Plante indicatoare de sol din pădurile din Romania

Ceva ce pare insignifiant Reprezintă totul

Realizat de Grigoroșoaia Adrian

Solul caracteristici generale

. Solul este partea superioară, afânată, a litosferei,

care se află într-o continuă evoluție sub influența

factorilor pedogenetici, reprezentând stratul

superficial al Pământului în care se dezvoltă viața

vegetală. Stratul fertil al solului conține nutrienți și

este alcătuit din humus și din loess. El poate proveni și din mulci (strat de materie organică cum ar fi paie,

frunze, resturi vegetale, rumeguș etc.). Un sol lipsit de o cantitate suficientă de nutrienți se numește oligotrofic. Știința care studiază geneza, evoluția, structura și distribuția solurilor se numește pedologie

Solul suferă anumite transformari datorate în special interacțiuni cu apa și unor forțe care actionează asupra lui .

1.Alterare fizică (mecanică)

Alterarea mecanică este principala cauză care produce fragmentarea rocilor. Principalul proces în alterarea mecanică

este abraziunea (proces prin care dimensiunea pietrişului şi a

altor particule este

redusă). Alterarea fizică se produce în interiorul porilor din roci. Prima etapă constă în pătrunderea apei în pori. Când apa

îngheaţă aceasta se dilată iar presiunea exercitată determină spargerea rocii . Prin încălzirea la soare, rocile se dilată. Rocile

sunt alcătuite din mai multe minerale (identificate prin nuanţele

deschise şi închise la culoare din granit de exemplu), care se dilată diferit ceea ce contribuie la fragmentarea rocii.

Alterare mecanică

2.Alterare chimică

Alterare chimică implică schimbări în compoziţia rocilor, de

cele mai multe ori ducând şi la sfărâmarea acestora.

Alterarea chimică se realizează prin combinarea apei cu

diferite substanţe chimice cu formarea de acizi care pot

astfel ataca suprafaţa rocii cu care vin în contact. Alterarea

chimică poate ataca o rocă prin eliberarea mineralelor din

aceasta sau prin depunerea altor minerale noi.

În timpul descompunerii calcarului de exemplu acesta se

dizolvă aproape complet în apă şi poate ajunge odată cu

apa de infiltraţie în apa subterană. Apa subterană care

conţine calcarul dizolvat ajunge în râuri şi mări, unde

precipită din nou şi în timp se formează o nouă rocă. Apa

poate pătrunde şi în interiorul rocii prin procese de

hidratare ale mineralelor care intră în alcătuirea rocilor pe

care le eliberează din structură.

Alterare chimică

3.Alterare biologică

Alterarea biologică apare ca urmare a acţiunii rădăcinii copacilor. Datorită grosimii lor, rădăcinile exercită presiuni

asupra rocilor pe care le sfărâmă. De asemenea are loc şi o intensificare a alterării chimice. Bacteriile, ciupercile şi algele

contribuie la alterarea biologică, prin eliberarea de acizi în

urma proceselor metabolice. Aceşti acizi atacă rocile cu eliberarea de nutrienţi .

Alterare biologică

Caracteristicile solului 1. Dimensiunea particulelor

Particulele sunt grupate în funcție de marimea lor, astfel ca și solurile care le conțin au denumiri variate. Dimensiunea particulelor care alcătuiesc solul este foarte importantă datorita influenței asupra conținutului de apa si aer și asupra fertilitații solului. Particulele care alcatuiesc solul sunt particule fine cu dimensiuni < 2 mm si particule cu dimensiuni >2 mm. O deosebita importanța o are fracțiunea fina din sol, care este subdivizata în fracțiuni numite argila, pulbere și nisip. Clasificarea solului în funcție de textura se bazeaza pe

fracțiunile fine de sol.

Diametru in mm. Fracțiune Notare

> 2.0 Argilă T

2.0-63.0 Pulbere U

63.0-2000 Nisip S

Solurile conțin cantitați variabile de particule de dimensiuni diferite. Exista soluri formate din cantitați mari de argilă, pulbere sau nisip. Proporția egala dintre cele trei categorii de nisip, pulberi și argilă duce la formarea unor soluri numite lutoase

2.Umiditatea solului și aerul din pori Regimul de apă din sol depinde de dimensiunea particulelor, de

conţinutul de substanţe organice şi de modul de utilizare. Dimensiunea

particulelor determină mărimea porilor prezenţi în sol şi în care se poate

găsi aer sau apă.

Tipul de pori formaţi depinde de prezenţa diferitelor particule în sol.

Astfel, un sol nisipos conţine pori mari (macropori) care fac posibilă înfiltrarea apei în sol şi alimentarea pânzei de apă subterană. Un sol argilos

este format în principal de micropori care reţin apa prin forţe de adsorbţie

mai mari decât forţa de gravitaţie. Solurile lutoase sunt formate din pori de

mărime medie, apa reţinută în aceştia putând fi preluată de către plante.

Dacă un sol este frecvent supus la condiţii nefavorabile, ca de exemplu o

umiditate prea mare acestase comprimă, porii se micşorează şi astfel

infiltrarea apei se realizează mult mai greu cu afectarea

plantelor. Tasarea porilor face cultivarea imposibilă (rădăcinile nu mai pot pătrunde în sol).

3.Organisme din sol În şi pe sol trăiesc diferite organisme. Ele sunt cele degradează substanţele organice în substanţele minerale de bază necesare tuturor formelor de

viaţă. Toate organismele din sol poartă denumirea de

edafon. Organismele sunt clasificate în funcţie de dimensiunile lor. Cele mai mici organisme (microorganismele) sunt formate din bacterii, ciuperci şi

alge. Organismele care formează microfauna sunt formate din flagelate şi

ciliate, păianjeni, carii, şerpi, râme şi cârtiţe

4.Fertilitatea solului

Humusul reprezintă materialul organic din sol de culoare maro închis sau negru. El este deosebit de important pentru sol pentru că poate

păstra apa şi nutrienţii. În literatura de specialitate, humusul se referă

la orice material organic care a ajuns la o anumită stabilitate din

punct de vedere chimic dacă condiţiile din sol nu se modifică. În

agricultură, humusul este descris de multe ori ca fiind compostul maturat sau compostul natural din solul de pădure sau alte surse

utilizat ca amendament. Termenul este utilizat pentru descrierea orizontului de la suprafaţă ce conţine substanţe organice. Humusul

interacționează cu particulele anorganice și cu organismele din sol

contribuind la fertilitate.Aceasta este determinată de organismele și

plantele moarte, precum și de ingrășamintele organice. In timp,

substanțele organice in sol suferă multe transformări in prezența

organismelor cu formare de macronutrienți ca magneziu, calciu etc.,

micronutrienți ca zinc, bor etc., dar și apă și CO2 . Acești nutrienți pot

fi apoi preluați fie de către plante fie de către organismele prezente in

sol.

Humus in pădure

5.Ph-ul solului

S-a menționat deja influența pH-ului asupra organismelor din sol care iși desfășoară activitatea cel mai bine la pH neutru sau slab acid, asupra substanțelor organice care se degradează mai bine in același domeniu de pH. Valorile pH-ului influențează și disponibilitatea nutrienților. pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen (H+ sau protoni). Apa se scrie sub formă de simbol ca H2O. Apa este formată din ioni H3O2+ și OH- (ioni hidroniu și hidroxil) care se scriu simplificat ca H+ și OH-. Dac. H+ și OH- sunt in echilibru, pH are valoare neutră, egală Cu 7. Când numărul ionilor de H+ crește in soluț ia solului, pH-ul scade ș i solul se acidifiază . Dacă numărul de ioni de H+ scade, pH-ul crește.

Tip de reacție pH

Extrem alcalin >11.0

Foarte alcalin 10.1-11.0

Puternic alcalin 9.1-10.0

Moderat alcalin 8.1-9.0

Ușor alcalin 7.1-8.0

Neutră 7.0

Ușor acid 6.9-6.0

Moderat acid 5.9-5.0

Puternic acid 4.9-4.0

Foarte acid 3.9-3.0

Extrem acid <3.0

5.Stratificarea solului Solurile sunt stratificate diferit în funcţie de condiţiile în care

s-au format (rocă, climă, condiţii locale).Nu toate solurile au

toate caracteristicile care se vor prezenta în continuare, diferenţele fiind datorate rocii, pantei (eroziunii), apei (de

infiltraţie, subterane), climei (intensitatea de degradare) şi altele. Solurile formate pe calcare au doar două orizonturi,

orizontul A şi orizontul C ceea ce înseamnă că rădăcinile

plantelor pot pătrunde pe numai 20 cm.

O) Materie organică: strat de litieră format din resturi de plante parţial descompuse. A) Suprafaţa solului: strat de sol format din minerale, materie

organică acumulată şi organisme. Din acest strat sunt

eluviaţi fierul, argilele, aluminiul, compuşii organici şi alţi compuşi solubili.

B) B) Subsolul: acest strat acumulează fierul, argilele, aluminiul şi compuşii organici printr-un proces numit iluviere.

C) C) Substrat: strat neconsolidat de sol. Acest strat poate să acumuleze compuşii mai solubili deplasaţi din orizontul "B

Plante indicatroare de pH a solului a) plante acidofile sau oxifile, adaptate solurilor cu pH acid *raspandire: cu precădere pe soluri din categoria podzolurilor, în regiunile de tundră sau în etajul alpin montan, precum și în biotopul mlaștinilor de turbă oligotrofa.

*adaptari fiziologice si morfologice : -adaptari caracteristice xerofilismului fiziologic : reducerea suprafetei foliare, dezvoltarea cuticulei, prezenta pe frunze s unui strat protector de perisori sau frunze coriacee, in scopul diminuarii pierderilor de apa. -la unele plante de pe tinoave (micotrofe), este specifica simbioza cu ciupercile de micoriza, in scopul procurarii substantelor nutritive (foarte deficitare). *exemple : tarsa (Deschampsia flexuosa), afinul (Vaccinium myrtillus), Meri.orul (Vaccinium vitis idaea) , gusa porumbelului de munte ( Silene acaulis), (Dryas octopetala), roua cerului b) plante bazifile care prefera soluri alcaline cu pH , bogate in carbonati; *raspandire : sunt specifice zonelor de stepă și silvostepă *exemple: dintre speciile lemnoase de la noi din tara, putem cita ca exemplu stejarul pufos (Quercus pubescens), iar dintre cele ierboase, lucerna (Medicago falcata, M. sativa) etc.

c) plante neutrofile *exemple : ochiul șarpelui (Echium rubrum), obsiga (Bromus ramosus) etc.

Afinul Merișorul Gușa porumbelului

Lucerna

Ochiul Șarpelui

Stejar

5. Plante indicatoare de săruri minerale conținute în

sol: a) plante halofile - preferă solurile sărăturoase, halomorfe;

*raspandire : cele mai numeroase specii halofile apar in regiunile de

stepă și semideșerturi

*adaptari fiziologice și morfologice - rădacinile acestora pot absorbi apa

cu concentrație ridicată de NaCl (5%);

halofitele prezintă adaptari la xerofilismul fiziologic, respectiv

reducerea gradului de absorbție a apei si a procesului de

evapotranspirație;

în general, tulpinile plantelor halofile sunt groase si suculente;

*exemple : floarea de colț (Leontopodium alpinum), garofița Pietrei Craiului

(Dianthus callizonus), salcia pitică (Salix retusa) etc.

b) plante care indica o concentrație ridicata a altor substanțe minerale

în sol:

*plante zincofile: Mierluța (Minuartia verna),

*plante indicatoare de beriliu: (mesteacanul Betula platyphylla)

*plante silicifile: ienupar (Juniperus sabinae), etc.

Floare de colț Salcie pitică Garofița de stancă

Mesteacăn Ienupăr

Solurile din România

Clasele si tipurile principale de soluri

1. Protisolurile (solurile neevoluate) sunt soluri în stadiu incipient de

formare, cu profil incă incomplet diferențiat.

Din aceasta categorie fac parte: litosolul, regosolul, psamosolul, aluvisolul

și entiantrosolul.

2. Cernisolurile (molisolurile) se caracterizeaza printr-un orizont A molic.

în aceasta clasă sunt incluse urmatoarele tipuri:sol bălan, cernoziom

calcaric cernoziom, cernoziom cambic, sol cenușiu.

3. Umbrisolurile sunt caracterizate printr-un orizont A umbric (. Includ

urmatoarele tipuri: nigrosolul (solul negru acid) și humosiosolul (solul

humico-silicatic

4.Cambisolurile sunt caracterizate prin prezența unui orizont B cambic ,

cu excepția acelor soluri care indeplinesc condiția de a fi molisoluri,

umbrisoluri, hidrisoluri (soluri hidromorfe) sau salsodisoluri.. Includ

urmatoarele tipuri: eutricambisolul (solul brun eu-mezobazic), terra rossa

(solul roșu) si districambisolul (solul brun acid)

5. Luvisolurile (argiluvisolurile) includ solurile cu profil bine

diferentiat, caracterizat prin prezenta unui orizont B argilic , cu

exceptia acelor soluri care se incadreaza la molisoluri si care au

– de altfel – un orizont relativ slab exprimat. Luvisolurile pot

avea sau nu orizont eluvial E. Din aceasta clasa fac parte:

preluvisolul tipic (sol brun argiloiluvial), preluvisolul roscat (solul

brun-roscat), luvosolul tipic (solul brun luvic tipic), luvosolul albic

(luvisolul albic), planosolul si alosolul. Cu exceptia primelor

doua, celelalte tipuri de sol prezinta orizont eluvia.

6. Spodisolurile (spodosolurile) sunt caracterizate prin

prezenta orizontului B spodic (Bs si Bhs) sau orizont

criptospodic (Bcp). Includ trei tipuri: prepodzolul (solul brun

feriiluvial sau brun podzolic), podzolul si criptopodzolul, podzolul

avand orizont eluvial bine exprimat.

7. Pelisolurile (vertisolurile) sunt soluri determinate de

predominarea orizonturilor A, B, C bogate in argile. În această

clasă au fost separate doua tipuri de soluri: pelosolul și

vertosolul. Pelosolurile conțin argilă neexpandabilă, foarte

Compact, fiind practic lipsit de pori, în timp ce vertosolul se caracterizează

prin gonflarea și contractarea puternică a argilei, când se trece de la starea

uscată la cea umedă și invers.

8. Andisolurile se caracterizeaza prin prezența orizontului andic în

profil, în lipsa orizontului spodic. Sunt soluri cu orizont A, urmat de un

orizont intermediar AC, AR sau Bv, la care se asociază proprietați andice pe

cel putin 30 cm, incepand din primii 25 cm.Include un singur tip de sol, și

anume andosolul, care este specific munților.

9. Hidrisolurile (solurile hidromorfe) sunt formate sub influența

predominanta a unui exces de umiditate de lunga durata, avand, deci, un

regim hidric special care determina în sol anumite procese si proprietați. Se

caracterizează prin prezența unui orizont gleic de reducere (Gr), până la

125 cm adancime, sau a unui orizont stagnic (W), a unui orizont a limnic

(Al) sau un orizont histic (T). includ urmatoarele tipuri: stagnosolul (solul

pseudogleic), gleisolul (solul gleic și lacovistea) și limnisolul.

10. Salsodisolurile (solurile halomorfe) includ solurile a caror geneză,

evoluție și proprietați au fost și sunt influențate apreciabil de sarurile ușor

solubile. Solurile din aceasta clasă prezinta ca orizont diagnostic, fie un

orizont salic (sa) sau un orizont natric (na) in primii 20 de cm ai solului, fie

un orizont argiloiluvial natric (Btna). Tipurile de sol specifice salsodisolurilor

sunt: solonceacul (cu orizont salic) (cu orizont salic) in primii 20 de cm și

solonetul (cu orizont natric in primii 20 de cm sau un orizont Btna

indiferent de adancime).

11. Histisolurile (solurile organice sau histosolurile) sunt soluri formate

din material organic care au un orizont turbos (T) sau folic (O) la suprafată

bine dezvoltat. Cuprind doua tipuri: histosolul si folisolul caracterizate

printr-un orizont turbos sau folic de peste 50 cm grosime.

12. Antrisolurile (solurile trunchiate si desfundate) prezintă un orizont

antropogenetic sau lipsa orizontului A și E, indepartate prin eroziune

accelerată sau decapitare antropica. În aceasta clasa au fost incluse

solurile care au avut un profil bine diferențiat, dar care a fost atât de intens

trunchiat sau ale carui orizonturi au fost atât de intens amestecate prin

acțiunea omului, încat nu mai prezinta caracteristici diagnostice care să

permită încadrarea lor la unul din tipurile amintite anterior. Din această

categorie fac parte erodosolul si antroslolul.

Vegetația în Romania

- Stepa -se gasește in sud-estul țarii (Baragan, Dobrogea

centrală și de sud, și sud-estul Moldovei);

-Silvostepa se intinde spre nord, până în Campia Moldovei

(in estul țarii), in vest pe langă Dunare până în sudul Camiei

Olteniei, și chiar în Campia de Vest; -stepa și silvostepa au

devenit în ultima perioada, importante zone agricole astfel că

au aparut specii noi, dispărând formațiunile vechi – ierburile; -

zona de pădure se intinde de pe alocuri chiar din câmpie (au

avul loc restrangeri pentru a face loc terenurilor agricole, dar,

pădurile și-au pastrat bine caracteristicile, proprii fiecarui etaj;

ZONA DE PĂDURE cuprinde urmatoarele etaje :

-etajul stejarului se găseste pana la 500m; în zona mai

joasă – stejarul termofil, pedunculat, iar în zonele mai inalte –

gorunul;

.

-etajul fagului din Subcarpații si dealurile mai inalte din

Podișul Transilvaniei până în munții mai scunzi – Banat,

Apuseni (cca. 1200), dar și mai sus in amestec cu coniferele;

-etaluj coniferelor coboară până la limita superioară a

pădurii,

Exemple de plante din etajele de vegetație 1) etajul de stepa: colilia, spinul vantului,, paiușul, măceșul;

2) etajul de silvostepă: stejarul pufos, stejarul brumariu, cer,

Garnița;

3) etajul stejarului: stejarul pufos, stejarul pedunculat,

carpenul, teiul, frasinul, artarul, jugastrul;

4) etajul fagului: alun, soc roșu, lemn cainesc, soc negru,

molid( zonele mai înalte), stejar și carpen (zonele joase) ;

5) etajul coniferelor : molid, brad, larice, zadă, pin, coacazul,

socul roșu;

6) etajul subalpin și alpin:jneapăn, ienupar, smârdarul. afin,

merișor ;

Fag

Arțar Frasin

Maceș Larice

Spinul vântului

Socul negru

Bibliografie http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure_de_foioase http://www.unibuc.ro/prof/manea_g/docs/2013/mai/26_21_28_17c5.pdf http://www.scrigroup.com/educatie/botanica/Plante-indicatoare-de-lumina-P72482.php http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83dure http://www.recolta.eu/arhiva/harta-diferitelor-tipuri-de-soluri-din-romania-9508.html http://www.profudegeogra.eu/harti-romania/harta-vegetatiei/ http://www.chimiamediului.ro/2009/10/12/clasificarea-solurilor/ http://www.teaching-soil.eu/ro/toolbox_abcsoil.php http://referat.clopotel.ro/Vegetatia_si_fauna_Romaniei-9465.html http://www.educa.madrid.org/web/cc.nsdelasabiduria.madrid/Ejercicios/Tema18_1b/met_biol.htm