus calamus L., fam. Araceae.

Conţine ulei volatil (predomină b–azarona, un fenol–metil eter), amidon, tanin, rezine, o substanţă amară (acoronă).

Este sedativă, calmantă, liniştitoare, antispastică şi carminativă prin b–azarona din uleiul volatil; este folosită în tulburările anxios–depresive (agitaţie, insomnie etc.) şi în manifestările lor somatoforme (tulburările neurovegetative) mai ales digestive (diverse simptome dispeptice, între care

balonări şi colici, inclusiv în cadrul unei colopatii spastice), dar şi respiratorii (dispnee sau tuse psihogenă) sau genitale (dismenoree etc.); unele surse menţionează utilizarea ca sedativ, nu numai în nevroze (isterică etc.), ci şi în epilepsie. În plan fizic, stimulează funcţiile digestive (la nivelul stomacului este utilă pentru insuficienţa funcţională, cu stază gastrică, hipoaciditate, anorexie), inclusiv secreţia şi eliminarea bilei (coleretică şi colagogă), prin uleiul volatil şi substanţele amare. Este neurotonică şi îmbunătăţeşte memoria prin uleiul volatil; este utilă în astenia psihică. Este recomandată în gastrite şi în ulcer.

Osul iepurelui

Ononidis radix — rădăcinile speciei Ononis spinosa L.; se pot folosi şi rădăcinile de la Ononis hircina Jacq., fam. Fabaceae.

Conţine saponozide triterpenice; izoflavone, pterocarpani, onospină (glicozida unei fenilbenzocetone), ulei volatil, tanin, ulei gras, glucide şi săruri minerale.

Este depurativ, fiind recomandat pentru afecţiuni cutanate (eczeme, alergii) şi metabolice (obezitate, gută); unii autori îl recomandă în tratamentul bronşitelor.

Conţinutul de tanin induce o acţiune antihemoragică. Este antiseptic urinară, fiind folosit în tratamentul infecţiilor urinare. Are efect diuretic, datorat sinergiei dintre saponozide (onocerina), flavonoide şi uleiul volatil; este util în tratamentul afecţiunilor urinare (litiază urinară, infecţii urinare, retenţie azotată) şi articulare (inclusiv gută). Acţiunea saluretică este valorificată în tratamentul stărilor de retenţie hidrosalină (de cauză fie cardiacă, fie renală). Are efect colagog.

Păducel

Crataegi folium cum flores et fructus — flori, frunze, fructe (inflorescenţele însoţite de frunzele de la baza acestora şi fructele mature) recoltate de la Crataegus monogyna Jacq. şi de la Crataegus oxyacantha L., fam. Rosaceae.

Florile conţin flavonoide, proantocianidoli, acizi triterpenici, taninuri catehice, amine (colină, acetilcolină etc.), aminopurine, urme de ulei volatil, cumarine, acizi fenolici, b–sitosterol, tiamină. Fructele conţin vitamina C, antocianozide, carotenoide, glucide (sorbitol, glucoză, zaharoză).

Are acţiune cardiotonică minoră prin antociani şi leucoantociani. Este simpaticolitic; are acţiune hipotensivă şi bradicardizantă (scade frecvenţa cardiacă), atât indirectă prin acţiunea sedativă, cât şi directă prin cea b–blocantă şi prin cea parasimpaticomimetică a colinei şi acetilcolinei; este folosit în suferinţele cardiovasculare, fie funcţionale (eretism cu palpitaţii, oscilaţii tensionale etc., " nevroza cardiacă "), fie organice (cardiopatie ischemică cu angină sau aritmii — extrasistole, tahicardii paroxistice, hipertensiune arterială, sechele postinfarct miocardic, ateroscleroză, insuficienţă cardiacă). Triterpenele pentaciclice cresc sinteza de colagen solubil, favorizând repararea prin cicatrizare şi constituirea de noi vase de sânge, cu restabilirea circulaţiei în zonele necrozate după un infarct miocardic. Farmacodinamic, ameliorează circulaţia coronariană, cerebrală şi periferică, mai ales prin flavonoide, în special proantocianidolii şi epicatehina, posibil şi prin compuşii triterpenici. Are acţiune sedativă asupra sistemului nervos — este folosit în tulburările neurovegetative, nevroze, insomnii, inclusiv conexe menopauzei.

Păpădie

Taraxaci herba et radix — partea aeriană şi organele subterane ("rădăcina") de la Taraxacum officinale (L.) Weber = Leontodon taraxacum L., fam. Asteraceae.

Conţine principii amare sescviterpenice; derivaţi triterpenici pentaciclici; steroli (stigmasterol, b–sitosterol); compuşi fenil–propanoici (acid cafeic); alţi acizi (hidroxifenilacetic), inclusiv acizi graşi (palmitic, oleic, melisic, cerotic); colină etc. Rădăcina este bogată în fructoză şi inulină. În partea aeriană se mai găsesc flavonoide; carotenoide; vitamine (A, B1, C, D); săruri minerale.

Se foloseşte în afecţiuni hepatice (insuficienţă hepatică, hepatită) şi biliare (angiocolită, litiază biliară, tulburări de motilitate biliară). Principala acţiune este cea depurativă: este drenor hepatobiliar şi coleretică / colagogă prin compuşii fenil–propanoici, laxativă prin lactone, diuretică şi uricozurică prin flavone, diaforetică; banala păpădie reprezintă o componentă importantă a terapiilor de purificare, de eliminare a toxinelor acumulate în organism, fie ca un gest profilactic (de exemplu în cadrul curelor depurative vernale), fie cu intenţie terapeutică în contextul bolilor provocate de încărcarea cu reziduuri toxice a organismului: afecţiuni cutanate, afecţiuni metabolice, boli de sistem cu substrat alergic, autoimun sau neoplazic; primăvara frunzele tinere se consumă sub formă de salată, ca tonice aperitive şi vitaminizante; este utilă în scorbut. Este indicată în maladiile autoimune şi în cele alergice. De asemenea, în cele neoplazice.

Este folosită în afecţiuni cutanate: eczeme, efelide, veruci, negi, acnee. Ca diuretic, facilitează eliminarea retenţiei hidrosaline de diverse cauze. Este utilă în afecţiuni urinare: litiază renală, insuficienţă renală cu oligurie. Este recomandată în hipercolesterolemie, obezitate şi în bolile cardiovasculare, mai ales în cele având ca substrat ateroscleroza. Ca şi tonic–amară, stomahică, eupeptică, stimulează motilitatea şi secreţiile digestive la multiple niveluri (gastric, intestinal, pancreatic, biliar); în plus, stimulează funcţia detoxifiantă a ficatului. Stimulând funcţiile stomacului, este indicată în hipotonia/hiposecreţia gastrică. Este utilă în poliglobulie (care imprimă feţei un aspect pletoric). Indicată în constipaţie. Recomandată în afecţiuni colonice: colopatie de fermentaţie, enterocolită. Este utilă în afecţiuni venoase: varice, hemoroizi. Aduce vitamine şi săruri minerale. Este recomandată în cataractă.

Părăluţe

Bellidis herba — partea aeriană de la Bellis perennis L., fam. Asteraceae.

Conţine saponine, acizi malic şi acetic, oxalaţi, mucilagii, tanin, rezine, inulină, substanţe amare, urme de ulei gras şi ulei eteric, substanţe minerale.

Sunt indicate pentru traumatisme cu diverse localizări şi etiologii: dureri de cap posttraumatice, contuzie cerebrală, dureri după traumatisme de părţi moi, contuzii, răni, dureri uterine la naştere legate de traumatismul obstetrical; se foloseşte şi în durerile abdominale de diverse cauze (meteorism, ascită, intervenţii chirurgicale), atunci când senzaţia dureroasă este ca după o lovitură, o contuzie (şi nu de tip colicativ, de exemplu). Pentru contuziile de la nivelul sânilor sunt folosite în administrare atât internă, cât şi externă.

Sunt recomandate în neoplasmul mamar, mai ales preventiv. Sunt folosite în afecţiuni respiratorii (rinite, faringite, laringite, bronşite, pleurezii). Au efect benefic în afecţiunile renale. Sunt recomandate în afecţiuni hepatice (este tonic–amară şi antiinflamatoare hepatică). Li se atribuie efecte antihelmintice şi sudorifice.

Pătlagină

Plantaginis folium — frunze de pătlagină = frunzele speciilor Plantago lanceolata L. = pătlagină îngustă, Plantago media L. = pătlagină moale, Plantago major L. = pătlagină lată fam.

Plantaginaceae.

Conţine mucilagii, pectine, iridoide, triterpene pentaciclice, flavone, taninuri, derivaţi polifenolici (esteri fenil–propanici glicozidaţi şi acizi: cinamic, p–cumaric, siringic, vanilic, benzoic, p–hidroxibenzoic, salicilic, gentizic), carotenoide, steroli (b–sitosterol), glucosinolate, acizi organici (citric, fumaric), acizi graşi (lignoceric), alantoină, vitaminele A, C şi K; enzime proteolitice; săruri minerale.

Este utilă în afecţiuni oculare: blefarite, conjunctivite. Expectorantă datorită saponinelor, se recomandă în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, astm bronşic. Este utilizată în afecţiuni digestive: stomatită, gastrită, duodenită, ulcer, colită ulceroasă, enterocolite, hemoroizi; este şi antispastică prin polifenoli. Are efect emolient, balsamic (mucilagiul), antiinflamator (iridoide şi steroli), cicatrizant, antiulceros (alantoină, enzime proteolitice, flavone, carotenoide, tanin), antiseptic (iridoide) şi astringent (tanin; este inclus aici şi efectul antidiareic, precum şi cel hemostatic, la care intervine şi vitamina K); graţie acestor acţiuni, frunzele de pătlagină sunt utilizate, intern şi extern, în vindecarea leziunilor inflamatoare şi ulcerative de la nivelul epiteliilor cutanate, respiratorii, digestive, urogenitale, oculare. Reduce colesterolul şi scade valorile tensionale crescute (de

aici utilizarea în afecţiunile cardiovasculare, mai ales cele circumscrise aterosclerozei); în plus, este şi imunomodulatoare (prin poliholozide). Este recomandată în afecţiunile urogenitale (fiind şi diuretice prin flavone şi saponine). Este indicată în leziunile cutanate: furuncule, răni deschise, ulcer varicos, înţepături de insecte.

Pătrunjel

Petroselini folium — frunzele speciei Petroselinum vulgare L., fam Apiaceae.

Frunzele conţin ulei volatil (0,3%) având drept principali constituenţi eter–oxizi fenolici (apiol şi miristicină), la care se adaugă hidrocarburi monoterpenice, sescviterpenice, alcooli mono– şi sescviterpenici, aldehide terpenice, acetofenone. Pe lângă ulei volatil, frunzele mai conţin carotenoide, mici cantităţi de acid folic, vitamine (A, B1, C), elemente minerale şi oligoelemente.

Este diuretic şi depurativ, fiind util în: afecţiuni urinare (litiază urinară, infecţii urinare joase şi înalte, insuficienţă renală uşoară–moderată cu sau fără oligurie), stări de încărcare a sângelui cu toxine, intoxicaţii alcoolice acute (beţie) şi cronice, intoxicaţii tabagice; ca şi colagog, este

folosit în afecţiuni hepatice şi biliare: hipotonia vezicii biliare, litiază biliară, hepatită; ca diaforetic şi antifebril, este recomandat în: febre intermitente, infecţii, cancer, celulită (inflamaţia ţesutului subcutanat), afecţiuni splenice. Este stimulent şi tonic general, nervos şi endocrin, muscular, capilar, uterin, remineralizant, vitaminizant; excitant şi surexcitant cerebral, emenagog, stimulează creşterea, fiind util în tulburări de nutriţie, tulburări de creştere, rahitism, anemie, hipovitaminoze, scorbut. Este recomandat în boli care implică ideea de stază sanguină, de creştere a coagulabilităţii şi de tromboză: poliglobulie, flebite şi, mai ales, afecţiuni cardiovasculare: cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, edeme cardiace. De asemenea, este util în palpitaţii, tahicardie, hipertensiune. Contribuie şi efectul vasodilatator. Carminativ şi antispastic prin uleiul volatil, este util în afecţiuni colonice manifestate prin spasme, acumulare de gaze cu balonare: colopatie spastică, enterocolite, diaree. Antiseptic; vermifug şi antiparazitar, este util în parazitoze intestinale: oxiuriaze etc.; de asemenea, în malarie. stomahic, aromatic, aperitiv — este util în tulburările de digestie, mai ales din afecţiunile gastrice, cu digestie lentă, anorexie, greaţă, dureri de stomac. Antalgic şi antiinflamator (prin uleiul volatil), este util în aplicaţii externe pentru contuzii, plăgi, nevralgii, înţepături de insecte, echimoze. Recomandat în afecţiuni reumatice: gută, artrită etc. În aplicaţii externe, poate fi folosit pentru ameliorarea inflamaţiei şi oprirea lactaţiei la lăuzele cu mastită.

Este folosit în xeroftalmie, blefarită, infecţii oculare, inclusiv în aplicaţii externe. Uleiul volatil este calmant şi anticonvulsivant, fiind utilizat în afecţiuni nervoase cu manifestări comiţiale şi în stările de nervozitate. Ca expectorant, secretolitic, este utilizat în afecţiuni bronşice: astm, bronşite. Fiind afrodiziac, stimulează funcţia sexuală, fiind util în tulburări funcţionale genitale (frigiditate, impotenţă, oligomenoree, amenoree, dismenoree, ciclu menstrual neregulat); de asemenea, se foloseşte în infecţii urogenitale: uretrite, prostatite; aplicaţii externe în leucoree. În aplicaţii externe, este folosit şi pentru pistrui.

Pedicuţă

Lycopodii herba — ramurile fără spice şi tulpini ale speciei Lycopodium clavatum L., Lycopodiaceae.

Au fost izolaţi cca. 100 de alcaloizi, a căror farmacologie nu este cunoscută încă. S–au identificat două tipuri de alcaloizi: cu un singur atom de azot (majoritatea, de ex. anotinina, licopodina) şi cu doi atomi de azot (de ex. cernuina, licodina). În afară de alcaloizi, mai conţine triterpene, flavone, substanţe minerale, ceruri, alături de componente de natură protidică, glucidică şi lipidică.

Acţiunea de deterjare a reziduurilor emoţionale se reflectă în efectele diuretic (datorat triterpenelor şi flavonelor), antilitiazic, laxativ şi emenagog; i se atribuie şi proprietăţi vomitive, decongestive, carminative. Este uricozurică. Se consideră că decoctul ar fi eficient în curele de dezintoxicare la alcoolici şi la fumători, prin crearea unei aversiuni (cu senzaţie de greaţă) faţă de alcool şi respectiv tutun; în doze mari însă, pedicuţa devine toxică (din cauza alcaloizilor). Este folosită în maladii hepatice: hepatită, ciroză, cancer hepatic, mai ales de etiologie etanolică. Acţionează mai ales asupra tractului urinar, în nefrite, infecţii urinare, litiază urinară, insuficienţă renală. Este utilizată şi în afecţiuni articulare: artrite, artroze, gută; în aplicaţii externe, poate ameliora algiile reumatismale, crampele musculare. Este indicată în hipertensiunea arterială. Este utilă în diaree, mai ales în cea infecţioasă: enterocolite, dizenterie. Este utilă însă şi în constipaţie (ca laxativ) şi în boala hemoroidală, intern şi extern. În aplicaţii externe, se foloseşte pentru eczeme. Unele surse menţionează şi un efect antitumoral.

Pelin

Absinthi herba — partea aeriană terminală înflorită, cu sau fără frunze bazilare, de la Artemisia absinthium L., fam. Asteraceae.

Conţine principii amare (lactone sescviterpenice) de tip guaianolidic (proazulene simple şi dimeri), ulei volatil (tuionă, tuioli etc.), flavonozide, poliine, derivaţi lignanici, fitosteroli, acizi graşi, vitaminele C, B6, acid folic, substanţe minerale.

Tonic–amar prin lactone, pelinul este util când letargia se repercută la nivelul:

• stomacului — pelinul este utlizat în hipotonia/hiposecreţia gastrică („stomac leneş”), mergând uneori până la stază gastrică, determinând senzaţie de greutate/ greaţă; fiind stomahic şi tonic–aperitiv, pelinul creşte secreţia şi motilitatea stomacului şi pofta de mâncare, fiind util în anorexie), ;

• colonului — având efect laxativ, este utilizat în constipaţie;

• colecistului — fiind colagog (datorită uleiului volatil şi principiilor amare), este util în hipotonia biliară („vezică biliară leneşă”);

• uterului — fiind emenagog (prin tuionă), pelinul este utilizat în menstruaţie întârziată;

• organismului în ansamblu — ca diuretic, pelinul elimină

acumularea de apă.

Este antiinfecţios (mai ales digestiv — prin tuionă), antibacterian, schizontocid şi antihelmintic (elimină viermii intestinali). Este antiinflamator / antipiretic (prin substanţele amare).

Peliniţă de sărătură

Herba artemisiae maritimae — partea aeriană a speciei Artemisia maritima L. = Artemisia salina Willd., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil, substanţe amare cu structură lactonică.

De sub acţiunea globală purificatoare, mijeşte o geană de efect nutritiv (are acţiune hrănitoare). Are efect tonic hepatic. Stimulează funcţia ficatului, pancreasului, splinei şi a rinichiului. Este vermifugă. Este antifebrilă, coleretică, colagogă. Fiind stomahică, stimulează digestia şi apetitul; este utilă în anorexie, dispepsie.

Pin

Pini turio = Pini gemmae = Piniconi = Pini strobuli — muguri de pin = mugurii recoltaţi primăvara de pe ramurile tinere ale speciei Pinus silvestris L., fam. Abietaceae.

Conţine ulei volatil, substanţe rezinoase, flavone, heterozide fenolice, un principiu amar, component al fracţiunii rezinoase (pinipicrozida), acid ascorbic, pinitol (metoxi–inozitol). Frunzele conţin compuşi fenolici, steroli (b–sitosterol, dihidro–b–sitosterol), alcooli superiori, acizi rezinici, acizi graşi, hidrocarburi, compuşi azotaţi (L–arginină, L–histidină, adenină, guanozină), vitamina C.

Mugurii de pin protejează de factorii externi nocivi, având acţiune antiseptică, antiinflamatoare, cortizonică, antifungică. Au acţiune diuretică. Sunt eficienţi în afecţiunile urogenitale (cistite, pielonefrite, uretrite). Sunt utilizaţi în infecţii respiratorii: sinuzite, bronşite, gripă, acutizări infecţioase ale astmului. Sunt recomandaţi în afecţiuni reumatismale. Au acţiune neurotonică.

Piperul bălţii

Polygoni hydropiperis herba — părţile aeriene înflorite, uneori fructificate ale speciei Polygonum hydropiper L., fam. Polygonaceae.

Conţine flavonozide, taninuri mixte, ulei volatil (tadeonă şi tadeonal având gust iute–arzător şi efect iritant), oze, fitosteroli, vitamina K, acizi organici (formic, malic, valerianic).

Componentele volatile îi imprimă un gust arzător. Este rubefiant în aplicaţii externe. Creşte pofta de mâncare. Mobilizează secreţiile lacrimală, salivară, digestivă, bronşică şi sângele stagnant. Descongestionează, fiind indicat atunci în afecţiunile caracterizate prin stază şi congestie: hemoragii de tip pasiv, determinate de acumularea de sânge în vase cu pereţi hipotoni (mai degrabă vene, adesea dilatate şi transformate varicos) şi favorizate de laxitatea structurilor înconjurătoare; are acţiune hemostatică (prin flavonoide, vitamina K, taninuri); este folosit în: metroragii prin atonie , hemoptizii, hemoragii gastrice, hemoragii vezicale, sângerări hemoroidale, varice. Este antihipertensiv prin flavonoide. Ca diuretic (prin flavone) şi depurativ, este folosit în retenţiile hidrosaline şi în afecţiunile urinare (dar nu atunci când există fenomene inflamatoare) şi reumatismale.

Pir

Graminis rhizoma — rizomul plantei Agropyron repens L. Beauv. = Triticum repens L., fam. Poaceae.

Conţine triticină şi inulină (polifructozani); alte glucide simple sau complexe (fructoză liberă, manitol, inozitol, mucilagii), urme de ulei esenţial (95% agropiren — un derivat poliinic şi 5% carvonă), carotenoide, vitamine ale complexului B, acid salicilic, săruri de potasiu.

Este depurativ prin efectele diuretic, diaforetic, laxativ, expectorant, coleretic şi colagog, inclusiv de dizolvare a calculilor biliari; este folosit în tratamentul afecţiunilor urinare (nefrite, infecţii urinare, litiază urinară), reumatismale (artroze, gută), metabolice (obezitate, hiperuricemie, diabet), biliare (tulburări de motilitate biliară, litiază biliară) şi în stările de retenţie hidrosalină. Este antiinfecţios (antimicrobian, antifungic — prin agropiren: oxidarea foarte uşoară a derivatului poliinic cu formare de cetone pare să fie responsabilă de acţiunea dezinfectantă) şi febrifug; de aceea, este folosit în infecţiile respiratorii (viroze, tuberculoză — atât în formele acute, cât şi în cele cronice, inclusiv în convalescenţă) şi genitale (uretrite). Este util în hipertensiunea arterială, la efectul diuretic,

adăugându–se unul hipotensiv, temporar şi proporţional cu doza administrată. Este tonic – remineralizant, util în convalescenţa bolilor inflamatoare/infecţioase. Unele surse îl amintesc în tratamentul afecţiunilor hepatice (în hepatite acute, mai ales în convalescenţa hepatitelor acute, în hepatite cronice, în ciroze hepatice, în special cu ascită) şi în inflamaţiile digestive (gastrite, duodenite, enterocolite); stimulează secreţia pancreatică, fiind folosit în insuficienţa pancreatică.

Piretru

Tanaceti cinerariifoli flores — florile speciei Tanacetum cinerariifolium (Trevir.) Sch. Bip.,, fam. Asteraceae.

Florile conţin esteri piretrolonici şi cinerolonici ai acizilor crizantemocarbonici (piretrină I şi II, cinerina I şi II), ulei volatil, crizantemină (colină + stahidrină), oleorezină, etilenă, alcooli.

Mai este numit şi floarea raiului. Fiind paraziticid, piretrul este utilizat în parazitoze; de asemenea, este insecticid.

Plămânărică

Pulmonariae herba. Pulmonariae folium — partea aeriană sau frunzele speciei Pulmonaria officinalis L., fam. Boraginaceae.

Partea aeriană conţine saponozide, mucilagii, acid salicilic, tanoizi, derivaţi polifenolici, flobafene, polioze, acizi graşi (palmitic, stearic, miristic), fitosterine, vitamina C, rezine, caroten, săruri minerale (mai ales de Mg2+).

Este emolientă (prin mucilagii), antiinflamatoare, antalgică, sudorifică şi febrifugă (prin salicilaţi). Are o acţiune detensionantă asupra zonei de barieră de la nivelul diafragmei, care separă domeniul ego–ului (subdiafragmatic, corelat mai ales cu tractul digestiv şi, în particular, stomacul) de cel al sufletului (supradiafragmatic, corespunzând tractului respirator, mai ales plămânilor). Astringentă, cicatrizantă şi reepitelizantă (prin tanoizi), facilitează repararea leziunilor inflamatoare–ulcerative de la nivelul mucoaselor digestive (gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterocolite) şi al pielii (eczeme, răni, degerături, crăpături ale sânilor, mătreaţă). Este remineralizantă şi reconstitutivă (prin sărurile minerale), vitaminizantă şi antioxidantă (prin vitamina C şi caroten), hrănitoare (prin polioze şi acizi graşi). Fiind expectorantă (prin saponozide) şi antiseptică mai ales la

nivel bronşic, este utilizată în afecţiuni respiratorii: laringite, traheite, bronşite, tuse de diverse cauze, tuberculoză. Fiind diuretică, este folosită şi în afecţiunile urinare (nefrite, cistite); de asemenea, este recomandată şi în afecţiuni reumatismale.

Plop

Populi gemmae — muguri de plop = mugurii foliari ai mai multor specii de Populus: Populus nigra L., Populus tremula L., Populus pyramidalis L., fam. Salicaceae.

Conţine derivaţi ai saligenolului, flavone, tanin, ulei volatil, rezine, saponozide, ceruri.

Mugurii de plop au acţiune antiseptică (prin componentele volatile), antiinflamatoare, astringentă şi cicatrizantă (datorită taninurilor), analgezică, antipiretică, diaforetică (prin salicozidă şi derivaţi); se utilizează în leziuni, mai ales cu o componentă inflamatoare, ale pielii (răni, arsuri, degerături, micoze cutanate), semimucoaselor (hemoroizi), mucoaselor tractului respirator superior şi inferior (faringite, laringite, traheite, bronşite) şi urinar (infecţii urinare, nefrite); sunt o sursă importantă pentru fabricarea propolisului. Acţiunea de a curăţa, de a purifica, de a spăla detritusul se

reflectă farmacodinamic (datorită flavonelor şi saponozidelor) în acţiunile expectorantă şi diuretică. Sunt folosiţi şi în afecţiunile articulare, datorită atât acţiunii antiinflamatoare / antalgice, cât şi celei diuretice.

Podbal

Farfarae folium et flores — frunzele şi florile speciei Tussilago farfara L., fam. Asteraceae.

Conţine mucilagii, inulină, taninuri, flavone, fitosteroli, triterpene, carotenoide, principii amare, alcaloizi pirolizidinici (senkirkină etc. — care sunt hepatotoxici); săruri minerale, esteri sescviterpenici (tussilagonă).

La nivelul tractului respirator, acţionează ca secretolitic, expectorant şi fluidifiant al secreţiilor bronşice (prin triterpene), emolient (mucilagii), antispastic bronşic (probabil prin esterii sescviterpenici) şi antiseptic (tanin); este util în majoritatea afecţiunilor respiratorii: bronşită, astm bronşic, emfizem, silicoză, laringită, traheită, tuse de diverse cauze. Ca tonic aperitiv, este util în suferinţe digestive: manifestări dispeptice diverse, anorexie. Coleretic şi colagog, este util în tulburări de motilitate biliară.

Are acţiune diuretică (imprimată de flavone şi de triterpene).

Pufuliţă

Epilobii herba — partea aeriană înflorită recoltată de la mai multe specii de Epilobium: Epilobium parviflorum Schreb., Epilobium montanum L. etc., fam. Onagraceae.

Conţine acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: acid cafeic), flavonoide şi antociani, taninuri (acid elagic etc.), saponine triterpenice şi steroidice, ulei volatil, glucide, aminoacizi esenţiali, vitamină C, săruri minerale.

Pufuliţa este depurativă: coleretică / colagogă (ODP–uri), diuretică (flavone, triterpene), diaforetică. Prin acţiunea regeneratoare hepatică, este utilă în hepatopatiile cronice (hepatită, ciroză). Prin compuşii sterolici, are acţiune hipocolesterolemiantă. Este recomandată în afecţiuni urinare, mai ales de tip inflamator: infecţii urinare, nefrite etc.; i se atribuie acţiune regeneratoare asupra rinichiului. Este astringentă şi hemostatică (prin tanin), dezinfectantă, antiinflamatoare, decongestivă, regeneratoare tisulară (prin uleiul volatil, tanin, saponine). Stimulează funcţiile digestive, hepatobiliare şi pancreatice; este recomandată în afecţiuni digestive (ulcer gastric, ulcer duodenal, enterite). Având acţiune regeneratoare asupra prostatei, este folosită în prostatită şi în adenomul de prostată: În cancerul de prostată are efect adjuvant.

Salcâm

Robiniae pseudacaciae flores — florile recoltate de la specia Robinia pseudacacia L., fam. Fabaceae.

Florile conţin flavonoide (robinină, acaciină), ulei volatil, acizi polifenolcarboxilici (clorogenic, cafeic).

Florile de salcâm au efect calmant general reflectat la nivelul tracturilor digestiv superior şi respirator. Ca antiacide, emoliente şi antalgice sunt utile în gastrita hiperacidă, ulcerul gastric, ulcerul duodenal, esofagita de reflux. Reconfortante şi emoliente, calmează inflamaţia de la nivelul epiteliilor — se folosesc în aplicaţii externe pentru plăgi, arsuri, leucoree; pentru leucoree, se administrează şi intern. Antitusive, sunt folosite în astm, tuse, viroze respiratorii superioare şi inferioare. Antalgice, sunt folosite pentru a combate durerile reumatice, durerile de dinţi, migrenele, nevralgiile.

Salcie

Salicis cortex — scoarţa mai multor specii din genul Salix: Salix alba L., Salix fragilis L., Salix caprea L., Salix purpurea L., Salix petandra L., Salix cinerea L., fam. Salicaceae.

Conţine heterozide ale saligenolului şi derivaţilor acestuia, flavone, chalcone, proantocianidoli, tanin, estriol (un compus estrogenic) în florile femele.

Acţiunile antiinflamatoare, febrifugă, analgezică fac coaja de salcie utilă în dureri de cauză inflamatoare sau nu, cu diverse localizări (musculare, articulare, genitale, nevralgice etc.) şi cauze: viroză, reumatism, dismenoree, stomatită, hemoroizi, durioane (bătături), nevralgii etc.; fiind şi sedativă, este recomandată pentru senzaţii dureroase având o componentă (uneori exclusiv) funcţională, asociate cu nevroze, tulburări anxioase, tulburări depresive, stări de hiperexcitabilitate, insomnie.

Salvie

Salviae folium — frunzele speciei Salvia officinalis L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (cetonele monoterpenice sunt considerate constituenţii principali), taninuri catehice, ODP–uri (acizi polifenolcarboxilici: rosmarinic, cafeic, clorogenic, p–cumaric, ferulic), principii amare diterpenice, triterpene pentaciclice (acizi ursolic, crategolic, oleanolic etc.), fitosteroli, flavone.

Salvia pune în mişcare fluidele stagnante — este recomandată în afecţiuni vasculare (varice, inclusiv hemoroizi, tulburări de circulaţie periferică). Permeabilizarea canalelor subtile şi fizice se reflectă în ameliorarea circulaţiei sanguine şi limfatice (mai ales prin flavone) şi în deterjarea secreţiilor (apă şi pământ), atenuarea inflamaţiei (foc) şi relaxarea spasmului (aer) la nivelul tracturilor respirator, digestiv şi urogenital. Reduce secreţiile în general, este mucolitică prin cetonele monoterpenice şi anticatarală, fiind utilă în afecţiunile respiratorii, mai ales de tip cataral, cu secreţii excesive (rinite, faringite, sinuzite, amigdalite, laringite, traheobronşite, astm); antisudorifică prin ODP–uri (reduce transpiraţia nocturnă a bolnavilor de tuberculoză); antigalactagogă (reduce sau chiar suprimă secreţia lactată excesivă); uşor hipoglicemiantă, probabil prin taninurile care scad absorbţia glucozei, este recomandată în diabet. Antiinflamatoare prin triterpene, coleretică prin ODP–uri, este utilă în staza biliară, colecistite; este uşor hipotensivă, fiind utilă în hipertensiune.

Antispastică şi carminativă (prin compuşii volatili şi prin flavone), este utilă în tulburările de motilitate digestivă, cu meteorism, colici, diskinezie biliară. Are efect sedativ central şi periferic, datorat mai ales acţiunii negativante a cetonelor monoterpenice — este utilă în tulburările neuropsihice: agitaţie, anxietate, suprasolicitare, astenie neuropsihică. În aplicaţii externe, este cicatrizantă, reepitelizantă (prin taninuri) şi antiseptică pentru răni, ulceraţii etc. Este antiseptică (prin uleiul volatil), fiind folosită în infecţii cu localizări respiratorii, digestive (stomatite, gingivite, abcese dentare, enterocolite) şi genitale (leucoree). Îngrămădite, emoţiile pot genera, în timp, prin condensare, o acumulare energetică cu senzaţie de " nod în gât ", iar ulterior, în plan fizic, inflamaţie sau chiar tumori benigne (papiloame) ori maligne (dacă intervin şi traume afective intense, repetate, de lungă durată). Sublimarea energiei creatoare o face utilă în afecţiuni ginecologice (fiind estrogenă şi emenagogă prin uleiul volatil): leucoree, dar şi vaginită atrofică, dismenoree şi tulburări de flux menstrual (menometroragii, dar şi amenoree); trofică pentru uterul infantil, favorizează concepţia şi gestaţia; unii autori îi atribuie efect afrodiziac. Este antioxidantă prin acidul rosmarinic şi prin diterpene. Astringentă prin taninuri, este recomandată în enterocolite. Este utilizată şi în reumatism. Cetonele din uleiul volatil pot avea efecte neurotoxice (convulsii precedate de hipersalivaţie şi vărsături) prin acţiunea centrală. Sunt contraindicate la gravide (pot avea şi

efecte abortive; risc de malformaţii cardiace la făt) şi la copii.

Sânişoară

Saniculae europaeae rhizoma/herba — rizomul/partea aeriană a speciei Sanicula europaea L., fam. Apiaceae.

Conţine saponozide (cea mai mare cantitate în rizom: 6,6–11%; părţile aeriene: 1–4%; sanicula A şi B sunt principale, iar C şi D secundare), rezine, tanoizi, acizi cafeic, clorogenic şi rozmarinic, siringină, lipide, urme de ulei volatil, săruri minerale.

În uz atât extern, cât şi intern, poate ameliora durerile toracice (resimţite în piept sau intercostal) şi durerile lombare. Ca antiinflamatoare (prin rezine, posibil şi prin saponozide), antiseptică (ulei volatil), astringentă, cicatrizantă, (tanoizi), este utilă în hemoragii, iar în uz extern pentru plăgi. Ca antidiareică (fiind astringentă), este recomandată în diverse tipuri de diaree acută sau cronică: enterocolite, colon iritabil. Are efect tonic digestiv, stomahic şi aperitiv, fiind folosită în anorexie, dispepsie; în uz extern, este utilă în stomatite. Este recomandată în hemoptizii. De asemenea, este utilă în ameţeli.

Sânziene

Galii herba — partea aeriană înflorită de la Galium verum L. — sânziene galbene, Galium aparine L. = lipicioasă, Galium mollugo L. = sânziene albe, Galium cruciata (L.) Scop. = smântânică, fam. Rubiaceae.

Conţine iridoide (asperulozidă etc.), flavonozide, acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri: acid clorogenic), tanin, cumarine, acid citric, enzime, substanţe minerale.

Planta mai este cunoscută şi sub denumirea de drăgaică. Sânzienele sunt diuretice şi depurative. Sunt utilizate în afecţiuni urinare, reumatismale (inclusiv gută), cutanate (erupţii), retenţii hidrosaline. Au şi efecte antireumatice. Sunt astringente prin tanin. Fiind considerate afrodiziace, se folosesc pentru tratarea impotenţei. Sunt sedative şi antispastice. După unele surse, laxative şi antiseptice.

Saschiu

Vincae minoris herba — partea aeriană a speciei Vinca minor L., fam. Apocynaceae.

Conţine alcaloizi indolici (dominantă este vincamina), flavonoide, aminoacizi liberi, acizi liberi şi glicozidaţi, acid ursolic, tanin, β–sitosterol, ornol, alcani (triacontan = C30H62), carotenoide, enzime, alantoină, vitamină C, săruri minerale.

Saschiul are acţiune emetică, coronarodilatatoare, antigalactagogă, astringentă şi cicatrizantă prin tanin. Vincamina este vasodilatatoare, relaxând musculatura netedă din peretele arterelor — poate fi utilă în hipertensiunea arterială. Creşte circulaţia cerebrală, ameliorând rezistenţa la hipoxie a neuronilor, stimulează metabolismul neuronal; este folosită la vârstnicii cu diverse forme de insuficienţă circulatorie cerebrală, ischemie cerebrală, traumatisme craniocerebrale, sechele ale accidentelor vasculare cerebrale, tulburări circulatorii retiniene, tulburări circulatorii cohleovestibulare. Vincamina este şi hipoglicemiantă. Unii dintre alcaloizi au efect citostatic. Saschiul este contraindicat în: tumori cerebrale, în glaucom, sarcină.

Scai vânăt

Eryngii plani herba — partea aeriană a speciei Eryngium planum L., fam. Apiaceae.

Conţine saponozide triterpenice, oze (zaharoză, chestoză, ferulol etc.), substanţe minerale.

Scaiul vânăt are acţiune antispastică bronşică, expectorantă şi fluidifiantă a secreţiilor (datorită saponinelor), antiinflamatoare (tot prin saponine), temperantă, pacificatoare, dar şi antiseptică la nivel bronşic. Reface permeabilitatea normală a tractului respirator, facilitând libera circulaţie a aerului. Este utilizat în afecţiuni respiratorii. Acţionează favorabil în afecţiunile urinare, având efect diuretic.

Schinduf

Trigonellae semen — seminţele speciei Trigonella foenum–graecum L., fam. Fabaceae.

Seminţele conţin cantităţi foarte mici de ulei esenţial (în care s–au identificat 40 de compuşi aromatici, alături de n–alcani, sescviterpene, alcanoli şi lactone). Aroma dominantă este dată de sotolonă (o γ–lactonă hemiterpenoidă). Aroma seminţelor prăjite se datorează unui alt tip de compuşi heterociclici (pirazine). Pe lângă compuşii nevolatili, se mai găsesc glicozide furostanolice

(responsabile probabil de gustul amar), steroli, diosgenină, trigonelină (N–metil–piridiniu–3–carboxilat).

Este utilizat ca antidiabetic. Este folosit pentru creşterea masei musculare şi a masei corporale în general, pentru astenia fizică şi psihică; prin extensie, unele surse îl recomandă drept tonic sexual.

Schinel

Cardui benedicti herba — partea aeriană înflorită a speciei Cnicus benedictus L. = Carduus benedictus Steud., fam. Asteraceae.

Conţine principii amare sescviterpenice de tip germacranic (cnicină, benedictină etc.), acizi polifenol–carboxilici (ODP–uri), urme de ulei volatil, triterpene, fitosteroli, tanin, acizi graşi şi rezinici, alcool cerilic.

Tonifică şi mobilizează. Este tonic amar şi stomahic (prin lactonele sescviterpenice), coleretic / colagog (prin ODP–uri). Este folosit în anorexie, digestie lentă, afecţiuni hepatice şi biliare. De asemenea, este carminativ.

Este antimicrobian şi citotoxic. În uz extern, se foloseşte pentru arsuri, degerături, plăgi, ulceraţii.

Sclipeţi

Potentillae erectae/Tormentillae rhizoma/herba — partea subpământeană/supraterestră a speciei Potentilla erecta (L.) Räuschel = Potentilla tormentilla Necker, fam. Rosaceae.

Are patru petale (dispuse în cruce malteză) şi opt sepale, în loc de cinci şi, respectiv, zece cum are Potentilla reptans, şi tulpina erectă, spre deosebire de Potentilla reptans, care are tulpină târâtoare. Este bogată în taninuri mixte şi catehice (15–22%), alături de care conţine flavonozide, antocianozide, proantocianidoli, triterpene pentaciclice. Rizomul conţine un pigment roşu (roşu de tormentilă).

Planta mai este numită şi tormentilă. Este astringentă, antiinflamatoare, antihemoragică, fiind utilă în diaree, hemoragii, inflamaţii / ulceraţii ale pielii (plăgi, degerături) şi ale mucoaselor digestive (stomatite, gingivite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterocolite, fisuri anale, fistule anale), respiratorii superioare (faringite), genitale (leucoree).

Scorţişoară

Cinnamomi cortex, denumire sub care sunt incluse două produse: Cinnamomi ceylanici cortexşi Cinnamomi cassiae cortex— scoarţele obţinute de pe ramurile arborelui Cinnamomum ceylanicum Blume = Cinnamomum zeylanicum Nees şi, respectiv, Cinnamomum cassia Nees ex Blume = Cinnamomum aromaticum Nees, fam. Lauraceae.

Conţine ulei volatil (în care predomină aldehida cinamică, alături de alte aldehide aromatice, fenoli, alcooli aromatici, esteri, cumarine), tanin catehic (cinamtanin), proantocianidoli, diterpene; în Cinnamomi ceylanici cortex mai există rezine, glucide simple, amidon, mucilagii; în Cinnamomi cassiae cortex: cinzeilanină, derivaţi fenil–propanici de tip furano–furanic, heterozide mono– şi sescviterpenice, derivaţi flavanici (pe lângă proantocianidoli, oligomeri cu 4–6 unităţi).

Se consideră că are proprietăţi antiulceroase, datorate acidului 3–(2–hidroxi–fenil)–propanoic şi glicozidelor sale care au proprietăţi citoprotectoare sau casiozidei, cinamozidei şi unui derivat heterozidic al trimetoxifenolului. Are acţiune anticoagulantă. Este afrodiziacă şi emenagogă; se foloseşte în afecţiuni ginecologice: leucoree, vaginite, oligomenoree. Este utilizată în afecţiuni digestive: pioree alveolară,

aerocolie, colopatii spastice, colopatii fermentative (datorită acţiunilor antiseptică şi carminativă), enterocolite, dizenterii, febră tifoidă, parazitoze intestinale, amoebiaze. Efectul subtil de creştere a imunităţii şi de protecţie faţă de agresiuni externe se traduce, farmacodinamic, în acţiunea antiinfecţioasă, datorată uleiului volatil: antibacteriană puternică şi cu spectru larg (distruge aproximativ 98% din bacteriile patogene: coci Gram pozitivi, bacili Gram negativi), antivirală, antifungică (faţă de Candida şi Aspergillus, inclusiv faţă de suşele producătoare de aflatoxine; antiparazitară); este utilizată, cu eficienţă maximă sub formă de ulei volatil. Este utilă în infecţii respiratorii: bronşite, pleurite, viroze, inclusiv gripă. Este folosită în infecţii urinare cu bacili Gram negativi. Antipruriginoasă, analgezică, anestezică, se foloseşte extern în înţepături de insecte. Are efect tonic şi stimulant la nivel respirator, digestiv şi nervos; este simpaticotonică; se utilizează în afecţiuni neuropsihice: impotenţă, astenie, somnolenţă, depresie; extern, se foloseşte în loţiuni şi unguente antireumatice, hiperemiante, revulsive, stimulante; este contraindicată aplicarea pe piele a preparatelor cu ulei de scorţişoară la copii mai mici de 5 ani (este dermocaustică). Este folosită drept aromatizant şi drept condiment alimentar.

Scumpie

Cotini coggygriae folium/cortex — frunzele/scoarţa recoltate de la specia Cotinus coggygria Mill. = Rhus cotinus L., fam. Anacardiaceae.

Conţine taninuri elagice (constituentul principal), alături de flavone, gumi–rezine, substanţe amare.

Taninurile îi imprimă acestei plante proprietăţi astringente, hemostatice, cicatrizante şi antiseptice. Indicată, intern, în diaree, iar extern, pentru hemoroizi. Este recomandată în: gastrită, ulcer. Îndepărtează greaţa, previne vărsăturile şi creşte pofta de mâncare. Fiind febrifugă, este utilizată în boli febrile. Extern, se foloseşte pentru leziuni ale cavităţii bucale şi ale faringelui: stomatite, gingivite, faringite. Este preconizată în tratamentul incontinenţei urinare. Este benefică în afecţiunile hepatice.

Silur

Euphrasiae herba — partea aeriană de la Euphrasia officinalisL. = Euphrasia rostkoviana Hayne, fam. Scrophulariaceae.

Iridoide (aucubozidă, genipozidă, catalpol, luprozidă), flavone, taninuri catehice şi galice, proantocianidoli, acizi polifenolcarboxilici (cafeic, ferulic), ulei volatil, rezine, substanţe azotate (un alcaloid neidentificat, colină, aminoacizi), vitamine (niacină, riboflavină, tiamină, acid ascorbic), β–caroten, substanţe minerale (Fe, Mg, Mn, P, K, Na, Zn, Sn, Si, Al, Ca, Cr, Co), oligoelemente (seleniu).

Este utilă în afecţiunile oculare: conjunctivite, blefarite, traumatisme oculare recente. Având un minor efect cardiotonic (prin proantocianidoli), este utilă în formele uşoare de insuficienţă cardiacă. Aucubozida este considerată hepatoprotectoare, silurul fiind indicat în hepatite. Hipoglicemiantă, este utilă în diabet. Este antiinflamatoare prin iridoide; antiseptică şi decongestivă prin proantocianidoli şi taninuri. Stomahică prin iridoide, este recomandată în afecţiuni gastrice funcţionale: gastrite hipoacide etc.

Siminichie

Sennae folium et fructus (folliculi) — foliolele şi păstăile mai multor specii de Cassia: Cassia angustifolia Vahl., Cassia acutifolia Del. = Cassia senna L. şi Cassia obovata Coll.,

fam. Cesalpinaceae.

Conţine antracenozide (derivaţi de reol, emodol, aloeemodol, crisofanol: senozide, senidol, etc.), flavonozide, poliholozide acide, polioli, derivaţi naftalenici, fitosteroli, ulei volatil, ceruri, taninuri, săruri minerale, rezine cu proprietăţi iritante pentru mucoasa gastrică (şi, de aici, efect emetic).

Mai este cunoscută şi sub denumirea de senna. În doze de 0,5–2 g, are acţiune laxativă (fructele în special — se folosesc mai ales la copii) sau purgativă (acţiune mai drastică); este utilizată în diferite forme de constipaţie (acută, ocazională, cronică, rebelă la alte tratamente, prin pareză intestinală), dar şi pentru evacuarea intestinului în vederea unor investigaţii (colonoscopie, irigoscopie) ori a unor intervenţii chirurgicale pe colon.

Siminoc

Helichrysi flores — inflorescenţele speciei Helichrysum arenarium (L.) Moench, fam. Asteraceae.

Florile conţin ulei volatil, substanţe amare, flavonoide, taninuri, substanţe minerale.

Este depurativ, diuretic, coleretic, colagog. Este recomandat în afecţiunile biliare. De asemenea, în afecţiunile hepatice: hepatită, icter. Fiind stomahic, stimulează secreţia gastrică şi pancreatică, fiind util în diverse tipuri de dispepsie, meteorism. Îndepărtează viermii intestinali. Ca antiemetic, previne greaţa şi vărsăturile. Are efect antalgic. Este folosit în gută şi în reumatism. Este antiinflamatoare.

Slăbănog

Impatiens noli–tangere L., fam. Balsaminaceae.

Compoziţie chimică puţin studiată. Partea aeriană conţine substanţe amare, alcool cerilic, stigmasterine, trigliceride (palmitină, stearină), tanin, glucide simple (glucoză, fructoză), colină, acid fosforic, enzime.

Antiinflamator, hemostatic, este util, în uz intern şi extern, în hemoragii, leucoree, tumefacţii dureroase, dureri reumatice. Este recomandat şi în durerile de stomac. Fiind diuretic, este utilizat în: litiaza renală, litiaza vezicală, hematurie.

Fiind laxativ, este util în constipaţie; de asemenea, în hemoroizi, unde contribuie şi efectele antiinflamator şi hemostatic. Este antiinfecţios, antibacterian.

Soc

Sambuci flores — florile desprinse din inflorescenţe recoltate de la specia Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae.

Caracteristică este prezenţa heterozidelor cianogene. Mai conţine flavonozide, amine alifatice (imprimă mirosul greţos al florilor proaspăt recoltate), ulei volatil, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, ferulic, clorogenic liber şi glicozidat), acid malic, taninuri, saponozide, poliuronide, mucilagii, săruri minerale, vitamina C.

Florile de soc sunt expectorante (datorită saponozidelor) şi sudorifice, decongestive şi diuretice (datorită flavonozidelor, saponozidelor, acizilor polifenol–carboxilici şi nitratului de potasiu); de asemenea, sunt laxative. Sunt recomandate în obezitate datorită asocierii acţiunilor diuretică, diaforetică şi laxativă; aceeaşi asociere de efecte le recomandă şi ca depurativ, în sensul favorizării eliminării substanţelor toxice–reziduale din organism; ca diuretice, sunt folosite în retenţiile hidrosaline de diverse cauze (cardiace, renale etc.) şi în

afecţiunile urinare şi articulare. Combinaţia de efecte diaforetic (şi, prin aceasta, febrifug), antitusiv (prin sambunigrozidă), expectorant, emolient, antiseptic (prin compuşii volatili) şi, posibil, imunostimulator (prin poliholozide sau lectine) recomandă florile de soc pentru tratamentul virozelor respiratorii (rinite, faringite, laringite, traheobronşite, adenoviroze, gripă). Sunt considerate antalgice, utile în nevralgia de trigemen, sciatică, periartrita scapulohumerală; li se atribuie, de asemenea, acţiune maturativă, fiind utile în aplicaţii externe pentru furuncule, abcese; tot în aplicaţii externe, se folosesc pentru degerături, crize acute de gută, conjunctivite şi urcioare. Sunt galactagoge. Sunt emoliente prin mucilagii. Sunt folosite mai ales în patologia pediatrică: de la răceli banale (cu senzaţia tipică de nas înfundat) ori constipaţii, până la coşmaruri, pavor nocturn şi crize de astm bronşic (mai ales nocturne).

Florile de soc

(Sambucus nigra)

Infloreste in mai, vestind trecerea de la exuberanta primaverii la plenitudinea fierbinte a verii. Este un arbust de dimensiuni medii, a carui tulpina rasfirata are de regula trei-cinci metri, putand insa ajunge in cazuri rare si la zece metri inaltime. Scoarta si frunzele sale au un miros specific, destul de respingator, menit sa alunge vizitatorii nedoriti. Florile, in schimb, au aroma racoritoare, proaspata, foarte placuta. Socul este recunoscut, deopotriva in folclorul romanesc si european, drept planta de leac si planta magica. In satele din nordul Moldovei si din Ardeal, se spunea ca socul este ocrotit de catre duhuri. De aceea, el rareori

este lovit de trasnet, creste pe orice fel de pamant, pe florile sale nu se aseaza albina, si rareori este napadit de omizi sau de alti stricatori. Se mai spunea ca atingerea ramurilor sale este binefacatoare pentru cei bolnavi, dar nu trebuie sa dormi sub soc, mai ales daca este inflorit, pentru ca "cei din vant" te pot imbolnavi, suparati ca le-ai incalcat teritoriul. In Anglia si in Scandinavia, era considerata o mare greseala sa tai un soc, mai ales daca era batran, pentru ca in ramurile sale si-ar avea salas tot felul de duhuri ale naturii, care cand se intorc pe inserat acasa si isi gasesc locuinta distrusa, se razbuna teribil pe faptas. Nenumarate mituri si legende exista despre soc, din Orientul Mijlociu si pana in nordul Europei si al Africii, limitele imensului sau areal. La aceste mituri stravechi tinde sa mai adauge cateva si... stiinta moderna, cercetarile din ultimii 15 ani facute in tari cum ar fi Germania, Elvetia, Israel, Polonia, Serbia sau Statele Unite scotand in evidenta proprietatile medicinale uluitoare ale socului. In anii trecuti, ne-am ocupat indeaproape de efectele fructelor sale, pentru ca in cele ce urmeaza sa cunoastem exceptionalele calitati vindecatoare ale florilor de soc.

Florile de soc

Se culeg in zilele lipsite de umezeala si, pe cat posibil insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil, intr-un saculet sau intr-o sacosa in care sa patrunda aer, pentru ca altfel se vor incinge si se vor strica foarte rapid. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie. Ele constituie materia prima pentru cateva preparate medicinale foarte eficiente:

REMEDII DIN FLORI DE SOC

Pulberea

Se obtine prin macinarea fina, cu rasnita electrica de cafea, a florilor uscate ale plantei. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 2 saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol.

Tinctura

Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, in borcanul inchis ermetic, dupa care lichidul se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza din acest remediu de patru ori pe zi, cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 lingurite de flori de soc maruntite la macerat, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se cca un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si spalaturi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste de regula doar ca remediu de urgenta, pentru efectul sudorific, febrifug si antitusiv, deoarece prin oparirea plantei se pierd in mare parte celelalte calitati terapeutice ale florilor de soc. Infuzia fierbinte se prepara prin oparirea unei lingurite de planta uscata si maruntita cu o cana (250 ml) de apa clocotita, dupa care se lasa la infuzat vreme de 10-15 minute, se filtreaza si se consuma cat mai calda posibil.

Uleiul de flori de soc

Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de flori de soc, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se inchide borcanul ermetic, se lasa florile sa macereze vreme de doua saptamani, dupa care lichidul se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. De regula, se foloseste ca solutie de masaj, pentru persoanele cu pielea uscata.

Cataplasma cu flori de soc

O mana de flori maruntite de soc se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 grade Celsius). Se aplica apoi direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Tratamente interne

Infectia gripala (raceala) - in urma cu cinci ani, o comisie guvernamentala germana de control a eficientei plantelor medicinale, cunoscuta in lumea medicala sub denumirea de "Comisia E", a conchis, dupa studii amanuntite, ca florile de soc sunt un ajutor de incredere in combaterea rinitei, a faringitei, a laringitei sau a bronsitei produse de infectia cu virusi gripali din grupele A sau B. Administrarea de pulbere de soc, 4 doze a cate 3-5 grame pe zi, amplifica rapid raspunsul sistemului imunitar la agresiunea virusilor, combate inflamatia mucoaselor, reduce durerile de cap si durerile

musculare, amplifica tonusul psihic. Cel mai bun moment pentru administrarea socului este debutul infectiei, cand apar primele simptome - usturime in gat, senzatie de iritatie nazala, usoare dureri de cap.Febra - se administreaza infuzia fierbinte de flori de soc, cate o jumatate de cana, de 2-3 ori pe zi. Dupa administrare, se va remarca pentru cateva minute mentinerea temperaturii ridicate a corpului, apoi socul va avea o actiune asemanatoare cu a aspirinei, producand vasodilatatie si o transpiratie puternica, timp in care, gradat, temperatura corpului va scadea. Este un remediu foarte eficient si, spre deosebire de febrifugele de sinteza, nu deprima sistemul imunitar si nu "incurca" mecanismul febrei, care (in anumite limite) este cat se poate de benefica, fiind un mijloc natural de aparare a corpului impotriva infectiei.

�

Sinuzita si bronsita - se administreaza infuzia combinata de flori de soc, cate 3 cani pe zi, in cure de 14 zile, cu o saptamana de pauza. Suplimentar, se aplica pe frunte sau, dupa caz, pe piept comprese cat mai calde posibil cu infuzie combinata de soc (se pune deasupra compresei un bidon cu apa cat de fierbinte putem suporta). Principiile active din florile de soc reduc inflamatia cailor respiratorii, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, amplifica local capacitatea

naturala de lupta a organismului impotriva infectiei. De asemenea, florile de soc au o actiune foarte interesanta de prevenire si de combatere a excesului de mucus din organism, mai ales de pe caile respiratorii.Tulburarile nervoase induse de medicatia psihotropa - un studiu facut in Serbia a pus in evidenta faptul ca florile de soc administrate in paralel cu medicamente cu actiune sedativa asupra sistemului nervos central, cum ar fi fenobarbitalul sau morfina, reduc spectaculos efectul acestora. Mai mult, dupa ce se intrerupe administrarea acestor medicamente pentru o perioada, tratamentul cu flori de soc ajuta la revenirea mai rapida a activitatii nervoase la normal. Cercetari in curs de desfasurare urmaresc sa puna in evidenta si o capacitate a principiilor active din florile de soc de a reduce dependenta de anumite sedative de sinteza. Se foloseste pulberea de flori de soc, din care se ia cate o lingurita (3-5 grame), de trei ori pe zi. O cura dureaza maximum o luna si jumatate, dupa care se face o pauza de trei saptamani.Colesterol - spre deosebire de alte remedii, socul nu determina scaderea valorilor colesterolului, ci impiedica intr-o buna masura oxidarea sa in organism, proces care duce la aparitia depunerilor de pe artere, la boli cardiace si vasculare grave. Se administreaza infuzia combinata de soc, cate 2-3 cani pe zi, in cure de 4 saptamani, cu 2 saptamani de pauza.Constipatie, digestie dificila - se administreaza pulberea de flori de soc, cate o lingurita, cu 10 minute inainte de a manca. Florile de soc stimuleaza peristaltismul digestiv in general si pe cel intestinal in special, fiind de ajutor mai ales persoanelor sedentare, cu probleme de digestie, avand o

eficienta speciala pentru combaterea atoniei digestive.Reumatism - se fac, pe o perioada de 3 saptamani, cure in care se administreaza cate un litru de infuzie combinata de flori de soc pe zi. Are efecte depurative, antiinflamatoare articulare si ajuta la combaterea proceselor degenerative. De asemenea, ajuta la eliminarea uratilor din organism, fiind un ajutor pretios in caz de guta.Prevenirea infectiilor renale si urinare - persoanele ce se confrunta frecvent cu afectiuni cum ar fi nefrita, pielonefrita sau cistita vor face de doua ori pe an, la trecerile de la sezonul cald la sezonul rece si viceversa, o cura de 2 saptamani cu infuzie combinata de flori de soc. Un litru din aceasta infuzie consumat zilnic stimuleaza puternic activitatea rinichilor, marind diureza, amplificand imunitatea locala,ajutand chiar la prevenirea formarii nisipului si a pietrelor la rinichi.Intinerirea organismului - un experiment care a avut loc in Elvetia a avut drept subiect efectele florilor de soc asupra persoanelor de varsta a doua si a treia. La acest studiu au participat 207 persoane, barbati si femei, carora li s-au administrat, vreme de o saptamana, cate 9-15 grame de flori de soc pe zi, sub forma de extract apos (infuzie combinata) sau de pulbere. Studiul a fost condus de medicul Brunhil Zechelius, de la "Institutul National de Nutritie Stiintifica" din Elvetia, care a remarcat, la peste 90% din participanti, rezultate pozitive. Cele mai clare efecte au fost cele de reducere a greutatii corporale, pe seama eliminarii excesului de apa si a anumitor toxine din organism, normalizarea tensiunii arteriale, imbunatatirea digestiei si a eliminarii. Un

alt efect spectaculos al acestui experiment a fost imbunatatirea memoriei si a capacitatii de concentrare a participantilor, multi dintre ei relatand ca, in buna masura, le-au revenit facultatile intelectuale "din tinerete". Un alt rezultat exceptional al acestui tratament intensiv de reintinerire a fost redobandirea tonusului psihic, participantii remarcand o stare de optimism si de vioiciune in urma tratamentului, de doar 7 zile, cu flori de soc.

Tratamente externe

Degeraturi - zonele afectate vor fi inmuiate in infuzie rece de soc, vreme de 10 minute, apoi se aplica o cataplasma calduta cu flori de soc, care se tine minimum o ora. Principiile active din florile de soc ajuta la restabilirea circulatiei si la regenerarea celulara din zonele afectate.Arsuri solare - se intinde pe piele uleiul de flori de soc, care are efecte calmante si ajuta la refacerea tegumentelor. Anumite studii de laborator arata o posibila actiune anti-mutagena a socului, care ar ajuta la prevenirea cancerului de piele, dupa expunerea excesiva la radiatiile solare.Arsuri de gradele 2 si 3 pe suprafete mici - se dezinfecteaza zona afectata cu tinctura de flori de soc, apoi se pun comprese cu infuzie combinata de flori de soc. Vindecarea va fi mult mai rapida si cicatricele vor fi mai reduse ca dimensiuni.Dureri de gat - se face gargara de trei ori pe zi cu infuzia combinata de flori de soc. Are efecte de stimulare a imunitatii locale si antiinfectioase, ajuta la eliminarea secretiilor in exces, fiind de ajutor si in tratamentul tusei umede.

Precautii si contraindicatii la administrarea florilor de soc

Florile de soc, la fel ca toate produsele pe baza de soc, sunt contraindicate pe perioada sarcinii si a alaptarii. De asemenea, administrarea socului se va face sub supraveghere medicala, in cazul persoanelor care iau laxative si diuretice de sinteza. In general, persoanele cu predispozitie alergica vor lua la inceput doze mici de soc, iar in cazul in care apar iritatii pe piele, dificultati in respiratie, curgerea nasului sau a ochilor, administrarea acestei plante se va intrerupe. Aceeasi masura va fi luata in cazul persoanelor cu sensibilitate digestiva, daca apar diaree, crampe abdominale, greata. Copiilor sub 12 ani li se vor administra cu prudenta, in doze reduse de 2-4 ori, produse pe baza de flori de soc, intrerupandu-se tratamentul daca apare una din simptomele sus-mentionate.

FRUMUSETE

Pielea uscata, cu tendinta de crapare - mai ales in sezonul rece, dar si in perioadele cu vant si aer uscat, se va face masaj pe tot corpul cu ulei de flori de soc. Ideal ar fi ca acest tratament sa se faca odata la 7 zile. Eficienta maxima se obtine cand este aplicat la o jumatate de ora dupa baie.Pielea imbatranita - se trateaza de asemenea cu masaj cu ulei de soc. Se recomanda in mod special pentru pielea de pe picioare si de pe maini, care are cele mai puternice tendinte de uscare si de formare a unor straturi rugoase. Pentru

portiunile de piele mai grasa, cu tendinta de pletora, se recomanda compresele cu infuzie combinata de soc.

Sor–cu–frate

Melampyrum bihariense A.Kern., Scrophulariaceae.

Nu am putut găsi informaţii despre utilizarea terapeutică a acestei plante. Mesajul ei subtil este însă atât de important pentru mai toţi oamenii, încât am preferat să–l expunem, chiar dacă nu îi putem găsi şi corespondente biochimice şi farmacodinamice.

Sovârv

Origani herba — partea aeriană a speciei Origanum vulgare L., fam. Lamiaceae.

Conţine ulei volatil (constituenţi principali: fenoli monoterpenici, în primul rând carvacrol; fenol metil–eteri ş.a.), taninuri, flavone, antociani, triterpene pentaciclice (acid ursolic şi oleanolic), acid cafeic, substanţe amare, săruri minerale.

Sovârvul este utilizat pentru tulburări funcţionale, dar şi pentru afecţiuni organice (mai ales infecţioase) ale tuturor celor trei tracturi ale organismului: respirator, digestiv, urogenital. Sovârvul are efect tonic general, imprimat de fenolii monoterpenici (compuşi cu acţiune electropozitivantă). Are efect diuretic — este utilizat în afecţiuni urinare: colici renale, cel mai adesea satelite unei litiaze renale. Are efect antispastic (respirator, digestiv, urinar) şi sedativ asupra sistemului nervos central, în particular asupra centrilor respiratori din trunchiul cerebral; de aceea, este utilizat în stările de nervozitate, inclusiv asociate cu tulburări somatoforme respiratorii (tuse psihogenă, tuse spastică, astm bronşic) sau digestive (diverse variante de dispepsie funcţională şi de colon iritabil). Sovârvul are efect antiseptic, uleiul său volatil fiind unul dintre cele mai importante antiinfecţioase, utilizat în bolile respiratorii (rinite, faringite , otite, amigdalite, viroze, tuse persistentă, bronşite, acutizări infecţioase ale astmului), digestive (enterocolite) şi urogenitale (infecţii urinare); amplificarea focului digestiv se traduce prin efectul stomahic, care îl face util în afecţiuni digestive: simptome dispeptice, tulburări de motilitate digestivă, gastrite, colici, colopatii spastice, colopatii de fermentaţie, colopatii de putrefacţie; în plus, poate ameliora durerile de dinţi. Unele surse menţionează utilizarea în aplicaţii locale ca emolient, antipruriginos sau trofic–protector la nivel cutanat.

Splinuţă

Solidaginis summitates — somităţile înflorite ale speciei Solidago virga–aurea L. fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil, saponozide triterpenice, substanţe amare diterpenice, compuşi sescviterpenici (azulene), taninuri catehice, acizi polifenol–carboxilici (ODP–uri: cafeic, clorogenic), flavonozide, cumarine, poliholozidele F1 şi F2 (fructani), heterozide ale saligenolului.

Astringentă, antidiareică, antihemoragică, cicatrizantă prin taninuri; ca antiseptică şi astringentă se foloseşte pentru tratarea leziunilor ulcerative, infectate sau nu, de la nivelul pielii (plăgi) sau mucoaselor, mai ales digestive: leziuni ale cavităţii bucale (afte, stomatite, dar şi în nevralgii dentare), în sindroamele diareice de diverse cauze (enterocolite), inclusiv când se asociază cu hemoragii intestinale (dizenterie etc.); ca astringent (antihemoragic şi cicatrizant), în metroragii. Antiinflamatoare prin saponozide, azulene şi derivaţi ai saligenolului; heterozidele saligenolului au şi efecte antipiretice, analgezice şi antiagregante plachetare. Este imunomodulatoare (prin poliholozide) şi antiseptică. Expectorantă prin saponozide, este utilă în afecţiunile respiratorii; intervine probabil şi efectul antiseptic. Diuretică prin flavonozide şi saponozide; este utilizată în retenţiile hidrosaline, în afecţiunile urinare (litiază urinară,

infecţii urinare — este şi antiseptică) şi reumatismale.Coleretică şi colagogă prin ODP–uri, este utilă în afecţiunile biliare.

Strugurii ursului

Uvae ursi folium — frunzele de la Arctostaphylos uva–ursi (L.) Spreng. = Arbutus uva ursi L., fam. Ericaceae.

Conţine arbutozidă şi derivaţi, hidrochinonă, tanin galic, flavone, saponine triterpenice (uvaol, acid ursolic, acid oleanolic), acizi organici (formic şi chinic).

Planta are efect antiseptic urinar prin arbutozidă şi prin derivaţii ei. În plus, este antiinflamatoare prin saponine. Datorită proprietăţilor diuretice (prin flavone şi saponine) şi antiinfecţioase (arbutozidă), se utilizează în inflamaţiile urogenitale, mai ales de cauză infecţioasă (cistite, pielonefrite, uretrite, leucoree), ca şi în hematurii de cauză inflamatoare, infecţioasă sau iritativă (litiază urinară); pentru alcalinizarea urinei, se administrează concomitent bicarbonat de sodiu: ca antilitiazic, este util în litiaza biliară şi în litiaza urinară, iar ca diuretic în suferinţe articulare (artroze, gută). Astringentă, antidiareică şi hemostatică prin taninuri, este utilă în inflamaţii ale tractului digestiv: enterocolite.

Sulfină

Meliloti herba — partea aeriană a speciei Melilotus officinalis L., fam. Fabaceae.

Conţine cumarine, saponozide triterpenice pentaciclice, flavone, alantoină, acid alantoic, colină, poliholozide (mucilagii), tanin, acizi fenolici.

Are efect fluidifiant şi chiar anticoagulant, cu creşterea debitului venos şi limfatic şi îndepărtarea stazei; sulfina este utilizată mai ales pentru suferinţele venoase (varice, tromboflebite — acţionează atât prin creşterea rezistenţei peretelui venos, cât şi ca anticoagulant) şi consecinţele acestora (insuficienţă venoasă cronică — favorizează reducerea edemului cronic prin creşterea drenajului venos şi limfatic; scade fragilitatea capilarelor suprasolicitate de presiunea crescută în condiţii de insuficienţă venoasă). Scade permeabilitatea capilară prin cumarine şi taninuri. Este sedativă, fiind folosită, atât intern, cât şi extern (sub formă de băi), în stări de agitaţie, insomnie. Ca diuretică (prin flavone şi saponozide), este recomandată pentru eliminarea excesului hidrosalin şi în suferinţele urinare (infecţii/inflamaţii urinare, litiază urinară); în plus, este utilă şi în infecţiile genitale (uretrite). Ca antispastică (probabil prin cumarine şi/sau flavonoide), este utilizată în tulburările funcţionale digestive; ca sedativă,

detensionantă şi antiinflamatoare, este utilă, sub formă de băi, în algiile musculo–tendinoase asociate unor stări de încordare şi suprasolicitare (uneori denumite fibromialgie). Este antiinflamatoare prin alantoină; unele surse îi atribuie şi acţiune antiseptică. Vasodilatatoare (prin colină) şi diuretică, are efect hipotensiv, fiind utilă în hipertensiune. Stimulează sistemul macrofagic mononuclear, crescând activitatea enzimelor proteolitice ale macrofagelor. Creşte sinteza de ARN, favorizează regenerarea hepatocitelor — este folosită în suferinţele hepatice cronice ca hepatoprotector. La nivelul tractului respirator, este valorificată mai ales ca antiinflamator (în administrare atât internă, cât şi externă), în faringite, amigdalite, laringite, traheite. Este utilă în afecţiunile articulare (artroze, gută), atât intern, cât şi extern, sub formă de băi sau de aplicaţii pe articulaţiile dureroase. Ca astringentă, antiinflamatoare, cicatrizantă, reepitelizantă, antimicrobiană, vindecă leziunile mucoasei bucale (glosită, afte, abcese dentare, gingivite), gastrice (ulcer, gastrită); intestinale (enterocolite). Ca antiinflamatoare şi astringentă, facilitează vindecarea leziunilor cutanate: răni, contuzii, ulceraţii, abcese, furuncule.

Suliman

Ajugae herba — partea aeriană a speciei Ajuga genevensis L., fam. Lamiaceae.

Conţine iridoide (aucubozidă), peste 15% taninuri, ulei volatil, oze, probabil şi antocianozide (ţinând cont de culoare) şi acizi polifenol–carboxilici. Asemănătoare botanic, chimic şi farmacodinamic cu Ajuga reptans L., fam. Lamiaceae (), care conţine iridoide (aucubozidă, ajugol), antocianozide (heterozide ale cianidolului şi ale delfinidolului), 15% taninuri, acizi polifenol–carboxilici (acid rosmarinic), ulei volatil, rezine, oze, substanţe minerale.

Este recomandată, extern, în afecţiuni cutanate: răni, arsuri, ulceraţii, erizipel. Tot extern, este utilă şi în faringite. Este antiseptică prin uleiul volatil. Prin taninuri, este astringentă, cicatrizantă, vulnerară, antidiareică, hemostatică. Se utilizează în diareea de diverse cauze, mai ales inflamatoare, inclusiv infecţioase (enterocolite). Extern, este utilă în afecţiuni urogenitale, leucoree în primul rând. Extern, este folosită în hemoroizi. Este indicată în afecţiuni respiratorii. Planta este antiinflamatoare (prin iridoide) şi sedativă (prin uleiul volatil); se foloseşte în inflamaţii urogenitale, digestive, respiratorii, cutanate. Ajuga reptans este considerată utilă în afecţiuni inflamatoare

respiratorii: bronşite, astm, pneumonii.

Sunătoare

Hyperici herba — partea aeriană a speciei Hypericum perforatum L., fam. Hypericaceae.

Conţine naftodiantrone (hipericina — componentul activ principal de culoare roşie–violetă — ş.a.) localizate în punctele negre (pungile secretorii) de pe petale şi frunze, diantrone şi antranoli, ulei volatil localizat în pungile secretorii ale petalelor şi frunzelor (este constituit din a–pinen şi cadinen), alcani, alcanoli, triterpene şi steroli; flavonozide; epicatecol; proantocianidoli; acizi fenol–carboxilici (cinamic, cafeic, clorogenic); carotenoide; vitamina C; derivaţi prenil–floroglucinolici (hiperforină şi adhiperforină); xantone; colină; rezine; substanţe minerale. Culoarea roşie a uleiului şi fluorescenţa sunt date de flavone, xantone şi de naftodiantrone.

Este cicatrizantă (prin flavone, tanin şi carotenoide), antalgică, chiar antinevralgică, antipruriginoasă (prin ulei volatil), antiinflamatoare, dar şi fotosensibilizatoare (prin hipericină şi derivaţii ei), antihemoragică; unii autori consideră că acţiunile antiinflamatoare şi cicatrizantă sunt rezultatul proprietăţilor antioxidante şi antimicrobiene ale

hiperforinei şi ale analogilor ei; efectele astringent, antiinflamator, antihemoragic favorizează vindecarea leziunilor inflamatoare / ulcerative (cu pierdere de substanţă) de la nivelul tegumentelor şi al mucoaselor (mai ales digestive, dar şi respiratorii şi urogenitale); sunătoarea este remediul de elecţie când aceste afecţiuni sunt însoţite de dureri de mare intensitate, dar au şi un important determinism psihic de tip depresiv–anxios, care amplifică şi este amplificat de componenta hiperalgică. Favorizează vindecarea leziunilor cutanate: ulceraţii, inclusiv ulcerul varicos, arsuri şi, în general, orice tip de plăgi. Este recomandată în afecţiuni digestive: stomatite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, enterite, colite, inclusiv colită ulceroasă, hemoroizi, leziuni perianale. Este utilă în bronşite. Antidepresivă şi euforizantă (prin inhibarea MAO şi/sau a COMT de către hipericină sau de către flavone şi xantone), este utilă pentru cei cu manifestări depresive, dublate de reacţii neurovegetative. Este diuretică (prin flavone) şi coleretică / colagogă (prin acizii cafeic şi clorogenic), fiind utilă în afecţiunile biliare (colecistite etc.). Datorită flavonelor, are acţiune capilaro–protectoare. Este antimicrobiană faţă de stafilococul auriu prin hiperforină şi ulei volatil; datorită hipericinei este antivirală faţă de retrovirusuri, inclusiv HIV–1, virusuri gripale şi herpetice.

Susai pădureţ

Myceli herba — partea aeriană a speciei Mycelis muralis (L.) Dumort, fam. Asteraceae.

Compoziţie chimică nestudiată.

Planta mai este cunoscută şi sub denumirea de lăptuci. Planta este utilizată, în medicina populară, pentru gastrită, ulcer. În uz extern, este folosită pentru cicatrizarea rănilor şi pentru atenuarea suferinţei musculare posttraumatice.

Şofrănel

Carthami tinctoriae flores — florile speciei Carthamus tinctoriusL., fam. Asteraceae.

Conţin flavonoide (cartamină ş.a. care le imprimă culoarea galbenă şi proprietăţile tinctoriale).

Expectorant şi behic, este recomandat pentru tuse, inclusiv

tusea astmatică şi tusea convulsivă. Este util în virozele respiratorii. Este antiinflamator; unele surse îl recomandă în afecţiuni hepatice. Este diuretic şi diaforetic. Este imunostimulator şi bacteriostatic. Este cicatrizant – facilitează vindecarea rănilor.

Ştevie

Rumicis patientiae folium— frunzele speciei Rumex patientia L., fam. Polygonaceae.

Frunzele de ştevie conţin antrachinone (crisofanol, emodol), taninuri, vitamina C, săruri minerale (de Ca, K, Fe, Mg), acizi organici (tartric, oxalic).

Încălzitoare şi purificatoare este deopotrivă laxativă şi astringentă. Antrachinonele le imprimă proprietăţi laxative / purgative. Prin taninuri, este astringentă, cicatrizantă, hemostatică, antiseptică, tonică (asupra ţesuturilor parietale, atât musculare, cât şi epiteliale), fiind recomandată când sunt slăbite structurile de rezistenţă (musculatura peretelui abdominal — hernie — sau a organelor interne: uter, tub digestiv) sau structurile de apărare/izolare faţă de mediu: când barierele epiteliale sunt lezate, cu apariţia unor soluţii de

continuitate (ulceraţii, răni), hemoragii, inflamaţii (respiratorii, digestive, urogenitale), inclusiv de cauză infecţioasă. Ca astringentă şi antiseptică, este utilă în afecţiuni cutanate: stafilococie, impetigo, erizipel, abcese, plăgi. Este utilă în menometroragii. Este recomandată în diabet; fiind purgativă, este utilă în atonia colonică, generatoare de constipaţie. Este utilă în vulvovaginite, leucoree. Ştevia este diuretică, purgativă, depurativă. Este recomandată în hemoptizii, laringite. Este utilă în enterocolite, hemoroizi. Este utilă în afecţiunile gastroduodenale, atât ca astringentă (în ulcerul gastric şi în ulcerul duodenal), cât şi ca stomahică şi antiemetică (în atonia gastrică, manifestată prin senzaţie de greutate în stomac, greaţă şi vărsături). Prin efectul tonic hepatic, sunt utile în afecţiuni hepatice: hepatită, insuficienţă hepatică. Fiind remineralizantă, tonică, ştevia este utilă în scrofuloză, tuberculoză, scorbut.

Talpa gâştei

Leonuri herba — partea aeriană a speciei Leonurus cardiaca L., fam. Lamiaceae.

Conţine substanţe amare (lactone) cu structură diterpenică furanică, iridoide, heterozide cardiotonice bufadienolidice, steroli, saponozide, flavonoide, taninuri, acizi polifenolcarboxilici (ODP–uri), alcaloizi (leonurină, stahidrina), ulei volatil, rezine, acizi flavonici şi alţi acizi organici, vitaminele A, C, E, substanţe minerale.

Are efect antispastic bronşic; se utilizează în afecţiunile respiratorii organice sau funcţionale, manifestate prin dispnee/bronhospasm: astm bronşic, dispnee funcţională. Corespunzător, în plan fizic, are acţiune liniştitoare generală, asupra sistemului nervos central, ca şi asupra inimii şi a stomacului; este sedativă şi antispastică prin iridoide; este utilizată în tulburările nevrotice, în particular în cele anxios–depresive, mai ales când apar fenomene de somatizare (numite şi distonii neurovegetative), în special cardiovasculare, dar şi respiratorii şi digestive (mai ales gastrice); de asemenea, în tulburările de menopauză (are şi un efect uterotonic, probabil prin leonurină). Extern, este cicatrizantă, antiinflamatoare şi antiseptică, fiind folosită în aplicaţii la nivelul rănilor, contuziilor, arsurilor. Are efect cardiotonic (prin glicozidele tonicardiace, posibil şi prin lactonele diterpenice), vasodilatator coronarian şi periferic, hipotensiv, antiaritmic şi sedativ; este recomandată în afecţiunile cardiovasculare organice (cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă) şi funcţionale (palpitaţii, angor funcţional, salturi tensionale,

acrocianoză). În aplicaţii externe, se foloseşte şi pentru dureri reumatice. Are acţiune diuretică prin flavonozide şi saponozide; unele surse recomandă utilizarea în afecţiuni ale prostatei.

Tarhon

Dracunculi herba et aetheroleum — partea aeriană înflorită şi uleiul volatil de la Artemisia dracunculus L., fam. Asteraceae.

Compuşii aromatici de tip fenol–metil–eteri sunt principalul constituent al uleiului volatil. Conţine, de asemenea, cumarine.

Are acţiune antialergică şi antiinfecţioasă: puternic antivirală, antibacteriană. Este carminativ şi antispastic de tip parasimpaticolitic, datorită compuşilor volatili; este utilizat pentru tulburări digestive: aerofagie, aerocolie, flatulenţă, colici, colopatie spastică, colopatie de fermentaţie. Pentru acţiunea diuretică este recomandat în diferite forme de retenţie hidrosalină: în afecţiuni cardiace, renourinare, hepatice, inclusiv în diverse tipuri de ascită. Are o savoare particulară, legată de compuşii volatili, tarhonul fiind folosit drept condiment în anorexie şi pentru a da gust mâncărurilor în cadrul regimului hiposodat. Creşte

pofta de mâncare. Stimulează funcţia digestivă — amplifică focul digestiv, mai ales la nivelul stomacului; este util în hipotonia/hiposecreţia gastrică. Este util în tulburările neurovegetative cu fond psihic. Exercită acţiuni antalgice şi antiinflamatoare. Este folosit pentru dureri diverse: dureri reumatice, nevralgii, inclusiv sciatică, dismenoree, dureri premenstruale, dureri gastrice, dureri intestinale, dureri de cap, dureri de dinţi.

Tătăneasă

Symphyti radix — rădăcina speciei Symphytum officinale L. = Symphytum consolida Gueldenst. ex Ledeb., fam. Boraginaceae.

Conţine alantoină, carotenoide, taninuri catehice, compuşi fenol–carboxilici (acid cafeic şi clorogenic), compuşi triterpenici, aminoacizi, urme de ulei volatil, mucilagii, alcaloizi (simfitocinoglosina, consolicina, consolidina, cinoglosina şi o serie de necine nesaturate).

Este cicatrizantă, antiinflamatoare, emolientă (prin alantoină, carotenoide, taninuri catehice, compuşi triterpenici şi mucilagii); este utilizată în afecţiuni inflamatoare mai ales cu prezenţa unor soluţii de continuitate şi cu pierderi de sânge (eroziuni, ulceraţii, ulcere) la nivelul mucoaselor (mai ales

digestive, dar şi respiratorii şi urinare), semimucoaselor sau tegumentelor; decoctul şi tinctura preparate din rădăcinile de tătăneasă proaspete sau uscate se folosesc sub forma compreselor sau pentru prepararea unguentelor, care se aplică extern în diverse traumatisme, nevralgii, hematoame şi, mai ales, pentru fracturi, favorizând formarea calusului. Este antihemoragică prin taninuri. Este utilă în afecţiunile digestive: stomatite, parodontoze, faringite, gastrite, duodenite, ulcer gastric, ulcer duodenal, hemoragii digestive. Datorită taninurilor este utilă în enterocolite (fiind antidiareică) şi în hemoroizi, mai ales sângerânzi. În uz extern, se utilizează pentru diferite alte tipuri de leziuni cu sau fără soluţii de continuitate şi sângerare la nivelul tegumentului (contuzii, răni, arsuri, fisuri, inclusiv fisuri anale, excoriaţii, eczeme, psoriazis, şi chiar cancer de piele), inclusiv în cele din cadrul suferinţelor venoase (tromboflebite — ulcer varicos) sau arteriale (arterită). Este recomandată în gută şi în spondilita anchilozantă; în aplicaţii externe, unii autori o menţionează pentru suferinţele articulare: artroze, artrite, entorse, luxaţii. Este expectorantă fiind folosită şi în afecţiuni respiratorii (bronşite), mai ales însoţite de hemoptizii. Fără a fi un produs frecvent folosit în afecţiunile urinare, se poate fructifica efectul cicatrizant mai ales al alantoinei. Unele surse o menţionează ca remediu în cancer cu diverse localizări; efectul antitumoral se datorează alcaloizilor. Alcaloizii simfitocinoglosina, cinoglosina, consolicina, consolidina au acţiune paralizant centrală, iar necinelor li se

atribuie proprietăţi hepatotoxice şi cancerigene.

Teci de fasole

Phaseoli fructus sine seminibus — păstăile lipsite de seminţe ale speciei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae.

Conţin aminoacizi (arginină, asparagină, tirozină, triptofan, betaină, lizină ş.a.), vitamina C, acid silicic şi fosforic, săruri minerale, cca. 50% hemiceluloză.

Tecile de fasole sunt diuretice şi depurative; ca diuretice, sunt utile în eliminarea excesului de sare şi apă din organism, manifestat sau nu ca edeme (de diferite cauze: renale, cardiace — unele surse le atribuie şi efect tonicardiac — etc.), în afecţiuni urinare (în care intervine şi efectul antiseptic urinar: sunt utile în infecţii/inflamaţii urinare) şi în cele reumatismale (artroze, gută); acţiunea depurativă (de favorizare a eliminării substanţelor toxice reziduale din mediul intern al organismului) face util acest produs în afecţiunile cutanate (acnee, furunculoză) şi în cele metabolice: diabet (mai ales conex cu efectul antidiabetic), gută (în cooperarea cu efectul uricozuric), obezitate, ateroscleroză. Au acţiune antidiabetică. Prin conţinutul de aminoacizi şi săruri, tecile de fasole sunt

nutritive, energizante, remineralizante.

Tei

Tiliae flores — flori (inflorescenţele cu sau fără bractee) recoltate de la diverse specii din genul Tilia: Tilia tomentosa Moench. = Tilia argentea Desf. = Tilia alba W. et K. = tei alb, Tilia cordata Mill. = Tilia europaea L. = Tilia parvifolia Ehrh. = tei roşu, Tilia platyphyllos Scop. = Tilia grandifolia Ehrh. = tei mare, fam. Tiliaceae.

Conţine mucilagii, flavonozide, proantociani; taninuri galice şi catehice; ulei volatil (mirosul plăcut este imprimat de farnesol); triterpene pentaciclice; cumarine; floroglucinol.

Florile de tei au efect emolient (mucilagii) şi antiinflamator (triterpene), care, alături de acţiunile expectorantă şi behică, diaforetică (farnesol), febrifugă şi imunostimulatoare (poliholozide) sunt utilizate mai ales în afecţiuni respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronşită, astm bronşic, tuse de diverse cauze, viroze respiratorii). Sunt antispastice (prin flavone) şi sedative (prin farnesol acetilat), florile de tei regenerează psihic şi mental, fiind utile în tulburările neuropsihice (nevroze, anxietate, insomnie, agitaţie), inclusiv cu manifestări somatoforme: tulburări de motilitate biliară, simptome cardiace (palpitaţii, dureri

precordiale, dispnee), cefalee (inclusiv migrene). Fiind şi diuretice, sunt utile în afecţiunile urinare (mai ales când există un fond de agitaţie şi insomnie şi/sau o afecţiune respiratorie asociată).

Traista ciobanului

Bursae pastoris herba — partea aeriană a speciei Capsella bursa–pastoris (L.) Medik., fam. Brassicaceae.

Conţine alcaloizi, amine parasimpaticomimetice (acetilcolină, colină), vitamina B1, substanţe tanante, rezine, flavonoide, săruri de potasiu, acid fumaric, acid protocatehic.

Traista ciobanului purifică sfera genitală, este vasoconstrictoare la nivelul uterului, dar vasodilatatoare la nivelul inimii: reduce afluxul fluidic pe nivelul sexual, dar îl creşte pe nivelul afectivităţii superioare; are o acţiune reglatoare asupra tensiunii arteriale, fiind utilă atât în hipotensiune, cât şi în hipertensiunea arterială; este utilă în ateroscleroză. focului Flavonele, mai ales rutinozidul scad permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare. Este uşor diuretică prin flavonoide şi sărurile de potasiu — este recomandată în afecţiunile urinare. Astringentă (prin substanţele tanante), acţionează antidiareic,

vasoconstrictor şi hemostatic; opreşte hemoragiile, mai ales cele uterine (recomandată în menometroragii); se pare că principiile hemostatice nu există în planta proaspătă, ci se formează în timpul uscării plantei. Unele surse menţionează efecte antitumorale, atribuite acidului fumaric.

Trandafir

Rosae petalum — petalele florilor recoltate de la specia Rosa centifolia L., eventual şi de la Rosa damascena Mill., fam. Rosaceae.

Conţine ulei volatil, taninuri, pectine, glucide, acid malic, acid citric, vitaminele A, B2, C, K, PP, săruri de K, Ca, Fe, Mg. Uleiul volatil conţine alcooli (citronelol, geraniol, nerol, linalol) şi aldehide monoterpenice, fenol–metil–eteri (eugenol).

Petalele de trandafir, atât în uz intern, cât şi în aplicaţii externe, au efect astringent, hemostatic, antiinflamator / decongestiv, cicatrizant (prin taninuri), antiseptic / dezinfectant (prin uleiul volatil), antipiretic, fiind utilizate în afecţiuni inflamatoare (de cauză infecţioasă sau nu) oculare, vaginale, bucale (glosită, stomatită, afte, inclusiv de cauză fungică), digestive (diareea de diverse cauze, inclusiv infecţioase — enterocolite), respiratorii superioare (viroze

respiratorii, faringită, amigdalită) şi inferioare (astm, bronşită, bronşectazii, inclusiv manifestate prin hemoptizie), cutanate (plăgi).

Trei fraţi pătaţi

Violae tricoloris herba — partea aeriană înflorită de la Viola tricolor L., fam. Violaceae.

Conţine flavonozide; antocianozide; saponozide triterpenice pentaciclice; ulei volatil; carotenoide; o heterozidă a salicilatului de metil; un alcaloid denumit violina.

Efectul farmacodinamic cel mai caracteristic este cel antialergic, fiind de ales în astm bronşic, eczeme, alergii digestive etc. Planta este recomandată în afecţiuni cutanate: dermatoze, urticarie, furunculoze, acnee, psoriazis, herpes. Este utilizată în suferinţe reumatice. Are acţiunei diuretică, susţinută de flavonoide şi de saponozide. Este utilizată în stările de retenţie hidrosalină, asociate sau nu cu edeme. De asemenea, este folositoare în afecţiunile urinare: nefrite etc. Are efect expectorant datorat saponozidelor; este utilizată în boli respiratorii inflamatoare (astmul bronşic, în primul rând), mai ales în cele cu o componentă alergică, acţionând favorabil

şi asupra unor simptome precum febra, tusea uscată. Este febrifugă, mai ales prin salicilatul de metil; este coleretică, favorizând eliminarea stazei biliare; i se atribuie un rol în tratamentul tahicardiilor. Prin combinaţia de efecte diuretic, sudorific, coleretic / colagog, expectorant şi laxativ, trei fraţi pătaţi este unul dintre cele mai importante depurative, exercitând o acţiune generală de eliminare a substanţelor toxice din mediul intern; de aceea, planta este utilizată în afecţiunile considerate că au ca substrat sau că determină o încărcare a organismului cu reziduuri sau cu substanţe toxice: afecţiunile cutanate, reumatismale, maladiile imune şi alergice, constipaţia, staza biliară.

Trifoi roşu

Trifolii rubi flos — florile speciei Trifolium pratense L., fam. Fabaceae.

Conţine saponozide triterpenice, flavonozide, linamarozidă, ulei volatil.

Cea mai importantă acţiune a trifoiulului roşu o constituie cea dezintoxicantă şi tonică generală, valorificată în tratamentul stărilor toxice, în bolile sistemice cronice, fie ele infecţioase, autoimune ori neoplazice.

Trifoiul roşu este recomandat în afecţiuni reumatice: artroze, artrite, gută, spondilită anchilozantă. Are acţiune antiinflamatoare (triterpene). Unii autori menţionează efect antispastic digestiv; ca antiinfecţios, este recomandat în enterocolite. Are acţiune antiinfecţioasă prin compuşii volatili. Este expectorant (triterpene) şi antitusiv; unii autori menţionează efect antispastic bronşic; este recomandat în afecţiunile respiratorii: astm, bronşită, tuse de diverse cauze. Fiind diuretic (prin triterpene şi flavonozide), este folosit în tratamentul afecţiunilor urinare inflamatoare.

Troscot

Polygoni avicularis herba — partea aeriană înflorită a speciei Polygonum aviculare L., fam. Polygonaceae.

Conţine flavonozide, taninuri, derivaţi antrachinonici, rezine, ceruri, steroli, glucide, mucilagii, acizi organici, vitamina C, săruri minerale (între care predomină dioxidul de siliciu), urme de ulei esenţial.

Diuretic datorită flavonoidelor, este folosit în stările de retenţie azotată, retenţie hidrosalină, dar şi în afecţiuni articulare, inclusiv în gută; având şi un efect hipotensiv, este

recomandat în suferinţe cardiovasculare: hipertensiune, insuficienţă cardiacă; astringent prin taninuri, este hemostatic, scade inflamaţia şi promovează repararea leziunilor cu refacerea integrităţii mucoaselor, fiind util în probleme digestive (diaree, hemoragii digestive, ulcer gastric, ulcer duodenal), ginecologice (menometroragii). Troscotul este tonic general, remineralizant şi hrănitor datorită sărurilor minerale, vitaminei C şi substanţelor nutritive, fiind benefic în stări de astenie, suprasolicitare, convalescenţă prelungită după boli debilitante, maladii cronice, inclusiv tuberculoză.

Turiţă mare

Agrimoniae herba — partea aeriană înflorită de la specia Agrimonia eupatoria L., fam. Rosaceae.

Conţine taninuri catehice, flavonozide, izocumarine, cantităţi mici de ulei volatil, gume, saponozide triterpenice pentaciclice, substanţe amare, acid nicotinic, vitamine (C, K), dioxid de siliciu.

Spălarea de convenienţele sociale corespunde în plan fizic efectului diuretic (şi uricozuric), datorat sinergiei dintre flavonoide, saponine; turiţa mare este utilă în afecţiuni

urinare: litiază urinară etc. Deblocarea pornirilor profunde se corelează cu acţiunea coleretică / colagogă; este utilă în afecţiuni biliare (tulburări de motilitate biliară, colecistopatii cronice, litiază biliară) şi hepatice (hepatite cronice, ciroze); de ales când se asociază enterocolite şi mai cu seamă o diateză hemoragipară, în special legat de complicaţiile digestive superioare ale cirozei: gastropatie portal hipertensivă, varice esofagiene . Are acţiune astringentă (imprimată de taninuri) şi toate efectele ei colaterale: antidiareic, antihemoragic, cicatrizant / reepitelizant, antiinflamator; se administrează intern în inflamaţii digestive (enterocolite etc.) şi în hemoragii digestive, iar în aplicaţii externe pentru leziuni anale şi perianale, inclusiv în hemoroizi. Prin efectele astringent şi cicatrizant, este utilă în afecţiuni cutanate: răni, contuzii, muşcături de şarpe, muşcături/înţepături de insecte, alergii cutanate, ulcer varicos, tumori cutanate etc. Este utilă în afecţiuni articulare (inflamatoare: artrite, gută; traumatice, în aplicaţii externe: entorse, luxaţii) şi abarticulare (musculare etc.). Unele surse indică şi o acţiune hipoglicemiantă, recomandând–o în diabet şi lărgind astfel sfera indicaţiilor metabolice, alături de diateza urică; utilizarea în obezitate este grevată de efectul, adesea nedorit, multe persoane obeze fiind şi aşa constipate. Este utilizată în afecţiunile venoase (întăreşte şi favorizează regenerarea peretelui vascular), inclusiv în complicaţiile acestora (ulcer varicos).

Este folosită în aplicaţii externe la nivelul gurii (stomatite, glosite, afte, gingivite), faringelui (faringite, amigdalite). Are efect antiviral — este recomandată în viroze. Este stomahică, stimulează secreţiile digestive şi creşte apetitul; este benefică în anorexie şi în hipoaciditatea gastrică.

Ţintaură

Centauri herba — părţile aeriene înflorite recoltate de la Centaurium umbellatum Gillib. = Erythrea centaurium (L.) Pers., fam. Gentianaceae.

Conţine principii amare cu structură secoiridoidică, eritrocentaurina, xantone polisubstituite, flavonoide, alcaloizi, lactone, triterpene, acizi fenolici, ulei volatil, fitosteroli, alcool cerilic, acizi graşi, substanţe minerale.

Efectul dinamizator se reflectă în creşterea tonusului simpatic şi în stimularea circulaţiei sanguine (creşte tonusul vaselor periferice) şi a funcţiilor digestive: creşte secreţia şi motilitatea gastrică (stomahic şi tonic–aperitiv) şi biliară (coleretic / colagog) şi pofta de mâncare (utilă la pacienţii cu hipotonie/hiposecreţie gastrică, anorexie, hipotonie biliară). Ţintaura este un febrifug recunoscut, fiind utilizată în viroze (gripă, răceli etc.), dar şi în malarie (intervine probabil şi o acţiune antiparazitară); sub formă de clisme, se foloseşte

pentru eliminarea oxiurilor. Înlătură apa excesivă, fiind diuretică şi sudorifică. Este utilizată extern în nevralgia sciatică, răni şi eczeme.

Unguraş

Marrubii herba — vârfurile înflorite de la Marrubium vulgare L., fam. Lamiaceae.

Conţine principii amare diterpenice cu structură labdanică (marubina), flavonozide, ulei volatil, ODP–uri, triterpene, tanin, mucilagii, enzime, glucide.

Este util în afecţiuni hepatice. Este indicat în anorexie, fiind stomahic prin marubină.

Este recomandat în afecţiuni biliare cronice, inclusiv tulburările de motilitate biliară, mai ales în hipotonia biliară. Este util în afecţiuni cutanate: răni, ulceraţii, supuraţii tegumentare — ca antiseptic; grăbeşte cicatrizarea în aplicaţii locale. Este indicat în afecţiuni respiratorii: tuse spastică, bronşită acută, astm, viroze. Este expectorant (prin triterpene) şi antispastic bronşic, antiaritmic, colagog–coleretic (prin marubină), antifebril, antiinflamator (triterpene), balsamic (mucilagii).

Urzică

Urticae folium et radix — frunzele şi rădăcinile de la Urtica dioica L., fam. Urticaceae.

Conţine carotenoide, vitamine (A, B2, C, K, acid folic, acid pantotenic), proteine (dintre care 70% sunt digerabile), derivaţi aminaţi (histamină, acetilcolină, serotonină), ODP–uri (acizi cafeic, clorogenic, ferulic), alţi acizi organici (acetic, butiric, formic, sinapic), flavonozide, tanin, cumarine, steroli (b–sitosterol liber şi glicozidat), ulei volatil, protoporfirine, substanţe minerale (mai ales dioxid de siliciu, alături de oxizi de Na, K, Mg, Ca, Fe, P), toxalbumine (UDA). În peri conţine o substanţă vezicantă pentru piele, constituită din

acid formic, o enzimă şi o toxalbumină (alte surse menţionează prezenţa acetilcolinei, histaminei şi a leucotrienelor). Din rădăcini s–au identificat derivaţi fenil–propanici, vanilină, acid vanilic, lignani, acizi graşi, cumarine; steroli; ceramide, UDA, poliholozide.

Este antidiareică prin taninuri. Este hematopoetică (prin acid folic, acid pantotenic, protoporfirine), vitaminizantă şi remineralizantă; în plus, seminţele, bogate în ulei gras, clorofilă, fitohormoni, fitostimulină, tocoferol etc., sunt fitogeriatrice şi tonice generale; urzica este utilizată în forme uşoare de anemie, în stări de convalescenţă, astenie, debilitate. Este antiinfecţioasă, imunostimulatoare, revulsivă prin secreţia perilor urticanţi. Stimulează secreţiile gastrică, biliară, pancreatică şi intestinală, fiind utilă pentru manifestări dispeptice, gastroenterită, dizenterie. Este antiinflamatoare, antihemoragică, antiulceroasă. Urzica este recomandată în afecţiunile metabolice: hiperuricemie, obezitate, diabet zaharat (stimulează secreţia de insulină). Are efect diuretic şi uricozuric. Este galactagogă, fiind folosită în hipogalactie. Vindecă rănile cele fizice (plăgi, hemoroizi), prin efectele antiinflamator (prin UDA şi poliholozide) şi hemostatic (prin vitamina K şi taninuri)

Este folosită pentru manifestări hemoragice: hemoptizii, metroragii, hemoragii digestive, hematurie. Este utilă şi în alte afecţiuni ginecologice: menstruaţii neregulate, leucoree, vaginite, vaginită atrofică (are efecte antiinflamator şi trofic). Urzica este utilă în afecţiunile cutanate — se foloseşte, intern şi extern, pentru întreţinerea părului (mai ales în asociere cu brusture şi mesteacăn), combaterea seboreei, acneei, furunculozei, în alergii cutanate, urticarie, psoriazis. Este utilă pentru eliminarea retenţiei hidrosaline. Este recomandată în afecţiuni articulare: gută, artroze, discopatie lombară, lumbago, sciatică. Este întrebuinţată în afecţiuni urinare: litiază urinară, insuficienţă renală, inclusiv cele conexe hipertrofiei benigne de prostată. Este imunostimulatoare prin poliholozide. Unii autori recomandă urzica pentru suferinţe respiratorii (astm, bronşite), identificând şi o acţiune de combatere a tusei. Unele surse o recomandă în litiaza biliară.

Urzică moartă albă

Lamii albi herba — partea aeriană înflorită a speciei Lamium album L., fam. Lamiaceae.

Conţine iridoide (dominantă este lamiozida), mucilagii, flavonoide, saponine, tanin, ulei volatil, acizi polifenol–carboxilici (acid rosmarinic), amine biogene (histamină, tiramină, metilamină), glicozide, vitaminele C şi K, carotenoide, săruri minerale (mai ales de potasiu). Unele surse menţionează prezenţa alcaloizilor.

Acţiunea conjugată asupra apei şi eterului se reflectă în principalele două efecte farmacodinamice ale plantei: cel diuretic (rezultat al sinergiei dintre flavone, triterpene şi sărurile de potasiu) şi cel astringent (prin taninuri; sunt incluse aici şi acţiunile antidiareică şi vasoconstrictoare, la aceasta din urmă contribuind şi tiramina; este utilă în: varice, tulburări de menopauză, metroragii). Este depurativă, iar mucilagiile îi dau proprietăţi emoliente. Are acţiune expectorantă, datorată saponinelor. Este recomandată în afecţiunile urinare: pielonefrite, cistite. Este utilă în afecţiuni genitale (hipertrofia benignă de prostată, leucoree) şi urinare. Planta are un uşor efect sedativ, fiind utilă în insomnii şi pentru stările de nervozitate ale femeilor în timpul menopauzei. Este cicatrizantă prin taninuri şi carotenoide. Este folosită în afecţiuni digestive: gastrite, enterocolite. Este antiinflamatoare prin lamiozidă. Este recomandată în afecţiunile articulare, în particular, în gută.

Este folosită în afecţiuni respiratorii: bronşite. Este recomandată în afecţiuni cutanate: plăgi, ulceraţii, inclusiv ulcer varicos, furunculoză.

Valeriană

Valerianae radix — rizomul şi rădăcina speciei Valeriana officinalis L., fam. Valerianaceae.

Conţine ulei volatil (derivaţi monoterpenici şi sescviterpenici), valepotriaţi (compuşi iridoidici de tip valtrat etc.), alcaloizi actinimidici, glucide, acizi polifenol–carboxilici (cafeic, clorogenic), alţi acizi organici, acizi graşi, taninuri, steroli, protide, enzime, rezine.

Valepotriaţii şi compuşii volatili îi imprimă acţiune anxiolitică, sedativă generală (în particular manifestată la nivelul cordului), tranchilizantă sau chiar narcotică; este utilizată în insomnii, tulburări anxioase, inclusiv cu variate somatizări, la nivel digestiv, respirator, genital şi, mai ales, cardiac. Este utilă pentru neurovegetativi, isterici şi persoane hiperexcitabile, care reacţionează disproporţionat la stimuli. Este antipiretică. Are efect anestezic local; este utilă în nevralgii. Ca spasmolitică musculotropă, este utilă în afecţiuni

digestive, mai ales funcţionale: spasme, colici, vărsături, balonări, tulburări diskinetice digestive: diskinezii gastrice, diskinezii intestinale, diskinezii biliare. Este utilă în tulburările menstruale (dismenoree) şi de menopauză. Este recomandată în hipoaciditatea gastrică. Este utilă pentru simptomele respiratorii funcţionale: dispnee psihogenă, spasm bronşic condiţionat psihic. De asemenea, şi pentru simptomele cardiace funcţionale : palpitaţii, dureri precordiale. Este anticonvulsivantă şi hipotensivă. Ca antidepresivă şi timoleptică, este utilă în tulburările depresive. Unele surse recomandă utilizarea ei în infecţii (enterocolite, dizenterie) şi contaminări (parazitoze, helmintiaze) digestive.

Verbină

Verbenae herba— părţile aeriene înflorite de la Verbena officinalis L., fam. Verbenaceae.

Conţine substanţe amare, iridoide (verbenalozida), taninuri, saponine, mucilagii, oze cu gust dulce. Unele surse menţionează existenţa heterozidelor cardiotonice.

Este recomandată în anemie feriprivă.

Unele surse menţionează utilizarea în tuse (probabil legată de saponozide). Prin substanţele amare, verbina este tonic–amară şi aperitivă — creşte puterea digestivă, fiind utilă în tulburările dispeptice. Verbina este antiinflamatoare şi analgezică (prin iridoide), fiind utilizată în nevralgii (inclusiv sciatică, lumbago), migrene, dureri de cap, dureri de ochi, dureri de dinţi, dureri de urechi, dureri intercostale, dureri pleuritice, junghiuri, artralgii, dureri periarticulare, gută, dureri posttraumatice (lovituri, entorse, contuzii, echimoze). Efectul anesteziant pare să se datoreze şi unei acţiuni de potenţare a prostaglandinelor. Are efect emolient, datorat mucilagiilor şi efect vulnerar, legat atât de iridoidele antiinflamatoare, cât şi de taninurile astringente — este utilă în tratamentul plăgilor, ulceraţiilor, abceselor. Unii autori o recomandă în afecţiunile urinare (litiază urinară, hematurie) şi în retenţia hidrosalină (fără a se preciza vreun efect diuretic). I se atribuie efect galactagog. Substanţele amare o fac utilă în afecţiunile hepatobiliare.

Veronică

Veronicae herba— partea aeriană a speciei Veronica officinalis L., fam. Scrophulariaceae.

Conţine iridoide (glicozide de tip aucubinic), saponozide, tanin, substanţe amare, ulei eteric, acid cafeic, acid vanilic, acid protocatehic etc.

Este numită şi ventrilică. Colagogă şi diuretică, este folosită în litiază biliară şi în litiază renală. Este utilizată în suferinţele reumatice. Ca stomahică şi tonică digestivă, este recomandată în anorexie. Este folosită pentru bronşită, astm, răguşeală, tuse, afecţiuni pulmonare. Este recomandată în colici abdominale şi nevralgii. Astringentă şi vulnerară, se utilizează extern în afecţiunile cutanate: răni, arsuri, eczeme.

Vetrice

Tanaceti herba/flores — somităţile florale/florile speciei Tanacetum vulgare L., fam. Asteraceae.

Conţine ulei volatil (0,2–0,6%), substanţe amare (tanacetina I şi II), eteri enolici, flavonoide, gumirezine, acid malic, tartric, tanacetumolic, tanoizi, vitamină B1. uleiul volatil este format din lactone (tancetonă — proprietăţi antiparazitare) şi compuşi monoterpenici: oxizi (cineol), hidrocarburi (l–camfen), alcooli (borneol), cetone (camfor) etc.

Are acţiune purificatoare. Fiind emenagogă, vetricea facilitează declanşarea menstruaţiei întârziate, dar poate şi provoca avortul; de aceea trebuie evitată de gravide. Este vermifugă — acţionează pe oxiuri şi ascarizi, nu şi asupra teniilor. Este folosită şi pentru a combate mătreaţa. Este recomandată în afecţiuni renale. Stimulând funcţiile digestive, este folosită în afecţiuni gastrice.

Vindecea

Betonicae herba — partea aeriană a speciei Betonica officinalis L. = Stachys officinalis (L.) Trev. = Stachys betonica Benth., fam. Lamiaceae.

Conţine compuşi azotaţi (colină şi alcaloizi pirolidinici: diverse betaine, derivaţi ai stahidrinei: betonicina şi turicina), iridoide glucozidate (harpagidă), substanţe amare (lactone diterpenice), flavone, acizi polifenolcarboxilici (clorogenic, izoclorogenic, rosmarinic), taninuri.

Este numită şi vindecuţă. Este utilizată (atât intern, cât şi extern: spălat pe cap cu decoct) pentru durerile de cap de diverse etiologii:

• psihică: dureri de cap asociate cu debilitate, tensiune nervoasă, anxietate, tulburări de menopauză; vindeceaua are acţiune sedativă, dar şi tonică;

• neurologică: nevralgii; • vasculară: atât hipertensiune, cât şi ischemie cerebrală;

vindeceaua ameliorează circulaţia cerebrală; • inflamatoare: sinuzite.

Este utilă pentru sinuzite, rinite şi alte inflamaţii catarale respiratorii superioare. Este indicată în diateza urică şi gută. Este tonic–amară şi stomahică (creşte secreţia salivară, gastrică şi intestinală), stimulează digestia, fiind utilă pentru anorexie, hipotonie/hiposecreţie gastrică, digestie deficitară, dispepsie funcţională; în doze excesive poate provoca diaree şi vărsături.Este antiinflamatoare prin iridoide. În aplicaţii externe, se foloseşte pentru arsuri şi dermite / eczeme, dar şi pentru răni, mai ales infectate, ulcere varicoase şi alte ulceraţii cutanate, echimoze, faringite, gingivite. Utilă ca expectorant în afecţiuni bronşice: bronşită, astm bronşic. Este utilă în afecţiuni colonice funcţionale (colon iritabil) şi inflamatoare (enterocolite). Este indicată în infecţii urinare.

Diuretică şi colagogă, este utilă în litiaza biliară şi în litiaza urinară. Ca antiinflamator, antiseptic şi febrifug, astringent, antidiareic, vulnerar, hemostatic local, este utilizată în afecţiuni inflamatoare ale pielii şi ale mucoaselor respiratorii, digestive şi urinare. Este contraindicată în sarcină.

Viţă de vie

frunzele speciei Vitis vinifera L., fam. Vitaceae.

Frunzele conţin taninuri catehice, antociani, esteri ai acizilor hidroxicinamici şi tartric, săruri minerale.

Frunzele de viţă–de–vie scad colesterolul şi ameliorează circulaţia, ceea ce se reflectă în utilitatea în afecţiunile vasculare, atât arteriale (hipertensiune), cât şi venoase (flebite, varice). Sunt folosite în hipertensiune. Fiind antiinflamatoare sunt utilizate, în aplicaţii externe, în stomatite, faringite, conjunctivite. Ca diuretice, sunt utile în afecţiunile urinare; ca depurative, sunt recomandate în afecţiunile metabolice: hipercolesterolemie.

Prin efectul astringent şi hemostatic al taninurilor, sunt utile în diaree şi în hemoragii, mai ales în cele uterine (menoragii, metroragii); de asemenea, în tulburări de menopauză. Sunt antioxidante. Li se atribuie acţiune antitumorală. Sunt folosite în erupţiile cutanate.

Volbură

Convolvuli herba — partea aeriană a speciei Convolvulus arvensis L., fam. Convolvulaceae.

Conţine rezine, tanoizi, vitamina C, substanţe minerale.

Coleretică, este folosită în afecţiuni biliare. Are acţiune purgativă, fiind utilă în constipaţii. Cicatrizantă prin conţinutul de tanoizi, este utilă pentru răni, arsuri, furuncule.

Zămoşiţă

Hibisci trioni herba — partea aeriană înflorită de la Hibiscus trionum L., fam. Malvaceae.

Conţine flavonoide, mucilagii, substanţe minerale.

Are efecte diuretice şi saluretice (datorate flavonoidelor). Este emolientă, datorită mucilagiilor. Aplicată local, este utilă în nevralgiile dentare. Se foloseşte în afecţiuni gastrice: ulcer, gastrite. În aplicaţii externe, este utilă în tratamentul furunculelor. Este utilă în iritaţii/inflamaţii urinare: infecţii urinare, litiază urinară (concură efectele diuretic şi emolient).

Zeabră

partea aeriană de la Galeopsis speciosa Mill., fam. Lamiaceae.

Conţine taninuri, saponozide, ulei volatil, glucide (galactoză, pentoză), un glicozid amar, rezine. Compoziţia în săruri minerale (Si, K, Ca, P, Na, Mg) se apropie de cea a sângelui uman.

Zeabra are efect diuretic, expectorant, drenor limfatic şi depurativ (prin saponozide); curăţă astfel mediul intern al

organismului (şi, odată cu acesta, sângele şi limfa), susţinând funcţiile sistemului imun, inclusiv ale sistemului limfatic: este folosită în boli sistemice (infecţioase, autoimune sau neoplazice), cu afectarea splinei şi a ganglionilor limfatici (limfadenopatii; maladii limfoproliferative: leucemii, limfoame). Este astringentă (prin taninuri), antiinflamatoare (prin saponozide), calmantă. Tonică, remineralizantă (prin substanţa amară, sărurile minerale şi glucide), este utilă atât în prevenirea (datorită efectului depurativ), cât şi în convalescenţa bolilor (deoarece hrăneşte şi învigorează); este recomandată în anemie, convalescenţă, boli consumptive. Este utilă în afecţiunile urinare. Ca expectorant, este utilă în afecţiuni respiratorii: viroze (inclusiv gripă), rinite, faringite, laringite, traheobronşite, bronşite cronice, tuberculoză (este şi remineralizantă), în tusea de diverse cauze, inclusiv cu hemoptizie (intervine acţiunea hemostatică a taninurilor). Ca depurativ, este recomandată în boli dermatologice cauzate de intoxicarea organismului: dermatoze, furunculoze.

Afectiuni care se trateaza cu ajutorul Plantelor Medicinale - partea I

Abcese - afin, aloe, banuti, brad, brusture, ceapa, cerentel, cimbrisor, crin, fenicul, galbenele, grau, iedera, in, limba mielului, lumanarica, macris, macris iepuresc, marul lupului, maslin, morcov, musetel, nalba, nap, nuc, patlagina, patrunjel, patlagea vanata, pecetea lui Solomon, podbal, porumb, sapunarita, sfecla, smochine, soc, splinuta, sulfina, turita mare, urzica moarta alba, usturoita, vita- de-vie.Accident cerebral - ardei iute, arnica, castan salbatec, calin, nuc, vasc. Aciditatea sangelui - telina.Aciditate stomacala - aloe vera, angelica, cartof, coada calului, fenicul, maselarita, telina. Aciditatea urinei - stejar, strugurii ursuluiAcnee - aloe, arnica, boz, brustur, capsuni, ceapa, cicoare, cimbrisor, coada soricelului, echinaceea, fasole, frasin, fumarita, galbenele, ienupar, macris, marar, menta, mesteacan, nap, nuc, nasturel, orez, orz, papadie, patlagina, patrunjel, patlagea rosie, plop negru, podbal, ridiche, rostopasca, rozmarin, salcam, sapunarita, scaiul dracului, scanteiuta, sfecla, spanac, trandafir, trei frati patati, turita mare, turta, telina, untul pamantului, urechelnita, urzica mica, varza.Acrocianoza - ciubotica cucului, talpa gastei, coacaz negru.

Actinomicoze - plop negru.Acufene - aloe vera.Adenita - buberic, busuioc, ceapa, curpen, echinaceea,

iedera, in, morcov, nuc, patlagina, praz, salvie, sfecla de zahar, varza.Adenom de prostata- ghimpe, ginseng, mei pasaresc, patrunjel, pufulita cu flori mici, urzica moarta alba, talpa gastei.Adenoviroze - boz, busuioc, ceapa, echinaceea, ienupar.Adinamie - maturice.Aerofagie - cimbru, coriandru, lamai, menta, roinita, salcam, ventrilica.Afectiuni bucale - afin, brustur, busuioc salbatec, catina, cerentel, coacaz negru, musetel, nalba, papadie, paducel, patrunjelul campului, trandafir.Afectiuni cardiace - afin, alun, anghinare, castan comestibil, catina, coacaz rosu, coada soricelului, lacramioare, mazare, maces, maturice, mesteacan, nuc, osul iepurelui, paltin, papadie, paducel, patlagea vanata, pin, porumb, prun, ruscuta de primavara, salba moale, scortisoara, secara, sfecla rosie, soia, spanac, sparanghel, talpa gastei, troscot, telina, vasc, vita de vie, zmeur.Afectiuni circulatorii - alun, castan comestibil, micsunele ruginite, paducel, scrantitoare alba.Afectiuni dermatologice - aloe vera, levantica, limba mielului, mar, molid, mur, nalba, patrunjel, scaiul dracului, sovarf, spanac, trei frati patati, untul pamantului, ventrilica.

Afectiuni digestive - calomfir, leustean, mazare, macris,

maslin, molid, musetel, nuc, orez, ovaz, patrunjel, praz, rotunjoara, sanisoara, scumpie, silur, sovarf, turta, telina.Afectiuni endocrine - capsun, obligeana, osul iepurelui, troscot.Afectiunile esofagului - mustar alb.Afectiunile gatului - orz, prun.Afectiuni ginecologice - brad, calin, coada racului, cretisoara, marar, strugurii ursului, sunatoare, troscot, zmeur.Afectiuni hepatice si a vezicii biliare - aloe vera, brustur, calomfir, cerentel, isop, lichen de Islanda, linarita, maces, marul lupului, maslin, orz, porumb, prune, pufulita cu flori mici, revent, ridiche neagra, rostopasca, rotunjoara, rozmarin, scanteiuta, schinel, sfecla rosie, siminoc, sparanghel, splinuta, sporis, sunatoare, sofran, tei, trifoi de balta, telina, visin.Afectiuni intestinale - aloe vera, anason, angelica, brustur, ciumafaie, linarita, mazare, matreta bradului, orez, praz, revent, sanisoara, scumpie.Afectiunea maduvei spinarii - coada soricelului, salvie.Afectiuni metabolice - capsun, obligeana, osul iepurelui, troscot, turta.Afectiuni neuro-psihice - macris, obligeana, ovaz, paducel, pelin, sfecla, trifoiste de balta, untul pamantului, ventrilica.Afectiuni oculare - aloe vera, arnica, mataciune, mur, patrunjel, silur, sulfina, telina.Afectiuni ale ovarelor - marar, mei pasaresc, telina.

Afectiuni ale pancreasului - marul lupului.

Afectiuni respiratorii - anason, brustur, caltunasi, ceapa, cimbrisor, lemnul Domnului, limba mielului, mar, molid, morcov, mur, ovaz, pin, pir, plamanarica, vinerita, viorea.Afectiuni renale si ale vezici urinare - albastrele, anason, brustur, cartof, cerentel, cimbrisor, ciubotica cucului, coacaz negru, coada calului, lasnicior, ipcarige, leustean, limba mielului, maghiran, mei pasaresc, menta, mesteacan, micsunele ruginite, navalnic, nemtisori de camp, obligeana, papadie, perisor, pir, plamanarica, plop negru, porumb, porumbele, priboi, rotunjoara, scanteiuta, schinduf, schinel, sfecla rosie, siminoc, smochine, soc, sorbestrea, sporis, strugurii ursului, sulfina, 3 frati patati, troscot, untul pamantului, urzica mica, ventrilica, vetrice, vinarita, visin.Afectiuni stomatologice - angelica, brustur, cerentel, ciumafaie, coacaz negru, coada soricelului, mustar alb, obligeana, patrunjelul campului.Afectiunile splinei - armurariu, linarita, ovaz, rostopasca, sporis, telina.Afectiunile urechii - lacramioare, untul pamantului.Afectiuni vasculare - castan comestibil, coada soricelului, maces, papadie, patlagina, patrunjel, patlagea rosie, salvie, secara, traista ciobanului, vasc.Afectiuni tumorale - plop negru.Afonie - brancuta, cais, telina, varza.Afrodiziac - angelica, cuisoare, lemnul domnului,

macris.Afte - afin, busuioc, calomfir, cimbrisor, coada calului, coada soricelului, cretisoara, ienupar, lamai, lemn cainesc, levantica, morcov, mur, nalba, naprasnic, nuc, ovaz, patlagina, patrunjelul campului, raculet, rasgoace, salcie, salvie, sclipeti, splinuta, sporis, soparlaita, tataneasa, trandafir, turita mare, telina, untul pamantului.Albuminurie - coada calului, porumb, troscot, telina, vasc.Alcoolism - ardei iute, cimbru, pedicuta, revent, varza.Alergie - brustur, coada calului, coada soricelului, maces, nasturel, nuc, ovaz, pepene galben, ridiche neagra, 3 frati patati, turita mareAlgii -ardei iute, vinarita.

Alienatie mintala - maselarita.Alopecie - ardei iute, brustur, brustur dulce, calomfir, caltunasi, ceapa, coada calului, coada soricelului, cretusca, ienupar, levantica, lumanarica, maghiran, maselarita, merisor de munte, mesteacan, mutatoare, nasturel, norocel, nuc, obligeana, pedicuta, plop negru, porumb, ricin, rozmarin, salcie, salvie, sapunarita, sporis, stanjenei, urzica mica, urzica moarta alba.Amenoree - coada calului, isop, limba mielului, pelin.Ameteli - angelica, cimbrisor, coacaz negru, lacramioare, levantica, menta, negrilica, nuc, paducel, sanisoara, vasc.Amigdale - brad, buberic, busuioc, cartof, capsun,

ceapa, cerentel, coacaz negru, coada calului, cretusca, crin alb, lamai, lichen de Islanda, mar, mur, musetel, naprasnic, nuc, patlagina, patrunjelul campului, porumb, secara, smochine, sorbestrea, tei, toporas, turita mare, zmeur.Anemie - cais, cartof, catina, cicoare, cimbrisor, cimbru, coacaz negru, coada calului, coada racului, cretisoara, lamai, lemnul Domnului, mazare, maces, mar, maslin, mur, nuc, orz, paltin, papadie, patrunjel, patlagea vanata, pelin, prun, revent, roinita, rozmarin, schinduf, sfecla rosie, sorbestrea, spanac, turta, urzica, urzica mica, varza, vita- de-vie, zmeur.Anexite - porumb.

Angina - aloe, angelica, anghinare, buberic, ceapa, coacaz negru, ienupar, lamai, lemn cainesc, limba boului, matreata bradului, mur, mustar negru, nap, naprasnic, nuc, obligeana, paducel, pin, priboi, rapita, roinita, rostopasca, secara, smochina, traista ciobanului, turita mare, vinerita.Angiocolite - afin, anghinare, brad, crusin. Angoasa - cimbru, levantica, paducel, roinita.Anorexie - afin, albastrele, aloe, anason, anghinare, busuioc salbatec, busuioc, caltunasi, cicoare, cimbru, coacaz negru, coada soricelului, coriandru, cretisoara, isop, leustean, lichen de Islanda, mesteacan, negrilica, obligeana, orz, paltin, papadie, patrunjel, patrunjelul campului, pelin, pepene galben, podbal, revent, ridiche neagra, roinita, rotunjoara, salvie, sanisoara, scaiul

dracului, schinduf, schinel, scumpie, sovarf, sparanghel, sofran, tarhon, trifoiste de balta, troscot, turita mare, telina, unguras.Antrax - arnica, lasnicior.Anurie - ceapa, pin, schinduf.

Anxietate - isop, narcisa alba, talpa gastei, telina, valeriana.Apoplexie - cimbru, ciubotica cucului.Aritmii cardiace - angelica, cicoare, lacrimioara, levantica, maturice, ruscuta de primavara, talpa gastei, unguras.Arsuri - afin, aloe, arnica, cartof, catina, ceapa, cimbrisor, coada racului, coada soricelului, cretusca, crin, in, ienupar, levantica, limba mielului, lumanarica, maces, maslin, musetel, nasturel, norocel, nuc, orez, patlagea vanata, patrunjelul campului, plop negru, salcie, schinel, sclipeti, smochin, sorbestrea, sovarf, spanac, stanjenei, stejar, sunatoare, tataneasa, ulm, untul pamantului, urzica moarta alba, ventrilica, vinerita, volbura.Artrita - agris, anason, angelica, anghinare, ardei iute, bujor, cais, cartof, catina, ceapa, cicoare, coacaz negru, coacaz rosu, coada calului, coada racului, cretusca, lacrimioara, lemnul Domnului, lemn dulce, limba mielului, mar, mesteacan, mustar negru, orz, papadie, patlagea rosie, patlagea vanata, pedicuta, plop negru, porumb, porumbar, ridiche neagra, rozmarin, salata, scai vanat, schinduf, sfecla rosie, sunatoare, telina,

usturoita, varza, vasc, visin.Ascarizi - maces, schinduf, secara, vetrice.Ascita - banuti, ceapa, cretusca, isop, lamai, mesteacan, ovaz, patrunjel, patrunjelul campului, pelin, pir, porumb, praz, splinuta, sofranas, tarhon, turta, ulm, varza. Astenii - agris, busuioc, cais, cartof, capsun, ceapa, cicoare, cimbru, coacaz negru, coacaz rosu, coriandru, lamai, limba boului, maces, macris iepuresc, maghiran, mar, marar, menta, morcov, nuc, ovaz, paducel, papadie, patlagea rosie, patrunjel, praz, prun, rozmarin, schinduf, sfecla rosie, smochina, sovarf, spanac, sparanghel, telina, varza, vita de vie, zmeur.

Astm - aglica, aloe, amareala, angelica, arnica, banuti, busuioc, caltunasi, carcel, ceapa, cimbrisor, cimbru, ciumafaie, coada soricelului, ipeca, isop, lamai, lasnicior, levantica, limba mielului, lumanarica, maselarita, morcov, musetel, narcisa alba, negrilica, nemtisori de camp, orz, ovaz, patlagina, pin, plop negru, pochivnic, podbal, ridiche neagra, rodul pamantului, rostopasca, rotunjoara, rozmarin, salata, salvie, scanteiuta, sovarf, stanjenei, sulfina, sunatoare, talpa gastei, tataneasa, trandafir, 3 frati patati, trifoi rosu, trifoiste de balta, turita mare, unguras, urzica mica, usturoita, valeriana, vasc, ventrilica, vindecea, vinarita,Atacuri cerebrale - mar.Ateroscleroza - afin, anghinare, capsun, ceapa, coacaz negru, coada soricelului, lacrimioara, lamai, mar, marar,

morcov, nuc, papadie, paducel, patlagina, pepene galben, pin, prun, scorus de munte, secara.Atonie digestiva - agris, ardei iute, ceapa, cicoare, coacaz rosu, lichen de Islanda, mataciune, menta, obligeana, orz, patrunjel, patlagea rosie, praz, revent, ridiche neagra, roinita, rozmarin, schinel, siminoc, sunatoare, stevie, talpa gastei, talpa matei, tarhon, turita mare.Atonie musculara - albastrele, cretisoara.Atonia vezicii urinare - spanac, telina.

Atrofie musculara - cimbru.Avitaminoze - capsun, catina, coacaz negru, coacaz rosu, maces, macris iepuresc, mesteacan, sfecla rosie, urzica, urzica mica.Avort - vetrice.Azotemie - afin, ceapa, mesteacan, orez, ovaz, orz, patlagea rosie, praz, troscot, vita de vie.Balanite - musetel.Balonari - afin, anason, banuti, brustur, busuioc, chimen, cimbrisor, cimbru, coada soricelului, coriandru, cuisoare, feciorica, maghiran, mataciune, menta, musetel, obligeana, papadie, patrunjel, plop negru, rozmarin, salvie, scaiul dracului, scorus de munte, sofran, tintaura.Bataturi - ceapa, crin, iarba de soaldina, iedera, marar, norocel, paducel, ricin, rostopasca, siminoc, stanjenel, urechelnita.Batranete - castan comestibil, visin.

Betie - cimbru, dafin.Blefarita - asmatui, echinaceea, feciorica, patlagina, silurBlenoragie - deditei, feriga, osul iepurelui, scaiul dracului.Blocaj arterial - Ginko- Biloba.Boala Alzheimer - fasole, Ginko-BilobaBoli de buze - banuti, busuioc.Boli de colagen - mur.Bolile creierului - Ginko- Biloba.Bolile coloanei vertebrale - coacaz negru

Boli de dinti - obligeana.Boala Durhing - (dermatita herpetiforma) porumb.Boli de ficat - anghinare, armurariu, corn, fasole, fragi, ghintura, gutui, iedera, ipcarige, limba mielului, macris, macris iepuresc, mar, marar, menta, mesteacan, musetel, papadie, patlageaua rosie, pedicuta, pufulita cu flori mici, scumpie, tarhon, turita mare, tintaura, soparlaita, visin.Boli de gat - ciubotica cucului, nalba, papadie.Boli genitale - frasin, pedicuta.Boli glandulare - fragi, ridiche neagra, zmeur.Boli infectioase - cuisoare, ghimpe, limba mielului, morcov, nalba,Boli inflamatorii - Ginseng.Boli de inima - coada calului, fasole, ghiocei, Ginko- Biloba, hrean, pepene galben, ridiche neagra.Boli intestinale si rectale - albastrele, capsun, grau, mac

de gradina, naprasnic, sclipeti, zmeur.Boli limfatice - nasturelBoli renale - anghinare, brad, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, crin, dracila, fragi, ienupar, linarita, maces, mei pasaresc, merisor de munte, mur, nasturel, pin, prun, rapita, rasgoace, salata, tarhon, 3 frati patati.Boli de nervi - aloe, angelica, brad, dafin, fasole, Ginko-Biloba, Ginseng, iasomie de padure, praz, sunatoare, visin.Boli de oase - nuc.Boli de ochi - galbenele, naprasnic, turita mare.

Boli de piele - anin alb, crusin, fasole, fragi, Ginko-Biloba, grausor, iarba mare, nasturel, nuc, orez, pepene galben, turita mare, turta, telina, ulm.Boala Parkinson - maselarita.Boli pulmonare - albastrele, alun, brad, ciubotica cucului, coacaz negru, fag, feciorica, tataneasa, ulm.Boli reumatice - dracila, fag, hrean, ienupar, mesteacan, nuc, plop negru, ulm.Boli de sange - pepene galbenBoli de splina - pufulita cu flori mici.Boli de stomac - corn, hamei, ipcarige, limba mielului, morcov, turta, vetrice.Bolile tubului digestiv - anghinare, pelin, sunatoare.

Bolile urechii - iedera, vindecea.Boli uterine - deditei, naprasnic.

Boli venerice -patrunjelul campului, tataneasa.Bolile vezicii biliare - armurariu, hamei, marar.Bolile vezicii urinare - limba mielului, lumanarica, nasturel, patrunjel, pedicuta, pir, porumbar, salata, sunatoare, turta.Bradicardie - lacramioare.Bronhidroza - pin, podbal, salvie.Bronsite - afin, albastrele, aloe, amareala, anason, angelica, banuti, brad, brancuta, brustur, busuioc, busuioc de camp, catina, ceapa, chimen, cimbrisor, cimbru, ciubotica cucului, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, coriandru, dafin, echinaceea, feriga, gutui, hrean, iarba mare, iedera, ienupar, ipcarige, ipeca, isop, jneapan, limba mielului, lumanarica, mac de camp, mar, morcov, mur, musetel, mustar negru, nalba, nap, naprasnic, nasturel, negrilica, orz, osul iepurelui, ovaz, patlagina, patrunjelul campului, pin, piper, plamanarica, plop negru, pochivnic, podbal, ridiche neagra, rotunjoara, roua cerului, rozmarin, salata, salvie, sapunarita, scai vanat, scorus de munte, siminoc, sorbestrea, sovarf, sparanghel, splinuta, stanjenel, sulfina, sunatoare, sofran, sofranas, tarhon, tataneasa, tei, 3 frati patati, trifoiste de balta, turta, telina, unguras, urzica mica, urzica moarta alba, usturoi, soparlaita, vita -de-vie, zmeur.Bube - busuioc, calapar, ciumafaie, dovleac, 3 frati patati.Bufeuri - angelica, calin, secara, tei.

Bulimie - angelica.Bursite - spanzCalculi biliari - brustur, catina, ciubotica cucului, coacaz negru, isop, lemnul Domnului, porumb, turita mare.Calculi renali - coacaz negru, coada racului, isop, jneapan, lemn dulce, naprasnic, osul iepurelui, porumb, turita mare, urzica, varza,Calculi vezicali - ciubotica cucului, coacaz negru, isop.Calmant iritatii oculare- albastreleCalozitati - iarba de SoaldinaCancer - aloe, angelica, armurar, arnica, banuti, brustur, carpen, calin, capsun, catina, canepe codrului, ceapa, coacaz negru, coada calului, coada racului, coada soricelului, curcubetica, dovleac, dracila, fasole, floarea soarelui, galbenele, ghimber, ghimpe, Ginko-Biloba, Ginseng, grau, iarba de Soaldina, ienupar, in, lamai, limba boului, mazare, macris, macris iepuresc, mar, marar, marul lupului, morcov, mur, naprasnic, nasturel, norocel, nuc, obligeana, orez, orz, ovaz, papadie, patrunjel, patlagea vanata, pedicuta, plop negru, prun, pufulita cu flori mici, rascoage, ridiche neagra, rostopasca, salata, scai magaresc, schinduf, sfecla, sfecla rosie, soc, soia, spanac, tataneasa, toporas, troscot, turita mare, telina, urechelnita, usturoi, varza, vasc, visin.Candidoze-afin, cimbru, ghiocei, levantica, marul lupului, molid, plop negru, salvie, scumpie.

Cangrena- hrean, lemnul Domnului, usturoi, usturoita

Cardialgii- mustar negruCardiopatii ischemice- hrean, maces, menta, mesteacan, orz, paducel, roinita, rozmarinCardiopatii- hameiCarii- morcovCataracte- aloe, galbenele, papadie, priboi.Cataruri intestinale- limba mielului, patlagina, urzica moarta alba, vulturicaCataruri respiratorii (bronhice, etc)- amareala, limba boului, musetel, omag, pin, turta, telinaCataruri urinare- limba mielului, merisor de munte, paducel, varza,

Cearcane- albastrele, isop, musetelCefalee- anason, angelica, busuioc, carcel, ciubotica cucului, dumbravnic, hamei, lamai, levantica, mur, rostopasca, schinduf, zmeur. Celulita- anghinare, brustur, ceapa, cimbru, cretusca, fenicul, iedera, levantica, papadie, patrunjel, pir, porumbar, prun, roinita, rozmarin, salvie, troscot.Cervicite- brad, echinaceea, galbeneleCheaguri de sange- Ginko- BilobaCheilita- busuioc, gutuiChelie- calomfir, carpen, cimbru, iarba mare, rostopasca, urzica mica.Cherato-dermii- busuioc, ricinChist ovarian- coada soricelului, ipeca, naprasnic.Chisturi- coada calului, ipeca, naprasnic.Chist renal- naprasnic

Chist seboreic- coada calului, mar.Cicatrici cheloide- arnica, tataneasa.Cicatrizarea ranilor- afin, marul lupuluiCiclu abundent- cretusca, gorun, mur, naprasnic.Ciclu neregulat- ceapa, leustean, marar, micsunele ruginite, mur, smochine, telina, zmeur.Circulatie periferica deficitara- galbenele, ghimber, Ginko-Biloba, Ginseng, hrean, mustar alb, obligeana, paducel, piper negru, salcie, telina.Ciroze- anghinare, armurariu, banuti, catina, ceapa, coacaz rosu, frag, ghintura galbena, marul lupului, orz, pedicuta, pufulita cu flori mici, rasgoace, varza, ventrilica.Cistita- afin, batranis, brancuta, catina, cimbru, coada soricelului, fasole, ghimpe, iarba neagra, in, jneapan, levantica, limba mielului, maces, merisor de munte, nalba, nap, naprasnic, orz, osul iepurelui, patrunjel, pin, pir, plamanarica, porumb, porumbar, pufulita cu flori mici, roiba, rotunjoara, schinduf, smochine, sorbestrea, spanac, strasnic, sunatoare, toporas, tintaura, visin, zamosita, zmeur.Cisto-pielita- ghimpe Climacteriu- deditei, Ginseng, paducel, sunatoareCloruremie- ceapa, prazColagenoze- pepene galben, siminoc Colecistita- anghinare, ceapa, dracila, echinaceea, frasin, galbenele, iarba mare, mar, menta, papadie, patrunjel, porumb, prun, ridiche neagra, rostopasca, rozmarin, siminoc, sunatoare, turita mare, tintaura.

Colesterol marit- afin, brustur, capsuni, catina, ciumafaie, coacaz negru, fasole, floarea soarelui, fragi, Ginko-Biloba, Ginseng, patrunjel, usturoi, visin.Colibaciloze- afin, morcov, praz.Colici- maslin, musetel, patrunjel, schinel.

Colici abdominale- brancuta, brustur, busuioc, busuioc de camp, calin, chimen, coada racului, coada soricelului, dumbravnic, iarba neagra, leustean, nuc, obligeana, roinita, stanjenel, trifoi rosu, valeriana, ventrilica.Colici biliare (si hepatice)- cicoare, coada soricelului, fumarita, limba mielului, mac, margareta, papadie, rozmarinColici intestinale si stomacale- albastrele, chimen, coada soricelului, coriandru, dumbravnic, isop, maghiran, menta, negrilica, roinita, roua cerului, schinel, scorus de munte. Colici nefritice (renale)- alun, calin, dracila, limba mielului, mac de gradina, mesteacan, ovaz, pir, porumb, roiba, telina, varza, zmeur. Colita- brad, catina, cuisoare, hrean, limba mielului, mataciune, musetel, orz, pochivnic, revent, roinita, sfecla rosie, smochine, sunatoare, talpa gastei, toporas, varza.Colita de fermentatie- brustur, busuioc, busuioc de camp, cimbru, maghiran, orez, plop negru, rachitan, sorbestrea, sovarf, ulm, visin.Colita de putrefactie- cerentel, dovleac, grau,

mataciune, mur, patrunjel, plop negru.Colon iritabil- molidColorarea parului- musetelComedoane- mar, patlageaua rosie, trandafir.

Comotii cerebrale- banuti, ceapaCongestia ficatului (hepatica)- anghinare, cicoare, iarba mare, lamai, papadie, salata, turita mare, vita de vieCongestia splinei- cicoare, papadie, vita de vieCongestie cerebrala- ceapa, priboi Congestie genitala- hrean, omag, pinCongestie pulmonara- pin, zmeur, salcie. Congestie renala- cretusca

Congestii- salcieConjunctivita- albastrele, cerentel, echinaceea, fenicul, galbenele, gutui, lacramioare, musetel, paducel, silur, soc, turita mare.Constipatie- agris, albastrele, angelica, ardei, armurar, asmatui, banuti, babornic, brustur, capsun, catina, cicoare, cimbru, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, crusin, curcubetica, dovleac, dracila, drobita, dud, fasole, fenicul, fragi, frasin, fumarita, grau, hrean, iarba neagra, in, lemnul Domnului, lemn dulce, leustean, limba mielului, maces, mar, maslin, micsunele ruginite, molid, morcov, mur, mustar alb, mutatoare, nalba, nasturel, nuc, obligeana, papadie, paducel, patlageaua rosie, patlageaua vanata, pedicuta, pelin, pepene galben, pepene rosu, porumb, praz, priboi,

prun, ricin, roinita, rozmarin, salata, salba moale, schinel, secara, sfecla rosie, slabanog, smochine, soc, soia, spanac, stanjenei, sofranas, stevie, talpa gastei, toporas, 3 frati patati, untul pamantului, urzica moarta alba, varza, visin, vita de vie, volbura, zmeur.

Contractii de natura nervoasa- ciubotica cucului.Contuzii- angelica, arnica, brad, calomfir, castan salbatec, ciubotica cucului, coada calului, coada soricelului, crin alb, hamei, isop, limba boului, naprasnic, patrunjel, pecetea lui Solomon, perisor, salvie, sorbestrea, turita mare, telina, untul pamantului.Convalescenta- afin, agris, alun, angelica, castan comestibil, catina, coacaz negru, coada calului, coada racului, fasole, ghintura galbena, Ginseng, lamai, lichen de Islanda, mar, paltin de camp, paducel, schinduf, sfecla rosie, spanac, sparanghel, trifoi alb, troscot, tintaura, vita de vie.Convulsii- maselarita, patlageaua vanata, vasc.

Cosmetica (tratamente)- afin, angelica, arnica, brustur, cuisoare, maslin, orez, trandafir, 3 frati patati.Cosmaruri- teiCrampe- aloe, ardei, fenicul, limba mielului, menta, pedicutaCrampe menstruale- valerianaCrampe musculare- pedicuta, roinita, valeriana.Crampe stomacale- coriandru, gorun, iedera, sorbestreaCrampe uterine- angelica,

Crapaturile pielii- ceapa, ciumafaie, coacaz negru, galbeneleCrapaturile sanilor- plumanarica, Crestere- alun, castan comestibil, coacaz negru, fasole, lamai, orez, ovaz, soia, spanac.Cresterea dintilor- stanjeneiCresterea diurezei- albastreleCrize dureroase reumatice- ardei iute, hrean, mustar, sovarfCrize de nervi- schinduf, vascCrize migrenoase- hrean, unguras, visinCrustele scalpului- floarea soarelui, in, nuc(ulei)Cuperoza- afin, asmatui, castan salbatec, canepa codrului, levantica, nalba, rozmarin.Debilitate- hrean, ovazDecalcifiere- castan comestibil, coada calului.Deficiente de memorie- Ginko- Biloba,Degenerescenta- GinsengDegeraturi- galbenele, gorun, gutui, hrean, Delirum tremens- maselaritaDementa- Ginko-Biloba, obligeana

Demineralizare- mar, morcovi, orz, ridiche neagra, salata, sfecla rosie, soia, sparanghel, telina, varza, visin, vita de vie.Depresie- alun, castan comestibil, catina, cicoare, cimbru, coada calului, fenicul, ghintura galbena, grau, limba mielului, maghiran, obligeana, spanac, sunatoare,

varza, visin.Dereglari de ritm cardiac- paducelDereglari glandulare- alun, ceapa, nuc, papadie, praz, salvie.Dereglari hormonale- angelica, lemnul Domnului.Dereglari menstruale- mei pasaresc, sunatoareDermatite- afin, aloe, alun, brustur, catina, cicoare, coacaz rosu, coada calului, deditei, hamei, iarba mare, mesteacan, morcov, musetel, nalba, nuc, osul iepurelui, papadie, patrunjel, pir, plop negru, porumbar, rachitan, sapunarita, soparlita, toporas, untul pamantului, vita de vie, zmeur.Descuamarea pielii- hrean, Dezechilibru nervos- roinitaDezinfectant intestinal- mur

Dezintoxicare- telina.Diabet- afin, aloe, alun, angelica, anghinare, brustur, brustur dulce, busuioc, cartof, capsun, catina, ceapa, cicoare, coada calului, cretisoara, dovleac, dud, echinaceea, fasole, fragi, Ginko-Biloba, ienupar, in, lemnul Domnului, mar, maslin, nasturel, nuc, orz, ovaz, papadie, pir, porumb, praz, salata, salvie, schinduf, scortisoara, secara, soia, spanac, sparanghel, troscot, turita mare, telina, urzica, varza, zmeur.Diaree- afin, aglica, albastrele, busuioc salbatec, busuioc, cais, calomfir, carpen, capsun, catina, ceapa, cerentel, cimbrisor, coada racului, corn, cretisoara, cretusca, drete, dud, fag, fragi, gorun, gutui, iarba

neagra, ienupar, in, lemnul Domnului, maces, macris, macris iepuresc, mataciune, matreata bradului, menta, merisor de munte, molid, morcov, mur, musetel, narcisa alba, naprasnic, navalnic, nuc, nufar alb, orez, orz, ovaz, patlagina, perisor, plamanarica, plop negru, porumbar, rachitan, raculet, rascoage, revent, roinita, rotunjoara, salcie, salvie, sanisoara, scaiul dracului, schinduf, sclipeti, scumpie, slabanog, sorbestrea, splinuta, stejar, strugurii ursului, soparlaita, tataneasa, trandafir, trifoi rosu, troscot, turita mare, ulm, urechelnita, urzica, urzica mica, urzica moarta alba, usturoi, usturoita, visin, vulturica, zmeur.Diateze- fasole, nasturel, turita mare.Digestie dificila- angelica, armurariu, banuti, cais, fenicul, ghintura galbena, grau, hrean, macris iepuresc, mataciune, obligeana, papadie, piper negru, roinita, rozmarin, sanisoara, sparanghel, telina, varza.

Dischinezie biliara- anghinare, busuioc, cartof, cicoare, coacaz rosu, coada soricelului, coriandru, crusin, cuisoare, frasin, fumarita, galbenele, ghintura galbena, iarba mare, maslin, matraguna, menta, nasturel, orz, papadie, pochivnic, porumbar, pufulita cu flori mici, revent, ridiche neagra, roinita, rostopasca, rozmarin, salba moale, salvie, sapunarita, scanteiuta, sfecla rosie, siminoc, talpa matei, tarhon, turita mare, tintaura, unguras, valeriana.Discopatie- brad, brusture.Disfunctia glandelor sudoripare- pin

Disfunctii hepatice- cretusca, cuisoareDisfunctii sexuale- ghimber, Disfunctii stomacale- cuisoareDisgravidie- arnica, schinel.

Dismenoree- angelica, calin, ceapa, cerentel, coada calului, coada racului, curcubetica, deditei, frasin, galbenele, grau, iarba mare, lemnul Domnului, limba mielului, mur, musetel, obligeana, orz, patrunjel, pelin, roinita, soia, sofran, traista ciobanului, tintaura, urzica moarta alba, valeriana, zmeur.Dispepsie- albastrele, aloe, anason, angelica, armurariu, cais, cartof, cerentel, cimbrisor, dovleac, frasin, ghintura galbena, gutui, ienupar, in, lemnul Domnului, maghiran, mar, mataciune, mesteacan, nuc, obligeana, patrunjel, pelin, piper, pochivnic, revent, ridiche neagra, schinduf, sunatoare, sofran, troscot, tintaura.Dispnee- paducelDistonie neuro- vegetativa- angelica, brustur dulce, talpa gastei.Distrofia miocardului- dudDisurie- albastreleDizenterie- afin, aglica, dovleac, drete, lemnul Domnului, fag, mar, musetel, orz, ovaz, paducel, porumbar, rachitan, revent, sanisoara, schinduf, slabanog, sorbestrea, sovarf, troscot, urzica, usturoi.Duodenita- roinitaDureri articulare- deditei, ghimber,

Dureri de abdomen- arnica, brancuta, coada racului, coriandru, fenicul, mataciune, menta.Dureri de cap- anghinare, banuti, busuioc, cartof, ceapa, cicoare, ciubotica cucului, dumbravnic, grau, hrean, iasomie de padure, marar, menta, mutatoare, nuc, sovarf, tarhon, unguras, vindecea.Dureri de dinti- cimbrisor, cuisoare, ghimber, gorun, lemnul Domnului, sovarf, tarhon.Dureri de ficat- nuc, rostopasca

Dureri de gat- ardei iute, carpen, ceapa, ciumafaie, coacaz negru, lemnul Domnului, mac rosu, plop negru.Dureri de hemoroizi- cerentelDureri de inima- porumbarDureri de ochi- ciubotica cucului, ciumafaie, crin alb, lemnul Domnului.Dureri de picioare- ciumafaie, lemnul Domnului, urzica moarta alba.Dureri de piept- lemnul Domnului, lumanarica, macris iepuresc, orz, sanisoara.Dureri de reumatism- angelica, ardei iute, brad, carpen, ceapa, cimbrisor, cimbru, fag, frasin, ghimber, hrean, maghiran, menta, naprasnic, nuc, papalau, rozmarin, schinel, slabanog, sovarf, trifoi rosu, vasc.Dureri de rinichi- orz, ungurasDureri de spate si musculare- angelica, cretusca.

Dureri de stomac- aloe, calin, coada soricelului, dumbravnic, lumanarica, patrunjel, porumbar, priboi,

raculet, rostopasca, scaiul dracului, slabanog.Dureri de urechi- musetel, urechelnita, urzica moarta albaDureri diverse - aloe, brustur, cuisoare, drete, hrean, maslin, mustar negru, obligeana, omag, papalau, patlageaua vanata, piciorul cocosului, pin, piper negru, porumb, praz, rachita, ridiche neagra, rodia, roinita, salcie, smochine, spanz, sunatoare, soparlaita, tataneasa, tei, untul pamantului, zmeur.Dureri interne- scortisoara.Dureri in zona pelviana- cerentelDureri menstruale- cerentel, coada racului, coada soricelului, curcubetica.Dureri musculare- varzaDureri ovariene- cimbruDureri renale- coada soriceluluiDureri sciatice- cimbrisor, cimbruDureri uterine- coada racului, roinita

Afectiuni care se trateaza cu ajutorul plantelor medicinale - partea a II-a

Echimoze- ciubotica cucului, isop, pecetea lui Solomon, soparlita, talpa gastei, untul pamantului.Eczeme- afin, aloe, anghinare, asmatui, brad, capsun, cerentel, coada racului, corn, crin alb, echinaceea, fasole, fenicul, floarea soarelui, gutui, hrean, iarba mare, Ipcarige, laptele canelui, lasnicior, levantica,

limba boului, limba canelui, lumanarica, maces, mar, marul lupului, nalba, nasturel, navalnic, nuc, osul iepurelui, papadie, patlagina, pecetea lui Solomon, piciorul cocosului, pin, piperul baltii, pin, ridiche neagra, rostopasca, rozmarin, sapunarita, scai vanat, scanteiuta, sclipeti, soc, sovarf, spanac, steregoaie, sunatoare, tataneasa, tei, 3 frati patati, turta, tintaura, ulm, urzica mica, usturoita, varza, ventrilica, vita de vie, zamosita, zmeur.Eczeme microbiene (infectate)- brustur, cerentel, cimbrisor, jneapan, marul lupului, mesteacan, pin.Eczeme pruriginoase- albastrele, deditei.

Eczeme uscate- brustur.Eczeme zemuinde- albastrele, alun, canepa codrului, coada calului, curcubetica, deditei, frasin, grau, jneapan, marul lupului, merisor de munte, musetel, nuc, orez, porumb, rachitan, roinita, salvie, stejar, turta.Edeme- afin, aloe, alun, banuti, cartof, castan salbatec, ceapa, coacaz negru, coada calului, cretusca, dracila, fasole, ghimpe, iarba neagra, iedera, lacramioare, lemnul Domnului, leustean, mar, menta, mesteacan, nufar alb, orez, osul iepurelui, patrunjel, pelin, pir, porumb, rozmarin, sapunarita, scaiul dracului, schinel, soc, spanac, sparanghel, tarhon, troscot, telina, usturoi, varza, vita de vie, vulturica.

Edemele pleoapelor- cartof.Efelide- nasturel.

Eliminarea gazelor- telina.Eliminarea toxinelor- brustur.Emfizem pulmonar- caltunasi, carcel, cimbru, podbal.Eminenta de avort- calin.Emotivitate- roinita.Endometrite- angelica.

Enterite- afin, anason, angelica, capsun, cerentel, cimbrisor, corn, cretusca, dovleac, dud, fragi, nalba, nap, naprasnic, porumbar, pufulita cu flori mici, rapita, raculet, rascoage, sclipeti, sfecla rosie, splinuta, tataneasa, troscot, turita mare, urzica, urzica mica, varza, vita de vie, zmeur.Enterocolite- angelica, brad, cimbrisor, cimbru, coada racului, coada soricelului, cretisoara, fenicul, fragi, frasin, galbenele, maces, mar, matreata bradului, menta, morcov, mur, musetel, nuc, obligeana, orz, papadie, praz, roinita, scumpie, sorbestrea, turita mare, ulm, urzica. Enteroragii- lamai.Entorsa- ardei iute, cimbru, maslin, rozmarin, tataneasa.Enurezis- coada soricelului, nuc, pecetea lui Solomon.Epidermofitie- grau, rostopasca.Epilepsie- brustur, calomfir, cimbru, Ginseng, lacrimioara, maselarita, obligeana, ovaz, patlageaua vanata, priboi, vasc.Episclerita- silur. Epistaxis- coada calului, lamai, naprasnic, stejar, troscot, vasc.

Erectii prelungite dureroase- hameiEretism nervos- salata.Eritem- brustur, crin alb, deditei, grau, Erizipel- brancuta, brustur, cartof, corn, cretusca, fasole, floarea soarelui, grau, iarba mare, iedera, linarita, maces, soc, vinerita.Eroziuni- busuioc.Eroziuni bucale- cimbrisor, coada calului. Eruptii tegumentare- angelica, cartof, coada calului, cretusca, galbenele, iarba mare, ienupar, lamai, mar, molid, ovaz, patlageaua rosie, podbal, porumbar, sapunarita, ulm.Escare- curcubetica, Ipcarige, lemn cainesc, tataneasa, Escoriatii- cartof, crin alb. Exantem- carcel.

Excitatii nervoase- crin alb, leustean, micsunele ruginite, secara, talpa gastei.Excitatii sexuale- hamei, salata.Extra- sistole- lacramioare, maturice, ruscuta de primavaraFaringite- afin, asmatui, brad, brancuta, brustur, crin alb, curcubetica, curpen, fenicul, gorun, grausor, gutui, Ipcarige, isop, lemnul Domnului, lemn dulce, lichen de prun, mac rosu de camp, molid, musetel, patlagina, salvie, sapunarita, sorbestrea, sovarf, turita mare.Favus- crusin, iarba de Soaldina, soc, stanjenei.Febra- brustur, brustur dulce, buberic, busuioc, calin, cerentel, cimbru, ciubotica cucului, coacaz negru,

cretusca, fag, fumarita, ghintura galbena, iarba neagra, lamai, maces, macris iepuresc, navalnic, patrunjel, roinita, trifoiste de balta, turta, tintaura, urechelnita, urzica mica, vita de vie, vulturica.Febra tifoida- orz.Fermentatii intestinale- angelica, anghinare, ceapa, cimbru, dafin, orez, praz, ridiche neagra.Fetor bucal- lemn cainesc.Fibrom uterin- coada soricelului, piperul baltii, pochivnic, schinduf, tataneasa.Ficat- calin, cimbru, ciubotica cucului.Ficat colonial- ridiche neagra.Fistule- coada calului, curcubetica, rostopasca.Fisuri- plop negru.Fisuri anale- aloe, coada soricelului, galbenele, gutui, marul lupului, mur, orz, raculet, stejar, tataneasa. Fisuri de piele- coacaz negru, crin alb.Fisuri mamelonare (san)- coada soricelului, gutui, raculet, tataneasa.

Flatulenta- menta, mesteacan, obligeana, patrunjel, usturoi.Flebite- alun, castan salbatec, dumbravnic, lamai, usturoi, vinarita.Flegmoane- cartof, marul lupului, nuc, soc.Flux menstrual perturbat- iedera, rachitan.Fracturi- cretisoara, iedera, tataneasa, vinerita.Fragilitate capilara- castan, lamai, maces, paducel.Frigiditate- busuioc, naprasnic, priboi, roinita, roua

cerului.Friguri- ciubotica cucului, coada racului, orz.Furuncule- arnica, banuti, brad, brustur, busuioc salbatec, calomfir, cartof, ceapa, cicoare, coacaz negru, crin alb, drete, echinaceea, grau, in, Ipcarige, lamai, lasnicior, lumanarica, macris, marul lupului, maslin, maces, nalba, nap, nuc, papalau, patlagina, pecetea lui Solomon, pin, pochivnic, porumb, rapita, sapunarita, schinduf, sclipeti, smochine, soc, 3 frati patati, usturoita, vita de vie, volbura, vulturica, zamosita.Furunculoza pleoapelor- albastrele.Galactagog- albastrele, asmatui. Ganglioni inflamati- ciubotica cucului, lichen,Gangrena- aloe, castan salbatec.Gastralgii- dafin, lamai, pin, revent, rotunjoara, salata, toporas,Gastrita- angelica, busuioc salbatec, calin, carpen, coada soricelului, coriandru, dud, isop, lamai, macris, maghiran, mar, marar, menta, mur, nalba, obligeana, patlagina, patrunjel, pelin, plamanarica, porumb, prun, rasgoace, roinita, rostopasca, salcam, scorus de munte, smochine, sovarf, sunatoare, talpa gastei, tataneasa, tei, troscot, tintaura, zmeur.Gastroenterite- schindufGaze intestinale- banuti, leustean, telina.Gene- (crestere)- caltunasiGingii sangerande- salvie

Gingivite- cerentel, coacaz negru, coada calului, coada

racului, coada soricelului, dracila, fumarita, gutui, mar, marul lupului, matreata bradului, mur, scortisoara, scorus de munte, scumpie, smochine, sovarf, stejar, sulfina, tataneasa, turita mare.Glaucom- galbenele, Glicozurie- carpen, Glosite- lamaiGonoree-busuioc, Graviditate- cais, mar, Greata- busuioc, cimbrisor, ghimber, lichen, mataciune, menta, roinita, scortisoara, siminoc,Grefe de organe- Ginko- BilobaGripa- amareala, angelica, ardei iute, brad, brustur, calin, carpen, ceapa, cimbru, ciubotica cucului, coacaz negru, cretusca, cuisoare, dafin, echinaceea, isop, lamai, levantica, lichen, limba boului, limba mielului, mac rosu de camp, mar, matreata bradului, micsunele ruginite, molid, musetel, nuc, obligeana, omag, pin, pir, plop negru, porumb, praz, salcie, scortisoara, sfecla, sfecla rosie, soc, tei, 3 frati patati, turita mare, telina, tintaura, usturoi, varza.Gusa- corn

Guta- afin, agris, anghinare, brandusa de toamna, brustur, bujor, capsuni, cicoare, cimbrisor, ciumafaie, coacaz negru, coada calului, cretusca, dracila, fag, fasole, fragi, frasin, ghimpe, ghintura, grau, hrean, iarba mare, lamai, lasnicior, limba boului, limba mielului, maslin, mei pasaresc, merisor de munte, mesteacan,

morcov, nap, nemtisori de camp, nuc, osul iepurelui, papadie, papalau, patrunjel, patlageaua rosie, pelin, piciorul cocosului, pin, pir, plop negru, porumb, porumbar, rapita, ridiche neagra, salata, salcie, schinduf, siminoc, sparanghel, strugurii ursului, trifoi rosu, telina, untul pamantului, urzica, usturoi, vasc, vindecea, visin, vita de vie.Guturai- ardei iute, brad, brancuta, busuioc salbatec, ceapa, ciubotica cucului, coacaz negru, echinaceea, hrean, isop, lamai, menta, omag, pin, plop negru, salcie, smochine, talpa matei, tei, tintaura, unguras, varza.Halena- cerentel, cimbru, cuisoare, menta, roinita, salcie, scortisoara, sovarf, stanjenel.Helmintiaze- brebenoc, coriandru, Hematurie- sclipeti, slabanog, sorbestrea, strugurii ursului, vasc, vulturica.Hemiplegii- brebenoc, rozmarin, Hemofilie- lamaiHemoptizie- cerentel, piperul baltii, rapita, sanisoara, sorbestrea, tataneasa, troscot, Hemoragii- aglica, angelica, calin, capsun, cerentel, cimbrisor, coada racului, coada soricelului, cretisoara, lamai, limba mielului, matreata bradului, merisor de munte, molid, mur, naprasnic, nuc, paltin de camp, patlagina, perisor, piperul baltii, stejar, traista ciobanului, trandafir, urzica, urzica mica, vasc, vindecea, vinerita.Hemoroizi- afin aglica, albastrele, aloe, anghinare, armurariu, asmatui, brad, brustur, brustur dulce, bujor, buberic, busuioc salbatec, carpen, cartof, castan

comestibil, castan salbatec, capsun, catina, ceapa, cerentel, coada calului, coada soricelului, cretisoara, cretusca, crusin, lemn canesc, limba cainelui, linarita, lumanarica, marar, mur, musetel, nalba, norocel, obligeana, orz, papadie, patlageaua vanata, pedicuta, pelin, plop negru, porumb, porumbar, prun, rapita, rachita, raculet, rasgoace, salcie, sanisoara, scanteiuta, sclipeti, sfecla rosie, slabanog, sorbestrea, stejar, sofran, tataneasa, traista ciobanului, troscot, ulm, urechelnita, urzica, urzica mica, vinerita, vulturica. Hepatita- afin, aglica, anghinare, armurariu, banuti, cartof, caltunasi, cicoare, coacaz negru, coada calului, ienupar, lamai, macris, maslin, menta, orz, papadie, patrunjel, pelin, pir, porumb, pufulita cu flori mici, ridiche neagra, siminoc, sulfina, sunatoare, trifoiste de balta, ventrilica.Hernie- patrunjelul campului, pecetea lui Solomon.Hernie de disc- castan salbatec, Herpes- asmatui, brustur, calomfir, catina, cretusca, lamai, mar, micsunele ruginite, naprasnic, rostopasca, sapunarita, 3 frati patati, turta,Herpes genital- aloe, naprasnic, nasturelHidropizie- asmatui, ceapa, cicoare, ciubotica cucului, coacaz rosu, lacramioare, linarita, papadie, perisor, porumb, ruscuta de primavaraHidrosadenite- musetel.

Hiperaciditate- ienupar, lamai, mataciune, nasturel, osul iepurelui, patlageaua rosie, pir, praz, prun, soparlita,

tarhon, turita mare, telina, vasc.Hipercolesterolemie- anghinare, mesteacan, papadie, patlagina, patlageaua vanata, porumb, prun, pufulita cu flori mici, schinduf, sfecla rosie, soia.Hiperemotivitate- brustur dulce, Hiperexcitabilitate- brustur dulce, tei, valerianaHiperexcitatie sexuala- nufar alb, salcie, Hiperclorhidrie- matraguna.Hiperglicemie- schindufHiperhidroza- coada calului, matraguna, mesteacan, nuc, pedicuta, pin, podbal, rachitan, salcie, salvie,Hiperkeratoze- marar.Hipermenoree- arnica, coada soricelului, cretisoara, maces, naprasnic, pecetea lui Solomon, pelin, roinita, stejar. Hipertensiune- afin, agris, aloe, alun, anghinare, armurariu, brustur, brustur dulce, cais, cartof, capsun, catina, coacaz negru, cretusca, isop, lamai, leustean, mar, marar, maslin, mesteacan, nemtisori de camp, orez, orz, papadie, paducel, patlagina, patrunjel, pedicuta, pelin, pir, porumbar, priboi, prun, pufulita cu flori mici, rostopasca, rozmarin, ruscuta de primavara, salba moale, secara, sfecla rosie, spanac, sulfina, talpa gastei, tei, traista ciobanului, troscot, telina, tintaura, usturoi, usturoita, vasc, visin, vita de vie, zmeur.Hipertiroidie- nuc, paducel ,valeriana.Hipertrofia prostatei- urzica moarta alba. Hipervascozitate sangvina- lamai, patlageaua rosie, secara,

Hipoaciditate- catina, roinita, schinel,

Hipodinamie circulatorie- lacramioareHipoglicemie- porumb, turta, Hipomagnezie- turta.Hipomenoree- aglica, Hipotensiune- coacaz rosu, rozmarin, traista ciobanuluiHipotonie arteriala- lacramioare, zmeur.Hipovitaminoza- scorus de munteHirsutism- angelica, marar Icter- anghinare, armurariu, coacaz negru, corn, galbenele, ghimpe, lamai, linarita, morcov, papadie, ridiche neagra, rostopasca, salata, silur, siminoc, telina.Ihtioza- albastrele, grau, in.Impetigo- castan salbatec, grau, lasnicior, lumanarica, nuc, porumb.Impotenta- angelica, catina, ceapa, cimbru, fasole, Ginko-Biloba, Ginseng, linarita, morcov, naprasnic, nasturel, negrilica, nuc, orz, ovaz, pin, praz, priboi, rozmarin, salvie, scai vanat, sparanghel, turta, usturoi, vasc, vindecea, vinerita.Imunitate scazuta- afin, cartof, capsun, Ginko- Biloba, hrean, macris, morcov, nuc, orz, papadie, pin, usturoi, vasc.Inapetenta- fenicul, gutui, hrean, lamai, lemnul Domnului, lemn dulce, ridiche neagra, rozmarin, telina.Incapacitatea de concentrare- coacaz negru, Incontinenta urinara- arnica, carcel, cimbru, coada calului, ghintura galbena, gorun, patrunjel, rachita,

rasgoace, sclipeti, scumpie, turita mare.Indigestii- albastrele, angelica, cartof, ceapa, coacaz rosu, Ginseng, isop, mataciune, menta, roinita.

Indispozitie- busuioc. Induratia ficatului- pin.Induratiile pielii- iarba de Soaldina. Induratia splinei- pir.Infarct miocardic- roinita.Infectii- fenicul, gorun, hamei, lamai, levantica, mar, merisor de munte, molid, musetel, nuc, patrunjel, salcie, scai vanat, tataneasa, usturoi.Infectii genito- urinare- ceapa, cicoare, coada soricelului.Infectii hepatice- armurariu.Infectii intestinale- albastrele, cimbrisor, coacaz negru, dafin, morcov, sorbestrea, splinuta, varza. Infectii microbiene si virale- ceapa, coacaz negru, coada soricelului, turta.Infectii oculare- catina, fenicul.

Infectiile ginecologice- echinaceea, molid, mur.Infectiile gurii- dafin, papalau.Infectiile pielii- brad, calomfir, curcubetica, fasole, frasin, jneapan, musetel, nuc, plop negru, pochivnic, turta, usturoita.Infectii respiratorii- catina, gutui, lumanarica, naprasnic. Infectii urinare- brad, busuioc salbatec, busuioc, coacaz rosu, curcubetica, dovleac, dumbravnic, echinaceea,

fasole, iarba neagra, mar, merisor de munte, molid, mur, musetel, nalba, praz, strugurii ursului, vulturica.Infertilitate- urzica moarta alba.Infectii virale- catina, ciubotica cucului.Infiltrarea grasa a ficatului- isop.Inflamatia aparatului digestiv- orz.Inflamatia ficatului- sunatoare.

Inflamatia aparatului genital- strugurii ursului.Inflamatia cailor respiratorii- iarba mare, marar, mur, orz, plamanarica, smochin. Inflamatia mucoasei bucale- coacaz rosu, lemn canesc, orz.Inflamatia nervilor- sunatoare.Inflamatia ochilor- mar, sanisoara, sclipeti, sunatoare, trifoi rosu.Inflamatia pielii- naprasnic, nasturel, nuc, turta.Inflamatia splinei- pepene galben, prun.Inflamatia urechii- crin alb.Inflamatia vezicii urinare- telina.Inflamatii- aloe, brustur, cartof, ciubotica cucului, coacaz negru, hamei, iedera, lichen de islanda, limba boului, musetel, papalau, salcie, schinduf, slabanog, splinuta, tataneasa.Inflamatii articulare- hrean, mesteacan, mustar negru, drete, tataneasa, turita mare, telina.Inflamatii ganglionare si glandulare- cimbrisor, hrean, sunatoare.Inflamatii genitale- galbenele, jneapan, lemn cainesc.

Inflamatii intestinale- in, naprasnic, secara, 3 frati patati.Inflamatii mamelonare- cimbrisor.Inflamatiile mucoaselor- rotunjoara, strugurii ursului, trifoi rosu.Inflamatii oculare- silur.Inflamatiile pleoapelor- rozmarin.Inflamatii urinare si renale- coada soricelului, jneapan, mazare, musetel, orz, pin, plop, secara, smochine, zmeur.Inflamatii venoase- castan salbatec. Inflamatii vezicale- in, merisor de munteInima- cais, calin, cartof.

Insatisfactii sexuale- roinita.Insolatie- cartof, floarea soarelui, iedera. Insomnie- anason, angelica, arnica, busuioc, cais, cartof, ciubotica cucului, cretusca, crin alb, dumbravnic, Ginseng, hamei, levantica, limba boului, maghiran, mar, nufar alb, orz, ovaz, paducel, praz, rachita, roinita, salata, salcie, salcam, schinduf, sfecla rosie, sovarf, sunatoare, sofran, talpa gastei, toporas, telina, urzica moarta alba, valeriana, vinarita, virnant.Instabilitate emotionala- rozmarin.Insuficienta biliara- afin, cicoare, schinduf, sparanghel. Insuficienta cardiaca- mar, nufar alb, roinita, rostopasca, troscot, vasc.Insuficienta circulatiei sangelui- hamei, mustar negru, roinita, sunatoare.Insuficienta corticosuprarenala- lamai, telina.

Insuficienta hepatica- anghinare, armurariu, cretusca, crusin, fasole, gutui, lamai, morcov, orz.Insuficienta lactatiei- morcov.Insuficienta ovariana- catina Insuficienta pancreatica- anason, fenicul, lamai, lichen, schinduf.Insuficienta renala- banuti, dovleac, dalac, papadie, sparanghel.Insuficienta respiratorie- brustur.Insuficienta secretiei salivare- obligeana, Insuficienta tiroidiana- ovaz, telina.Insuficienta transpiratiei- zmeur.Insuficienta vederii- morcov,

Intertrigo- iarba mare, rachitan. Intoxicatia sangelui- ulm.Intoxicatii- anghinare, banuti, capsun, carcel, cretusca, dalac, floarea soarelui, galbenele, ghintura galbena, iarba mare, lichen, macris, menta, nuc, obligeana, osul iepurelui, papadie, patlageaua rosie, pecetea lui Solomon, pir, plop negru, prun, pufulita cu flori mici, rozmarin, schinduf, siminoc, stejar, toporas.Ipohondrie- armurariu. Iradiatii- schinduf.Iritare nervoasa- hamei, levantica, paducel. Iritatii- angelica.Iritatia aparatului digestiv- nalba.Iritatia aparatului renal si urinar- nalba. Iritatia gatului- limba boului.

Iritatia mucoaselor- pin.Iritatia ochilor- albastrele, trandafir.Iritatia pielii- banuti, cartof, floarea soarelui, grau, gutui, patlageaua rosie, mar, nuc, pochivnic, sunatoare.Iritatia sanului- pin.Iritatii vaginale- cretusca, 3 frati patati.Ischemie cardiaca- vasc.Isterie- angelica, ciubotica cucului, hamei, isop, obligeana, vasc, vinarita.Imbatranirea prematura- angelica, Ginko- Biloba, Ginseng. Ingrijirea corporala- lamai.Inrosirea mainilor- telina.Inrosirea (iritarea) pleoapelor- albastrele.Intarzierea cresterii- cais, visin.Intarzierea dezvoltarii mentale- angelica.Intepaturi de insecte- brustur, busuioc, ceapa, cimbru, crin alb, cuisoare, crin alb, galbenele, hrean, lamai, lemnul Domnului, levantica, menta, patlageaua rosie, sorbestrea, unguras.Intretinerea pielii- lamai.Junghi- batranis.

Lactatie (pentru marirea cantitativa)- busuioc, coriandru, crin de padure, fenicul, marar, patrunjelul campului, porumb, sorbestrea, sporis.Laringita- anghinare, arnica, brancuta, busuioc de camp, ceapa, ciubotica cucului, coacaz negru, cretisoara, curcubetica, fenicul, isop, jneapan, lichen de

islanda, limba boului, lumanarica, mac rosu de camp, nalba, ovaz, patlagina, plumanarica, podbal, sfecla, sorbestrea, turita mare, varza.Lacrimarea ochilor- cerentel, coada racului, silur.Leucemie- catina, dovleac, naprasnic, sfecla, telina, tintaura.Leucopenie- (scaderea numarului de globule albe)- catina, ghintura.Leucoree- anin negru, arnica, brustur, busuioc, catina, cerentel, cimbrisor, cimbru de gradina, coada racului, coada soricelului, cretisoara, cretusca, frasin, galbenele, ghiocei, gorun, gutui, hrean, iarba neagra, iasomie de padure, ienupar, isop, lacramioare, lemn cainesc, levantica, mur, musetel, naprasnic, nemtisori de camp, nuc, paducel, pin, plop negru, rachitel, rotunjoara, salcie, salcam, salvie, sclipeti, secara, sfecla, slabanog, smochin, sorbestrea, stejar, sunatoare, soparlaita, tataneasa, 3 frati patati, trifoi alb, trifoi rosu, ulm, urzica moarta alba, vasc, vindecea, vinerita.Leziuni bucale- busuioc, calapar.Leziuni cardiace- lacrimioara.Leziuni cutanate- angelica, coada calului, grau, musetel, nuc, orez, papadie, patlagina.Leziuni tuberculoase- 3 frati patati. Leziuni intestinale- angelica.Leziuni iritante- asmatui, calapar.

Leziuni stomacale- angelica.Leziuni vegetante- ienupar, nasturel.

Leziuni zemuinde- arnica.Limbrici- iasomie de padure. Limfatism- ceapa, hrean, praz, prun, trifoiste de balta.Limfoame- sfecla.Lipsa menstrelor- coada soricelului. Lipsa poftei de mancare- maces, maghiran.Litiaze- anason, asmatui, cicoare, coacaz rosu, fasole, feciorica, iarba mare, maces, masline, merisor de munte, morcov, orez, papadie, papalau, patrunjel, perisor, pin, porumb, praz, prun, salata, scaiul dracului, sfecla rosie, strugurii ursului, visin, vita de vie.Litiaze biliare- armurariu, capsun, ceapa, lemn dulce, feciorica, ghimpe, grau, iarba mare, lamai, maces, ovaz, paducel, patrunjel, patlageaua rosie, patrunjelul campului, pedicuta, pepene galben, ridiche neagra, roinita, rostopasca, scaiul dracului, slabanog, sparanghel, splinuta, trifoiste de balta, telina, ventrilica, vindecea.Litiaze urinare- alun, banuti, brancuta, capsun, ceapa, ciubotica cucului, lemn dulce, fag, feciorica, fenicul, frasin, ghimpe, hrean, iarba mare, iarba neagra, in, lamai, maces, mar, mesteacan, nap, nuc, ovaz, paducel, patrunjel, patlageaua rosie, pedicuta, pepene galben, pir, plop negru, porumb, pufulita cu flori mici, ridichea neagra, roiba, rotunjoara, scai magaresc, slabanog, sparanghel, splinuta, trifoiste de balta, telina, urzica mica, usturoi, varza, ventrilica, vindecea, vulturica, zamosita.Lumbago- ardei, batranis, orz, patlageaua vanata,

piciorul cocosului, trifoi rosu.Lovituri- brustur, rozmarin.Lupus- coada calului, rostopasca.Luxatii- iedera, pelin, sunatoare, tataneasa.Maladii cardiace- sunatoare, traista ciobanului, unguras.Maladii infectioase- arnica, echinaceea, lamai.

Malarie- curcubetica, curpen, fag, lemnul Domnului,Mamopatii premenstruale- menta, tataneasa.Mastoidita- aloe, schinduf.Mancarimi de piele- brustur, busuioc, crusin, mar, patlagina, pir, soparlaita, trifoi rosu. Matreata- brustur, coada calului, hamei, iedera, limba canelui, nuc, plumanarica, schinduf, trandafir, vetrice, zamosita.Melena- coada racului, stejar.Memorie- coada calului, ghimber, limba mielului. Memorie deficitara- catina, Ginko- Biloba, Ginseng, nuc, obligeana, rozmarin.Meningita- afin, catina, ceapa.Menopauza- angelica, busuioc, coacaz negru, coada soricelului, cretusca, curcubetica, Ginseng, marar, porumb, roinita, salvie, sfecla rosie, urzica moarta alba.Menoragii- armurar, deditei, piperul baltii, trifoiste de balta.Menstre abundente- coada racului, porumb, schinduf.Menstre dureroase- cimbru de gradina, lemnul Domnului, musetel, patrunjel, roinita, rozmarin, salata, salcie, secara.

Menstruatii intarziate- ceapa, crin de padure.Menstruatii perturbate- calapar, carpen, coada soricelului, porumb, salvie.Menstruatii reduse- fenicul, secara.

Meteorism- angelica, busuioc, coacaz negru, coada soricelului, lamai, mataciune, roinita, rozmarin, salata, salcie, secara.Metrite- gorun, porumb.Metroanexita- cerentel, coada soricelului, galbenele, porumb.Metroragii- afin, coada calului, cretisoara, lemn dulce, frasin, iarba rosie, lemn cainesc, limba mielului, piperul baltii, porumb, rachitan, roinita, scanteiuta, sclipeti, sorbestrea, splinuta, stejar, soparlita, traista ciobanului, trifoiste de balta, urzica moarta alba. Mialgii- iedera, spanz.Miastenii- ghiocei, roinita.Micoze- afine, arnica, banuti, brustur, ceapa, coada calului, Ginseng, maces, nuc, trandafir. Micsorarea fluxului menstrual- catina, coada racului, stejar.Migrene- angelica, anghinare, banuti, busuioc de camp, ceapa, cimbrisor, ciubotica cucului, coacaz negru, cretisoara, fenicul, Ginko-Biloba, grau, hrean, iasomie de padure, lacrimioara, lamai, levantica, lichen de Islanda, lichen de prun, limba mielului, maces, maghiran, ridiche neagra, roinita, rozmarin, ruscuta de primavara, salcam, schinduf, scorus, scorus de munte,

sfecla rosie, sunatoare, tei, valeriana, vasc.

Miocardita- ceapa, unguras, vasc.Miopatie- ghiocei, morcov.Miopie- afine, corn.Muscatura de sarpe- maselarita, patlagina, turita mare.Nastere- angelica, cimbru de gradina.Nefrite- angelica, anghinare, brustur, capsun, coacaz negru, lemn dulce, ghimpe, iarba mare, mac de gradina, marar, merisor de munte, mesteacan, obligeana, orz, osul iepurelui, porumb, porumbar, pufulita cu flori mici, smochin, spanac, sunatoare, telina, visin, vita de vie, vulturica. Negi- busuioc, ceapa, coada calului, fag, laptele canelui, lamai, nuc, ricin, rostopasca, smochin. Nervi- coriandru, mataciune, vasc. Nervozitate- cimbru de gradina, ciubotica cucului, ciumafaie, coada calului, cretisoara, cretusca, levantica, mar, menta, narcisa alba, patlageaua vanata, salvie, scortisoara, sofran, tei, varza.Neurastenie- aloe, alun, roinita, scanteiuta.Neurodermite- coada calului, 3 frati patati.Nevralgii diverse- angelica, arnica, brad, carpen, ceapa, cimbrisor, cimbru de gradina, ciubotica cucului, cretusca, dalac, hrean, iarba neagra, iedera, maselarita, musetel, mustar negru, omag, orz, ovaz, patlagina, piciorul cocosului, plop negru, ridiche neagra, salcie, salba moale, sanisoara, soc, spanz, splinuta, sporis, sunatoare, usturoi, vasc, ventrilica, zamosita.

Nevroze- brad, capsun, ceapa, cimbru de gradina, coacaz negru, dalac, dumbravnic, fragi, ghintura, hamei, isop, levantica, magheran, marar, maselarita, maturice, nuc, nufar alb, paducel, patlagina, pin, porumbar, ridiche neagra, schinduf, sparanghel, sunatoare, talpa gastei, valeriana, varza.Noduli scrofulosi- buberic, varza.Obezitate- afin, agris, aloe, anghinare, brustur, ceapa, coacaz negru, coacaz rosu, crusin, fenicul, grau, hrean, iarba neagra, iedera, lamaie, mar, mesteacan, orez, osul iepurelui, papadie, patlageaua rosie, porumb, praz, prun, salvie, soc, soia, spanac, trifoiste de balta, telina, ulm, urzica, varza, visin, vita-de-vie.Oboseala cronica- cicoare, cimbru de gradina, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, cretusca, fenicul, ghintura, Ginko-Biloba, Ginseng, iarba mare, levantica, nuc, roinita, rotunjoara, rozmarin.Ochi inflamati- banuti, coacaz negru.Oftalmologie- afin, morcov.Oligomenoree- curcubetica, galbenele. Oligurie- ceapa, lemn dulce, fasole, frasin, fumarita, iarba mare, mar, mesteacan, papadie, patlageaua vanata, praz, prun, sunatoare, usturoi, varza, vulturica.Onanie- hamei, talpa gastei, valerianaOpareli- grau, maslin, nalba, tataneasa.Oprirea secretiei de lapte- anin alb, stejar.Orhita- dalac, echinaceea.Orjelet- echinaceea, galbenele.

Osteomielita- curcubetica, pochivnic.Osteoporoza- castan comestibil, coacaz negru, coada racului, coada soricelului, fragi, ghimber, Ginseng, marar.Otalgii- mar, maslin, usturoi.Otita- ceapa, cretisoara, crin alb, crin de padure, echinaceea, lamai, usturoi.Otraviri- dafin, floarea soarelui.Ovare- dalac, marar, zmeur.Oxiuraza- afin, iarba mare, lamai, maces,

Afectiuni care se trateaza cu ajutorul plantelor medicinale - partea a III-a

Palpitatii- arnica, crin, crin de padure, dumbravnic, lacramioare, limba mielului, paducel, patlageaua rosie, roinita, salata, sparanghel, tei, toporas, unguras, vasc.Paludism- cicoare, lamai.Panaritiu- ceapa, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, crin, crin de padure, fenicul, grau, lumanarica, maslin, musetel, pecetea lui Solomon, schinduf, sclipeti, secara. Pancreatita- ceapa, lichen, orz, papadie, patlageaua rosie, pufulita cu flori mici, schinel, siminoc. Papiloame- busuioc, ricin.Paralizie faciala- hrean, praz, priboi.Paralizii- aloe, angelica, brad, carpen, cimbru de gradina, dafin, dalac, dumbravnic, ghimber, ghiocei, limba boului, macris, maselarita, norocel, praz,

rozmarin, vasc.

Paraplegii- lacramioare, norocel,Parazitoze- anason, anghinare, buberic, capsun, ceapa, cicoare, cimbru de gradina, ciumafaie, coacaz negru, coada racului, coada soricelului, corn, crusin, cuisoare, ghintura, maslin, rostopasca, usturoi.Paraziti capilari- curcubetica, usturoi. Paraziti intestinali- dalac, fragi, frasin, hrean, Ipcarige, lamai, morcov, negrilica, patlagina, pelin.Parestezii, pareze- dumbravnic, hrean, iedera, macris, norocel,Pareza nervilor periferici- ghiocei, vasc. Parkinson- catina, Ginko-Biloba.Parodontoza- brad, coacaz negru, hrean, nasturel, scaiul dracului, scai vanat, sovarf.Pecingine- angelica, babornic, coada calului, coada soricelului, crusin, dalac, fasole, lumanarica, macris, mar, maslin, mesteacan, naprasnic, nuc, plamanarica, spanac, stanjenei, turta, urechelnita.Pediculoza- cimbru de gradina, curcubetica, iedera.Pelada- anghinare, hrean, mustar negru.Pelagra- limba boului, naprasnic, schinduf.Pemfigus- asmatui, brusture, cerentel.Periartrite- mustar negru, patlageaua rosie,Pericardita- castan salbatec, ceapa.Periflebite- alun, castan comestibil, usturoi.Pete pe piele- asmatui, batranis, babornic, coada soricelului, ghiocei, hrean, laptele canelui, lamai,

mesteacan, papadie, patlagina, pecetea lui Solomon, ricin, scai magaresc, urechelnita.Picioare reci- hrean, Ginko-Biloba, usturoi.Picioare sensibile- lamai, grau, iedera.

Pielite- jneapan, merisor de munte, osul iepurelui, pin, strugurii ursului, visin, zamosita.Pierderea memoriei- catina, Ginko-Biloba, nuc. Pierderi seminale- cerentel, stejar.Pigmentatii diverse- lamai, mesteacan, patrunjel.Pilo- nefrite- ghimpe, marar, pir, roiba.Piodermita- arnica, cerentel, cimbru de gradina, galbenele, plop negru, sclipeti.Pioree- maslin, salba moale. Pistrui- batranis, bobornic, ceapa, fragi, ghiocei, hrean, lamai, mesteacan, patlagina, pecetea lui Solomon, scai magaresc, soc, trandafir, urechelnita.Plagi- alun, angelica, anghinare, arnica, calapar, ceapa, cimbrisor, ciubotica cucului, coada soricelului, cretisoara, cretusca, curcubetica, dalac, dumbravnic, echinaceea, frasin, hrean, iarba de Soaldina, iarba neaga, jneapan, lamai, lemnul Domnului, maces, mar, mesteacan, naprasnic, nuc, pelin, sapunarita, smochin, sorbestrea, spanac, sunatoare, tataneasa, trifoiste de balta, turta, telina, ventrilica, vindecea.Pleoape cazute- albastrele, silur.Pleoape inrosite- asmatui, mac rosu de camp.Pleurite- ceapa, cimbru de gradina, nalba, porumb, ruscuta de primavara, ulm.

Pletora- lamai, mar, patlageaua rosie, pepene galben, salata, varza, visin, vita de vie.Pneumonie- ceapa, ciubotica cucului, coacaz negru, hrean, lichen, mustar negru, nufar alb, omag, pin, smochin, vinerita.

Podagra- pecetea lui Solomon, porumb.Pojar- lamai, mac rosu de camp, maces.Polinevrite- ceapa, Ginseng, hrean, spanz.Polipi- coada calului, obligeana.Polipi uretrali- hrean, piperul baltii.Poliomielita- echinaceea, micsunele ruginite. Polutii nocturne- hamei, nufar alb.Porfirie- asmatui, castan comestibil.Presbitie- afin, morcov, telina.Prevenirea cancerului- lamai, morcov.Prevenirea racelilor- cuisoare, maces.Prevenirea ridurilor- castravete, lamai, masline. Prevenirea senescentei- praz, prun.Prolaps rectal- gorun, gutui, nalba.Prostata- aloe, bostan, coacaz negru, curpen, dalac, dovleac, echinaceea, feciorica, ghimpe, iarba neagra, pepene galben, praz, prun, pufulita cu flori mici, rasgoace, roinita, spanac, sparanghel, strugurii ursului, vasc.Prurigo- afin, angelica, anghinare, asmatui, carpen, coacaz negru, coada calului, cretisoara, curcubetica, lemn dulce, fasole, iarba mare, lacrimioara, levantica, marar, menta, musetel, nasturel, nuc, ovaz, piciorul

cocosului, rachitan, roinita, scumpie.

Psihoze- obligeana, roinita, valeriana.Psoriazis- albastrele, angelica, coacaz negru, grau, ienupar, lasnicior, menta, mur, nuc, orez, osul iepurelui, patlagina, pin, pir, rostopasca, sapunarita, soc, 3 frati patati, telina, urzica mica, Purpura- arnica, brad, urzica mica.Ramolisment- lemn cainesc, nuc, Ginko-Biloba.Raceli- albastrele, anghinare, brustur, busuioc, carpen, calin, ceapa, cimbru de gradina, ciubotica cucului, coacaz negru, ghimber, hrean, isop, levantica, lichen de Islanda, limba boului, limba mielului, matreata bradului, musetel, mustar negru, obligeana, orz, pin, pir, salcie, salvie de camp, scortisoara, sfecla, smochine, soc, tei, toporas, trifoi alb, turta, telina.Radiatii- catina, coacaz negru.Rahitism- ceapa, morcov, nasturel, nuc, praz, prun, ridiche neagra, spanac, varza.Raguseala- anghinare, arnica, brancuta, busuioc de camp, cimbrisor, cimbru de gradina, coacaz negru, dafin, gutui, lichen, limba boului, lumanarica, menta, patrunjelul campului, plamanarica, podbal, telina, ventrilica.Raie- crusin, iedera, lemn cainesc, pin.Rani- aloe, alun, arnica, asmatui, brad, brustur, buberic, busuioc, calapar, catina, canepa codrului, cicoare, cimbrisor, cimbru de gradina, ciumafaie, coada calului, cretisoara, crin alb, crin de padure, curcubetea, drete,

echinaceea, fag, fenicul, frasin, galbenele, Ginseng, gorun, gutui, hrean, iarba mare, iarba rosie, in, Ipcarige, isop, jneapan, lemn cainesc, lemn dulce, levantica, lichen, limba canelui, limba mielului, lumanarica, maces, maghiran, marul lupului, mataciune, merisor de munte, molid, musetel, nalba, naprasnic, nuc, obligeana, orez, paltin de camp, patlagina, patrunjelul campului, pedicuta, pelin, perisor, pin, piperul baltii, plamanarica, plop negru, podbal, priboi, rachitan, rachita, rasgoace, rodul pamantului, roinita, rostopasca, rotunjoara, rozmarin, nalba moale, salvie, salvie de camp, sanisoara, scai magaresc, scaiul dracului, schinduf, schinel, sclipeti, sfecla, soc, sorbestrea, sovarf, splinuta, stanjenei, steregoaie, strasnic, sunatoare, sofranas, stevie, talpa gastei, talpa matei, toporas, trifoiste de balta, turita mare, turta, tintaura, ulm, unguras, urzica, usturoita, ventrilica, vindecea, vinerita, volbura.

Rani ale colului uterin- brad, galbenele.Rani anale- brad, gorun, stejar.Rani purulente- brad, ceapa, cerentel. Rani zemuinde- catina, coada racului, stejar.Rau de mare- lichen.Rectocolite- afin, angelica, corn, galbenele, mar. Regenerarea tesuturilor- aloe, anghinare, telina.Reglarea ciclului menstrual- calapar, galbenele.Regurgitari- cretisoara, cuisoare.Remineralizare- agris, coada calului.Retentia apei- anghinare, ceapa, coada calului,

cretisoara, dalac, papadie, splinuta.Retentie azotata- leustean, sparanghel.Retentie urinara- asmatui, babornic, fasole, limba mielului, mei pasaresc, osul iepurelui, patrunjelul campului, rasgoace, scai vanat, trifoiste de balta, telina, vita de vie.Retinopatii- afin, silur.Reumatism- afin, agris, aloe, anason, angelica, anghinare, anin alb, asmatui, brad, brustur, buberic, carpen, capsun, catina, canepa codrului, ceapa, cicoare, cimbrisor, ciubotica cucului, ciumafaie, coacaz negru, coacaz rosu, coada calului, coriandru, cretusca, dafin, dalac, drete, drobita, fasole, fragi, frasin, ghimber, ghintura, grau, hamei, iarba mare, iarba neagra, iedera, Ipcarige, lamai, lasnicior, lemn cainesc, levantica, limba boului, limba mielului, mar, marar, merisor de munte, mesteacan, molid, morcov, mustar negru, mutatoare, naprasnic, nuc, obligeana, orz, osul iepurelui, papadie, papalau, patlagina, patlageaua rosie, patlageaua vanata, pecetea lui Solomon, pedicuta, pepene galben, piciorul cocosului, pin, pir, plamanarica, plop negru, podbal, porumb, praz, pin, ridiche neagra, rozmarin, salata, salcie, salvie, schinduf, schinel, scorus, scorus de munte, siminoc, soc, spanac, spanz, splinuta, sporis, strugurii ursului, sunatoare, sofranas, tarhon, 3 frati patati, trifoi rosu, trifoiste de balta, troscot, turita mare, telina, untul pamantului, urzica, urzica mica, usturoi, ventrilica, visin, vita de vie.Rezistenta la frig scazuta- hrean, lamai, maces.

Riduri- fragi, gutui.Rinichi- albastrele, aloe.Rinite- busuioc, busuioc de camp, cimbru de gradina, ciubotica cucului, coada soricelului, echinaceea, hrean, orz, pir, ridiche neagra, salcie, 3 frati patati.Rinite alergice- busuioc, coada soricelului, 3 frati patati.Rino-sinuzite- cimbru de gradina, ciubotica cucului, echinaceea, hrean, maces, mustar alb, 3 frati patati.Rupturi si intinderi musculare- galbenele, tataneasa.Sangerarea gingiilor- cerentel, coada calului.Sangerari menstruale puternice- salcie, stejar.Sangerari nazale- coada racului, urzica moarta alba.Sangerari uterine- coada calului, coada racului, stejar.Sani atoni, vestejiti- cretisoara, iedera, marar, zmeur.Sani durerosi- menta, nalba.Sarcina- mar, roinita, schinduf.Sarcoame- floarea soarelui, rostopasca.Scabie (raie)- busuioc, cimbru de gradina, coada soricelului, iedera, macris iepuresc, mar, menta, porumb.Scarlatina- limba mielului, zmeur. Sciatica- castan salbatec, deditei, hrean, iedera, macris iepuresc, ridiche neagra, sunatoare, tintaura, vasc.Scleroza vaselor de sange din creier- Ginko-Biloba, scorus de munte, usturoi, vasc.Scleroza- ceapa, scorus de munte, usturoi.

Scleroza in placi- angelica, cimbru de gradina, Ginseng,

limba boului, macris iepuresc, pin.Scleroza renala- ceapa, urzica moarta alba.Scorbut- brancuta, cretisoara, lamai, limba boului, spanac, varza, zmeura.Scrofuloza- hrean, lasnicior, nuc, papadie, patlageaua vanata, 3 frati patati, telina.Scurgeri ale ochilor- lacramioare, silur.Scurgeri ale urechilor- lacramioare, urechelnita.Scurgeri de sange- coada racului, iedera.Scurgeri vaginale- galbenele, ghiocei, sfecla rosie, sunatoare, trandafir, 3 frati patati.Seboree- capsun, hamei, hrean, lamai, patlageaua rosie, podbal, stejar, urzica, varza.Sechele dupa fracturi- brustur, castan salbatec, tataneasa.Secretie vaginala insuficienta- marar, patrunjel.Secretii salivare- mar, menta.Sedativ cardiac- limba mielului, talpa gastei.Sedativ nervos- deditei, talpa gastei, valeriana.Sedentarism- mar, pepene galben.Senectute- ceapa, lamai, spanac, varza, visin.Septicemie- arnica, echinaceea.

Sida- catina, echinaceea.Sifilis- curcubetica, lamai.Silicoza pulmonara- pochivnic, podbal.Sincope- angelica, roinita.Sindrom azotermic- pir, turita mareSindrom de malabsorbtie- lamaie, turta.

Sindrom dispeptic- anghinare, turita mare.Sindrom premenstrual- coada soricelului, Ginko- Biloba.Sindrom Raynoud- Ginseng, mustar negru, nuc.Sinuzita- carcel, coriandru, hrean, obligeana, ridiche neagra, varza.Slabiciunea muschiului inimii- arnica, catina.Slabiciune generala- angelica, coacaz rosu, coada calului, Ginseng, nuc.Slabiciune musculara- cretisoara, nuc.Somnolenta- ardei iute, coacaz negru, piper.Spasme- dafin, dalac, ovaz, pedicuta, salata, salvie, scortisoara, stanjenei, vasc.Spasme digestive- feciorica, mataciune, menta, micsunele ruginite, roinita, usturoi, zmeur.Spasme musculare- cerentel, nuc.Spasme vaginale- angelica, pedicuta, salata.

Spasm sanguin cerebral- Ginko- Biloba, usturoi.Spasmofilie- coada calului, tataneasa.Spasm piloric- coada racului, cuisoare.Spermatoree- hamei, salata.Splina- drobita, pir, saschiu.Spondiloza- castan salbatec, iarba mare, ovaz, plop negru, salcie, scorus de munte, sunatoare.Stafilococi, streptococi- brustur, cimbrisor, cimbru, fasole, licheni, naprasnic, nuc, pelin, plop negru, pochivnic, scumpie.Stari congestive- brustur, patlageaua rosie.Stari de iritabilitate- sunatoare, tei.

Stari de oboseala- caise, catina, sunatoare.Stari depresive- sunatoare, talpa gastei.Stari febrile- alun, lichen, mar, musetel, smochine, unguras, zmeur.Stari gripale- lamaie, sovarf.Stari inflamatorii digestive- morcov, nalba, patlageaua rosie.Stari nervoase- crin alb, macris iepuresc, mataciune, obligeana, paducel, roinita, tei.Stari spastice a vezicii biliare- cuisoare, talpa gastei.Sterilitate feminina- angelica, busuioc, curcubetica, grau, naprasnic, nemtisori de camp, ovaz, salvie, turte, telina, vasc.Sterilitate masculina- angelica, busuioc, catina, curcubetica, grau, orz, ovaz, telina.Stimularea circulatiei periferice- ardei iute, hrean, ienupar. Stimularea ficatului- anghinare, coada soricelului.Stimularea functiei sexuale- busuioc de camp, telina. Stimularea secretiei de lapte- schinduf, soc.

Stimularea sistemului nervos- busuioc de camp, nuc.Stimulent general- levantica, nuc.Stomatite- afin, angelica, anin alb, anin negru, asmatui, capsun, ceapa, cerentel, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, cretisoara, dracila, dud, echinaceea, fumarita, gorun, gutui, lamai, matreata bradului, mur, musetel, nalba, naprasnic, nasturel, orz, osul iepurelui, patlagina, priboi, raculet, salvie, sclipeti, smochine,

sovarf, sunatoare, soparlaita, tataneasa, trandafir, turita mare, urechelnita.

Stres- alun, angelica, crin alb, Ginseng, leustean, levantica, pin, Striuri uretrale- curpenSughit- marar, scortisoara, vasc.Supuratii- coada calului, coada racului, secara, urzica.Surmenaj- anason, catina, ceapa, coacaz negru, fasole, grau, levantica, orez, orz, ovaz, prun, tei, telina.Socul sindromului toxic- anghinare, Ginko- Biloba.

Afectiuni care se trateaza cu ajutorul plantelor medicinale - partea a IV-a

Tabagism- pedicuta, valeriana.Tahicardie- leustean, maturice, narcisa alba, paducel, ruscuta de primavara.Taieturi- albastrele, aloe, anin alb, calapar, ceapa, cicoare, ciumafaie, coacaz negru, crin de padure, hrean, margareta.Ten iritat- lumanarica, musetel, orez.Ten seboreic- brustur, cimbrisor, cimbru de gradina, coada racului, lamaie.Tenie- dovleac, dud, nuc.Tensiune cerebrala- deditei, levantica, talpa gastei.Tensiune oscilanta- paducel, vasc.Ten uscat- coada soricelului, floarea soarelui, maslin, nalba.Toxicoza gravidelor- steregoaie, usturoi.

Toxiinfectii alimentare- anason, menta, musetel, nasturel, nuc.Traheite- ceapa, iarba mare, jneapan, lemnul Domnului, lemn dulce, leustean, lichen, lumanarica, nalba, patlagina, plamanarica, scai vanat, sovarf, vasc.Traheobronsite- mustar negru, porumb, ridiche neagra, smochine, telina.Transpiratie excesiva- anin alb, anin negru, calin, dalac, gorun, mesteacan, nuc, pir, salcie, salvie, stejar.Traumatisme- brustur, tataneasa, usturoita.Tricomonas- galbenele, hamei, iasomie de padure, tataneasa.Tricofitie- marul lupului, porumb.Trigliceride in exces- Ginseng, lamaie. Tristete- roinita, salcie.Tromboflebita- aloe, catina, grau, grausor, limba boului, limba cainelui, pecetea lui Solomon, prun.Tromboze- ceapa, ghiocei, salata, talpa gastei, usturoi.

Tuberculoza- afin, aloe, alun, angelica, capsun, catina, coacaz negru, coada calului, fasole, fragi, frasin, Ginseng, gutui, hamei, hrean, lamai, lichen, merisor de munte, naprasnic, navalnic, nuc, pepene galben, pin, plamanarica, plop negru, rostopasca, salcie, schinduf, sfecla rosie, tataneasa, trandafir, troscot, turita mare, turta, telina, urzica moarta alba, usturoi, zmeur.Tulburari ale permeabilitatii capilare- brad, hrean, lamai.Tulburari ale secretiei biliare- anason, capsun, coacaz rosu, fragi, frasin, sunatoare.Tulburari ale sistemului nervos- pelin, rozmarin, talpa gastei.Tulburari cardiace- cretusca, deditei, paducel, rozmarin,

unguras, valeriana.Tulburari de apetit- ghintura, pelin, pepene galben, pepene rosu.Tulburari de ciclu menstrual- angelica, cimbru de gradina, cretisoara, dracila, leustean, patrunjel, rozmarin.Tulburari de circulatie- afin, arnica, castan salbatec, coada soricelului, dalac, Ginseng, ienupar, porumb, usturoi.Tulburari de crestere la copii- castan, caise, turta.Tulburari de echilibru- Ginko-Biloba, Ginseng.Tulburari de memorie- crin alb, crin de padure, Ginko-Biloba, nufar alb.

Tulburari de menopauza- paducel, pir, soia, talpa gastei, vasc.Tulburari digestive- fragi, frasin, ghimber, levantica, musetel, obligeana, praz, salvie, schinduf, sovarf, vita de vie.Tulburari dispeptice- musetel, podbal, tarhon.Tulburari endocrine- marar, porumb, salcie, zmeur,Tulburari gastro- intestinale- ciubotica cucului, coriandru, cretusca, nalba, papadie, ridiche neagra, roinita, salvie, siminoc.Tulburari hormonale- coacaz negru, soc, zmeur.Tulburari mentale- Ginko-Biloba, papadie, roinita.Tulburari nervoase- arnica, roinita, salvie, talpa gastei, vasc.Tulburari neuro vegetative- grau, obligeana, roinita, ruscuta de primavara, talpa gastei.Tulburari ovariene- limba mielului, roinita, zmeur.Tumori- angelica, banuti, brustur, catina, ceapa, Ginseng, grau, iarba de Soaldina, macris, marar, patrunjel, rostopasca, stanjenei, turita mare, telina, usturoi, varza, vasc.

Tumorile anusului- brustur, canepa codrului, marul lupului.Tumori maligne- brustur, coada calului, galbenele, hrean, marar, schinduf, toporas.Tumorile tubului digestiv- lichen, roinita.Tumorile vaginului- canepa codrului, marul lupului, rostopasca, tataneasa.

Tuse- aloe, amareala, ardei, banuti, brad, brancuta, busuioc de camp, carpen, calin, carcel, ceapa, cervana, cicoare, ciubotica cucului, coacaz negru, coacaz rosu, coada soricelului, cretusca, curpen, feciorica, ghimber, gutui, hrean, iarba mare, iedera, in, Ipcarige, isop, jneapan, lemnul Domnului, lemn dulce, levantica, limba boului, limba mielului, lumanarica, mac rosu de camp, mar, menta, merisor de munte, molid, nap, navalnic, obligeana, omag, orz, ovaz, patlagina, pin, plamanarica, plop negru, podbal, praz, ridiche neagra, salcam, salvie de camp, scai magaresc, scai vanat, scorus de munte, smochine, stanjenei, sofran, sofranas, talpa matei, tataneasa, tei, toporas, usturoi, vasc, ventrilica, vinerita, volbura, zmeur.Tuse astmatica- cimbru de gradina, salcam.Tuse convulsiva- cimbrisor, cimbru de gradina, dalac, echinaceea, porumbar, salata, salcam, scai vanat, sovarf, unguras, urzica moarta alba, varza, vasc.Tuse cu secretii muco- purulente- ceapa, podbal, 3 frati patati.Tuse pe baze nervoase- deditei, maselarita, salata.Tuse spastica- cimbru de gradina, rostopasca, unguras, vasc.Tuse uscata- anason, ceapa, crin alb, crin de padure.Tiuituri in urechi- ceapa, urechelnita, usturoi.Ulcer varicos- (de gamba)- arnica, brad, castan salbatec,

coada soricelului, cretisoara, curcubetica, dalac, dumbravnic, iarba mare, isop, maces, musetel, nuc, papadie, pochivnic, rapita, rachitan, roinita, rostopasca, salvie, scanteiuta, sclipeti, soparlaita, tataneasa, turita mare, turta, urzica, urzica mica, usturoi, varza, vindecea.Ulceratii- busuioc, calapar, coacaz negru, coada soricelului, gutui, hamei, iarba rosie, lemn cainesc, limba mielului, lumanarica, maces, musetel, nalba, nasturel, ovaz, patlagina, podbal, rachita, roinita, salvie, sapunarita, tintaura, usturoita, ventrilica.

Ulceratii ale pielii- alun, angelica, anin alb, anin negru, asmatui, brad, brustur, catina, cerentel, cimbrisor, ciubotica cucului, coada racului, cretusca, crin de padure, crusin, curcubetica, dracila, drete, feciorica, fragi, frasin, gorun, iarba neagra, lemnul Domnului, lemn dulce, leustean, limba cainelui, marul lupului, mesteacan, salcie, schinel, soc, sorbestrea, spanac, sporis, sunatoare, telina, unguras, vinarita.Ulceratii atone- hrean, iedera, levantica, patlagina, plamanarica, sclipeti, urzica moarta alba.Ulceratii canceroase- brustur, coada calului, canepa codrului, ienupar, marul lupului, rostopasca, tataneasa.Ulceratii infectate, supurate- albastrele, brustur, cimbru de gradina, jneapan, patlagina, pelin, plamanarica, salcie.Ulceratii stomacale sau duodenale- aloe, angelica, arnica, brustur, busuioc, capsun, ceapa, coada calului, coada soricelului, coriandru, frasin, galbenele, lamai, macris, marul lupului, morcov, nuc, obligeana, orz, patlagina, patrunjel, plamanarica, porumb, prun, pufulita cu flori mici, roinita,

rostopasca, salcam, scai magaresc, scaiul dracului, scanteiuta, schinduf, sunatoare, tataneasa, troscot, turita mare, telina, tintaura, varza, vulturica.Ulceratii zemuinde- brustur, canepa codrului.Umflaturi diverse- afin, arnica, catina, ciubotica cucului, coada calului, coriandru, patlagina, pelin, slabanog, talpa gastei, urzica moarta alba.Uricemie- afin, mesteacan, deditei, jneapan, pin, pir, porumb, strugurii ursului, zmeur.Urinari dificile- ceapa, dovleac, pir, pufulita cu flori mici, soc.Urticarie- anason, brustur, catina, coacaz negru, fumarita, grau, menta, mesteacan, piciorul cocosului, porumb, rachitan, ridiche neagra, scumpie, 3 frati patati, trifoi rosu, valeriana.

Uscaciunea tegumentelor- albastrele, floarea soarelui, grau, masline, nalba.Usurarea durerilor la nastere- lemnul Domnului, lemn dulce.Vaginite- angelica, busuioc, coada soricelului, cretusca, echinaceea, frasin, galbenele, gorun, hamei, musetel, nalba, pelin, pin, rachitan, salcie, sunatoare, tataneasa, turita mare, urzica, urzica moarta alba. Varice- afin, aloe, alun, anason, armurar, castan comestibil, castan salbatec, catina, ceapa, ciubotica cucului, coacaz negru, coada calului, coada soricelului, dracila, galbenele, grausor, hrean, lamai, mur, naprasnic, papadie, paducel, pecetea lui Solomon, praz, priboi, revent, salata, salcie, salvie, tataneasa, troscot, tintaura, urzica mica, urzica moarta alba, usturoi, visin, vita de vie.Varsaturi (voma)- anason, armurar, busuioc, cerentel,

ciubotica cucului, coada calului, coada soricelului, cuisoare, gutui, lamai, mar, mataciune, menta, pelin, scumpie, siminoc, turita mare, tintaura, valeriana.Vanatai- brad, calapar, coada calului, telina.Vascozitate sangvina- lamai, sparanghel.Vergeturi- coada calului, cretisoara, iedera.

Vertij- anason, ciubotica cucului, Ginko-Biloba, roinita, rozmarin.Veruci- busuioc, fag, ienupar, laptele canelui, morcov, ricin, smochine.Vicii ale sangelui- patrunjel, saschiu.Viermi intestinali- aloe, anason, calapar, cimbrisor, coriandru, fag, feciorica, lamai, levantica, linarita, maces, maslin, nasturel, nuc, pelin, prun, ridiche neagra, rodul pamantului, sapunarita, siminoc, smochine, spanac, turta, telina, urechelnita, varza, vetrice.Viroze- afin, aloe, orz, sfecla rosie.Vitalitate scazuta- catina, grau, ovaz, orz.Vitiligo- afine, coada soricelului, corn, smochine, telina.Vopsirea parului- drobita, musetel. Zgomote in urechi- anason, paducel, roinita, vasc. Xeroze- grau, in, nalba.