PLAN DE URGENŢĂ INTERNĂapmtm-old.anpm.ro/files/ARPM TIMISOARA/Reglementari/DevaGoldPUI.pdfAnexa...

PLAN DE URGENŢĂ INTERNĂ S.C. DEVA GOLD S.A.

Ediţia I 2010

PLAN DE URGENŢĂ INTERNĂ

PENTRU

S.C. DEVA GOLD S.A.

Date de identificare:

- Denumire amplasament : S.C. DEVA GOLD S.A.

- localitatea: Certeju de Sus, str. Principală, nr. 89, jud. Hunedoara.

- telefon 0254-233680, fax 0254-233682

- activitatea desfăşurată: Exploatarea minereurilor auro-argentifere şi polimetalice

din perimetrul Certej, judeţul Hunedoara.


Ediţia I 2010

APROB

Director General


S.C. DEVA GOLD S.A.

Elaborator atestat al lucrării: SC OCON ECORISC SRL, Evaluator de Mediu, atestat R- EIM- 05-38/22.10.2008 şi R-BM-05-36/22.10.2008 Certificat de Înregistrare în Registrul Naţional al Elaboratorilor de studii pentru

protecţia mediului la poziţia nr.105 Numele şi prenumele Serviciul (secţia,

compartimentul, etc) Data Semnătura

Col (r) drd. Roman Emil Grigore

Ing. Cosara Gheorghe Viorel

S.C. OCON ECORISC S.R.L.

Verificat:

Numele şi prenumele Serviciul (secţia, compartimentul, etc)

Data Semnătura

Prof. univ. dr. ing. Ozunu Alexandru S.C. OCON ECORISC S.R.L.


Ediţia I 2010


PENTRU

S.C. DEVA GOLD S.A.

AVIZAT

Nume şi Prenume Funcţia Data Semnătura

I.S.U. " IANCU DE HUNEDOARA " AL JUD. HUNEDOARA

A.P.M. HUNEDOARA


Ediţia I 2010

Elaborat de S.C. OCON ECORISC S.R.L., Turda Pagina 1 din 258

LISTA DE DISTRIBUŢIE A

PLANULUI DE URGENŢĂ INTERNĂ

Nr. crt

Instituţia / Serviciul (sectia, compartimentul, etc)

Numele şi prenumele Data Semnătura de primire Observaţii

Exemplar original S.C. DEVA GOLD S.A – dispecer de serviciu

S.C. DEVA GOLD S.A. – inspector de protecţie civilă

Exemplar copie Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Iancu de Hunedoara” al Judeţului Hunedoara

Agenţia pentru Protecţia Mediului a Judeţului Hunedoara

Extras


Ediţia I 2010


TABELUL ACTUALIZĂRILOR ŞI REVIZUIRILOR

Nr. crt.

Ediţia nr.

Data actualizării/revizuirii

Capitolul, pagina actualizate/ revizuite

Persoana care a efectuat operaţia

Descrierea modificării


Ediţia I 2010


CUPRINS

Capitol, subcapitol Pag CAPITOLUL 1 - GENERALITĂŢI 5

1.1. Scopul elaborării planului de urgenţă internă 51.2. Domeniu de aplicare al planului de urgenţă internă 6

1.3. Punerea în aplicare a planului de urgenţă internă 7 1.4. Definirea principalelor noţiuni şi termeni folosiţi în cuprinsul planului 8CAPITOLUL 2 - INFORMAŢII DESPRE OBIECTIV ŞI ZONA ÎNCONJURĂTOARE 12

2.1. Activitatea desfăşurată 12 2.2. Localizarea amplasamentului şi informaţii privind zona înconjurătoare 14

2.3. Planul obiectivului 17 2.4. Detalii despre numărul de personal, programul de lucru 30 2.5. Substanţe periculoase 31 2.6. Descrierea echipamentului instalat în obiectiv pentru limitarea consecinţelor accidentelor majore. Dotarea cu mijloace de intervenţie 88

2.7. Informaţii meteo-climatice ale zonei şi mediul de amplasare 97CAPITOLUL 3 - IDENTIFICAREA ŞI CLASIFICAREA EVENIMENTELOR 105

3.1. Identificarea 1053.2. Evaluarea consecinţelor accidentelor majore identificate 1373.3. Clasificarea scenariilor accidentale 184

CAPITOLUL 4 - CLASIFICAREA URGENTELOR 1864.1. Definirea urgenţelor în funcţie de gravitate 1864.2. Tipologia de urgenţă 188

CAPITOLUL 5 - NOTIFICAREA, INFORMAREA SI ALARMAREA 1915.1. Cazurile de alarmare aplicabile obiectivului. 1915.2. Notificarea situaţiilor de urgenţă 1935.3. Schema de alarmare 1955.4. Alarmarea pe clase de urgenţă 1985.5. Instrucţiuni în cazul alarmei generale 1995.6. Declararea şi introducerea situaţiei de urgenţă 2015.7. Declararea şi introducerea stării de alertă 202

5.8. Încetarea stării de alertă 203CAPITOLUL 6 - ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACŢIUNILOR DE INTERVENŢIE 205

6.1. Organigrama de urgenţă 205 6.2. Atribuţiile Celulei de Urgenţă şi a echipelor de intervenţie 206

6.3. Proceduri de acţiune pe clase de urgenţă 2316.4. Proceduri de acţiune pe tipuri de scenarii 2346.5. Evacuarea 246

6.6. Încetarea stării de urgenţă 248CAPITOLUL 7 - COMUNICAŢIILE 250


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 8 - LOGISTICA 252CAPITOLUL 9 - MONITORIZAREA FACTORILOR DE MEDIU 253CAPITOLUL 10 - COMUNICAREA CU MASS-MEDIA ŞI INFORMAREA PUBLICĂ 254

CAPITOLUL 11 - VERIFICAREA PLANULUI 257 ANEXE Anexa 2.1. Harta zonei de amplasare Anexa 2.2. Plan de situaţie Anexa 2.3. Schema fluxului tehnologic Anexa 2.4. Plan situaţie galerii de deviere, drenuri şi canale de gardă Anexa 2.5. Plan de situaţie al Uzinei de procesare Anexa 2.6. Plan de situaţie Depozit de Exploziv Anexa 3.1. Secţiuni de securitate

DOCUMENTE ANEXATE

Fişele de securitate

ATESTATE S.C. OCON ECORISC S.R.L.

Certificat de înregistrare în Registrul Naţional al elaboratorilor de studii pentru

protecţia mediului la poziţia nr. 105 Certificat de atestare pentru efectuarea Bilanţurilor de Mediu R-BM-05-36/22.10.2008. Certificat de atestare pentru elaborarea Studiilor de Evaluare a Impactului asupra

Mediului R- EIM- 05-38-22.10.2008. Certificat de atestare nr. 233/2009 pentru elaborarea documentaţiilor pentru obţinerea

avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor. Certificat ISO 9001 – Managementul Calităţii nr. 1659 Certificat de atestare A.N.R.M. nr. 900/24.06.2010.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 1 - GENERALITĂŢI

Informaţii generale

Titularul lucrării: S.C. DEVA GOLD S.A. cu sediul administrativ în localitatea Certeju

de Sus, str. Principală nr. 89 jud. Hunedoara, CUI RO 10381352, nr. de ordine în Registrul

Comerţului J20/994/24.12.1997.

Autorul atestat al lucrării: S.C. OCON ECORISC S.R.L., Evaluator de Mediu,

Certificat de Înregistrare la Registrul Naţional al evaluatorilor de studii pentru protecţia mediului

la poziţia nr. 105, atestat R-EIM–05-38/2008 şi R- BM–05-36/2008.

Tel./fax.: 0264 315464, mail : [email protected].

Denumirea lucrării: Plan de Urgenţă Internă la S.C. DEVA GOLD S.A., jud.

Hunedoara

Baza legală: Lucrarea a fost elaborată în conformitate cu cerinţele legale din HG nr. 804

din 25 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, privind controlul asupra pericolelor

de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, Ordinul MAI nr. 647 din

16.05.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind elaborarea planurilor de urgenţă în

caz de accidente în care sunt implicate substanţe periculoase şi Legea nr.481/2004 privind

protecţia civilă.

1.1. Scopul elaborării planului de urgenţă internă

Scopul elaborării Planului de urgenţă internă este planificarea măsurilor specifice pentru

reducerea riscului asupra sănătăţii angajaţilor, calităţii factorilor de mediu şi integrităţii bunurilor

materiale în caz de evenimente în care sunt implicate substanţe periculoase existente pe

amplasamentele aflate în proprietatea S.C. DEVA GOLD S.A., din cadrul perimetrului minier

Certej, judeţul Hunedoara, unde vor fi executate lucrări de exploatare a minereurilor auro-


Ediţia I 2010


argentifere şi polimetalice, în cadrul următoarelor zone: cariera, uzina, Halda de sterile Nord,

Halda de Sterile Sud, Iaz de Flotaţie, Iaz CIL.

Politica de prevenire a accidentelor majore este pentru S.C. DEVA GOLD S.A. un

angajament pentru o dezvoltare durabilă orientată către protecţia sănătăţii oamenilor, a mediului

natural şi o economie prosperă. Baza acestei politici este aplicarea unor măsuri tehnice

consacrate pe plan mondial şi fezabile economic pentru o protecţie ridicată a mediului în întreaga

activitate desfăşurată.

1.2. Domeniu de aplicare al planului de urgenţă internă

Siguranţa în operare reprezintă un obiectiv strategic, care are drept scop reducerea

incidentelor legate de producţie, instalaţiile deţinute, activităţile de pe amplasament şi activităţile

conexe ce se desfăşoară înspre/dinspre propriul amplasament. Pentru conformarea cu acest

obiectiv strategic, se va implementa un sistem propriu de management al siguranţei, care va fi

impus şi partenerilor de afaceri.

În acest context principalele obiective avute în vedere sunt:

- reducerea la minim a potenţialelor riscuri de mediu;

- asigurarea conformării la normele şi reglementările legale;

- pregătirea întregului personal în vederea cunoaşterii riscurilor şi problemelor de

mediu pe care activitatea lor o implică.

Aplicarea acestei politicii este responsabilitatea tuturor compartimentelor societăţii sub

coordonarea responsabilului de mediu care răspunde pentru implementarea şi comunicarea

acesteia către angajaţi. Comunicarea permanentă între compartimentele funcţionale stă la baza

implementării eficiente iar monitorizarea prin audituri de mediu periodice permite

implementarea de eventuale corecţii.

Politica generală pentru prevenirea, pregătirea pentru o eventuală intervenţie şi

responsabilitatea în cazul accidentelor industriale este bazată pe următoarele principii:

- prevenirea care presupune construcţia uzinei şi operarea în aşa fel încât să se

prevină dezvoltarea necontrolată a operaţiilor anormale, consecinţele eventualelor

accidente să fie minime şi în acord cu cele mai bune tehnici de securitate disponibile;


Ediţia I 2010


- identificarea şi evaluarea pericolelor majore prin studii sistematice de

periculozitate şi de operabilitate şi analize de securitate detaliate pentru fiecare din

cazurile individuale identificate;

- evaluarea necesităţilor de securitate ierarhizate în funcţie de “tipul şi

anvergura pericolului aşteptat” pe baza cantităţilor de substanţe periculoase şi a

activităţilor industriale susceptibile şi relevante pentru accidente;

- prioritate pentru protecţia şi salvarea vieţii oamenilor.

În aplicarea acestor principii, S.C. DEVA GOLD S.A. va desfăşura următoarele

activităţi:

- va aloca resursele necesare pentru dezvoltarea sistemelor de management a securităţii

în derularea operaţiunilor sale;

- va comunica în permanenţă cu toate părţile interesate pentru a aplica cele mai bune

tehnologii disponibile pe plan mondial şi fezabile economic pentru a asigura o protecţie

ridicată pentru mediu şi populaţie în întreaga activitate desfăşurată;

- va conştientiza şi disemina în comunitatea locală problemele specifice care pot

genera situaţii de urgenţă, asigurând pregătirea populaţiei pentru o reacţie imediată, prin

elaborarea şi distribuirea unor buletine informative minim odată la trei ani;

- va avertiza imediat populaţia asupra riscurilor de poluare şi contaminare a zonelor

limitrofe unităţii în caz de accident ecologic şi va interveni cu forţele şi mijloacele de

care dispun pentru protecţia populaţiei şi înlăturarea efectelor poluării.

1.3. Punerea în aplicare a planului de urgenţă internă:

În scopul reducerii riscului asupra sănătăţii angajaţilor, calităţii factorilor de mediu şi

integrităţii bunurilor materiale, planul de urgenţă internă se pune în aplicare imediat de către

Personalul de conducere al S.C. DEVA GOLD S.A. în următoarele situaţii:

a) când survine un accident major;

b) când survine un eveniment necontrolat care, prin natura sa, poate provoca un accident

major.

Punerea în aplicare a planului şi conducerea acţiunilor de intervenţie se va realiza de către

directorul societăţii iar in lipsa acestuia de către dispecerul(ofiţerul de serviciu) până la sosirea

personalului de conducere.


Ediţia I 2010


1.4. Definirea principalelor noţiuni şi termeni folosiţi în cuprinsul planului

Accident major - producerea unei emisii importante de substanţă, a unui incendiu sau a

unei explozii, care rezultă dintr-un proces necontrolat în cursul exploatării oricărui amplasament,

care intră sub incidenţa prezentei hotărâri şi care conduce la apariţia imediată sau întârziată a

unor pericole grave asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului, în interiorul sau în

exteriorul amplasamentului, şi în care sunt implicate una sau mai multe substanţe periculoase;

Înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor despre iminenţa producerii sau

producerea unor evenimente grave către autorităţile administraţiei publice locale, populaţiei şi

societăţilor învecinate, în scopul evitării surprinderii şi realizării măsurilor de protecţie;

Avertizare - aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor necesare despre iminenţa

producerii sau producerea unor dezastre;

Prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare către autorităţi despre

probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

Alarmare - acţiune de alertare a persoanelor aflate în zona sau în apropierea zonei supuse

riscului chimic, de explozie, în cazul ruperii barajului sau producerii unor dezastre;

Amplasament - zona aflată sub controlul aceluiaşi operator în care, în una sau mai multe

instalaţii, inclusiv în activităţile şi infrastructurile comune, sunt prezente substanţe periculoase;

Alarmă chimică - este situaţia în care pe teritoriul unităţii sau a unor localităţi a apărut un

pericol de intoxicare în masă cu substanţe toxice ce nu poate fi limitat şi lichidat imediat de

personalul de exploatare.

Avarie - se numeşte deteriorarea unei instalaţii, utilaj, recipient sau mijloc de transport,

cât şi manevrele tehnologice greşite soldate cu deversări sau eşapări de substanţe periculoase

care pot genera stări de pericol pentru personalul de deservire, personalul de pe platformă şi din

zonele învecinate.

Celula de Urgenţă - structură operativă de decizie creată în cadrul obiectivului pentru

managementul unui accident major;

Depistare - este acţiunea de căutare, descoperire, identificare a focarului chimic şi/sau a

sursei toxice sau a sursei de explozie în incinta unităţii sau pe căile de transport pe amplasament.

Depozit de substanţe periculoase - prezenţa unei cantităţi de substanţe periculoase în scop

de înmagazinare, păstrare în condiţii de siguranţă sau de menţinere în stoc;


Ediţia I 2010


Dezastru - evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau

provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificări ale condiţiilor de mediu

şi care, prin amploare, intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de

gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, elaborate şi

aprobate potrivit legii;

Echipele de intervenţie - sunt echipele constituite din personal instruit care îndeplinesc

misiunile din planul de alarmare;

Efectul "Domino" - rezultatul unei serii de evenimente în care consecinţele unui accident

ce are loc la o instalaţie sau un amplasament de tip Seveso sunt amplificate de următorul

accident la o/un altă/alt instalaţie/amplasament, ca urmare a distanţelor şi proprietăţilor

substanţelor prezente şi care conduce în final la un accident major;

Evacuarea - măsură de protecţie luată în cazul ameninţării iminente de producere a unui

accident major care constă în scoaterea din zonele afectate sau potenţial a fi afectate, în mod

organizat, a unor categorii sau grupuri de persoane ori bunuri şi dispunerea acestora în zone care

asigură condiţii de protecţie;

Focar chimic - reprezintă locul de degajare în atmosferă al substanţei toxice şi/sau

explozive, adică sursa toxică avariată.

Incident/avarie - eveniment care nu generează consecinţe majore asupra sănătăţii

populaţiei şi/sau asupra mediului, dar care are potenţial să producă un accident major;

IDLH- “Immediately Dangerous to Life or Health” - Concentraţie a unei substanţe care

creează un pericol imediat pentru sănătate sau viaţă;

Instalaţie - unitate tehnică din cadrul unui amplasament, unde sunt produse, utilizate,

manipulate şi/sau depozitate substanţe periculoase. Instalaţia cuprinde toate echipamentele,

structurile, sistemul de conducte, utilajele, dispozitivele, căile ferate interne, docurile, cheiurile

de descărcare care deservesc instalaţia, debarcaderele, depozitele sau structurile similare,

plutitoare ori de altă natură, necesare pentru exploatarea instalaţiei;

Iminenţa ameninţării - parametrii de stare şi timp care determină declanşarea inevitabilă a

unei situaţii de urgenţă;

Intervenţia - acţiunile desfăşurate în timp oportun, de către structurile specializate, în

scopul prevenirii agravării unui accident, limitării sau înlăturării, după caz, a consecinţelor

acestuia;


Ediţia I 2010


Lichidare - este acţiunea de înlăturare a emanaţiei, deversării sau a avariei produse şi

înlăturarea pericolului de extindere;

Localizarea - este acţiunea de restrângere sau limitare a avariei declanşate

într-un anumit loc sau pe o suprafaţă, controlând extinderea acesteia în timp şi spaţiu.

Managementul unui accident major - ansamblul activităţilor desfăşurate şi procedurilor

utilizate de factorii de decizie privind: evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei, elaborarea de

prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopul restabilirii

situaţiei de normalitate;

Mobilizare - acţiune prin care personalul desemnat (responsabil în aceste situaţii) se

deplasează la locurile stabilite în vederea constituirii structurilor în situaţii de urgenţă:

Comandament pentru Situaţii de Urgenţă şi echipe de intervenţie;

Notificare, înştiinţare - activitatea de transmitere a informaţiilor despre iminenţa

producerii sau producerea unor evenimente grave către autorităţile administraţiei publice locale,

populaţiei şi societăţilor învecinate, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor de

protecţie;

Operator - orice persoană fizică sau juridică care exploatează ori deţine cu orice titlu un

amplasament sau o instalaţie;

Pericol/hazard - proprietatea intrinsecă a unei substanţe periculoase sau a unei situaţii

fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau mediului;

Pericol toxic - sursa sau situaţia potenţială a unei posibile vătămări sau distrugeri din

cauza pierderii de sub control a unei substanţe chimice toxice;

Prezenţa substanţelor periculoase - prezenţa efectivă sau anticipată a unor astfel de

substanţe în cadrul obiectivului sau prezenţa acestora în cazul în care se consideră că pot fi

generate prin pierderea controlului asupra unui proces chimic industrial;

Raportare – acţiune prin care o persoană din obiectiv sau din afară transmite informaţii

primare despre producerea unei avarii;

Risc - probabilitatea producerii unui efect specific într-o perioadă sau în circumstanţe

precizate; Riscul rezidual se referă la riscul rămas după înlăturarea unora dintre factorii

cauzatori;

Sector - reprezintă o subunitate din cadrul unităţii, delimitată teritorial: uzină, decantor,

cămin, culoar conducte;


Ediţia I 2010


Situaţia de urgenţă - eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şi

intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi

culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de

măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi

mijloacelor implicate;

Situaţie de protecţie civilă - situaţia generată de iminenţa producerii sau de producerea

dezastrelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii neconvenţionale care, prin nivelul de

gravitate, pun în pericol sau afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de

patrimoniu;

Starea de alertă - se declară potrivit legislaţiei şi se referă la punerea de îndată în aplicare

a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a

consecinţelor situaţiei de urgenţă;

Sursă toxică - este denumită instalaţia, depozitul, rezervorul, recipientul, utilajul care

conţin substanţe toxice şi care în condiţii accidentale de avariere pot da naştere la degajări sau

deversări de substanţe toxice în cantităţi periculoase;

Substanţă periculoasă - o substanţă, un amestec sau un preparat, prevăzute în HGR

804/2007, anexa nr. 1, partea 1 sau care îndeplinesc criteriile din anexa nr. 1, partea a 2-a şi care

sunt prezente sub formă de materii prime, produse, produse secundare, reziduale sau

intermediare, inclusiv acele substanţe despre care se presupune că pot fi generate în cazul

producerii unui accident. Amestecurile şi preparatele trebuie tratate în acelaşi mod ca substanţele

periculoase.

VLE - valoare limită de expunere;

Zonă cu mortalitate ridicată- Zonă în care parametrii avariei (energie radiantă, presiune,

putere) pot cauza moartea;

Zonă cu leziuni (periculoasă) - Zonă în care parametrii avariei sunt un pericol pentru

sănătate (cauzează leziuni);

Zonă de planificare - zonă de atenţie (dublu razei zonei periculoase).


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 2 - INFORMAŢII DESPRE OBIECTIV ŞI ZONA

ÎNCONJURĂTOARE

2.1. Activitatea desfăşurată

,,Exploatarea minereurilor auro-argentifere şi polimetalice din perimetrul Certej,

judeţul Hunedoara” prevede dezvoltarea şi extinderea exploatării miniere de aur şi argint din

vecinătatea comunei Certejul de Sus, judeţul Hunedoara, precum şi o serie de alte obiective legate

de dezvoltarea economică a zonei, de protecţia mediului şi de dezvoltarea infrastructurii.

Scopul principal al activităţii propuse prin proiect este acela de a extrage metalele

preţioase existente în subsolul zonei, prin metode de exploatare în carieră deschisă cu tehnici de

foraj, detonare, încărcare cu excavatoare hidraulice şi transportul de minereu cu basculante.

Etapele de desfăşurare a activităţilor din cadrul proiectului sunt :

Etapa de construcţie: Perioada preconizată pentru construcţia obiectivelor

proiectului care sunt necesare pentru începerea producţiei propriu-zise este de

aproximativ 3 ani.

Etapa de funcţionare: Activităţile propuse pentru exploatarea Certej vor consta în

activităţi convenţionale de exploatare în carieră deschisă cu tehnici de foraj, detonare,

încărcare cu excavatoare hidraulice şi transportul de minereu cu basculante.

Etapa de închidere: Durata prognozată pentru realizarea lucrărilor din etapa de

închidere este de 5 ani. Detalii privind faza de închidere şi post închidere sunt prezentate

în „Planul de închidere şi reabilitare” întocmit de Proiectantul General.

Organizarea arhitectural-urbanistică a suprafeţei studiate este de 456,2 ha, conform

bilanţului teritorial:

- suprafaţa utilizată pentru lucrări aferente proiectului 300,5ha, respectiv 65,87 %;


Ediţia I 2010


- suprafaţa utilizată în zona de protecţie perimetrală obiectivului 155,7ha, respectiv

34,13 % (pe aceasta suprafaţă nu se schimbă folosinţa actuală a terenului).

Metoda de exploatare propusă în cariera Certej este ,,Metoda de exploatare cu trepte

descendente şi transportul rocilor sterile la halda exterioară".

Zăcământul Certej a fost împărţit în patru domenii în baza compoziţiei mineralogico-

chimice şi a răspunsului la testele metalurgice şi anume:

1. Vest - Hondol,

2. Central – Coranda,

3. Intermediar – aria cuprinsă între cariera Certej şi Dealul Grozii

4. Est – Dealul Grozii.

În baza datelor de cunoaştere a condiţiilor de zăcământ, a condiţiilor hidrogeotehnice şi a

indicatorilor tehnico-economici de exploatare şi preparare, S.C. DEVA Gold S.A. propune

pentru acest zăcământ modelul de valorificare al rezervei exploatabile (28200000 to) bazat pe

prelucrarea şi vânzarea de concentrate pentru domeniul Vestic şi tehnologia de preparare

,,Albion-CIL” pentru domeniul Central, Intermediar şi Estic.

Suprafaţa totală a terenului pe care sunt amplasate obiectivele proiectului este de 300,5

ha, la care se adaugă o zonă de protecţie perimetrală de 155,7 ha. Folosinţa actuală a terenurilor

aferente proiectului este prezentată în tabelul 2.1 iar folosinţa propusă în tabelul 2.2

Tabelul 2.1 Folosinţa actuală a terenurilor

FOLOSINŢA SUPRAFAŢA (ha)

PĂDURI 187, 0 FÂNAŢE 30,7 TERENURI ARABILE 5,3 ZONE PENTRU LOCUINŢE 18,7 CĂI DE COMUNICAŢII 3,2 ZONE INDUSTRIALE 55,6

SUPRAFAŢA TOTALĂ 300,5


Ediţia I 2010


Tabelul 2.2.Folosinţa propusă a terenurilor

Nr. Crt.

LOCAŢIA SUPRAFAŢA (ha)

ZONA INDUSTRIALĂ (INCINTA) PRINCIPALĂ 1. Cariera Certej 62,8 2. Halda Nord 32,6 3. Halda Sud 40,2 4. Incintă - Uzina de preparare 20,9 5. Drumuri acces (în afara uzinei) 6,9 6. Construcţii edilitare (în afara uzinei) 0,2 7. Halde sol vegetal 7,7 8. Zone de protecţie între obiective (zone verzi) 65,3

TOTAL Zona industrială (incinta) principală 236,8 ZONA INDUSTRIALĂ (INCINTA) SECUNDARĂ

9. Iazuri de decantare sterile flotaţie şi sterile CIL 63,6 TOTAL ZONĂ INDUSTRIALĂ 300,5 Zona perimetrală de protecţie 155,7 SUPRAFAŢA TOTALĂ STUDIATĂ 456,2

Coordonatele geografice (ETRS 89) ale amplasamentului (măsurate în centrul carierei

vechi) sunt:

- 45º 59 ' 30,94" latitudine nordică;

- 23º 00 ' 34,82" longitudine estică.

Anexa 2.1. Harta zonei de amplasare, prezintă amplasarea în zonă;

Anexa 2.2. Plan de situaţie, prezintă planul de situaţie cu detalii ale incintei.

2.2. Localizarea amplasamentului, informaţii privind teritoriul din jurul acestuia

Perimetrul minier Certej, jud. Hunedoara este localizat în partea de sud-est a Munţilor

Metaliferi, făcând parte din aşa numitul patrulater aurifer Săcărâmb – Brad - Roşia Montană -Baia

de Arieş şi este situat în aproprierea localităţii Hondol, în partea central-sudică a bazinului neogen

Brad-Săcărâmb, la cca. 20 km NE de municipiul Deva.

Zăcământul din perimetrul Certej se află localizat conform fişei perimetrului, pe teritoriul

administrativ al comunei Certej, localitatea Bocşa, extravilan şi intravilan. Incinta Certej ce se ia


Ediţia I 2010


în studiu, este situată în intravilan-extravilan, cu principalele obiective: Cariera Corandă Certej,

incinta uzinei de preparare, drumurile de acces, zone de haldare.

Organizarea arhitectural-urbanistică a suprafeţei studiate este de 456,2 ha, conform

bilanţului teritorial:

- suprafaţa utilizată pentru lucrări aferente proiectului 300,5ha, respectiv 65,87 %;

- suprafaţa utilizată în zona de protecţie perimetrală obiectivului 155,7ha, respectiv 34,13 %

(pe aceasta suprafaţă nu se schimbă folosinţa actuală a terenului).

Localizarea incintelor în care se desfăşoară activitatea tehnologică:

1. Cariera

Cariera este amplasată parţial peste fosta exploatare, în apropierea Uzinei de procesare.



Cariera Certej se află în intravilanul satului Bocşa Mică, comuna Certej, jud. Hunedoara,

ocupă o suprafaţă de 62,8 ha fiind învecinată la:

Nord – Pădurea Ocolul Silvic Geoagiu,

Est – Pădurea Ocolul Silvic Geoagiu,

Sud – localitatea Bocşa Mică,

Vest - Valea Măcrişului – Pârâul lui Avram.

În Anexa 2.2. Localizarea incintelor exploatării miniere Certeju, este figurată cu cifra 1

Cariera.

2. Halda de sterile Nord

Halda va fi amplasată pe Valea Corănzii şi va avea o suprafaţă de 32,61 ha care la ora

actuală este acoperită cu pădure, pâlcuri de arbuşti şi păşune, fiind învecinată la:


Est – Uzina de procesare,

Sud – Cariera,


În Anexa 2.2 Localizarea incintelor exploatării miniere Certeju, este figurată cu cifra 2

Halda Nord.


Ediţia I 2010


3. Halda de sterile Sud

Halda va fi amplasată pe valea Băiegii. cu o suprafaţă de 40,2 ha, fiind învecinată la:

Nord – Cariera,


Sud – localitatea Bocşa Mică,



Halda Sud.

4. Uzina de procesare

Uzina va fi amplasată în vecinătatea carierei. Acest amplasament a fost ales datorită

apropierii de carieră, care va furniza întreaga cantitate de minereu care va fi supus prelucrării,

fiind învecinată la:



Sud – Cariera,

Vest – Halda de sterile Nord.

Acest amplasament asigură de asemenea păstrarea unor distanţe adecvate faţă de zonele

vulnerabile (zone locuite, cursuri de apă), acces mai facil la infrastructura de transport şi la

reţeaua de energie electrică existente în zonă.

Detalii despre amplasarea principalelor instalaţii şi utilaje în cadrul incintei industriale se

prezintă planul de situaţie al uzinei de procesare în Anexa 2.5.

5. Iaz de flotaţie

Sterilele de flotaţie se vor depozita în iazul de decantare amplasat pe Valea Măcrişului la

cca. 2 km nord-vest de uzina de preparare şi carieră fiind învecinat la:

Nord – Vest : Iazul CIL,


Sud – Est: Uzina de preparare,

Sud - Halda de sterile Nord.


Ediţia I 2010


Accesul la paramentul aval al barajului se realizează prin drumul de acces cu lăţimea

părţii carosabile de 8 m. În Anexa 2.2 Localizarea incintelor exploatării miniere Certeju, este

figurată cu cifra 5 Iazul de flotaţie.

6. Iaz de decantare CIL

Sterilul rezultat de la procedeul ALBION - CIL va fi depozitat în iazul de decantare CIL

amplasat pe Valea Măcrişului, amonte de iazul de decantare a sterilelor de flotaţie fiind învecinat

la:



Sud –Est : Iazul de flotaţie,


Accesul la paramentul aval al barajului CIL se realizează prin drumul de acces, panta

maximă de 10 %, lăţimea părţii carosabile de 8 m.


Iazul Albion CIL.

7. Depozitul de explozibil

Va fi utilizat depozitul de explozibil existent (reamenajat) care este situat pe Valea

Ciongani (Valea Bocşa Mică), între halda de steril minier Orizont 600 (la vest) şi halda de steril

minier 650 (la est). Vecinătăţile sunt reprezentate de proprietăţi particulare.


Depozitul de explozibil. În Anexa 2.6. se prezintă planul de situaţie al depozitului de explozibil.

2.3. Planul obiectivului

Descrierea zonelor şi activităţilor de pe amplasament care au importanţă din punctul

de vedere al securităţii şi unde poate avea loc un accident major.

Activităţile desfăşurate în cadrul amplasamentului care au relevanţă din punct de vedere a

securităţii sunt:


Ediţia I 2010


1. Cariera

Exploatarea în cariera de la Certej se va desfăşura pe locaţia vechii cariere Coranda.,

(care are o suprafaţă de 26 ha) cu dezvoltare spre Vest şi spre Est (se ajunge la o suprafaţă de

62,8 ha). Prin lucrări de cercetare geologică au fost omologate rezerve care confirmă din punct

de vedere economic exploatarea pe viitor a unei cantităţi de 28,2 mil. to minereu extras

industrial.



Pregătirea zăcământului Certej pentru exploatarea în carieră se asigură prin săparea

lucrărilor miniere la zi şi anume a tranşeelor de deschidere şi a celor de pregătire. Proiectul

carierei cuprinde două rampe principale de acces cu pantă de 1: 10, una deserveşte zona de Vest

iar cealaltă deserveşte zona Centrală, Intermediară şi de Est. Fiecare din rampele principale va

avea o lăţime de 24 m pentru funcţionarea în deplină siguranţă a basculantelor, pe două sensuri.

În porţiunile mai adânci ale carierei rampele vor fi de 12 m căpătând configuraţia unui drum cu

sens unic.

Zăcământul Certej va fi deschis şi pregătit pentru exploatare prin lucrări miniere specifice

exploatării în carieră:

- lucrări de deschidere - amenajarea drumurilor principale industriale de acces şi

transport, precum şi drumurile tehnologice din carieră la treptele în exploatare;

- lucrările de descopertare - vor începe de la cota + 600 în trepte de 10 m după care se

va trece la exploatarea propriu zisă în trepte cu înălţimea de 5 m.;

Zăcământul Certej poate asigura prin exploatarea în carieră, realizarea unor capacităţii de

producţie de până la 3.000.000 t/an extras industrial.

În tabelul următor se prezintă informaţii privind producţia şi necesarul de resurse

energetice:

Tabelul 2.3. Producţia şi necesarul de resurse energetice:

Producţia Resurse folosite pentru realizarea producţiei Denumire Cantitate anuală

(medie) Denumire Cantitate anuală

(medie)

Minereu prelucrat 3.000.000 tone Motorină 5.400.000 l Rompetrol Concentrat aurifer 315.000 tone GPL 240 t Rompetrol Aur în aliaj Doré 5.512 kg Energie electrică 145.194 MWh ENEL

Apa industrială 1.848.960 m3 r. Mureş Apă potabilă 29.376 m3 captare izvor


Ediţia I 2010


Capacitatea de producţie a carierei este corelată cu capacitatea de prelucrare în uzina de

preparare, aceasta prezentându-se în tabelul următor.

Tabelul 2.4 . Capacităţi de producţie uzina de preparare

U/M An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total mil. t/an 3,0 3,0 2,99 2,99 3,00 2,99 3,01 3,03 3,06 1,12 28,20 Minereu

prelucrat mil. mc/an 1,27 1,27 1,26 1,26 1,27 1,26 1,27 1,28 1,29 0,47 11,90


Uzina va fi amplasată în vecinătatea carierei. Acest amplasament a fost ales datorită

apropierii de carieră, care va furniza întreaga cantitate de minereu care va fi supus prelucrării.

Activităţile propuse pentru prepararea şi prelucrarea minereului cuprind următoarele

etape principale:

Concasare şi haldare: Minereul este sfărâmat cu ajutorul unui concasor giratoriu şi apoi

depozitat în depozitul de minereu;

Măcinare umedă: Minereul depozitat este măcinat în continuare în stare umedă, apoi

este dirijat la instalaţia de flotare;

Flotarea minereului - pentru obţinerea concentratului de pirită auriferă, care în primii

doi ani este valorificat sub această formă iar în următorii ani este un proces de oxidare şi leşiere

cianurică în scopul extracţiei metalelor preţioase sub formă de aliaj Doré;

Leşierea oxidativă a concentratului de pirită auriferă şi adsorbţia metalelor

preţioase din leşia cianurată pe cărbune activ:

Procesul de oxidarea şi recuperare a aurului şi argintului are loc în trei etape majore:

• Măcinarea ultrafină la sub 10 microni într-o instalaţie Isamill.

• Oxidarea piritei în tancuri de agitare prin insuflare de oxigen.

• Recuperarea aurului şi argintului din tulbureala oxidată prin cianurare şi adsorbţia

pe cărbune activ în rezervoarele CIL

Electroliza: Aurul şi argintul se extrag printr-un proces clasic de electroliză în celule de

electroliză, unde aurul va fi depus pe catozi de oţel inoxidabil. Catozii din lama de oţel încărcaţi

vor fi stripaţi manual în celulele de electroextracţie, folosind o lance cu apă la înaltă presiune.

Nămolul aurifer rezultat, depus în celule, va fi filtrat şi dirijat la:


Ediţia I 2010


Topire: Nămolul aurifer filtrat se va amesteca cu reactivii fluxului de topire (litargă,

borax, azotat,etc), în vederea topirii şi extracţiei aurului, într-un cuptor cu inducţie. Topitura de

aur va fi turnată sub formă de lingouri.

Neutralizarea cianurii: Extragerea aurului şi argintului se realizează în prezenţa unei

soluţii concentrate de cianură şi reactivi. Datorită concentraţiilor mari de cianură, această apă

poate fi periculoasă dacă pătrunde în mediu. De aceea, după extragerea aurului şi argintului, apa

cu cianură se reciclează, iar şlamul îngroşat se va denociviza într-o instalaţie de neutralizare a

cianurii, înainte de a fi pompat în iazul de decantare a sterilului.

Depozitarea sterilului de procesare: Sterilul rezultat în urma procesării minereului în

uzina de preparare este trimis printr-un sistem de hidrotransport şi depozitat în spatele barajului

în iazul de decantare a sterilului de flotaţie din Valea Măcrişului, respectiv a sterilului rezultat

după procedeul de leşiere cu cianură, este prevăzut a fi depozitat în iazul de decantare steril

cianurare (CIL) amplasat tot pe Valea Măcrişului, în amonte de iazul de decantare pentru sterilul

de la flotaţie. Iazurile de decantare sunt situate la cca. 1,5 km de uzina de preparare.

Pe amplasamentul uzinei de procesare se mai găseşte:

- Uzina de oxigen, care va produce oxigen criogenic folosit în fluxul pentru oxidarea

concentratului de pirită în fluxul Albion, cu dimensiunile în plan de 40 x 85m, furnizat de o

firmă specializată, capacitate 525 t/zi oxigen 100%. Oxigenul criogenic este depozitat în două

rezervoare criogenice.

Rezervoarele de oxigen - sunt două rezervoare criogenice identice, cilindrice verticale

cu înălţimea de 5 m, cu o capacitate maximă de stocare de 60 m3. Rezervoarele au pereţi dubli

între care spaţiul este vacuumat pentru păstrarea temperaturii. Funcţionează la o presiune

maximă de 37 barr. şi sunt prevăzute fiecare cu: 2 supape de siguranţă setate la presiunea de 37

bari, indicator de nivel, manometru de presiune, sistem de urmărire a nivelului de la distanţă şi

flanşă (disc) de rupere.

- Depozitul de GPL, format dintr-un rezervor gaz petrolier lichefiat - capacitate 5000 l, se

consumă 2 rezervoare pe săptămână, respectiv 20 t/lună.

Rezervorul de stocare GPL –are capacitate de depozitare de 10 t, este amplasat în aer

liber în cuvă de beton, suprateran pe suporţi. Rezervorul este un vas cilindric, orizontal,

construit din oţel şi aflat sub incidenţă ISCIR. Funcţionează la temperatură ambiantă şi

presiunea de vapori a GPL-ului la temperatura din rezervor. Rezervorul este dotat cu câte 2


Ediţia I 2010


supape de siguranţă cu arc, indicator de nivel manometrice şi de sticlă, termometre

manometrice, robinete de secţionare pe traseele de intrare şi ieşire şi sistem de închidere de

siguranţă hidraulic cu acţionare manuală pe traseele de intrare şi ieşire GPL. Supapele de

siguranţă sunt setate la presiunea de 8 bar şi sunt legate la un coş de dispersie situat în

apropierea rezervoarelor.

Procesarea minereului se realizează în trei etape:

- etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer;

- etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (procesul Albion);

- etapa III – Cianurarea concentratului oxidat, eluţia metalelor preţioase şi

obţinerea aurului prin electroextracţie şi turnare în lingouri de aliaj Dore (procesul CIL).

În Anexa 2.3. se prezintă schema fluxului tehnologic iar în cele ce urmează se descriu

principalele etape ale procesului tehnologic:

Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

Prepararea minereului constă din următoarele operaţii principale:

▪ concasarea minereului, într-un concasor giratoriu;

▪ depozitarea minereului rezultat după concasare;

▪ măcinarea minereului într-o moară semiautogenă SAG, care lucrează în circuit

cu un concasor conic pentru a sfărâma fracţia critică;

▪ remăcinarea umedă a grobului într-o moară cu bile care lucrează în circuit cu

o baterie de hidrocicloane, bateria de hidrocicloane alimentează agitatorul de

condiţionare, din care se alimentează instalaţia de flotare;

▪ condiţionarea cu reactivi de flotaţie: Sulfat de cupru, Silicat de sodiu şi Xantat

amilic de potasiu;

▪ flotarea minereului şi obţinerea unui concentrat de pirită auriferă şi a sterilului

final de flotaţie;

▪ îngroşarea sterilului de flotaţie într-un îngroşător de mare capacitate. Sterilul


Ediţia I 2010


îngroşat este trimis la iazul de decantare, iar apa limpezită rezultată de la îngroşare este

introdusă într-un bazin de stocare, de unde va fi recircuitată în procesul de măcinare.

▪ filtrarea/pompare concentratului rezultat din îngroşător. Concentratul este fie

filtrat (partea solidă fiind depozitată în vederea valorificării ca atare – primii doi ani de

activitate, sau pentru prelucrări ulterioare iar partea lichidă recirculată în proces), fie

pompat direct în instalaţia Albion, pentru prelucrare în continuare.

Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

Oxidarea concentratului de pirită auriferă constă din următoarele operaţii principale:

▪ măcinarea concentratului de pirită auriferă la fineţe avansată;

▪ oxidarea concentratului aurifer (oxidarea Albion) se realizează la presiune

atmosferică prin injectarea de oxigen gazos, cu menţinerea pH-ului în domeniul 5,5 - 6

prin adaos de calcar măcinat;

▪ îngroşarea produsului de oxidare într-un îngroşător cu φ 20 m. Produsul

îngroşat este dirijat la neutralizare, iar apă limpezită din preaplinul îngroşătorului este

pompată şi recirculată la măcinarea şi la oxidarea concentratului aurifer (procesul

Albion);

▪ neutralizarea şi răcirea îngroşatului rezultat de la oxidarea concentratului.

Etapa III – Procesul CIL

Procesul CIL constă din următoarele operaţii principale:

a. Leşierea cu cianură a tulburelii rezultată de la Albion;

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului rezultat de la leşiere;

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui activ, extragerea metalelor

preţioase

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1) şi pomparea pe iazul de

decantare

3. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

Barajul principal al iazului de flotaţie va fi amplasat pe pr. Măcriş, imediat amonte de

confluenţa acestuia cu afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Barajul principal a fost dimensionat pentru susţinerea, în amonte de acesta, a întregii


Ediţia I 2010


cantităţi de steril de flotaţie, adică 25 mil t, rezultat de la uzina de preparare a minereului, pe

întreaga perioadă de exploatare a zăcământului.

Barajul principal se va realiza în etape, astfel:

• Barajul de iniţiere (starter), cu cota coronamentului = 625,00 mdMN (în faza de

construcţie)

• Supraînălţări succesive (vor fi prezentate la faza de operare).

Barajul principal se execută din anrocamente şi are următoarele caracteristici geometrice:

- înălţime maximă = 169 m

- lungime coronament = 480m

- lăţime coronament = 8,00m

- lăţime berme: 6,00m amonte şi 8,00m aval

- înclinarea taluzurilor amonte şi aval 1: m = 1:1,4 (înclinarea generală,

considerând şi bermele proiectate, este 1:1,9)

- fundare: h med = 3,00m în albie şi 1,00m pe versanţi

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de flotaţie se amplasează pe pr. Măcriş, cu axă la

circa 550m amonte de confluenţa dintre pr. Măcriş şi afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Barajul se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în straturi succesive de

(0,50 – 0,75) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la atingerea parametrilor

rezultaţi din pista experimentală.

Taluzul amonte este protejat cu 2 straturi filtrante, şi anume:

- filtru grosier de 1,50 m grosime realizat din piatră spartă

- filtru fin de 1,50 m grosime realizat din pietriş şi nisip

Peste filtrul fin se aşeză un geotextil şi o geomembrană din PEHD, pentru

impermeabilizarea barajului.

În vederea încastrării barajului este necesară curăţirea amprizei prin îndepărtarea

tufişurilor şi arborilor şi a materialului vegetal, precum şi o parte din rocă alterată sau care nu

este bine fixată.

În versant se vor realiza trepte de înfrăţire cu lăţimea de (1,50 – 2,0) m şi înălţimi de (2,0

– 3,0) m.

În Tabelul 2.5 se prezintă prognoza cantităţilor de steril de flotaţie ce va fi depozitat în

iazul decantare a sterilelor de flotaţie:


Ediţia I 2010


Tabelul 2.5. Cantitatea de steril de flotaţie depozitat pe ani în iazul decantare

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 TotalSteril flotaţie mii t 2.788 2.784 2.754 2.732 2.706 2.732 2.760 2.737 2.826 1.032 25.851

Tulbureala rezultată din flotaţie este constituită dintr-un amestec de particule minerale

solide şi apă industrială. Faza solidă a amestecului, după îngroşare reprezintă cca. 60 % din

tulbureală (372.4 mc/h tulbureală cu 349,1 t/h fracţia solidă - steril de flotaţie şi 232,7 m3/h

fracţia lichidă-apă).

Compoziţia sterilelor rezultate de la flotaţie diferă în funcţie de zona de provenienţă a

minereului prelucrat (tipurile de minereu din cele patru domenii ale Carierei Certej - Vest,

Central, Intermediar şi Est) în funcţie de caracteristicile rocilor din fiecare domeniu, de

greutatea specifică a sterilului.

S-au efectuat analize ale tulburelilor rezultate la teste de flotaţie efectuate în Grecia, în

laboratorul SC CEPROMIN SA Deva în luna noiembrie 2006, aceleaşi probe fiind analizate şi

în laboratorul INCD ECOIND –Bucureşti în luna ianuarie 2007.

Analizând rezultatele determinărilor efectuate în laboratorul INCD ECOIND –Bucureşti

în luna ianuarie 2007 pentru:

1. Sterilul de flotaţie/fracţia solidă (Raport de încercare nr. 26/EVMT din

14.02.2007) se constată:

- sterilele de flotaţie rezultate din prelucrarea zăcămintelor VEST şi EST

prezintă caracter acid (pH= 3,14÷3,63);

- sterilul din zona de EST este mai puţin încărcat cu sulfaţi şi mangan

decât celelalte sterile;

- în general se regăsesc conţinuturi mici de Ni, Cu, Cr, Cd;

- As se găseşte similar în EST şi Intermediar . (42 mg/l);

- conţinutul de Fe este redus: 0,5÷0,6% s.u.

2. Fracţia lichidă - apa limpezită (Raport de încercare nr. 26/EVMT din

14.02.2007) se constată:

- probele din cele patru zăcăminte prezintă un caracter acid

(pH=2,56÷4,42);


Ediţia I 2010


- determinările efectuate asupra caracteristicilor fazelor lichide rezultate din

prelucrarea zăcămintelor din cele patru domenii au demonstrat conţinutul mare în

sulfaţi;

- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcămintelor din EST şi

INTERMEDIAR prezintă un conţinut mai ridicat de Fe decât cele din VEST şi

CENTRAL;

- fracţia limpezită rezultată din prelucrarea zăcământului din EST este mai

puţin încărcată cu mangan decât fracţiile limpezite rezultate din celelalte

zăcăminte.

4. Iaz de decantare CIL

Barajul principal al iazului de cianuraţie CIL va fi amplasat pe pr. Măcriş, la circa 1,8 km

amonte de confluenţa acestuia cu afluentul de dreapta, Pârâul lui Avram.

Pentru cota maximă de supraînălţare s-a estimat că în iaz de va depozita o cantitate de

steril de cianuraţie de 4,5 milioane tone.

Barajul principal se va realiza în etape, astfel:

• Barajul de iniţiere (starter),

• Supraînălţări succesive care vor fi realizate în perioada de operare.

Barajul are următoarele caracteristici geometrice:

- înălţime maximă = 70m

- lungime coronament = 480m

- lăţime coronament = 8,00m

- lăţime berme: 6,00m amonte şi 8,00m aval

- înclinarea taluzurilor amonte şi aval 1: m = 1:1,4 (înclinarea generală,

considerând şi bermele proiectate, este 1:1,9)

- fundare: h med = 3,00m în albie şi 1,00m pe versanţi

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de sterile CIL se amplasează la confluenţa dintre

primele două văi care formează pr. Măcriş, la cota 741,00mdM




Ediţia I 2010


rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la cariera amplasată în

ampriza viitorului iaz de flotaţie.






În vederea încastrării barajului este necesară curăţirea amprizei prin îndepărtarea

tufişurilor şi arborilor şi a materialului vegetal, precum şi o parte din rocă alterată.

În versant se vor realiza trepte de înfrăţire cu lăţimea de (1,50 – 2,0) m şi înălţimi de (2,0

– 3,0) m.

Sterilul rezultat de la procedeul ALBION - CIL va fi depozitat în iazul de decantare CIL

amplasat pe Valea Măcrişului, amonte de iazul de decantare a sterilelor de flotaţie. Sterilul este

un amestec de particule minerale solide şi apă (faza solidă a amestecului, reprezintă 50 – 60 %).

Înainte de pompare pe iazul de decantare, acest steril este denocivizat în vederea reducerii

concentraţiei cianurii WAD în instalaţia DETOX 1 aflată în incinta uzinei de preparare.

Tabelul 2.6. Cantităţile de steril de cianurare ce vor fi eliminate din fluxul tehnologic

Specificaţie U.M. An 1 An 2 An 3 An 4 An 5 An 6 An 7 An 8 An 9 An 10 Total

(steril Albion+CIL) mii t - - 535,54 606,95 688,82 611,52 577,39 670,89 536,38 181,68 4.409

Tulbureala rezultată după procesul ALBION - CIL, este constituită dintr-un amestec de

particule minerale solide şi apă industrială, în care faza solidă a amestecului, reprezintă 60 %.

Înainte de a intra în Staţia de tratare DETOX 1, tulbureala este diluată cu apă limpezită

recirculată din iazul CIL. În urma diluţiei realizate, tulbureala tratată în DETOX 1 prezintă 40 %

faza solidă şi un debit de cca. 114.1 m3/h.

Compoziţia chimică a tulburelii de cianuraţie denocivizată (fracţia solidă şi fracţia

lichidă) rezultat din DETOX 1 este redată în Tabelele 2.7. şi 2.8. (Teste de neutralizare realizate

în laboratoarele SGS Lakefield în anul 2006 / 2007).


Ediţia I 2010


Tabelul 2.7. Compoziţia chimică a fazei solide

Nr crt Încercare executată UM Conţinuturi - steril de cianuraţie

(fracţia solidă) 1 Floruri % <0,005 2 Cloruri % <0,01 3 Sulfaţi % 39 4 Mercur % 0,0003 5 Arsen % 0,19 6 Bariu % 0,01 7 Cadmiu % 0,0043 8 Crom % 0,0011 9 Cupru % 0,06 10 Molibden % 0,002 11 Nichel % 0,014 12 Plumb % 0,33 13 Amoniu % 0,047 14 Seleniu % 0,0012 15 Zinc % 0,94

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri din steril şi a indicatorului pH.

Tabelul 2.8. Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată

Concentraţia (Faza lichidă din tulbureală ) mg/l

Nr. Test pH

CNT

CN

WA

D

CN

WA

D

acid

pic

ric

Cu Fe Zn Ni SCN

Alimentare* 10,2 165 165 n.a. 82,3 <0,1 9,7 <0,3 80

CND 1.2 9,2 11,4 n.a. 8 17,0 <0,2 n.a. n.a. n.a.

CND 1.3 8,9 6,6 n.a. 2 8,6 1,3 0,11 0,67 77

Alimentare** 10,2 108 n.a. n.a. 53 <0,1 6,3 <0,2 52

CND 1.4 9,0 5,1 n.a. 3 4,85 0,07 n.a. n.a. 50

CND 1.5 8,7 3,9 3,6 1,3 3,52 <0,05 <0,02 0,42 43

Calitatea fazei lichide din tulbureala denocivizată, care va fi dirijată şi depozitată în iazul

de decantare CIL, depinde de procentul de solid din tulbureala supusă denocivizării (Alimentare*

- 40 % solid din tulbureală; Alimentare** - 30 % solid din tulbureală) şi de cantitatea de

metabisulfit utilizat la neutralizarea primară (DETOX 1) (1,14 kg - 0,93 kg echivalent SO2/ mc

tulbureală).


Ediţia I 2010


Caracterizarea sterilului de cianurare ca deşeu acceptat într-o anumită clasă de „depozit de

deşeuri”- conform Ord. 95 MMGA /2005, s-a realizat pe baza testului de levigare pe tulbureala

denocivizată (CND 1.5.) în conformitate cu standardul SR EN 12457 - 2.

În Tabelul 2.9. sunt prezentate rezultatele obţinute în urma testului de levigare efectuate

la SGS Lakefiel.

Tabelul 2.9. Rezultatele testului de levigare SGS Lakefiel 2007 Nr Crt Indicator analizat UM

Valori limită admise Ord. 95 MMGA /2005 Tab. 3.1. Nepericuloase

Cantitate levigată de pe steril cianurat şi

denocivizat 1 Floruri mg/Kg 150 1,0 2 Cloruri mg/kg 15.000 <20 3 Sulfaţi mg/kg 20.000 16.000 4 Carbon Organic Dizolvat mg/l 800 19 5 Total solide dizolvate (TDS) mg/kg 60.000 23.800 6 H2S mg/kg - 2,8 7 Mercur mg/kg 0,2 <0,001 8 Arsen mg/kg 2 0,022 9 Bariu mg/kg 100 0,5062 10 Cadmiu mg/kg 1 0,6571 11 Crom mg/kg 10 <0,003 12 Cupru mg/kg 50 0,031 13 Molibden mg/kg 10 0,001 14 Mangan mg/kg - 1,65 15 Nichel mg/kg 10 0,202 16 Plumb mg/kg 10 0,0034 17 Stibiu mg/kg 0,7 0,018 18 Seleniu mg/kg 0,5 0,25 19 Zinc mg/kg 50 18,5 20 pH - - 7,06

Nu există informaţii referitoare la conţinutul de cianuri şi sulfocianuri din levigat.

Rezultatele testului de levigare indică încadrarea sterilului de cianurare denocivizat, care

se va depozita în iazul CIL, în categoria deşeurilor nepericuloase. Deoarece, acest steril provine

de la cianurare, chiar dacă înainte de deversare în iaz va fi neutralizat în instalaţia DETOX 1,

este indicat ca sterilul să fie încadrat în categoria „deşeu periculos” care poate fi acceptat în

depozite de deşeuri nepericuloase.

5. Depozitul de explozibil

Pentru depozitarea explozivilor va fi utilizat depozitul de explozibil existent (reamenajat).

Depozitul de materiale explozive din localitatea Bocşa Mică, este un depozit subteran

independent, proiectat şi autorizat la o capacitate de depozitare de 24,9 t ET (echivalent TNT) în


Ediţia I 2010


anul 1982, fiind reautorizat în anul 2003 de Ministerul de Interne – Inspectoratul de Poliţie al

judeţului Hunedoara cu Autorizaţia nr. 25164/21.02.2003 pentru o capacitate de 40.000 kg ET

Depozitul de exploziv existent de la Certej a fost proiectat la o capacitate de 30.000 kg

AM1. Azotatul de amoniu (componentă a explozivului minier nitramoniu AM-1), dacă este

achiziţionat în box-paleţi de 1.000kg (20 saci x 50 kg sau 40saci x 25 kg), se poate depozita în

fiecare cameră aproximativ 30 de astfel de box-paleţi, depozitul de exploziv de la Certej are 3

camere deci, pe total depozit, se pot depozita cca. 90.000kg azotat de amoniu.

Accesul la depozitul complex de explozivi este asigurat printr-un drum de acces pietruit,

fiind întreţinut astfel încât la această dată se află în bună stare de circulaţie. Materialele

explozive (inclusiv azotatul de amoniu) se vor aduce de la furnizor cu ajutorul mijloacelor de

transport auto autorizate dotate corespunzător prevederilor legale conform Acordului european

referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.).

Depozitul pentru materii explozive este de tip, complex" (o parte a depozitului este

amenajată ca depozit de bază, iar cealaltă ca depozit de consum) şi este dimensionat astfel încât

să se asigure consumul pe o anumită perioadă fără să se creeze stocuri care să conducă la

depăşirea termenelor de garanţie ale materiilor explozive.

Accesul în depozit se face prin galeria de acces amplasată la cota +630m şi are o lungime

de 180m, pe galeria de acces au fost prevăzute nişe de amortizare de 2 şi 3m lungime, totalizând

37m galerie.

După al 2-lea cot al galeriei de acces sunt amplasate camerele de manipulare explozivi şi

capse, iar după cotul al 3-lea camerele de depozitare materiale de iniţiere şi de explozivi. Panta

galeriei de acces a fost săpată la 7%0.

Pentru camerele de depozitare azotat de amoniu, având o lungime mai mare de 10m, s-a

prevăzut o a doua legătură la galeria de acces, aceasta având şi rol de canal de aeraj general al

acestora. Nişele de amortizare nu sunt prevăzute cu hidroizolaţie.

Zonele cu restricţii de acces sunt marcate cu semne avertizoare vizibile de la distanţă.

Pentru asigurarea securităţii depozitului s-a prevăzut executarea unei împrejmuiri simple,

de 316m lungime, din stâlpi de beton armat prefabricaţi şi sârmă ghimpată, având înălţimea de

2m. Accesul în incinta depozitului se face prin poarta metalică de 3m lăţime pentru mijloacele

auto şi pe poarta metalică de 1m pentru personal.

Platforma astfel amenajată, împreună cu depozitul de explozivi, sunt împrejmuite cu un


Ediţia I 2010


gard de plasă înalt de 2 m, prevăzut la partea superioară cu un rând de sârmă ghimpată, pe care

sunt amplasate plăcuţe avertizoare „ZONĂ INTERZISĂ” care marchează o zonă de protecţie la

3m de gardul împrejmuitor.

În Anexa 2.6 se prezintă planul de situaţie al depozitului de explozibil.

6. Trasee de conducte

Sterilul de flotaţie şi sterilul de cianuraţie se transportă la iazurile de decantare în sistem

hidraulic, prin pompare.

a) Conducte hidrotransport sterile de flotaţie

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare şi a apelor

limpezite de la iazuri la uzină se realizează prin culoare de conducte metalice supraterane,

montate pe suporţi.

Conducta de hidrotransport a sterilelor de flotaţie de la uzina de preparare la iazul pentru

sterile de flotaţie este o conductă metalică. Sunt prevăzute staţii de pompare din care una

amplasată în uzina de preparare şi celelalte pe traseul conductelor.

b) Conducte hidrotransport sterile Albion-CIL

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare şi a apelor

limpezite de la iazuri la uzină se realizează prin culoare de conducte metalice supraterane,

montate pe suporţi.

Conducta de hidrotransport a sterilelor de cianuraţie de la instalaţia DETOX 1 la iazul

CIL este o conductă metalică. Sunt prevăzute staţii de pompare din care una amplasată în uzina

de preparare şi celelalte pe traseul conductelor.

2.4. Detalii despre numărul de personal, programul de lucru

S.C. DEVA GOLD S.A. este conştientă de importanţa folosirii de resurse suficiente şi

adecvate şi de directa implicare a conducerii la toate nivelele ierarhice, în scopul îndeplinirii cu

succes a obiectivelor de siguranţă.

Astfel conducerea societăţii certifică şi comunică rolurile şi responsabilităţile, prevede

mijloacele necesare şi se asigură că fiecare angajat este conştient de responsabilitatea sa privind

siguranţa. Conducerea va dezvolta şi păstra permanent actualizată organigrama societăţii, a listei

cu atribuţiuni (fişa postului) pentru fiecare funcţie implicată în asigurarea siguranţei şi a listei cu


Ediţia I 2010


responsabilităţi relevante pentru aceste funcţii şi de asemenea orice posibil instrument de

organizare (comitet, grup de lucru, etc.) ce va participa la implementarea şi menţinerea

sistemelor de siguranţă.

Pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă S.C. DEVA GOLD S.A. va

organiza şi dota, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul General pentru

Situaţii de Urgenţă, servicii şi formaţiuni proprii de urgenţă. Autorizarea acestor formaţiuni se va

executa pe baza normelor metodologice elaborate de Inspectoratul General pentru Situaţii de

Urgenţă şi aprobate de Ministrul Administraţiei şi Internelor. Structura de intervenţie pentru

situaţii de urgenţă va fi integrată în organigrama S.C. DEVA GOLD S.A., atribuţiile vor fi

stipulate şi în ROF şi ROI interne.

Organizarea de urgenţă proprie în cadrul amplasamentului va cuprinde:

- Celula de Urgenţă

- Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă

2.5. Substanţe periculoase

2.5.1. Inventarul substanţelor periculoase

În tabelul 2.10. de mai jos, sunt prezentate substanţele sau preparatele chimice utilizate,

specifice procesului de extracţie al metalelor preţioase din minereu care pot fi prezente în cadrul

amplasamentului.

Tabelul 2.10. Inventarul substanţelor periculoase

Nr crt Denumire Număr

CAS

Mod de stocare/

Localizarea

Capacitatea totală de stocare (t)

Starea fizică Încadrare în HG 804/2007

Condiţii de stocare

Periculozitate Fraze de risc*

Clasificare ADR**

1 Cianură de

sodiu (solidă şi soluţie)

0143-33-9

Rezervor metalic/ Depozit NaCN

276 Soluţie (Solid)

Anexa 1 Partea a 2 a

Pct. 1 Pct. 9

- în aer liber - în cuva de retenţie impermea -bilizată

Foarte toxic/ periculos pentru mediu R26/27/28-32 50/53

2 Acid

clorhidric (soluţie)

7647-01-0

Rezervor polstif /

Hala CIL zona eluţie

87

Soluţie 32 %Nu se încadrează

- în interiorul halei - în cuvă de retenţie

Coroziv R 34 -37


Ediţia I 2010


3 Hidroxid de sodiu 1310-73-2

Big-bag Magazie reactivi

Rezervoaremetalice/ Hala CIL

zona eluţie

27 Solid

Soluţie 20 %

Nu se încadrează

- în interiorul halei -în cuvă de

retenţie

Coroziv R 35

4 Metabisulfit de sodiu 7681-57-4

Big-bag/ Magazie reactivi

159 Solid Nu se încadrează

- în interior

Nociv, iritant R22-31-41

5 Sulfat de cupru

7758-99-8

Big bag/ Magazie reactivi

25 Solid


Pct. 9

-în interior

Nociv/ periculos pentru mediu R22-36/38-50/53

6

Apă oxigenată (soluţie 50

%)

7722-84-1 Rezervor 1 Soluţie 50 %


Pct. 3

-în aer liber -în cuvă de retenţie

Oxidant/ coroziv R8-35-20/22

7 Oxigen 7782-44-7

Vas tampon + trasee/ Instalaţia de oxigen

154 Gaz lichefiat

Anexa 1 Partea a I a Substanţă

nominalizată

- în interior Oxidant R 8

8 Exploziv de

iniţiere - dinamita

6484-52-2 (azotat de amoniu);

În ambalaje originale/ Depozit

explozivi

10 Solid


Pct. 5

- în interior, magazie subterană

Exploziv R2-6-44 ADR/RID: 1.1D

9 GPL 68476-85-7

Rezervor cilindric

orizontal/ Instalaţia CIL-eluţie

10 Gaz lichefiat

Anexa 1 Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în aer liber

Extrem de inflamabil F+ ; R12

10 Azotat de amoniu 6484-52-2 Saci PE 90 Solid

Anexa 1 Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în interior Oxidant, iritant R8-36/37/38

11 Motorină 68476-34-6

Rezervoare îngropate/ Depozit

carburant

153 Lichid

Anexa 1

Partea a 1 a Substanţă

nominalizată

- în exterior Inflamabil R10-40-36/37


Ediţia I 2010


Notă: * Frazele de risc menţionate sunt conform fişelor de securitate eliberate de

producător (documente anexate). Acestea includ frazele de risc alocate conform HG 1408/2008,

anexa nr. 2, (lista substanţelor periculoase).

** HG 804/2007 în anexa 1 Partea a 2 a, clasifică substanţele explozive în funcţie de

clasificarea UN/ADR***: cele care se încadrează sub UN/ADR secţiunea 1.4 cu o cantitate

relevantă de 200 t, sau cele care se încadrează sub oricare din UN/ADR grupa : 1.1, 1.2, 1.3, 1.5

sau 1.6, ( cele care au frazele de risc asociate R2, R3).

Conform HG 804/2007 : “Dacă o substanţă sau preparat este clasificată atât de

UN/ADR, cât şi de frazele de risc R2 sau R 3, clasificarea UN/ADR are prioritate”.

*** UN/ADR - Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor

periculoase din 30 septembrie 1957, aşa cum a fost amendat şi transpus în Directiva Consiliului

94/55/CE.

Semnificaţia frazelor de risc R (conform HG 1408/2008) este următoarea:

R 2 – Risc de explozie la şoc, frecare, foc sau alte surse de aprindere.

R 6 – Pericol de explozie în contact sau fără contact cu aerul .

R 8- Contactul cu materiale combustibile poate provoca incendiu.

R 10 - Inflamabil

R 12 – Extrem de inflamabil.

R 22- Nociv în caz de înghiţire.

R 31 – La contactul cu acizii degajă gaze toxice.

R 32- La contact cu acizii degajă gaze foarte toxice.

R 34 – Provoacă arsuri.

R 35 - Provoacă arsuri severe.

R 37 – Iritant pentru sistemul respirator

R 40 – Posibil efect cancerigen – dovezi insuficiente

R 41 – Risc de leziuni oculare grave.

R 44 – Risc de explozie dacă este încălzit în spaţiu închis.

R 20/22 – Nociv prin inhalare şi prin înghiţire.

R 36/37 – Iritant pentru ochi şi sistemul respirator.

R 36/38 – Iritant pentru ochi şi pentru piele


Ediţia I 2010


R 50/53 – Foarte toxic pentru organismele acvatice, poate provoca efecte adverse

pe termen lung asupra mediului acvatic.

R 26/27/28 - Foarte toxic prin inhalare, în contact cu pielea şi prin înghiţire.

R 36/37/38 – Iritant pentru ochi, sistemul respirator şi pentru piele.

2.5.2. Informaţii toxicologice şi de securitate despre substanţele utilizate

1. Cianură de sodiu - Masa moleculară: 49,01;

Caracteristici fizico-chimice

- Aspect: solid alb;

- Miros: distinct, asemănător cu migdala amară;

- Temperatura de topire: 562°C

- Temperatura de fierbere 1497°C

- Densitatea, g/cm3: - 1,6 (la 20°C);

- Densitatea în vrac : 750 – 950 kg/m3 ( pudră, granule, compactă)

- Solubilitate în apă: ca. 370 g/l (20°C )

- Nu este inflamabil, exploziv sau combustibil;

- Toxicitate pentru peşti LC50:0,042 mg/l / 96 h

Alte cianuri prezente în preparatele existente

Cianura de calciu, Ca(CN)2 este uşor solubilă în apă, dizolvarea în apă făcându-se cu

degajare treptată de HCN. Face parte din categoria cianurilor libere.

Cianura de cupru, CuCN este relativ insolubilă în apă (log Ks = -15,9) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile (CNue).

Cianura de zinc, Zn(CN)2 este relativ insolubilă în apă (log Ks = -19,5) şi intră în

categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianura de nichel, Ni(CN)2 este relativ insolubilă în apă (9,1 x 10-4 g/ 100 g apă la

25°C) şi intră în categoria cianurilor totale şi uşor eliberabile.

Cianuri complexe:

Cianuri complexe slabe:

- [Cd(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 17,9) şi intră în categoria cianurilor totale

şi uşor eliberabile.


Ediţia I 2010


- [Zn(CN)4]2- este un complex slab (log Ke = 19,6) şi intră în categoria cianurilor totale

şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,18 mg/l .

Cianuri complexe moderate:

- [Ni(CN)4]2- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 30,2) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,42 mg/l .

- [Cu(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 16,3) şi intră în categoria

cianurilor totale şi uşor eliberabile.


cianurilor totale şi uşor eliberabile, toxicitatea pentru peşti fiind LC50 = 0,71 mg/l la o expunere

de 24 h.



- [Ag(CN)2]1- este un complex cu tărie moderată ( log Ke = 20,5) şi intră în categoria


Cianuri complexe tari:

- [Fe(CN)6]4- este un complex puternic ( log Ke = 35,4) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-940

mg/l .

- [Fe(CN)6]3- este un complex puternic ( log Ke = 43,6) şi intră în categoria cianurilor

totale, toxicitatea pentru peşti fiind la lumină LC50 = 35,2 mg/l iar la întuneric LC50 = 860-1210

mg/l

- [Au(CN)2]1- este un complex puternic ( log Ke = 38,3) şi intră în categoria cianurilor

totale.

- [Co(CN)6]4- este un complex puternic.

2. Sulfat de cupru

Caracteristici fizico-chimice:

- Aspect: cristale albastre

- Densitatea specifică (20°C): 2,29 g/cmc

- Solubilitate in apă la 20°C: 317g/l

- Alte solubilităţi: solubil in metanol, glicerină;

- Densitate în vrac: 900 -1200 kg/mc


Ediţia I 2010


- Descompunere termică: 88-245 °C - pierde apa de cristalizare

Caracteristici toxicologice şi eco-toxicologice:

Toxicitate

- Cancerogeneză : Nu este clasificată.

- Efecte acute : Iritant al mucoaselor, membranelor, pielii şi ochilor.

- Efecte cronice : Prin contactul direct cu ochii poate provoca tulburări oculare.

Praful determină apariţia conjunctivitelor. Prin ingerare provoacă dureri gastrice, diaree,

tahicardii, aciditate.

- LD 50 oral şobolan: > 2000 mg/kg;

- LD 50 dermal şobolan: 960mg/kg;

Ecotoxicitate

- Efecte asupra organismelor acvatice: Foarte toxic pentru organismele acvatice,

poate cauza efecte nefavorabile pe termen lung asupra mediului acvatic.

- Persistenţă şi degradabilitate: Metodele de determinare nu sunt aplicabile

substanţelor anorganice.

- Alte efecte adverse : Ionul de cupru devine toxic pentru organismele acvatice la

o concentraţie sub 1 mg/l.

- LC 50 peşte: 0,1- 2,5 mg/l-96 h-(subst. anhidra);

- EC 50 Daphnia magna: 0,024 mg/l - 48h - (subst. anhidră).

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate: Stabil în condiţii normale de depozitare şi manipulare.

- Reactivitate : Se va evita contactul produsului cu hidroxil-amina .Cu hidroxizii,

în exces precipită hidroxidul cupric;

- Condiţii de evitat: Temperaturi înalte - pierde apa de cristalizare .

- Produse periculoase de descompunere: Oxizi de sulf.

- Incompatibilităţi: Nu are când produsul este uscat. Soluţiile sunt medii corozive

pentru oţel.

3. Apă oxigenată

- Denumire chimică: Peroxid de hidrogen;


- Aspect: lichid incolor;


Ediţia I 2010


- Miros: înţepător;

- Punct de fierbere: 125 °C;

- Inflamabilitate: neimflamabil

- Densitate (20°C), g/cm3: 1,23;

- Solubilitate în apă : 100%

- Punct de topire/îngheţare : -560C


Toxicitate

a) Inhalare: produsul este iritant şi coroziv pentru sistemul respirator superior şi

inferior. Inhalarea de vapori poate provoca iritaţia ochilor, nasului, gâtului, tuse, dureri de

cap, respiraţie dificilă, cianozarea feţei şi buzelor, ameţeală, slăbirea forţei musculare.

Expunerea la concentraţii mari de noxe poate duce la ulceraţii ale membranei mucoasei

nazale, edem pulmonar, insomnie, tremurări şi amorţeală, pierderea cunoştinţei şi posibil

moarte.

b) Contactul cu pielea: este corosiv şi foarte iritant pentru piele şi toate ţesuturile

vii. Contactul cu substanţa poate cauza iritaţie sau senzaţie de arsură, urmată de

colorarea temporară în alb a zonei afectate. Concentraţii mai mari produc inflamaţii,

arsuri şi băşici dureroase, afecţiuni profunde ale ţesuturilor.

c) Contactul cu ochii: este extrem de iritant şi coroziv pentru ochi. Contactul cu

ochii produce înţepături, senzaţie de arsură, lăcrimare şi inflamarea pleoapelor, opacitatea

şi ulcerarea corneii care duce la tulburarea vederii şi posibil pierderea ei.

d) Înghiţire: se pot produce iritaţii şi arderea buzelor, gurii şi gâtului. Simptomele

care apar sunt : salivaţie puternică, sete, inflamarea gâtului, ameţeli şi vărsături, relaxare

stomacală (datorită eliberării de oxigen) şi risc de perforare a stomacului, convulsii,

comă, posibil edem cerebral şi moarte.

e) Efecte cronice: expunerea prelungită poate cauza dermatite, eczeme,

conjunctivite, edem pulmonar, pneumonie chimică, pierderea vederii şi afecţiuni

permanente ale ţesuturilor care apar la concentraţii peste 50%.

- LD50, oral – şobolan : 1232 mg/kg pentru H2O2 35%.

- LD50, oral - şobolan: 841 mg/kg pentru H2O2 60%.

- LD50,dermal - iepure : >2000 mg/kg pentru H2O2 35%.


Ediţia I 2010


- LD50, inhalare – şobolan : 2000 mg/m3/ 4 h..

Ecotoxicitate:

Solubilitatea mare în apă şi presiunea de vapori scăzută indică faptul că peroxidul de

hidrogen va fi găsit cu preponderenţă în mediul acvatic. Prezintă o bună capacitate de infiltrare

în sol.

- Toxicitate acvatică:

Peşti - LC50, Pimephales promelas : 16,4 mg/l; 96h

- LC50, Channel catfish : 37,4 mg/l; 96h

Crustacee - EC50, Daphnia magna,: 7,7 mg/l; 24h

- EC50, Daphnia pulex, 4h: 2,4 mg/l.

Alge - EC50, Nitzchia closterium: 0,85 mg/l. 96h (în apă sărată)

Comportamentul fizic şi chimic:

- Stabilitate : - Soluţiile pure de peroxid de hidrogen, lipsite de impurităţi, sunt

stabile. Peroxidul de hidrogen de diferite concentraţii este instabil în prezenţa

impurităţilor catalitice , surselor de căldură. Stabilitatea se reduce de asemenea la pH 4 .

Pentru reducerea procesului de descompunere , produsul comercializat se stabilizează.

- Condiţii de evitat: Căldura, radiaţiile UV, materiale incompatibile.

- Materiale de evitat: Produsul este incompatibil cu : cianurile, fierul, cuprul şi

aliajele sale, agenţii oxidanţi (compuşii cromului hexavalent, acidul azotic, permanganat

de potasiu) agenţii reducători, acizi, baze, săruri ale metalelor, materiale organice şi

substanţe combustibile.

- Produse de descompunere periculoase: Impurificările de orice natură conduc la

descompunerea rapidă a peroxidului de hidrogen, cu degajare de oxigen care susţine

combustia.

4. Oxigen - lichid criogenic

- Stare fizică la 200C: lichid criogenic

- Culoare: albăstrui

- Miros: inodor

- Punct de topire (0C) -219

- Punct de fierbere (0C) -183


Ediţia I 2010


- Temperatura critică (0C) -118

- Densitate relativă, în stare lichidă (apa=1): 1,1;

- Densitate relativă, în stare gazoasă (aer=1): 1,1;

- Solubilitate în apă: 39 mg/l.


Nu există efecte toxice pentru acest produs.

Efectul de răcire intensă poate provoca degerarea vegetaţiei ţşi a personalului aflat în

apropiere.

Stabilitate şi reactivitate:

- Reacţionează violent la contactul cu substanţele inflamabile şi agenţii reducători.

- Oxidează violent materialele organice.

- Scurgerile de produs lichefiat poate modifica structura materialelor.

Scurgerea produsului peste substanţe organice (lemn, asfalt) generează riscul de explozie.

5. Explozibili

a. Dinamita GOMA 2 ECO/Ligamită/AmmoniteE/Supergel/Elexit

- Compoziţie (funcţie de tipul produsului):

- 60-70% azotat de amoniu, CAS: 6484-52-2;

- 26-31% nitroglicol,

- 0,5-3% nitroceluloză,

- combustibili 2-6%


- Aspect: pastă solidă, albă argintie

- Densitatea 1,48 gr/cm3

- Rezistenţa la apă : completă

- Temperatura de descompunere: ≥ 80 °C

- Temperatura de explozie, °C: ≥200 °C

- Sensibilitatea la şoc 6,8 J


Toxicitate

- Contactul cu pielea: nitroglicolul în contact cu pielea poate provoca iritaţii,

usturimi şi fisuri ale pielii.


Ediţia I 2010


- Contactul cu ochii: poate provoca iritaţii ale mucoasei oculare.

- Nu provoacă toxicitate cronică.

- Valoare limitei de expunere în atmosferă recomandată: nitroglicol: 0,3 mg/m3

Ecotoxicitate

- produsul se dizolvă parţial în apă. Dacă produsul penetrează în sol, va prezenta

mobilitate şi este posibil să contamineze pânza freatică.

Stabilitate şi reactivitate:

- Produsul este stabil în condiţii normale de temperatură şi umiditate;

- Risc de explozie în masă în cazul lovirii, frecării sau a altei acţiuni mecanice;

- A se evita materialele şi sculele care pot provoca scântei.

- Produse de descompunere: monoxid de azot, dioxid de azot, monoxid de carbon,

dioxid de carbon.

6. GPL (Gaz petrolier lichefiat)

Denumirea conţinutului: Amestec complex de hidrocarburi constând în primul rând din

propan (C3) şi butan (C4) plus mai puţine hidrocarburi înalte. Pot fi prezente cantităţi mici de

sulf, hidrogen sulfurat şi mercaptani. Poate conţine în concentraţii extrem de reduse 1,3-

butadiena.

Stare de agregare: gaz lichefiat

Culoare: incolor

Miros: distinct şi neplăcut dacă este odorizat, fără miros dacă este neodorizat.

Punct de fierbere: cca. 200C

Presiunea de vapori: cca. 660 kPa la 200C

Densitate: cca. 540 kg/m3 la 150C

Densitate de vapori (aer=1) cca. 1,75 la 150C

Punct de inflamabilitate : -600C

Limita inferioară de explozie 1,8% (V/V)

Limita superioară de explozie 9,5% (V/V)

Temperatura de autoaprindere: >4300C

Proprietăţi explozive: în timpul utilizării poate forma amestecuri inflamabile /explozive

vapori-aer.


Ediţia I 2010



Datele de toxicitate nu au fost determinate special pentru acest produs. Informaţiile

furnizate se bazează pe datele existente pentru componenţii produsului şi ai produşilor similari.

a) Inhalare: LC50>5 mg/l (Gaz)

b) Înghiţirea: Nu există date

c) Contactul cu pielea: nu există date.

d) Contactul cu ochii : Nu este iritant. Lichidul cauzează degerături.

Ecotoxicitate:

Datele ecotoxicologice nu au fost determinate specific pentru acest produs.

Informaţiile furnizate se bazează pe datele referitoare la componenţii produsului şi la alte

substanţe similare.

- Toxicitate scăzută asupra mamiferelor

- Se evaporă extrem de rapid din apă şi de pe sol. Se dispersează rapid în aer.

- Este oxidat rapid prin reacţii fotochimice în aer.

- Din perspectiva ratei mari de evaporare din soluţie, este puţin probabil ca

produsul să reprezinte risc pentru viaţa acvatică.

Stabilitate/reactivitate

Stabilitate: Stabil

Condiţii care trebuie evitate: Căldura, flacăra şi scântei.

Materiale care trebuie evitate: agenţi oxidanţi puternici.

Produşi periculoşi de descompunere: substanţele rezultate din descompunerea termică a

acestor produşi vor depinde în mare măsură de condiţiile de ardere. Următoarele substanţe pot fi

generate din arderea normală: dioxid de carbon, monoxid de carbon, hidrocarburi policiclice

aromatice, hidrocarburi nearse, compuşi organici şi anorganici neidentificaţi, materii particulare,

oxizi de azot.

7. Azotat de amoniu

În amestec cu motorina este utilizat ca exploziv industrial.

- Aspect şi miros: cristale solide, incolore, higroscopice, fără miros

- Solubilitate în apă: 118,3 g/100 cm3 apă la 00C

- Punct de fierbere: 2100C

- Punct de topire 169,60C


Ediţia I 2010



Azotatul de amoniu nu este periculos pentru sănătate dacă este manipulat corect.

- contactul prelungit cu pielea poate produce iritaţii;

- poate produce iritarea ochilor la contact prelungit sau repetat;

- ingestia în cantităţi mici nu are efecte toxice, iar în cantităţi mari poate cauza

deranjamente gastro–intestinale, şi în cazuri extreme (mai ales la copii) formarea

metahemoglobinemiei, aşa zisul sindrom „blue baby” şi poate cauza apariţia cianozei

(sesizată prin albăstrirea buzelor).

- inhalare: concentraţii mari de praf cuprinzând acest produs pot cauza iritaţii ale

nasului şi ale căilor respiratorii având ca simptome dureri de gât şi tuse.

- efecte pe termen lung: nu se cunosc reacţii adverse;

- produse de descompunere termică: inhalarea gazelor rezultate prin

descompunere termică, conţinând oxizi de azot şi amoniac, poate provoca iritaţii ale

sistemului respirator.

Toxicitate LC50 (şobolan oral) = 4820 mg/kg


Stabilitate: Este stabil la temperatura camerei , în condiţii normale de depozitare şi

manipulare.

Incompatibilităţi chimice:

- este un agent oxidant puternic care reacţionează cu bazele tari eliberând

amoniac

- poate reacţiona puternic cu materiale reducătoare

- se aprinde în contact cu bicromatul de amoniu, bicromatul de potasiu, cromatul

de potasiu, sărurile cromului hexavalent , clorura de sodiu, şi azotatul de potasiu.

- poate reacţiona violent sau exploziv cu apa fierbinte, , uree, rumeguş, azotat de

bariu, sulfura de cupru şi fier, anhidrida actică + acid azotic, clorura de amoniu + apa +

zinc şi sulfat de amoniu + potasiu.

- azotatul de amoniu topit reacţionează violent sau exploziv , la 2000C cu metale

sub formă de pudre cum ar fi : aluminiu, antimoniu, bismut, cadmiu, brom, cobalt,

cupru, fier,m plumb, magneziu, mangan, nichel, zinc, cositor şi alama.


Ediţia I 2010


- azotatul de amoniu formează amestecuri explozive cu hidrocarburi, nemetale,

uleiuri organice, zahăr, permanganat de potasiu, acid acetic, aluminiu+azotat de

calciu+formaldehida, cloruri, oxizi metalici + cărbune activ.

Produse periculoase de descompunere: descompunerea termică oxidativă poate forma

oxizi de azot , gaze toxice.

Condiţii de evitat: contactul cu căldura, sursele de aprindere şi substanţele organice.

Dacă este contaminat cu aceste materiale incombustibile, poate fi considerat un exploziv

capabil de detonaţie prin combustie sau prin şocuri ale explozivilor adiacenţi.

8. Motorina


- Compoziţie: Conţine hidrocarburi aromatice policiclice şi compuşi cu sulf.

Conţinutul de hidrocarburi aromatice policiclice este de max. 11% (m/m), iar conţinutul

total de sulf este de max. 10 mg/kg.

- Stare fizică lichid

- Culoare: galbenă

- Miros: miros specific de produs petrolier;

- Punct de inflamabilitate : min > 55° C;

- Caracteristici de explozivitate:

- Limita inferioară de explozie: 0,6% v/v;

- Limita superioară de explozie: 7,5% v/v.

- Densitate: - max. 845 kg/m3 la 15 0C

- Solubilitate în apă: neglijabil;

- Interval de fierbere: 180-365° C


Toxicitate:

a) Inhalarea: inhalarea excesivă a aerosolilor sau ceţii poate provoca iritaţia căilor

respiratorii, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături şi pierderea coordonării, în funcţie de

concentraţia şi durata expunerii. Odată evacuate din zona de expunere, de obicei,

persoanele afectate îşi revin complet. Inhalarea poate provoca euforie, aritmie cardiacă,

stop respirator şi efecte toxice asupra sistemului nervos central. Efectele secundare pot

include hipoxie (insuficient oxigen în celule), infecţie şi disfuncţie pulmonară cronică.


Ediţia I 2010


b) Ingestia poate produce iritarea gastrointestinală, vomă, diaree şi în cazuri

severe depresia sistemului nervos central, progresând către comă şi moarte.

c) Contactul cu pielea: contactul cutanat prelungit poate irita foliculii părului şi

bloca glandele sebacee, producând o erupţie de pustule de acnee, de obicei pe braţe şi pe

picioare.

d) Toxicitate cronică: contactului repetat cu pielea poate provoca dermatita.

- Motoria a fost clasificată ca o substanţă carcinogenă categoria 3.

Ecotoxicitate:

- Este periculos pentru ecosistemul acvatic

- În cazul deversării în apa formează o pelicula ce împiedică contactul cu

atmosfera, ducând la perturbarea vieţii acvatice. Este poluant şi prin aspectul de

murdărie.

- In cazul scurgerii în sol, formează o peliculă impermeabilă la suprafaţa solului ,

care împiedică circulaţia apei în sol şi împiedică schimbul de oxigen dintre sol şi

atmosferă, provocând asfixierea rădăcinilor, de asemenea aportul suplimentar de

hidrocarburi în sol modifică raportul natural de C/N, influenţând negativ activitatea

microbiologică şi nutriţia plantelor cu azot.

- Produsul este recuperat şi tratat în instalaţiile de epurare a apelor uzate, iar în

sol, biodegradabilitatea are loc în mod lent, şi prin metode de tratament specifice.

- DL50 (şobolan, ingestie) >2000mg/kg. – slab toxic

- LC50 (şobolan inhalare ) >5000mg/m3. – slab toxic

- DL 50( iepure , contact cu pielea) >2000mg/kg. – slab toxic


- Stabilitate: - este stabil la temperatura camerei în containere închise, în condiţii

normale de depozitare şi manipulare.

- Produsul este inflamabil. În contact cu o sursă de foc se poate aprinde;

- Vaporii de motorină în amestec cu aerul în limitele de explozie pot exploda;

- Condiţii ce trebuie evitate:

- depozitarea în locuri fără o buna ventilaţie;

- depozitarea în apropierea surselor de căldură şi de aprindere;

- contactul cu materiale oxidante;


Ediţia I 2010


- formarea electricităţii statice.

- Materiale ce trebuie evitate: materiale oxidante, halogenii, acizii tari, substanţele

alcaline;

- Produse de descompunere periculoase: - hidrocarburi cu masă moleculara mică,

monoxid de carbon, dioxid de carbon şi oxizi de sulf.

2.5.3. Comportamentul fizic şi chimic al cianurilor, în condiţii normale de utilizare şi

în condiţii previzibile de accident

Cianura este foarte reactivă formând săruri simple cu cationii metalelor alcaline şi

complexe ionice de diferite tării cu mai mulţi cationi metalici. Solubilitatea acestor săruri este

influenţată de cation şi de pH. Cianurile alcaline de sodiu, potasiu şi calciu sunt toxice, deoarece

sunt foarte solubile în apă, deci se dizolvă repede pentru a forma cianură liberă. Dimpotrivă,

cianurile metalelor grele sunt, în general, insolubile, excepţie făcând cianura mercurică

Hg(CN)2, care este o combinaţie covalentă, solubilă. Dat fiind caracterul slab acid al acidului

cianhidric, cianurile în soluţii apoase sunt stabile numai în domenii de pH puternic alcaline.

Cianura formează complecşi ionici de stabilitate variată cu diverse metale. Compuşii

slabi sau moderat de stabili cum ar fi cei ai cadmiului, cuprului şi zincului sunt clasificati ca

putând fi descompusi de acizii slabi (WAD). Deşi compuşi de metal-cianură în sine sunt mai

puţin toxici decât cianura liberă, descompunerea lor eliberează atât cianura liberă cât şi cationul

care poate fi de asemenea toxic. Chiar şi în domeniul de pH neutru a majorităţii apelor de

suprafaţă, compuşi cianură-metal WAD se pot descompune suficient pentru a fi periculoase

pentru mediu dacă sunt în cantităţi suficient de mari. În tabelul 2.11. se prezintă valoarea

constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere la diferite concentraţii

iniţiale ale complexului cianuric:

Tabelul 2.11. Valoarea constantei de disociere şi concentraţia aproximativă a cianurii libere

Concentraţia iniţială a complexului [mg/1]

1 10 100 1000

Nr. crt.

Complexul

Constanţa de disociere

Concentraţia de CN- liber [mg/1]

1 Ag(CN) -2 1x10 -21 1.23x10-6 2.66x10-6 5.73 x10-6 12.4 x10-6 2 Cu(CN)2-

3 5x10 -28 2.65 x10-4 4.71 x10-4 8.37 x10-4 14.9 x10-4

3 Cd(CN)2-4 1.4x10 -12 1.6 1.2 3.16 5.0

4 Zn(CN)2-4 1.3x10 -17 1.04 1.89 2.8 4.7


Ediţia I 2010


Cianura formează compuşi cu aurul, mercurul, cobaltul, fierul care sunt foarte stabili în

condiţii de aciditate scăzută. Complecşii cianurilor feroase sunt de o importanţă deosebită

datorită abundenţei fierului prezent în soluri şi datorită stabilităţii extreme a acestui complex în

cele mai variate condiţii de mediu. Cu toate acestea, cianurile feroase sunt supuse descompunerii

fotochimice şi vor elibera cianuri atunci când sunt expuse luminii ultraviolete.

Complecşii metalelor cu cianuri formează de asemenea compuşi de tip săruri cu cationii

metalelor precum ferocianură de potasiu (K4Fe(CN)6) sau ferocianura de cupru (Cu2[Fe(CN)6]),

solubilitatea cărora variază cu cianura metalică şi cu cationul. Aproape toate sărurile alcaline ale

cianurilor metalice sunt foarte solubile, după dizolvare aceste săruri duble se descompun şi

complexul de cianură metalică eliberat poate produce cianură liberă. Complecşii cu cianuri de

fier formează precipitaţi insolubili cu fierul, cuprul, nichelul, manganul, plumbul, zincul,

cadmiul, staniul şi argintul. Aceste săruri netoxice rămân stabile pe o gamă a pH-ului de la 2 la

11. Cianurile complexe ale fierului au în general o stabilitate mare. Deşi ionul hexacianoferit

(III), denumit şi fericianură [Fe(CN)6]3-, este mai stabil decât ionul hexacianoferat (II) numit şi

ferocianură [Fe(CN)6]4-, constantele lor de stabilitate fiind de 1044, respectiv 1037, echilibrul:

[Fe(CN)6]n < _ > Fe6-n + 6CN- este atins mult mai repede în primul caz, decât în al doilea.

Astfel, ionul [Fe(CN)6]4- este mult mai inert şi din această cauză netoxic, spre deosebire de ionul

[Fe(CN)6]3- deşi valorile constantei de stabilitate ar indica o comportare inversă.

Cianura reacţionează cu unele specii de sulf pentru a forma tiocianatul mai puţin toxic.

Sursele potenţiale de sulf includ minerale cu sulf şi sulfaţi precum calcopirita, calcozina şi

pseudomorfoza de pirită sau de marcasit după pirotină, precum şi produsele lor de oxidare, cum

ar fi polisulfidele şi tiosulfaţii. SCN se descompune în condiţii de aciditate scăzută, dar în mod

normal nu este considerată WAD deoarece are proprietăţi asemănătoare cu ale complecşilor

cianurii. HSCN aste de aproximativ 7 ori mai puţin toxic decât HCN dar este foarte iritantă

pentru plămâni, deoarece SCN se oxidează chimic şi biologic în carbonat, sulfat şi amoniac.

Oxidarea cianurii, fie prin proces natural sau prin tratarea efluenţilor care conţin cianură,

poate produce cianat OCN. Cianatul este mai puţin toxic decât HCN, şi se hidrolizează repede în

amoniac şi dioxid de carbon. Oxidarea cianurii în cianat, care e mai puţin toxic, necesită de

obicei un puternic agent oxidant precum ozonul, apa oxigenată sau hipocloritul. Cu toate acestea,

absorbţia cianurii în substanţele organice şi anorganice în sol pare să încurajeze oxidarea acesteia

în condiţii naturale.


Ediţia I 2010


Cianurile şi complecşii cianurilor metalice sunt absorbiţi de constituenţii organici şi

anorganici în sol, incluzând oxizi de aluminiu, fier şi mangan, anumite tipuri de argile şi carbon

organic. Deşi puterea reţinerii cianurilor pe materiale anorganice este incertă, cianurile sunt

puternic legate de materia organică.

În condiţii aerobe, activitatea microbiană poate degrada cianura în amoniac, care apoi se

oxidează în nitrat. Acest proces s-a dovedit eficient la concentraţii ale cianurii de până la 200

ppm. Deşi degradarea biologică apare, de asemenea, în condiţii anaerobe, concentraţii ale

cianurii mai mari de 2 ppm. sunt toxice pentru aceste micro-organisme. Oxidarea biologică

descompune cianurile libere în HCO3- şi NH3 producând prin nitrificări ulterioare NO2

- si NO3-.

Alţi produşi de degradare cum ar fi SCN- sunt de asemenea supuşi degradării biologice şi

producerii de HCO3- , HSO4

- si NH3.

Pe măsură ce pH-ul descreşte, HCN poate fi supus hidrolizei rezultând acid formic sau

formiat de amoniu. Deşi această reacţie nu este rapidă, poate fi semnificativă în apa freatică unde

există condiţii anaerobe.

Una dintre cele mai importante reacţii ce afectează concentraţia de cianuri libere este

volatilizarea HCN şi care are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte pericolul în caz de

accidente. Cianura liberă nu este rezistentă în majoritatea apelor de suprafaţă deoarece pH-ul

acestor ape este de obicei sub 8, deci HCN se volatilizează şi se dispersează. Cantitatea de

cianură pierdută pe această cale creşte odată cu descreşterea pH-ului şi cu creşterea temperaturii.

Degajarea HCN gazos din soluţiile conţinând cianuri libere depinde foarte mult şi de

salinitatea acestora. În figura de mai jos se prezintă dependenţa de pH şi de salinitate a hidrolizei

ionului cian. Semnificaţia simbolului “I” este tăria ionică sau salinitate. De notat că se formează

cu atât mai mult HCN gazos cu cât pH-ul soluţiei este mai mic decât pKa. Corelaţia dintre pKa şi

salinitate este:

I = 0 0,1 0,5 1 3 5

Pka = 9,22 9,05 8,95 8,95 9,22 9,66

Formarea HCN gazos este iniţial diminuată de creşterea salinităţii dar la salinităţi peste 3

este favorizată. Deci în soluţii foarte saline, HCN gazos se formează chiar la valori de pH mai

mari. O salinitate de 0,5 la 1 asigură posibilitatea de a se lucra la pH-uri ceva mai mici, cu

aceeaşi cantitate de HCN volatilizat, deci condiţii mai sigure de operare.


Ediţia I 2010


Dependenţa de pH şi de salinitate a hidrolizei ionului cian

Efectul cianurilor asupra sănătăţii populaţiei Cianura este o substanţă chimică industrială foarte folosită şi foarte valoroasă şi cu

siguranţă este o otravă care acţionează rapid şi care în lipsa primului ajutor poate ucide în câteva

minute. Cianura este eliminată din organism cu ajutorul ficatului şi nu se ştie să producă cancer.

Oamenii care suferă intoxicaţii nefatale îşi revin complet repede, iar experienţa arată că dacă

oamenii nu sunt expuşi unor concentraţii mult peste limitele impuse pentru perioade mai lungi de

timp, nu există efecte pe termen lung. Deşi este o substanţă chimică foarte toxică care trebuie

folosită cu mare grijă, este rareori cauza morţii accidentale.

HCN lichid sau gazos poate pătrunde în corp prin inhalare, ingestie sau contactul

acesteia cu pielea. Gradul de absorbţie al pielii creşte, în cazul în care aceasta prezintă tăieturi,

asperităţi sau e umedă. Sărurile cianurice inhalate sunt foarte repede dizolvate şi întră în contact

cu mucoasele umede. Toxicitatea HCN la oameni depinde de natura expunerii. Datorită

variabilităţii efectelor doză-răspuns între indivizi, toxicitatea este exprimată ca fiind concentraţia

sau doza care este letală pentru 50% din polupaţia expusă (LC50 sau LD50). LC50 pentru HCN

gazos este 100-300 ppm. Inhalarea unei concentraţii de cianuri situată în acest interval, moartea

survine în 10-60 minute, iar acest timp se reduce o dată cu creşterea concentraţiei de cianuri. Prin


Ediţia I 2010


inhalarea unei cantităţi de 2000 ppm de HCN, moartea survine într-un minut. LD50 pentru

ingestie este de 50-200 mg, sau 1-3 mg per kg din greutatea corpului. Pentru contactul cu pielea,

LD50 este de 100 mg (ca HCN) per kg din greutatea corpului.

Neţinând cont de modul de expunere, acţiunea biochimică a cianurilor, odată pătrunse în

organism, este la fel. Din momentul în care acestea pătrund în sânge, cianurile formează

complecşi stabili cu citocromoxidaza, iar enzimele care contribuie la transferul electronilor în

mitocondria celulelor în timpul sintezei de ATP. Fără o funcţionare corespunzătoare a citocrom

oxidazei, celulele nu pot utiliza oxigenul prezent în sânge, obţinându-se hipoxia citotoxică sau

asfixierea celulară. Lipsa oxigenului necesar duce la schimbarea metabolismului din aerobic în

anaerobic, pe măsura acumulării de lactate în sânge. Efectul combinat al hipoxiei şi acidoza

lactică este depresurizarea sistemului nervos central, care poate opri respiraţia şi, apoi, survine

moartea individului. La o doză letală mai ridicată, cianurile otrăvesc şi afectează alte organe şi

sisteme din organism, chiar şi inima.

Iniţial, simptomele otrăvirii cu cianuri pot surveni datorită expunerii la o concentraţie a

HCN de 20-40 ppm, şi acestea pot fi identificate prin dureri de cap, somnolenţă, ameţeală,

slăbiciune şi puls ridicat, respiraţie adâncă şi rapidă, înroşirea feţei, greaţă şi vomă. Aceste

simptome pot fi urmate de convulsii, dilatarea pupilelor, piele umedă, puls scăzut şi foarte rapid,

respiraţie insuficientă. În final, bătăile inimii devin lente sau neregulate, scade temperatura

corpului, buzele, faţa şi extremităţile se albăstresc, individul intră în comă, şi survine moartea.

Aceste simptome pot să apară şi la expunerea la concentraţii aflate sub doza letală, dar acestea

vor fi diminuate şi corpul va fi detoxificat şi acestea se vor elimina sub formă de tiocianaţi.

Fiziopatologia intoxicaţiei cu cianuri este datorată întreruperii sistemului enzimatic

citocrom ce duce la oprirea producţiei celulare de ATP, acidoză metabolică şi scăderea

consumului de oxigen. Aceste schimbări duc la alterarea sistemului cardiovascular şi a

sistemului nervos central. Intoxicaţia acută cu cianuri duce la comă şi convulsii alături de aritmii

cardiace. În urma expunerii cronice la cianuri s-a observat apariţia iritaţiilor pielii, dermatite,

iritaţii ale căilor aeriene superioare, iar în urma expunerii la nivele crescute de cianuri au apărut

tulburări aeriene mici.

Sistemul nervos central reprezintă unul dintre organele ţinta sub aspectul toxicităţii

cianurilor. Cianurile reduc memoria concomitent cu reducerea nivelelor de dopamina si 5-


Ediţia I 2010


hidroxitriptamina in hipocamp. Acest efect este amplificat în condiţiile unei malnutriţii care

precede administrarea cianurii.

Corpul are anumite mecanisme care detoxifică cianurile. Majoritatea cianurilor

reacţionează cu tiosulfaţi în reacţii catalizate de către alte enzime pentru a forma tiocianaţi.

Tiocianaţii sunt eliminaţi prin urină în câteva zile. Deşi cianurile sunt cu câteva ordine de

mărime mai toxice decât tiocianaţii, dacă creştem concentraţia de tiocianaţi din corp, în urma

unei expuneri cronice la cianuri, aceasta duce la îmbolnăvirea tirodei. Cianurile prezintă o mare

afinitate pentru metemoglobină decât pentru citocrom oxidaze, şi va prefera să formeze

cianmethemoglobina. Dacă aceste sau alte mecanisme de detoxificare au loc când doza şi timpul

de expunere nu sunt mari, ele pot preveni o otrăvire acută cu cianuri de a deveni fatal.

Unii antidoţi prezintă avantaje faţă de mecanismele naturale de detoxificare ale

organismului. Tiosulfatul de Na administrat intravenos face ca sulful eliberat să intensifice

transformarea cianurilor în tiocianaţi. Nitriţii de amil, Na şi dimetilaminofenolul (DMAP) sunt

folosite pentru creşterea cantităţii de methemoglobină în sânge, care apoi se leagă cu cianurile

pentru a forma cianmethemoglobina care nu este toxică. Compuşii cobaltului sunt, de asemenea,

folosiţi pentru a forma complecşi cianurici stabili, netoxici, dar alături de nitriţi şi DMAP, Co

este el însuşi toxic.

Cianurile nu se acumulează sau depun, şi de aceea, expunerea cronică la concentraţii

subletale nu cauzează moartea individului. Însă, expunerea cronică devine periculoasă când

dieta individului cuprinde plante ce conţin cian, cum ar fi maniocul. Expunerea cronică la

cianuri este legată de leziuni ale nervului optic, atrofiere optică, şi funcţionarea defectuoasă a

tiroidei.

Nu există dovezi că expunerea cronică la cianuri poate avea efecte carcinogene,

teratogene şi mutagene.

Efectul cianurilor asupra mediului înconjurător

Cianura, în mediu, este produsă pe cale naturală de către diverse bacterii, alge, fungi şi

numeroase specii de plante incluzând boabe (cafea, năut), fructe (seminţe şi sâmburi de mere,

cireşe, pere, caise, piersici, prune şi migdale), legume din familia verzei şi rădăcinoase (cartofi,

ridichii, napi). Combustia incompletă din timpul incendiilor forestiere este considerată o sursă

principală de cianuri în mediu. Activităţile industriale incluzând producţia de aur au potenţialul


Ediţia I 2010


de a elibera cianuri în mediu, în concentraţii mult mai mari decât cele provenite din surse

naturale. Deşi cianura reacţionează rapid în mediu şi degradează sau formează complecşi şi

săruri cu stabilităţi diferite, aceasta poate avea efecte adverse asupra organismelor vii.

a) Efectul asupra organismele acvatice

Cianura este o otravă care acţionează foarte rapid şi împiedică utilizarea oxigenului la

nivel celular. Puternica toxicitate a cianurilor asupra vieţii acvatice a fost mult timp studiată şi

astfel s-a descoperit că molecula HCN este principala cauză a toxicităţii cianurilor. Toxicitatea

majorităţii soluţiilor cu complexe cianurate testate asupra peştilor este atribuita în special HCN

rezultat din disoluţia formelor complexe. Deşi nivelele acute ale toxicităţii variază în funcţie de

anumiţi parametri cum ar fi anotimpul, specia, alţi parametrii acvatici ele, concentraţiile de

cianuri libere de 0,005 – 0,003 mg/l sunt considerate nepericuloase pentru organismele acvatice.

Gradul de disociere al diferiţilor complecşi de metalo-cianuri, la echilibru, creşte cu

scăderea concentraţiei şi a pH-ului. Complecşii de cianuri-zinc şi cianuri-cadmiu se disociază

aproape total în soluţii foarte diluate, astfel că aceşti complecşi pot fi foarte toxici pentru peşti la

orice pH. La aceeaşi diluţie disociaţia complecşilor nichel-cianuri este mult mai redusă., iar cei

mai stabili complecşi de cianuri sunt cei care se formează cu cuprul. Toxicitatea acută la peşti a

soluţiilor diluate care conţin anioni ai formelor complexe de argint-cianură sau cupru-cianură

poate fi datorată mai ales sau în întregime de ionii nedisociaţi, cu toate că ionii complecşi sunt

mult mai puţin toxici decât HCN.

Ionii complecşi de fer-cianura sunt foarte stabili şi netoxici. La întuneric nivele de

toxicitate acuta ale HCN se înregistrează doar în soluţii nu prea diluate. Cu toate acestea aceşti

complecşi sunt subiectul unei fotolize rapide şi extinse, cu formare de HCN ca urmare a

expunerii directe la soare a soluţiilor diluate. Descompunerea sub influenţa luminii depinde de

expunerea la radiaţii ultraviolete şi este redusă dacă apa este iluminată slab în apele adânci, cu

turbiditate mare sau cele care se găsesc în zone umbrite.

Peştii şi nevertebratele acvatice sunt deosebit de sensibile la expunerea la cianuri.

Concentraţiile cianurilor libere între 5,0 şi 7,2 μg/l, reduc performanţa de înot şi capacitatea de

reproducere la majoritatea speciilor de peşti. Alte efecte adverse includ mortalitatea întârziată,

patologia, respiraţie întreruptă, disturbări osmoregulatorii şi algoritmi de creştere alteraţi.

Concentraţiile situate între 20-70 μg/l de cianuri libere determină moartea multor specii, iar

nivelele de peste 200 μg/l sunt foarte toxice pentru majoritatea speciilor de peşti. Nevertebratele


Ediţia I 2010


suferă efecte adverse neletale la 18-43 μg/l de cianuri libere şi efecte letale la 30-100 μg/l (deşi

nivelele între 3 şi 7 μg/l au determinat moartea la amfipozi (Gammarus pulex).

Algele şi macrofitele pot tolera nivele mult mai ridicate de cianuri libere decât peştii şi

nevertebratele şi nu prezintă efecte adverse la 160 μg/l sau mai mult. Plantele acvatice nu sunt

afectate de cianuri la concentraţii care sunt letale multor specii de apă dulce, peştilor marini şi

nevertebratelor. Cu toate acestea, sensibilităţile diferite la cianură pot rezulta în schimbări ale

structurii comunităţii plantelor, cu expuneri la cianuri care duc la dominarea comunităţii

plantelor de către specii mai puţin sensibile.

Sensibilitatea organismelor acvatice la cianuri este specifică fiecărei specii în parte şi este

afectată şi de pH-ul apei, temperatura acesteia şi conţinutul de oxigen, precum şi de stadiul de

viaţă şi condiţia organismului.

b) Efectul asupra păsărilor

LD50 orală raportată pentru păsări variază de la 1,43 mg/kg de greutate corporală ( raţă

sălbatică) până la 11,1 mg/kg de greutate corporală (pui domestici). Simptomele cum sunt

gâfâitul, clipitul ochilor, salivarea şi letargia apar în 1-5 minute de la ingerare la speciile mai

sensibile şi până la 10 minute la speciile mai rezistente. Expunerile la dozele ridicate au condus

la îngreunarea respiraţiei urmată de înghiţituri repetate la toate speciile. Mortalitatea apare în

general în 15-30 minute; cu toate acestea, păsările care supravieţuiesc mai mult de o jumătate de

oră îşi revin, probabil datorită metabolizării rapide al cianurilor în tiocianat şi datorită eliminării

sale rapide.

Ingerarea de cianură WAD de către păsări poate determina mortalitate întârziată. Se pare

că păsările beau apă care conţine cianură WAD care nu este fatală imediat, dar care se

declanşează în condiţiile de aciditate din stomac şi produce nivele suficient de ridicate de cianură

pentru a fi toxică.

Efectele sub nivelul letal ale expunerii păsărilor la cianură, precum creşterea

susceptibilităţii lor faţă de prădători, nu au fost investigate amănunţit.

c) Efectul asupra mamiferelor

Efectul cianurii asupra mamiferelor este obişnuit datorită numărului mare de plante de

nutreţ cu conţinut de cianuri precum sorgul, iarba de Sudan şi porumbul. Condiţiile de cultivare a


Ediţia I 2010


acestora în mediu uscat favorizează acumularea de glicozide cianogenice în anumite plante şi

sporesc utilizarea acestor plante ca şi nutreţ.

LD50 orală raportată pentru mamifere variază între 2,1 mg/kg de greutate corporală

(coiot) şi 10,0 mg/kg de greutate corporală (şobolani de laborator). Simptomele de otrăvire acută

incluzând excitabilitatea iniţială cu tremurul muşchilor, salivarea, lăcrimarea, defecaţia, urinarea

şi respiraţia grea, urmate de neconcordanţă musculară, gâfâit şi convulsii, apar în special la 10

minute după ingerare. În general, sensibilitatea la cianuri a şeptelului scade de la cirezile de vite

la turmele de oi, la cai şi porci. Căprioarele par a fi foarte rezistente la toxicitatea cianurilor.

d) Prezenţa cianurilor în sol

Aproape toate cianurile din solurile afectate de poluarea cu cianuri sunt sub formă de

complecşi cu fierul, predominant ca cianuri feroferice. Cianurile libere nu sunt detectabile în

aceste soluri, decât imediat după producerea poluării. Cianurile feroferice sunt adesea stabile şi

nu sunt prea mobile, în special în condiţiile acide asociate de obicei cu solurile din astfel de

amplasamente, avâd o toxicitate redusă. Cianurile feroferice devin solubile odată cu creşterea

pH-ului (pH peste 6), dar ionul de hexacianoferat rezultat va avea de asemenea o toxicitate

redusă, datorită disocierii nesemnificative în cianuri libere. Alţi complecşi sau săruri de metalo-

cianuri nu sunt asociate cu solurile din aceste amplasamente în cantităţi semnificative pentru a

produce o creştere a interesului pentru toxicitate. Deşi razele UV pot transforma cianurile

complexate cu fier în cianuri libere foarte toxice , nu se cunoaşte încă cinetica acestei

fotodegradări în soluri. Chiar şi aşa, fotodegradarea este relevantă numai la suprafaţa solului, iar

gazul astfel rezultat se va dilua rapid şi va fi dispersat în aer până la nivele non-toxice.

Deşi prezentă în mediu şi disponibilă în multe specii de plante, toxicitatea cianurilor nu

este foarte larg răspândită datorită unui număr de factori semnificativi. Cianura are o persistenţă

redusă în mediu şi nu este acumulată sau stocată în nici un mamifer studiat. Nu s-a raportat nici o

dezvoltare biologică a cianurii în lanţul trofic. Cu toate că intoxicaţia cronică cu cianuri există,

cianura are o toxicitate cronică redusă. Dozele sub-letale repetate de cianură determină efecte

adverse cumulate. Multe specii pot tolera cianura în cantităţi substanţiale, dar în doze sub-letale

intermitente pe perioade lungi de timp .


Ediţia I 2010


2.5.4. Descrierea proceselor şi a metodelor de operare

1. Cariera

Tehnologia de exploatare în carieră cu trepte de înălţime 10 m, constă în principal din:

- forarea pentru puşcarea primară - găuri cu diametre de 165 mm- cu foreze.

- forarea pentru puşcarea secundară, cu perforatoare şi ciocane de abataj.

- puşcarea găurilor încărcate. Explozivii utilizaţi: nitramon (exploziv de bază,

obţinut prin amestecul dintre azotatul de amoniu şi motorină care se realizează chiar la

locul de puscare), buster şi dinamită (explozivi de iniţiere) pentru împuşcarea masei

miniere şi dinamita DII pentru sfărmarea secundară.

- încărcarea masei miniere derocate cu excavatoare şi autoîncărcătoare.

- transportul masei miniere la uzină cu basculante.

Înălţimea treptei a fost stabilită în corelaţie cu caracteristicile utilajelor care vor intra în

dotarea tehnică iniţială a carierei.

Cele 16 trepte din zona Vestică şi cele 29 din zona Centrală, Intermediară şi de Est

asigură exploatarea corespunzătoare a substanţei minerale utile din carieră fără a se impune

lucrări de pregătire speciale. Lăţimea bermei de lucru a treptei a fost stabilită la 30 m, iar lăţimea

bermei de siguranţă la 2 - 5 m.

Raportul de descopertă este în medie de 3 t/t pentru total masa minieră extrasă cea ce

presupune generarea unei cantităţi importante de rocă sterilă care va fi transportată la cele două

halde de sterile.

Apele de şiroire de pe treptele carierei sunt colectate în incinta carierei de unde sunt

dirijate prin pompare la staţia de epurare a apelor acide situată în incinta uzinei.


Etapa I – Prepararea minereului prin flotare cu obţinerea concentratului aurifer

a. Concasarea şi măcinarea minereului

Minereul este livrat de la carieră cu basculante de 65 t în regim de 24 h/zi, 7

zile/săptămână, 360 zile/an.

Minereul este basculat direct în buncărul de minereu brut, dar poate fi basculat şi în

depozitul de minereu brut din apropiere. Acest buncăr are o capacitate nominală de 71 m3 (98 t)

şi este protejat cu un grătar fix cu ochiuri de 900x900mm. Buncărul este confecţionat din tabla


Ediţia I 2010


din oţel carbon, rigidizata corespunzător, căptuşit cu blindaje din oţel manganos (Hardox 400),

asamblate cu şuruburi cu cap înecat. Supragabaritele reţinute pe grătar, sunt sparte cu un ciocan

hidraulic, montat pe un suport articulat rotativ, care acoperă toată suprafaţa de lucru.

Dimensiunile depozitului de minereu brut din apropierea buncărului sunt 20m x 30m,

având capacitatea de depozitare de cca. 2400 t. Din depozit se va alimenta buncărul de minereu

cu ajutorul unui încărcător frontal.

Din buncăr, minereul trece pe un alimentator cu bare vibrante cu capacitate de 434 t/h, cu

deschiderea de 100 mm, care descarcă refuzul, printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, în

concasorul cu fălci. Trecerea este dirijată, prin jgheaburi căptuşite cu blindaje, direct pe banda

colectoare de sub concasor.

Alimentatorul cu bare are viteza reglabilă manual pentru controlul debitului de

alimentare.

Concasorul cu fălci 1500 x 1070mm este de tipul cu o singură falcă mobilă şi poate

prelua roca cu dimensiunea maximă de 1000 mm şi o aduce la dimensiunea de 100 mm, cu o

productivitate de 434 t/h. Concasorul produce un material sfărâmat la cca. 80% - 100mm.

Roca concasată este dirijată printr-un jgheab căptuşit cu blindaje, pe banda transportoare

colectoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm, lungimea de circa 20 m, şi înălţimea

de ridicare de 3,1m. Toate echipamentele fluxului tehnologic sunt montate pe o structură

metalică, care asigură montajul în cascadă a utilajelor.

Întreaga structură este montată într-o cuvă betonată, în trepte, cu placa de bază amenajată

cu pante spre un jomp colector al apelor de scurgere. Evacuarea din acest jomp se face cu o

pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27m, în canalele de drenaj ale amplasamentului.

De pe banda transportoare nr.1, roca este descărcată, printr-un jgheab căptuşit cu

blindaje, pe o altă bandă transportoare, cu capacitatea de 520 t/h, lăţimea de 1000 mm, lungimea

de circa 170 m şi cu înălţimea de ridicare de 40,7 m, care transportă minereul în depozitul de

minereu sfărâmat. Pe traseul acestei benzi este montat un cântar de bandă pe o singură rolă

echipat cu celule de sarcină cu instrument de precizie de măsurare tensiune, furnizat într-un

integrator preasamblat în cadru de greutate, cu senzori digitali de viteză a benzii şi role de

calitate a cântăririi, care monitorizează cantitatea de rocă prelucrată.

Pentru a preveni pătrunderea de corpuri metalice în depozitul de minereu sfărâmat, pe

traseul acestei benzi este prevăzut un electromagnet deasupra benzii şi un detector de metale.


Ediţia I 2010


Piesele metalice reţinute vor fi descărcate alături de banda într-un recipient metalic. Ambele

benzi transportoare sunt montate pe pasarele suspendate, susţinute pe stâlpi metalici montaţi în

fundaţii din beton armat, prevăzute cu culoar de circulaţie pe o parte.

Pentru monitorizarea funcţionării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control distribuit:

- Camera de luat vederi deasupra buncărului de minereu brut.

- Sistem de control al nivelului în buncărul de minereu brut cu indicarea prin

semnal semaforizat a permiterii basculării de rocă şi a pornirii alimentatorului cu bare.

- Camera de luat vederi deasupra zonei de alimentare a concasorului.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportoarele cu

bandă.

- Camera de luat vederi la descărcarea benzii în depozitul de minereu sfărâmat

- Sistem de semnalizare şi transmitere la distanţă a blocării jgheaburilor de

descărcare a transportoarelor.

Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de desprăfuire

folosind jeturi de apă la:

- Punctul de basculare a camioanelor

- Intrarea în concasor

- Ieşirea din concasor

- Evacuarea transportorului de colectare

- Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat. Alimentarea cu apă a

punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oţel carbon zincate, cu dimensiuni

descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25. Reglajul debitului de apă se face cu vane de

reglare acţionate cu aer instrumental.

Depozitul de minereu sfărâmat

Depozitul de minereu sfărâmat are o formă circulară cu diametrul de 35m, este descoperit

şi are capacitatea utilă de 6800 t, asigurând o capacitate pentru 18 ore pentru moara SAG.

Aceasta se bazează pe un unghi de extragere natural, iar capacitatea totală inclusiv încărcătura

neactivă este de 46.000 t. Încărcătura neactivă poate fi împinsă în alimentatoare cu un încărcător,

dacă este necesar.


Ediţia I 2010


Sub depozit este amenajat un tunel din elemente de beton prefabricate, cu dimensiunile

interioare L = 78 m, H = 5,2 m, B = 3,5 m, prevăzut la partea superioară cu 2 guri cu

dimensiunile de 5,5 m x 1,5 m, prin care se alimentează cele 2 alimentatoare cu plăci.

Placa de bază a tunelului este amenajata cu pante spre un jomp colector al apelor de

scurgere.

Evacuarea din acest jomp se face cu o pompă verticală cu debitul de 50 m3/h şi H = 27 m,

în sistemul de colectare a scurgerilor de la măcinare.

Alimentatoarele cu plăci, montate în dreptul gurilor, preiau minereul măcinat, prin

intermediul unor jgheaburi şi îl transferă pe o bandă transportoare cu capacitatea de 600 t/h, cu

lăţimea de 1000 mm, lungă de circa 143 m, cu pantă de coborâre de 10,7 m, care descarcă în

jgheabul de alimentare al morii semiautogene.

Alimentatoarele au capacitatea variabilă între 190 şi 400 t/h şi au lungimea de 6,7 m şi

lăţimea de 0,9 m.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă, controlată prin debitul de alimentare al

morii, măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii.

Pentru monitorizarea funcţionării utilajelor din flux sunt prevăzute o serie de

echipamente, conectate la sistemul de control al procesului sau la sistemul de control distribuit,

astfel:

- Camera de luat vederi a depozitului de minereu măcinat.

- Camera de luat vederi a zonei de funcţionare a fiecărui alimentator.

- Cabluri de decuplare, detectori de alunecare şi aliniere la transportorul cu bandă.

- Sistem de semnalizare şi transmitere la distanţă a blocării jgheaburilor de

alimentare a alimentatoarelor.

Pentru a preveni poluarea cu praf a zonei de lucru este prevăzut un sistem de desprăfuire

folosind jeturi de apă la punctele de descărcare pe alimentatoare.

Sistemul de desprăfuire, de tip cu stropire, operează automat, cu funcţionarea

alimentatorului asociat.

Sistemul de desprăfuire constă dintr-un rezervor de stocare a apei brute, cu volumul de

1,4 m3 (Ø1,6 m x 1,9 m), alimentat printr-o vană cu funcţionare automată cu sistem de

menţinere a nivelului cu plutitor.

Din rezervor, apa este preluată cu o pompă centrifugală, cu Q = 5 m3/h, H = 13 m.


Ediţia I 2010


Legătură de la rezervor la pompă se face cu ţeava Dn 40mm, din oţel zincat, iar refularea

cu acelaşi tip de ţeavă.

Această pompă alimentează şi circuitul de desprăfuire de la concasarea primară.

Alimentarea cu apă a punctelor de desprăfuire se face pe conducte din oţel carbon

zincate, cu dimensiuni descrescătoare spre aval de la Dn 40 la Dn 25.

Reglajul debitului de apă se face cu vane de reglare acţionate cu aer instrumental.

Tunelul este echipat cu un ventilator pentru a furniza aer proaspăt.

Circuitul de măcinare primară cuprinde o moară semiautogenă – SAG echipată cu un

motor cu viteză variabilă de Recuperare a Energiei de Alunecare (SER), o moară cu bile cu

viteză fixă, care funcţionează în circuit închis cu hidrocicloane şi un sistem de recircuitare a

materialului grob. Moara semiautogenă are dimensiunile 7,92m x 3,05m, iar moară cu bile

4,72m x 7,32m. Ambele mori sunt echipate cu un motor de 3000kW pentru piese de schimb

comune. Moara SAG (semiautogenă) este alimentată din depozitul de minereu sfărâmat de două

alimentatoare cu plăci cu viteză variabilă, acţionate hidraulic. Debitul de alimentare al morii

semiautogene este controlat de un program de control al morii prin modificarea vitezei

alimentatoarelor. În mod normal, ambele alimentatoare vor fi în funcţie dar fiecare alimentator

are capacitate suficientă pentru a alimenta singur această moară. Transportorul de alimentare a

morii SAG are lăţimea de 1000mm şi este echipat cu un cântar de bandă pentru controlul

debitului de alimentare a morii. Minereul care nu este măcinat la dimensiunile corespunzătoare,

este recircuitat. Moara semiautogenă – SAG este prevăzută cu un sistem de recircuitare a fracţiei

critice. Capacitatea acestui sistem este de 113 t/h. Sistemul cuprinde 2 transportoare cu bandă cu

lăţimea de 600mm urmate de un transportor Flexowell. Al doilea transportor cu bandă este

echipat cu un cântar de bandă pentru a măsura sarcina de recircuitare. Transportorul Flexowell

descarcă direct pe transportorul de alimentare a morii SAG.

Minereul măcinat în moară este evacuat în ciurul Trommel al morii, de unde trecerea

ciurului este evacuată printr-un sistem de jgheaburi în bazinul de alimentare al pompei centrifuge

de tulbureală, iar refuzul ciurului, constând din fracţia nemăcinată cu dimensiunea peste 12 mm,

este descărcată în circuitul de concasare şi redirecţionat în alimentarea morii.

Circuitul de sfărâmare constă dintr-un transportor cu bandă nr.1 cu lăţimea de 650 mm,

cu jgheab, cu lungimea de 17m, montat perpendicular pe axul morii. Aceasta bandă alimentează

o altă bandă (nr.2), montată paralel cu axul morii, cu lungimea de 38 m, care va descărca într-un


Ediţia I 2010


jgheab de direcţionare. Jgheabul de direcţionare este folosit şi pentru a direcţiona fierul detectat

de detectorul de metale la capătul transportorului flexibil. De pe transportorul nr.2, bulgării

sfărâmaţi sunt descărcaţi pe transportorul nr.3, cu lăţimea de 650 mm, cu jgheab pentru bulgări,

montat perpendicular pe axul morii, care descarcă pe transportorul cu bandă principal (lăţimea de

1000 mm) de alimentare a morii semiautogene.

Tulbureala rezultată din mori este preluată de câte un jgheab pentru fiecare moară, este

deversată într-un jgheab colector, care descarcă direct în bazinul pompelor, prevăzut cu 2

compartimente. Jgheabul colector este prevăzut cu 2 vane cauciucate, care permit descărcarea în

ambele compartimente, sau succesiv în fiecare compartiment al bazinului. Toate jgheaburile sunt

cauciucate. Legătura de la fiecare compartiment al bazinului la pompă, se face cu un tronson

scurt de ţeavă Dn 500, din oţel carbon, căptuşit cu cauciuc sau HDPE.

Pompă de tulbureală este de tipul orizontală, centrifugală, cu carcasa cauciucată şi rotor

din oţel aliat, cu etanşare cu spălare cu apă, având Q = 1729 m3/h, H = 31m. Refularea pompei se

va face cu o ţeava scurtă din oţel carbon, Dn 500, căptuşită cu cauciuc sau HDPE, la care se va

cupla un furtun armat de 1,5 m şi în continuare printr-o ţeavă din HDPE 80 (12,5 bari).

Menţinerea constantă a nivelului în bazinele pompelor se face prin bucla de reglare a

turaţiei pompei. Pardoseala suprafeţei pe care se montează moară semiautogenă şi moară cu bile,

este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală şi

alimentate în bazinul de la evacuarea morilor sau direct la bazinul pompelor de alimentare a

îngroşătorului de steril. La fel şi pardoseala suprafeţei pe care se montează moară de remăcinare,

este amenajată cu pantă spre un jomp, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală şi

alimentate direct la bazinul pompelor de alimentare a îngroşătorului de steril.

Morile lucrează în circuit închis cu o baterie de 8 hidrocicloane de 500mm, 7 în funcţiune

şi unul în rezervă. Grobul de la hidrocicloane este recircuitat la moară cu bile care a fost

proiectată pentru o sarcină de recircuitare de 250%. Suprascurgerea hidrocicloanelor ajunge

gravitaţional în agitatorul de condiţionare a flotaţiei primare. Moară cu bile descarcă tulbureala

obţinută prin măcinare în acelaşi bazin de colectare cu cel de la moară semiautogenă. La moară

cu bile este adăugat silicat de sodiu care are rol de depresant al mineralelor de gangă în procesul

de flotaţie. Bilele sunt adăugate în ambele mori din butoaie. Butoaiele sunt ridicate folosind un

dispozitiv de ataşare a butoaielor la macara, manipulându-le până la jgheabul de alimentare cu

bile, unde conţinutul unui butoi este basculat direct în moară. Bilele sunt depozitate lângă


Ediţia I 2010


instalaţia de măcinare pe platformă.

Sisteme de control:

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea în lagăre şi detectarea

zgomotului. Controlul funcţionarii morii se face prin transmisie de date printr-un PLC conectat

la sistemul de control al uzinei DCS. Viteza morii va fi reglată manual. Apa de diluţie din

alimentarea morii SAG va fi controlată automat, proporţional cu debitul de alimentare cu

minereu a morii SAG.

Apa de diluţie în bazinul pompelor este controlată prin menţinerea unei valori a densităţii

tulburelii de intrare în hidrocicloane, iar nivelul din bazinul pompelor principale este controlat

prin reglarea turaţiei pompei.

Pentru alimentarea hidrocicloanelor, sunt prevăzute 2 pompe – 1 în funcţiune şi 1 în

rezervă (pentru cazul defectării uneia dintre ele).

Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate. Hidrocicloanele sunt reglate manual

online cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în DCS.

Este măsurată şi înregistrată în computerul central atât alimentarea cu minereu a morii

SAG cât şi debitul de alimentare cu bulgări recirculaţi.

Granulometria suprascurgerii hidrociclonului este măsurată de un granulometru în flux

continuu.

Legături tehnologice

La morile de măcinare se alimentează în circuit apă recircuitată (rezultată din decantarea

sterilului de flotaţie), reactiv (silicat de sodiu) pentru moară cu bâle şi bile de măcinare. Apa

recircuitată este dozată în alimentarea morii semiautogene şi a morii cu bile, la stropirea ciurului

Trommel, în bazinul pompelor principale. Apa dozată la mori se distribuie pe conducte din oţel

carbon, cu diametre descrescătoare, spre aval, de la Dn 250 mm, la 150 mm în alimentarea

morilor şi la Dn 50 mm pentru stropirea pe ciururi. Circuitele de alimentare sunt prevăzute cu

sistem de reglare a debitului şi cu sistem de control şi transmitere la distanţă a parametrilor de

lucru.

b. Flotarea minereului şi obţinerea concentratului de pirită auriferă

Minereul clasat în instalaţia de hidrociclonare este evacuat gravitaţional, pe o conductă

din PE 80 (8 bari) cu diametrul exterior de 315 mm, în agitatorul de condiţionare, cauciucat, cu


Ediţia I 2010


volumul util de circa 130 m3 (Ø 5,5 m x 6,3 m), cu timp de retenţie de circa 11 minute, existent

în hala flotaţiei.

Mecanismul de agitare este echipat cu 2 rotoare, compuse din segmenţi care sunt

amplasaţi pe o spirală ascendentă, cu diametrul de 1900 mm.

Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea hidrocicloanelor de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea hidrocicloanelor de la remăcinare este probată şi

măsurată cu analizorul de granulometrie în flux continuu. Sunt instalate pompe de transfer a

probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut un sistem de filtrare pentru a furniza probe

compuse pentru analiza de laborator.

Din agitator, tulbureala este evacuată gravitaţional în prima celulă a liniei de flotaţie

primară, care este compusă din 5 celule de flotaţie de 130 m3, montate în cascadă în gruparea

1+2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.

Concentratul (spuma), colectat în jgheaburi, este evacuat gravitaţional într-un bazin de

7,8 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, într-un

bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul pompelor de alimentare a

îngroşătorului de steril.

Linia de celule de îmbogăţire 1 este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate în

cascadă în gruparea 2+2, cu cutie de golire după fiecare treaptă.




bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis în alimentarea hidrocicloanelor de la

moară de remăcinare, amplasată în hala de măcinare.





Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, în

alimentarea liniei de celule de îmbogăţire 1.



Ediţia I 2010




3,0 m3, de unde este preluat de pompe şi trimis în alimentarea îngroşătorului de concentrat.

Sterilul, colectat în cutia de golire a ultimei trepte, este evacuat gravitaţional, direct, în

cutia de alimentare a liniei de celule de îmbogăţire 2.

Tulbureala remăcinată şi clasată în hidrocicloanele morii de remăcinare este alimentată,

gravitaţional, în cutia de alimentare a liniei de celule de curăţire.

Linia de celule de curăţire este compusă din 4 celule de flotaţie de 30 m3, montate în





bazin de 11,5 m3, de unde este preluat cu pompe şi trimis la bazinul de 11,5 m3 al pompelor de

alimentare a îngroşătorului de steril.

Toate bazinele pompelor sunt construite din oţel şi sunt cauciucate.

Toate celulele de flotaţie sunt de tipul cu insuflare de aer la 0,5 bari, produs de către 2

suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una pentru celulele de 130 m3 şi una pentru celelalte celule.

Reactivii de flotaţie se dozează în cutiile de alimentare.

Pentru măcinarea sterilului de la linia de celule de îmbogăţire 1, s-a optat pentru moara

turn convenţională, tip Metso Vertmill 1000-VTM.

Moara constă dintr-un corp inferior, de formă cilindrică, cu diametrul de 3200 mm şi

înălţimea de 4800 mm, căptuşit cu blindaje, în care se roteşte un arbore cu elice care ridică partea

grobă şi bilele, spre partea superioară.

Tulbureala este alimentată pe la partea superioară, la fel şi bilele de măcinare cu

diametrul de 12 mm, iar prin aruncarea centrifugală se realizează măcinarea la 0,045 mm.

Tulbureala măcinată este evacuată pe la partea superioară în bazinul pompei verticale, de

unde, partea grobă este preluată de pompă şi trimisă la recircuitare în moară, iar partea fină,

colectată în jgheabul bazinului, este evacuată gravitaţional într-un bazin, preluată de către pompe

şi trimisă în alimentarea instalaţiei de hidrociclonare compusă din 6 hidrocicloane de 375 mm, 4

în funcţiune şi 2 de rezervă.

Grobul de la hidrocicloane este alimentat gravitaţional în moară turn, iar suprascurgerea


Ediţia I 2010


hidrocicloanelor (80% -0,045 mm) ajunge prin gravitaţie la linia de celule de curăţire.

De la bazinul celulelor de îmbogăţire 3, concentratul este trimis cu ajutorul pompelor, la

îngroşătorul de concentrat, împreună cu returnările de probe şi scurgerile din jompul secţiei de

flotare. Concentratul este îngroşat într-un îngroşător de mare productivitate. Îngroşătorul constă

dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 10m şi înălţimea la partea cilindrică de 3m, cu

fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un mecanism cu raclete la partea inferioară.

Tulbureala alimentată în îngroşător, din cutia de alimentare, este distribuită central, iar

prin agitarea redusă din cuvă, se realizează îngroşarea prin decantare a concentratului din

tulbureală. Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat în

instalaţia care alimentează uzina de flotaţie.

Apa rezultată, este colectată la partea superioară, într-un jgheab, şi descărcată

gravitaţional într-un bazin cu capacitatea utilă de 30 m3 (Ø3,4m x 4,3m), de unde este preluată de

către pompe (una activă, una rezervă, Q = 89 m3/h, H = 24 m) şi trimisă la bazinul de apă

reciclată la un debit mediu de 73,80 m3/h.

Legătură de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

150, din oţel carbon, iar legătura de la bazin la pompa se face cu ţeavă Dn 150, din oţel carbon,

respectiv, refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 100.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul din

rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de

evacuare, de unde este preluat de 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 46 m3/h, H = 10m) şi

alimentat la moară ISAMILL, în cantitate controlată, surplusul este trimis prin bypas înapoi în

cuvă.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată prin densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii prevăzuţi de furnizorul îngroşătorului. Nivelul

patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin DCS-ul uzinei folosind pompa

cu viteză variabilă de alimentare cu floculant.

Mecanismul de agitare poate fi ridicat, automat, pe verticală, reglându-se astfel

concentraţia fluidului evacuat.

Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu balustrade


Ediţia I 2010


pentru accesul personalului la partea centrală. Există sistem de măsurare a înălţimii de reglaj a

racletelor faţă de fundul cuvei, cu sistem de transmitere la distanţă la sistemul de control

distribuit (DCS) al uzinei. De asemenea există sistem de măsurare şi transmitere la distanţă a

momentului de torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se va monta îngroşătorul de concentrat, va fi amenajată cu

pantă spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului de apă

decantată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50 m3/h, H = 13m) şi

pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

De la bazinul de steril de la flotarea primară, sterilul de flotaţie este pompat la bazinul de

alimentare a îngroşătorului de steril împreună cu returnările de probe şi diferitele scurgeri de la

pompe. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 20m de mare productivitate.

Acesta constă dintr-o cuvă cilindrică, din oţel, cu diametrul de 20m şi înălţimea la partea

cilindrică de 3,5 m, cu fundul conic, în care se roteşte, cu turaţie redusă, un mecanism cu raclete

la partea inferioară.

Pentru a favoriza decantarea, în îngroşător se dozează floculant, care este preparat în

instalaţia care alimentează uzina de flotație.

Apa separată este colectată la partea superioară într-un jgheab şi descărcată gravitaţional

într-un bazin din oţel (Ø10 m x 5 m), cu capacitatea utilă de 338 m3. Bazinul de apă de

recircuitare poate să asigure stocarea pentru un timp de 0,5 ore, pentru a asigura debitul necesar

în cazul scurtelor opriri ale pompelor de apă returnată de la iazul de decantare amplasat la

distanţă. Cu debitul preconizat de apă returnată de la iazul de decantare, nivelul rezervorului va

coborî cu o viteză de cca 0,6 m/h dacă pompa de la iazul de decantare se opreşte.

Din bazin, apa este utilizată ca apă recircuitată, prin preluarea de către 2 pompe (una

activă, una rezervă, Q = 782 m3/h, H = 19m), pe 2 circuite independente, unul care alimentează

măcinarea primară, moară Isamill, prepararea reactivilor, iazul de decantare sterile de flotație şi

alte 2 pompe (una activă, una rezervă, Q = 234 m3/h, H = 24m), care alimentează liniile de

flotaţie.

Legătura de la jgheabul îngroşătorului, la bazinul de apă limpezită se face cu ţeava Dn

350mm, din oţel carbon. Legătura de la bazin la circuitul nr.1 de pompe se face cu ţeava Dn 350,

din oţel carbon, iar refularea pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 250, respectiv legătura


Ediţia I 2010


de la bazin la circuitul nr.2 de pompe se face cu ţeava Dn 90, din oţel carbon, iar refularea

pompelor se face pe ţevi din oţel carbon, Dn 150.

Pompele de apă de recircuitare sunt cu turaţie fixă, cu o buclă parţial închisă pentru a

asigura un debit minim cerut de pompă.

La începutul funcţionării uzinei, pe durata câtorva luni de funcţionare nu va fi apă

recircuitată de la iazul de decantare şi toată apa de completare va fi de la alimentarea cu apă

brută.

Materialul îngroşat este colectat spre centrul cuvei şi evacuat prin pâlnia centrală de

evacuare, de unde este pompat la iazul de decantare flotaţie.

Viteza pompei pentru îngroşat este controlată prin densitatea pulpei îngroşate măsurată

de un instrument nuclear de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul patului şi

torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de vânzătorul îngroşătorului. Nivelul patului

poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin DCS-ul uzinei folosind pompa cu

viteză variabilă de alimentare cu floculant.

Rotorul cu racleţi este susţinut de un pod suport şi este prevăzută o pasarelă cu balustrade

pentru accesul personalului la partea centrală.

Există sistem de măsurare a înălţimii de reglaj a racletelor faţă de fundul cuvei, cu sistem

de transmitere la distanţă la sistemul de control distribuit (DCS) al uzinei.

De asemenea există sistem de măsurare şi transmitere la distanţă a momentului de

torsiune a arborelui de acţionare, pentru prevenirea blocării.

Tot ansamblul este montat pe o structură de susţinere din oţel.

Pardoseala suprafeţei pe care se montează îngroşătorul de steril, este amenajată cu pantă

spre un jomp, amplasat la extremitatea suprafeţei de montaj, în apropierea bazinului de apă

colectată, de unde scurgerile sunt preluate cu o pompă verticală (Q = 50m3/h, H = 14m) şi

pompate direct la cutia de alimentare a îngroşătorului.

Fluxul de aer comprimat

Pentru realizarea unei flotaţii corespunzătoare a concentratului în celulele de flotaţie, în

acestea se insuflă aer la 0,5 bari, produs de către 2 suflante cu debitul de 248 Nm3/min, una

pentru celulele de 130 m3 şi una pentru celelalte celule.

Toate conductele pe care circulă fluide tehnologice (aer suflante, apa tehnologică,


Ediţia I 2010


reactivi) sunt prevăzute cu robineţi de reglare cu comandă la distanţă, acţionaţi cu aer

instrumental.

Aerul instrumental este produs în 2 compresoare (unul în rezerva) cu debitul de 935

Nm3/h, la presiunea de 8 bari.

Atât suflantele, cât şi compresoarele, sunt montate într-o incintă izolată la transmiterea

zgomotului spre exterior, amplasată într-o travee în incinta clădirii flotaţiei.

Controale

Pentru prevenirea apariţiei poluării cu praf a unor puncte din fluxul tehnologic, este

prevăzut un sistem de desprăfuire folosind jeturi de apă în urmăroarele puncte:

- Punctul de basculare a camioanelor

- Intrarea în concasor

- Ieşirea din concasor

- Evacuarea transportorului de colectare

- Evacuarea transportorului de transfer al minereului sfărâmat în depozit

- În tunelul prin care trece alimentatorul care transportă minereul spre moara

semiautogenă. În acest tunel există şi cu un ventilator simplu pentru a furniza aer

proaspăt

Pentru măsurarea nivelului minereului din buncărul de minereu brut pentru a indica dacă

există capacitate pentru bascularea unei autobasculante sunt prevăzute semafoare conectate la

buncărul de minereu.

Pentru a monitoriza punctul de alimentare a depozitului sunt prevăzute camere TV.

Echipamentul este monitorizat şi controlat prin sistemul de măsură şi control integrat al uzinei

fie din camera principală de control fie de la ecranul prevăzut într-o cabină lângă concasor.

Debitul de alimentare a concasorului este controlat prin reglarea manuală a vitezei

alimentatorului cu bare. Există un detector de blocare a jgheabului de la alimentarea

concasorului. Transportoarele sunt echipate cu cabluri de decuplare de siguranţă, detectori de

alunecare, comutatoare de aliniere şi detectoare de uzură.

Alimentatoarele cu plăci au viteză variabilă controlată prin debitul de alimentare al morii,

măsurat cu un cântar de bandă şi condusă de programul de control al morii. Transportorul de

alimentare a morii semiautogene - SAG este echipat cu cabluri de decuplare şi detectoare de


Ediţia I 2010


alunecare, aliniere şi uzură a benzii.

Moara SAG este echipată cu detector de sarcină prin presiunea la lagăre şi sistem de

detectare a zgomotului. Detectorul este conectat la sistemul de măsură şi control integrat al

uzinei prin magistrala de date. Viteza morii va fi reglată manual. Nu a fost inclus un sistem

expert pentru moment din motive de costuri dar acesta poate fi adăugat în viitor.

Apa de diluţie din alimentarea morii SAG este controlată proporţional cu debitul de

alimentare a morii semiautogene - SAG. Hidrocicloanele sunt echipate cu vane comandate şi

sunt reglate manual cu referire la presiunea de intrare în hidrociclon care este monitorizată în

sistemul de măsură şi control integrat al uzinei.

Este măsurată şi înregistrată atât alimentarea morii SAG cât şi debitul de alimentare cu

fracţie critică. Granulometria atât a alimentării primare (suprascurgerea de la cicloanele de la

măcinarea primară) cât şi suprascurgerea cicloanelor de la remăcinare este probată şi măsurată cu

analizorul de granulometrie în flux continuu.

Sunt instalate pompe de transfer al probelor la analizorul granulometric. Va fi prevăzut

un sistem de filtrare pentru a furniza probe compuse pentru analiza de laborator.

Toate grupurile de celule de flotaţie (1 şi 2 celule per grup) au debit de aer controlat şi

control al nivelului în celulă. Toate jompurile de concentrat şi steril sunt controlate prin pompele

cu viteză variabilă.

Densitatea din alimentarea cicloanelor de la remăcinare controlează debitul apei de

diluţie din jompul de alimentare a cicloanelor, în timp ce nivelul jompului este controlat prin

viteza pompei. Presiunea de intrare în ciclon este monitorizată prin sistemul de măsură şi control

integrat al uzinei.

Viteza pompei pentru îngroşatul de la îngroşător de concentrat cât şi de la îngroşătorul de

steril este controlată prin densitatea pulpei îngroşate măsurată de un instrument nuclear de

densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul patului şi torsiunea sunt monitorizate cu

senzori. Nivelul patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin sistemul de

măsură şi control integrat al uzinei, folosind pompa cu viteză variabilă de alimentare cu

floculant.

Pompă de suprascurgere a îngroşătorului este cu viteză variabilă controlată de nivelul din

rezervorul suprascurgerii îngroşătorului.

Pompă de apă de recircuitare de la îngroşătorul de steril este cu viteză fixă cu o buclă


Ediţia I 2010


parţial închisă pentru a asigura un debit minim cerut de pompă. Pompă de recuperare de la iazul

de decantare al flotaţiei şi pompa de recuperare de la iazul de decantare sunt oprite şi pornite de

către nivelul din rezervorul de apă recuperată pentru a menţine rezervorul aproape plin. Apă

brută este folosită ca şi completare pentru a menţine nivelul în rezervor dacă pompele de

recuperare a apei din iazul de decantare nu pot menţine nivelul. Pe durata câtorva luni de

funcţionare a uzinei nu va fi apă recircuitată de iazul de decantare şi toată apa de completare va fi

de la alimentarea cu apă brută.

Etapa II – Oxidarea concentratului de pirită auriferă (Procesul Albion)

a. Măcinarea concentratului

Concentratul de flotaţie îngroşat la 60% solid este pompat la un debit de 39,1 m3/h cu

pompa de transfer al concentratului la rezervorul de alimentare a morii IsaMill. În rezervorul de

alimentare al morii IsaMill tulbureala este diluată la 45% solid cu apă de recircuitare. Corpurile

de măcinare IsaMill, cuprinzând bile ceramice Keramax de 2mm, sunt alimentate continuu la cca

34 kg/h din buncărul de alimentare cu corpuri de măcinare IsaMill cu un alimentator elicoidal în

rezervorul de alimentare IsaMill. Buncărul de alimentare cu bile este amplasat sub moară IsaMill

astfel că acesta acţionează ca un receptor când încărcătura morii este golită permiţând ca bilele să

fie recuperate cu uşurinţă. Moara IsaMill este alimentată din rezervorul de alimentare IsaMill cu

pompa de alimentare. Tulbureala de la evacuarea morii curge în bazinul de alimentare al leşierii

Albion de unde este pompată în tancurile de leşiere cu ajutorul unei pompe de alimentare.

Această pompă este cu turație variabilă controlând nivelul în rezervorul de alimentare a leşierii

Albion.

b. Oxidarea Albion

Leşierea Albion oxidează sulfurile din concentrat prin insuflarea de oxigen la presiune

atmosferică. Nu este necesară oxidarea completă.

Prin leşierea Albion se tratează 40 t/h de concentrat măcinat la o fineţe de 80% -9

microni cu 30% solid într-o serie de 5 tancuri cu agitare la presiune atmosferică la un timp total

de retenţie de 30 ore. Leşierea operează la 90o C şi oxidarea sulfurilor este realizată prin

injectarea de oxigen prin numeroase duze aproape de baza tancurilor pentru a menţine

concentraţia necesară de oxigen dizolvat în soluţie. Oxidarea eliberează acid sulfuric şi pH-ul

este controlat în fiecare tanc menţinându-se la 5,5 prin adaos de calcar măcinat. Reacţia este


Ediţia I 2010


exotermă dar temperatura este controlată prin vaporii de apă din gazul care părăseşte tancul

împreună cu pierderea de căldură prin pereţii tancului. Gazul emis, la cca. 96o C, din tancuri este

sărac în oxigen şi bogat în bioxid de carbon format prin reacţia calcarului cu acidul sulfuric. Pe

motive de siguranţă, tancurile sunt acoperite toate şi fiecare echipat cu un ventilator şi un coş de

tiraj cu înălţimea de 7 m deasupra tancurilor pentru a controla emisia gazelor evacuate departe de

personal. Fiecare tanc are un diametru de 11,5m şi o înălţime totală de 15,4m cu o capacitate

utilă de 1500m3. Tancurile sunt din oţel carbon cu trei deflectoare şi un ridicător şi sunt fabricate

din LDx2101 pentru protecţie acidă. Tancurile se golesc în nişte jgheaburi de scurgere acoperite,

în formă de U, din LDx2101 cu capace rabatabile pentru uşurinţa îndepărtării depunerilor de

material. Toate tancurile pot fi scurtcircuitate prin şuberele de pe jgheab pentru întreţinere.

Fiecare tanc este echipat cu o elice dublă de 225 kW. Elicea de la bază este mai înaltă pentru a

îmbunătăţi transferul de oxigen, iar elicea superioară este portantă pentru a menţine solidele în

suspensie. Oxigenul este injectat la 3,2570 Nm3/h în fiecare tanc prin 24 duze de oxigen la 6,5

bari. Oxigenul este furnizat cu puritate de 95% O2 de către fabrica de oxigen la un debit de 533

t/zi. Cele 5% din gaz care nu este oxigen contribuie la gazul de ieşire şi prin urmare la răcirea

tulburelii din tancuri prin evaporarea de apă.

PH-ul este măsurat în fiecare tanc şi controlat prin adaosul de calcar de la conductă

inelară de calcar. Pentru neutralizare şi control al pH-ului la 5,5 este necesar un total de cca 30

t/h de calcar.

Leşierea operează la 30% solid şi alimentarea de la IsaMill este diluată cu apă de

procesare de la suprascurgerea îngroşătorului Albion. Suprascurgerea îngroşătorului CIL care

conţine 200-300 ppm CNT nu va fi folosită ca apă de diluţie în procesul Albion din cauza

riscului de siguranţă datorat apariţiei de HCN în leşie. Din acest motiv completarea de apă în

procesul Albion se poate face în caz de necesitate doar cu apa recuperată de la iazul de decantare

CIL care se presupune că are un conţinut de până la 4 ppm CNT funcţie de degradarea naturală

din iaz.

Datorită adaosului de calcar şi oxidării sulfurilor există o creştere a masei solidelor în

procesul Albion. Tonajul de solide în reziduul Albion este de 2,16 ori tonajul concentratului

alimentat şi de 1,22 ori tonajul combinat din concentrat şi calcar adăugat. Această creştere constă

în ghips şi mai mult, deşi concentratul a fost măcinat la 80% -9 microni, distribuţia

granulometrică a reziduului Albion este foarte grobă la cca 80% -80 microni datorită creşterii


Ediţia I 2010


cristalelor de ghips în leşie.

Există o pierdere de apă în gazele de la ventilaţie de la leşierea Albion. Aceasta este

înlocuită cu apa conţinută în şlamul de calcar şi prin adaos de apă de procesare Albion în fiecare

tanc.

Suprafeţele fierbinţi vor fi protejate fie cu balustrade fie izolate pentru a evita arderea.

c. Îngroşarea produsului de oxidare Albion

Reziduul de la ultimul tanc în funcţiune de la leşierea Albion curge în bazinul de

evacuare şi de aici în bazinul de alimentare a îngroşătorului Albion împreună cu scurgerile dacă

există. Reziduul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 21m de mare productivitate

echipat cu un acoperiş şi ventilat, în care se adaugă floculant Magnafloc 1011 în consum de 40

g/t de reziduu. Floculantul este preparat într-o instalaţie specială de preparare a floculantului de

unde se dozează şi la îngroşătorul CIL. Floculantul este dozat la îngroşător cu pompa şi este

diluat în flux cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL pentru a obţine o soluţie dozată cu

concentraţia de 0,05% floculant.

Soluţia din suprascurgerea îngroşătorului este pompată cu pompa de suprascurgere la

alimentarea leşierii Albion pentru a menţine diluţia corectă în timp ce se reţine căldura.

Completarea apei se face cu apa recircuitată de la iazul de decantare CIL. Această apă este

adăugată în jgheabul de la îngroşător pentru a reduce saturarea gipsului cât mai curând posibil

pentru a reduce crustele din conductele de apă. Îngroşatul de la îngroşător cu 60% solid este

pompat la turnul de răcire a tulburelii.

Suprafeţele îngroşătorului şi ale tancurilor care intră în contact cu soluţia sunt din

LDx2101. Conductele de tulbureală sunt din oţel căptuşit cu cauciuc. Suprafeţele fierbinţi vor fi

protejate fie cu balustrade fie prin izolare pentru a evita arderea.

d. Neutralizarea şi răcirea îngroşatului Albion

Reziduul îngroşat de la leşierea Albion are un pH de 5,5 şi cca 980C. Pentru CIL, pH-ul

tulburelii trebuie ridicat la cca 10,5 şi temperatura redusă la 450C şi tulbureala diluată la 40%

solid. Diluarea se face cu suprascurgere de la îngroşătorul CIL care conţine de obicei 100 – 300

mg NaCN/l. În consecinţă, pentru a evita emisia de HCN, tulbureala trebuie să fie neutralizată

înainte să se facă diluarea. Diluarea trebuie făcută înainte ca tulbureala să curgă prin ciurul de

rebuturi CIL.


Ediţia I 2010


Îngroşatul de la îngroşător este neutralizat cu văr de la conductă inelară cu lapte de văr în

tancul cu agitare pentru neutralizarea tulburelii Albion. PH-ul este ridicat la cca 10,5, ajustări în

continuare putând fi făcute la CIL. Tancul este făcut din oţel carbon şi are un timp de retenţie de

30 minute.

Reziduul neutralizat de la leşierea Albion este pompat în turnul de răcire a tulburelii

Albion. Turnul de răcire este un turn gol cu insuflare de aer în circuit deschis fabricat din GRP

cu căptuşeală PPH pentru a reduce depunerea de piatră. Turnul are separatoare de picături din

plastic pentru a reduce pierderile prin antrenare. Tulbureala răcită la o temperatură sub 450C este

diluată la 40% solid pentru CIL folosind apa de la suprascurgerea îngroşătorului CIL adăugată la

baza turnului de răcire. Tulbureala răcită şi diluată curge din turn pe un ciur de rebuturi cu

ochiurile de 600 microni şi apoi în bazinul pompei de alimentare CIL. Din acest bazin, tulbureala

este pompată prin aparatul de probare a alimentării CIL în primul tanc CIL. La baza turnului de

răcire există un şuber pentru etanşare pentru a nu se pierde aer pe la bază.

Tulbureala este distribuită în turn printr-o conductă inelară cu duze rezistente la

colmatare.

Crustele se vor acumula în turnul de răcire atât pe separatoarele de picături cât şi pe

pereţi. Separatoarele superioare pot fi ridicate în exteriorul turnului cu o macara mobilă pe un

cadru suport unde sunt spălate de solide din când în când. Este prevăzut un set de rezervă de

separatoare pe un al doilea suport cadru lângă turnul de răcire pentru a înlocui setul scos pentru

curăţire. Pentru a curăţa pereţii, este coborâtă în turn o instalaţie specială de detartrare.

Depunerea este curăţată manual de pe pereţii din această instalaţie. Crusta cade la baza turnului

şi se evacuează printr-o conductă într-o chiblă. Turnul de răcire, cadrele suport a separatoarelor

de picături şi chibla pentru crustă sunt amplasate într-o îngrădire separată pentru a localiza crusta

într-o singură zonă. Deoarece aceasta crustă conţine metale prețioase, periodic se reintroduce în

circuitul de măcinare la moară SAG.

Se estimează că detartrarea va dura până la 6 ore, probabil la fiecare două săptămâni.

Pentru a minimaliza efectul asupra producţiei uzinei, îngroşătorul Albion este dimensionat să

cuprindă un îngroşat pentru 6 ore. Turnul de răcire şi procesele din aval sunt dimensionate să

permită o capacitate suplimentară de 10% pentru ca acest stoc din îngroşător să fie redus în timp

pentru următoarea operaţie de detartrare.

Toate utilajele din procesul Albion sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea


Ediţia I 2010


scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile amplasate în

fiecare incintă şi repompate în flux.

Etapa III – Procesul CIL

a. Leşierea cu cianură

Tulbureala oxidată, îngroşată, neutralizată şi răcită rezultată din procesul Albion este

dirijată la pompa de alimentare CIL printr-un aparat de probare transversal pe alimentarea CIL,

la primul tanc, la un debit de 87 t/h solid, 40% conţinut de solid şi 450C. Conţinutul în

alimentarea CIL este în medie de 8 g/t Au şi 45 g/t Ag dar în anii când sunt prelucrate minereuri

cu conţinut mare de argint acesta se poate schimba la cca 6 g/t Au şi 81g/t Ag. Proiectul de bază

pentru procesul CIL a fost făcut pe baza testării CIL într-o instalaţie pilot. Încărcarea cu carbon

din proiect a fost de 7000 g/t Au+Ag pe baza testelor finale de absorbţie a cărbunelui la care s-au

obţinut 8000 g/t Au+Ag. Această încărcare este normală pentru un raport argint/aur moderat de

ridicat în leşie dar este mai degrabă mică pentru o alimentare cu conţinut mare. Din cauza

aceasta şi a conţinutului de argint relativ mare, viteza de mişcare a cărbunelui este mare şi

circuitul de eluţie este relativ mare pentru producţia de aur.

Reacţia chimică ce are loc în procesul de cianuraţie este următoarea:

4 Au + 8(NaCN) +O2 + 2 H2O = 4 NaAu (CN)2 + 4 NaOH

CIL cuprinde o serie de şase tancuri din oţel carbon, cu agitare, montate în serie. Fiecare

tanc are un volum util de 830 m3, un diametru de 10,1 m, o înălţime totală de 11,1 m, 4

deflectoare şi un timp de retenţie de 5 ore. Timpul total de retenţie în CIL este prin urmare 30

ore. Fiecare tanc este echipat cu un agitator dublu de 55 kW, cu ambele agitatoare căptuşite cu

cauciuc. Oxigenul este adăugat la baza agitatoarelor prin duze de presiune joasă.

Fiecare tanc este echipat cu un ciur interstadial de tip MPS (P) cu deschiderea ochiurilor

de 0,8 mm din lamele de oţel inox. Prin ciururile interstadiale tulbureala este evacuată din fiecare

tanc în jgheaburi prevăzute cu şubere care permit scurtcircuitarea oricărui tanc pentru întreţinere.

Tancurile CIL sunt aranjate cu toate părţile superioare şi inferioare la aceeaşi cotă, iar gradienţii

hidraulici vor fi asiguraţi prin acţiunea de pompare din ciururile interstadiale care sunt prevăzute

cu pompe. Ciururile interstadiale prevăzute cu pompe au fost selectate după o evaluare a costului

suplimentar de construcţii implicate comparativ cu soluţia fără astfel de ciururi cu pompare. Sunt

folosite două palane pe mono-şină deasupra tancurilor pentru a îndepărta ciururile interstadiale

pentru curăţire şi pompele de cărbune pentru întreţinere. Îndepărtarea agitatoarelor se va face cu


Ediţia I 2010


o macara mobilă.

Cărbunele se mişcă între stadii cu ajutorul pompelor de cărbune verticale cu rotorul

încastrat. Acestea sunt dimensionate pentru a pompa până la 22 t de cărbune pe zi folosind toate

pompele în funcţionare simultană. Această deplasare va fi necesară pe durata perioadelor cu

conţinuturi mari de argint, perioade în care vor fi făcute două eluţii pe zi, 6 zile pe săptămână.

Atunci mişcarea cărbunelui va avea loc 20 ore/zi, 6 zile/săptămână.

În perioadele cu conţinuturi medii, va fi necesară numai 1 eluţie pe zi şi mişcarea

cărbunelui poate fi făcută într-o perioadă mai scurtă de timp sau poate fi pompat intermitent, mai

degrabă decât să funcţioneze toate pompele simultan, permiţând oarecum cărbunelui să se

încarce mai mult. Pompă de cărbune din tancul 1, sau dacă tancul 1 este scurtcircuitat, pompa din

tancul 2 refulează la ciurul vibrant pentru cărbune încărcat cu ochiuri de 0,5mm. Trecerea

ciurului se întoarce la primul tanc CIL, iar refuzul este colectat într-un rezervor de cărbune

încărcat. Acest rezervor este un rezervor căptuşit cu cauciuc, conic şi deschis la partea superioară

care poate înmagazina 11 tone de cărbune. Din acest rezervor cărbunele este pompat în şarje de

11 tone la coloana de spălare acidă cu pompa de transfer a cărbunelui. Acest rezervor este

necesar pentru colectarea cărbunelui deoarece la 2 eluţii pe zi va fi un timp insuficient să se

descarce cărbunele încărcat direct în coloana de spălare acidă. Vărul poate fi adăugat la tancul

CIL din amonte pentru a ajusta pH-ul la 10,5 dacă este cazul, deşi majoritatea varului va fi

adăugat în tancul de neutralizare în zona de răcire a tulburelii. Soluţia de cianură de sodiu se va

adăuga la oricare tanc CIL după cum este necesar. Debitul de cianură este măsurat şi monitorizat

pe DCS-ul uzinei. În cadrul procesului CIL este prevăzut un analizor în flux continuu care

măsoară pH-ul şi concentraţia de cianură liberă în tancul 2 şi 6. Datele din acest analizor sunt

monitorizate de DCS-ul uzinei şi utilizate la optimizarea dozajului cianurii.

Reziduul de la ultimul tanc curge pe un ciur vibrant de control al cărbunelui cu

deschidere a ochiurilor de 0,6mm pentru a recupera orice scăpări de cărbune grosier. Trecerea

ciurului de control curge la bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL.

Soluţia recircuitată de la circuitele de eluţie şi electroextracţie şi diferitele scurgeri sunt

pompate la începutul CIL. Deoarece debitul de soluţie de la eluţie este mare comparativ cu

debitul de alimentare proaspătă de la CIL, debitele maxime ale acestor curgeri sunt comparabile

cu debitul mediu prin CIL. Prin urmare pentru a evita şocurile şi nevoia unor ciururi interstadiale

mai mari, soluţiile recircuitate sunt colectate în rezervorul de recircuitare a soluţiei CIL din care


Ediţia I 2010


acestea sunt pompate cu un debit constant în tancul primar CIL. Un comutator de nivel scăzut în

acest rezervor opreşte pompa. Turația pompei este fixată manual de către operatorul DCS în

funcţie de nivelul din rezervor.

Aerul pentru CIL şi pentru neutralizarea cianurii este furnizat de compresoarele CIL.

Sunt prevăzute 3 compresoare cu şurub din care 2 sunt normal în funcţiune şi 1 va fi de rezervă.

Este prevăzută o pompă de rezervă pentru cărbune şi un ciur de rezervă interstadial. Este

prevăzută o pompă submersibilă pentru drenarea tancului de leşiere pentru a evacua cât de mult

este posibil din conţinutul tancului într-un tanc în funcţiune când se goleşte un tanc pentru

întreţinere.

Principalele controale în CIL sunt:

- Aparatul de probat alimentarea CIL acţionat la intervale de timp

- Adaosul de var controlat prin pH

- Adiţia şi măsurarea debitului de cianură controlate prin punctul de reglare

manuală, dar cu potenţial de a fi controlate de la analizorul de cianură

- Măsurarea cianurii şi pH-ului în tancurile 2 şi 6

- Alarme de nivel în fiecare tanc CIL

- Debitul de aer la fiecare tanc măsurat şi controlat prin punctele de reglare

manuală

- Debitul soluţiei recircuitate controlat prin pompa cu viteză variabilă de

recircuitare a soluţiei la CIL cu un punct de reglare manuală

- Nivelul de cărbune monitorizat în rezervorul de cărbune încărcat.

b. Îngroşarea şi pomparea sterilului CIL

Îngroşătorul sterilului CIL este prevăzut în flux pentru a recupera cianura în vederea

reutilizării la CIL prin recircuitarea suprascurgerii îngroşătorului şi de a reduce de asemenea

consumul de reactivi pentru neutralizarea cianurii. Trecerea ciurului de control al cărbunelui de

la CIL curge în bazinul de alimentare a îngroşătorului de steril CIL împreună cu scurgerile şi

ocazional cu nămolul Detox 2. Sterilul este îngroşat într-un îngroşător cu diametrul de 17m de

mare productivitate cu adăugarea de Magnafloc 1011 la un consum de 36 g/t de concentrat.

Floculantul este pregătit într-o instalaţie specială de pregătire a floculantului amplasată lângă

îngroşător. Floculantul este livrat în saci de 25 kg la pâlnia de alimentare a instalaţiei de

preparare floculant şi apoi este dozat automat la un rezervor de amestec cu apă brută pentru a da


Ediţia I 2010


o soluţie 0,5%. Soluţia de floculant este depozitată într-un rezervor de stocare. Floculantul este

dozat prin conducte la îngroşător cu pompa de alimentare şi diluarea în flux cu apă de la

suprascurgerea de la îngroşător pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de 0,05% floculant.

Această instalaţie de dizolvare a floculantului alimentează şi îngroşătorul Albion.

Suprascurgerea de la îngroşător este pompată cu pompa de suprascurgere în primul rând

la CIL ca apă de diluţie a alimentării CIL, dar este de asemenea folosită pentru stropirea ciurului

de control al cărbunelui CIL şi pentru diluarea floculantului. Dacă este nevoie de apă de

completare pentru suprascurgerea îngroşătorului aceasta este furnizată ca apă recircuitată de la

iazul de decantare CIL. Totuşi, bilanţul de apă arată că va fi un surplus de apă în suprascurgere şi

acest surplus va fi pompat la INCO Detox 1 pentru neutralizarea cianurii.

Îngroşatul de la îngroşător este pompat la 60% solid la INCO Detox 1 pentru

neutralizarea cianurii. Densitatea pulpei din îngroşatul îngroşătorului nu este critică deoarece

aceasta este diluată în alimentarea INCO Detox 1.

Turația pompei pentru îngroşatul de la îngroşător este controlată de densitatea pulpei

îngroşate măsurată de un instrument de densitate. Grosimea patului din îngroşător, nivelul

patului şi torsiunea sunt monitorizate cu senzorii furnizaţi de furnizorul îngroşătorului. Nivelul

patului poate fi folosit pentru a controla debitul de floculant prin DCS-ul uzinei folosind pompa

cu viteză variabilă de alimentare cu floculant.

Sistemul de preparare a floculantului este controlat cu sistemul de control al furnizorului

şi monitorizat în DCS-ul uzinei.

Pompa pentru suprascurgerea îngroşătorului are viteză fixă. Nivelul în rezervorul pentru

suprascurgerea îngroşătorului este controlat mai jos de un nivel maxim prin deschiderea vanei de

control de pe conducta spre Inco Detox 1 şi peste un nivel minim prin controlarea unei vane de

pe conducta de completare cu apă recircuitată la iazul CIL.

Toate utilajele din procesul CIL sunt amplasate în cuve betonate pentru evitarea

scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile amplasate în

fiecare incintă şi repompate în punctele din flux aşa cum este arătat pe planşele corespunzătoare.

c. Spălarea acidă, eluţia şi regenerarea cărbunelui acid

Secţia de eluţie este proiectată să proceseze două şarje de cărbune încărcat pe zi la 11 t

cărbune per şarjă. Proiectul se bazează pe o funcţionare de 24 h/zi, 6 zile/săptămână. Cu

producţia folosită pentru proiectare, în perioadele cu conţinut mare de argint, vor fi tratate cca


Ediţia I 2010


624 de şarje pe an cu până la 2 şarje/zi. În medie, pe durata de viaţă a exploatării, vor fi tratate

411 şarje/an necesitând o medie de 1,3 şarje/zi, astfel că pe durata conţinutului scăzut de argint

va fi tratată numai 1 şarjă/zi.

Din cauza conţinutului mare de argint şi a nevoii de a manipula multiple şarje/zi, a fost

selectat un circuit divizat de eluţie AARL. Cu acest circuit, ultima porţiune din eluatul de la

coloana de eluţie este recircuitată la tancul de soluţie pentru preumectare. Acest lucru reduce

volumul de soluţie încărcată care trebuie tratată prin electroextracţie, creşte conţinutul acesteia şi

reduce consumul de căldură. Din cauza numărului mare de şarje, pentru a încerca să se reducă

consumul de apă potabilă, există posibilitatea de a folosi parte din electrolitul epuizat pentru

ciclul de stripare în circuitul de eluţie. Pentru acest scop, electrolitul epuizat este stocat în tancul

de electrolit epuizat. Va fi întotdeauna folosită apă potabilă pentru ultima parte a ciclului de

stripare pentru a spăla cărbunele şi a răci coloana. Totuşi proiectul permite folosirea de apă

potabilă în loc de soluţie epuizată pe tot ciclul de eluţie dacă se preferă aşa.

Ciclul global de spălare acidă şi eluţie inclusiv transferul cărbunelui înăuntru şi înafară,

durează până la 12 ore. În rezumat secvenţa este:

- Pomparea până la 11 t de cărbune încărcat din rezervorul de cărbune încărcat

într-o coloană goală de spălare acidă

- Spălarea acidă a cărbunelui cu acid clorhidric diluat la temperatura mediului şi la

presiune atmosferică.

- Spălarea acidului epuizat

- Transferul cărbunelui spălat acid şi limpezit la coloana de eluţie

- Preumectarea cărbunelui la 1300C cu o soluţie de preumectare de cianură şi sodă

caustică urmată de striparea la 1300C cu electrolit epuizat şi apă tratată

- Stocarea soluţiei încărcate de la etapa de eluţie în unul din cele două rezervoare

de soluţie încărcată în vederea electroextracţiei

- Regenerarea cărbunelui eluat în cuptorul pentru cărbune la 7500 C

- Recircuitarea cărbunelui eluat şi regenerat la tancul 6 CIL împreună cu

cărbunele proaspăt necesar

- Electroextracţia şarjei de electrolit, recircuitarea electrolitului epuizat în

rezervorul de electrolit uzat pentru reutilizare sau la rezervorul tampon de recircuitare a

soluţiei CIL, după cum este necesar


Ediţia I 2010


Operaţiile de spălare acidă, eluţie şi transfer al cărbunelui sunt programate în secvenţe

automate de DCS-ul uzinei. Este de asemenea posibilă operarea semiautomată şi manuală prin

DCS.

Spălarea acidă

Spălările acide sunt realizate în şarje de 11 t de cărbune/şarjă. Spălarea acidă poate fi

făcută pe o şarjă în timp ce şarja spălată anterior este la eluţie. Coloana de spălare acidă este

recipient cu fundul conic din oţel carbon căptuşit cu cauciuc cu inserţii de sită de plastic pentru a

reţine cărbunele. Spălarea acidă se face la temperatura ambientală folosind o soluţie 3% de acid

clorhidric (HCl). Cărbunele spălat este transferat din coloana de spălare acidă la coloana de

eluţie cu pompa de cărbune. HCl este furnizat uzinei ca acid cu concentraţia de 32%, livrat de o

cisternă. Volumele selectate de acid concentrat sunt pompate în rezervorul de circulaţie acidă ca

parte a unei operaţii programate în timp. Ciclul automat de spălare acidă, inclusiv transferul

cărbunelui din coloană, durează cca 5,5 ore şi funcţionează după cum urmează :

- Cărbunele încărcat este pompat în coloana de spălare acidă folosind apă de

transfer. Apa antrenată cu cărbunele se scurge pe la baza coloanei în rezervorul de apă de

transport. Durata nominală este de 0,9 ore.

- În acelaşi timp este pregătită o şarjă care cuprinde 1 volum de pat (BV) de 3%

HCl prin pomparea unui volum fixat de acid concentrat într-o şarjă de apă brută în

rezervorul de circulaţie acidă. Cantităţile de apă şi acid sunt controlate de DCS prin

măsurarea nivelului în rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de apă adăugată este

controlat de creşterea nivelului în rezervorul de circulaţie acidă. Volumul de acid

concentrat adăugat este controlat prin timpul de pompare a pompei de transfer a acidului

concentrat şi de un factor de calibrare a pompei. Această etapă de completare durează cca

0,6 ore.

- Pompa pentru circulaţie acidă este pornită şi refulează acid diluat la un debit

regulat de 2 BV/oră timp de 1,5 ore prin coloană şi înapoi în rezervorul de circulaţie până

când spălarea acidă este terminată.

- Pompa de circulaţie acidă este oprită şi cărbunele este spălat printr-un debit

regulat de apă brută livrată la baza coloanei de spălare acidă. Parte din acidul epuizat

poate fi reîntors în rezervorul de circulaţie acidă dacă se constată că acidul epuizat poate

fi refolosit. Spălăturile rămase sunt direcţionate la rezervorul de neutralizare a acidului.


Ediţia I 2010


Curgerea apei brute continuă în timpul programat până când cărbunele a fost complet

limpezit de orice acid rezidual. (curgere 2BV/oră pe o durată de cca 2 ore)

- Cărbunele este pompat din coloana de spălare acidă cu apa de transport ca diluţie

în coloana de eluţie într-un timp programat până când coloana de spălare acidă este goală

(durata nominală 0,9 ore).

- Coloanele de spălare acidă şi de eluţie sunt lăsate să se dreneze înapoi în

rezervorul de apă de transport (durata nominală 0,5 ore).

Echipamentul de spălare acidă este amplasat într-o zonă îndiguită rezistentă la acid,

deservită de o pompă specială pentru scurgeri. Este prevăzut un duş de siguranţă. Rezervorul de

HCl concentrat este amplasat în exterior şi este ventilat printr-un scruber de coloană. Rezervorul

de circulaţie acidă este ventilat în exteriorul clădirii cu ventilatorul spălării acide.

Acidul epuizat nu este direcţionat la sterilul CIL deoarece instalaţia Inco Detox 1 este

proiectată să îndepărteze cianura numai până la <10mg/l şi există riscul de emanare de HCN

dacă s-ar adăuga acid. În schimb, acidul epuizat este neutralizat cu văr din conductă inelară de

văr din instalaţie cu controlul pH-ului. Pompă de evacuare a acidului refulează acidul neutralizat

la îngroşătorul sterilului de flotaţie pentru deversare eventuală în iazul de decantare al flotaţiei.

Mai mult, această procedură previne depăşirea limitei de emisie în cursurile de apă de 500 ppm

Cl- pentru apa recircuitată de la iazul CIL care s-ar aplica dacă ar fi utilizată Detox 2.

Spălarea acidă este controlată periodic de DCS-ul uzinei.

Circuitul de eluţie

Este prevăzut un circuit de eluţie AARL divizat. Acesta este proiectat să elueze o şarjă

de 11 t de cărbune la 1300C, deşi este de aşteptat să fie suficient 110 – 1200C. Durata ciclului de

eluţie, inclusiv transferul cărbunelui din coloană va fi de cca 6,5 ore.

Coloana de eluţie este un vas de presiune din oţel inox de 316 l cu inserţii de sită din inox

pentru a reţine cărbunele. Conducta la eluţie este din inox. Coloana de eluţie, conducta fierbinte,

tancul de preumectare, tancul de soluţie epuizată şi rezervoarele de soluţie încărcată sunt izolate

şi blindate cu inox pentru a reduce pierderea de căldură şi a proteja personalul.

Eluantul este încălzit indirect de un încălzitor alimentat cu LPG (240 t/an) care încălzeşte

fie fluidul termic fie apă sub presiune recircuitată printr-o placă a schimbătorului de căldură. Este

folosit un încălzitor cu combustibil în loc de unul electric pentru a evita adăugarea unei puteri

instalate sesizabile în sistemul electric. O placă de recuperare a schimbătorului de căldură răceşte


Ediţia I 2010


soluţia încărcată care părăseşte coloana de eluţie încălzind soluţiile care intră.

Sunt prevăzute filtre cu sită dublă ca şi capcane pentru cărbune după coloana de eluţie.

Soluţia de preumectare cuprinde soluţia încărcată cu conţinut redus de la capătul ciclului

anterior, pregătită la 2,0% NaOH şi 3,0% NaCN. Soluţia de stripare pentru prima parte a ciclului

de stripare poate cuprinde electrolitul epuizat de la rezervorul cu electrolit epuizat. Pentru partea

finală a circuitului de stripare este folosită apă de eluţie pentru răcirea cărbunelui. Această apă

cuprinde apă potabilă cu conţinut scăzut de clor, deşi există prevederea de a folosi apă brută ca

apă de completare dacă nu va fi suficientă apă potabilă.

Apa brută nu trebuie folosită pentru eluţie în mod regulat deoarece conţinutul de clor din

râul Mureş este prea mare şi ar conduce la corodarea echipamentului din oţel inox.

Zona de eluţie este într-o cuvă prevăzută cu un jomp pentru pompă. Este prevăzut un duş

de siguranţă.

Ciclul de eluţie este complet automatizat cu operarea valvelor, pornire/oprire şi control al

încălzitorului eluantului, a pompei de eluţie, a distribuţiei apei de eluţie, pompele de apă pentru

eluant şi apă de transport fiind programate în timp de DCS-ul uzinei.

Mai jos este dat un sumar al etapelor de operare executate pe durata ciclului de eluţie :

Prepararea soluţiei de preumectare

Este pregătit 1,3 BV de soluţie din soluţia încărcată cu conţinut scăzut de la capătul

ciclului anterior. La aceasta este adăugată soluţie de NaOH cu pompa de dozare a sodei caustice

şi cianură cu pompa de dozare a cianurii pentru a obţine o soluţie cu concentraţia de 2% NaOH şi

până la 3% NaCN. Cantitatea de cianură necesară de fapt va fi stabilită în uzină. În practică

adesea este nevoie de o concentraţie mică. Pregătirea soluţiei este parte a secvenţei controlate de

DCS. Umplerea rezervorului cu apă, dacă nu a fost reţinută soluţie încărcată cu conţinut redus

din ciclurile anterioare, durează 1 oră.

Umplerea coloanei, încălzirea şi umectarea (durata nominală de 1 oră)

Soluţia de preumectare este pompată în coloana de eluţie cu ajutorul unei pompe din

rezervorul de preumectare prin schimbătoarele de căldură cu încălzitorul de eluţie pornit. Pe

durata acestei operaţii valvele automate sunt setate să recircuiteze soluţia care iese din

schimbătorul de căldură înapoi la rezervorul de preumectare, realizând astfel un circuit închis.

Circulaţia este continuată un timp programat, 1 oră la 2 BV/oră. Pe durata încălzirii, valva de

reglare a presiunii de pe latura de ieşire a circuitului controlează presiunea în coloană pentru a


Ediţia I 2010


preveni stropirea.

Striparea (durata nominală 2 – 2,6 ore)

Odată ce temperatura soluţiei de umectare care rezultă de la schimbătorul de căldură este

suficient de înaltă (de obicei 110 – 1200C), începe striparea cărbunelui folosind soluţia epuizată

din rezervorul de soluţie epuizată folosind aceeaşi pompă de eluţie şi încălzitorul de soluţie care

controlează temperatura eluţiei. Valvele schimbă traseul soluţiei încărcate la rezervorul selectat

de soluţie încărcată. Sunt prevăzute două rezervoare de soluţie încărcată pentru a permite două

electroextracţii pe zi lăsând un rezervor să primească eluantul în timp ce celălalt alimentează

celulele de electroextracţie.

Striparea este realizată prin pomparea până la 5BV de soluţie epuizată la 2 BV/oră prin

sistem în rezervorul de soluţie încărcată. A fost prevăzută flexibilitate în volumul total al soluţiei

de stripare folosită pentru a permite schimbări în cinetica eluţiei datorate variaţiilor în raportul

Au : Ag. La terminarea stripării încălzitorul de eluţie este decuplat.

Această treaptă de stripare poate fi realizată cu apă de eluţie în loc de soluţie epuizată

dacă este nevoie. Dar nu se aşteaptă să fie suficientă apă potabilă din surse municipale pentru a

înlocui complet utilizarea de soluţie epuizată, chiar pentru 1 eluţie/zi.

Răcirea coloanei (durata nominală 1 oră)

Încălzitorul de eluţie este decuplat şi este folosită pompa de eluţie pentru a pompa apă de

eluţie tratată (apă potabilă rece) prin coloană şi urmând circuitul până la rezervorul de soluţie

încărcată. În baza unui timp presetat valvele schimbă direcţionarea soluţiei încărcate spre

rezervorul de preumectare.

Prin coloana de eluţie este pompat un volum total de cca 2 BV de apă de eluţie la o viteză

de 2 BV/h. După un timp care asigură folosirea suficientă a eluţiei şi cu condiţia ca temperatura

în soluţia încărcată să coboare sub 950C înainte că vâna de reglare să fie închisă, pompa de eluţie

este decuplată şi coloana de eluţie este ventilată.

Transferul cărbunelui eluat (durata nominală 0,9 ore)

Coloana de eluţie este presurizată cu apa de transport şi cărbunele este transferat sub

presiune la ciurul de desecare a cărbunelui eluat la începutul circuitului de regenerare a

cărbunelui. Trecerea ciurului ajunge gravitaţional în rezervorul cu apa de transport. Cărbunele

eluat şi desecat este descărcat de un ciur în rezervorul de cărbune eluat.

Drenarea coloanei de eluţie (durata nominală 1 oră)


Ediţia I 2010


După ce a trecut un timp suficient astfel încât coloana de eluţie să fie golită de cărbune,

pompa de apă de transport este oprită şi coloana drenată. Apa de transport drenată din coloana de

eluţie ajunge la jompul pompei de eluţie şi este refulată la rezervorul tampon al recircuitării

soluţiei CIL pentru pompare la începutul circuitului.

Eluţia este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Coloana de eluţie este protejată la

presiunile ridicate atât de supapa de presiune cât şi de membrană de explozie. Încălzitorul de

eluţie va fi controlat de PLC-ul furnizorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legarea în serie

pentru a monitoriza alarmele de avarie şi a permite încălzitorului să fie cuplat şi decuplat ca parte

a secvenţei de eluţie.

Regenerarea cărbunelui

Cărbunele transferat de la coloana de eluţie este desecat pe un ciur vibrant cu ochiurile de

0,6mm înainte de a fi descărcat în bazinul de cărbune eluat.

Bazinul de cărbune eluat conţine 17 t (1,5 BV) de cărbune, asigurând o capacitate tampon

în circuitele de eluţie şi regenerare.

Cărbunele este recuperat din bazinul de cărbune eluat la un debit de 1000 kg/h de un

alimentator elicoidal cu viteză variabilă. Cărbunele se descarcă de pe alimentator într-un cuptor

orizontal de regenerare a cărbunelui încălzit electric la 1100kW cu funcţionare continuă.

Cuptorul este prevăzut cu un motor de urgentă DC acţionat cu o baterie.

Cuptorul conţine o secţiune de preîncălzire a cărbunelui şi zone de încălzire care

operează la 7500C. Temperatura din cuptor este controlată de PLC-ul furnizorului şi monitorizată

de DCS-ul uzinei. Gazele evacuate din cuptor ajung la un scruber pentru îndepărtarea prafului.

Cărbunele regenerat este descărcat la < 4500C din cuptor direct într-un tanc de stingere

umplut cu apă care este capabil să primească 2 t de cărbune. Cărbunele proaspăt va fi adăugat de

asemenea ocazional în tancul de stingere la un debit de cca 100 kg/zi.

Cărbunele va fi pompat din tancul de stingere pe un ciur cu deschiderea de 1mm în şarje

intermitente controlate de secvenţa de timp. Trecerea ciurului care conţine cărbune fin cu

conţinut scăzut va fi evacuată cu o pompă de transfer a şlamurilor de cărbune la rezervorul Inco

Detox pentru evacuare la iazul CIL. Cărbunele granulat şi regenerat care se descarcă de pe

refuzul ciurului trece într-un tanc de cărbune regenerat cu capacitatea de 11 t. Cărbunele va fi

pompat intermitent din acest tanc la coada circuitului CIL de pompă de transfer a cărbunelui

regenerat ca parte a secvenţei globale de mişcare a cărbunelui.


Ediţia I 2010


Cuptorul poate fi ocolit prin direcţionarea cărbunelui eluat care iese din coloana de

absorbţie direct pe ciurul de clasare a cărbunelui.

Rezervorul cu apa de transport este alimentat pentru completare de apă de eluţie tratată

printr-o vană plutitoare. Ocazional, cărbunele fin acumulat poate fi drenat din rezervor şi

deoarece aceste şlamuri pot conţine cărbune încărcat este colectat într-un sac de recuperare a

cărbunelui, dacă se doreşte.

Regenerarea este controlată secvenţial de DCS-ul uzinei. Cuptorul de regenerare va fi

controlat de PLC-ul vânzătorului cu conectare la DCS-ul uzinei prin legătură în serie pentru a

monitoriza temperaturile şi starea de funcţionare.

Extragerea electrolitică şi topirea

Soluţia încărcată produsă în procesul de eluţie este colectată în unul din cele două

rezervoare de soluţie încărcată pentru electroextracţie. De obicei vor fi 5,5-6 BV de soluţie

încărcată per şarjă, dar rezervoarele de soluţie încărcată asigură până la 8 BV de soluţie per şarjă.

Ciclul de electroextracţie este de aşteptat să dureze între 8 şi 10 ore per şarjă. Cele două

rezervoare de soluţie încărcată sunt prevăzute în aşa fel ca electroextracţia să poată funcţiona cu

un rezervor în timp ce circuitul de eluţie umple al doilea rezervor.

Circuitul este proiectat spre a fi capabil să opereze fie cu recircuitarea electrolitului prin

celule înapoi la rezervoarele de soluţie încărcată, fie cu o singură trecere.

Electroextracţia metalelor preţioase se face în patru celule de electroextracţie de 340 l de

tip « cu sedimentare » aranjate în două rânduri paralele de 2 celule în serie amplasate în camera

de aur. Celulele sunt din inox cu căptuşeli din polipropilenă şi sunt echipate fiecare cu 33 catozi

din ţesătură de inox. Hotele celulelor sunt conectate la un ventilator pentru evacuare în exteriorul

clădirii. Fiecare celulă este alimentată de un redresor dedicat.

La completarea ciclului de eluţie va fi un total de 5,5 – 8 BV de soluţie la 90 – 950C în

rezervorul de soluţie încărcată. Soluţia încărcată este pompată prin aparatul de probare în

circuitul de electroextracţie. Debitul de soluţie este monitorizat, iar valvele setate în aşa fel încât

soluţia să fie divizată uniform între cele două baterii de celule.

La părăsirea celulelor de electroextracţie, electrolitul epuizat curge gravitaţional la pompa

de transfer de unde va fi pompat prin aparatul de probare a electrolitului epuizat la rezervorul de

soluţie încărcată. Electroextracţia va continua prin recircuitare până când conţinutul electrolitului

epuizat are o astfel de valoare încât încă o trecere asigură gradul de epuizare dorit. Electrolitul


Ediţia I 2010


epuizat este apoi direcţionat la rezervorul de soluţie epuizată până când se umple şi apoi la tancul

de recircuitare al soluţiilor de la începutul circuitului CIL. Dacă este folosită funcţionarea cu o

singură trecere, electrolitul epuizat prima dată umple rezervorul de electrolit epuizat şi apoi ceea

ce rămâne este pompat la rezervorul de returnare a soluţiilor de la începutul instalaţiei CIL.

Aurul şi argintul electroextras formează un sediment care se desprinde uşor de pe catozi

şi un nămol la fundul celulelor de electroextracţie. Celulele vor fi curăţate manual de două ori pe

săptămână.

Curăţirea celulelor presupune pentru început îndepărtarea soluţiei de electrolit înainte de

îndepărtarea nămolului cu metale preţioase. Majoritatea electrolitului este îndepărtat din celulă

printr-o vană de golire în filtrul de nămol cu metale preţioase şi pompat prin intermediul unei

pompe în rezervorul de nămol de la electroextracţie. Acest fapt permite accesarea catozilor

pentru spălare. Nămolul de metale preţioase este apoi spălat de pe catozi” în situ” cu un jet de

apă sub presiune şi este pompat la filtrul de metale preţioase.

Turta care rezultă de la filtrul de metale preţioase este uscată şi apoi topită într-un cuptor

de inducţie cu fondanţi şi cu o cantitate de zgură sfărâmată de la topirea anterioară. Dore-ul este

turnat în lingouri de 1000 oz folosind forme de turnare în cascadă. Lingourile sunt curăţate,

probate, cântărite şi apoi depozitate în tezaur. Zgura de la topire este sfărâmată manual şi o parte

este returnată la moară SAG. Fiind folosiţi catozii de inox va fi puţin oxid de fier în topitură şi

cantitatea de zgură va fi mică.

Este prevăzut un filtru cu saci pentru a curăţa cuptorul de topire şi zona de turnare de

gazul rezultat.

Secţia de electroextracţie şi topire este situată în interiorul camerei de aur care este o zonă

de securitate cu acces controlat şi monitorizare CCTV. Sunt prevăzute două palane pentru a

manipula anozii şi catozii celulelor de electroextracţie. Pardoseala camerei de aur de sub celule şi

filtrul pentru aur este înclinată spre un jomp de scurgeri unde este prevăzută o pompă. Orice

scurgere şi apa de la spălarea pardoselii sunt pompate la primul tanc CIL sau la rezervorul de

nămol.

d. Detoxifierea sterilului de cianuraţie (Detox 1)

Tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la îngroşătorul CIL este pompată la Staţia de

epurare DETOX 1, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul de decantare CIL.


Ediţia I 2010


Staţia de epurare Detox 1 este compusă din:

- instalaţie de neutralizare INCO care îndepărtează cianura din tulbureală sterilă

CIL prin oxidare cu aer şi SO2 (furnizat de metabisulfitul de sodiu) folosind cupru drept

catalizator. Tulburela sterilă neutralizată fiind apoi dirijată la iazul de decantare prin

intermediul staţiei de pompare steril CIL;

- instalaţie de dizolvare a metabisulfitului de sodiu, dozat sub formă de soluţie.

Staţia de epurare Detox 1 a fost proiectată să reducă nivelul CNWAD sub 10 mg/l, testele

efectuate în Laboratoarele SKG Lakefild, au condus la reducerea concentraţiei CNWAD sub 5

mg/l (3,9 mg CNWAD/l).

3. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

Pentru amenajarea iazului se va executa un baraj de iniţiere (starter) din arocamente,

după care se realizează o etapă de supraînălţare a barajului cu diguri de anrocamente în trepte

succesive cu extindere spre aval şi o etapă de supraînălţare cu diguri de anrocamente în trepte

succesive în axul vertical cu extindere spre aval. Aceste etape de supraînălţare a digului se

realizează pe măsură ce nivelul iazului creşte ca urmare a depunerii sterilului de procesare, astfel

permanent să fie asigurată o înălţime de gardă de minim 1,5 m. În figura următoare se prezintă

grafic curba dependenţei volumului de steril acumulat în iaz (V) şi respectiv a suprafeţei iazului

(S) funcţie de cota sterilului acumulat.


Ediţia I 2010


Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile de flotaţie

sunt stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz. În aval de bazinul de colectare

ape exfiltrate se va realiza un baraj pentru intercepţia apelor de exfiltraţie având aceeaşi

configuraţie ca şi barajul de închidere amonte iaz sterile de flotaţie. Se estimează că exfiltraţiile

din iaz prin filtrele dinspre paramentul amonte să reprezinte 100 mc/zi.

Hidrotransportul sterilelor de la uzina de procesare la iazurile de decantare se va

realizeaza prin conducte metalice supraterane, montate pe suporţi. Punctele de deversare a

tulburelilor sterile vor fi amplasate pe toată lungimea coronamentelor celor două baraje începând

de la cota coronamentului barajelor de iniţiere.

Staţia de pompare tulbureală la iazul sterile de flotaţie va fi amplasată pe platforma

incintei uzinei de la cota + 538 m, între îngroşătorul de sterile de flotaţie şi staţia de epurare a

apelor recircuitate de la iazul sterile de flotaţie. Staţia va fi destinată pompării sterilelor de

flotaţie la iaz.

Pentru traseul de transport al hidroamestecului, ce va fi compus din conducte de oţel cu

diametrele nominale de 200 şi 250 mm, pierderea totală de presiune a fost calculată la 381 mCA.


Ediţia I 2010


Vor fi folosite 5 pompe centrifugale, înseriate, primele două montate în cuva

îngroşătorului de sterile, iar următoarele trei în cuva staţiei propriu-zise.

Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt

- debitul, Q = 353 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 76,2 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 169 kW.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă de

rezervă, formată tot din 5 pompe de acelaşi tip. Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în cele

două cuve au fost prevăzute rigole de colectare şi jompuri dotate cu pompe submersibile; aceste

pompe sunt prevăzute pentru debitul de 100 mc/h şi înălţimi de pompare de 12 mCA.

În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea goli

conţinutul conductei de hidrotransport în cazul întreruperii activităţii. Capacitatea batalului a fost

calculată să poată prelua volumul hidroamestecului aflat pe conductă (cca 107 mc).

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iazuri, sunt preluate de staţia de

pompare amplasate pe barje plutitoare şi vor fi transportate la rezervorul apă recircuitată de la

Staţia de epurare ape limpezite iaz flotaţie din incinta uzinei. De aici o parte va fi preluată în

fluxul tehnologic, surplusul va fi dirijat la staţia de epurare şi apoi evacuată în emisar.

4. Iaz de decantare Albion - CIL

Pentru amenajarea iazului de decantare CIL se va executa un baraj de iniţiere (starter)

Etapa următoare constă în supraînălţarea barajului în axul vertical al starterului cu extindere spre

aval şi în final o etapă de supraînălţare prin executarea de diguri de anrocamente cu retragere

înspre amonte.

Aceste etape de supraînălţare a digului se realizează pe măsură ce nivelul iazului creşte

ca urmare a depunerii sterilului de procesare, astfel permanent să fie asigurată o înălţime de

gardă de minim 1,5 m.

În figura următoare se prezintă grafic curba dependenţei volumului de steril acumulat în

iaz (V) şi respectiv a suprafeţei iazului (S) funcţie de cota sterilului acumulat.


Ediţia I 2010


Exfiltraţiile şi precipitaţiile colectate de pe paramentul aval al barajului sterile CIL sunt

stocate în bazinul de colectare de unde sunt repompate în iaz.

Detalii privind construcţia barajului principal şi sistemul de management al apelor pentru

iazul de decantare a sterilelor CIL au fost prezentate în punctul 2.3.

Staţia de pompare tulbureală la iazul CIL va fi amplasată pe platforma incintei uzinei de

la cota + 538 m, lângă îngroşătorul de sterile CIL şi staţia de epurare DETOX 1. Este destinată

pompării sterilelor CIL la iaz.


Ediţia I 2010


Traseul de transport al hidroamestecului, va fi compus din conducte de oţel cu diametrele

nominale de 150 şi 200 mm. Pierderea totală de presiune a fost calculată la 437 mCA.

Ca şi în cazul sterilelor de flotaţie vor fi folosite tot 5 pompe centrifugale, înseriate, toate

montate în cuva staţiei propriu-zise.

Pentru cazul defectării uneia sau a mai multe pompe a fost prevăzută o linie paralelă de

rezervă, format tot din 5 pompe de acelaşi tip.

Specificaţiile tehnice necesare ale pompelor sunt

- debitul, Q = 161 mc/h;

- înălţimea de pompare, H = 87,5 mCA;

- puterea absorbită, Pu = 106 kW.

Pentru colectarea eventualelor scurgeri, în cuva staţiei a fost prevăzută o rigolă de

colectare cu jomp. Golirea jompului se va face cu o pompă submersibilă având următoarele

caracteristici: debitul de 100 mc/h şi înălţimea de pompare de 12 mCA.

În apropierea staţiei de pompare a fost prevăzut un batal de avarie în care se va putea goli

conducta de hidrotransport pentru cazul întreruperii activităţii. Capacitatea batalului este

calculată să asigure preluarea volumul hidroamestecului aflat pe conductă (cca. 100 mc).

Apele limpezite, după sedimentarea fracţiei solide în iazuri, vor fi preluate de staţiile de

pompare amplasate pe barje plutitoare şi vor fi dirijate prin conducte la rezervorul apă

recircuitată DETOX 2; de aici va fi reintrodusă în fluxul tehnologic; în cazul unor debite mari

(datorate unor cantităţi mari de precipitaţii), la depăşirea cantităţii necesare în flux această apă se

epurează în staţia DETOX 2 şi se evacuează în emisar

2.6. Descrierea echipamentului instalat în obiectiv pentru limitarea consecinţelor

accidentelor majore. Dotarea cu mijloace de intervenţie .

Pentru evitarea producerii unor evenimente susceptibile să declanşeze un accident major,

fiecare salariat poate îndeplini atribuţiunile de serviciu, numai după ce a fost instruit şi şi-a

însuşit temeinic următoarele:

- regulamentul intern al societăţii;

- instrucţiunile de lucru specifice locului de muncă;


Ediţia I 2010


- instrucţiunile de protecţia muncii, de apărare împotriva incendiilor şi protecţie

civilă, specifice locului de muncă;

- cunoaşterea caracteristicilor substanţelor toxice utilizate la locul de muncă şi a

echipamentelor individuale de protecţie şi de lucru necesare eliminării sau diminuării

efectelor posibile ale acestor substanţe asupra organismului.

- noţiuni de acordare a primului ajutor.

Instalaţiile din cadrul S.C. DEVA GOLD S.A. sunt proiectate şi realizate în scopul

lucrului cu substanţe toxice şi periculoase. Toate utilajele sunt construite din materiale rezistente,

corespunzătoare mediului de lucru .

Instalaţiile sunt dotate cu aparatură de măsură şi control care este întreţinută, inlocuita şi

reparată de către personalul specializat. Această aparatură va fi verificată metrologic periodic de

către laboratoare autorizate.

Rezervoare criogenice de oxigen au fost prevazute cu pereţi dubli între care spaţiul este

vacuumat pentru păstrarea temperaturii. Sunt prevăzute supape de siguranţă setate la presiunea

de lucru, indicator de nivel, manometru de presiune, sistem de urmărire a nivelului de la distanţă

şi flanşă (disc) de rupere.

Rezervorul de GPL, va fi amplasat în aer liber în cuvă de beton, va fi construită din

oţel şi va intra sub incidenţă ISCIR. Va fi dotată cu supape de siguranţă cu arc de setate la

presiunea de 8 bar, indicator de nivel manometric şi de sticlă, termometre manometrice,

robinete de secţionare pe traseele de intrare şi ieşire şi sistem de închidere de siguranţă

hidraulic cu acţionare manuală pe traseele de intrare şi ieşire GPL.

Rezervoarele de motorină vor fi îngropate, construite cu pereţi dubli pentru a evita

poluarea solului în caz de spargere şi prevăzute cu gură de vizitare şi conducte de aerisire.

În toate instalaţiile se respectă programul de mentenanţă pentru utilaje şi aparatura de

măsură şi control.

Orice intervenţie la instalaţiile electrice din dotarea obiectivelor se execută numai de

către personal specializat (electrician).

Pentru asigurarea funcţionării în condiţii de siguranţă a instalaţiilor se efectuează lucrări

de revizie a acestora în baza unor liste de lucrări tehnologice, mecanice, electrice, de

automatizări şi de protecţia muncii şi P.S.I.


Ediţia I 2010


Intervenţiile şi reparaţiile necesare la obiectivele societăţii se efectuează numai în baza

permiselor specifice întocmite conform legislaţiei în vigoare şi în baza cărora se dispun şi se

realizează măsurile necesare prevenirii oricăror evenimente nedorite.

Periodic se verifică etanşeitatea flanşelor şi ventilelor. În cazul constatării neetanşeităţilor

se iau măsuri imediate: transvazarea produsului în alt vas sau remedierea pe loc dacă acest lucru

este posibil.

Se verifică periodic, prin control nedestructiv, grosimea pereţilor rezervoarelor şi

conductelor. Se efectuează la termen reviziile pentru utilajele aflate sub incidenţa ISCIR.

Exploatarea instalaţiilor se realizează în conformitate cu prevederile Regulamentelor de

Funcţionare, existente la fiecare instalaţie . Aceste regulamente cuprind, în afara procesului

tehnologic şi a Instrucţiunilor de lucru pe faze şi Instrucţiuni de protecţia muncii, de apărare

împotriva incendiilor şi de protecţie civilă.

Zona de depozitare a substantelor periculoase va fi marcată şi vor fi afişate vizibil

indicaţii avertizoare pentru produsele toxice.

1. Sistemul de apa de incendiu

Instalaţia de apă pentru stins incendii

- Toate platformele uzinei sunt prevăzute cu reţea exterioară de stins incendiu alimentată

de la rezervorul de apă industrială, care asigură o rezervă de incendiu de 250 m3.

- Apă pentru stingerea incendiilor la depozitul de explozibil este asigurată de un hidrant

Dn 100 mm subteran, montat la intrarea în incinta depozitului.

Acest hidrant este legat la reţeaua exterioară de stins incendiu şi asigură un debit de 10 l/s

pentru un timp de trei ore. După caz, de la acest hidrant se va putea interveni direct, în ca de

incendiu, sau prin intermediul unei autospeciale care se va alimenta de la acest hidrant.

2. Iazuri de decantare

Iazul de decantare a sterilelor de flotaţie

a. Baraj principal

Barajul principal a fost dimensionat pentru susţinerea, în amonte de acesta, a întregii

cantităţi de steril de flotaţie, adică 25 mil t, rezultat de la uzina de preparare a minereului, pe

întreaga perioadă de exploatare a zăcământului.

Barajul de iniţiere (starter) cu cota coronamentului = 625,00 mdMN (în faza de


Ediţia I 2010


construcţie) se execută din anrocamente (andezite nedegradabile) în straturi succesive de (0,50 –

0,75) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la atingerea parametrilor rezultaţi

din pista experimentală.






Supraînălţările barajului principal, pentru realizarea iazului de retenţie a deşeurilor

rezultate din procesul de flotaţie, se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în

straturi succesive de (0,50 – 0,75) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la

atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la

cariera amplasată în chiuveta viitorului iaz de flotaţie.

La supraînălţările pe verticală (cote 670 – 707,0 m) se va prevedea un geotextil de

separaţie între tranşele de supraînălţare.

Apele de exfiltraţie din iaz vor fi colectate într-un canal la baza barajului (canal C1) şi

evacuate spre un bazin de stocare situat în aval, amonte de confluenţa cu pârâului Măcriş cu

parâul lui Avram. Din bazinul de stocare apele vor fi pompate înapoi în iazul de flotaţie, de unde,

împreună cu apa decantată din iaz, vor fi recircuitate în incinta uzinei de preparare.

Colectarea şi evacuarea apelor pluviale provenite din scurgerile de pe versanţi se va face

pe canalele C2, pe versantul stâng şi C3, pe versantul drept. Evacuarea apelor pluviale se face

direct în albia pr. Măcriş.

b. Baraj de închidere laterală iaz sterile flotaţie

Barajul de închidere a unei zone cu cote sub nivelul iazului de flotaţie (între cotele 670 şi

707m) se va amplasa pe versantul stâng, la obârşia primului afluent al pr. Măcriş situat imediat

amonte de barajul principal.

Barajul de închidere laterală este format din:

- Barajul de iniţiere cu H = 10m

- 4 supraînălţări de câte 5m şi o supraînălţare de 7m ale barajului, cu ridicarea succesivă a

coronamentului la cotele: 685,00m, 690,00m, 695,00m, 700,00m, şi 707,00m.

Supraînălţările barajului de închidere laterală se realizează din anrocamente (andezite


Ediţia I 2010


nedegradabile) în straturi succesive de (0,50 – 0,75) m, care se compactează cu compactor

vibrator lis, până la atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală. La supraînălţările pe

verticală, în amonte (cote 685.0 – 707,0 m) se va prevedea un geotextil de separaţie.

c. Baraj închidere amonte iaz flotaţie

Barajul de de închidere amonte iaz de flotaţie se amplasează pe pr. Măcriş, la circa 950 m

distanţă de barajul principal, măsurată pe firul apei.




amplasamentul viitorului iaz de flotaţie.

Iaz de decantare CIL

Barajul principal al iazului de cianuraţie CIL pentru cota maximă de supraînălţare s-a

estimat că în iaz se va depozita o cantitate de steril de cianuraţie de 4,5 milioane tone.

Barajul de iniţiere (starter) al iazului de sterile CIL se amplasează la cota 741,00mdM.




ampriza viitorului iaz de flotaţie.






Supraînălţările barajului se realizează din anrocamente (andezite nedegradabile) în

straturi succesive de (0,80 – 1,00) m care se compactează cu compactor vibrator lis, până la

atingerea parametrilor rezultaţi din pista experimentală. Anrocamentele sunt procurate de la

cariera amplasată în chiuveta viitorului iaz de flotaţie.





Ediţia I 2010


- filtru de protecţia antierozională de 1,5 m grosime

La supraînălţările pe verticală (cote 790 – 810,0 m) se va prevedea un geotextil de

separaţie.

Amenajari comune celor două iazuri

Taluzele amonte ale treptelor de supraînălţare se protejează cu filtru invers şi strat de

protecţie împotriva eroziunii. În zona de suprapunere a treptelor, în plan orizontal se montează

membrana de geotextil.

Sterilul de flotaţie şi sterilul de cianuraţie se transportă la iazurile de decantare în sistem

hidraulic, prin pompare.

Sistemul de recircuitare ape limpezite

Iaz sterile de flotaţie

Apa din lacul ce se formează în iazul de la flotaţie este pompată în rezervorul din incinta

uzinei prin intermediul a 2 electropompe centrifugale (1 în funcţionare + 1 de rezervă) montate

pe o barjă plutitoare, la care este acces prin intermediul unui ponton de la mal.

Iazul CIL

Apa din lacul ce se formează în iazul de decantare CIL este pompată în rezervorul din

incinta uzinei prin intermediul a 2 electropompe centrifugale (1 în funcţionare + 1 de rezervă)

montate pe o barjă plutitoare, la care este acces prin intermediul unui ponton de la mal.

Amenajări hidrotehnice speciale

Perimetral iazurilor de decantare sterile de flotaţie şi CIL (la o cotă corespunzătoare

nivelului maxim ce se atinge de sterilele depuse în fiecare iaz) se construiesc canale de gardă

placate cu dale turnate monolit şi cu secţiuni variabile ale canalelor, acestea vor fi construite în

perioada imediat premergătoare intrării în funcţionare a celor două iazuri şi le vor deservi şi pe

perioada de închidere şi post-închidere. Acestea vor prelua apele pluviale formate în bazinele

hidrografice din amonte de cele două iazuri pe care le dirijează înafara amprizei spre emisari fie

direct în cazul iazului de sterile fie prin galeriile subterane de preluare a apelor paraului Măcriş

în cazul iazului CIL.


Ediţia I 2010


În cazul precipitaţiilor excepţionale când, din anumite cauze tehnice –imposibilitatea

recircuitării apei limpezite- şi naturale -galeriile de deviere şi drenaj nu pot prelua aportul

suplimentar de debit- nivelul apei în iazuri depăşeşte nivelul de garda (1.5 m), pentru evitarea

deversărilor necontrolate peste coronamentul barajului, este prevăzută realizarea de zone de

deversare la nivelul fiecărei trepte de supraînălţare şi canale deschise în versanţi pentru preluarea

debitelor posibile să se formeze începând de la cota coronamentului barajului de iniţiere şi în

continuare pentru fiecare treaptă de supraînălţare a barajelor

Anexa 2.4. Plan situaţie galerii de deviere, drenuri şi canale de gardă

3. Instalaţii de tratare a apelor reziduale

Staţie de epurare ape acide carieră + halde .

Apele acide colectate în Carieră vor fi evacuate prin pompare la staţia de epurare a

apelor acide amplasată în incinta uzinei de preparare, împreună cu apele potenţial acide

colectate de canalele de gardă ale haldelor de steril în bazinele colectoare. Epurarea acestor ape

(potenţial acide) se va realiza prin tehnologia clasică «activă» de neutralizare a acidităţii şi

precipitarea metalelor grele cu var urmând ca apele rezultate să fie utilizate în procesul tehnologic,

iar excedentul evacuat în emisar (pârâul Corănzii)

Staţia de epurare ape acide- fundaţie monobloc pe care sunt amplasate următoarele: tanc

tratare apă acidă, Vu = 159 m3, diametru 5,9 m (prevăzut cu sistem de agitare); agitator pentru

tancul tratare apa acidă, cu diametrul de 2100 mm; ciur/cutie de alimentare tanc tratare ape

acide; cuvă/tanc clarificator apă acidă, cu diametrul de 16 m şi h perete = 3,9 m (prevăzut cu

mecanism – pod raclor); tanc suprascurgere clarificator apă mină ARD, Vu = 22 m3, diametrul

3,5 m; pompă la jompul zonei clarificatorului apă acidă, Q = 36 m3/h, H = 9 m; pompă

suprascurgere clarificator apă acidă, Q = 185 m3/h, H = 74 m; pompă evacuare îngroşat

clarificator apă acidă, Q = 15 m3/h, H = 12 m.

Staţie de epurare ape iaz flotaţie

Apele limpezite după sedimentarea fracţiei solide în iazul de decantare a sterilelor de

flotaţie sunt recirculate la uzina de preparare fiind stocate în rezervorul tampon amplasat

deasupra platformei Uzinei de flotaţie. Din acest rezervor apa se va dirija gravitaţional, fiind

recirculată în cea mai mare parte în fluxul tehnologic al uzinei de preparare iar excedentul se va

epura în Staţia epurare aferentă Flotaţiei după care va fi evacuată în emisar (valea Corănzii).


Ediţia I 2010


Staţie de epurare ape iaz flotaţie – fundaţie monobloc pe care sunt amplasate

următoarele: tanc de tratare a apei - Vutil = 85 m3 ; Ø 4,8 m (prevăzut cu sistem de agitare);

agitator mecanic Ø 1700 mm; ciur şi cutie de alimentare a tancului de tratare; decantor radial

Ø12 m, echipat cu mecanism raclor montat pe pod mecanism → raclete, turbină, braţe de raclete,

conductă de alimentare, pasarela; pompa evacuare nămol îngroşat Q =15 m3/h; tanc de stocare

lapte de var - Vutil = 51 m3, Ø 4,4 m (cu sistem de agitare); agitator mecanic Ø 1400 mm; pompe

pentru lapte de var - Q = 10m3/h; pompa la jompul din zona decantorului - Q = 36 m3/h; pompa

la jompul din zona tancului de stocare var- Q = 50 m3/h

Staţie de epurare ape limpezite iaz CIL – DETOX 2

Apele limpezite după sedimentarea fracţiei solide în iazul CIL sunt recirculate integral la

uzina de preparare fiind stocate în rezervorul tampon (cu capacitate de 300 mc) amplasat

deasupra incintei măcinare calcar. Din acest rezervor apa se va dirija gravitaţional, fiind

recirculată integral în fluxul tehnologic al uzinei de preparare (instalaţia CIL, staţia de epurare

DETOX 1). În situaţii deosebite (precipitaţii excepţionale care duc la creşterea nivelului apei în

iaz peste nivelele impuse de asigurarea siguranţei barajului) se impune evacuarea excedentului

de apă în emisar. Datorită conţinuturilor de metale grele şi eventual cianuri din aceste ape, se

impune epurarea lor înaintea deversării în receptorul natural într-o staţie de epurare (DETOX 2)

care va fi amplasată în incinta uzinei de preparare, aval de instalaţia CIL şi în apropierea

depozitului de var. Tehnologia de epurare a apelor evacuate din iazul de decantare CIL constă în

oxidarea cianurilor cu apă oxigenată în prezenţa unui catalizator (cupru), cu formare de cianat, în

condiţii specifice de operare (Procedeul Degussa). Calitatea apelor evacuate se va încadra în

limitele prevăzute de NTPA-001/2005.

Staţie de epurare ape limpezite iaz CIL – DETOX 2 construcţia se dezvoltă la nivelul

terenului şi constă în realizarea unei platforme betonate cu dimensiunile în plan de 23,50 x 16,50

m, formând astfel o incintă împrejmuită cu un perete din beton armat de 1,50 m înălţime.

Peretele împrejmuitor de 1,5m înălţime va putea reţine în interiorul staţiei 330 mc amestec,

această soluţie nu prezintă agresivitate pentru betonul din pereţi şi pardoseli.


Ediţia I 2010


Staţie de epurare ape menajere

Canalizarea menajeră din incinta uzinei face legătura între grupul social, birouri şi staţia

de epurare a apelor menajere şi se va executa din conductă de PVC, montată subteran. Pentru

epurarea apelor menajere s-au prevăzut:

- Staţie de epurare ape menajere de tipul BIO CLEANER 75, capacitate 7,5 mc/h,

parametri de evacuare NTPA001/2002, echipamentele tehnologice sunt montate într-un bazin de

polipropilenă montat subteran care rezistă la împingerea pământului, evacuarea ape epurate se va

face în pârâul Borzei.

- Staţie de epurare ape menajere în aval de platforma +538m de tipul ECO CLEANER

VFL AT 100, capacitate 13,5 mc/zi, parametri de evacuare NTPA001/2002, echipamentele

tehnologice sunt montate într-un bazin de polipropilenă montat subteran. Evacuarea ape epurate

se va face în pârâul Corănzii.

4. Staţie neutralizare cianuri DETOX 1

Staţie de epurare DETOX 1 - preia tulbureala sterilă îngroşată rezultată de la îngroşătorul

CIL, pentru neutralizarea cianurii, înainte de evacuare la iazul de decantare CIL.

Platforma pentru staţia de epurare este împrejmuită cu un perete de beton armat de 2,20m

înălţime, iar accesul în interiorul platformei se face pe scări de beton care depăşesc înălţimea

împrejmuirii; sunt prevăzute canale colectoare şi jomp cu pompare pentru cazuri de avarii şi

pentru ape meteorice.

5. Alte sisteme sau amenajări pentru securitate

- Perimetrul uzinei de retratare a sterilelor şi depozitul de explozibili sunt împrejmuite cu

gard, accesul fiind permis doar persoanelor şi autovehiculelor autorizate. Paza este asigurată prin

personal propriu în regim permanent.

- Locurile de muncă la care există pericolul degajării de gaze sau vapori toxici sunt

prevăzute cu instalaţii pentru captarea, epurarea, evacuarea şi dispersia poluanţilor şi detectoare

automate de acid cianhidric cu funcţionare continuă.

- Utilizarea drumurilor de acces în perimetrul Proiectului va fi restricţionată prin porţi şi

prin semnalizare corespunzătoare. Se mai are în vedere:


Ediţia I 2010


Batal Avarie – secţiune 16,6 x 7,6 x 1,8m, din beton monolit hidroizolat, dimensionat să

preia zestrea conductelor de hidrotransport sterile iaz flotaţie, în caz de avarie (220 mc).

Batal Avarie - secţiune 16,6 x 7,6 x 1,8m, din beton monolit, dimensionat să preia

zestrea conductelor de hidrotransport sterile iaz CIL în caz de avarie.

- Toate utilajele din procesul CIL vor fi amplasate în cuve betonate pentru evitarea

scurgerilor în afara incintelor, iar scurgerile accidentale sunt recuperate în jompurile amplasate

în fiecare incintă şi repompate în punctele din flux.

- Vor fi realizate cuve de retenţie impermeabilizate pentru toate rezervoarele de

depozitare a substanţelor periculoase utilizate.

- În incinta uzinei de preparare şi în apropierea punctelor cu cel mai redus nivel al

conductelor de hidrotransport vor fi realizate bazine de avarie impermeabile pentru colectarea

conţinutului conductelor de hidrotransport în caz de necesitate.

- Toate utilajele generatoare de pulberi din uzina de preparare vor fi amplasate în

încăperi închise sau vor fi carcasate iar sursele fixe de emisii în atmosferă vor fi dotate cu

sisteme de reţinere şi/sau dispersie a noxelor.

2.7. Informaţii meteo-climatice ale zonei şi mediul de amplasare

a. Informaţii meteo-climatice ale zonei

Zona perimetrului minier Certej are o climă de tip continental temperat, zonele mai înalte

având un microclimat montan cu ierni reci şi căderi de zăpadă importante, care durează de la 4

până la 6 luni. Primăvara şi toamna sunt reci şi umede, cu cantităţi importante de precipitaţii.

Vara este scurtă, cu treceri gradate între anotimpuri.

Valoarea medie multianuală a temperaturii aerului este de 9,7 oC. Valorile maxime ale

mediei multianuale a temperaturii maxime a aerului au fost înregistrate în lunile iulie şi august

(27,4oC şi respectiv, 27,6 oC), iar valorile minime, în decembrie şi ianuarie (2,9 oC şi respectiv,

2,3 oC). Cele mai coborâte valori multianuale ale temperaturilor medii minime au fost

înregistrate în perioada decembrie-februarie (între -4,1 oC şi -2,9 oC), iar cele mai ridicate valori,

în iulie şi în august (13,7 oC şi respectiv, 13,6 oC). Mediile anuale ale temperaturilor medii

minime au fost pozitive, situându-se între 4,0 şi 6,3 oC. Temperatura maximă absolută lunară

poate înregistra valori între 15 oC (ianuarie) şi 39,0 oC (iulie). Temperatura minimă absolută

lunară poate înregistra valori între – 25,0 oC (ianuarie) şi 6,2 oC (august).


Ediţia I 2010


Frecvenţele medii multianuale ale direcţiilor vântului la Staţia Meteorologică Deva indică

faptul că direcţiile principale ale vântului sunt V (frecvenţa 9,0 %), NV (frecvenţa 8,7 %) şi S

(frecvenţa 6,9 %), iar valoarea medie multianuală a frecvenţei calmului atmosferic este de 60,5

%. Viteza medie a vântului pe direcţii a prezintă valori cuprinse între 2,2 şi 3,7 m/s. Cele mai

ridicate valori au fost înregistrate pe direcţiile dominante V şi NV.

Cele mai scăzute valori ale mediilor lunare multianuale ale cantităţilor de precipitaţii au

fost înregistrate în luna februarie la Deva şi la Băiţa (25,7 mm, respectiv, 32,8 mm) şi în luna

martie la Certeju de Sus (27,8 mm). Cele mai ridicate cantităţi de precipitaţii s-au înregistrat în

luna iunie la toate cele trei staţii. Cantităţile anuale de precipitaţii din ultimii 15 ani au variat

între 417,5 mm şi 644,2 mm la Deva, între 263,6 mm şi 830,7 mm la Certeju de Sus şi între

565,4 mm şi 804,8 mm la Băiţa.

Stratul de zăpadă prezintă o variaţie foarte clară în cursul sezonului rece. Astfel, valorile

medii lunare plurianuale cresc din luna noiembrie până în ianuarie/februarie, lună în care

grosimea stratului de zăpadă atinge cele mai mari valori (3,2 cm la Deva, 3,4 cm la Certeju de

Sus, 5,7 cm la Băiţa). Perioada cu căderile cele mai abundente de zăpadă la Certeju de Sus este

ianuarie-februarie când grosimea medie lunară a stratului de zăpadă poate varia, de la un an la

altul, între 1 şi 20 cm.

b. Hidrologie.

Perimetrul propus pentru exploatare, haldare a sterilului şi incinta pentru prepararea

minereurilor şi iazurile de decantare este amplasat pe văile următoarelor pâraie:

- pârâul Valea Măcrişului cu torenţii aferenţi;

- pârâul Corănzii cu torenţii aferenţi;

- pârâul Băiegii cu torenţii aferenţi.

Toate aceste pâraie sunt afluenţi ai pârâului Hondol. Valea Certejului este principalul

colector din zonă, este tributar râului Mureş şi are ca afluenţi principali pe dreapta, pârâul Făerag

şi pârâul Mireşului iar pe stânga pârâul Hondol, pârâul Ciongani şi Valea Nojagului. Conform

PLAM Judeţ Hunedoara, monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă pentru perioada 2002-2005

arată că întreg cursul pârâului Certej (18 km) se încadra în categoria degradat.

Cursurile de apă sunt scurte, cu pante repezi, iar debitele medii anuale nesemnificative.

Pe timpul ploilor torenţiale, scurgerea pe versanţi se produce cu repeziciune şi facilitează,

apariţia unor viituri mari, adesea cu efecte catastrofale, ca în anii 1970, 1975 şi 1980.


Ediţia I 2010


c. Geologie

Perimetrul de exploatare a Zăcământului Certej – structura Hondol – Băiaga – Coranda –

Dl. Grozii este situată în partea sudică a Bazinului tectono-magmatic “Brad-Săcărâmb”, între

localităţile Hondol, Bocşa Mare şi Bocşa Mică. La alcătuirea geologică participă formaţiuni

vulcanogene bazice şi depozite cretacice – bazimentul mezozoic, precum şi sedimente vulcanice

neogene.

Complexul preneogen este constituit în cea mai mare parte dintr-o secvenţă flişoidă,

grezo-siltică-argiloasă, barremian-aptiană, cu intercalaţii izolate de bazalte, lave spilitice şi

piroclastice asociate. Bazitele aflorează pe arii restrictive, la est de localitatea Hondol. Local, în

depozitul flişoid Coranda Mică- Hondol, forajele au interceptat blocuri exotice de

epimetamorfite sau calcare recifale în facies de Stramberg, local recristalizate.

Sedimentarul neogen, cu o mare răspândire în zonă este consituit din conglomerate,

gresii, marne şi argile miocene-antebadeniene. Acestea suportă suprastructura vulcanică

neogenă, reprezentată prin andezite amfibolice de tip Hondol şi andezite cuarţifere cu amfiboli

de tip Săcărâmb. Vulcanitele sunt reprezentate preponderent prin structuri subvulcanice şi

curgeri de lave.

În zona carierei Coranda-Certej, depozitele flişoide cretacice, sedimentarul detritic

neogen şi andezitele amfibolice de tip Hondol sunt localizate în cupolă sau în jurul unui corp

subvulcanic de compoziţie andezitică, subvulcanul andezitic de Băiaga. Andezitul este cunoscut

prin lucrări miniere şi foraje pe o înălţime de cca.500m.

Activitatea magmatică intruziv-efuzivă, cât şi cea hidrotermală s-au manifestat în lungul

unor aliniamente tectonice paleogen-neogene NV-SE, NE-SV, precum şi mai vechi, mezozoice,

reactivate la nivelul neogenului, E-V, N-S. Suprapunerea şi combinarea efectelor tectonice şi

magmatice au condus la desfăşurarea unor importante procese de brecifiere şi laminare în

pachetul de sedimente cretacice şi neogene, interpuse între ele.

Local întreaga structură prezintă secvenţial, aspecte de melanj tectonic.

Înrădăcinarea Băiaga şi în subsidiar, edificiile vulcanice Hondol şi Dl. Grozii, au

modificat, în condiţiile unei presiuni litostatice reduse, morfologia structurală a sedimentarului

cretacic şi neogen. Stilul de deformare dinamometamorfică diferă în plan vertical.

Mineralizaţia auro-argentiferă de la Certej are în general o compoziţie simplă, însă modul

de prezentare a mineralelor metalice este extrem de diversificat, tipurile structural-texturale


Ediţia I 2010


alternând pe distanţe metrice. Forma dominantă de prezentare este cea de impregnaţie foarte fină,

predominant piritoasă, în general în sedimentele cretacice sau în zonele de brecii mono-

polimictice, sau o impregnaţie grosieră, bogată în plumb şi zinc, în sedimentarul neogen. Pe

acest fond impregnativ, apar filoane centimetrice sau decimetrice şi cuiburi de minereu, bogate

în blendă şi galenă.

Dimensiunile mineralelor variază foarte mult, în funcţie de granulaţia rocilor gazdă.

Litologia complexelor gazdă a introdus în masa mineralizaţiei o omogenitate a distribuţiei

mineralelor metalice.

În zona de brecii, gradul de mineralizaţie este extrem de neuniform, atât datorită

geometriei acestor corpuri, cât şi posibilei levigări a componenţilor metalici, sub acţiunea apelor

meteorice. În zona centrală a depozitului, peste mineralizaţia polimetalică auriferă, cantonată în

general în roci sedimentare, cu un grad de brecifiere variabil, se suprapune o zonă de

mineralizaţie filoniană, predominant auriferă.

Pe verticală, zonalitatea mineralizaţiei este mai puţin evidentă, constatându-se o creştere

în adâncime a procentului de arsenopirită. Aurul prezintă, de asemenea, o tendinţă de creştere a

conţinutului în adâncime.

Mineralele metalice primare sunt pirita, blenda săracă în fier şi galenă, componenţi

minerali vizibili macroscopic. Local, a fost identificată stibina. Microscopic au fost identificate

ca incluziuni pirotina şi arsenopirita în pirită, calcopirita în sfarelit. Celelalte minerale

identificate microscopic sunt asociate, în general mineralelor principale şi sunt reprezentate prin

tetraedrit, bournonit, telururi şi destul de frecvent, aur nativ.

În zona vestică a structurii, mineralizaţiile aurifere alcătuiesc sisteme filoniene. În acest

tip de mineralizaţii, aurul nativ sub formă de paiete şi dendrite este asociat cu cuarţul.

d. Hidrogeologie.

Zona exploatării miniere Certej

În zona Certej, activităţile de extracţie minieră a aurului au o vechime de câteva sute de

ani. Lucrările subterane, controlate de statul român, au demarat la începutul anilor 1970 şi au

constat la început din galerii de coastă, direcţionale şi transversale iar apoi au continuat prin

exploatare minieră în carieră.


Ediţia I 2010


Lucrările miniere subterane, realizate de-a lungul timpului, au dus la formarea unor goluri

subterane formate din galerii, puţuri, suitori, camere de rambleiere. În timpul lucrărilor subterane

s-a impus scăderea nivelului hidrostatic, iar apa era extrasă prin pompare.

Prin aceste procese, regimul hidro-chimic iniţial a fost perturbat prin mărirea

considerabilă a zonei aerate şi permeabile, favorizând reacţiile chimice de oxidare şi dizolvare ca

şi dirijarea preferenţială a infiltraţiei apelor pluviale spre zonele mai mineralizate.

În consecinţă, apele de mină sunt acide, puternic sulfatate, au conţinuturi mari de Fe, Zn,

Mn, Al, Cu, Sr, As, Co, Ni, Cr. O parte din fierul prezent în cantitate foarte mare precipită sub

formă coloidală sau criptocristalină.

În această zonă nu apar acvifere importante, circulaţia de adâncime a apelor subterane se

desfăşoară la nivelul sistemelor de fracturi. Nivelul apelor subterane rezultate din infiltraţiile

apelor meteorice sunt cu ≈80m sub cota 410m (puţul Hondol). Debitul de apă din galeria

Nicodim care colectează apele meteorice infiltrate din carieră este mic, sub 1 l/s, iar apa este

puternic mineralizată şi un pH puternic acid ( 2,2 – 3).

Acviferele subterane din zona carierei şi a haldelor de steril sunt de dimensiuni reduse şi

nu constituie surse de alimentare cu apă potabilă.

Zona amplasamentului iazurilor de decantare

În această zonă au fost efectuate în iulie 2008 foraje de prospecţiune geologice în bazinul

hidrografic al pârâului Avram (adâncime 60 m), Valea Măcrişului (adâncime 60 m) şi la

confluenţa celor două (adâncime 21 m). Nu a fost interceptat nivelul hidrostatic al apei subterane

până la adâncimea de forare.

Acviferele subterane din zona de amplasament a iazurilor de decantare sunt foarte

probabil de dimensiuni reduse şi nu constituie surse de alimentare cu apă potabilă.

e. Structura tectonică, activitate seismologică

Luând în considerare intensităţile cutremurelor care au avut loc pe perioade lungi de timp

şi studiile de inginerie seismică, au fost elaborate metode de calcul folosite în proiectarea

antiseismică a construcţiilor şi hărţi de zonare seismică. Zonarea seismică constă în delimitarea

arealelor expuse seismelor la nivel naţional sau regional pe baza unor informaţii de natură

istorică, geologică şi geofizică. La realizarea acestei zonări se ţine cont de mărimea mişcărilor

terenului corelate cu reprezentarea geografică determinată pe baza unor parametrii seismici:

intensităţi, acceleraţii, viteze sau deplasări.


Ediţia I 2010


Zonarea seismică a teritoriului României, pe scara MSK (SR 11100-1:93) care redă

intensităţile seismice probabile pe teritoriul României în cazul producerii unui cutremur indică

faptul că zona comunei Certeju de Sus este situată într-un areal caracterizat de intensităţi

seismice probabile 6, cel mai scăzut nivel al intensităţii seismice de pe teritoriul naţional (vezi

figura 2.1.).

Figura 2.1. Zonarea seismică a teritoriului României pe baza intensităţilor pe scara MSK

conform SR 11100-1:93 „Zonarea seismică. Macrozonarea teritoriului României”.

Pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor există hărţi speciale cum ar fi cea

prezentată în Codul P.100-1/2006 care redă zonarea teritoriului României pe baza valorilor de

vârf a acceleraţiei orizontale a terenului (vezi figura 2.2.).


Ediţia I 2010


Figura 2.2. Zonarea valorii de vârf a acceleraţiei terenului pentru cutremure având

perioada de revenire de 100 de ani.

Se observă că zona Certej este localizată într-un areal a cărui valoare de vârf a

acceleraţiei terenului este de 0,08, cea mai mică valoare de pe teritoriul României. În cazul zonei

Certej, mărimea efectelor unui cutremur ipotetic este scăzută, mişcarea fiind simţită în întregime,

producând panică, dar degradările în elementele nestructurale ale construcţiilor fiind moderate.

f. Solurile

Procese geomorfologice de degradare a solului

Studiul pedologic special pentru perimetrul CERTEJ-VOIA elaborat de „Oficiul de studii

pedologice şi agrochimice Hunedoara – DEVA”, în anul 2007 a identificat, delimitat şi

reprezentat sub formă grafică, suprafeţele cu învelişul de sol afectat de procese de degradare.

Procesele geomorfologice specifice zonei studiate sunt:

Eroziunea de suprafaţă este procesul de desprindere şi transport a particulelor de sol sub

acţiunea apei care se scurge pe versant sub forma de pânză sau de şiroaie instabile. Este procesul

cel mai dezvoltat care afectează solul din cadrul zonei studiate. Eroziunea de suprafaţă moderată

afecteză cca. 97 ha, cea puternică afectează cca. 48 ha, în timp ce solurile foarte puternic erodate

au fost identificate pe o suprafaţă de 5 ha iar eroziunea de suprafaţă excesivă afectează 2,34 ha.

Eroziunea de adâncime se datorează scurgerii apei pe versant sub forma unor şiroaie

instabile care determină formarea unor mici canale numite rigole, a căror adâncime ajunge la 30-

40 cm. Prin adâncirea rigolelor se formează ogaşele (0,5- 2m adâncime) şi ravenele, când


Ediţia I 2010


adâncimile depăşesc 2 m. In general, aceste forme de eroziune în adâncime aduc mari pagube,

contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafeţe întinse. In arealul analizat

eroziunea de adâncime afectează o suprafaţă de cca. 13 ha. Eroziunea de adâncime are ca factori

determinanţi panta terenului şi activitatea antropică (exploatarea neraţională şi circulaţia

necorespunzătoare).

Alunecările de teren reprezintă procese de mişcare ale unor mase de pământ sub acţiunea

gravitaţiei, în lungul unor suprafeţe de alunecare, care le separă de partea stabilă a versantului.

Acestea au fost identificate ca procese geomorfologice care acţionează singular sau în asociere

cu eroziunea de suprafaţă. După modul de manifestare, zona este caracterizată de alunecări

vechi, stabilizate, dar şi de alunecări semiactive, în curs de stabilizare. Alunecările vechi

stabilizate au fost identificate pe o suprafaţă de 3,56 ha iar procesele de alunecare asociate cu

eroziunea de suprafaţă afectează cca. 79 ha.

Exces de umiditate din precipitaţii şi scurgeri laterale afectează învelişul de sol pe o

suprafaţă totală de cca. 82 ha. Manifestarea excesului de umiditate prezintă intensităţi diferite de

la soluri stanogleizate în adâncime, la soluri slab stanogleizate până la foarte puternic gleizate.

Cele mai mari suprafeţe afectate de excesul de umiditate, respectiv 32 ha corespund solurilor

stanogleizate în adâncime, solurile stanogleizate foarte puternic se regăsesc doar pe 7 ha.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 3 - IDENTIFICAREA ŞI CLASIFICAREA EVENIMENTELOR

3.1. Identificarea

Identificarea şi evaluarea pericolelor majore presupune depistare posibilelor pericole care

provin atât din activitatea desfăşurată cât mai ales din proprietăţile substanţelor periculoase

prezente în cadrul amplasamentului.

Proprietăţile produselor care vor fi prezente în cadrul amplasamentului ca substanţe

periculoase sunt definite în cadrul fişelor tehnice de securitate care cuprind datele relevante în

domeniul securităţii produselor.

Fişele de securitate sunt explicate salariaţilor în procesul de instruire înainte ca aceştia să

vină în contact în vreun fel cu substanţa periculoasă.

Depozitarea, utilizarea şi vehicularea unor cantităţi mari de materiale periculoase, în

anumite condiţii poate duce la situaţii de risc major care să necesite alarmarea. Pericolul de

accident major este determinat de coexistenţa mai multor factori de risc prezentaţi în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Factori de risc

Pericolul Factorul de risc probabil

Chimic - stocare şi vehiculare de substanţe toxice şi potenţial periculoase; - degajări sau deversări curente şi accidentale de substanţe toxice sau periculoase pentru mediu pentru mediu.

Explozie - recipientele şi instalaţii sub presiune. Incendiu - stocare şi utilizare de substanţe combustibile şi inflamabile (cărbune activ,

ambalaje, motorină, CLU, etc.) ; - existenţa transformatorilor şi reţelelor electrice .

Trebuie luate de asemenea în considerare posibilitatea producerii unor calamităţi

naturale: activitatea seismică, alunecări de teren, fenomene meteorologice grave, precum şi cea a

unor acţiuni teroriste şi atacuri din aer.

Pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de accidente în cadrul amplasamentului sunt

utilizate metode calitative (metoda matricei) şi metode cantitative specifice pentru accidente de

tip incendii şi explozii. În acest sens în cadrul prezentului raport au fost utilizate metoda

indicelui DOW şi metode bazate pe consecinţe cu simularea unor scenarii accidentale

considerate relevante. Evaluările realizate vor fi prezentate în capitolele următoare.


Ediţia I 2010


Cu toate că activitatea desfăşurată de S.C. DEVA GOLD S.A. este complexă, prezenţa

cianurilor este aspectul definitoriu al managementului siguranţei şi ca atare concepţia acestuia se

bazează în principal pe un bun management al cianurii.

Cianura este o substanţă chimică foarte periculoasă care trebuie folosită cu mare grijă,

prin utilizarea unor proceduri şi principii care să asigure folosirea eficientă, economică, sigură şi

fără efecte adverse asupra mediului. Managementul ecologic al cianurii înseamnă folosirea cu

responsabilitate a cianurii aşa încât să nu afecteze mediul înconjurător sau lucrătorii, prin

controlul riguros al transportului, depozitării, manevrării şi procedurii de urgenţă, igiena

personală a lucrătorilor şi monitorizarea mediului de lucru. Este de asemenea necesar un

personal bine pregătit şi echipat adecvat care să cunoască modul în care cianura afectează

oamenii şi mediul natural precum şi metodele de tratare în cazul expunerii la cianură.

Principalele principii utilizate în controlul efectelor cianurii asupra mediului sunt:

- folosirea cantităţii minime necesare de cianură pentru extragerea aurului şi

maximizarea reciclării;

- evacuarea cianurii într-un mod care să minimizeze impactul ei asupra mediului;

- monitorizarea tuturor operaţiilor, evacuărilor de cianură şi a mediului pentru a

detecta orice scăpare de cianură şi pentru a interveni pentru minimalizarea efectelor.

Pentru identificarea şi evaluarea riscurilor a fost luată în considerare şi contribuţia unor

factori externi precum:

- contaminarea istorică şi curentă a mediului în zona de amplasare a instalaţiilor

tehnologice ale obiectivului;

- condiţiile climatice anormale (precipitaţii, temperatură, activitate seismică, vânt,

alunecări de teren, inundaţii);

- reţele de transport în comun, construcţii inginereşti învecinate;

- activităţile industriale şi publice învecinate.

În procesul de identificare şi evaluare a pericolelor majore sunt şi vor fi utilizate studii de

risc şi de impact asupra mediului, monitorizarea tehnologică şi de mediu (în special bilanţul apei)

precum şi rezultatele investigaţiilor efectuate urmare a eventualelor incidente şi accidente

produse. Se asigură o legătură cât mai clară între riscul identificat şi măsurile luate, printr-o

abordare ierarhică, cu scopul evitării accidentelor majore sau în ultimă instanţă reducerii la

minim a efectelor prin aplicarea de practici de siguranţă la fiecare loc de muncă.


Ediţia I 2010


3.1.1. Locuri posibile de avarie, cauze posibile de producere a avariilor, tipul avariilor

Pentru identificarea zonelor din cadrul amplasamentului care ar putea constitui secţiuni

relevante pentru securitate s-a utilizat drept criteriu cantitatea maximă de substanţă periculoasă

care ar putea fi prezentă. Utilizarea acestui criteriu presupune stabilirea unei valori de prag

(cantităţi de prag) pentru fiecare din categoriile de substanţe periculoase prezente.

Ghidul pentru realizarea si verificarea rapoartelor de securitate publicat în cadrul

„Twinning Project RO/2002/IB/EN/02 Implementation of the VOC’s, LCP and Seveso II

Directives” recomandă utilizarea valorii de 5% din cantitatea relevantă specificată în coloana 2

(nivel inferior) din anexa 1 la directiva Seveso (coloana 2 din anexa 1 la HG 804/2007) - care

reglementează măsuri privind prevenirea accidentelor majore în care sunt implicate substanţe

periculoase, precum şi limitarea consecinţelor acestora asupra sănătăţii populaţiei şi mediului,

pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie, într-un mod coerent şi eficient).

Pentru amplasament au fost analizate zonele (locaţiile) în care pot fi prezente substanţe

periculoase aşa cum sunt prezentate în Capitolul III al prezentului raport la punctul referitor la

Descrierea substanţelor periculoase.

Conform prevederilor din HG 804/2007, art. 3, litera f, prin instalaţie se înţelege: “unitate

tehnică din cadrul unui amplasament, unde sunt produse, utilizate, manipulate şi/sau depozitate

substanţe periculoase.

Instalaţia cuprinde toate echipamentele, structurile, sistemul de conducte, utilajele,

dispozitivele, căile ferate interne, docurile, cheiurile de descărcare care deservesc instalaţia,

debarcaderele, depozitele sau structurile similare, plutitoare ori de altă natură, necesare pentru

exploatarea instalaţiei.”

În cadrul amplasamentului instalaţiile existente sunt ansambluri de utilaje şi echipamente

destinate să ajute la exploatarea, tratarea şi extragerea minereurilor auro-argentifere.

Conform articolului 4. această hotărâre nu se aplică:

d) transportului de substanţe periculoase prin conducte, inclusiv în staţii de

pompare, situate în afara amplasamentelor care intră sub incidenţa prevederilor prezentei

hotărâri;


Ediţia I 2010


e) exploatării, respectiv: explorarea, extracţia şi prelucrarea minereurilor în mine,

cariere sau foraje, cu excepţia operaţiunilor de prelucrare chimică şi termică şi

depozitării, aferente operaţiilor care implică substanţe periculoase, aşa cum sunt

prevăzute în anexa nr. 1;

g) depozitelor de deşeuri, cu excepţia instalaţiilor funcţionale de eliminare a

sterilului, inclusiv iazurile de decantare sau barajele, conţinând substanţe periculoase aşa

cum sunt prevăzute în anexa nr. 1, în mod special, când sunt folosite la prelucrarea

chimică şi termică a mineralelor.

Pe baza datelor din documentaţia tehnică pusă la dispoziţie şi a informaţiilor primite de la

beneficiar, s-au identificat secţiunile relevante pentru securitate ale amplasamentului care ar

putea constitui zone critice din punct de vedere al riscului de producere a unui accident major:

1. Cariera


3. Iaz sterile de flotaţie

4. Iaz CIL

5. Depozit de exploziv

La acestea se adaugă zona aferentă traseelor de conducte de pe amplasament.

- Conducte hidrotransport sterile de flotaţie

- Conducte hidrotransport sterile CIL-Albion

În Anexa 3.1. Secţiuni de securitate sunt prezentate pe planul de amplasare în zonă al

exploatării zăcământului de minereuri auro-argentifere şi polimetalice secţiunile de securitate

identificate.

Cauze posibile de producere a avariilor, tipul acestora

Locuri posibile de avarie Tipul avariei posibile Cauze posibile

Explozii accidentale a explozivilor Manipulare necorespunzătoare

Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat Explozie necontrolată

Vibraţiile datorate exploziilor Explozii

I. Carieră

Surpări ale frontului de lucru Utilizarea unei cantităţi prea mari de exploziv


Ediţia I 2010


Accidente rutiere şi de muncă Activitaţi de exploatare Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei Atac terorist, aerian Avarierea rezervorului de stocare a cianurii Atac terorist, aerian Spargerea unui container cu cianură solidă Manipulare

necorespunzătoare Spargerea unui container cu soluţie HCl Manipulare

necorespunzătoare Avarierea tancurilor de leşiere CIL Atac terorist

Solicitare mecanică Avarierea îngroşătorului CIL Atac terorist

Solicitare mecanică Avarierea instalaţiei DETOX 1 Atac terorist

Solicitare mecanică Avarierea rezervorului de stocare a soluţiei bogate

Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea rezervorului de stocare a NaOH Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea tancurilor de leşiere Albion Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea celulelor de flotaţie Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea îngroşătorului de sterile de flotaţie


Avarii la rezervorul cu soluţie de CuSO4 Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea rezervorului cu apă de proces Atac terorist Solicitare mecanică

Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide


Avarierea rezervorului cu lapte de var Atac terorist Solicitare mecanică

Accidente în depozitul de reactivi Manipulare necorespunzătoare

Incendii la rezervorul de GPL Scurgeri de gaze urmate de aprindere

Explozii la rezervorul de GPL Scurgerilor de GPL cu formare de atmosferă explozivă Depresurizare bruscă Supraâncălzire rezervor

Avariile la instalaţia de producere oxigen Explozii ale vaselor tampon

Explozia rezervorului criogenic de oxigen Supra-presurizarea rezervorului

II. Uzina de procesare

Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură

Neetanşare corespunzătoare


Ediţia I 2010


Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid clorhidric


Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/ suspensiilor cu conţinut de cianuri


Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid de sodiu


Avariile la sistemele de vehiculare şi/ sau preparare a tulburelii de steril


Scăderea pH-ului tulburelii în tancurile de leşiere, îngroşător şi/sau DETOX

Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de măsură şi control

Depăşirea conţinutului de poluaţi maxim admis în apele uzate evacuate

Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de epurare a apelor uzate

Tratarea necorespunzătoare a tulburelii sterile evacuate

Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1

Spălarea insuficientă a cărbunelui activ înainte de spălarea acidă. Erori de operare

Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric

Scurtcircuite şi/sau supraîncălziri

Avarii la repornirea instalaţiilor Întreruperea furnizării de energie electrică

Accidentele de muncă Executarea defectuasă lucrărilor

Explozie în depozit Atac terorist Manipulare greşită

Explozia autovehiculului care realizează transportul explozivilor Manipulare greşită III. Depozitul de

explozibil Explozia azotatului de amoniu Atac terorist

Eroare umană Ruperea totală a barajului Atac terorist Formarea de breşe în baraj Cutremure

Precipitaţii puternice Deversarea peste coronamentul barajului Erori de exploatare Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj Greşeli de execuţie Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj Greşeli de execuţie Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii Eroziune

Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite Defectiuni tehnice

Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric Defectiuni tehnice

IV. Iazul de decantare TMF



Ediţia I 2010


Ruperea totală a barajului Atac terorist Formarea de breşe în baraj Cutremure

Precipitaţii puternice Deversarea peste coronamentul barajului Erori de exploatare Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj Greşeli de execuţie Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj Greşeli de execuţie Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii Eroziune

Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite Defectiuni tehnice

Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului Condiţii meteo

Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric Defectiuni tehnice

V. Iaz de decantare CIL


Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la flotaţie Uzură sau eroziune

Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite de la iazul TMF

Fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului lichidului liber pe iaz

Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la procesul CIL

Uzură sau eroziune

Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite de la iazul CIL

Fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului lichidului liber pe iaz

VI. Culoar conducte hidrotransport


Accidentele rutiere şi de muncă produse în cadrul transportului intern Eroare umană

VII. Activitatea de transport Incendii, explozii şi/sau scurgeri de

substanţe periculoase asociate cu accidentele de transport extern

Defectarea echipamentelor, erori umane, condiţii meteo deosebite, condiţii de trafic

3.1.2. Descrierea evenimentelor, definirea urgenţei

Descrierea detaliată a scenariilor de accidente posibile şi probabilitatea producerii

acestora sau condiţiile în care acestea se produc şi evaluarea calitativă a probabilităţii de

producere precum şi a gravităţii consecinţelor.

Pentru a analiza riscurile asociate unor accidente potenţiale în interiorul amplasamentului

s-au imaginat o serie de scenarii în care sunt implicate substanţe periculoase, cu o evaluare a


Ediţia I 2010


cauzelor, efectelor şi o evaluare calitativă a probabilităţii de producere precum şi a gravităţii

consecinţelor, pentru fiecare din aceste scenarii.

1. Zona de exploatare minieră - Cariera

a. Explozii accidentale a explozivilor în timpul manipulării.

Probabilitatea ca amestecul exploziv să detoneze de la sine este redusă, Nitramonul fiind

puţin sensibil la şocuri mecanice. În anumite condiţii de depozitare sau utilizare, cum ar fi

expunerea îndelungată la o sursă de căldură, acesta poate detona accidental prin creşterea

sensibilităţii de detonaţie dar aceste cazuri sunt extrem de rare.

Gravitatea producerii unui asemenea accident este destul mare deoarece se poate solda

cu pierderi de vieţi omeneşti.

b. Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat după puşcare

Are o probabilitate redusă. Cu toate că există posibilitatea de producere a rateurilor,

acestea sunt detectate la verificarea frontului care se execută întotdeauna după operaţia de

împuşcare de către artificier. Probabilitatea de a nu detecta eventualele rateuri la verificarea

frontului este medie. În cazul depistării acestora se face un plan de lichidare al lor, fie prin

perforarea unor alte găuri apropiate de acestea care prin detonare vor produce şi distrugerea

explozivului din aceste găuri, fie prin aplicarea unor încărcături deasupra găurilor, în cazul

sfărâmării secundare a supra-gabaritelor. Pe de altă parte, artificierii sunt selectaţi corespunzător

la angajare, când urmează cursurile speciale care le permite lucrul cu exploziv şi sunt verificaţi

periodic din punct de vedere psihologic.

În cazul în care rămân totuşi găuri nedetonate care explodează necontrolat, accidentul

produs poate fi grav, soldându-se vătămarea personalul şi pagube materiale.

c. Accidente (vibraţii, zgomot, unde seismice), datorate utilizării explozivilor la operaţiile

de derocare

Utilizarea explozivilor la operaţiile de derocare pot genera riscuri pentru sănătatea umană

şi construcţiile din zonă. Puşcările în carieră se fac după scheme bine stabilite, cu cantităţi de

exploziv calculate corespunzător pentru derocare, în aşa fel încât ca unda seismică generată să nu

afecteze structurile din zonă.


Ediţia I 2010


Posibilitatea ca detonarea explozivilor să genereze efecte distructive asupra

construcţiilor este redusă dar în zona nord-estică a perimetrului carierei (cea mai apropiată de

uzină) este recomandat ca operaţiile de descopertă să fie mai atent controlate .

d. Surpări ale frontului de lucru în carieră

Pot apărea în următoarele cazuri:

- Utilizarea unei cantităţi prea mari de exploziv. Este puţin probabilă datorită

faptului că împuşcările în cariere se realizează după scheme bine stabilite şi în

conformitate cu condiţiile din teren.

- Existenţa unui gol subteran sub treapta carierei. Este posibilă, datorită

necunoaşterii în totalitate a vechilor lucrări miniere subterane de pe amplasament.

- Apariţia unor fisurări ale masivului sau a unor intercalaţii friabile care să

determine „ruperea” unei cantităţi mult mai mari de rocă decât cea prevăzută iniţial. Are

o probabilitate redusă , deoarece roca din masiv a fost investigată şi se cunosc

caracteristicile sale geo-mecanice, iar topografii şi geologii vor inspecta zilnic frontul de

lucru, pentru detectarea apariţiei fisurilor.

- Apariţia acviferului sau precipitaţii abundente în zona de exploatare şi

neasigurarea captării şi evacuării eficiente a apelor. Are o probabilitate destul de redusă.

Probabilitatea de apariţie a surpărilor este mică în condiţiile respectării tehnologiei de

exploatare şi efectuării prospecţiunilor înaintea începerii unui nou front de lucru şi prin utilizarea

corectă a tehnologiilor de împuşcare.

Consecinţele pot fi moderate şi constau în accidente umane pentru muncitorii care se

află în frontul de lucru, avarierea utilajelor din carieră şi eventuale scurgeri accidentale de

carburanţi pe sol, avarierea unor conducte sau cabluri electrice a căror trasee se află în zona

afectată sau în vecinătate, surparea drumurilor de acces, deci întreruperea lucrărilor de

extracţie a minereului până la refacerea căilor de acces.

e. Accidente rutiere şi de muncă

Pot fi produse în cadrul lucrărilor de exploatare în carieră (transport al materialelor,

foraje, puşcare, manipulare, etc.) sunt specifice acestui tip de activitate şi au o probabilitate

medie, datorită organizării riguroase a tuturor acestor lucrări, a instruirii permanente a

personalului de execuţie şi a dotării cu utilaje şi mijloace de protecţie adecvate.


Ediţia I 2010


Aceste accidente pot produce rănirea mai mult sau mai puţin gravă a unuia sau mai

multor muncitori.

II. Uzina de procesare

a. Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei

Se poate produce prin atac terorist, atac cu arme clasice sau nuclear. Probabilitatea de

producere este foarte redusă deoarece obiectivul nu prezintă importanţă strategică, iar

declanşarea unui asemenea atac presupune de obicei existenţa unui conflict anterior şi deci

anticiparea unui asemenea eveniment, ceea ce asigură timpul necesar opririi instalaţiilor cu

eliminarea surselor toxice. Atacul terorist este un eveniment cu probabilitate foarte redusă (chiar

dacă mai mare ca a atacului armat) dar neputând fi anticipat va produce efecte deosebite.

Dacă în urma acestui accident se realizează contactul acidului cu soluţiile conţinând

cianuri, se generează cantităţi mari de acid cianhidric care se volatilizează şi ajunge în aerul

atmosferic din zona uzinei. Funcţie de condiţiile atmosferice, zona afectată cu concentraţii letale

şi periculoase de HCN se poate extinde la distanţe mari, putând produce intoxicarea sau chiar

decesul persoanelor surprinse de norul toxic fără protecţie.

b. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a cianurii de sodiu soluţie

Aceasta se poate solda cu scurgerea întregului conţinut al rezervorului. Se poate produce

în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte

mari sau a unor defecte de material. Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că

rezervorul este amplasat într-o incintă închisă iar rezervorul este proiectat şi executat în

conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi

seismice.

Chiar dacă are loc scurgerea întregii cantităţi de cianură de sodiu soluţie conţinută de

rezervorul de stocare, deversarea acesteia se face în cuva de retenţie impermeabilă care este

proiectată să asigure colectarea integrală a rezervorului de stocare. De asemenea cuva de retenţie

este prevăzută cu un jomp şi o pompă submersibilă care permit repomparea scurgerilor în

circuitul tehnologic. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură

ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a zonei afectate de scurgere. De

asemenea pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.


Ediţia I 2010


c. Spargerea unui container (Big-bag) cu cianură solidă,

Soldată cu deversarea conţinutului acestuia, se poate produce în timpul transportului

intern sau a manipulării .

Are o probabilitate mică deoarece vor fi implementate proceduri specifice de

management al cianurii atât în ceea ce priveşte utilajele folosite cât şi instruirea personalului .

Spargerea unui container cu cianură solidă nu este gravă, totuşi poate afecta persoanele

aflate în imediata apropiere şi în anumite circumstanţe (ploi, etc.) poate duce la scurgeri relativ

reduse cantitativ de cianuri pe suprafaţa adiacentă.

d. Spargerea unui container cu soluţie de acid clorhidric

Soldată cu scurgerea conţinutului acestuia, se poate produce în timpul transportului sau

manipulării . Are o probabilitate medie deoarece manipularea se realizează cu mijloace mecanice

iar materialul din care este confecţionat containerul este relativ fragil. Soluţia scursă va fi

colectată în cuva de retenţie aflată în imediata apropiere a rezervorului de NaOH ceea ce permite

neutralizarea operativă în caz de necesitate.

Scurgerea acidului clorhidric duce la degajare de vapori de HCl corozivi în zonă,

provocând eventual intoxicarea persoanelor aflate în imediata apropiere, dar aceste intoxicaţii

sunt de obicei puţin grave, iar aspectul de ceaţă şi mirosul pătrunzător avertizează asupra

pericolului. Prin modul de amplasare a zonei de depozitare şi manipulare a acidului clorhidric ,

contactul cu soluţiile conţinând cianură este practic exclus.

e. Avarierea gravă a unuia sau a tuturor tancurilor de leşiere CIL

Soldată cu scurgerea întregului conţinut, se poate produce în caz de atac terorist, fisurarea

peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari (seism, contracţii/dilatări

importante ale materialului de construcţie al rezervorului la temperaturi anormal de

scăzute/ridicate). Probabilitatea de producere este redusă, având în vedere că tancurile sunt

proiectate şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile

statice, dinamice şi seismice. .

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală cu cianuri conţinută de tancul/tancurile de leşire

duce la deversarea acesteia în cuva de retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de

repompare sau debitele de pompare sunt insuficiente, este posibil ca volumul de retenţie al cuvei


Ediţia I 2010


să fie insuficient pentru preluarea întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca urmare va fi

inundată treptat suprafaţa de teren betonată alăturată, în final fiind posibilă scurgerea surplusului

spre carieră. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură ridicată)

degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar nu vor fi atinse

concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei relativ reduse de cianură liberă).

f. Avarierea gravă a îngroşătorului CIL

Soldată cu scurgerea întregului conţinut al acestuia, Se poate produce în caz de atac

terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari (seism,

contracţii/dilatări importante ale materialului de construcţie al rezervorului la temperaturi

anormal de scăzute/ridicate, ruperea ştuţului de golire). Probabilitatea de producere este mică,

având în vedere că este proiectat şi construit în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi

stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice .

Scurgerea de tulbureală cu cianuri este colectată în cuva de retenţie. O astfel de

scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul

din imediata apropiere a lichidului scurs, dar nu vor fi atinse concentraţii toxice (datorită

alcalinităţii şi a concentraţiei reduse de cianură liberă). Pot fi stropite sau rănite persoanele

prezente în zona avariei.

g. Avarierea gravă a instalaţiei de decianurare DETOX 1

Soldată cu scurgerea întregului conţinut al vaselor de reacţie. Se poate produce în caz de

atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari.

Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că utilajele sunt proiectate şi construite în


seismice.

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală cu cianuri conţinută în vasele de reacţie duce

la deversarea în cuva de retenţie. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de

temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar

nu vor fi atinse concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei foarte reduse de

cianură liberă). Pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.


Ediţia I 2010


h. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a soluţiei bogate

Soldată cu scurgerea întregului conţinut al acestuia. Se poate produce în caz de atac

terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari.

Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că traficul auto în zonă este redus iar

bordura din jurul platformei nu permite accesul mijloacelor auto până la rezervor , rezervorul

este proiectat în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice,

dinamice şi seismice .

Scurgerea întregii cantităţi de soluţie bogată (cu cianuri) conţinută în rezervor duce la

deversarea în cuva de retenţie. O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de

temperatură ridicată) degajări de HCN în aerul din imediata apropiere a lichidului scurs, dar nu

vor fi atinse concentraţii toxice (datorită alcalinităţii şi a concentraţiei foarte reduse de cianură

liberă). Pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

i. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a hidroxidului de sodiu soluţie

Soldată cu scurgerea întregului conţinut al acestuia şi/sau a vasului de dizolvare. Se poate

produce în caz de atac terorist, fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice

foarte mari. Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că rezervorul este amplasat

într-o incintă închisă şi este proiectat în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate

pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Chiar dacă are loc scurgerea întregii cantităţi de hidroxid de sodiu soluţie conţinută de

rezervorul de stocare , deversarea acesteia se face în cuva de retenţie impermeabilă care este

proiectată să asigure colectarea integrală a rezervorului de stocare a şi a vasului de dizolvare. Pot

fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

j. Avarierea gravă a unuia sau a tuturor tancurilor de leşiere Albion

Soldată cu scurgerea întregului conţinut. Se poate produce în caz de atac terorist,

fisurarea peretelui rezervorului datorită unor solicitări mecanice foarte mari (seism,

contracţii/dilatări importante ale materialului de construcţie al rezervorului la temperaturi

anormal de scăzute/ridicate). Probabilitatea de producere este redusă, având în vedere că

tancurile sunt proiectate şi executate în conformitate cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate

pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice şi sunt amplasate în interiorul halei deci puţin

expuse.


Ediţia I 2010


Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală conţinută de tancul/tancurile de leşire duce la

deversarea acesteia în cuva de retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de repompare

sau debitele de pompare sunt insuficiente, este posibil ca volumul de retenţie al cuvei să fie

insuficiente pentru preluarea întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca urmare va fi inundată

treptat suprafaţa de teren betonată alăturată.

k. Avarierea gravă a unuia sau a mai multor celule de flotaţie

Soldată cu scurgerea întregului conţinut. Se poate produce în caz de atac terorist,

fisurarea pereţilor datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere este

redusă, având în vedere că sunt proiectate şi executate în conformitate cu exigenţele de

rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice şi sunt amplasate în

interiorul halei deci puţin expuse.

Scurgerea întregii cantităţi de tulbureală conţinută duce la deversarea acesteia în cuva de

retenţie. Dacă nu se iau sau nu se pot lua măsuri de repompare sau debitele de pompare sunt

insuficiente, este posibil ca volumul de retenţie al cuvei să fie insuficient pentru preluarea

întregii cantităţi de tulbureală scurse şi ca urmare va fi inundată treptat suprafaţa de teren

betonată alăturată.

l. Avarierea gravă a îngroşătorului de sterile de flotaţie



Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că este proiectat şi construit în


seismice .

Scurgerea de tulbureală este colectată în cuva de retenţie dar pot fi eventual rănite

persoanele prezente în zona avariei, deci consecinţele sunt minore.

m. Avarii la rezervorul de stocare/dozare a soluţiei de CuSO4

Soldată cu scurgerea conţinutului acestuia. Se poate produce în caz de atac terorist,

fisurarea peretelui rezervoarelor datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de

producere este mică, având în vedere că rezervoarele sunt proiectate şi executate în conformitate

cu exigenţele de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.


Ediţia I 2010


Consecinţele unui asemenea incident sunt minore deoarece rezervorul este amplasat în

interiorul cuvei de retenţie care asigură colectarea integrală a soluţiei scurse. Datorită acidităţii

acestei soluţii, o astfel de scurgere poate genera degajări minore de HCN în aerul din imediata

apropiere a zonei afectate de scurgere, dacă ajunge în contact cu tulbureală care conţine cianuri.

De asemenea pot fi stropite persoanele prezente în zona avariei.

n. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a apei de proces



Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că rezervorul este proiectat în


seismice.

Scurgerea apei de proces conţinută de rezervorul de stocare , duce la deversarea acesteia

în cuva de retenţie de unde este reintrodusă în circuitul tehnologic.

o. Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide


terorist sau armat ori datorită unor solicitări mecanice foarte mari. Probabilitatea de producere

este mică, având în vedere că decantorul este proiectat şi construit în conformitate cu exigenţele

de rezistenţă şi stabilitate pentru sarcinile statice, dinamice şi seismice.

Scurgerea soluţiei conţinută în decantor duce la deversarea acesteia în cuva de retenţie de

unde este reintrodusă în circuitul tehnologic. Pot fi rănite doar persoanele prezente în zona

avariei deci consecinţele sunt minore.

p. Avarierea gravă a rezervorului de stocare a laptelui de var



Probabilitatea de producere este mică, având în vedere că este proiectat şi construit în


seismice .

Scurgerea va fi colectată în cuva de retenţie. Pot fi stropite persoanele prezente în zona

avariei.


Ediţia I 2010


r. Accidente în zonele de depozitare a reactivilor.

Depozitarea reactivilor se realizează în magazii special destinate, dotate cu sisteme de

prevenire şi intervenţie, în ambalajele originale cu respectarea regulilor privind

incompatibilităţile, ca atare accidentele de acest gen au o probabilitate mică de producere iar

eventualele consecinţe sunt minore.

s. Incendii la rezervorul de GPL (produs extrem de inflamabil)

Sunt posibile în cazul producerii de scurgeri (scăpări) în contact cu o sursă de foc sau

scânteie sau ca urmare a unei explozii prealabile.

O particularitate a posibilităţii de aprindere a scurgerilor de gaze este faptul că acestea se

pot aprinde din surse de foc aflate la distanţă, chiar în afara obiectivului, în zona de dispersie a

gazului aflat la concentraţii peste limitele de inflamabilitate.

În cazul incendierii unei scurgeri sub presiune, incendiul va fi sub forma unui “JET FIRE

” (incendiu tip „jet de foc”) pentru incendierea unor conducte de GPL sub presiune şi „FLASH

FIRE” pentru aprinderea unei scurgeri de gaze.

Direcţia jetului de foc va fi funcţie de locul fisurii: în plan orizontal, vertical sau oblic,

puterea jetului fiind în funcţie de presiunea sursei de alimentare. Cele mai periculoase sunt cele

cu jet orizontal şi oblic, ele pot fi însă uşor oprite şi “întoarse” de obstacole.

Producerea unui incendiu la rezervoarele de depozitare GPL are o probabilitate medie,

eventualele scurgeri de GPL ar fi repede sesizate de aparatura de detecţie şi sursele de aprindere

pot fi prezente doar în cazul nerespectării unor reguli PSI elementare.

ş. Exploziile la rezervorul de GPL

Se pot produce prin formarea de amestecuri explozive gaz – aer, tip CVE (“Confined

vapor cloud explosion”) şi explozii prin suprapresurizare tip BLEVE („boiling liquid

expanding vapour explosion”),

Explozia CVE se poate produce în cazul scurgerilor de GPL cu formare de atmosferă

explozivă, în contact cu o sursă de foc sau scânteie. Explozia unui amestec, în limitele de

explozie, gaz-aer (vapori de GPL-aer) într-un spaţiu limitat (constrâns) sunt de tip CVE-

“Confined vapor cloud explosion” explozie de vapori într-un spaţiu închis (constrâns).

Explozia tip BLEVE, explozie prin expansiunea vaporilor unui lichid în fierbere, este

tipică la gazele lichefiate cum este cazul GPL- ul, depozitate la o temperatură superioară celei de


Ediţia I 2010


fierbere şi este însoţită de „fireball”, mingea de foc, o zonă incendiată cu energie deosebit de

mare.

Exploziile tip BLEVE la rezervorul de GPL se pot produce prin două mecanisme:

- ca urmare a unei depresurizări bruşte datorită unei fisuri importante fără

implicarea într-un incendiu, ca urmare a coroziunii sau unor solicitări mecanice foarte

mari : „BLEVE rece”;

- ca urmare a unei depresurizări datorită unei fisuri importante cauzate de

implicarea într-un incendiu a părţilor de instalaţie (rezervoare, cisterne, autocisterne,

pompe, porţiuni de conductă) care conţin GPL şi care sunt închise : „BLEVE cald”, când

datorită încălzirii se va produce slăbirea materialului şi suprapresurizarea incintei urmată

de ruperea materialului de construcţie;

Astfel de evenimente au o probabilitate medie deoarece:

- rezervorul se verifică periodic de către ISCIR efectuându-se probe de presiune

la presiuni superioare celor de lucru şi se verifică cordoanele de sudură şi grosimea

pereţilor.

- rezervorul este poziţionat în cuva de retenţie care nu permite apropierea unor

utilaje de rezervoare;

- riscul seismic al zonei este unul redus.

- rezervorul de GPL este situat în aer liber, constrângerea spaţiului este mică şi se

datorează construcţiilor din jurul acestuia.

În cazul exploziilor va fi afectat personalul şi bunurile aflate în zonă, prin presiunea

produsă de explozie (unda de şoc), prin energia degajată („fire ball”, mingea de foc) sau

prin lovire mecanică de resturile aruncate de suflul exploziei.

t. Avarii la instalaţia de producere şi distribuţie a oxigenului

Constând în explozii ale vaselor tampon şi/sau a traseelor de vehiculare aflate sub

presiune, se pot produce doar în condiţiile blocării sau defectării supapelor de siguranţă şi sunt

evenimente cu probabilitate redusă datorită echipamentelor speciale care o compun, a proiectării,

execuţiei şi controlului speciale în conformitate cu prescripţiile ISCIR.

Acest gen de avarii pot produce răni grave dar numai persoanelor aflate în zona avariei.


Ediţia I 2010


ţ) Explozia unui rezervor criogenic de oxigen

Se poate produce prin supra-presurizarea rezervorului peste limita de rupere a acestuia.

Creşterea presiunii poate avea loc ca urmare a încălzirii rezervorului prin implicarea acestuia

într-un incendiu sau ca urmare a pierderii izolaţiei criogenice rezultate în urma pătrunderii

aerului în spaţiul de izolare în care există vacuum (pierderea vacuumului). La creşterea presiunii

în rezervor peste valoarea reglată a supapelor de siguranţă acestea se vor declanşa. Dacă

evacuarea prin supape nu va putea asigura menţinerea presiunii în rezervor se poate produce

ruperea flanşei de rupere cu care este dotat rezervorul. În cazurile cele mai grave, când sistemele

de siguranţă (supape de siguranţă, disc de rupere) nu funcţionează corect, depresurizarea bruscă a

rezervoarelor cu oxigen lichid va putea produce explozia BLEVE (fără “fire ball”) a acestora.

Explozia rezervoarelor de oxigen este puţin probabilă deoarece:

- orice pierdere a vacuumului şi încălzirea rezervorului este repede sesizată prin

răcirea suprafeţei exterioare a acestuia (apariţia de gheaţă pe rezervor) ceea ce permite

luarea de măsuri operative şi în ultimă instanţă de golire a rezervorului;

- pierderea vacuumului are loc de regulă prin fisuri reduse (mici neetanşeităţi) şi

deci încălzirea are loc încet existând timp de intervenţie;

- implicarea rezervoarelor într-un incendiu este posibilă doar în cazul depozitării

unor substanţe combustibile în zonă, ceea ce este interzis. Chiar în cazul implicării

rezervoarelor într-un incendiu datorită izolaţiei criogenice cel puţin un timp conţinutul

acestora este protejat, doar echipamentele exterioare fiind expuse direct (conducte,

supape, mantaua exterioară);

- dimensionarea supapelor de siguranţă şi a flanşei de rupere este în aşa fel

realizată încât să se evite explozia rezervoarelor;

- atât rezervorul propriu zise cât şi echipamentele aferente sunt proiectate şi

construite ţinând cont de condiţiile de temperatură şi presiune la care lucrează;

- rezervoarele şi echipamentele sunt autorizate şi verificate periodic conform

prescripţiilor ISCIR;

În cazul rezervorului de oxigen o explozie va afecta personalul şi bunurile prin presiunea

produsă de explozie (unda de şoc), sau prin lovire mecanică de resturile aruncate de suflul

exploziei. Degajarea unei mari cantităţi de oxigen va duce la îmbogăţirea în oxigen a zonei din

apropierea rezervorului putând provoca incendierea sau explozia substanţelor organice eventual


Ediţia I 2010


prezente. De asemenea explozia va provoca scurgerea oxigenului lichefiat, nevaporizat în cadrul

exploziei.

u. Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură (conducte, armături, pompe)

Soldate cuscurgeri , se pot produce pe toată perioada de operare şi au o probabilitate

medie (ceva mai mare la pornirea pompelor şi în zonele prevăzute cu sisteme de etanşare-

presetupe, flanşe).

O astfel de scurgere poate genera (mai ales în condiţii de temperatură ridicată) degajări

minore de HCN în aerul din imediata apropiere a avariei , dar nu se vor atinge concentraţii

toxice (datorită alcalinităţii ridicate şi a cantităţilor reduse). De asemenea pot fi stropite

persoanele prezente în zona avariei.

v. Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid clorhidric (conducte, armături,

pompe)

Soldate cu scurgeri , se pot produce pe toată perioada de operare şi au o probabilitate



Scurgerea acidului clorhidric duce la degajare de vapori de HCl corozivi în zonă, dar în

acest tip de avarii cantităţile scurse sunt foarte mici deci eventuala intoxicare a persoanelor aflate

în apropiere este foarte puţin probabilă iar aceste intoxicaţii sunt de obicei puţin grave, aspectul

de ceaţă şi mirosul pătrunzător avertizând asupra pericolului. Mai grav poate fi eventualul

contact al acidului cu cianurile eventual existente pe suprafaţa afectată de scurgere, când se poate

produce degajare de HCN (în cantităţi foarte mici), cu eventuala afectare a persoanelor aflate în

imediata apropiere.

x. Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/suspensiilor cu conţinut de cianuri

(conducte, armături, pompe)





Ediţia I 2010


Aceste scurgeri constau în cantităţi relativ mici de material care se produce numai în zone

protejate de suprafeţe impermeabile (cu excepţia conductelor de pe estacade de intrare/ieşire din

uzină) cu captarea şi dirijarea lor la bazinul de avarie. Datorită conţinutului relativ redus de

cianuri şi a pH-ului ridicat degajările de HCN sunt practic excluse (cu excepţia contactului

accidental cu acid clorhidric sau alte soluţii acide). Datorită alcalinităţii ridicate şi a conţinutului

de cianuri stropirea operatorilor din zona avariei poate avea consecinţe destul de grave.

y. Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid de sodiu (conducte, armături,

pompe)




Scurgerea de soluţie de NaOH pe pardoseli nu prezintă decât riscul stropirii operatorilor

aflaţi eventul în zonă, eventuala rănire a acestora putând fi destul de gravă dacă stropii corozivi

ajung în ochi şi nu se iau imediat măsuri de spălare şi prim ajutor.

z. Avariile la sistemele de vehiculare şi/sau preparare a tulburelii de steril (conducte,

armături, pompe)




Aceste scurgeri nu prezintă decât un pericol foarte redus , fiind în cantitate redusă care

este colectată pe suprafeţe betonate şi dirijate la bazinul de avarie (cu excepţia conductelor de pe

estacade de intrare/ieşire din uzină) . Eventuala stropire a operatorilor din zona avariei nu poate

provoca decât efecte minore .

w. Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de măsură şi control

Soldate cu scăderea pH-ului tulburelii în tancurile de leşiere, îngroşător şi/sau DETOX.

Sunt puţin probabile datorită controlului automat dublat de efectuarea periodică a analizei

parametrilor fizico-chimici ai tulburelii în laborator şi a monitorizării continue a conţinutului de

HCN în aer.


Ediţia I 2010


Efectele unei astfel de avarii pot fi destul de grave datorită creşterii concentraţiei de HCN

în aerul din zona de deasupra tancurilor de leşiere ( mai ales în condiţii de temperatură ridicată)

cu afectarea operatorilor aflaţi în hală. Reducerea pH-ului se poate produce (chiar în lipsa totală

a dozării de lapte de var) foarte lent datorită volumului foarte mare de lichid din fiecare tanc,

atingerea unor valori de pH periculoase având loc în câteva ore în primul tanc de leşiere, timp în

care avaria este practic imposibil să nu fie depistată şi remediată, deci eventualele efecte sunt de

gravitate medie şi de scurtă durată.

aa. Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de epurare a apelor uzate evacuate

Soldate cu depăşirea conţinutului de poluaţi maxim admis în apele uzate evacuate în

emisar. Au o probabilitate redusă datorită unui controlul permanent şi automat al parametrilor

fizico-chimici ai apelor tratate.

Tratarea necorespunzătoare a apelor evacuate poate genera efecte minore şi pe termen

scurt, constând în afectarea calităţii apelor de suprafaţă din aval. Ceva mai gravă este situaţia în

care avaria se produce la staţia de tratare a apelor evacuate de pe iazul CIL, dar în acest caz este

posibilă întreruperea imediată a pompărilor spre staţie, şi deci eventualele efecte negative vor fi

de scurtă durată.

ab. Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1

Au o probabilitate mică datorită controlului continuu şi periodic (cu senzori redox şi prin

analize de laborator) al parametrilor fizico-chimici ai tulburelii sterile înainte de evacuare spre

iazul de decantare.

Tratarea necorespunzătoare a tulburelii sterile evacuate ( un conţinut prea mare de

cianuri) nu poate genera efecte grave datorită diluţiei unei cantităţi relativ reduse de lichid în

volumul foarte mare de apă existent în iaz.

ac. Erori de operare, soldate cu spălarea insuficientă a cărbunelui activ înainte de

spălarea acidă.

Au o probabilitate medie datorită lipsei unui control automat al conţinutului remanent de

cianură în cărbunele activ supus spălării acide.


Ediţia I 2010


Spălarea insuficientă a cărbunelui activ poate duce la degajarea unor cantităţi mici de

HCN în momentul contactului acestuia cu acidul de spălare , dar acest fenomen se produce în

interiorul coloanei de spălare care este prevăzută cu ventilaţiei , cu evacuarea gazelor la coşul de

dispersie.

ad. Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric

Constând în scurtcircuite şi/sau supraîncălziri urmate de aprinderea izolaţiei

conductorilor sau chiar a transformatoarelor. Sunt evenimente cu probabilitate mică, proiectarea

şi realizarea sistemului fiind realizate în baza standardelor de siguranţă impuse de reglementările

în domeniu, materialele utilizate sunt de calitate, există sisteme automate de siguranţă şi control

care asigură scoaterea de sub tensiune (parţial sau total) imediat ce se produce o dereglare a

parametrilor normali de funcţionare a sistemului.

Singurul eveniment de acest gen care poate avea consecinţe grave constând în pagube

materiale importante este incendierea staţiilor de transformare, când poate avea loc şi rănirea

personalului de intervenţie.

ae. Întreruperea furnizării de energie electrică

Din motive exterioare societăţii este un eveniment cu probabilitate mică, având loc doar

în situaţii deosebite apărute în sistemul energetic naţional.

Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe destul de

grave dar de obicei de scurtă durată. În cazul unei întreruperi de mai lungă durată în perioade cu

temperaturi foarte scăzute se poate produce congelarea unor soluţii pe traseele de vehiculare ceea

ce creşte probabilitatea producerii unor avarii la repornirea instalaţiilor.

af. Accidentele de muncă

Produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de intervenţie au o probabilitate

redusă, datorită organizării riguroase a tuturor acestor lucrări care se execută sub directa

supraveghere a personalului tehnic de specialitate , a instruirii permanente a personalului de

execuţie şi a dotării cu mijloace de protecţie individuală şi cu unelte şi dispozitive de lucru

adecvate şi de calitate.


Ediţia I 2010


Accidentele de muncă produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de

intervenţie specială pot produce rănirea sau intoxicarea mai mult sau mai puţin gravă a mai

multor muncitori.

III. Depozitul de explozibil

a. Explozie în depozit.

Întrucât în depozitul de exploziv sunt asigurate condiţii specifice de pază şi securitate,

manipularea explozivilor se face conform unor proceduri speciale şi numai de către personal

autorizat, probabilitatea de producerea unei astfel de explozii foarte mică.

Eventuala explozie a întregii cantităţi de material exploziv existentă în depozit va fi

deosebit de puternică, producând rănirea sau chiar decesul persoanelor aflate în apropiere dar

fără a afecta construcţii sau persoane aflate înafara amplasamentului depozitului.

b. Explozia autovehiculului care realizează transportul explozivului

Se poate produce pe timpul transportului la depozit, în timpul operaţiilor de

descărcare/încărcare sau pe timpul transportului de la depozit la carieră. Probabilitatea de

producere a unui astfel de accident este mică deoarece viteza de transport în incintă este

reglementată iar autovehiculele care realizează transportul intern sunt special destinate acestui

scop.

Consecinţele pot fi grave deoarece cantitatea implicată este relativ mare şi un astfel de

accident va produce cu siguranţă rănirea sau chiar decesul persoanelor aflate în apropiere şi va

afecta structurile construite şi utilajele eventual aflate pe traseul de transport, în apropierea

locului unde se produce deflagraţia.

c) Explozia azotatului de amoniu (NA) depozitat în magazie

În afara situaţiilor de atac aerian sau terorist poate avea loc ca urmare a unui lanţ de erori

umane care să conducă la detonarea azotatului de amoniu din depozit: spargerea mai multor saci

cu azotat de amoniu, scurgerea unui combustibil lichid pe azotatul de amoniu, incendiu cu foc

deschis în zona în care există amestec de azotat cu combustibil lichid sau producerea de unde de

şoc puternice, explozia materialelor explozive din depozit sau aflate pe platforma de descărcare.


Ediţia I 2010


Se poate produce explozia azotatului de amoniu în timpul transportului, pe drum sau în

carieră, pe fondul existenţei unei contaminări prealabile a azotatului cu substanţe organice sau ca

urmare a existenţei de materiale combustibile în spaţiul de manipulare. O posibilă sursă de

contaminare sunt combustibilii folosiţi de către autovehiculele de transport, care folosesc drept

combustibil motorină. În cazul producerii unor defecţiuni cu pierderi, scurgeri de combustibili,

se creează condiţii favorabile pentru incendii.

Producerea unei explozii a azotatului de amoniu în depozit are o probabilitate medie,

datorită respectării condiţiilor de depozitare şi a normelor de operare în cadrul depozitului.

Efectele distructive ale exploziei se datorează suprapresiunii în frontul undei de şoc, fluxului

radiaţiei termice produsă de explozie pentru persoanele expuse şi formarea unui nor contaminat

cu oxizi de azot.

IV. Iaz de decantare a sterilelor de flotaţie

a. Ruperea totală a barajului

Se poate produce în caz de atac terorist sau atac cu arme clasice sau nucleare.

Probabilitatea de producere este foarte redusă pentru atacul armat deoarece obiectivul nu

prezintă importanţă strategică, iar declanşarea unui asemenea atac presupune de obicei existenţa

unui conflict anterior şi deci anticiparea unui asemenea eveniment ceea ce asigură timpul necesar

opririi activităţii şi luării de măsuri de reducere la minim a cantităţii de apă stocată. Atacul

terorist rămâne un eveniment cu probabilitate foarte redusă (chiar dacă mai mare ca a atacului

armat) dar care nu poate fi anticipat.

Un asemenea accident poate avea consecinţe grave constând în formarea unei unde de

viitură formată din apa scursă din iaz împreună cu sterile antrenate care poate afecta

semnificativ suprafeţe importante de teren şi calitatea apei emisarilor din aval, la care se

adaugă pagube materiale importante şi eventual afectarea sănătăţii populaţiei din aval.

b. Formarea de breşe în baraj

Poate avea drept cauze fenomene naturale extreme, cum sunt cutremurele deosebit de

puternice şi/sau precipitaţiile excepţionale. Mecanismele potenţiale de cedare a iazului de

decantare sunt :


Ediţia I 2010


- Evenimente seismice. Activitatea seismică este foarte redusă în zonă iar la proiectarea

sistemului iazului de decantare s-au luat în calcul parametri pe deplin acoperitori pentru riscul

seismic ce caracterizează zona în cauză. Parametrii seismici de proiectare adoptaţi în cazul

sistemului iazului de decantare egalează sau depăşesc factorul de siguranţă de 1.1, considerat

suficient, conform standardelor naţionale şi europene pentru proiectarea amenajărilor de acest

gen.

- Supraîncărcarea. Proiectul are în vedere construcţia barajului în etape, astfel încât să fie

asiguraţi parametri de siguranţă (gardă şi plajă minime) care să permită existenţa unei rezerve de

capacitate în caz de precipitaţii excepţionale calculată pentru probabilitatea de apariţie de 1/1000.

- Defecte structurale, cedarea fundaţiei. Modalitatea de realizare a fundaţiei şi structura

proiectată a barajului asigură o foarte bună stabilitate, făcând extrem de puţin probabilă o avarie

datorată unei cedări a fundaţiei sau unei defecţiuni structurale. Din punct de vedere al siguranţei,

soluţia constructivă adoptată (baraj de anrocamente) este superioară tehnicilor aplicate în cazul

majorităţii iazurilor de decantare din lume iar structura terenului în zona de amplasare a barajului

a fost cercetată prin studii geotehnice detaliate. O atenţie deosebită se va acorda execuţiei

galeriei de deviere şi drenaj care traversează barajul.

- Sufoziune. Având în vedere particularităţile constructive ale barajului (în principal

utilizarea anrocamentelor), producerea acest fenomen se poate produce doar în cazul unor

imperfecţiuni de construcţie.

- Eroziune şi instabilitatea taluzelor. Fenomenele de eroziune pot să se manifeste sub

influenţa apelor de precipitaţii/şiroire care cad/se scurg pe taluzul barajului. Barajul fiind

construit din anrocamente, cu fragmente de dimensiuni mari, influenţa erozională a apelor de

precipitaţii/şiroire este nesemnificativă.

Probabilitatea unui asemenea accident este foarte redusă având în vedere că barajul este

inclus în clasa II-a de importanţă iar proiectul a fost realizat ţinând cont de condiţiile de siguranţă

impuse de normele în vigoare şi de practica inginerească.

Consecinţele unui asemenea accident vor consta în scurgeri de apă cu sterile antrenate

cu afectarea semnificativă a unor suprafeţe importante de teren şi a calităţii apei emisarilor din

aval, la care se pot adăuga pagube materiale şi eventual afectarea sănătăţii populaţiei din aval.

Aceste consecinţe sunt cu atât mai grave cu cât dimensiunile breşei formate este mai mare.


Ediţia I 2010


b. Deversarea peste coronamentul barajului (prin canalele de emergenţă)

Avariile au o probabilitate foarte redusă ţinând cont de faptul că prin proiect este

asigurată o capacitate de stocare a apei în iazul de decantare pentru precipitaţia maxim posibilă

calculată pentru un grad de asigurare de 0,1 %. Pot avea loc doar în condiţiile nerespectării

sistematice şi pe termen lung a parametrilor de exploatare (plajei şi a gărzii minime) şi / sau

apariţia unor avarii de lungă durată la sistemul de drenaj şi la sistemul de evacuare a apei

decantate din iaz corelate cu situaţii meteorologice deosebite (precipitaţii abundente).

Aceste avarii au consecinţe cu gravitate destul de redusă, deoarece apele scurse au un

conţinut destul de redus de substanţe periculoase care pot afecta calitatea apelor din aval.

c. Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj a apelor pluviale

Soldată cu infiltrarea apelor drenate din iaz în galerie are o probabilitate redusă dacă se

respectă prevederile proiectului de execuţie.

Consecinţele constau în impurificarea cu metale a apelor evacuate în emisar şi deci

degradarea calităţii apelor de suprafaţă din aval. Deoarece debitele infiltrate şi conţinutul de

poluanţi sunt relativ reduse , gravitatea unui asemenea accident poate fi considerată redusă.

d. Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj a pârâului Măcriş

Soldată cu imposibilitatea evacuării apei colectate este un eveniment cu probabilitate

redusă dacă se respectă prevederile proiectului de execuţie.

Consecinţele pot fi grave şi constau în diminuarea capacităţii de retenţie a iazului, toate

apele provenite din amonte de baraj fiind reţinute în iaz. Consecinţe mai grave are colmatarea

produsă chiar în zona barajului urmată de fisurarea galeriei şi exfiltrarea apelor colectate, când

poate avea loc o erodare treptată în corpul barajului şi în final cedarea acestuia, cu

consecinţele menţionate anterior.

e. Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii

Sunt evenimente cu probabilitate moderată datorită eroziunii, iar în condiţiile unor

temperaturi foarte reduse această probabilitate creşte.

Acest gen de accidente are efecte minore şi în general pe termen scurt, producând

deversarea de tulbureală de steril pe zonele adiacente conductelor.


Ediţia I 2010


f. Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite (colectate de pe iaz spre

uzină)

Cconstând în defecţiuni ale pompelor, întreruperea curentului electric, spargerea sau

ruperea conductei de recirculare, au o probabilitate moderată de apariţie.

Produc efecte pe termen scurt şi iar gravitate este moderată doar în condiţiile în care se

produc simultan cu precipitaţii excepţionale soldate cu creşterea nivelului în iaz peste limita de

funcţionare în siguranţă.

g. Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric

Sunt evenimente cu probabilitate redusă, proiectarea şi realizarea sistemului fiind

realizate în baza standardelor de siguranţă impuse de reglementările în domeniu.

Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe moderate

constând în întreruperea pompărilor de apă decantată pentru scurt timp (generatoarele de curent

acţionate cu motor Diesel asigură furnizarea energiei de avarie necesare ).

h. Accidentele de muncă







intervenţie specială pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi considerate ca

evenimente cu consecinţe minore .

V. Iaz de decantare CIL

a. Ruperea totală a barajului

Se poate produce în caz de atac terorist sau atac cu arme clasice sau nucleare.

Probabilitatea de producere este foarte redusă pentru atacul armat deoarece obiectivul nu

prezintă importanţă strategică, iar declanşarea unui asemenea atac presupune de obicei existenţa

unui conflict anterior şi deci anticiparea unui asemenea eveniment ceea ce asigură timpul necesar


Ediţia I 2010


opririi activităţii şi luării de măsuri de reducere la minim a cantităţii de apă stocată. Atacul

terorist rămâne un eveniment cu probabilitate foarte redusă (chiar dacă mai mare ca a atacului

armat) dar care nu poate fi anticipat.

Un asemenea accident poate avea doar consecinţe minore constând în scurgeri de

material care vor fi colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de

închidere a iazului de decantare a sterilelor. În anumite situaţii excepţionale scurgerile pot trece

peste barajul de închidere şi vor fi preluate în interiorul iazului de decantare a sterilelor de

flotaţie.

b. Formarea de breşe în baraj

Poate avea drept cauze fenomene naturale extreme, cum sunt cutremurele deosebit de

puternice şi/sau precipitaţiile excepţionale. Mecanismele potenţiale de cedare a iazului de

decantare sunt :

- Evenimente seismice. Activitatea seismică este foarte redusă în zonă iar la proiectarea

sistemului iazului de decantare s-au luat în calcul parametri pe deplin acoperitori pentru riscul

seismic ce caracterizează zona în cauză.

- Supraîncărcarea. Proiectul are în vedere construcţia barajului în etape, astfel încât să fie

asiguraţi parametri de siguranţă (gardă şi plajă minime) care să permită existenţa unei rezerve de

capacitate în caz de precipitaţii excepţionale calculată pentru probabilitatea de apariţie de 1/1000.

- Defecte structurale, cedarea fundaţiei. Modalitatea de realizare a fundaţiei şi structura

proiectată a barajului asigură o foarte bună stabilitate, făcând extrem de puţin probabilă o avarie

datorată unei cedări a fundaţiei sau unei defecţiuni structurale. Din punct de vedere al siguranţei,

soluţia constructivă adoptată (baraj de anrocamente) este superioară tehnicilor aplicate în cazul

majorităţii iazurilor de decantare din lume iar structura terenului în zona de amplasare a barajului

a fost cercetată prin studii geotehnice detaliate. O atenţie deosebită se va acorda execuţiei

galeriei de deviere şi drenaj care traversează barajul.

- Sufoziune. Având în vedere particularităţile constructive ale barajului (în principal

utilizarea anrocamentelor), producerea acest fenomen se poate produce doar în cazul unor

imperfecţiuni de construcţie.

- Eroziune şi instabilitatea taluzelor. Fenomenele de eroziune pot să se manifeste sub

influenţa apelor de precipitaţii/şiroire care cad/se scurg pe taluzul barajului. Barajul fiind


Ediţia I 2010


construit din anrocamente, cu fragmente de dimensiuni mari, influenţa erozională a apelor de

precipitaţii/şiroire este nesemnificativă.

Probabilitatea unui asemenea accident este foarte redusă având în vedere că barajul este

inclus în clasa II-a de importanţă iar proiectul a fost realizat ţinând cont de condiţiile de siguranţă

impuse de normele în vigoare şi de practica inginerească.

Consecinţele unui asemenea accident vor consta în scurgeri de apă cu sterile antrenate

care vor fi colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de închidere a

iazului de decantare a sterilor sau în iazul de decantare a sterilelor de flotaţie.

c. Avariile soldate cu deversarea peste coronamentul barajului (prin canalele de

emergenţă)

Au o probabilitate foarte redusă ţinând cont de faptul că prin proiect este asigurată o

capacitate de stocare a apei în iazul de decantare pentru precipitaţia maxim posibilă calculată

pentru un grad de asigurare de 0,1 %. Pot avea loc doar în condiţiile nerespectării sistematice şi

pe termen lung a parametrilor de exploatare (plajei şi a gărzii minime) şi / sau apariţia unor

avarii de lungă durată la sistemul de drenaj şi la sistemul de evacuare a apei decantate din iaz

corelate cu situaţii meteorologice deosebite (precipitaţii abundente).

Aceste avarii au consecinţe cu gravitate destul de redusă, deoarece apele scurse vor fi

colectate în zona de retenţie dintre barajul iazului CIL şi barajul de închidere a iazului de

decantare a sterilor sau în cel mai rău caz în iazul de decantare a sterilelor de flotaţie.

d. Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj a apelor pluviale

Soldată cu infiltrarea apelor drenate din iaz în galerie are o probabilitate redusă dacă se

respectă prevederile proiectului de execuţie.

Consecinţele constau în impurificarea cu metale şi cianuri a apelor evacuate în emisar şi

deci degradarea semnificativă a calităţii apelor de suprafaţă din aval. Deoarece debitele

infiltrate şi conţinutul de poluanţi sunt relativ reduse, gravitatea unui asemenea accident poate fi

considerată moderată.

e. Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj – pârâul Măcriş

Soldată cu imposibilitatea evacuării apei colectate este un eveniment cu probabilitate

redusă dacă se respectă prevederile proiectului de execuţie.


Ediţia I 2010


Consecinţele constau în diminuarea capacităţii de retenţie a iazului, toate apele

provenite din amonte de baraj fiind reţinute în iaz. Consecinţe mai grave are colmatarea

produsă chiar în zona barajului urmată de fisurarea galeriei şi exfiltrarea apelor colectate, când

poate avea loc o erodare treptată în corpul barajului şi în final cedarea acestuia, cu

consecinţele menţionate anterior.

f. Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii

Sunt evenimente cu probabilitate moderată datorită eroziunii, iar în condiţiile unor

temperaturi foarte reduse această probabilitate creşte.

Acest gen de accidente are efecte minore şi în general pe termen scurt, producând

deversarea de tulbureală de steril pe zonele adiacente.

g. Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite colectate de pe iaz spre

uzină şi la staţia de pompare a exfiltraţiilor

Constau în defecţiuni ale pompelor, întreruperea curentului electric, spargerea sau

ruperea conductelor, au o probabilitate moderată de apariţie.

Produc efecte pe termen scurt şi iar gravitatea este redusă chiar dacă se produc

simultan cu precipitaţii excepţionale.

h. Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului

Se produce permanent , cantitatea degajată în atmosferă fiind dependentă atât de

caracteristicile fizico-chimice ale soluţiei pompate şi existentă pe iaz , cât şi de condiţiile

meteorologice.

În perioadele de insolaţie puternică şi temperatură ridicată creşte cantitatea de HCN

degajată la suprafaţa iazului dar dacă pH-ul se păstrează în limitele tehnologice normale,

concentraţia de HCN din aerul atmosferic nu va atinge concentraţii periculoase, nici chiar pe

suprafaţă iazului. Ca atare consecinţele sunt nesemnificative (detalii privind dispersia HCN

format la suprafaţa iazului CIL au fost prezentate în subcapitolul 4.2).

i. Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric

Sunt evenimente cu probabilitate redusă, proiectarea şi realizarea sistemului fiind

realizate în baza standardelor de siguranţă impuse de reglementările în domeniu.


Ediţia I 2010


Întreruperea neplanificată a furnizării de energie electrică poate avea consecinţe moderate

constând în întreruperea pompărilor de apă decantată şi a exfiltraţiilor din corpul barajului pentru

scurt timp (generatoarele de curent acţionate cu motor Diesel asigură furnizarea energiei de

avarie necesare ).

j. Accidentele de muncă







intervenţie specială pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi considerate ca

evenimente cu consecinţe minore .


a. Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la flotaţie datorită uzurii

sau eroziunii (mai ales în zonele sensibile - coturi, flanşe, compensatori, vane)

Are o probabilitate medie. Utilizarea unor conducte cu grosime corespunzătoare,

inspecţiile permanente şi realizarea de expertize tehnice periodice a acesteia reduce substanţial

această probabilitate.

Acest gen de avarii produc scurgeri de material nepericulos şi în cantităţi mici, cu

afectarea unor suprafeţe reduse de teren, adiacente culoarului, deci efectele sunt

nesemnificative.

b. Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei decantate de la iazul de decantare a

sterilor de flotaţie spre uzină

Are o probabilitate redusă datorită lipsei suspensiilor care să genereze eroziune. Totuşi

există un risc ceva mai mare în zona flexibilă (între barjă şi conducta fixă de pe sol) datorită unor

eventuale fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului lichidului liber pe iaz.

Acest gen de avarii produc scurgeri de lichid nepericulos şi în cantităţi mici, cu afectarea

unor suprafeţe reduse de teren, adiacente culoarului, deci efectele sunt nesemnificative.


Ediţia I 2010


c. Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la procesul CIL datorită

uzurii sau eroziunii (mai ales în zonele sensibile - coturi, flanşe, compensatori, vane)

Are o probabilitate medie. Utilizarea unor conducte cu grosime corespunzătoare,

inspecţiile permanente şi realizarea de expertize tehnice periodice a acesteia reduce substanţial

această probabilitate.

Acest gen de avarii produc scurgeri de material periculos dar în cantităţi mici, cu

afectarea unor suprafeţe reduse de teren, adiacente culoarului, deci efectele sunt

nesemnificative.

d. Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei decantate de la iazul CIL spre uzină

Are o probabilitate redusă datorită lipsei solidelor care să genereze eroziune. Totuşi

există un risc ceva mai mare în zona flexibilă (între barjă şi conducta fixă de pe sol) datorită unor

eventuale fluctuaţii rapide şi mari ale nivelului lichidului liber pe iaz.

Acest gen de avarii produc scurgeri de lichid periculos dar în cantităţi mici, cu afectarea

unor suprafeţe reduse de teren, adiacente culoarului conductei, efectele sunt nesemnificative.

e. Accidentele de muncă

Produse în cadrul lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau de intervenţie la conducte sau

facilităţile aferente au o probabilitate medie, datorită organizării riguroase a tuturor acestor

lucrări care se execută sub directa supraveghere a personalului tehnic de specialitate , a instruirii

permanente a personalului de execuţie şi a dotării cu mijloace de protecţie individuală şi cu

unelte şi dispozitive de lucru adecvate şi de calitate.

Accidentele de muncă pot produce rănirea unuia sau mai multor muncitori şi pot fi

considerate ca evenimente cu consecinţe minore.

VII. Activitatea de transport

a. Accidentele rutiere şi de muncă

Produse în cadrul transportului intern al minereului de la cariere la uzina de procesare

precum şi a sterilului la halde, au o probabilitate medie, datorită organizării riguroase a tuturor

acestor lucrări, a amenajării corespunzătoare a drumurilor, a instruirii permanente a personalului

de execuţie şi a dotării cu utilaje şi mijloace de lucru şi de protecţie adecvate.


Ediţia I 2010


Aceste accidente pot produce rănirea mai mult sau mai puţin gravă a unuia sau mai

multor muncitori şi eventual daune materiale, deci consecinţele pot fi considerate

nesemnificative.

b. Incendii, explozii şi sau scurgeri de substanţe periculoase

Asociate cu accidentele de transport externe amplasamentului pot avea loc la defectarea

echipamentelor, erori umane, condiţii meteo deosebite, condiţii de trafic etc. Probabilitatea de

producere este redusă date fiind măsurile de securitate adoptate de către companie (inclusiv

utilizarea de transportatori autorizaţi şi cu experienţă ).

Gravitatea evenimentului depinde de locul de producere, de natura şi cantitatea

substanţei transportate dar având în vedere că toate substanţele periculoase se transportă cu

mijloace de transport şi ambalaje special destinate, consecinţele pot fi considerate moderate .

Măsurile de intervenţie prevăzute în caz de accident contribuie la reducerea efectelor

deversărilor de combustibili/substanţe chimice. Punctele vulnerabile de pe traseu sunt

aglomerările urbane, proximitatea staţiilor de alimentare cu carburanţi, cursurile de apă.

3.2. Evaluarea consecinţelor accidentelor majore identificate

3.2.1. Evaluarea calitativă a riscurilor

Pentru evaluarea amplitudinii şi a gravităţii consecinţelor accidentelor majore specifice

amplasamentului, s-a procedat la o evaluare calitativă a riscului asociat scenariilor de accidente

prezentate anterior.

Analiza calitativă are ca obiectiv principal stabilirea listei de hazarduri posibile, face

posibilă ierarhizarea evenimentelor în ordinea riscului şi prezintă primul pas în metodologia de

realizare a analizei riscurilor. Evaluarea calitativă a riscului se realizează prin calculul nivelului

de risc ca produs între nivelul de gravitate şi cel de probabilitate ale evenimentului analizat.

a.) Măsura calitativă a consecinţelor este realizată prin încadrarea în cinci nivele de

gravitate, care au următoarea semnificaţie:

1. Nesemnificativ

• Pentru oameni (populaţie): vătămări nesemnificative

• Emisii: fără emisii;


Ediţia I 2010


• Ecosisteme: Unele efecte nefavorabile minore la puţine specii sau părţi ale

ecosistemului, pe termen scurt şi reversibile

• Socio-politic: Efecte sociale nesemnificative fără motive de îngrijorare. 2. Minor

• Pentru oameni (populaţie): este necesar primul ajutor;

• Emisii: emisii în incinta obiectivului reţinute imediat;

• Ecosisteme: daune neînsemnate, rapide şi reversibile pentru puţine specii sau parţi ale

ecosistemului, animale obligate să-şi părăsească habitatul obişnuit, plantele sunt inapte să se

dezvolte după toate regulile naturale , calitatea aerului creează un disconfort local, poluarea apei

depăşeşte limita fondului pentru o scurtă perioadă;

• Socio-politic: Efecte sociale cu puţine motive de îngrijorare pentru comunitate. 3. Moderat

• Pentru oameni (populaţie): sunt necesare tratamente medicale;

• Economice: reducerea capacităţii de producţie;

• Emisii: emisii în incinta obiectivului reţinute cu ajutor extern;

•Ecosisteme: daune temporare şi reversibile, daune asupra habitatelor şi migraţia

populaţiilor de animale, plante incapabile să supravieţuiască, calitatea aerului afectată de

compuşi cu potenţial risc pentru sănătate pe termen lung, posibile daune pentru viaţa acvatică,

contaminări limitate ale solului şi care pot fi remediate rapid;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive moderate de îngrijorare pentru comunitate. 4. Major

• Pentru oameni (populaţie): vătămări deosebite;

• Economice : întreruperea activităţii de producţie;

• Emisii: emisii în afara amplasamentului fără efecte dăunătoare;

• Ecosisteme: moartea unor animale, vătămări la scară largă, daune asupra speciilor

locale şi distrugerea de habitate extinse , calitatea aerului impune “refugiere în siguranţă” sau

decizia de evacuare, remedierea solului este posibilă doar prin programe pe termen lung;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive serioase de îngrijorare pentru comunitate


Ediţia I 2010


5. Catastrofic

• Pentru oameni (populaţie): moarte;

• Economice : oprirea activităţii de producţie;

• Emisii: emisii toxice în afara amplasamentului cu efecte dăunătoare;

• Ecosisteme: moartea animalelor în număr mare, distrugerea speciilor de floră, calitatea

aerului impune evacuarea, contaminare permanentă şi pe arii extinse a solului;

• Socio-politic: Efecte sociale cu motive deosebit de mari de îngrijorare.

b.) Măsura probabilităţii de producere este realizată tot prin încadrarea în cinci nivele,

care au următoarea semnificaţie:

1. Rar (improbabil) - se poate produce doar în condiţii excepţionale;

2. Puţin probabil - s-ar putea întâmpla cândva;

3. Posibil - se poate întâmpla cândva;

4. Probabil - se poate întâmpla în multe situaţii;

5. Aproape sigur - se întâmplă în cele mai multe situaţii.

Utilizând informaţiile obţinute din analiză, riscul este plasat într-o matrice de forma

următoare ( tabelul 3.2.):

Tabelul 3.2. Matrice pentru evaluarea riscurilor Consecinţe

Nesemnificative Minore Moderate Majore Catastrofice

1 2 3 4 5

Improbabil 1 1 2 3 4 5 Izolat 2 2 4 6 8 10 Ocazional 3 3 6 9 12 15 Probabil 4 4 8 12 16 20

Prob

abili

tate

Frecvent 5 5 10 15 20 25

Nivele de risc Definiţie Acţiuni ce trebuie întreprinse

1 – 3 Risc foarte scăzut 4 – 6 Risc scăzut Conducerea acţiunilor prin proceduri obişnuite, de rutină

7 – 12 Risc moderat Se acţionează prin proceduri standard specifice, cu implicarea conducerii de la locurile de muncă

13 – 19 Risc ridicat Acţiuni prompte, luate cât de repede permite sistemul normal de management, cu implicarea conducerii de vârf

20 – 25 Risc extrem Fiind o situaţie de urgenţă, sunt necesare acţiuni imediate şi se vor utiliza prioritar toate resursele disponibile


Ediţia I 2010


Pentru evaluarea riscurilor asociate activităţii desfăşurate în cadrul amplasamentului, s-a

procedat la atribuirea unor valori numerice pentru fiecare nivel de gravitate a consecinţelor şi de

probabilitate a producerii eventualului accident imaginat, riscul asociat fiecărui scenariu fiind

reprezentat de produsul dintre cele două valori atribuite. La stabilirea valorilor asociate nivelelor

de probabilitate şi de gravitate se ţine cont de impactul potenţial şi de măsurile de prevenire

prevăzute.

Pentru o mai sugestivă prezentare a concluziilor rezultate din analiza riscurilor

accidentale specifice activităţii din cadrul amplasamentului se prezintă în continuare matricea de

cuantificare a riscurilor, întocmită pe baza scenariilor de accidente posibile descrise anterior

Tabelul 3.3. Matricea de cuantificare a riscurilor

Nr. crt. Pericolul Probabilitate Gravitate Risc

I. Carieră a Explozii accidentale a explozivilor 2 4 8 b Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat 2 3 6 c Vibraţiile datorate exploziilor 4 1 4 d Surpări ale frontului de lucru 2 3 6 e Accidente rutiere şi de muncă 3 2 6

II. Uzina de procesare a Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei 1 5 5 b Avarierea rezervorului de stocare a cianurii 2 2 4 c Spargerea unui container cu cianură solidă 2 2 4 d Spargerea unui container cu soluţie HCl 3 1 3 e Avarierea tancurilor de leşiere CIL 2 2 4 f Avarierea îngroşătorului CIL 2 2 4 g Avarierea instalaţiei DETOX 1 2 2 4 h Avarierea rezervorului de stocare a soluţiei bogate 2 2 4 i Avarierea rezervorului de stocare a NaOH 2 1 2 j Avarierea tancurilor de leşiere Albion 2 2 4 k Avarierea celulelor de flotaţie 2 1 2 l Avarierea îngroşătorului de sterile de flotaţie 2 1 2 m Avarii la rezervorul cu soluţie de CuSO4 2 2 4 n Avarierea rezervorului cu apă de proces 2 2 4 o Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide 2 2 4 p Avarierea rezervorului cu lapte de var 2 1 2 r Accidente în depozitul de reactivi 1 2 2 s Incendii la rezervorul de GPL 2 3 6 ş Explozii la rezervorul de GPL 2 4 8 t Avariile la instalaţia de producere oxigen 2 3 6 ţ Explozia rezervorului criogenic de oxigen 2 4 8 u Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură 2 2 4

v Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid clorhidric 2 1 2

x Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/ suspensiilor cu conţinut de cianuri 3 2 6


Ediţia I 2010


y Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid de sodiu 2 2 4

z Avariile la sistemele de vehiculare şi/ sau preparare a tulburelii de steril 3 1 3

w Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de măsură şi control 2 2 4

aa Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de epurare a apelor uzate 2 2 6

ab Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1 2 2 4

ac Erori de operare, soldate cu spălarea insuficientă a cărbunelui activ înainte de spălarea acidă. 3 1 3

ad Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric 2 2 4

ae Întreruperea furnizării de energie electrică 2 2 4 af Accidentele de muncă 3 2 6

III. Depozitul de explozibil a Explozie în depozit 1 4 4

b Explozia autovehiculului care realizează transportul explozivilor 2 4 8

c Explozia azotatului de amoniu 2 3 6 IV. Iazul de decantare TMF

a Ruperea totală a barajului 1 4 4 b Formarea de breşe în baraj 1 4 4 c Deversarea peste coronamentul barajului 1 3 3 d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj 2 2 4 e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj 2 3 6

f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii 3 1 3

g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite 3 2 6

h Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric 2 2 4

i Accidentele de muncă 3 2 6 V. Iaz de decantare CIL

a Ruperea totală a barajului 1 3 3 b Formarea de breşe în baraj 1 2 2 c Deversarea peste coronamentul barajului 1 2 2 d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj 2 3 6 e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj 2 2 4

f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii 3 2 6

g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite 2 2 4 h Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului 4 1 4

i Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric 2 2 4

j Accidentele de muncă 3 2 6 VI. Culoar conducte hidrotransport

a Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la flotaţie 3 1 3

b Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite de la iazul TMF 2 1 2

c Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la procesul CIL 3 2 6

d Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei 2 2 4


Ediţia I 2010


limpezite de la iazul CIL e Accidentele de muncă 3 2 6

VII. Activitatea de transport

a Accidentele rutiere şi de muncă produse în cadrul transportului intern 3 2 6

b Incendii, explozii şi/sau scurgeri de substanţe periculoase asociate cu accidentele de transport extern 2 3 6

În Tabelul 3.4. se prezintă centralizat rezultatele analizei calitative de risc. În zonele

delimitate de grilă sunt menţionate indicele zonei de securitate şi numărul corespunzător al

scenariului:

Tabelul 3.4. Analiza calitativă de risc - Faza de operare Frecvent Probabil Ic, Vh,

Ocazional IId-z-ac, IVf, VIa

Ie, IIx-af, IVg-i, Vf-j, VIc-e, VIIa

Izolat IIi-k-l-p-v, VIb IIb-c-e-f-g-h-j-m-n-o-u-y-w-aa-ab-ad-ae, IVd-h, Ve-g-i, VId,

Ib-d,IIs-t, IIIc, IVe, Vd, VIIb,

Ia, IIş-ţ, IIIb,

PRO

BA

BIL

ITA

TEA

Improbabil IIr, Vb-c IVc, Va IIIa,IVa-b, IIa,

Nesemnificative Minore Moderate Majore Catastrofice

EFECTE (GRAVITATEA)

Rezultatele analizei calitative de risc pentru faza de operare arată că majoritatea scenariile

de accident luate în considerare prezintă un risc scăzut sau foarte scăzut, doar exploziile

accidentale în carieră şi la manipularea/transportul explozibililor, explozia rezervorului de GPL

şi explozia rezervorului de oxigen criogenic, prezintă un risc moderat, care implică aplicarea

unor proceduri speciale de intervenţie.

De asemenea exploziile în interiorul depozitului de explozivi, ruperea sau formarea de

breşe în barajul iazului de decantarea TMF şi emisiile de acid cianhidric datorate contactului

între cianură şi acidul clorhidric în cazul unui accident major în uzină pot avea consecinţe

majore, chiar dacă probabilitatea de producere este foarte mică. Ca atare se consideră utilă şi

necesară o analiză mai detailată, bazată pe evaluarea cantitativă a riscurilor, pentru aceste

scenarii de accident, care pot fi considerate accidente potenţial majore.


Ediţia I 2010


3.2.2. Analiza detailată a riscurilor de accidente relevante

Pentru evaluarea riscului asociat accidentelor potenţial majore identificate prin analiza

calitativă de risc, este utilizată şi metodologia "bazată pe consecinţe", numită şi "abordare

deterministă" care se bazează pe evaluarea consecinţelor unor posibile accidente, fără a se

cuantifica probabilitatea de producere a acestor accidente, evitând astfel incertitudinile inerente

care apar la cuantificarea explicită a frecvenţelor de producere a accidentelor potenţiale.

Această metodă are o bază raţională similară cu "cel mai grav scenariu imaginat". Se

consideră că dacă, pentru cel mai grav scenariu de accident imaginat sunt luate suficiente măsuri

pentru protejarea populaţiei atunci, pentru fiecare accident posibil, mai puţin grav decât cel mai

grav vor fi, de asemenea, suficiente măsurile pentru protejarea populaţiei.

Pentru identificarea scenariului cel mai grav posibil, sunt definite mai multe „scenarii

(ipoteze) de referinţă", se evaluează consecinţele ce derivă din producerea acestora, se identifică

"scenariul cel mai grav" care se ia în calcul în scopul analizei zonei de amplasare a unităţii

generatoare de risc.

Consecinţele accidentelor sunt luate în considerare cantitativ, prin calculul distanţei în

care mărimea fizică ce descrie consecinţele (de ex. concentraţia toxică) atinge o valoare (prag)

limită corespunzător începutului manifestării efectelor nedorite.

Pe lângă distanţa corespunzătoare valorii prag letale a mărimii fizice care descrie

consecinţele, se mai estimează şi o altă distanţă, corespunzătoare începutului "efectelor

ireversibile". Această distanţă este utilizată pentru separarea zonelor cu populaţie sensibilă (şcoli,

spitale) sau a zonelor dens populate de sursele de pericol.

Efectele generate de producerea unui accident depind de tipul scenariului care defineşte

accidental analizat şi valoarea indicatorului specific determinat.

a.) Riscuri asociate emisiilor de HCN în atmosferă

Emisia HCN gazos produs prin amestecul cianurii de sodiu cu acid clorhidric

Analiza calitativă prezentată anterior a arătat că "cel mai grav scenariu imaginat" pentru

emisia de acid cianhidric (dispersie toxică ) este accidentul în care ar avea loc scurgerea

simultană a soluţiei de cianură şi a celei de acid clorhidric şi amestecul acestor două scurgeri.

Deoarece probabilitatea de avarie simultană a vaselor de stocare a cianurii şi acidului clorhidric


Ediţia I 2010


soldată cu amestecul celor două soluţii este extrem de mică (datorită distanţelor mari între

amplasamentul de depozitare al acidului clorhidric faţă de amplasamentul de depozitare a

cianurii), a fost considerat un "scenariu maxim posibil" care constă în spargerea unui container

de transport al acidului clorhidric când cei 1000 l de acid clorhidric se scurg şi se amestecă cu o

cantitate echimoleculară de soluţie de cianură de sodiu. În această situaţie se poate considera că

întreaga cantitate de HCN formată trece instantaneu în formă gazoasă şi se dispersează în aerul

atmosferic din zona avariei.

Cea mai nefavorabilă situaţie este cea în care iniţial se scurge acidul clorhidric, peste

care are loc scurgerea de cianură, când cantitatea de acid cianhidric degajat este maximă. În

această situaţie se produce neutralizarea acidului de către hidroxidul de sodiu şi cianura de sodiu

până la epuizarea acidului după care soluţia este diluată de excesul de cianură. Degajarea

maximă de acid cianhidric are loc în perioada iniţială când cantitatea de căldură degajată din

reacţia exotermă de neutralizare încălzeşte puternic o cantitate relativ mică de lichid.

Considerând o concentraţie a soluţiei de acid clorhidric de 36 % şi o densitate de 1,15

kg/l, cantitatea maximă de HCl pur conţinută în soluţia scursă este de 414 kg.

Soluţia de cianură de sodiu 23 % are o densitate de 1,25 kg/l, şi mai conţine cantităţi

variabile de hidroxid de sodiu (1-3 %) şi carbonat de sodiu (0,5 – 2,5 %) . Pentru calcule vom

considera că soluţia are un conţinut de doar 1 % NaOH.

În aceste condiţii, un amestec perfect al celor două soluţii presupune iniţial neutralizarea

acidului clorhidric cu hidroxidul de sodiu din soluţia de cianură pe baza reacţiei

NaOH + HCl = NaCl + H2O

când sunt consumate cca. 5 % din HCl iar restul reacţionează cu cianura de sodiu

formând acid cianhidric:

NaCN + HCl = HCN + NaCl

Cantitatea de HCN formată în aceste condiţii este de 290 kg consumându-se 528 kg

NaCN pur adică cca. 1,84 mc soluţie 23 % .

Pentru analiza consecinţelor unui astfel de accident, s-a procedat la simularea dispersiei

în atmosferă a celor 290 kg de HCN astfel format, considerând că „balta de soluţie” acumulată

are o suprafaţă de cca. 200 mp.

Pentru evaluarea modului în care se produce dispersia HCN în atmosferă, s-a procedat la

modelarea dispersiei acestuia utilizând modelul matematic SLAB care simulează dispersia


Ediţia I 2010


atmosferică a emisiilor gazoase mai dense decât aerul. Versiunea iniţială a acestui model a fost

dezvoltată de Morgan , dezvoltarea ulterioară a modelului fiind finanţată de USAF Engineering

and Services Center (din 1968) şi de American Petroleum Institute (din 1987). Versiunea curentă

a modelului SLAB poate trata diverse situaţii cum ar fi: emisii instantanee, cu durată finită sau

continue din diverse surse: baltă de lichid ce se evaporă la nivelul solului, jet orizontal sau jet

vertical poziţionat la diverse înălţimi deasupra solului (situaţia coşurilor de evacuare) sau emisii

instantanee la nivelul solului.

Modelul matematic SLAB se bazează pe teoria stratului superficial. Descrierea variaţiei

concentraţiei din pana de gaz are loc printr-un sistem de ecuaţii diferenţiale bazate pe

conservarea masei totale şi pe componenţi, a energiei şi a impulsului pe cele 3 direcţii. Acest

model matematic este completat de ecuaţii ce descriu forma penei de gaz precum şi de ecuaţii

pentru modelarea proprietăţilor fizice ale gazelor. Simularea dispersiei gazelor prin modelul

SLAB are loc prin integrarea ecuaţiilor modelului matematic pe direcţia vântului.

Rezolvarea modelului SLAB permite doar calcularea concentraţiei medii pe direcţia

vântului. Calcularea distribuţiei concentraţiei pe direcţiile perpendiculare y şi z (lăţime, respectiv

înălţime pană de gaz) are loc prin considerarea unui model de distribuţie.

Programul SLAB View este interfaţa Windows pentru Modelul SLAB de simulare a

dispersiei în aer a gazelor mai dense decât aerul şi a fost realizat de compania canadiană Lakes

Environmental Software.

Pentru ca expunerea la acid cianhidric să aibă efecte asupra sănătăţii, o persoană ar

trebui să stea în zona în care s-a produs scurgerea, în interiorul unui nor toxic, fără protecţie

respiratorie o anumită perioadă de timp, efectele fiind cu atât mai grave cu cât această perioadă

de expunere este mai mare.

Valorile de prag* utilizate pentru efectul asupra populaţiei sunt următoarele:

LC50 – (Lethal concentration with 50% death of victims) este o valoare a concentraţiei

substanţei toxice în aerul atmosferic exprimată în ppm sau mg/mc, calculată sau determinată

experimental pentru o anumită durată de expunere (de obicei 30 min), peste care efectele sunt

considerate letale. Pentru cid cianhidric LC50 este 100 ppm. În aria delimitată de acest prag de

concentraţie este definită Zona cu mortalitate ridicată (Zona I).


Ediţia I 2010


IDLH (Immediately Dangerous to Life or Health Air Concentration Values – Pericol

Imediat pentru Viaţă şi Sănătate)) este concentraţia atmosferică a oricărei substanţe toxice,

corosive sau asfixiantă care prezintă o ameninţare imediată pentru viaţã sau poate să cauzeze

efecte nefavorabile irevocabile sau întârziate asupra sănătăţii ori să intervină asupra capacităţii

individuale de a scăpa dintr-o atmosferă periculoasă. Este exprimată în ppm sau mg/mc şi este

determinată pentru o durată de expunere de 30 min. Pentru acid cianhidric IDLH este 50 ppm. În

aria delimitată de valoarea IDLH este definită Zona cu daune asupra sănătăţii (ZonaII).

Notă: *Valorile de prag definesc zone în care viaţa (zona I) respectiv sănătatea

populaţiei(zona II) poate fi pusă în pericol.

Iniţial s-a procedat la o analiză a efectele pe care le au diverşi parametri asupra

rezultatelor dispersiei, în vederea alegerii condiţiilor în care efectele sunt maxime. În acest sens

au fost realizate o serie de simulări, pentru diverse situaţii posibile, concluziile fiind următoarele:

- variaţia temperaturii soluţiei din care are loc degajarea de HCN (pe un interval cuprins

între -20 0C şi + 50 0C) nu are un efect semnificativ asupra rezultatelor dispersiei, ca atare am

adoptat o temperatură de 25 0C (temperatura de fierbere a HCN) pentru toate simulările

efectuate;

- forma în care se află lichidul din care se produce emisia de HCN (în ceea ce priveşte

suprafaţa şi grosimea stratului ) nu are efecte asupra dispersiei;

- caracteristicile suprafeţei terenului deasupra căruia are loc dispersia influenţează

semnificativ dispersia, ca atare în simulare au fost considerate caracteristicile terenului ca fiind

terenuri relativ libere, cu construcţii rare şi de mică înălţime;

- înălţimea de măsurare (faţă de nivelul solului) a concentraţiei HCN nu are efecte

semnificative asupra dispersiei (în zona considerată ca „atmosfera respirabilă” pe intervalul 0 la

4 m), ca atare reprezentarea rezultatelor se face pentru concentraţiile calculate la înălţimea de 2

m deasupra solului.

- viteza vântului influenţează semnificativ caracteristicile norului toxic, în sensul că o

viteză mare generează un nor alungit, care se propagă repede la o distanţă relativ mare, cu o

diminuare relativ rapidă a concentraţiilor iar o viteză mică generează un nor mai larg, care se

propagă încet pe o distanţă mare, cu o diminuare lentă a concentraţiilor. Ariile afectate de

concentraţii şi timpi de expunere mari sunt mai întinse în cazul vitezelor mici ale vântului şi ca


Ediţia I 2010


atare această situaţie este mai periculoasă. În simulările prezentate s-a utilizează o viteză de 0,5

m/s (mult mai mică decât media multianuală specifică zonei);

- stabilitatea atmosferică este alt factor care influenţează major dispersia , starea de

stabilitate atmosferică fiind cea mai defavorabilă şi ca atare utilizată în simulările prezentate;

- umiditatea relativă a aerului nu influenţează semnificativ dispersia şi ca atare am utilizat

valoarea de 80 %;

- temperatura atmosferică este unul din parametrii care nu influenţează semnificativ

dispersia, chiar dacă o temperatură ridicată este favorabilă dispersiei. Ca atare am utilizat în

simulările prezentate o temperatură de 20 0C.

Norul toxic se formează deasupra “bălţii de lichid” (la nivelul solului) prin evaporarea

HCN rezultat din soluţia de cianură amestecată cu acidul clorhidric şi apoi se deplasează pe

direcţia vântului.

Evoluţia concentraţiei momentane a HCN calculate prin simulare în funcţie de distanţa de

sursă se prezintă în figura 3.1.:

Figura 3.1 . Evoluţia concentraţiei momentane a HCN


Ediţia I 2010


În figura 3.2. se prezintă zonele afectate de concentraţii peste LC50 respectiv IDLH

(durate de expunere de 30 minute) şi care reprezintă zonele de siguranţă care trebuie luate în

considerare în cazul unui astfel de accident:

Figura 3.2. Zonele de siguranţă care trebuie luate în considerare în cazul unei emisii

de HCN

Se observă că :

- zona cu mortalitate ridicată se întinde pana la cca. 170 m de sursă

- zona cu daune asupra sănătăţii se întinde până la cca. 365 m

ceea ce înseamnă că în cazul producerii unui asemenea accident, o mare parte din persoanele

surprinse de norul toxic neprotejate vor avea de suferit efecte semnificative.

Analizând aceste rezultate în contextul amplasării în zonă a sursei toxice, se constată că

vor fi afectate de concentraţii toxice doar suprafeţe de teren din perimetrul industrial (incinta

uzinei) şi o parte din terenul adiacent.

Volatilizarea este o sursă de pierdere a cianurii în procesul CIL, dar prin menţinerea unui

pH suficient de ridicat (peste 10,5) emisiile în atmosferă sunt minime şi nu se ating concentraţii

periculoase în zona de lucru. Un scenariu de accident în care se poate produce o emisie

semnificativă de acid cianhidric în atmosferă este cel în care are loc o scădere semnificativă a

pH-ului în tancurile de leşiere CIL datorită unor defecţiuni ale sistemelor de control a pH-ului.


Ediţia I 2010


Pentru evaluarea riscurilor asociate unui astfel de accident s-a procedat la calculul cantităţii de

HCN posibil a fi emis de pe suprafaţa celor 6 tancuri CIL considerând că suspensia cianurată are

o concentraţie maximă de CN liberă (300 mg/l) iar pH-ul scade la sub 9,2 când practic toată

cantitatea de HCN formată se volatilizează şi este emisă în atmosferă (emisia este maximă).

Calculul ratei de emisie a fost efectuat utilizând recomandările din “Emission Estimation

Technique Manual for Gold Ore Processing”,1999, National Pollutant Inventory (NPI),

Australia :

Formula de calcul :

E = ({0.013 * [HCN(aq)] + 0.46} * A * T / 106) * 1000

unde:

E = Emisia de HCN (kg)

[HCN(aq)] = [NaCN] * 10(9,.2 - pH)

[NaCN] = Concentraţia de NaCN în tancurile CIL (mg/l)

pH = pH în tancurile CIL

A = Aria suprafeţei (m2) totale a tancurilor CIL (m2)

T = Perioada de emisie (ore)

Date de intrare :

Suprafaţa de emisie = 6 x 78,5 = 471 m2

Diam. tanc = 5 m

Suprafaţă tanc = 78,5 m2

Concentraţia medie a cianurii libere în tancuri:

300 mg/l CN = 565,4 mg/l NaCN

pH = 9,2

T = 1 oră

Rata de emisie calculată este de 2,053 kg/h HCN.

Cu toate că abaterea de la pH-ul normal de operare nu poate dura foarte mult (pe lângă

sistemul de control automat se prelevează periodic şi probe de laborator) vom considera că

această emisie poate dura maxim 10 ore.

Simularea dispersiei HCN în atmosferă a fost realizată similar cu cazul precedent, singura

diferenţă fiind înălţimea la care are loc emisia (12 m –deasupra tancurilor). Evoluţia


Ediţia I 2010


concentraţiei momentane a HCN calculate prin simulare funcţie de distanţa de sursă se prezintă

în figura 3.3:

Figura 3.3. Evoluţia concentraţiei momentane a HCN (12 m –deasupra tancurilor)

Rezultatul simulărilor arată că în acest caz nu se ating concentraţii toxice în aerul

atmosferic la nivelul de respiraţie peste LC50 respectiv IDLH pentru durate de expunere de 30

minute chiar dacă concentraţii momentane maxime în norul toxic peste nivelul de 100 ppm

respectiv 50 ppm. se înregistrează până la distanţe de 90 m respectiv 160 m.

Deci în cazul unui astfel de accident este necesară doar instituirea unei zone de atenţie în

incinta uzinei.

b.) Riscuri asociate rezervorului de GPL

Consecinţele accidentelor sunt luate în considerare cantitativ, prin calculul distanţei în

care mărimea fizică ce descrie consecinţe (radiaţia termică, energie, suprapresiune în frontul

undei de şoc) atinge o valoare (prag) limită corespunzător începutului manifestării efectelor

nedorite. Trebuie menţionat că în legislaţia naţională nu sunt adoptate încă astfel de valori,

pragurile utilizate în prezenta lucrare sunt conform legislaţiei din alte ţări ale UE (valorile nu

sunt unitare la nivel de UE).

Efectele generate de producerea unui accident depind de tipul scenariului care defineşte

accidentul analizat şi valoarea indicatorului specific determinat .

- Daunele produse funcţie de intensitatea radiaţiei termice sunt prezentate sumar în

tabelul 3.5.


Ediţia I 2010


Tabelul 3.5. Daunele produse funcţie de intensitatea radiaţiei termice Intensitatea

radiaţiei termice (kW/m2)

Tipul daunei

37.5

Distrugerea echipamentelor de proces. 100 % decese la expunere de 1 min , 1% decese pentru expunere de 10 secunde

25.0

Energia minimă pentru aprinderea pădurii la o expunere îndelungată fără flacără. 100 % decese la expunere de 1 min , leziuni (răniri) serioase pentru expunere de 10 secunde

12.5

Energia minimă pentru aprinderea pădurii la expunere cu flacără. 1 % decese la expunere de 1 min , arsuri de gradul I pentru expunere de 10 secunde

4,5

Dureri cauzate dacă expunerea este mai mare de 20 sec dar ulceraţiile (băşicarea) sunt puţin probabile

1,6 Cauzează disconfort de scurtă durată pentru expuneri de lungă durată Valorile de prag* utilizate pentru efectul asupra populaţiei sunt următoarele:

Pentru valoarea radiaţiei termice la incendiu:

- 12,5 kW/m2 pentru zona cu mortalitate ridicată (zona I);

- 5 kW/m2 pentru zona cu leziuni ireversibile (zona II).

Pentru valoarea energiei la explozii BLEVE**:

- Raza fire ball pentru zona cu mortalitate ridicată

- 200 kJ/m2 pentru zona cu leziuni ireversibile

Conform metodologiei franceze, cele două praguri sunt:

- 1800[(kW/m2)4/3]·s , pentru zona cu mortalitate ridicată

– 600 [(kW/m2)4/3]·s , pentru zona cu efecte ireversibile

Pentru valoarea concentraţiei gazului în dispersie la incendiile tip flash fire:

- LEL*** (zona I)

- 0,5 LEL (zona II)

Notă: *Valorile de prag definesc zone în care viaţa(zona I) respectiv sănătatea

populaţiei(zona II) poate fi pusă în pericol.

** În unele ţări ale UE se utilizează pentru exploziile BLEVE aceleaşi valori de prag ca

pentru radiaţia termică la incendiu. Valorile prezentate sunt conform legislaţiei italiene în care

valorile de prag pentru BLEVE sunt în unităţi de energie. Utilizarea valorilor de prag pentru

energia radiantă, în care se ţine cont de durata fire ball, are ca rezultat raze pentru zonele

relevante sensibil mai reduse decât dacă s-ar utiliza pragurile pentru radiaţia termică (căldura


Ediţia I 2010


radiantă). Cu toate acestea s-a considerat această abordare ca fiind mai realistă deoarece

efectele radiaţiei termice depind de durata expunerii, care în cazul exploziilor BLEVE este

foarte scurtă (de la câteva secunde la circa 30 sec), aşa cum va rezulta din simulările efectuate.

*** LEL „Lower Explosive Limits” – limita inferioară de explozie

Ruperea rezervoarelor

Exploziile tip BLEVE se pot produce prin două mecanisme:

- prin spargerea rezervorului ca urmare a coroziunii sau unor solicitări mecanice foarte

mari: „BLEVE rece”;

- în cazul implicării într-un incendiu a părţilor de instalaţie (rezervoare, cisterne,

autocisterne, pompe, porţiuni de conductă) care conţin GPL şi care sunt închise: „BLEVE cald”,

când datorită încălzirii se va produce slăbirea materialului şi suprapresurizarea incintei urmată de

ruperea materialului de construcţie.

Calcularea efectelor suflului exploziv şi a fragmentării rezervorului în cazul exploziei se

poate împărţii în două etape. În prima etapă se calculează energia disponibilă, iar în a doua etapă

se calculează efectele, luând în considerare energia calculată în prima etapă:

Eav = eav · Mfl (J) (1)

unde: Eav – energia totală eliberată (J)

eav – lucrul specific efectuat de lichidul în expansiune (J/kg)

Mfl – masa fazei eliberate (kg)

Nu există metode precise pentru calcularea numărului de fragmente aruncate în

aer în urma unei explozii BLEVE. În literatură pot fi găsite estimări bazate pe investigaţii ale

accidentelor. În cazul reducerii rezistenţei locale a rezervoarelor, numărul de fragmente este

estimat la 2 bucăţi, iar în cazul suprapresurizării numărul fragmentelor depinde de forma

rezervorului: pentru cilindri 2 sau 3 bucăţi, pentru sfere între 10 şi 20 bucăţi. În cazul multor

fragmente, masa acestora - Mv în (kg), se calculează folosind masa medie. Viteza fragmentelor,

vi, se poate calcula cu formula empirică a lui Baum [10]:

v

avkei M

EAv

⋅⋅=

2 (m/s) (2).

Fracţia de energia eliberată, Ake (-), care se transformă în energie cinetică, în cazul

fenomenelor BLEVE este estimată la 4 % din energia totală [10].


Ediţia I 2010


Pentru calculul acestor indicatori a fost utilizat programul EFFECTS , Enviromental

and Industrial Safety care este elaborat pentru analiza efectelor accidentelor industriale şi analiza

consecinţelor. Programul a fost realizat de firma TNO Built Environment and Geosciences-

Olanda iar modelele programului se bazează pe „Yellow Book”, recunoscută internaţional ca

standard în elaborarea analizelor de risc.

Pentru simularea unor accidente potenţiale sau utilizat următoarele modele:

- pentru explozii la rezervoarele de GPL s-a utilizat modelul „BLEVE” cu

formarea „ball fire”.

- pentru incendii, luând în considerare specificul amplasamentului şi evoluţia

previzibilă a unui eventual accident s-a utilizat modelul de scenariu „JET FIRE”

(incendiu tip „jet de foc”) pentru incendierea unor conducte de GPL sub presiune şi

„FLASH FIRE” pentru aprinderea unei scurgeri de gaze.

Simularea s-a efectuat cu propan.

Pentru simulări au fost imaginate scenariile de referinţă prezentate în continuare care au

fost considerate semnificative pentru situaţia din amplasament.

Scenariul 1. Explozie tip BLEVE a rezervorului de GPL de 10 tone

În urma implicării într-un incendiu a rezervorului de GPL, ca urmare a expuneri la foc,

se produce creşterea presiunii în rezervor şi slăbirea materialului de construcţie, ceea ce

produce explozia BLEVE a rezervorului.

În continuare se prezintă rezultatele obţinute prin simulare cu programul EFFECTS. Inputs Chemical name Propane (YAWS)Total mass in vessel (kg) 10000Initial temperature in equipment (°C) 51,2Burst pressure of the vessel (bar) 17,6Max. distance in graphs (m) 1500Take protective effects of clothing into account NoResults Duration of the Fire Ball (s) 9Max Diameter of the Fire Ball (m) 124,96Max Height of the Fire Ball (m) 187,44Max View factor of the Fire Ball (%) 28,076Max Atmospheric Transmittance (%) 73,253Max Surface Emissive Power of the Fire Ball (kW/m2) 400Max Heat Radiation (kW/m2) 73,374Heat Radiation Dose (s*(kW/m2)^4/3) 1059,8Percentage Fatality 1st Degree Burns (%) 100Percentage Fatality 2nd Degree Burns (%) 75,468Percentage Fatality 3rd Degree Burns (%) 51,233


Ediţia I 2010


Prima zonă cu mortalitate ridicată este dată de raza fire ball, care este de 62,4m. În

figura 3.4. este reprezentat diametrul fire ball funcţie de timp.

Figura 3.4. Diametrul Fire Ball funcţie de timp

Diameter of the Fire Ball vs. TimeSession 1

Time [s]9,08,07,06,05,04,03,02,01,00,0

Dia

met

er o

f the

Fire

Bal

l [m

]

130

120

110

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

Conform metodologiei franceze, care ţine cont de timpul de expunere (se calculează

sarcina termică funcţie de distanţă) se obţin următoarele distanţe:

PRAG 1 – corespunzător zonei cu mortalitate ridicată, 1800[(kW/m2)4/3]·s = 73,2 m

Notă: Acest prag este practic echivalent cu raza fire ball.

PRAG 2 – zona cu efecte ireversibile, 600 [(kW/m2)4/3]·s = 133,2 m


Ediţia I 2010


Figura 3.5. Sarcina termică în funcţie de distanţă

Heat load vs. distanceSession 1

Distance [m]300250200150100500

Hea

t loa

d [s

*(kW

/m2)

^4/3

]

6.500

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

Figura 3.6. Evoluţia arsurilor la persoanele expuse în funcţie de distanţa de sursă

Session 1 - First Degree Burns Session 1 - Second Degree BurnsSession 1 - Third Degree (Lethal) Burns

Distance [m]200100

Bur

ns [%

]

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0


Ediţia I 2010


Figura 3.7 . Harta zonelor afectate în caz de explozie a rezrvorului de GPL


Ediţia I 2010


Din reprezentarea pe hartă se observă că zona 1 cuprinde instalaţia de eluţie, camera de

aur, staţia de tratare ape menajere şi o parte din instalaţia Detox 1. Pe lângă obiectivele

menţionate la zona 1, zona doi mai include instalaţia Detox 1 integral, instalaţia CIL, şi o parte

din instalaţia Albion.

Efectele pot fi totuşi considerate ca fiind de gravitate redusă deoarece în aceste zone

persoanele lucrează în cea mai mare parte a timpului în interiorul clădirilor, fiind astfel protejaţi

de radiaţia termică generată de un astfel de accident.

Scenariul 2. Incendiu produs prin aprinderea unei scurgeri de GPL din conductă (jet

fire)

Se consideră producerea unei scurgere printr-o conductă ruptă, urmată de aprinderea

scurgerii sub presiune şi producerea un incendiu tip „Jet fire”, lungimea şi diametrul flăcării fiind

funcţie de presiunea scurgerii şi dimensiunea acesteia.

Pentru a putea efectua simularea de incendiu s-a efectuat mai întâi o simulare de scurgere

a GPL-ului pe o conductă cu Dn 80mm, considerând presiunea din rezervor egală cu presiunea

de vapori a GPL-ului la 20 0C . Rezultatele obţinute se prezintă în continuare:


Ediţia I 2010


Inputs Chemical name Propane (YAWS)Use which representative step First 20% average (flammable)Type of release Release from vessel through (a hole in) pipePipeline length (m) 1Pipeline diameter (mm) 80Hole diameter (mm) 80Hole rounding Rounded edgesDischarge coefficient (-) 1Height difference between pipe entrance and exit (m) 0Height leak above tank bottom (m) 0Initial temperature in vessel (°C) 20Vessel volume (m3) 25Vessel type Horizontal cylinderLength cylinder (m) 7,6Filling degree (%) 80Pressure inside vessel determination Use vapour pressureInitial (absolute) pressure in vessel (bar) 8,3568Type of calculation Calculate until device is emptyTime t after start release (s) Results Initial mass in vessel (kg) 10109Initial (vapour) pressure in vessel (bar) 8,3568Time needed to empty vessel (s) 352,2Massflowrate at end outflow (kg/s) 0Total mass released (kg) 10051Pressure in vessel at end outflow (bar) 1,0151Temperature in vessel at end outflow (°C) -43,601VapourMass fraction at end outflow (%) 100Liquid mass in vessel at end outflow (kg) 0Vapour mass in vessel at end outflow (kg) 58,633Height of liquid at end outflow (m) 0Fillingdegree at end outflow (%) 0Exit pressure at end outflow (bar) 1,0151Exit temperature at end outflow (°C) -43,601Maximum mass flow rate (kg/s) 37,01Representative release rate (kg/s) 36,689Representative outflow duration (s) 274Representative temperature (°C) 8,8639Representative pressure at exit (bar) 6,1572Representative vapour mass fraction (%) 3,2795

În urma simulării a rezultat un debit de curgere maxim de 37,01 kg/sec cu care s-a

efectuat în continuare simularea de incendiu, ale cărei rezultate se prezintă în continuare: Inputs Chemical name Propane (YAWS)Mass flow rate of the source (kg/s) 37,01Distance from release (Xd) (m) 100Take protective effects of clothing into account NoPredefined wind direction NOutflow angle in XZ plane (0°=horizontal; 90°=vertical) (deg) 0 Results Length of the flame (m) 62,718Width of the flame (m) 7,8398Heat radiation at Xd=100m (kW/m2) 4,1179Fraction of mortality at X (%) 0


Ediţia I 2010


Din simularea incendiului rezultă următoarele:

- nu există o zonă cu mortalitate ridicată, doar flacăra propriu-zisă care are o

lungime de 62,71 m poate produce leziuni importante persoanelor expuse direct;

- lungimea zonei cu leziuni ireversibile (radiaţie termică mai mare de

12,5kW/m2): 70,75m.

În figurile următoare se prezintă evoluţia căldurii radiante funcţie de distanţa faţă de sursă

şi respectiv gravitatea arsurilor produse persoanelor expuse funcţie de distanţa faţă de sursă.

Figura 3.8. Evoluţia căldurii radiante cu distanţa

Heat radiation vs. distanceSession 4

Distance [m]1009080706050403020100

Hea

t rad

iatio

n [k

W/m

2]

2019181716151413121110

9876543210


Ediţia I 2010


Figura 3.9. Gravitatea arsurilor produse funcţie de distanţa faţă de sursă

Session 4 - Lethal burns Session 4 - Second degree burnsSession 4 - First degree burns

Distance [m]1009080706050403020100

Bur

ns [%

]

100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0

c.) Riscuri asociate exploziei rezervorului de oxigen criogenic

Scenariu care a fost imaginat este cel în care, în urma unei avarii la mantaua exterioară a

rezervorului, se produce pierderea bruscă a vacumului (şi deci pierderea izolaţiei termice a

ezervorului criogenic) urmată de o creştere a temperaturii din interiorul rezervorului simultan cu

creşterea rapidă a presiunii din rezervor, fisurarea şi explozia BLEVE a acestuia.

Pentru explozia la rezervorul de oxigen s-a utilizat modelul BLEVE cu rupere de rezervor

al programului EFFECTS iar rezultatele obţinute se prezintă în continuare:


Ediţia I 2010


Inputs Chemical name Oxygen (YAWS)Cause of vessel rupture Pressure liquefied gas, BLEVEVessel type CylinderLength/diameter ratio of the vessel 5Burst pressure vessel (bar) 37Vessel volume (m3) 57Filling degree (%) 95Liberated Energy (kJ) 1,1902E06Ambient temperature (°C) 20Fraction of liberated energy going to kinetic energy (%) 4

Fragment distribution 2 caps and bodyMass of empty vessel (kg) 3000Mass of heaviest piece (body when cylinder ruptured in 3) (kg) 2000

Threshold overpressure (mbar) 70 Results Peak overpressure at Xd (mbar) 14,245Pressure impulse at Xd (Pa*s) 28,274Mass of heaviest fragment (F1) (kg) 2000Initial speed of F1 (m/s) 60,749Maximum range of F1 (m) 279,41Mass of lightest fragments (F2) (kg) 500Initial speed of F2 (m/s) 60,749Maximum range of F2 (m) 308,51Damage (general description) at Xd No damage or very minor damage

Damage to brick houses at Xd Damage to roofs, ceilings, minor crack formation in plastering, morethan 1% damage to glass panels (1 - 1.5 kPa)

Damage to typical American-style houses at Xd No damage or very minor damage

Damage to structures (empirical) at Xd No damage or very minor damage

Rezultatele obţinute atată că zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune peste

300 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 59 m iar zona cu leziuni ireversibile (Zona II cu

suprapresiune peste 70 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 128 m.

În figura 3.10 este reprezentată evoluţia suprapresiunii funcţie de distanţă iar în figura

3.11 harta cu reprezentarea zonelor de risc asociate acestui scenariu.


Ediţia I 2010


Figura 3.10 . Suprapresiune în funcţie de distanţă

Overpressure vs DistanceSession 17

Distance from centre of vessel [m]1009080706050403020100

Ove

rpre

ssur

e [m

bar]

35.000

32.500

30.000

27.500

25.000

22.500

20.000

17.500

15.000

12.500

10.000

7.500

5.000

2.500

0


Ediţia I 2010


Figura 3.11. Harta suprafeţelor afectate


Ediţia I 2010


Se observă că în zona 1 se află doar fabrica de oxigen iar zona 2 mai include şi instalaţia

Albion şi o bună parte din atelierul de întreţinere.

Având în vedere că majoritatea persoanelor ce se pot afla în interiorul acestor zone

lucrează în interiorul unor construcţii, efectele pot fi considerate puţin grave , doar persoanele

aflate în imediata apropiere a rezervorului implicat în accident vor avea de suferit leziuni mai

grave.

d.) Riscuri asociate materialelor explozive

Explozia amestecului AMFO în carieră

Efectul seismic al exploziilor este caracterizat prin viteza de oscilaţie a particulei

materiale. Viteza de oscilaţie depinde de o mulţime de factori: caracteristicile fizico-mecanice

ale formaţiunilor traversate de unda seismică, succesiunea şi extinderea acestora, deranjamentele

structurale ale rocilor (mărimea, succesiunea şi orientarea acestora), distanţa parcursă de unda

seismică (distanţa dintre focarul exploziei şi punctul de măsurare) tehnologia lucrărilor de

împuşcare şi distribuţia încărcăturii şi mărimea încărcăturii de explozie.

Această viteză se determină prin măsurători în teren sau utilizând relaţiile furnizate de

literatura de specialitate. Formula utilizată pentru calculul vitezei de oscilaţie este:

V = k(Q/R3)1/2 în care:

- k- coeficient care depinde de caracteristicile materialului(solului)din zonă;

- Q - cantitatea de exploziv implicată în explozie (kg echiv TNT);

- R - distanţa până la locul exploziei

Din experienţa unor lucrări de puşcare efectuate în condiţii relativ similare (când s-au

făcut măsurători ale vitezei de oscilaţie) s-a determinat o valoare medie pentru coeficientul k =

30 care va fi adoptată şi pentru calculele următoare, deci formula pentru calculul vitezei de

oscilaţie în cazul puşcărilor din perimetrul Certej va fi:

V(cm/s) = 30(Q/R3)1/2

Pentru evaluarea efectelor exploziilor asupra obiectivelor din zonă s-au adoptat

prevederile normativului german DIN 4150/83 prezentate în tabelul 4.16:


Ediţia I 2010


Tabelul 3.6 . Prevederile normativului german DIN 4150/83 pentru evaluarea efectelor exploziilor asupra obiectivelor din zonă

Viteza (mm/s) Tip de clădire

< 10 Hz 10-50 Hz 50-100 Hz Sedii şi clădiri de fabrici 20 20-40 40-50

Clădiri rezidenţiale 5 5-15 15-20 Monumente istorice 3 3-8 8-10

Se observă că valoarea cea mai mică este de 3 mm/s, şi care o vom considera viteza

maximă admisă pentru cazul cel mai defavorabil pentru eventuale accidente produse pe traseul

de transport al explozibilului. Pentru accidentele din incinta carierei vom considera viteza

maximă admisă pentru clădiri de fabrici, respectiv 20 mm/s.

Suprapresiunea în frontul undei de şoc este de asemenea un parametru care permite

evaluarea efectelor exploziilor asupra construcţiilor şi a oamenilor.

Conform metodologiei de calcul a distanţelor de siguranţă din “Normele tehnice privind

deţinerea, prepararea, experimentarea, distrugerea, transportul, depozitarea, mânuirea şi folosirea

materiilor explozive utilizate în orice alte operaţiuni specifice în activităţile deţinătorilor, precum

şi autorizarea artificierilor şi a pirotehniştilor” aprobate prin HG 536 din 4 iulie 2002 ANEXA Nr.

3 a), distanţele minime de siguranţă faţă de obiectivele exterioare înconjurătoare se vor stabili

după valoarea suprapresiunii din frontul undei de şoc, calculată după relaţia:

Δpf = 0,84 λ+ 2,7 λ 2 + 7 λ 3,

în care:

Δpf = suprapresiunea din frontul undei de şoc (kg/cm2);

λ = q 1/3/R,

în care:

q = cantitatea de materii explozive exprimată în echivalent trotil, al cărei efect

distrugător se extinde pe cea mai mare distanţă (kg);

R = distanţa măsurată de la focar până la obiectivul considerat (m).

Daunele produse în cazul unor explozii funcţie de suprapresiunea în frontul undei de şoc

sunt prezentate sumar în tabelul următor, extras din Anexa nr. 3b la HG 536/2002 modificată

prin HG 1207/2005 (Normă materiale explozive) (Tabel .3.7):


Ediţia I 2010


Tabelul 3.7. Extras din Anexa nr. 3b la HG. 536-2002

Explozia unei încărcături rămase nedetonate

A fost luat în calcul acest scenariu deoarece amestecul exploziv AMFO este preparat din

azotat de amoniu şi motorină direct la locul utilizării (deci AMFO poate fi implicat într-un

eventual accident doar în incinta carierei) iar explozia propriu-zisă care realizează derocarea nu

poate fi considerată accident.

Pentru calculul efectului exploziilor accidentale la puşcarea unui bloc s-a luat în calcul

ipoteza implicării în accident a unei cantităţii de exploziv echivalentă cu cea utilizată pentru un

bloc de descopertă (care este acoperitoare şi pentru blocurile de exploatare). Cantitatea maximă

de exploziv în echivalent TNT implicată în explozie va fi de:

980 kg nitramon * 0,733 kg TNT/ kg nitramon + 4 kg dinamită * 1,3 kg TNT/kg

dinamită = 724 kg echivalent TNT.

S-au calculat vitezele de oscilaţie la diferite distanţe faţă de focarul exploziei în cazul

unei încărcături de 724 kg echiv. TNT detonate instantaneu. Rezultate prezentate în tabelul 3.8.:


Ediţia I 2010


Tabelul nr. 3.8. Vitezele de oscilaţie la diferite distanţe faţă de focarul exploziei în cazul unei încărcături de 724 kg echiv. TNT detonate instantaneu

Nr. crt Distanţa până la centrul exploziei [m]

Viteza de oscilaţie [mm/s]

1 25 65 2 50 23 3 55 20 4 75 12,4 5 100 8 6 125 5,8 7 150 4,4

Rezultă că în cazul exploziei instantanee (accidentale) a unei încărcături de 724 kg echiv.

TNT valoarea maxim admisă a vitezei de oscilaţie va fi depăşită doar la distanţe mai mici de 55

m faţă de focarul exploziei. Deoarece un asemenea accident se poate produce doar în incinta

carierei, efectele pot fi considerate semnificative doar pentru personalul şi utilajele aflate în

imediata apropiere a focarului.

Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc calculate utilizând relaţiile prezentate

anterior, asupra clădirilor industriale şi personalului, în cazul unei explozii accidentale a 724 kg

echiv TNT sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc calculate utilizând relaţiile prezentate

anterior, asupra clădirilor industriale şi personalului, în cazul unei explozii accidentale a 724 kg

echivalent TNT sunt prezentate în tabelul 3.9.:

Tabelul 3.9. Efectele suprapresiunii în frontul undei de şoc în cazul unei explozii

accidentale a 724 kg echivalent TNT Nr crt

Suprapresiunea kg/cm2

Distanţa faţă de focarul exploziei

m

Efecte asupra clădirilor industriale cu schelet metalic

Efecte asupra personalului

1 1 24,81 Distrugere totală Traumatisme grave practic incompatibile cu viaţa

2 0,8 27,77 Distrugere totală Traumatisme grave practic incompatibile cu viaţa

3 0,5 35,75 Distrugeri puternice Traumatisme grave (fracturi,hemoragii interne)

4 0,3 48,3 Distrugeri medii Traumatisme mijlocii(contuzii, surditate)

5 0,2 62,81 Distrugeri uşoare Traumatisme uşoare (contuzii uşoare, ţiuitul urechilor)

6 0,1 103,79 Avarii neînsemnate (spargerea completă a geamurilor)

Traumatisme neînsemnate


Ediţia I 2010


Rezultă că efectul suprapresiunii undei de şoc în cazul exploziei accidentale a unei

încărcături de 724 kg echivalent TNT sunt neînsemnate la distanţe de peste 104 m, atât asupra

clădirilor cât şi asupra personalului.

Explozia azotatului de amoniu (Nitrat de Amoniu - NA)

În condiţii normale de depozitare, manipulare şi utilizare, NA este stabil.

Totuşi NA este un agent oxidant care prin încălzire la temperaturi mari în spaţii închise

(ex: ţevi, etc.) cu realizarea unei presiuni ridicate, poate conduce la reacţii violente sau explozii,

în special dacă sunt contaminate cu substanţe periculoase (materiale combustibile şi lubrifianţi,

agenţi reducători, acizi, baze, sulfuri, coloranţi, cloruri, cromaţi, nitraţi, permanganaţi, pulberi

metalice).

Îngrăşământul are o mare rezistenţă la detonare, dar această rezistenţă scade în prezenţa

contaminanţilor sau la temperaturi ridicate. NA poate întreţine combustia.

NA are un comportament foarte complex şi de aceea a fost cercetat în mod deosebit. Sunt

trei hazarduri principale asociate cu NA:

- Instabilitatea la descompunere;

- Incendiul (datorat naturii sale oxidante);

- Explozia;

Parametrii cei mai importanţi care influenţează prezenţa hazardurilor sunt: mărimea

particulelor, densitatea particulelor, porozitatea, puritatea, conţinutul de nitrogen, temperatura

ambiantă.

NA în sine nu arde şi nu este combustibil. Ca substanţă oxidantă poate întreţine arderea

şi poate intensifica un incendiu chiar şi în lipsa aerului, dar numai atâta timp cât este prezent

combustibilul sau materialul inflamabil. Pe timpul arderii se descompune în oxizi de azot şi

amoniac, ambele toxice. Într-adevăr, efectele toxice ale gazelor produse, din care cel mai toxic

este bioxidul de azot, reprezintă riscul dominant deoarece riscul producerii unei explozii este

considerat ca fiind mai scăzut. În plus temperatura de topire a NA în stare pură este de 169,6 oC.

Pe timpul procesului de topire sunt absorbite o parte din energiile primite şi adesea produsul

topit se scurge şi eliberează energiile în exterior.

Soluţia fierbinte de NA, ca şi azotatul în stare solidă pot constitui un pericol de incendiu.

Soluţia fierbinte de NA poate iniţia aprinderea materialelor textile sau lemnoase. Hainele

impregnate cu NA lăsate pe o suprafaţă fierbinte se pot aprinde în timp.


Ediţia I 2010


Incendiile în care este implicat NA nu pot fi stinse prin sufocare, deoarece NA poate

produce oxigenul necesar întreţinerii arderii. Apa este cea mai potrivită pentru stingerea

incendiilor în care este implicat NA, cea mai eficientă metodă fiind inundarea efectivă cu apă a

zonei cuprinse de incendiu .

NA poate produce explozie prin una din următoarele trei modalităţi:

• încălzire în spaţii închise;

• reacţii accelerate de descompunere – autoîncălzire prin descompunere termică;

• detonare – iniţiere prin şoc de către un alt exploziv sau impact mecanic.

Încălzirea în spaţii închise devine un risc în cazul în care ventilaţia este neadecvată.

Descompunerea rapidă a NA duce la o creştere considerabilă a presiunii care eventual

poate cauza explozia. De asemenea, NA în stare topită este mult mai sensibil la iniţiere decât

materialul solid. O reacţie accelerată de descompunere este atinsă când căldura generată de

reacţie excede căldura pierdută de limitele extrem de periculoase. Pentru NA pur aceste condiţii

sunt dificil de realizat datorită ratei scăzute de descompunere şi efectului endotermic când acesta

este neîngrădit.

NA necontaminat este foarte dificil de detonat. Nici flacăra, nici scânteia, nici frecările

nu pot declanşa o detonare. Iniţierea prin undă de şoc necesită o cantitate uriaşă de energie.

Sensibilitatea la iniţiere prin şoc creşte odată cu temperatura, prezenţa combustibililor,

substanţelor reactive şi prezenţa golurilor şi bulelor în substanţă. NA cu densitate mică fiind

poros este semnificativ mai sensibil decât îngrăşământul cu densitate mare. Impactul produs de

obiecte în cădere nu degajă suficientă energie pentru iniţierea unei explozii.

Un alt factor foarte important este dimensiunea minimă sau diametrul încărcăturii de NA.

Pe măsură ce creşte mărimea grămezii de azotat, creşte şi riscul de explozie.

Diametrul critic al încărcăturii este diametrul minim necesar pentru realizarea unei

explozii. NA cu densitate mare are un diametru critic al încărcăturii foarte mare făcând ca

explozia în întreaga masa de substanţă să fie foarte dificilă, > 7m la densitate a grămezii de 1,0

g/cm3.

Există o oarecare confuzie şi incertitudine în literatură şi în rapoartele de securitate cu

privire la puterea de explozie a îngrăşământului. Aceasta poate fi urmărită până la întrebarea – se

poate ca o stivă de îngrăşământ să fie detonată sau numai deflagrată? Experimentele au arătat că,

nu se poate produce nici una de mai sus, numai dacă cel puţin o parte din stiva respectivă este


Ediţia I 2010


încălzită peste punctul său de topire. Detonarea, care este caracterizată printr-o undă de presiune

supersonică care se deplasează prin material, poate să apară numai dacă dimensiunile

explozibilului sunt mai mari decât o valoare particulară cunoscută ca diametru de sarcină critică.

Pentru îngrăşământul solid, acest diametru este de aproape 3 m ceea ce implică faptul că o

cantitate mai mică de 300 t este puţin probabil că va detona. Diametrul care corespunde NA topit

este de numai 10 cm.

NA cu densitate redusă este relativ mult mai sensibil la detonare. Are un diametru critic

al încărcăturii mult mai redus şi ca urmare este suficientă o încărcătură de iniţiere mai mică

pentru detonare. Conţinutul de NA afectează potenţialul exploziv. Cercetările au arătat că riscul

de explozie este redus dacă conţinutul de NA este limitat la, de exemplu, 90% (31,5% N) cu o

altă reducere dacă această limită este scăzută la 80% (28% N). Oricum, trebuie recunoscut faptul

că riscul potenţial de explozie - de altfel oarecum redus - rămâne totuşi.

Deflagraţia nu este constrânsă de dimensiuni şi se consideră când unda de presiune

generată de o combustie subsonică se deplasează prin material. În anumite condiţii, energia

eliberată şi daunele produse de cele două procese (detonarea şi deflagraţia) într-o probă de NA

poate fi diferită, dar într-o analiză a hazardului, nu se obişnuieşte să se facă distincţia între

acestea şi să se facă referire numai la o explozie.

Fenomenul de deflagraţie şi tranziţie la detonare se poate dezvolta în condiţiile unui foc

mare sau o descompunere violentă în masă, prin crearea condiţiilor necesare. Oricum, ambele –

substanţa curată sau contaminată (sau cu combustibili) de NA necesită existenţa unei presiuni

foarte mari pentru apariţia acestui fenomen. Este puţin probabil ca aceste condiţii să fie întrunite

în condiţii normale de depozitare. Nu în ultimul rând, este important de menţionat faptul că şi în

aşa-zisele condiţii normale de depozitare, descompunerea NA poate să apară.

Părerea generală privind hazardurile ce implică NA este aceea că, în cazul unui incendiu

extins la un depozit de îngrăşăminte, o baltă de NA lichid se va forma la capătul stivei cel mai

aproape de foc. Dacă această baltă este lovită de un proiectil cu viteză mare (ex: un obiect care

cade sau o parte a unui tambur care a explodat) atunci are loc o explozie locală care va transmite

o undă de şoc în stiva principală de îngrăşământ care nu s-a topit. Dacă această stivă conţine mai

puţin de 300 t, nu va suporta o detonare, dar va deflagra şi, făcând acest lucru, va elibera o

cantitate de energie echivalentă cu 41 t de TNT. Această cifră este calculată pe baza unei

echivalenţe TNT a NA cu o putere a exploziei de 55% şi o eficienţă de 25%. Domeniul


Ediţia I 2010


hazardului de suprapresiune de 6,9·103 Pa (= 1 psi = 0,069 bar) pentru o asemenea explozie este

de 600 m.

Se presupune că stivele de NA în aer liber nu sunt capabile să explodeze deoarece

probabilitatea ca o explozie să atragă după sine prăbuşirea unei grinzi într-o baltă topită este

foarte redusă.

Aplicarea modelului TNT pentru calcularea puterii explozive

Deoarece o explozie este o conversie rapidă a unui solid într-un gaz la o temperatură

ridicată, parametrii esenţiali care guvernează câmpul exploziv reprezintă cantitatea de gaz

produsă şi căldura eliberată prin reacţie, care determină temperatura maximă atinsă.

Cantitatea de gaz produsă este de obicei exprimată ca un volum (V0) la 0 oC şi presiune

de 1 atm pe 1 kg de exploziv. V0 este calculat din ecuaţia chimică care reprezintă reacţia

explozivă, tratând gazele ca gaze ideale.

Căldura exploziei reprezintă cantitatea de căldură eliberată în timpul descompunerii. Se

determină prin ecuaţia chimică care reprezintă reacţia de explozie în care produsele explozive

din partea dreaptă sunt într-o stare fizică corespunzătoare unor condiţii de presiune şi

temperatură ridicate ale exploziei. Apa formată este în stare de vapori.

2NH4NO3 2 N2 +4H2O + O2 + 118 kJ/mol

Căldura unei explozii, măsurată pe unitate de masă de explozibil este desemnată Qv şi

este aproximată prin căldura de reacţie. Cu toate acestea, nu există o modalitate unică de

determinare a lui Qv şi relaţiile termodinamice diferite produc rezultate diferite.

În concluzie, nu are rost să se depună eforturi mari pentru o acurateţe bună în calcularea

câmpului exploziv deoarece nu numai că starea termodinamică finală a produselor este incertă,

dar şi starea fizică a condiţiilor de etanşare şi stocare poate avea un efect marcant asupra energiei

eliminate.

Calculele şi experimentele au determinat energia de explozie a celor mai obişnuiţi

explozivi, dar în practică nu toată energia care putea fi teoretic eliberată este convertită într-o

undă de şoc. Există numeroase motive pentru aceasta, dar principalul este acela că numai o

fracţie a masei de exploziv explodează în realitate – restul se dispersează. Raportul dintre energia

reală eliminată şi cea teoretic disponibilă este considerat de obicei ca eficienţa exploziei.

Energia eliberată de o explozie este de aceea produsul dintre masa explozibilului – M

(kg), energia exploziei – Es (J) la 1 kg de substanţă şi eficienţa exploziei. Energia specifică a


Ediţia I 2010


exploziei este de obicei măsurată în termeni de energie de detonare a TNT şi este considerată ca

putere explozivă:

Puterea Explozivă = Es / ETNT

unde: Es - Energie de descompunere a unui kg de substanţe (J)

ETNT - Energia de detonare a 1 kg de TNT (J).

Deoarece consecinţele exploziilor sunt documentate în termeni de masă a TNT,

consecinţele exploziilor altor substanţe sunt cel mai convenabil determinate prin calcularea unei

mase echivalente a TNT. Aceasta este definită ca:

Echivalent TNT = M x (Putere explozivă) x (eficienţă).

Odată ce echivalentul TNT (EQTNT) al unei substanţe a fost stabilit, efectul unei explozii

de M kg din acea substanţă este uşor determinat prin referire la efectele studiate ale unei explozii

a unei cantităţi echivalente de TNT.

O problemă generală privind aplicabilitatea modelului TNT pentru un material cum este

NA este aceea a lipsei de informaţii (ştiinţifice) privind valorile care trebuie utilizate pentru

puterea de explozie şi eficienţa. O a doua problemă o reprezintă comportamentul ne-ideal al NA

cu privire la proprietăţile de detonare. Ca rezultat, exploziile pe scară largă vor arăta probabil

efecte (la scară) diferite de testele din teren la cea mai mică scară. În tabelul 3.10 este prezentată

o trecere în revistă a unor valori oferite de Executivul pentru Sănătate şi Siguranţă din Marea

Britanie (HSE UK). Tabelul indică de asemenea şi valorile pentru îngrăşământul cu densitate

mare (FGAN) şi gradul tehnic redus al densităţii (TGAN) aşa cum este utilizat de diverse

companii din UE.

Tabelul 3.10. Puterea, eficienţa şi echivalentul exploziei NA

Numele subst. Puterea explozivă Eficienţa Echivalentul TNT Sursă bibliografică

Azotat de amoniu 55 % 25 % 14 % HSE, UK FGAN 30 % 10 % 3 % Diverse TGAN 40 % 25 % 10 % Diverse

În principiu, echivalentul TNT al unui material poate fi determinat din consideraţii

teoretice, din teste la scală „mică” şi incidente. Echivalentul TNT care a rezultat în urma

daunelor observate în cazul accidentului de la Toulouse este aproximativ 7,5-20%.

În interpretarea acestui domeniu trebuie avut în vedere faptul că acestea se referă

întotdeauna la un tip specific de material. În cele din urmă, dar nu lipsit de importanţă este faptul


Ediţia I 2010


că, deoarece NA este un exploziv ne-ideal, caracteristicile şocului (presiunea de vârf, durata,

etc.) diferă de un şoc de la o explozie de TNT. Aceasta afectează şi numărul de echivalenţă.

Greutatea echivalentă a TNT în cazul unui eveniment exploziv este guvernată atât de

puterea explozivă a materialului (echivalenţa TNT) cât şi de eficienţa procesului. Echivalentul

TNT şi eficienţa explozivă a NA variază de la o sursă bibliografică la alta.

De exemplu, în cazul NA, dacă eficienţa unei explozii ar fi 100%, atunci echivalenţa

TNT ar fi de 0,55. Cu toate acestea, eficienţa este variabilă şi depinde de factorii care includ

cantitatea de retenţie şi dimensiunea modului de iniţiere.

Pentru NA stocat în grămezi întinse, unii experţi din industrie acceptă în prezent că 0,32

este factorul care trebuie multiplicat cu cantitatea de TNT. Ca exemplu, presupunând că sunt

stocate 100 t de NA pur, greutatea echivalentă a TNT ar fi de 32 t.

În cazul exploziei a 32000 kg de TNT ar fi necesară o distanţă de protecţie faţă de

clădirile ocupate din afara amplasamentului de aproximativ 705 metri. Se poate ca această

distanţă să poată fi substanţial redusă prin stocarea NA într-o asemenea manieră încât să nu

permită o explozie solidară a depozitării totale .

Pentru efectuarea simulării, au fost considerat următoarele trei scenarii:

i. Explozia unei cantităţi de 30 t azotat de amoniu aflat în depozit

ii. Explozia unei cantităţi de 10 t azotat de amoniu în timpul transportului către carieră

iii. Explozia unei cantităţi de 8 t azotat de amoniu în timpul transportului în carieră.

În continuare se prezintă rezultatele simulărilor efectuate utilizând programul EFFECTS,

Enviromental and Industrial Safety care este elaborat pentru analiza efectelor accidentelor

industriale şi analiza consecinţelor. Programul a fost realizat de firma TNO Built Environment

and Geosciences- Olanda iar modelele programului se bazează pe „Yellow Book”, recunoscută

internaţional ca standard în elaborarea analizelor de risc.

Valorile de prag (suprapresiunea în frontul undei de şoc ) utilizate pentru efectul asupra

populaţiei sunt următoarele:

- 0,3 bar - pentru zona cu mortalitate ridicată (zona I);

- 0,07 bari - pentru zona cu leziuni ireversibile (zona II).

Valorile de prag definesc zone în care viaţa (zona I) respectiv sănătatea populaţiei(zona

II) poate fi pusă în pericol.


Ediţia I 2010


Inputs 30 tone 10 tone 8 toneType of TNT model Based upon mass Based upon mass Based upon massChemical name (YAWS) (YAWS) (YAWS)TNT mass (kg) 30000 10000 8000Equivalency factor (%) 14 14 14Distance from release (Xd) (m) 200 200 200Threshold overpressure (mbar) 70 70 70 Results 30 tone 10 tone 8 tonePeak overpressure at Xd (mbar) 115,42 69,002 62,162Equivalent TNT mass (kg) 4200 1400 1120

Damage (general description) at Xd Minor damage (Zone D: 3.5 - 17 kPa).

Minor damage (Zone D: 3.5 - 17 kPa).

Minor damage (Zone D: 3.5 - 17 kPa).

Damage to brick houses at Xd

Not habitable without major repair works. Partial roof

failures, 25% of all brick walls have failed, serious damage to

the remaining carrying elements. Damage to

windowframes and doors (7-15 kPa).

Habitable afterrelatively easy repairs.

Minor structuraldamage (3 kPa).

Habitable after relatively easy repairs.

Minor structural damage (3 kPa).

Damage to structures (empirical) at Xd

Minor damage to steel frames (8-10 kPa). Connections

between steel or aluminium ondulated plates have failed 7-14 kPa). The roof of a storage

tank has collapsed (7 kPa).

No damage or very minor damage

No damage or very minor damage

Damage to windows (houses before 1975) at Xd (%) 99,788 96,16 93,925

Damage to windows (houses after 1975) at Xd (%) 98,146 78,339 69,844

Confined mass in explosive range (kg) 30000 10000 8000Dist. center mass of confined expl. cloud to study point (m) 200 200 200

Dist. center mass of cloud at threshold overpressure (m) 285,85 198,19 183,99

În Figura 3.12. se prezintă suprapresiunea în funcţie de distanţă pentru cazul i. Explozia

unei cantităţi de 30 t nitrat de amoniu .


Ediţia I 2010


Figura 3.12. Suprapresiune în funcţie de distanţă – 30 tone NA

Overpressure vs Distance30 tone

Distance from center mass of explosive cloud [m]300250200150100500

Ove

rpre

ssur

e [m

bar]

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

Calculele de simulare arată că zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune peste

300 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 106,5 m iar zona cu leziuni ireversibile (Zona

II cu suprapresiune peste 70 mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 285,85 m.

Dacă avem însă în vedere că această ipotetică explozie se produce în interiorul uneia din

camerele depozitului de exploziv, care este astfel proiectat şi construit încât sa reziste unor astfel

de accidente, rezultă că efectele vor fi resimţite doar de persoanele aflate eventual în camera de

depozitare afectată.

În Figura 3.13 se prezintă suprapresiunea în funcţie de distanţă pentru cazul ii.

Explozia unei cantităţi de 10 t nitrat de amoniu .


Ediţia I 2010





Ove

rpre

ssur

e [m

bar]

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

Zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune peste 300 mbari) este în interiorul

unui cerc cu raza de 74 m iar zona cu leziuni ireversibile (Zona II cu suprapresiune peste 70

mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 198,2 m.

În acest caz am considerat că accidentul se produce chiar la rampa de descărcare aflată

imediat lângă intrarea în depozitul subteran de explozibil.

În figura 3.14. se prezintă harta cu reprezentarea zonelor de risc asociate acestui scenariu.


Ediţia I 2010


Figura 3.14. Harta cu reprezentarea zonelor de risc


Ediţia I 2010


Se observă că zona 1 cuprinde incinta exterioară a depozitului de explozibili dar şi o parte

din drumul de acces către uzină iar zona include şi o porţiune din drumul de legătură între carieră

şi depozitul de minereu.

În Figura 3.15. se prezintă suprapresiunea în funcţie de distanţă pentru cazul iii.

Explozia unei cantităţi de 8 t nitrat de amoniu .




Ove

rpre

ssur

e [m

bar]

6.000

5.500

5.000

4.500

4.000

3.500

3.000

2.500

2.000

1.500

1.000

500

0

Zona cu mortalitate ridicată (Zona I cu suprapresiune peste 300 mbari) este în interiorul

unui cerc cu raza de 68 m iar zona cu leziuni ireversibile (Zona II cu suprapresiune peste 70

mbari) este în interiorul unui cerc cu raza de 184 m.

În acest caz am considerat că accidentul se produce în zona în care drumul parcurs de

camionul cu explozibil spre carieră trece prin incinta care conţine atelierul de întreţinere şi

reparaţii pentru utilajele din carieră care este singurul obiectiv cu sensibilitate mai mare de pe tot

traseul. În figura 3.16 se prezintă harta cu reprezentarea zonelor de risc asociate acestui

scenariu.


Ediţia I 2010


Figura 3.16. Harta cu reprezentarea zonelor de risc


Ediţia I 2010


Se observă că un astfel de accident poate afecta o mare parte din personalul aflat în zonă

deoarece lucrările de reparaţii pentru utilajele foarte mari se realizează de obicei în afara

clădirilor.

e.) Riscuri asociate iazului de decantare a sterilelor

Evaluarea calitativă a riscului pentru iazul de decantare a sterilelor a pus în evidenţă

faptul că riscul cel mai mare este asociat formării de breşe în corpul barajului, care poate duce la

pierderea necontrolată în mediu a apei conţinute şi a unei părţi a steril.

Cuantificarea riguroasă a riscului necesită stabilirea probabilităţilor de apariţie a unor

avarii care provoacă pierderea necontrolată a conţinutului iazului precum şi evaluarea mărimii

consecinţelor unor asemenea evenimente. Procesul de cuantificare este însă dificil şi de multe ori

imprecis, datorită insuficienţei datelor de bază şi dificultăţii de definire a unor unităţi de măsură

pentru consecinţe.

Pentru depăşirea acestui inconvenient se poate recurge la evaluarea empirică a riscului

sau a componentelor sale prin indici proporţionali cu riscul. În cadrul acestei metode iazul este

privit ca un sistem. Componentele iazului care au implicaţii în declanşarea unor mecanisme de

cedare sunt identificate, pe baza arborilor evenimentelor adverse. Măsura în care avarierea sau

neîncadrarea în specificaţiile date ale unei componente poate contribui la ruperea iazului este

caracterizată printr-un indice de gravitate IG:

IG = CM . PC . DC

unde: -CM este un indice parţial care exprimă ponderea defectării componentei în

declanşarea ruperii;

-PC - indice parţial care exprimă probabilitatea de defectare a componentei;

-DC - indice parţial care exprimă măsura în care defectarea componentei poate fi

detectată în avans.

Fiecare indice parţial este apreciat pe o scară de la 1 la 5. Valoarea maximă a indicelui de

gravitate IG = 125 corespunde componentei a cărei defectare sau neîncadrarea în specificaţii are

efect deosebit de important în declanşarea unui mecanism de cedare (CM = 5), a cărei defectare

(sau abatere de la condiţiile de siguranţă) este foarte probabilă (PC = 5) şi de asemenea este

foarte greu de depistat în avans (DC = 5).


Ediţia I 2010


Componentele identificate ca fiind potenţial iniţiatoare a formării unei breşe au fost:

garda, plaja, panta taluzului aval, granulometria materialului, sistemul de colectare a apei

limpezite, drenajul, evacuarea apelor colectate. Indicii parţiali au fost determinaţi prin consultări

şi medieri succesive realizate de specialiştii implicaţi în elaborarea studiului. A rezultat, spre

exemplu, că nerespectarea gărzii conduce aproape sigur la ruperea digului (CM = 5) şi că

probabilitatea de apariţie a unei asemenea situaţii este medie (PC = 3) dar că depistarea situaţiei

se face cu uşurinţă (DC = 1).

În ceea ce priveşte sistemul de colectare a apei limpezite, cedarea acestuia conduce

aproape sigur la ruperea iazului prin lipsa de control a apelor acumulate (CM = 5), probabilitatea

de cedare este medie (PC = 3) iar depistarea în avans, care să permită intervenţii utile este destul

de facilă (DC = 2). În mod asemănător s-au stabilit indicii şi pentru celelalte componente.

Sinteza este prezentată în tabelul 3.11.

Tabelul 3.11. Sinteza indicilor parţiali determinaţi

Parametru sau componenta CM PC DC IG=CM⋅PC⋅DC

Garda Lăţimea plajei Panta taluzului aval Calitatea materialului în corpul barajului

(permeabilitate , stabilitate) Sistemul de evacuare al apei limpezite Sistemul de drenaj

5 4 5 3 5 3

3 3 2 2

3 3

1 1 1 2

2 3

15 12 10 12 30 27

Din această evaluare rezultă ierarhizarea necesară a măsurilor de creştere a siguranţei.

După cum se observă, sistemul de colectare al apei limpezite are indicele de gravitate maxim. În

aceeaşi ordine de prioritate intră şi instituirea controlului periodic al stării galeriei de deviere şi

drenaj. Urmează apoi, în ordinea indicelui de gravitate, pachetul de parametri de exploatare

(gardă, plaje, calitatea materialului din corpul barajului, pante) care necesită monitorizarea atentă

printr-un sistem adecvat şi controlul prin măsuri de exploatare.

Pierderea rapidă şi necontrolată a conţinutului iazului de decantare poate avea

următoarele categorii de consecinţe:

- pierderi de vieţi omeneşti ;

- efecte asupra mediului biologic şi fizic ;

- pagube materiale aduse terţilor din zona afectată ;


Ediţia I 2010


- pagube directe aduseS.C. DEVA GOLD S.A., prin costul lucrărilor de reparaţii

şi prin întreruperea producţiei pe durata remedierilor ;

- efecte asupra imaginii societăţii (cotaţie la bursă, regimul autorizării, etc) .

Cuantificarea acestor consecinţe este foarte dificilă datorită faptului cu unele consecinţe

nu au expresie bănească, aşa cum sunt pierderile de vieţi omeneşti, iar altele sunt extrem de greu

de evaluat în unităţi monetare, aşa cum sunt efectele asupra mediului sau efectele asupra imaginii

societăţii.

Aşezările omeneşti sunt situate relativ departe de baraj şi deci pierderile de vieţi omeneşti

foarte puţin probabile. Efectele asupra mediului şi asupra proprietăţilor sunt posibile dar limitate

în special datorită periculozităţii reduse a materialului depozitat în acest iaz, iar pagubele

produse firmei şi afectarea imaginii acesteia în caz de accident se vor produce aproape sigur.

Arealul posibil a fi afectat, în situaţia foarte puţin probabilă de cedare a barajului ar

include, până la confluenţa cu Mureşul, satele Hondol (598 loc) şi Certeju de Sus (1795 loc)

aparţinătoare comunei Certejul de Sus, precum şi satul Bârsău (529 loc) inclus comunei Hărău.

În urma investigaţiilor de teren, viiturile de tip ‘’flash-flood’’ şi/sau ,,mud-flood’’ care ar

putea rezulta în urma cedării barajului iazului de decantare a sterilelor ar putea fi eventual

afectate aproximativ 50 de gospodării din localitatea Hondol, 40 din Certeju de Sus şi circa 80

din satul Bârsău, o serie de obiective socio-economice (amplasamentul SC MINVEST SA din

Certeju de Sus, Şcoala Generală din Hondol) precum şi o suprafaţă semnificativă de terenuri

arabile aval de localitatea Certeju de Sus.

În figura 3.17. se prezintă harta cu figurarea zonelor posibil a fi afectate.


Ediţia I 2010


Figura 3.17. Harta cu figurarea zonelor posibil a fi afectate de viituri

O influenţă pozitivă în cazul unui astfel de accident (regularizarea viiturii, stoparea unei

cantităţi de steril) ar putea exercita zăvoaiele dezvoltate în albia pârâului Măcriş şi vecinătatea

acesteia, aval de locaţia iazului propus, alcătuite din exemplare destul de viguroase de Alnus

glutinosa, Salix caprea, Carpinus betulus, Fraxinus excelsior etc., care realizează o densitate

apreciabilă în acel areal.


Ediţia I 2010


Arealele critice identificate în urma investigaţiilor sunt centrul satului Hondol în locaţia

în care râul Hondol subtraversează drumul DJ 761 şi cea mai mare parte a vetrei satului Bârsău

dezvoltată pe partea stângă a pârâului Certej. De menţionat faptul că obiectivele din satele

menţionate nu sunt aparate de lucrări de îndiguire sau acumulări, pârâurile fiind doar amenajate

pe unele sectoare prin lucrări de recalibrare şi rectificare (ieşire Certeju de Sus, Bârsău) menite

sa crească viteza de scurgere a apei şi să scadă nivelul la acelaşi debit pentru a limita revărsările.

Evaluarea cantitativă a riscurilor asociate iazurilor de decantare a sterilelor face obiectul

unor studii separate efectuate de UTCB Bucureşti şi anume:

- „Studiu de risc privind cedarea barajelor”;

- „Dispersia poluanţilor pe cursul apelor de suprafaţă Certej – Mureş – Tisa –

Dunăre”;

- „Analiza prin modelare de migraţiune a potenţialelor efecte şi a consecinţelor

accidentelor posibile”.

3.3. Clasificarea scenariilor accidentale

3.3.1. Clasificarea în funcţie de sursele de risc

Nr.

crt. Centrul de risc în stabiliment Număr total scenarii Numărul scenariilor care

ies din stabiliment 1. Cariera 5 1

2. Uzina de procesare 33 4

3. Depozitul de explozibil 3 1

4. Iazul de decantare TMF 9 4

5. Iazul de decantare CIL 10 1

6. Culoar conducte 5 1

7. Activitatea de transport 2 1


Ediţia I 2010


3.3.2. Clasificarea în funcţie de substanţele periculoase

Nr. crt. Tipologia substanţei Numărul total al

scenariilor* Numărul scenariilor care

ies din stabiliment Cariera

1. Toxice - - 2. Inflamabile - - 3. Explozive 2 1 4. Periculoase pentru mediu - -

Uzina de procesare 1. Toxice 14 2 2. Inflamabile 1 - 3. Explozive 3 - 4. Periculoase pentru mediu 15 2

Depozitul de explozibil 1. Toxice - - 2. Inflamabile - - 3. Explozive 3 1 4. Periculoase pentru mediu - -

Iazul de decantare TMF 1. Toxice - - 2. Inflamabile - - 3. Explozive - - 4. Periculoase pentru mediu 6 4

Iazul de decantare CIL 1. Toxice 1 - 2. Inflamabile - - 3. Explozive - - 4. Periculoase pentru mediu 6 1

Culoar conducte hidrotransport 1. Toxice - - 2. Inflamabile - - 3. Explozive 4. Periculoase pentru mediu 4 1

Activitatea de transport 1. Toxice - - 2. Inflamabile - - 3. Explozive 4. Periculoase pentru mediu 1 1

Notă* În cadrul scenariilor accidentelor identificate pot fi implicate soluţii cu conţinut

ridicat de cianuri care sunt toxice şi periculoase pentru mediu


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 4 - CLASIFICAREA URGENŢELOR

4.1. Definirea urgenţelor în funcţie de gravitate

4.1.1. Urgenţă Clasa A (urgenţă locală)

Este acea urgenţă care implică o singură instalaţie de pe amplasament. În cadrul acestei

urgenţe sunt incluse următoarele situaţii:

- un accident minor căruia i se poate face faţă cu resurse şi mijloace limitate şi

care nu are consecinţe periculoase în exteriorul instalaţiei (ex.: pierderi de substanţe din

instalaţie care pot fi reţinute de instalaţiile de reţinere, degajări reduse de substanţe toxice,

un incendiu limitat etc.);

- accidentul poate fi rezolvat cu resursele specializate ale societăţii, nu implică

întregul amplasament;

- accidentul nu are efect în afara „gardului” obiectivului şi nu necesită implicarea

autorităţilor în exteriorul amplasamentului;

- nu este activat nici un dispozitiv de alarmare în exteriorul instalaţiei;

- nu este nevoie să se întrerupă activitatea (procesul de producţie) în întregul

obiectiv, dar anumite părţi din acesta pot fi oprite;

- nu este necesară evacuarea totală, dar în zona de intervenţie accesul poate să fie

restricţionat;

- scenariile de explozie nu aparţin clasei A, orice urgenţă de acest tip fiind

clasificată de la treapta imediat superioară.

Exemple:

- Scurgeri reduse de substanţe toxice şi/sau periculoase pentru mediu care pot fi

reţinute de cuvele de retenţie sau bazinul de avarie;

- degajări reduse de acid cianhidric care nu implică evacuarea obiectivului şi nu

ies în afara incintei;

- scurgeri de substanţe periculoase pentru mediu care afectează zone limitate de

teren în interiorul obiectivului.


Ediţia I 2010


4.1.2. Urgenţă Clasa B (urgenţă pe amplasament)

Este acea urgenţă în care persistă sau se agravează condiţiile de la urgenţa locala şi în

consecinţa afectează /pot afecta şi alte instalaţii. În cadrul acestei urgenţe sunt incluse următoarele

situaţii:

- un accident care implică intervenţia echipelor de intervenţie de pe întregul

amplasament;

- rezolvarea situaţiei poate solicita intervenţia unor forţe (resurse) externe;

- accidentul se presupune că nu are efecte în afara perimetrului obiectivului, sau

posibile efecte limitate în exterior;

- oprirea parţială sau generală a activităţii pe amplasament poate fi necesară;

- vizitatorii şi personalul neimplicat în intervenţie trebuie să părăsească locurile în

care-şi desfăşoară activitatea şi să se regrupeze în locurile de adunare (locuri sigure);

Exemple:

- scurgeri de substanţe toxice sau/şi periculoase pentru mediu care afectează zone

întinse în interiorul obiectivului;

- scurgeri de substanţe toxice sau periculoase pentru mediu care au efecte limitate

în exteriorul obiectivului: degajări de gaze toxice cu efecte reduse în exterior, scurgeri

limitate şi de scurtă durată în emisar, scurgeri pe terenul exterior obiectivului pe suprafeţe

mici, afectare limitată a stratului acvifer pe zone reduse);

4.1.3. Urgenţă Clasa C (urgenţă în afara amplasamentului)

Este un incident sever care implică sau poate implica întregul amplasament şi afectează /

poate afecta populaţia şi mediul din exteriorul amplasamentului. În cadrul acestei urgenţe sunt

incluse următoarele situaţii:

- întregul personal de intervenţie de pe amplasament este implicat în

managementul urgenţei;

- accidentul are efecte sigure în exteriorul amplasamentului pe suprafeţe extinse

incidentul necesită intervenţia unor forţe (mijloace) externe;

- este necesară oprirea activităţii pe întregul amplasament;


Ediţia I 2010


- personalul neimplicat în managementul urgenţei trebuie evacuat, iar în caz de

dezvoltare necontrolată a accidentului este necesară evacuarea generală;

- autorităţile locale din exteriorul amplasamentului trebuie alertate pentru a lua

măsuri de protecţie a populaţiei şi mediului;

Exemple:

- dispersii masive de gaze toxice care pot afecta zone extinse în afara obiectivului;

- scurgeri masive de substanţe toxice sau/şi periculoase pentru mediu în emisar care

afectează calitatea apelor pe zone extinse;

- scurgeri masive de substanţe toxice/sau periculoase pentru mediu pe suprafeţe

mari cu afectarea unor zone extinse de strat acvifer.

4.2. Tipologia de urgenţă

Nr. crt.

Scenariul identificat Clasificarea urgenţei

I. Carieră a Explozii accidentale a explozivilor C b Explozia necontrolată a explozivului rămas nedetonat B c Vibraţiile datorate exploziilor A d Surpări ale frontului de lucru A e Accidente rutiere şi de muncă A

II. Uzina de procesare a Distrugerea totală a instalaţiilor uzinei C b Avarierea rezervorului de stocare a cianurii B c Spargerea unui container cu cianură solidă B d Spargerea unui container cu soluţie HCl B e Avarierea tancurilor de leşiere CIL A f Avarierea îngroşătorului CIL A g Avarierea instalaţiei DETOX 1 A h Avarierea rezervorului de stocare a soluţiei bogate B i Avarierea rezervorului de stocare a NaOH A j Avarierea tancurilor de leşiere Albion B k Avarierea celulelor de flotaţie A l Avarierea îngroşătorului de sterile de flotaţie A m Avarii la rezervorul cu soluţie de CuSO4 B n Avarierea rezervorului cu apă de proces A o Avarierea decantorului staţiei de epurare ape acide A p Avarierea rezervorului cu lapte de var A r Accidente în depozitul de reactivi B


Ediţia I 2010


s Incendii la rezervorul de GPL B ş Explozii la rezervorul de GPL C t Avarile la instalaţia de producere oxigen C ţ Explozia rezervorului criogenic de oxigen C u Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de cianură B v Avarii la sistemele de vehiculare a soluţiei de acid clorhidric A

x Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiilor/suspensiilor cu conţinut de cianuri B

y Avariile la sistemele de vehiculare a soluţiei de hidroxid de sodiu B

z Avariile la sistemele de vehiculare şi/ sau preparare a tulburelii de steril A

w Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de măsură şi control A

aa Erori de operare şi/sau defecţiuni ale sistemelor de epurare a apelor uzate A

ab Erori de operare şi/sau defecţiuni la instalaţia DETOX 1 A

ac Erori de operare, soldate cu spălarea insuficientă a cărbunelui activ înainte de spălarea acidă. A

ad Avarii ale sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric A ae Întreruperea furnizării de energie electrică A af Accidentele de muncă A

III. Depozitul de explozibil a Explozie în depozit C b Explozia autovehiculului care realizează transportul explozivilor C c Explozia azotatului de amoniu C

IV. Iazul de decantare TMF a Ruperea totală a barajului C b Formarea de breşe în baraj B c Deversarea peste coronamentul barajului B d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj B e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj A f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii A g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite B h Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric A i Accidentele de muncă A

V. Iaz de decantare CIL a Ruperea totală a barajului C b Formarea de breşe în baraj B c Deversarea peste coronamentul barajului B d Fisurarea galeriei de deviere şi drenaj B e Colmatarea galeriei de deviere şi drenaj A f Ruperea sau fisurarea conductelor de distribuţie a tulburelii A g Avariile grave la sistemul de pompare a apelor limpezite B h Formarea de aerosoli toxici de HCN la suprafaţa iazului A i Avariile sistemului de alimentare şi distribuţie a curentului electric A j Accidentele de muncă A


Ediţia I 2010



a Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la flotaţie A

b Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite de la iazul TMF A

c Fisurarea/ruperea conductei de hidrotransport a tulburelii de la procesul CIL B

d Fisurarea/ruperea conductei de vehiculare a apei limpezite de la iazul CIL B

e Accidentele de muncă A VII. Activitatea de transport

a Accidentele rutiere şi de muncă produse în cadrul transportului intern A

b Incendii, explozii şi/sau scurgeri de substanţe periculoase asociate cu accidentele de transport extern C


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 5 - NOTIFICAREA, INFORMAREA SI ALARMAREA

5.1. Cazurile de alarmare aplicabile obiectivului.

Cazurile de alarmare aplicabile obiectivului sunt următoarele:

a. Eliberarea de substanţe în aer, apă şi sol;

- Formarea şi eliberarea în aer de acid cianhidric datorate reacţiei dintre cianură şi

acidul clorhidric;

- Formarea şi eliberarea în aer de acid cianhidric ca urmare a modificării

parametrilor normali de funcţionare a unor procese (leşiere, electroliză, eluţie);

- Scurgeri de cianură, soluţii sau suspensii cu conţinut de cianuri din rezervoare şi

utilaje(pompe, conducte) ca urmare a avarierii sau distrugerii acestora;

- Scurgeri de suspensii(tulbureală de steril) fără conţinut de cianuri din rezervoare

şi utilaje(pompe, conducte) ca urmare a avarierii sau distrugerii acestora;

- Scurgeri de steril din iaz şi utilaje ca urmare a avarierii acestora;

- Scurgeri de tulbureală din iaz, ca urmare a distrugerii sau avarierii digului de

contur sau crearea de breşe în dig,

- Scurgeri de soluţii cu cianuri în stratul acvifer ca urmare a deteriorării

geomembranei;

- Scurgeri de ape cu conţinut depăşit de cianuri în emisar ca urmare a

nefuncţionării corespunzătoare staţiei de epurare;

- Scurgeri de hipoclorit de sodiu ca urmare a avarierii rezervoarelor;

- Eliberare de acid cianhidric la suprafaţa iazului ca urmare a temperaturilor

ridicate şi concentraţiilor peste limitele normale a cianurilor în iaz;

- Scurgeri de substanţe chimice periculoase, din rezervoare şi utilaje (pompe,

conducte) ca urmare a avarierii sau distrugerii acestora;

- Alunecarea haldei de steril determinată de configuraţia şi caracteristicile fizico-

mecanice ale terenului de fundare, particularităţile hidrodinamice ale apelor din zonă şi

interacţiunea acestora cu materialul din haldă, caracteristicile geotehnice ale sterilului

haldat.


Ediţia I 2010


b. Incendiu, explozie;

- Producerea de incendii sau/şi explozii datorate scurgerii în atmosferă şi

acumulări de gaz metan în spaţii închise ca urmare a unor avarii la instalaţia de

alimentare cu gaz metan;

- Incendii sau/şi explozii datorate unui atac terorist sau atac din aer pentru

distrugerea de echipamente, soldat cu eliberări de substanţe toxice şi periculoase pentru

mediu în aer, ape sau pe sol.

- Explozii accidentale a explozivilor în timpul manipulării sau depozitării, prin

detonare accidentală sau ca urmare a unui atac terorist;

c. Situaţii extreme meteorologice, dezastre naturale

- Ploi abundente care pot agrava urgenţe cu scurgeri de substanţe toxice sau/şi

periculoase pentru mediu;

- Seisme care pot duce la deteriorări de utilaje şi alte echipamente cu scurgeri de

substanţe toxice sau/şi periculoase pentru mediu.

- Seisme care pot produce modificări în corpul iazului sau distrugerea

echipamentelor având ca efect scurgeri de steril;

- Ploi abundente, având ca efect creşterea nivelului în iaz, cu posibilitatea

modificării parametrilor normali de exploatare a iazului şi în final pierderea controlului;

- Seisme care pot duce la deteriorări ale digului de contur, deteriorări ale utilajelor

şi echipamentelor cu apariţia de scurgeri de soluţii periculoase sau imposibilitatea

exploatării în condiţii normale a iazu;

- Scurgerea de material steril antrenat de pe suprafaţa taluzelor pe suprafeţele de

teren din aval şi apoi în emisari, în condiţii de precipitaţii mari.

d. Acţionarea persoanelor neautorizate sau manevre greşite.

- Deteriorări de utilaje şi echipamente având ca efect scurgeri de produse toxice

sau/şi periculoase pentru mediu;

- Manevre neautorizate sau greşite având ca efect scurgeri de substanţe toxice sau

periculoase pentru mediu;


Ediţia I 2010


- Deteriorări de utilaje şi echipamente sau/şi manevre greşite având ca efect

eliberări de acid cianhidric prin reacţia acidului clorhidric cu cianura sau modificarea

parametrilor normali de funcţionare a unor procese (erori de operare);

- Erori de operare la staţia de epurare având ca efect depăşirea conţinutului de

poluaţi maxim admis în apele uzate evacuate în emisar;

5.2. Notificarea situaţiilor de urgenţă

5.2.1. Raportarea unei situaţii de urgenţă

Raportarea unei situaţii de urgenţă se face de către orice persoană din cadrul

amplasamentului care observă producerea unui eveniment de natură a declanşa o situaţie de

urgenţă şi se transmite Dispecerului de serviciu sau/şi Şefului de compartiment (unde este

localizată urgenţa).

Raportarea trebuie să cuprindă următoarele:

- Identitatea celui care raportează: nume, prenume, funcţie în cadrul

amplasamentului;

- Identificarea şi localizarea evenimentului: descrierea pe scurt a evenimentului-

tip, loc de producere, elemente de mediu posibil a fi afectate, efecte imediate;

- Personal afectat: descrierea pe scurt a efectelor asupra personalului prezent pe

amplasament;

- Descrierea măsurilor luate imediat.

Dispecerul de serviciu informează imediat conducerea obiectivului despre situaţia creată.

Funcţie de gravitatea urgenţei Şeful Celulei de Urgenţă poate dispune alarmarea întregului

amplasament şi a structurilor de intervenţie externe conform schemei de înştiinţare-alarmare.

In cazul in care accidentul are ca efect poluarea sau posibila poluare a factorilor de mediu se

anunţă de asemenea agenţia pentru protecţia mediului, sistemul de gospodărire a apelor, oficiul

de studii pedologice după caz, în funcţie de factorul de mediu afectat şi garda de mediu.

Operatorul va dispune luarea măsurilor preventive sau reparatorii, şi va face o evaluare

proprie a situaţiei imediat următoare după accident şi o evaluare (si o transmitere către

autorităţile de mediu) cu o periodicitate impusă de natura şi mărimea accidentului precum şi


Ediţia I 2010


evoluţia situaţiei în urma aplicării măsurilor preventive şi/sau reparatorii, măsuri suplimentare

după caz.

În cazul producerii unui situaţii de urgenţă care poate să provoace un accident major,

conducerea unităţii are obligaţia sa informeze imediat autorităţile teritoriale pentru situaţii de

urgenţă şi autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului, precum şi celelalte autorităţi cu

atribuţii în domeniu, potrivit legii. Informaţiile vor fi furnizate imediat ce acestea devin

disponibile şi cuprind:

- date de identificare ale operatorului;

- locul exact, ora producerii, gravitatea (implica rănirea şi/sau decesul

personalului) şi mărimea amplasamentului afectat;

- elemente de mediu afectate;

- circumstanţele accidentului/ cauzele generatoare ale accidentului (erori umane,

defecţiuni ale instalaţiilor sau utilajelor, cauze meteorologice, atac terorist etc.);

- substanţele periculoase prezente;

- datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului;

- măsurile de urgenţă luate;

- acţiunile pe care intenţionează să le întreprindă pentru a atenua efectele

imediate, pe termen mediu şi lung ale accidentului (a controla, izola, elimina sau in caz

contrar pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau alţi factori contaminanţi), pentru a

preveni agravarea situaţiei/ a serviciilor, pentru a reduce efectele adverse asupra sănătăţii

umane, pentru a împiedeca repetarea unui astfel de accident;

- alte informaţii considerate relevante.

Operatorul va trece imediat la implementarea tuturor măsurilor preventive şi

reparatorii necesare (readucerea resurselor naturale prejudiciate şi/sau serviciile afectate

la starea iniţială sau la o stare apropiata de aceasta).

În corelaţie cu evoluţia situaţiei se vor face actualizări ale informaţiilor furnizate, dacă

investigaţiile ulterioare dezvăluie elemente suplimentare, care modifică informaţiile iniţiale sau

concluziile formulate anterior.


Ediţia I 2010


5.2.2. Primirea notificării de urgenţă

În timpul programului normal de lucru

Notificarea (Informarea) despre producerea unei situaţii de urgenţă este primită de către

Dispecerul de serviciu care informează seful compartimentului, Şeful Celulei de Urgenţă sau

unul din membrii acestuia şi Inspectorului de protecţie civilă despre situaţia creată. Aceştia au

obligaţia de a se deplasa imediat la faţa locului pentru a clasifica evenimentul, a organiza

intervenţia şi alerta personalul şi populaţia după caz.

În cazuri evident grave, din clasa de periculozitate B şi C, pentru a nu pierde timp,

dispecerul de serviciu va informa imediat autorităţile (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă

Hunedoara) şi vor alarma Dispeceratul serviciilor de urgenţă (112), urmând ca o informare mai

detailată să fie dată după ajungerea la locul evenimentului.

În afara programului normal de lucru

Notificarea de urgenţă este primită tot de către dispecerul de serviciu care transmite

mesajul de alarmare următorilor:

- Serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;

- Şefului Celulei de Urgenţă;

- Inspectorului de protecţie civilă;

- Membri Celulei de Urgenţă;

- Dispeceratului serviciilor de urgenţă (112).

Personalul alarmat aparţinând obiectivului are obligaţia de a se deplasa imediat la faţa

locului pentru a clasifica evenimentul, a organiza intervenţia şi alerta.

5.3. Schema de alarmare

Semnalele de alarmare se introduc astfel:

pentru amplasament şi obiectivele din imediata apropiere de către dispecerul de

serviciu al operatorului economic;

pe teritoriul localităţilor învecinate se introduc prin sistemul local, la ordinul

primarului, din Punctul de Comandă al localităţii sau de către ISUJ din PC Judeţean.

Alarmarea zonelor neacoperite de sirenele de alarmare şi a centrelor vulnerabile se

execută cu staţii de amplificare, instalate pe autovehiculele protecţiei civile, poliţiei,


Ediţia I 2010


jandarmeriei, prin aceleaşi mijloace transmiţându-se şi norme de comportare către populaţie.

Semnalul de încetare a urgenţei se introduce prin mijloacele de alarmare fixe (sirenele

electrice), şi prin mijloace de alarmare mobile. Mesajele se vor transmite prin staţiile de

amplificare instalate pe autovehiculele protecţiei civile, poliţiei, jandarmeriei şi prin portavoce.

Sistemul de înştiinţare - alarmare cuprinde forţele şi mijloacele aparţinând operatorului .

Sistemul de înştiinţare –alarmare este organizat pe două nivele independente, astfel:

- primul nivel se situează la nivelul operatorului economic sursă de risc;

- al doilea nivel este organizat şi controlat de Inspectoratul Judeţean pentru

Situaţii de Urgenţă cu forţe şi mijloace proprii.

În cazul producerii unui eveniment ale cărui efecte pot depăşi limitele obiectivului,

unitatea este obligată să notifice autorităţile teritoriale de Protecţia Mediului şi de Protecţie

Civilă din cadrul Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă care, în funcţie de gravitatea

situaţiei şi de măsurile impuse, înştiinţează comitetele locale pentru situaţii de urgenţă şi

alarmează populaţia din zona posibil a fi afectată.

Înştiinţarea şi alarmarea autorităţilor şi populaţiei se va executa prin:

o mijloace acustice: sirene electronice, electrice, sonerii;

o mijloace radio: staţii fixe si mobile;

o linii telefonice, fax şi e-mail;

o alte mijloace.

In cazul unor evenimente deosebite, anunţurile sunt dublate prin mass-media. Este foarte

important ca populaţia şi salariaţii să aplice măsurile de prevenire şi protecţie să respecte regulile

de comportare şi restricţiile impuse de autorităţi in astfel de situaţii.


Ediţia I 2010


Schema de înştiinţare – alarmare

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara

Agenţia de Protecţia Mediului Hunedoara

Comisariatul Judeţean Hunedoara al GNM

ITM Hunedoara

Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara

Dispecerat (camera de conducere)

Celula de urgenţă Conducerea unităţii

Serviciul privat pentru situaţii de urgenţă

Serviciul de urgenţă 112

Populaţia învecinată

Primăria Certeju de Sus

Prefectura Hunedoara

Poliţia judeţeană

SGA Hunedoara

Zona de risc locul producerii accidentului major în care sunt implicate

substanţe periculoase


Ediţia I 2010


5.4. Alarmarea pe clase de urgenţă

În funcţie de clasa de gravitate alarmarea se efectuează după cum urmează:

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa A, fiind o urgenţă de gravitate redusă se

limitează la înştiinţarea/alarmarea Celulei de Urgenţă, a serviciului de pază şi a Serviciului Privat

pentru situaţii de Urgenţă. Nu se activează nici un dispozitiv de alarmare în exteriorul secţiei. În

cazul în care urgenţa nu este lichidată imediat cu mijloace proprii, urgenţa se clasifică la clasa B.

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa B, fiind o urgenţă cu o gravitate mai ridicată

care poate avea efecte limitate şi în exteriorul amplasamentului, presupune mobilizarea Celulei

de Urgenţă, alarmarea şi aducerea în unitate de personal suplimentar din cadrul SPSU şi

înştiinţarea/alarmarea centrelor de urgenţă externe:

- Serviciile publice de urgenţă: tel. 112;

- I.S.U. "Iancu de Hunedoara" al Judeţului Hunedoara;

- Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu;

- Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara (dacă există victime);

- Societăţi şi populaţia învecinată, personal aflat ocazional pe terenul din zonă;

Mesajul de alarmare se transmite prin telefon. Funcţie de localizarea urgenţei şi efectele

în exterior se alarmează societăţile şi populaţia învecinată precum şi primăriile localităţilor pe

raza cărora se pot manifesta aceste efecte.

În situaţia când există pericolul de poluare a unor cursuri de apă se alarmează SGA

Hunedoara.

Populaţia şi societăţile învecinate se alarmează prin semnale sonore odată cu personalul

din interiorul obiectivului şi prin telefon.

- Alarmarea în cazul unei urgenţe din clasa C, fiind o urgenţă de mare gravitate care

poate provoca afectarea gravă a unei arii din exteriorul amplasamentului, presupune

alarmarea/înştiinţarea, în plus faţă de cazul urgenţelor din clasa A şi B a următoarelor:

- Prefectura judeţului Hunedoara

- Primăriile localităţilor afectate


Ediţia I 2010


- Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara;

Funcţia de situaţia creată se dispune suplimentarea echipelor de intervenţie cu personal

disponibil.

Mesajul de alarmare se transmite de către şeful Celulei de urgenţă prin telefon şi va

cuprinde în mod obligatoriu: locul, momentul producerii şi amploarea evenimentului, natura şi

cantitatea substanţei periculoase şi alte date utile asigurării protecţiei.

5.5. Instrucţiuni în cazul alarmei generale

Alarma generală este declanşată de către autorităţile publice, conform Ordinului MAI nr.

1259/2006, în scopul evitării surprinderii şi al luării măsurilor privind adăpostirea populaţiei,

protecţia bunurilor materiale, precum şi pentru limitarea efectelor dezastrelor, atacurilor din aer

şi ale acţiunilor militare.

5.5.1. Măsuri de siguranţă

- Toţi angajaţii trebuie să se deplaseze la locurile lor de muncă pentru a-şi îndeplini rolul

în organizarea intervenţiei, lăsând liniile de telefon libere pentru comunicările pe timpul urgenţei;

- Toţi muncitorii şi angajaţii care nu au atribuţii în situaţii de urgenţă trebuie să înceteze

munca, să oprească aparatura şi echipamentele şi să le lase în condiţii de siguranţă. După aceasta

vor executa evacuarea în conformitate cu instrucţiunile primite, operaţiile de încărcare/descărcare

trebuie oprite imediat şi echipamentul lăsat în condiţii de siguranţă;

- Autocamioanele, autotrenurile şi alte vehicule neimplicate în operaţiile de intervenţie

trebuie să părăsească imediat amplasamentul, să parcheze în afara acestuia, dar să lase drumurile de

acces libere pentru circulaţie;

- Orice acces pe amplasament al persoanelor şi mijloacelor fără autorizaţie va fi strict

interzisă.

5.5.2. Reguli de siguranţă

- Reguli de circulaţie sunt instituite pe întregul amplasament; viteza limită este de

5 km/h;

- Conduceţi prudent şi respectaţi toate indicatoarele rutiere;

- Urmaţi numai ruta care v-a fost indicată;


Ediţia I 2010


- În eventualitatea unei urgenţe scoateţi vehiculul pe marginea drumului şi opriţi motorul;

- Nu fumaţi, nu utilizaţi flacăra deschisă;

- Nu parcaţi pe drumuri;

- Nu executaţi nici o operaţie care nu a fast autorizată;

- Nu utilizaţi drumuri care nu sunt trecute pe hartă, fără permisiune explicită;

- Nu aduceţi camere video sau aparate foto în interiorul amplasamentului;

- Nu păstraţi telefoanele mobile deschise în zonele de muncă;

- Urmaţi cu stricteţe instrucţiunile personalului de intervenţie;

- Se interzice cu desăvârşire pe timpul alarmei alergarea, evacuarea dezordonată, în panică şi

pe alte direcţii decât cele stabilite;

- trebuie să îmbrăcaţi de urgenţă echipamentul de protecţie care vi s-a înmânat la intrarea pe

amplasament, atunci când primiţi instrucţiuni de la personalul de intervenţie...;

- în caz de evacuare, îndreptaţi-vă cu calm către ieşirile de urgenţă, păstrând vântul în

spate;

- pentru notificarea unei urgente formaţi nr. 112;

- Când auziţi semnalul de alarmare contactaţi un membru al conducerii din zona în

care vă aflaţi şi urmaţi indicaţiile acestuia;

5.5.3. Semnalele de alarmare

Semnalele de alarmare acustice a populaţiei, instituţiilor publice şi operatorilor economici

sunt: alarmă aeriană, alarmă la dezastre, prealarmă aeriană şi încetarea alarmei. Aceste semnale

sunt introduse prin ordin cu ajutorul sirenelor electrice aparţinând societăţii sau cele aparţinând

comitetelor locale din cadrul localităţilor.

- Durata fiecărui semnal de alarmare este de două minute pentru toate mijloacele de

alarmare, cu excepţia sirenelor cu aer comprimat la care durata este de un minut.

a) Semnalul ALARMĂ AERIANĂ se compune din 15 sunete a 4 secunde fiecare, cu

pauză de 4 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 15

sunete a 2 secunde fiecare, cu pauză de 2 secunde între ele.


Ediţia I 2010


b) Semnalul ALARMĂ LA DEZASTRE se compune din 5 sunete a 16 secunde fiecare,

cu pauză de 10 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5


c) Semnalul PREALARMĂ AERIANĂ se compune din 3 sunete a 32 secunde fiecare,

cu pauză de 12 secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 3


d) Semnalul ÎNCETAREA ALARMEI se compune dintr-un sunet continuu, de aceeaşi

intensitate, cu durata de 2 minute. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune dintr-

un sunet continuu, de aceeaşi intensitate, cu durata de 1 minut.

5.6. Declararea şi introducerea situaţiei de urgenţă

Autoritatea pentru declararea situaţiei de urgenţă o are Şeful Celulei pentru Situaţii de

Urgenţă din cadrul obiectivului.

Structura care pune în practică măsurile specifice situaţiilor de urgenţă în cadrul

amplasamentului este formată din:

- Persoana care raportează producerea unei urgenţe;

- Şeful echipelor de intervenţie care clasifică urgenţa şi conduce echipele de

intervenţie (comandantul acţiunii);

- Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă care ia decizia declarării situaţiei de

urgenţă şi transmite mesajul de alarmare.

Evenimentele care necesită o decizie de declarare a urgenţei sunt următoarele:

- Producerea unui accident tehnologic care poate fi urmat de scurgeri de substanţe

periculoase, incendii şi explozii;

- Producerea unui accident tehnologic care are ca efect eliberări de substanţe

periculoase, în aer, pe sol sau în ape;

- Acţiunea unor persoane neautorizate care are efecte similare producerii unui

accident tehnologic;

- Primirea unei înştiinţări privind proximitatea producerii unui atac terorist sau

atac din aer (situaţie de război) sau producerea acestora;

- Primirea unei înştiinţări privind posibilitatea producerii unor inundaţii;


Ediţia I 2010


- Producerea unui cutremur cu efecte similare producerii unui accident

tehnologic;

- Fenomene meteorologice extreme sau dezastre naturale cu efecte similare

producerii unui accident tehnologic;

- Orice alte evenimente care au efecte similare unui accident tehnologic.

5.7. Declararea şi introducerea stării de alertă

Situaţia de urgenţă este un eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin

amploare şi intensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile

materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare

adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar

al forţelor şi mijloacelor implicate;

Pe durata situaţiilor de urgenţă sau a stărilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţă se

întreprind, în condiţiile legii, după caz, acţiuni şi măsuri pentru declararea stării de alerta în cazul

iminentei ameninţării sau producerii situaţiei de urgenţă;

Starea de alertă se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri

de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă. Pe

timpul stării de alertă se pot dispune, cu respectarea prevederilor art. 53 din Constituţia

României, republicată, măsuri pentru restrângerea unor drepturi sau libertăţi fundamentale

referitoare, după caz, la libera circulaţie, inviolabilitatea domiciliului, interzicerea muncii forţate,

dreptul de proprietate privată ori la protecţia socială a muncii, aflate în strânsă relaţie de

cauzalitate cu situaţia produsă şi cu modalităţile specifice de gestionare a acesteia.

Măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi trebuie să fie

proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor

prevăzute de lege.

Autoritatea pentru declararea stării de alertă pe amplasament o are Şeful Celulei pentru

Situaţii de Urgenţă.

La producerea unei situaţii de urgenţă (accident sau avarie/incident potenţial generatoare

de accident) Şeful Celulei de Urgenţă dispune înştiinţarea telefonică în maxim 2 ore de la

producere a autorităţilor cu responsabilităţii în domeniul situaţiilor de urgenţă:


Ediţia I 2010


- Agenţia Judeţeană de Protecţia Mediului;

- Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu.

Înştiinţarea telefonică va fi completată cu o notificare scrisă. Conţinutul notificării şi

informaţiile transmise vor fi conform Anexei nr.2.1 din Ordinul MAPAM 1084/2003. Pe

parcursul desfăşurării evenimentelor informaţiile vor fi completate prin înştiinţări şi notificări

succesive.

În situaţia când în urma accidentului există victime înştiinţarea şi notificarea va fi

transmisă şi Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM).

În situaţia producerii unui accident major (care are cel puţin una din consecinţele

conform criteriilor de notificare din Anexa nr. 6 la HG 804/2007), Şeful Celulei de Urgenţă

dispune informarea imediată (conform schemei de alarmare - înştiinţare) şi notificarea producerii

acestuia, autorităţilor publice teritoriale cu responsabilităţi în domeniile protecţiei civile,

protecţiei mediului, protecţiei muncii, administraţiei publice şi sănătăţii în conformitate cu

Ordinului MAPAM 1084/2003.

O copie a notificărilor transmise autorităţilor va fi înregistrată, îndosariată şi păstrată în

„Registru de notificări tip Seveso” conf. Ordin MA 1084/2003, anexa 2, pct. 6.

Declararea stării de alerta la nivel local (pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale)

se face de către Comitetul local pentru Situaţii de Urgenţă cu acordul prefectului, iar la nivel

judeţean sau în mai multe localităţi ale judeţului de către Comitetul Judeţean pentru Situaţii

de Urgenţă cu acordul ministrului administraţiei şi internelor. De asemenea Comitetul Judeţean

pentru Situaţii de Urgenţă este abilitat să propună instituirea stării de urgenţă.

5.8. Încetarea stării de alertă

Starea de alertă încetează odată cu înlăturarea cauzelor producerii şi a efectelor situaţiei

de urgenţă pe toată suprafaţa amplasamentului şi a zonelor învecinate. În cazul în care alarmarea

s-a făcut şi de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul alarmei generale, se

aşteaptă semnalul de încetare a stării de alertă dat de acesta, după care Celula de Urgenţă din

cadrul obiectivului va dispune încetarea situaţiei dacă situaţia în obiectiv a revenit la normal.

După încetarea stării de alertă şeful celulei de urgenţă va dispune prin toate mijloacele de

informare posibile revenirea personalului la locurile de muncă.


Ediţia I 2010


Întrucât în timpul situaţiei de urgenţă echipele de intervenţie vor efectua numai lucrări

operative de primă urgenţă, după ridicarea stării de urgenţă se vor efectua lucrări de remediere

definitivă:

- curăţirea de deşeuri rezultate în urma scurgerilor;

- decontaminarea spaţiilor afectate de produse toxice;

- reparaţii la construcţii şi echipamente deteriorate în urma accidentului;

- revizia mijloacelor de protecţie şi a utilajelor utilizate la intervenţie;

- completarea stocurilor de materiale de intervenţie: produse de neutralizare, saci

cu steril, conducte, materiale sanitare, etc. conform baremurilor;

- neutralizarea şi/sau distrugerea deşeurilor periculoase rezultate în urma

accidentului;

- decontaminarea solului afectat de accident.

Toate acestea sunt insotite de monitorizarea continua a zonei afectate de accident si

raportarea rezultatelor autoritatilor competente pentru protectia mediului.

După încetarea stării de alertă fiecare conducător al compartimentelor participante va

întocmi un raport detailat al activităţii desfăşurate. Pe baza acestor rapoarte în funcţie de gradul

de urgenţă conducătorul situaţiei de urgenţă de pe amplasament va dispune elaborarea formei

finale a notificării care va fi transmisă autorităţilor.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 6 - ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA ACŢIUNILOR DE

INTERVENŢIE

6.1. Organigrama de urgenţă

Notă:

Echipele de intervenţie tehnologică cuprind personalul de operare echivalent cu a unui schimb.

În caz de necesitate numărul de personal din aceste echipe poate fi dublat prin mobilizarea a două

schimburi pentru efectuarea intervenţiei.

Dispeceratul se constituie în vederea gestionării apelurilor de urgenţă şi monitorizării

sistemelor automate de protecţie.

CELULĂ DE URGENŢĂ Şef celulă: - Manager amplasament Locţiitori: - Responsabil în domeniul

managementului securităţii - Inspector Protecţie Civilă

Membrii: - Manager protecţia mediului - Manager instalaţii procese - Manager logistică

- Manager administrativ - Şefi secţii - Şefi departamente

Coordonatorul răspunsului în caz de urgenţă: - Responsabil în domeniul

managementului securităţii

Comandantul acţiunii: - Desemnat de coordonatorul răspunsului în caz de urgenţă funcţie de situaţia creată, din cadrul grupei de specialişti pentru asistenţă tehnică pe timpul intervenţiilor

Serviciul privat pentru situaţii de urgenţă: - personal profesionist angajat; - personal voluntar din rândul salariaţilor pregătiţi pe specialităţi

- Grupa de prevenire şi intervenţie PSI - Echipa de deblocare-salvare - Echipă protecţie CBRN - Echipă cercetare-observare. - Echipă sanitară - Echipă de transmisiuni- alarmare - Echipă de suport logistic - Dispecerat

Alte forţe implicate temporar: - Ehipa de intervenţie tehnologică - Echipa de intervenţie specială - Personal pază.

Forţe de cooperare pe plan local: - societăţi vecine

- Compartimente, servicii, secţii interne.


Ediţia I 2010


6.2. Atribuţiile Celulei de Urgenţă şi a echipelor de intervenţie

6.2.1. Celula de Urgenţă

Celula de urgenţă este o structură de management pentru situaţii de urgenţă şi îşi

desfăşoară activitatea conform prevederilor „REGULAMENTULUI PRIVIND

ORGANIZAREA, ATRIBUŢIILE ŞI FUNCŢIONAREA CELULEI DE URGENŢĂ”.

Componenţa celulei pentru situaţii de urgenţă este stabilită prin decizia managerului societatii

care este şi Şeful Celulei de Urgenţă.

Atribuţii:

- Identifică şi gestionează tipurile de riscuri generatoare de dezastre din cadrul unităţii.

- Execută pregătirea de protecţie civilă (generală şi de specialitate/teoretică şi practică şi

prin participare la exerciţiile de alarmare publică). Instruirea salariaţilor privind protecţia civilă

se asigură împreună cu instructajele de prevenire şi stingere a incendiilor. Pregătirea preventivă a

salariaţilor va avea ca obiective: informarea cu privire la pericolele la care sunt expuşi, măsurile

de autoprotecţie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecţie puse la dispoziţie, drepturile şi

obligaţiile ce le revin conform prevederilor legii protecţiei civile, precum şi obligaţiile ce le revin

şi modul de acţiune pe timpul situaţiilor de urgenţă. Participarea salariaţilor la instruire constituie

sarcina de serviciu.

- Asigură iniţierea, calificarea, perfecţionarea sau specializarea inspectorului de protecţie

civilă, a membrilor celulei de urgenţă, a şefului serviciului de urgenţă şi a altor persoane cu

atribuţii în domeniul protecţiei civile prin cursuri, convocări, instructaje etc., iniţiate de Centrul

Naţional de Pregătire pentru Managementul Situaţiilor de Urgenţă, prin centrele zonale ale

acestuia.

- Stabileşte metode, proceduri de acţiune pe tipuri de avarii/accidente cu responsabilităţi

clare şi procedee specifice de protecţie a salariaţilor şi a populaţiei (în cazul în care în incinta

unităţii este zilnic un aflux masiv de cetăţeni sau accidentul are efecte dincolo de limita

amplasamentului ), precum şi a bunurilor materiale proprii.

- Asigura mijloacele financiare şi materiale necesare construirii, amenajării,

întreţinerii, modernizării: punctelor de comandă (de conducere), a adăposturilor de protecţie

civilă, a sistemului de înştiinţare - alarmare, mijloacelor de protecţie, intervenţie, a


Ediţia I 2010


mijloacelor necesare procesului de pregătire, organizând evidenţa, depozitarea, conservarea şi

întreţinerea acestora.

- Constituie rezervele financiare şi tehnico - materiale specifice în situaţii de urgenţă sau

de conflict armat.

- Asigură aplicarea măsurilor de mascare şi de camuflare a surselor luminoase şi calorice.

- Studiază şi stabileşte modul de adaptare şi folosire a mijloacelor tehnice şi utilajelor

proprii pentru nevoi de protecţie civilă.

- Organizează şi asigură starea de operativitate şi capacitatea de intervenţie optimă a

serviciului de urgenţă privat(voluntar), pentru limitarea şi înlăturarea oportună a efectelor

dezastrelor şi a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate, reducerea pierderilor de

vieţi omeneşti şi restabilirea utilităţilor afectate.

- Informează oportun inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean (centrul

operaţional) şi celelalte organisme cu responsabilităţi în domeniul managementului situaţiilor de

urgenţă despre: stările potenţiale generatoare de situaţii de urgenţă sau despre producerea unei

situaţii de urgenţă în cadrul unităţii.

- Evaluează situaţiile de urgenta produse, stabilind măsuri şi acţiuni specifice pentru

gestionarea acestora şi urmăreşte îndeplinirea lor.

- Organizează şi asigură evacuarea salariaţilor şi a bunurilor materiale proprii în situaţii

speciale. în conformitate cu prevederile planurilor întocmite în acest scop.

- Elaborează ,,planuri de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a salariaţilor

(populaţiei) şi de gestionare a situaţiilor de urgenţă specifice tipurilor de risc la care poate fi

expusă unitatea şi de pe raza localităţii/judeţului".

- Îndeplineşte şi alte atribuţii referitoare la protecţia civilă, potrivit legislaţiei în vigoare.

Activităţi:

Celula de Urgenţă se mobilizează şi intră în acţiune după raportarea producerii unui

eveniment potenţial generator a unei situaţii de urgenţă.

- Dispune determinarea naturii accidentului şi intervenţia echipelor;

- Stabileşte caracteristicile focarului şi gravitatea situaţiei apărute:

- amplasarea exactă a locului de producere a avariei sau accidentului;

- cantitatea de substanţă periculoasă implicată;


Ediţia I 2010


- mărimea zonelor afectate;

- evoluţia previzibilă a accidentului.

- Analizează situaţia creată şi dispune declanşarea alarmei funcţie de clasa de urgenţă;

- Dispune şi asigură aducerea în unitate a personalului component al echipelor de

intervenţie. În caz de necesitate dispune suplimentarea echipelor de intervenţie pentru lichidarea

urmărilor situaţiei apărute.

- Asigură, prin colaborare cu firme specializate, utilaje şi echipamente suplimentare

necesare intervenţiei;

- Coordonează, prin membrii Celulei de Urgenţă acţiunea tuturor echipelor care intervin

în focar şi în zonele afectate pentru lichidarea avariei şi limitarea efectelor acesteia.

- Stabileşte direcţiile de evacuare şi dispune funcţie de necesitate evacuarea personalului

din zonele afectate.

- Asigură cu mijloacele de transport disponibile din cadrul societăţii, evacuarea

personalului şi transportarea accidentaţilor la unitatea sanitară cea mai apropiată. Solicită prin

Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă mijloace de transport suplimentare.

- Dispune oprirea parţială sau totală a instalaţiilor după caz.

- Înştiinţează şi notifică producerea situaţiei de urgenţă (avariei/incidentului sau

accidentului) autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă;

- Alarmează populaţia şi societăţile învecinate, localităţile pe raza cărora s-a produs

accidentul sau care pot fi afectate de acesta colaborând cu organele locale (Primărie, Poliţie,

Prefectură, Jandarmerie, Pompieri, etc.).

- Participă împreună cu autorităţile la cercetarea zonelor afectate din afara

amplasamentului în vederea stabilirii măsurilor pentru limitarea efectelor produse.

- Coordonează activitatea echipelor de salvare şi sanitare pe teritoriul unităţii, solicită şi

asigură acordarea de măsuri suplimentare de prim ajutor, transport a răniţilor şi intoxicaţilor.

- Alarmează, organizează şi coordonează activitatea paznicilor care au sarcina să asigure

blocarea căilor de acces, limitarea accesului în perimetrul afectat şi paza zonei.

- Coordonează activitatea echipelor proprii cu cele externe pentru lichidarea efectelor

accidentului.

- Dispune si urmăreşte reîntoarcerea personalului la locurile de muncă, reintrarea în

programul normal de lucru şi aducerea instalaţiilor la parametrii normali de funcţionare, după


Ediţia I 2010


înlăturarea situaţiei de avarie apărute şi atunci când concentraţia toxicelor a scăzut sub valorile

admise.

- Asigură în bugetul propriu, fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării activităţilor

pentru situaţii de urgenţă.

În situaţia producerii unui accident major (care are cel puţin una din consecinţele

conform criteriilor de notificare din Anexa nr. 6 la HG 804/2007), notifică producerea acestuia,

in cel mai scurt timp, autorităţilor publice teritoriale cu responsabilităţi în domeniile protecţiei

civile, protecţiei mediului, protecţiei muncii, administraţiei publice şi sănătăţii.

După încetarea stării de urgenţă va elabora un Raport privind analiza accidentului care va

fi transmis următoarelor instituţii (după caz):

- Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara;

- I.S.U. al Judeţului Hunedoara;

- Comisariatul Judeţean Hunedoara al Gărzii Naţionale de Mediu.

- ITM

- SGA

6.2.2. Coordonatorul răspunsului în caz de urgenţă

(Responsabilul cu Managementul Securităţii)

Atribuţii

- Asigură permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi măsurilor de

protecţie şi pregătire pentru situaţii de urgenţă, participă la pregătirea serviciilor de urgenţă, a

salariaţilor şi asigură coordonarea celulei de urgenţă.

- Asigură identificarea, monitorizarea şi evaluarea factorilor de risc specifici, potentiali

generatori de evenimente periculoase;

- Organizează, şi dotează, pe baza criteriilor de performanţă elaborate de Inspectoratul

General pentru Situaţii de Urgenţă, formaţiunile proprii de urgenţă;

- Participă la exerciţii şi aplicaţii de protecţie civilă şi conduce nemijlocit acţiunile de

alarmare, evacuare, intervenţie, limitare şi înlăturare a urmărilor situaţiilor de urgenţă, actiuni

desfăşurate de unităţile proprii;

- Organizează instruirea şi pregătirea personalului încadrat în muncă în domeniul

situaţiilor de urgenţă;


Ediţia I 2010


- Prevede, anual, în bugetul societăţii fonduri pentru cheltuieli necesare desfăşurării

activităţilor de protecţie civilă;

- Înştiinţează persoanele şi organismele competente asupra factorilor de risc şi le

semnalează, de îndată, cu privire la iminenţa producerii sau producerea unei situaţii de urgenţă

civilă la nivelul instituţiei;

- Stabilesc şi transmit către subcontractori regulile şi măsurile de protecţie specifice,

corelate cu riscurile previzibile la utilizare, manipulare, transport şi depozitare;

- Încheie contracte, convenţii sau protocoale de cooperare cu alte servicii de urgenţă

profesioniste sau voluntare;

- Menţine în stare de funcţionare mijloacele de transmisiuni-alarmare, spaţiile de

adăpostire şi mijloacele tehnice proprii, destinate adăpostirii sau intervenţiei, ţin evidenţa

acestora şi le verifică periodic;

- Relaţii de reprezentare şi cooperare; stabilirea unor relaţii de colaborare cu autorităţile

administraţiei publice locale din zona de dislocare, cu serviciile profesioniste de intervenţie în a

căror zonă de competenţă se desfăşoară activitatea, alte instituţii şi organisme care au ca obiect

de activitate prevenirea, pregătirea şi intervenţia în situaţii de urgenţă.

Cerinţe specifice funcţiei:

- să cunoască în detaliu prevederile prezentului document precum şi a tuturor planurilor si

procedurilor standard şi/sau specifice de operare, pregătire şi intervenţie în situaţii de urgenţă;

- să cunoască echipamentele, forţele, mijloacele şi orice alt tip de resurse care pot fi

utilizate pentru intervenţie în situaţii de urgenţă, locul de dispunere şi modul de utilizare a

acestora

- sa deţină evidenta substanţelor chimice si fisele de securitate a acestora , materialele,

deşeurile, fluxul acestora şi locul lor de depozitare, incidentele care pot să apară pe timpul

transportului, manipulării, depozitării sau pe timpul fluxului de producţie, precum şi măsurile

imediate care trebuie luate în caz de accident:

- să cunoască toate operaţiile ce se desfăşoară în zona de producţie, în zonele auxiliare, în

zona de extracţie sau în zone unde se amenajează amplasamentul;

- să cunoască componenţă echipelor de intervenţie şi a resurselor de care acestea dispun;


Ediţia I 2010


- să cunoască personalul de întreţinere şi cel productiv care are atribuţii în procesele

critice de funcţionare a activităţilor de pe amplasament;

- să cunoască disponibilităţile de intervenţie, în caz de urgenţă, din mediul extern: agenţi

economici, organizaţii publice sau private la nivel local, regional, naţional, servicii de urgenţă

profesioniste, voluntare sau private din zona de responsabilitate;

- să cunoască dispunerea personalului în zonele care pot fi afectate în caz de accidente.

Activităţi:

- Asigură permanent coordonarea planificării şi a realizării activităţilor şi măsurilor de

protecţie şi intervenţie pentru situaţii de urgenţă, asigură coordonarea celulei de urgenţă.

- Stabileşte şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor şi a acţiunilor de prevenire şi de pregătire

a intervenţiei;

- Asigură gratuit forţelor de intervenţie chemate în sprijin în situaţii de urgenţă

echipamentele, substanţele, mijloacele şi antidoturile adecvate riscurilor specifice;

- Asigură alarmarea populaţiei din zona de risc creată ca urmare a activităţilor proprii

desfăşurate;

- Organizează şi pregăteşte personalul pentru a asigura răspunsul la urgenţă în interiorul

amplasamentului;

- Răspunde de luarea deciziilor iniţiale despre tipul de răspuns care va fi acordat situaţiei

specifice de urgenţă creată, realizând astfel încadrarea în nivelul de urgenţă şi evaluând resursele

necesare intervenţiei.

- Desemnează Comandantul acţiunii în caz de urgenţă funcţie de situaţia creată, din

cadrul persoanelor special pregătite pentru această activitate.

6.2.3. Comandantul Acţiunii

Atribuţii

Comandantul acţiunii este persoana responsabilă de acţiunile ce vor fi îndeplinite la locul

accidentului, coordonarea unitară acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru intervenţie , adoptând

decizii cu privire la resursele necesare, şi comunicând cu cei aflaţi în afara locului accidentului.

Funcţia de Comandant al Acţiunii este temporară se ocupă numai pe timpul situaţiilor de urgenţă.


Ediţia I 2010


Comandantul acţiunii va fi desemnat de către Celula de urgenţă la propunerea

Coordonatorul răspunsului pentru situaţii de urgenţă, în funcţie de personalul de intervenţie

pentru situaţii de urgenţă, prezent pe amplasament şi în funcţie de tipul şi amploarea situaţiei

create. Pentru exercitarea atribuţiilor acestei funcţii este necesară o pregătire specială privind

modul de organizare a intervenţiei în situaţii de urgenţă. Această pregătire se execută centralizat

sub directa coordonare a Coordonatorului răspunsului în situaţii de urgenţă pe baza unui program

de pregătire. Această pregătire se va completa cu o instruire specifică în funcţie de locul de

desfăşurare a activităţii şi a tipului de incident care se poate produce în perimetrul respective

Potenţialii comandanţi de actiune vor fi selecţionaţi din rândul inginerilor, tehnicienilor, şefilor

de secţii, ateliere, instalaţii, depozite, puncte de lucru etc., precum şi şefii echipelor de

intervenţie proprii.

Coordonatorul urgenţei trebuie să ţină evidenţa personalului instruit pentru a îndeplini

funcţia de comandant de acţiune în funcţie de tipul de incident înregistrat şi locul de manifestare

a acestuia.

Comandantul Acţiunii asigură coordonarea unitară acţiunii tuturor forţelor stabilite pentru

intervenţie şi este responsabil alături de şefii echipelor de intervenţie în situaţii de urgenţă pentru

executarea oportună şi operativă a intervenţiei - oprirea şi retenţia scurgerilor, asigurarea

serviciilor medicale, stingerea incendiilor şi operaţiunile de salvare.

Pe timpul executării atribuţiilor comandantul acţiunii se subordonează nemijlocit

coordonatorului urgenţei. Va ţine în permanenţă legătura cu acesta şi va furniza datele despre

situaţia reală creată, acţiunile de intervenţie desfăşurate , pagubele produse, numărul victimelor,

necesarul de forţe şi mijloace de intervenţie suplimentare. De asemenea pe timpul intervenţiei va

coopera cu toate categoriile de forţe venite în sprijin pentru limitarea şi lichidarea urmărilor

negative ale situaţiei de urgenţă, asigurând acestora toate informaţiile şi mijloacele necesare

pentru intervenţie.

Comandantul Acţiunii este de obicei şeful Serviciului privat pentru situaţii de urgenţă .

numit prin Decizia Managerului Societăţii.

În anumite situaţii, comandantul acţiunii poate fi o altă persoană selectată de către Şeful

Celulei pentru Situaţii de Urgenţă, în funcţie de personalul de intervenţie pentru situaţii de

urgenţă prezent pe amplasament, de obicei dintre şefii sectoarelor unde se produce accidentul.


Ediţia I 2010


Activităţi

Comandantul Acţiunii este responsabil alături de şefii echipelor de intervenţie în situaţii

de urgenţă cu: intervenţia, oprirea emisiilor şi retenţia scurgerilor, asigurarea serviciilor

medicale, stingerea incendiilor şi operaţiunile de salvare.

Comandantul Acţiunii, după ce este desemnat, se va îndrepta spre locul accidentului

împreună cu echipa de intervenţie. Comandantul Acţiunii va:

• contacta persoanele care au asigurat primul răspuns la urgenţă pentru a primi

informaţii precise privind incidentul

• în colaborare cu Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă, va decide dacă clasificarea

urgentei este cea potrivită

• verificarea secundară privind declanşarea alarmării corespunzătoare şi iniţierea

sistemelor de alarmare potrivite, dacă acest lucru nu a fost realizat deja.

• controla toate forţele de răspuns la urgenţă, dirijând activităţile angajaţilor şi a

echipelor de intervenţie.

• colabora îndeaproape şi va comunica cu echipele de intervenţie din amplasament şi cu

cele externe (poliţie, pompieri, alte organizaţii externe de răspuns la urgenţă sau contractori care

sosesc la locul incidentului)

• evalua riscul de producere sau de extindere a incendiilor, exploziilor sau deversărilor

de substanţe chimice, etc.

• dispune monitorizarea scurgerilor, a generării de gaze, echilibrul de presiuni în

instalaţii, ruperea valvelor, ţevilor sau cedarea altor echipamente.

• rămâne să controleze zona până se consideră încheiată urgenţa, moment de la care

controlul va fi preluat de către Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă.

• în plus faţă de comunicarea cu cei care răspund la urgenţe şi angajaţii din zonă,

Comandantul Acţiunii va continua să comunice doar cu Şeful Celulei pentru Situaţii de Urgenţă.

Comunicarea cu alţii trebuie evitată până când urgenţa este declarată încheiată.

• Comandantul Acţiunii va iniţia de obicei evacuarea facilităţilor şi va decide dacă este

nevoie de o evacuare locală, a întregului obiectiv sau a populaţiei învecinate.

• Comandantul Acţiunii va decide care echipament de răspuns la urgenţă, fie din

amplasament, fie din afara sa, şi care echipament de operare este necesar pentru a răspunde


Ediţia I 2010


adecvat urgenţei. Comandantul Acţiunii va controla utilizarea echipamentului de către cei care

răspund la urgenţă.

• Comandantul Acţiunii şi cei care răspund la urgenţe sunt responsabili numai cu

acţiunile din timpul urgenţei, adică oprirea emisiilor şi reţinerea deversărilor, servicii medicale,

stingerea incendiilor sau operaţii de salvare. Operaţiile de curăţare şi decontaminare de după

urgenţă reprezintă responsabilitatea altor departamente, organizaţii sau colaboratori.

• După declararea încetării situaţiei de urgenţă, Comandantul Acţiunii va sprijini Şeful

Celulei pentru Situaţii de Urgenţă în:

− Documentarea incidentului;

− Începerea investigaţiei, raportării şi înregistrării urgenţei;

− Începerea remedierii prejudiciului;

− Tratarea, stocarea sau îndepărtarea deşeurilor recuperate, solului sau apei de

suprafaţă contaminate sau a oricăror materiale rezultate în urma incidentului.

6.2.4. Atribuţiile Serviciului Privat pentru Situaţii de Urgenţă

În conformitate cu ORDINUL MINISTERULUI ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

nr. 158 din 22 februarie 2007 pentru aprobarea Criteriilor de performanţă privind constituirea,

încadrarea şi dotarea serviciilor private pentru situaţii de urgenţă, în cadrul S.C. DEVA GOLD

S.A, se va constitui – Serviciu Privat pentru Situaţii de Urgenţă - având în formaţia de

intervenţie, salvare şi prim ajutor echipe specializate pe tipuri de riscuri, inclusiv de

supraveghere şi punere în funcţiune a instalaţiilor speciale de prevenire şi stingere a incendiilor.

Membrii echipelor de intervenţie în caz de avarie/accident în care sunt implicate

substanţe periculoase vor fi disponibili pe amplasament şi vor acţiona conform instrucţiunilor

date de către Comandantul acţiunii, în situaţii care implică: scurgeri de substanţe periculoase

incendii-explozii şi dezastre naturale. Aceştia vor fi instruiţi în ce priveşte manipularea şi

caracteristicile substanţelor periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite reacţii

în interiorul amplasamentului şi în ce priveşte intervenţia în situaţii de urgenţă.

Responsabilităţile principale ale membrilor Serviciul de urgenta privat sunt, realizarea

periodică a inspecţiilor şi testelor echipamentelor de răspuns la urgenţe care implică substanţe

periculoase şi asigură menţinerii tehnicii de intervenţie în stare de funcţionare, după

regulamentul stabilit;


Ediţia I 2010


Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă acţionează cu formaţiile de intervenţie şi are

următoarele atribuţii principale:

- asigură răspunsul imediat la locul incidentului;

- acţionează pentru remedierea incidentului şi evacuarea persoanelor din zona

contaminată;

- executa cercetarea pentru stabilirea gradului de contaminare, delimitarea zonei afectate

si estimarea numărului de persoane afectate;

- delimitează, marchează şi izolează perimetrul contaminat;

- funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini si alte misiuni ca: participarea la

acţiunile de salvare, de prim ajutor si transport al răniţilor, sau alte activităţi în zona afectată de

distrugeri;

- participarea la înlăturarea urmărilor urgentelor si reabilitarea zonei din punct de vedere

al decontaminării;

- participă la recoltarea probelor din sectorul infectat (apa, aer, sol produse animale,

produse vegetale);

- participa la acţiunile de limitare si lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie si de protecţie.

În afara perioadei situaţiilor de urgenţă responsabilităţile principale ale membrilor

Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă sunt:

- asigurarea pregătirii personalului pentru răspuns în situaţii de urgenţă;

- realizarea periodică a inspecţiilor şi testelor echipamentelor de răspuns la urgenţe care

implică substanţe periculoase şi menţinerii tehnicii de intervenţie în stare de funcţionare, după

regulamentul stabilit;

Formaţiile de intervenţie vor acţiona conform planului de urgenţă şi instrucţiunilor date

de către Celula de Urgenţă, în situaţii care implică incendii şi/sau explozii, deversări sau scurgeri

de substanţe chimice, dezastre naturale sau antropice. Aceştia vor fi instruiţi şi în ceea ce priveşte

manipularea şi caracteristicile substanţelor periculoase prezente şi a celor care se pot forma în

caz de accident.

Serviciul Privat pentru Situaţii de Urgenţă se subordonează Celulei de Urgenţă.


Ediţia I 2010


a) Grupa (echipa) de prevenire şi intervenţie PSI

Membrii echipei de intervenţie PSI vor fi disponibili pe amplasament şi vor acţiona

conform instrucţiunilor date de către Comandantul Acţiunii, în situaţii care implică: incendii

şi/sau explozii, situaţii de accidente cu substanţe chimice periculoase, deversări sau scurgeri de

substanţe chimice, materiale periculoase sau deşeuri.

Aceştia vor fi instruiţi şi în ceea ce priveşte manipularea şi caracteristicile substanţelor

periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite reacţii în interiorul

amplasamentului.

Membrii echipei de intervenţie PSI vor fi pregătiţi pentru a interveni pe amplasament în

caz de incendii şi/sau explozii şi în situaţii de accidente cu substanţe chimice periculoase.

Membrii echipei de intervenţie PSI trebuie să cunoască modul de acţiune şi intervenţie

pentru pericolele ce pot surveni în urma accidentelor pe amplasament, putând îndeplini mai

multe responsabilităţi în timpul unei situaţii de urgenţă în situaţii deosebit de complexe.

Echipei de intervenţie PSI poate acţiona împreună cu celelalte formaţii de intervenţie sau

independent în toate tipurile de situaţii de urgenţă care pot apărea pe amplasament.

Echipei de intervenţie PSI se subordonează Coordonatorului Răspunsului în Situaţii de

Urgenţă iar pe timpul intervenţiilor în situaţii de urgenţă Comandatului Acţiunii.

In cazul unei situaţii de urgenţă echipele de intervenţie PSI acţionează conform

instrucţiunilor şi planurilor existente la locul de desfăşurare a activităţii sub comanda şefilor de

sectoare.

La auzul semnalului de alarma, membrii formaţiei de intervenţie se echipează, pregătesc

materialele şi mijloacele de protecţie şi de intervenţie şi aşteaptă ordinul Dispecerului.

Acţionează pentru lichidarea incidentului şi evacuarea persoanelor din zona afectată şi

limitarea urmărilor negative;

Participă la executarea cercetării zonei afectate, delimitarea, marcarea şi izolarea

acesteia, estimarea numărului de persoane afectate şi stabilirea nevoilor de intervenţie;

In funcţie de ordinul primit, formaţia de pompieri intervine pentru limitarea propagării

norului toxic sau pentru a stinge incendiul survenit ca urmare a avariei.

Şeful formaţiei va comunica şefilor de grupă de la fiecare maşină de intervenţie, datele

focarului, căile de acces şi amplasarea fiecărui utilaj la locul intervenţiei.


Ediţia I 2010


Funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca: participarea la

acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, sau alte activităţi în zona afectată de

distrugeri;

Participă la înlăturarea urmărilor incidentului/accidentului şi reabilitarea zonei;

Participă la acţiunile de limitare şi lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie şi de protecţie.

b) Atribuţiile echipei de deblocare – salvare

La raportarea unei avarii echipa de deblocare - salvare se echipează şi se deplasează la

locul avariei. Funcţie de atribuţiile de serviciu primii vor acţiona operatorii locurilor de muncă

urmând ca pe măsura mobilizării să participe la intervenţie în cadrul echipei pompierii civili,

personal de întreţinere, alte persoane membre ale echipei.

- acţionează în zona afectată şi pe căile de acces pentru determinarea situaţiei de la

faţa locului şi transmite informaţii în vederea declanşării alarmei;

- controlează sectorul afectat pentru depistarea accidentaţilor şi scoaterea acestora

din zona periculoasă, acordă primul ajutor accidentaţilor până la preluarea acestora de

către cadrele medicale.

- ajută la evacuarea personalului prezent la locul avariei şi care nu este implicat în

acţiunea de intervenţie;

- utilizează mijloacelor de primă intervenţie: stingătoare, lopeţi, nisip, găleţi etc.;

- utilizează mijloacele de intervenţie: hidranţi de apă şi spumă, tunuri de apă,

instalaţii fixe de stingere;

- operează echipamentele pentru oprirea fluxurilor de combustibili care

alimentează avaria: oprirea pompelor, închideri de robineţi, schimbări de garnituri,

blindări, oprirea curentului electric etc.;

- îndepărtează materialele combustibile din zonele afectate;

- după înlăturarea cauzelor şi efectelor imediate ale avariei fac o cercetare la faţa

locului pentru evaluarea pagubelor şi solicită încetarea stării de urgenţă;

La încetarea alarmei (situaţiei de urgenţă) şeful echipei verifică personalul, echipamentul,

materialele şi întocmeşte un raport al intervenţiei. Materialele şi echipamentele de intervenţie se

curăţă şi se depun în spaţiile de depozitare.


Ediţia I 2010


c) Atribuţiile echipei de cercetare – observare

La declanşarea stării de urgenţă echipa de cercetare se mobilizează şi se pune la

dispoziţia Celulei de Urgenţă. La ordin, echipa de cercetare echipată cu mijloacele de protecţie

individuală şi cu aparatura din dotare, se deplasează în sectorul producerii urgenţei unde vor

efectua atribuţiuni specifice pentru determinările de noxe;

- Cercetează zona afectată pentru a stabili limitele de acţiune ale avariei (analize de aer,

sol, apă pentru determinarea concentraţiilor de noxe etc.);

- Cercetează zona limitrofă perimetrului afectat (vecinătăţi) pentru a stabilii eventualele

efecte în aceste zone. La efectuarea determinărilor în zone limitrofe perimetrului afectat, se

utilizează de regulă maşina de intervenţie;

- Efectuează determinări de noxe pentru a stabili zona cu pericol de intoxicare, incendiu

sau explozie;

- Efectuează determinări analitice în caz de scurgeri în sistemul de canalizare.

Membrii echipei de cercetare fac observări, determinări, evaluări până la dispariţia

pericolului şi comunică comandantului intervenţiei şi celulei de urgenţă, prin toate mijloacele

posibile evoluţia evenimentelor şi situaţiile create.

Părăsirea sectorului în care se acţionează este permisă numai atunci când misiunea a fost

îndeplinită şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau atunci când securitatea personală este direct

ameninţată şi nu există altă soluţie.

La încetarea stării de alarmă membrii echipei de cercetare vor depune în dulapul de

intervenţie mijloacele de protecţie şi de detecţie şi se va întocmi raportul de intervenţie.

d) Atribuţiile echipei sanitare

Membrii echipei sanitare vor fi disponibili pe amplasament pentru a răspunde situaţiilor

de urgenţă ce implică răniri, îmbolnăviri sau moartea angajaţilor, vizitatorilor sau colaboratorilor

aflaţi la amplasament.

În caz de alarmă membrii echipei sanitare se mobilizează şi la dispoziţia Celulei de

Urgenţă organizează punctul de acordare a primului ajutor în afara zonei afectate de avarie. Ei

vor acţiona conform instrucţiunilor date de Comandantul Acţiunii.

- se echipează cu echipament de protecţie şi se deplasează având la ei mijloace de salvare

şi prim ajutor (targă, truse sanitare) spre locul avariei pentru a prelua eventualii accidentaţi ;


Ediţia I 2010


- organizează şi amenajează punctele de adunare răniţi şi intoxicaţi (în afara zonei

toxice);

- asigură preluarea accidentaţilor de la echipele de salvatori şi acordă primul ajutor până

când aceştia trec sub supravegherea cadrelor medicale;

- transportă accidentaţi la punctul de acordare a primului ajutor, în caz de necesitate

acordă pe loc primul ajutor victimelor;

- transportă accidentaţi până la punctul de întâlnire cu echipajul salvării;

- asigură funcţie de necesitate, transportul accidentaţilor în stare mai gravă (care necesită

tratament de specialitate ) la dispensarul medical sau la spital;

- acordă primului ajutor celor accidentaţi până la sosirea medicului;

- la dispoziţia Comandantului Acţiunii şi funcţie de dotare participă la acţiunea de

depistare a accidentaţilor;

- la dispoziţia Celulei de Urgenţă se deplasează în afara amplasamentului pentru a acorda

primul ajutor persoanelor care necesita intervenţia;

- la încetarea alarmei şeful echipei verifică echipamentul şi întocmeşte un raport al

intervenţiei;

- raportează Comandantului acţiunii situaţia existentă şi solicită ajutor în cazul când

există un număr mare de accidentaţi.

Funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni sau alte activităţi în

zona afectată de distrugeri :

- participarea la asigurarea nevoilor de apă, hrană şi medicamente;

- participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei;

- participă la acţiunile de limitare şi lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport şi a mijloacelor de protecţie şi stabilirea

regimului de întrebuinţare a produselor din zona contaminată;

La încetarea stării de alarmă se depun la magazia de intervenţie materialele folosite şi se

raportează despre principalele probleme ivite în timpul alarmei.

e) Atribuţiile echipei de transmisiuni - alarmare

Echipa de transmisiuni - alarmare este destinată să realizeze, exploateze şi să menţină în

stare de funcţionare sistemele de transmisiuni şi alarmare, în scopul înştiinţării şi alarmării

populaţiei.


Ediţia I 2010


Acţionează în cadrul formaţiei de intervenţie, îndeplinind următoarele misiuni:

- asigurară legăturile cu forţele de intervenţie cu care se colaborează, precum şi cu

cele ale serviciului privat, aplicând măsurile de protecţie a forţelor, mijloacelor şi

legăturilor;

- execută cercetarea de transmisiuni;

- preia din sistemul de telecomunicaţii teritorial mijloacele, căile şi liniile

planificate a fi incluse în sistemul de transmisiuni propriu;

- asigură primirea şi transmiterea cu prioritate a semnalelor de înştiinţare şi

alarmare a salariaţilor şi populaţiei din zonele învecinate, privind iminenţa producerii

unor situaţii de urgenţă pe amplasament, folosind sistemul de alarmare existent sau alte

mijloace avute la dispoziţie;

- introduce la ordin semnalele de alarmare pe amplasament şi asigură înştiinţarea

populaţiei şi întreprinderilor din vecinătatea amplasamentului;

- reface şi asigură funcţionarea normală a sistemelor de transmisiuni şi alarmare

în cazul dezorganizării acestora ca urmare a atacurilor aeriene, calamităţilor şi

catastrofelor;

- execută întreţinerea şi repararea tehnicii de transmisiuni-alarmare, precum şi

exploatarea corectă a acestora

f) Atribuţiile echipei de logistică

Echipa de suport logistic are următoarele misiuni principale:

- asigurarea cu alimente şi hrană a formaţiunilor de intervenţie;

- asigurarea echipamentului de schimb, pe timp de vară sau iarnă;

- asigurarea mijloacelor de transport răniţi;

- asigurarea aprovizionării formaţiunilor de intervenţie;

- asigurarea completării dotării formaţiunilor de intervenţie.

Toate echipele vor executa pe lângă activităţile specificate mai sus, în funcţie de situaţia

concretă din amplasament, alte activităţi funcţie de natura evenimentelor constatate şi de

dinamica în timp a acestora.


Ediţia I 2010


g) Atribuţiile echipei de Protecţie CBRN(chimică, biologică, radioactivă, nucleară)

Membrii echipei de intervenţie în caz de accident cu substanţe periculoase vor fi

disponibili pe amplasament şi vor acţiona conform instrucţiunilor date de către Comandantul

Acţiunii, în situaţii care implică: deversări sau scurgeri de substanţe chimice, materiale

periculoase sau deşeuri.

Aceştia vor fi instruiţi în ce priveşte manipularea şi caracteristicile substanţelor

periculoase şi a compuşilor acestora ce se pot forma în diferite reacţii în interiorul

amplasamentului.

Echipa de CBRN acţionează în cadrul formaţiei de intervenţie, are următoarele misiuni

principale:

- asigură răspunsul imediat la locul incidentului;

- acţionează pentru limitarea şi înlăturarea efectelor incidentului şi evacuarea

persoanelor din zona contaminată;

- execută cercetarea pentru stabilirea gradului de contaminare, delimitarea zonei

afectate şi estimarea numărului de persoane afectate;

- delimitează, marchează şi izolează perimetrul contaminat;

- funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca:

participarea la acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, sau alte

activităţi în zona afectată de distrugeri;

- participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei din punct de

vedere al decontaminării;

- participă la recoltarea probelor din sectorul infectat (apa, produse animale,

produse vegetale);

- participă la acţiunile de limitare şi lichidare a focarului creat, executând la ordin

decontaminarea aparaturii, mijloacelor de transport intervenţie şi de protecţie;

- intervine în vedere limitării şi anihilării efectului nociv al unor situaţii de

urgenţă asupra mediului.

Situaţiile de urgenţă care implică intervenţii sunt: accidente tehnice soldate cu emanţii de

gaze toxice sau deversarea unor substanţe chimice periculoase sau combustibile, incendii sau

explozii urmate cu degajări masive de gaze arse şi fum, prăbuşiri de clădiri, amenajări, instalaţii

sau cutremure de pământ urmate de deversarea de substanţe chimice periculoase;


Ediţia I 2010


Intervenţia se realizează prin: evacuarea substanţelor periculoase din zonă, depoluarea şi

decontaminarea zonei în cazul în care s-a produs deversarea de produse periculoase ( colectarea

substanţelor deversate în zonă), curăţarea substanţelor periculoase din canalele de scurgere a apei

pluviale, utilizarea unor substanţe neutralizatoare. Acţiunea este realizată cu salariaţi ai secţiei

unde are loc evenimentul.

Echipa este pregătită să desfăşoare şi activităţi de :

- decontaminarea terenului şi a clădirilor, în zona în care îşi desfăşoară acţiunea

formaţiile de intervenţie;

- decontaminarea personalului, echipamentului, mijloacelor de transport,

utilajelor, instalaţiilor, etc.;

Funcţie de situaţie şi de ordinele primite, pot îndeplini şi alte misiuni ca: participarea la

acţiunile de salvare, de prim ajutor şi transport al răniţilor, de aprovizionare cu apă, hrană, sau cu

alte bunuri materiale necesare în zona de distrugeri.

Părăsirea sectorului în care se acţionează este permisă numai atunci când misiunea a fost

îndeplinită şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau atunci când securitatea personală este direct

ameninţată şi nu există altă soluţie.

La încetarea stării de alarmă membrii echipei vor depune în dulapul de intervenţie

mijloacele de protecţie şi de detecţie şi va întocmi raportul de intervenţie.

h) Atribuţiile dispecerului

Centralizează informaţiile privind situaţiile de urgenţă sau care necesită alarmarea pe

teritoriul societăţii. În caz de necesitate este cel care anunţă operativ şi mobilizează membrii

celulei de urgenţă şi în toate schimburile preia atribuţiile comandamentului general până la

sosirea membrilor acestuia în unitate.

Semnalează situaţiile deosebite de pericol apărute, care vizează alarmarea chimică şi le

notează în raportul de serviciu. La primirea anunţului sau sesizării despre degajări sau scurgeri

de substanţe periculoase sau situaţii de avarie solicitată telefonic şi notează în registru:

- denumirea substanţei degajate sau a evenimentului periculos;

- mărimea avariei, cantitatea de substanţă depozitată în instalaţie, cisterne, pe

traseul avariat, iazul de decantare, etc.;

- locul cu amplasarea exactă a sursei de degajare/ deversare a substanţei (focarul

chimic) şi identificarea sursei toxice, incendiu sau de explozie;


Ediţia I 2010


- cauzele producerii degajării sau avariei (dacă se cunosc);

- numele, funcţia şi locul de muncă al celui care face comunicarea.

Până la sosirea membrilor celulei de urgenţă alarmează, mobilizează şi coordonează

activitatea tuturor echipelor de intervenţie constituite la nivelul societăţii.

Anunţă pe Şeful Celulei de Urgenţă sau pe locţiitorul acestuia despre situaţia apărută,

măsurile luate în primă urgenţă şi asigură aducerea acestora în unitate.

Analizează atent situaţia apărută şi decide dacă este necesară declanşarea alarmei şi

stabileşte tipul de alarmă (locală sau generală ). Pentru fundamentarea deciziei va ţine cont de:

- amplasarea exactă a focarului şi a sursei nocive;

- cantitatea de substanţă existentă în instalaţia avariată;

- cantitatea de substanţă evacuată (aproximativ );

- direcţia de propagare a norului toxic sau undei de poluare;

- obiectivele afectate sau care pot fi afectate în funcţie de distanţa şi poziţia în

care se află.

Ţine legătura prin orice mijloace cu echipele de intervenţie pentru a cunoaşte stadiul de

realizare al limitării şi lichidării avariei.

Stabileşte sectoarele de pe amplasament, unităţile şi localităţile învecinate care pot fi

afectate şi le alarmează direct şi/sau prin organele de protecţie civilă, pentru luarea măsurilor

necesare conform schemei de alarmare.

Alarmează serviciul de pază şi dispune prin posturile de pază interzicerea accesului în

zona afectată (exceptând personalul de intervenţie dotat cu echipament de protecţie adecvat) şi a

circulaţiei pe drumurile adiacente zonei afectate exterioare unităţii care se află în zona afectată

sau potenţial afectată.

În cazul expandărilor de produse care generează pericolul de incendiu sau explozie

dispune:

- stingerea imediată a tuturor surselor de foc;

- oprirea alimentării cu energie electrică la utilajele din zonă;

- oprirea mijloacelor de transport aflate în zonă;

- evacuarea rapidă a personalului spre locurile de adunare.

În cazul avariilor grave când se preconizează întârzieri în lichidarea avariei cu mijloace

proprii:


Ediţia I 2010


- solicită intervenţia pompierilor în obiectiv ;

- dispune oprirea parţială sau totală a instalaţiilor ;

- comunică situaţia apărută Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă şi solicită

după caz, ajutorul acestuia.

Asigură mobilizarea tuturor mijloacelor de transport disponibile în cadrul unităţii şi

solicită prin Direcţia Sanitară mijloacele de transport suplimentare pentru transportarea

accidentaţilor la unităţile sanitare şi prin Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă pentru

evacuarea personalului de la locurile de refugiu.

Conform dispoziţiei Şefului celulei de urgenţă , după lichidarea avariei , anunţă încetarea

stării de alertă şi reîntoarcerea personalului la locurile de muncă pentru continuarea activităţilor.

La încetarea stării de alarmă întocmeşte un raport de activitate cu descrierea situaţiei de

urgenţă care a determinat declanşarea alarmei şi toate acţiunile şi intervenţiile efectuate până la

lichidarea stării de pericol.

6.2.5. Atribuţiile echipei de intervenţie tehnologică

Echipele de intervenţie tehnologică se constituie pe formaţiunile de lucru şi/sau faze de

fabricaţie, din personalul prezent la serviciu, prin grija comandantului incidentului.

Fiecare persoană nominalizată ca membru a echipei de intervenţie este obligată să se

instruiască cu prevederile şi sarcinile din planul de alarmare.

Participarea la echipele de intervenţie este obligatorie pentru fiecare salariat

nominalizat .

În cazul unui accident în care sunt implicate substanţe periculoase, echipele de intervenţie

tehnologică continuă supravegherea funcţionării instalaţiilor sau execută manevrele de oprirea

acestora conform instrucţiunilor de lucru şi dispoziţiilor comandantului incidentului.

Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să cunoască în detaliu instalaţiile

tehnologice pe care le deservesc, modul de acţiune în cazuri de avarie şi ordinea corectă de

desfăşurare a manevrelor de oprire parţială sau totală a acestora.

Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să cunoască în detaliu din punct

de vedere constructiv şi al utilizării, mijloacele de protecţie şi de intervenţie din dotarea secţiei,

să cunoască utilizarea aparaturii de salvare individuală şi echipamentului individual de protecţie.


Ediţia I 2010


Membrii echipei de intervenţie tehnologică sunt obligaţi să participe la exerciţiile de

alarmare şi să-şi însuşească corect modul de acţionare în caz de alarmă.

În situaţia când avaria se produce în alt sector de activitate, echipele de intervenţie

tehnologică asigurară în continuare funcţionarea instalaţiilor sau vor proceda la oprirea parţială

sau totală a acestora conform dispoziţiilor primite.

În cazul când avaria se produce în sectorul propriu de activitate echipele de intervenţie

tehnologică în cooperare cu echipele de intervenţie specială conduse de comandantul actiunii vor

executa următoarele operaţiuni:

- izolarea sursei potenţial sau generatoare de stare de urgentă periculoasă şi stoparea

acesteia;

- golirea instalaţiilor, utilajelor, traseului sau recipientului respectiv;

- întreruperea curentului electric (prin acţionarea întrerupătoarelor, scoaterea de

siguranţe, interblocări, etc.);

- remedierea avariilor.

Membrii echipei vor ţine permanent legătura cu şeful de secţie, şef de schimb sau şef

formaţie raportând orice anomalie apărută.

Părăsirea sectorului se face numai în cazuri grave când securitatea personală este direct

ameninţată şi numai după îndeplinirea sarcinilor ce revin din planul de alarmare. Se interzice

părăsire zonei de acţiune de către membrii echipelor de intervenţie tehnologică din motive de

teamă, frică, etc.

După stoparea sursei generatoare de accident/incident şi oprirea instalaţiilor şi efectuarea

operaţiunilor tehnologice care să asigure siguranţa instalaţiilor, la dispoziţia sefului celulei de

urgenţă părăsesc zona spre locul de adunare precizat sau conform dispoziţiilor vor participa la

sprijinirea celorlalte echipe care acţionează în cadrul alarmei.

La încetarea stării de alarmă se vor depune în dulapul de intervenţie toate mijloacele şi

materialele folosite şi se va întocmi raportul de intervenţie.

6.2.6. Atribuţiile echipei de intervenţie specială

Echipa de intervenţie specială este formată din personalul încadrat în structurile

specializate de asistenţă, service şi întreţinere în cadrul amplasamentului.


Ediţia I 2010


Echipa va acţiona conform instrucţiunilor date de către Şeful Celulei de Urgenţă, în

situaţii care implică incendii şi/sau explozii, situaţii de accidente cu substanţe chimice

periculoase, deversări sau scurgeri de substanţe chimice, materiale periculoase sau deşeuri.

Echipa de intervenţie specială poate acţiona împreună cu celelalte formaţii de intervenţie

sau independent în toate tipurile de situaţii de urgenţă care pot apărea pe amplasament.

În caz de alarmă, echipa de intervenţie acţionează pentru izolarea, limitarea şi lichidarea

avariei.

În caz de alarmă membrii echipei de intervenţie specială se vor prezenta în cel mai scurt

timp, la dispoziţia Celulei de Urgenţă echipaţi cu mijloacele de protecţie individuală şi cu

materialele de intervenţie din dotare, la locul de producerea a urgenţei.

Pe toată durata intervenţiei se va ţine permanent legătura cu Celula de Urgenţă, raportând

modul de desfăşurare a intervenţiei, durata aproximativă a intervenţiei, greutăţile întâmpinate şi

se vor solicita, după caz, forţe şi mijloace suplimentare.

Membrii componenţi ai echipei sunt obligaţi să anunţe prin toate mijloacele posibile dacă

au depistat persoane accidentate sau intoxicate pe drumul parcurs spre focar sau în zona

focarului incidentului.

Intervenţiile pentru lichidarea avariilor se execută prin cooperarea cu celelalte echipe de

intervenţie şi personalul de deservire din sectorul de producere a urgenţei.

Înaintea intervenţiei propriu-zise se verifică atent zona focarului şi se iau, în funcţie de

mărimea avariei şi modul de cooperare cu echipele de intervenţie următoarele măsuri:

- izolarea sursei periculoase prin măsuri specifice sau chiar oprirea instalaţiei

producătoare a incidentului;

- decuplarea angrenajelor care prin funcţionarea lor pot crea o situaţie periculoasă;

- asigurare materiale, scule sau dispozitive ajutătoare pentru intervenţie operativă;

- oprirea mijloacelor de transport din zonă în cazul scăpărilor de produse

inflamabile sau explozive;

- întreruperea curentului electric (prin acţionarea întrerupătoarelor, scoaterea de

siguranţe, inter-blocări etc.);

- pentru surse amplasate în spaţii închise se asigură ventilaţia naturală (prin

deschideri de uşi sau de ferestre) sau mecanică numai dacă există siguranţă că aceasta

este corespunzătoare şi nu se generează un pericol mai mare;


Ediţia I 2010


La intervenţia efectuată în focar se vor respecta cu stricteţe normele de tehnica securităţii

muncii prin:

- utilizarea de scule corespunzătoare (antiex, bine împănate, păstrate în truse uşor

de transportat etc.);

- la înălţime se vor folosi scări rezistente şi centuri de siguranţă bine ancorate;

- în timpul lucrului este obligatorie purtarea şi utilizarea corectă a echipamentului

individual de protecţie va fi bine strâns pe corp;

- evitarea blocării căilor de acces.

Încheierea intervenţiei se va raporta Celulei de Urgenţă şi din dispoziţia acestuia se va

interveni şi în alte sectoare de activitate.

Părăsirea locului în care se efectuează intervenţia este permisă numai atunci când avaria a

fost lichidată şi echipa nu a primit alte dispoziţii sau securitatea personală este direct ameninţată

şi nu există altă soluţie de salvare.

6.2.7. Personalul din serviciul de pază:

Atribuţii

Persoanele din serviciul de pază trebuie să cunoască bine modul de organizare al

societăţii şi modul de alarmare şi înştiinţare în caz de producere a unei situaţii de urgenţă;

Trebuie să participe la instruirea teoretică şi practică organizată la nivel de unitate, la

exerciţiile de alarmare şi trebuie să-şi însuşească modul corect de acţionare în caz de urgenţă.

Toate activităţile care privesc paza, supravegherea şi apărarea obiectivului, a bunurilor şi

valorilor sunt conduse de seful echipelor de paza, de comun acord cu persoanele din conducerea

societăţii de resortul cărora sunt situaţiile respective,

Pentru realizarea conducerii şi a cooperării cu organele, forţele şi instituţiile care au în

competenţă paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, intervenţia la acestea şi ordinea publică în

situaţii deosebite, şeful echipelor de paza va folosi instalaţiile şi mijloacele tehnice de pază,

supraveghere, legătură şi alarmare din dotare, de comun acord cu conducerea societăţii.

Activităţi

În cazul producerii unei situaţii de urgenţă acţionează pentru:

- asigurarea perimetrului şi evitarea pătrunderii de persoane în zona afectată

(exceptând personalul de intervenţie);


Ediţia I 2010


- în caz de nevoie pot participa la evacuarea persoanelor, bunurilor şi valorilor,

precum şi paza acestora;

- îndrumarea circulaţiei pe drumurile exterioare ale unităţii sau interzicerea

accesului autovehiculelor pe aceste drumuri prin montarea barierelor şi asigurarea pazei

(exceptând autovehiculele de intervenţie);

- degajarea drumurilor interioare şi căilor de acces sau crearea unor culoare de

trecere funcţie de necesitate.

- sprijină acţiunile de transportare a accidentaţilor, salvarea de bunuri materiale

sau vieţi omeneşti, de regulă în exteriorul zonei de acţiune a norului toxic;

- raportează prin orice mijloc de comunicare posibil, problemele deosebite ivite pe

timpul alarmei;

- retragerea personalului are loc în cazul când securitatea personală este direct

ameninţată şi nu există altă posibilitate, informând în acest sens prin orice mijloc de

comunicare posibil. Retragerea se efectuează cu orice mijloc de transport posibil spre

locul de refugiu stabilit;

- la încetarea situaţiei de alarmă se raportează modul de îndeplinire a misiunii şi

principalele probleme ivite în timpul alarmei.

6.2.8. Persoane individuale necuprinse în sistemul de management al urgenţei

Atribuţii

Prin persoană individuală se înţelege orice persoană care a intrat pe teritoriul societăţii şi

care în situaţie de alarmare se află într-o zonă periculoasă, este expusă factorilor nocivi şi nu

participă direct la acţiunile din planul de alarmare.

Persoanele surprinse de incident în cadrul amplasamentului şi care nu desfăşoară

activităţi specifice de intervenţie în astfel de situaţii au următoarele obligaţii:

Orice persoană care intră pe teritoriul obiectivului trebuie informată asupra riscurilor la

care se expune şi a modului de acţiune în caz de alarmă chimică. Informarea se face prin :

- instruire sumară la intrare pentru persoanele din exterior, delegaţi etc.;

- instructaj introductiv general la Cabinetul de Protecţia Muncii pentru elevi, studenţi, sau

personalul unităţilor care fac servicii şi lucrări pe teritoriu;

- instructaj specific la locul de muncă pentru celelalte persoane din cadrul societăţii.


Ediţia I 2010


Orice persoană individuală trebuie să recunoască semnalul de alarmare şi

modul cum sunt marcate şi amplasate locurile de adunare.

Activităţi

În situaţiile de alarmare percepute auditiv se procedează astfel:

- Se ascultă cu atenţie semnalul de alarmă chimică locală sau generală şi se

identifică tipul alarmei;

- Se orientează pe teren către cel mai apropiat loc de adunare (departe de zonele

afectate sau periculoase) unde se strâng deja oameni;

- Se ascultă şi respectă indicaţiile şi ordinele celui care conduce locul de adunare

şi/sau se face evacuarea în alte zone indicate de acesta;

- Personalul altor societăţi care desfăşoară lucrări pe teritoriul S.C. DEVA GOLD

S.A. pe bază de contracte de prestări servicii şi alte categorii de persoane aflate temporar

pe teritoriul societăţii (delegaţi, elevi practicanţi, studenţi, vizitatori etc.), se grupează şi

respectă indicaţiile reprezentanţilor Comandamentului pentru Situaţii de Urgenţă din

sectorul în care se găsesc;

- În caz de emisii toxice se încercă să se stabilească direcţia predominantă a

vântului şi direcţia din care vine pericolul toxic (după orientarea mânecilor de vânt,

direcţia vaporilor, a fumului etc.);

- Se aplică masca contra gazelor pe figură şi se merge perpendicular pe direcţia

vântului spre cel mai apropiat loc de adunare;

- Personalul surprins de norul contaminat fără mască, va căuta să iasă din zona

afectată, mergând la pas, cu respiraţia rărită. Căile respiratorii se acoperă cu mijloace

improvizate (batista, mâneca, etc.);

- Nu se aleargă, nu se părăseşte zona în direcţii necunoscute.

6.2.9. Atribuţii specifice ale contractorilor ce desfăşoară activităţi pe amplasament

Orice subcontractant care îşi desfăşoară activitatea în interiorul sau în jurul

amplasamentului şi observă sau este avertizat privind manifestarea unei situaţii de urgenţă, din

cauza activităţii proprii sau nu, va trebui să acţioneze imediat.

Personalul aflat pe amplasament are obligaţia să:


Ediţia I 2010


• Rămână la locurile lor de muncă până vor fi instruiţi prin intermediul unui sistem de

comunicaţii sau alarmă;

• Să nu se apropie de zona afectată de urgenţă decât dacă au primit instrucţiuni clare în

acest sens;

• Să se pregătească să evacueze zona şi să urmeze procedurile de evacuare;

• Să fie pregătiţi pentru a sprijini eforturile celorlalţi la solicitarea Comandantului

Acţiunii sau alt personal de intervenţie.

Relaţiile contractuale cu furnizorii de servicii sunt reglementate prin contracte concepute

în scopul atingerii obiectivelor de siguranţă în toate fazele de construcţie şi apoi în operare.

6.2.10. Atribuţiile specifice ale altor departamente

a) Departamentul de Mediu

Departamentul de Mediu are următoarele responsabilităţi specifice:

Asistarea Coordonatorului Urgenţei în determinarea naturii şi efectelor pe care le poate

avea funcţie de datele deţinute sau rezultate în urma analizelor incidentului:

- Departamentul va evalua natura şi cauzele urgenţei şi a ramificaţiilor ei şi va determina

gama consecinţelor posibile dăunătoare omului şi mediului înconjurător, cu accent pe prevenirea

consecinţelor dăunătoare;

- Departamentul va acţiona imediat sub directa coordonare a Celulei de urgenţă pentru a

micşora impacturile negative existente şi va crea strategii pentru a preveni şi a reduce riscul de

consecinţe viitoare pentru mediu;

Asigurarea imediată a sprijinului tehnic în teren:

- Departamentul va asigura evaluarea tehnică şi interpretarea informaţiilor disponibile

pentru Coordonatorul Urgenţei şi Comandantul Acţiunii în formularea problemei şi va asista

echipa de răspuns la urgenţă în elaborarea unui răspuns eficient;

- Departamentul va asigura Coordonatorului cu Comunicaţiile interpretarea informaţiilor

pentru managementul situaţiei, pregătirea declaraţiilor de presă sau alte activităţi legate de

relaţiile cu comunitatea. Departamentul de mediu se va ocupa de pregătirea rapoartelor specifice

activităţii de comunicare şi poate coordona monitorizarea proprie privind factorii de mediu

afectaţi precum şi legătura cu autorităţile de mediu (agenţia, SGA, garda de mediu).

Notificarea situaţiilor de urgenţă:


Ediţia I 2010


- Departamentul va anunţa imediat Managerul S.C. DEVA GOLD S.A. dacă se produc

evenimente in afara cazurilor de urgenţă care pot genera potenţiale efecte negative asupra

calităţii mediului si/sau respectării condiţiilor impuse de către autorităţile de mediu şi legislaţia

de mediu în vigoare a căror gravitate necesită raportarea;

- Eliberarea de deşeuri periculoase care depăşesc CMA stabilite, necesită anunţarea

reprezentanţilor autorităţilor (Notificarea externă). Notificarea agenţiei de mediu şi a gărzii de

mediu se va face în caz de prejudiciu adus mediului, în cel mult 2 ore de la producerea acestuia

Departamentul de Mediu va iniţia şi va conduce această procedură de notificare. Această

comunicare cu agenţiile va fi materializată prin Raportul de Notificare;

- Departamentul se va ocupa cu toate raportările impuse prin actele de reglementare

deţinute sau a situaţiei generate în urma unui accident/incident, monitorizare, modificări ale

situaţiei actuale ce implică revizuirea actelor de reglementare;

Strângerea de probe din mediul înconjurător şi evaluarea analitică a rezultatelor

analizelor de laborator efectuate:

- Departamentul va conduce recoltarea imediată şi conservarea de probe în caz de urgenţă

din mediul înconjurător, din materialele care ar putea fi periculoase pentru sănătatea umană

şi/sau mediu si analiza acestora şi în laboratoarele proprii;

- Analiza de bază a probelor va fi realizată de laboratoare autorizate. Departamentul va

asigura transportul probelor la laborator şi va fi responsabil pentru asigurarea şi controlul calităţii

analizelor;

- Informaţiile primite privind rezultatele testelor iniţiale şi a testelor de laborator

ulterioare vor fi folosite în determinarea măsurilor de control adecvate şi a acţiunilor corective.

6.3. Proceduri de acţiune pe clase de urgenţă

6.3.1. Urgenţe clasa A

Nu se utilizează semnale sonore pentru alarmare în afara amplasamentului.

Urgenţele în care sunt implicate zone limitate din interior, care nu au efecte în exteriorul

amplasamentului şi pot fi rezolvate în timp scurt prin forţe proprii: urgenţe clasa A, necesită doar

alarmarea celulei de urgenta, serviciului de paza si a serviciului privat de urgenta.


Ediţia I 2010


Personalul de la locul de muncă anunţă şeful de schimb şi ia primele măsuri tehnice

specifice fiecărui loc de muncă în caz de avarie.

Membrii echipei de intervenţie se deplasează la locul producerii evenimentului generator

a urgenţei conform 4.1 (incendiu, scurgeri de combustibil), înlătură cauzele şi efectele

evenimentului utilizând mijloacele de primă intervenţie. În acelaşi timp este alertat Serviciul de

pompieri daca este cazul.

Funcţie de evoluţia evenimentelor şeful de compartiment unde urgenţa este localizată se

deplasează la locul de producere a urgenţei pentru coordonarea acţiunilor de intervenţie,

dispunerea întreruperii temporare a activităţii până la remedierea avariei, comunicare de date

suplimentare şi eventual solicitarea de forţe suplimentare pentru efectuarea intervenţiei.

Se raportează Şefului Celulei de Urgenţă evenimentele produse şi măsurile luate.

In caz de afectare a unui factor de mediu se raportează prin departamentul de mediu

conducătorului unităţii şi autorităţilor locale de mediu cu precizarea masurilor întreprinse imediat

pentru stoparea scurgerilor/poluării, a masurilor de decontaminare, de monitorizare după caz...

Reluarea activităţii se va face numai după verificarea instalaţiilor, utilajelor, remedierea

situaţiei şi aducerea în starea iniţială.

6.3.2. Urgenţe clasa B

Se utilizează semnale sonore de alarmare: 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10

secunde între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8

secunde fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

Urgenţe care au efecte pe zone mari în interiorul amplasamentului, care pot avea efecte si

in exteriorul amplasamentului şi nu pot fi lichidate imediat cu forţe proprii: urgenţe clasa B, se

mobilizează Celula de Urgenţă şi se alarmează serviciile publice de urgenţă la tel. 112.

Personalul de la locul de muncă anunţă dispecerul sau şeful de schimb şi ia primele

măsuri tehnice specifice fiecărui loc de muncă în caz de avarie sau accident.

Şeful echipelor de intervenţie se deplasează la locul accidentului, clasifică urgenţa şi

solicită, funcţie de situaţie, mobilizarea echipelor de intervenţie specială, de salvare, de cercetare

şi sanitară. În caz de necesitate solicită intervenţia serviciilor de urgenţă externe (tel. 112).

Echipele de intervenţie se deplasează la locul evenimentului şi încep acţiunea de înlăturare a

urgenţei.


Ediţia I 2010


Echipa sanitară se deplasează la locul incidentului pentru evacuarea şi salvarea răniţilor şi

acordarea primului ajutor.

Echipa din serviciul de pază se deplasează la porţile obiectivului pentru a permite

evacuarea, a restricţiona accesul şi a dirija echipele externe de intervenţie.

Personalul care nu participă la managementul urgenţei se evacuează. Deplasarea

personalului se face în ordine pe căile de evacuare stabilite.

Sub coordonarea şefului de compartiment echipele prezente lichidează cauzele şi efectele

accidentului, la sosirea comandantului acţiunii acesta preia conducerea intervenţiei.

Funcţie de natura urgenţei se dispune seful celulei de urgenta ia decizia declarării

urgentei şi introducerea semnalului de alarmă clasa B, se alarmează populaţia şi societăţile

învecinate, se înştiinţează şi se notifică autorităţile cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de

urgenţă, conform schemei de alarmare. 5.4.

6.3.3. Urgenţe clasa C

Se utilizează semnale sonore - 5 sunete a 16 secunde fiecare, cu pauză de 10 secunde

între ele. Pentru sirenele cu aer comprimat semnalul se compune din 5 sunete a 8 secunde

fiecare, cu pauză de 5 secunde între ele.

Urgenţele care se agravează, pot cuprinde zone întinse, afectând inclusiv din exteriorul

amplasamentului sau/şi au evoluţii periculoase: (urgenţe clasa C conform 4.3.1,) presupun

alarmarea (conform 5.4) autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de urgenţă, a

Inspectoratului Teritorial de Muncă (dacă există victime), a societăţilor şi populaţiei învecinate, a

autorităţilor publice locale.

Sub conducerea comandantului acţiunii se iau măsuri de evacuare a personalului şi

bunurilor din zona afectată de urgenţă. Funcţie de posibilităţi se iau primele măsuri urgente de

oprire, punere în siguranţă a instalaţiilor şi limitare a efectelor accidentului. Se alarmează

serviciile de urgenţă externe tel. 112.

Se mobilizează Celula de Urgenţă care se deplasează în cel mai scurt timp la locul

accidentului. Se mobilizează echipele de intervenţie pe întreg amplasamentul. Membrii echipelor

de intervenţie iau măsuri specifice de acţiune în caz de incendiu sau avarie pe întreg

amplasamentul.


Ediţia I 2010


După stabilirea parametrilor avariei şi clasificarea urgenţei se alarmează populaţia şi

societăţile învecinate.

Se înştiinţează şi se notifică autorităţile cu responsabilităţi în domeniul situaţiilor de

urgenţă şi autorităţile publice locale conform schemei de alarmare-înştiinţare.

Personalul care nu participă la managementul situaţiei de urgenţă va părăsi imediat

amplasamentul prin grija echipelor de intervenţie.

6.4. Proceduri de acţiune pe tipuri de scenarii

6.4.1. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de substanţe periculoase

În caz de scurgeri de substanţe periculoase se iau următoarele măsuri:

- Izolarea şi oprirea sau diminuarea fluxului de substanţă periculoasă prin închideri de

ventile, punerea de blinduri sau chiar oprirea pompelor sau a întregii instalaţii.

- În caz de necesitate când oprirea fluxului de substanţă periculoasă evacuată nu se poate

realiza sau când prezenţa substanţei periculoase în instalaţia, utilajul, traseului sau recipientului

avariat creează o stare de pericol în continuare, se trece la golirea controlată a acestora, în

utilajele de rezervă, cuvele de retenţie, bazinul de avarie, iazuri de avarie, polderul de retenţie.

- În cazul scurgerilor de acid clorhidric se urmăreşte ca acestea să nu ajungă în zonele

aferente soluţiilor cu cianuri: canalele de scurgere şi cuva de retenţie a tancurilor CIL, zona

pompelor pentru soluţii cu cianuri.

- În situaţia când în urma scurgerii au loc degajări de gaze toxice intervenţia se va realiza

pe partea opusă deplasării norului toxic şi cu utilizarea de echipament suplimentar de protecţie:

măşti de gaze şi măşti izolante.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe pentru a stabilii nivelul de poluare şi

limitele sectorului afectat.

- Echipa de salvare cercetează locul avariei scoate eventualii accidentaţi din zonă, le

acordă primul ajutor până la sosirea echipei specializate(echipa de prim ajutor) sau a echipajului

salvării. În caz de necesitate asigură deplasarea accidentaţilor la locul de acordare a primului

ajutor sau la locul de întâlnire cu echipajul salvării.

- După oprirea scurgerilor zona afectată se va curăţa prin colectarea scurgerilor în

recipienţi special pregătiţi şi se va decontamina cu substanţe de neutralizare până la scăderea


Ediţia I 2010


concentraţiei substanţei periculoase deversate sub limitele maxim admise. Scurgerile colectate se

vor transporta şi depozita temporar, în condiţii de securitate pentru mediu, în vederea recuperării

sau, după caz, a neutralizării sau distrugerii substanţelor poluante.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe până la revenirea parametrilor de mediu la

valorile normale.

- După încheierea intervenţiei fiecare echipă va face un raport al intervenţiei pe care îl va

preda Comandamentului pentru Situaţii de Urgenţă.

6.4.2. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul formării unor breşe în digul iazului de

decantare

În cazul apariţiei unei spărturi în digul iazului de decantare se presupune, conform

Sistemul pentru urmărirea comportării construcţiei (sistemul UCC), că s-a intrat în starea de

alertă. (Urgenta de tip C.)

În situaţia de intrare în stare de alertă Celula de Urgenţă dispune următoarele măsuri:

- Intensificarea măsurilor de supraveghere a parametrilor de funcţionare a iazului

şi a situaţiei meteorologice;

- Oprirea alimentării cu tulbureală a iazului;

- Pomparea la debit maxim a soluţiei limpede către staţia de epurare;

- Mobilizarea de mijloace suplimentare de intervenţie la faţa locului: saci cu steril,

material de umplere, conducte de scurgere, utilaje auto: excavatoare, macarale,

încărcătoare, buldozer, motopompă, etc.;

- Suplimentarea stocului de combustibil pentru utilaje;

- Asigurarea iluminatului suplimentar pe timp de noapte pe coronamentul

digului;

- Asigurarea de posturi permanente de observaţie;

- Verificarea stării polderului de retenţie, a stăvilarului şi a conductelor de

evacuare;

- Suplimentarea şi organizarea echipelor de intervenţie, deplasarea acestora la faţa

locului în regim de program prelungit;

- Alarmarea populaţiei şi a autorităţilor publice din zonă;


Ediţia I 2010


- Alarmarea Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, Agenţiei

pentru Protecţia Mediului Hunedoara şi Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara;

În situaţia când cu toate măsurile luate se produce o breşă în digul iazului se iau

următoarele măsuri:

- Se evacuează utilajele, persoanele eventual prezente. Se supraveghează zona

pentru a interzice accesul persoanelor neautorizate;

- Se interzice accesul persoanelor pe drumul de legătură între iazul şi staţia de

epurare;

- La dispoziţia Celulei de Urgenţă se trece la lichidarea avariei prin evacuare

controlată în bazinul de retenţie apa exfiltrate şi închiderea spărturii prin umplerea cu

steril;

- După umplerea completă a breşei (până la coronamentul digului), se face

nivelarea cu material de umplutură şi tasarea cu buldozerul;

- După închiderea spărturii şi diminuarea pericolului se închid pe rând conductele

de evacuare;

- Pe tot timpul acţiunii de închidere a spărturii se observă cu atenţie taluzul sau

paramentului aval digului pentru a depista eventualele scurgeri şi orice anomalii în

comportament a acestuia;

- Supravegherea suplimentară a iazului şi prezenţa permanentă a echipelor cu

efectiv maxim continuă până la ieşirea din starea de alertă;

- Scurgerile se pompează înspre înapoi în iaz (după remedierea avariei). În caz de

necesitate scurgerile se pot pompa şi în bazinul de retenţie apă exfiltrate (până la

capacitatea acestuia);

- După evacuarea apelor din bazinul de retenţie apă exfiltrate, Celula de Urgenţă

dispune monitorizarea calităţii solului din zonă şi a pânzei de apă freatică pentru a stabilii

nivelul de poluare şi limitele zonei afectate. În colaborare cu autorităţile se vor lua măsuri

de monitorizare a stratului acvifer şi în afara amplasamentului;

- Pe tot timpul stării de urgenţă Celula de Urgenţă transmite informaţii

organismelor implicate:

- Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara;

- Agenţiei pentru Protecţia Mediului Hunedoara;


Ediţia I 2010


- Sistemului de Gospodărire a Apelor Hunedoara;

- În colaborare cu autorităţile locale se va informa populaţia despre pericolele

existente în zonă;

- Pe măsura scăderii gradului de pericol, după ieşirea din stare de alertă, efectivul

personalului mobilizat se diminuează; Urgenţa încetează după ieşirea din starea de alertă;

- După încetarea stării de urgenţă Celula de Urgenţă notifică încetarea stării de

urgenţă organismelor interesate şi demobilizează echipele.

6.4.3. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul producerii şi degajării de acid

cianhidric

a) Emisii de acid cianhidric prin reacţia accidentală a scurgerilor de acid clorhidric cu

cianura

Persoana care depistează o degajare de acid cianhidric anunţă prin orice mijloace şeful de

schimb şi personalul aflat în zonă pentru a părăsii zona periculoasă. Deplasarea se face cu vântul

în faţă sau lateral prin îndepărtare de sursa de degajare (focar);

La dispoziţia şefului celulei de urgenta se mobilizează membrii echipei de intervenţie

care fac rapid următoarele operaţiuni:

- se echipează cu mijloace de protecţie (măşti de gaze, mască izolantă);

- în situaţia când sunt persoane accidentate aceştia se scot imediat din zonă şi li se

administrează antidot. Se anunţă serviciile de urgenţă pentru tratament de specialitate;

- opresc pe cât posibil fluxul de acid. De regulă acesta provoacă degajarea,

soluţiile cu cianuri putând fi prezente în cantităţi mici în zone deschise: cuvă de retenţie a

tancurilor de leşiere, canalele de scurgere, zona pompelor pentru soluţii cu cianuri;

- echipa de cercetare face determinări de noxe pentru a stabilii nivelul de poluare

şi limitele sectorului afectat;

- acţionează în focar, echipaţi cu echipament de protecţie (mască de gaze, mască

izolantă), cu substanţe de neutralizare: var praf, lapte de var sau alte substanţe alcaline.

Prin reacţia rapidă cu acidul clorhidric şi alcalinizarea zonei se va provoca oprirea

degajării de noxă;

- echipa de salvare cercetează locul avariei scoate eventualii accidentaţi din zonă,

le acordă primul ajutor până la sosirea echipei specializate(echipa de prim ajutor) sau a


Ediţia I 2010


echipajului salvării. În caz de necesitate asigură deplasarea accidentaţilor la locul de

acordare a primului ajutor sau la locul de întâlnire cu echipajul salvării;

- persoanele care execută intervenţia vor fi atent supravegheate, în caz de

necesitate trebuind să fie rapid scoase din zona toxică.

Obs: Succesul intervenţiei în astfel de cazuri depinde în mare măsură de rapiditatea

intervenţiei şi păstrarea calmului şi lucidităţii, a „sângelui rece”. Personalul selectat pentru

intervenţie în focar trebuie să aibă aceste calităţi.

În situaţia când există suspiciuni că în zone din exteriorul amplasamentului pot fi afectate

persoane, acestea se evacuează se delimitează zona şi se asigură prin interzicerea accesului.

După neutralizare şi oprirea degajării de noxe zona se ventilează (dacă este la interior), se

verifică prin determinări concentraţia noxei şi numai după ce aceasta a scăzut sub limitele

periculoase se trece la curăţare şi denocivizare.

- Echipa de cercetare face determinări de noxe până la revenirea parametrilor de mediu la

valorile normale.

b) Emisii masive de acid cianhidric prin reacţia acidului clorhidric cu cianura

Emisii masive de acid cianhidric pot avea loc dacă cantităţi mari de acid clorhidric şi

cianuri vin în contact. Aşa cum s-a arătat aceasta se poate produce în caz de atac terorist sau atac

din aer. Se presupune că în acest caz societatea şi populaţia din zona a fost alarmată de către

personalul din interior inclusiv prin declanşarea semnalelor de alarmă sau/şi de către autorităţile

locale. Urgenţa se clasifică la clasa C şi semnalele de alarmare vor fi corespunzătoare acestei

clase.

În această situaţie se procedează astfel:

Se mobilizează Celula de Urgenţă şi echipele de intervenţie care nu au fost prezente pe

amplasament în momentul producerii urgenţei (cu efectiv redus deoarece o parte din persoane

pot fi afectate de emisia toxică). Este posibil ca deplasarea în obiectiv să nu se poată face datorită

norului toxic. Adunarea în acest caz va avea loc într-o locaţie stabilită de comun acord cu

autorităţile locale într-o zonă ferită de pericol (situată pe partea opusă direcţiei de deplasare a

norului de gaz toxic).

Celula de Urgenţă stabileşte parametrii posibili ai accidentului şi comunică autorităţilor

date despre:


Ediţia I 2010


- numărul de personal aflat în obiectiv la momentul producerii accidentului;

- amplasarea exactă a focarului chimic;

- cantitatea totală de cianură şi acid clorhidric existente pe amplasament;

- cantitatea de gaz toxic evacuat (aproximativ) şi concentraţia;

- direcţia şi viteza de propagare a norului toxic;

- cantitatea şi natura substanţelor de neutralizare necesare precum şi locaţia

acestora în obiectiv;

Dacă este posibil membrii echipelor de intervenţie participă împreună cu echipele de

intervenţie specială la efectuarea intervenţiei. Aceştia cunosc cel mai bine situaţia de la faţa

locului.

Personalul aflat în amplasament se presupune că va fi grav afectat de emisia toxică.

Funcţie de situaţia meteorologică şi direcţia de deplasare a norului toxic o parte din personal este

posibil să nu fie afectat: în caz de vânt constant dintr-o direcţie stabilă personalul surprins pe

partea opusă direcţiei de deplasare a norului toxic. Acţiunea persoanelor din obiectiv, neafectate

de norul toxic, pentru salvarea accidentaţilor şi luarea primelor măsuri de intervenţie sunt

esenţiale pentru diminuarea efectelor accidentului. Conştientizarea întregului personal al

societăţii despre modului de acţionare în astfel de situaţii este important.

Personalul din obiectiv, neafectat de efectele accidentului, va proceda astfel:

- Se va echipa cu masca de gaze sau dacă este posibil cu masca izolantă şi va

scoate accidentaţii din zona afectată acordându-le primul ajutor.

- Va lua legătura cu Celula de Urgenţă şi cu serviciile de intervenţie(tel 112) şi va

comunica date despre accidentul produs, situaţia existentă şi măsurile luate.

- La Dispoziţia Celulei de Urgenţă va declanşa semnalele de alarmare pentru

alarmă chimică tip C.

- Va acţiona în zona afectată prin împrăştiere de substanţe de neutralizare: praf de

var, lapte de var, soluţii alcaline.

- Pe măsura identificării de noi date le va comunica Celulei de Urgenţă şi

autorităţilor.

- Personalul surprins în interiorul clădirilor, dacă nu este sigur că zona exterioară

nu este afectată de noxă, va proceda la izolarea în interior utilizând orice mijloace aflate

la îndemână: cârpe, prosoape, bandă adezivă etc. Dacă este posibil va observa situaţia din


Ediţia I 2010


exterior, va lua legătura cu autorităţile, va comunica datele pe care le cunoaşte şi va

aştepta indicaţiile acestora.

6.4.4. Cutremure

Efectele unui cutremur în cazul obiectivului sunt în special legate de posibilitatea apariţiei

unor fisuri la traseele de conducte, rezervoare, construcţii, anomalii în funcţionarea iazurilor: tasări

sau alunecări ale materialului în diguri. Acestea pot fi urmate în cazuri grave de scurgeri de

substanţe periculoase sau/şi evacuări de noxe. Urgenţa se clasifică în funcţie de efectele produse.

Celula de Urgenţă se mobilizează şi dispune:

Cercetarea întregului amplasament pentru salvarea răniţilor şi evaluarea pagubelor;

Evaluarea funcţionării digurilor şi după caz trecerea în stare de alertă;

Mobilizarea echipelor funcţie de necesităţile de intervenţie;

În cazul întreruperii alimentării cu energie electrică, recuplarea se va face după o

cercetare amănunţită pentru a nu crea o stare suplimentară de pericol.

Deblocarea căilor de acces;

Combaterea fenomenului de panică prin apeluri la calm şi comunicarea cu

personalul;

Oprirea funcţionării echipamentelor, utilajelor sau a întregii instalaţii dacă prin

funcţionare acestea creează o stare de pericol;

Evacuarea personalului care nu participă la managementul urgenţei şi se află într-

o situaţie de pericol potenţial;

Înlăturarea efectelor cutremurului asupra echipamentelor şi utilajelor tehnologice,

instalaţiilor şi iazurilor şi efectuarea intervenţiei funcţie de avariile existente (scurgeri de

produse, evacuări de noxe, spărturi în diguri). După restabilirea situaţiei de normalitate

dispune revenirea personalului la locurile de muncă.


Ediţia I 2010


6.4.5. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul acţiunii persoanelor neautorizate (atac

terorist - ameninţare cu bombă)

a) Evenimentul nu s-a produs, există o înştiinţare privind posibilitatea producerii.

Se alarmează serviciilor de urgenţă (tel. 112) de către dispecer pentru a trimite

echipele specializate;

Se transmit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă date referitoare la cantităţile

de produse periculoase prezente pe amplasament şi la măsurile luate;

Se mobilizează Celula de Urgenţă şi echipele;

Se opreşte activitatea şi se iau măsuri de evacuare a personalului în zone sigure, în

afara obiectivului, până la sosirea echipelor specializate ale M.I., în obiectiv rămân numai

echipele de intervenţie echipate cu echipament de protecţie;

Se iau măsuri suplimentare de pază;

Se pregăteşte echipamentul de intervenţie, stocurile de apă şi substanţe de

neutralizare; Se suplimentează stocurile de substanţe de neutralizare în punctele sensibile:

rezervoarele de cianură, tancurile de leşiere, containerele cu acid clorhidric;

Se pregătesc mijloacele de salvare şi materiale sanitare: tărgi, truse sanitare, antidot;

După sosirea echipelor de intervenţie ale MI acestea preiau conducerea operaţiunilor.

b) Evenimentul s-a produs

În cazul producerii unui atac terorist sau unui atac din aer se presupune existenţa unor

distrugeri masive cu scurgeri de substanţe periculoase şi evacuări de noxe, urgenţa clasificându-se

de regulă la clasa C. Modul de acţiune al Celulei de Urgenţă este cel specific acestei clase de

urgenţă. Acţiunile echipelor sunt funcţie de natura şi amplitudinea urgenţei.

6.4.6. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de lichide combustibile

Scurgerile de lichide combustibile constituie elemente ale scenariilor de urgenţă deoarece,

constituie zone vulnerabile pentru incendii şi explozii, sunt periculoase pentru mediu prin

poluarea solului dar mai ales pentru ape dacă ajung în sistemul de canalizare, sunt surse de COV.

În cazul scurgerilor de lichide combustibile se iau măsuri de oprire a alimentării acestora

prin:

- Izolarea sectoarelor sparte ale conductelor şi golirea acestora;

- Oprirea, izolarea şi repararea pompelor, echipamentelor sau traseelor avariate;


Ediţia I 2010


- Golirea rezervoarelor sau cisternelor sparte;

- Înlocuirea garniturilor, furtunelor şi robineţilor avariaţi.

În cazul scurgerilor minore acestea se înlătură prin absorbţie în nisip sau substanţe

absorbante speciale, amestecul format se depozitează şi se poate distruge prin incinerare în

unităţi specializate.

În cazul scurgerilor mai mari zona se izolează utilizând baraje (din nisip, pământ sau alte

materiale), lichidele se colectează şi se depozitează în vederea valorificării ulterioare. În cazul

scurgerilor majore se urmăreşte reţinerea lor în bazinele de retenţie, utilizarea de baraje

suplimentare, închiderea canalizărilor şi pomparea în rezervoare, cisterne, butoaie, etc.

Nu este permisă deversarea produselor petroliere în canalizare, în caz de necesitate

(suprasolicitarea separatorului de produse petroliere) canalizarea trebuie închisă utilizând orice

mijloace aflate la dispoziţie şi alertate autorităţile.

În timpul intervenţiilor personalul va acţiona pe cât posibil pe partea dinspre care bate

vântul pentru a nu fi expuşi pericolului de intoxicare; În zona afectată de scurgeri şi în zonele

limitrofe în care există pericolul de prezenţă a vaporilor inflamabili se va opri circulaţia

autovehiculelor (se opresc imediat motoarele acestora), se delimitează zona, se montează plăcuţe

avertizoare, se interzice orice prezenţă cu foc deschis şi accesul auto.

În general se interzice orice activitate generatoare de scântei, se utilizează numai

echipamente antiex (scule, dispozitive) şi îmbrăcăminte antistatică. Decuplarea curentului

electric se efectuează prin întrerupere la distanţă în zone neafectate de scurgerea de vapori

inflamabili

6.4.7. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de scurgeri de gaze

- În caz de scurgeri de gaze din conducte se opresc fluxurilor de gaze prin: oprirea

pompelor, închideri de robinete, schimbări de garnituri, blindări, manşonări. Zonele avariate de pe

traseul conductelor vor fi izolate în aşa fel încât cantitatea de gaz rămasă liberă să fie minimă.

- În caz de scurgeri direct din rezervoare dacă nu este posibilă oprirea scurgerii prin

închiderea robinetelor de pe racorduri, se va proceda la golirea rezervorului avariat într-un rezervor

gol. În acelaşi timp se va proceda la diminuarea scurgerilor utilizând orice mijloace aflate la

îndemână: dopuri de lemn, manşoane, blinduri fără ca prin aceasta să se creeze un pericol

suplimentar de incendiu.


Ediţia I 2010


- Cercetează zona avariei înregistrând parametri acesteia şi scot împreună cu membri

echipei de salvare eventualii accidentaţi.

- Intervenţia se va efectua pe partea opusă direcţiei de deplasare a norului de gaz pentru a

evita intoxicarea personalului. În cazul când există pericol de intoxicare se vor utiliza aparate

izolante. Pe tot parcursul efectuării intervenţiei personalul de intervenţie va fi supravegheat pentru a

putea fi scos în caz de pericol din zonă.

- Pe tot parcursul efectuării intervenţiei pentru oprirea scurgerilor vor fi pregătite mijloace de

intervenţie pentru stins incendiu care să poată fi utilizate imediat în caz de nevoie. Amplasarea

mijloacelor de intervenţie se va face pe partea opusă direcţiei de deplasare a norului de gaz.

- Pe timpul efectuării intervenţiei, în zona norului de gaz, până la dispariţia pericolului, se

vor evita manevre care să creeze un pericol de incendiu şi explozie suplimentar: porniri de mijloace

auto, întreruperi sau cuplări ale curentului electric, utilizarea de echipament, scule şi dispozitive care

pot produce sântei. Dacă astfel de măsuri sunt absolut necesare ele vor fi luate numai în momentul

dispariţiei suspiciunii că sunt periculoase.

- Se va interzice accesul persoanelor străine, care nu participă la managementul urgenţei în

zona afectată. Se va urmării în mod deosebit depistarea şi înlăturarea surselor de foc deschis sau

scântei în zona cu pericol atât în interiorul cât şi în exteriorul obiectivului.

- Dacă scurgerea a avut loc în spaţii închise se vor lua măsuri suplimentare de ventilaţie cu

respectarea măsurilor de siguranţă.

6.4.8. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de incendii de gaze

În principal în caz de incendiu efortul se concentrează pe limitarea extinderii incendiului,

controlul şi lichidarea acestuia concomitent cu salvarea şi evacuarea persoanelor şi bunurilor.

- Cercetează zona avariei înregistrând parametrii acesteia şi scot împreună cu membrii

echipei de salvare eventualii accidentaţi.

- Se va opri fluxul de gaz care alimentează incendiul. Niciodată nu se va stinge total focul

dacă nu s-a oprit fluxul de gaz, aceasta poate duce la reaprinderea necontrolată a acestuia.

- Se vor proteja cu apă pulverizată atât rezervoarele de depozitare şi zonele aferente cât şi

personalul de intervenţie, răcirea cu apă va duce la scăderea presiunii. Nu se va pulveriza apă direct

pe gazul lichefiat, aceasta va duce la răspândirea incendiului.


Ediţia I 2010


- Pentru stingerea incendiilor se vor utiliza mijloace de stingere cu bioxid de carbon sau cu

pulbere. Dacă nu există pericol de extindere a incendiului şi nu se provoacă pagube suplimentare

este preferată o ardere controlată a gazului scurs.

6.4.9. Acţiunile echipelor de intervenţie în caz de explozii de gaze

În cazul producerii unei explozii se presupune că efectele sunt grave atât asupra personalului

cât şi a instalaţiilor şi echipamentelor.

- Cercetează zona avariei şi scot împreună cu membri echipei de salvare eventualii

accidentaţi. Datorită gravităţii accidentului este necesar efectuarea unui apel a tuturor angajaţilor

pentru a depista eventualii dispăruţi.

- Cercetează în amănunt zona instalaţiilor pentru depistarea şi oprirea fluxurilor de gaze

rezultate în urma avariilor. Toate rezervoarele de depozitare şi instalaţiile vor fi închise şi oprită

orice activitate care implică manipularea gazului. În caz că această activitate este necesară (de

exemplu pentru golirea unui rezervor avariat), operaţiunea se va efectua numai după lichidarea

tuturor focarelor de incendiu şi după o minuţioasă verificare.

- Alimentarea cu energie electrică va fi întreruptă. Repornirea se va efectua gradual pe

fiecare circuit numai după o verificare amănunţită şi cu luarea măsurilor de siguranţă.

- Rezervoarele de depozitare împreună cu echipamentele aferente vor fi răcite cu apă

pulverizată până la revenirea la normal a temperaturii şi presiunii.

- Personalul care nu participă la managementul urgenţei va fi evacuat.

- Se va delimita zona afectată şi se va interzice accesul persoanelor străine.

După terminarea intervenţiei şi încetarea stării de urgenţă şeful echipei de intervenţie va

efectua un raport al intervenţiei în care va consemna activitatea desfăşurată.

6.4.10. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul unui incendiu sau explozie la

rezervoarele de combustibili

Intervenţia în caz de incendiu se realizează în conformitate cu „Planul de intervenţie în

caz de incendiu”, care este elaborat în cadrul amplasamentului şi avizat de Inspectoratul pentru

Situaţii de Urgenţă .

În principal în caz de incendiu efortul se concentrează pe limitarea extinderii incendiului,

controlul şi lichidarea acestuia concomitent cu salvarea şi evacuarea persoanelor şi bunurilor. În


Ediţia I 2010


cazul incendierii unui rezervor, dacă incendiul nu este stins rapid în interior cu instalaţia fixă de

stingere cu spumă, se poate produce deteriorarea capacului cu arderea combustibilului pe

suprafaţa rămasă liberă a rezervorului. În cazuri grave când incendiul nu poate fi controlat şi

rezervorul nu este răcit la exterior se poate produce avarierea mantalei rezervorului cu

deversarea combustibilului incendiat în exterior şi provocarea unui incendiu extrem de violent.

Arderea unor cantităţi mari de produselor petroliere în exterior este extrem de periculoasă

deoarece suprafaţa incendiată se măreşte considerabil, cu dificultăţi mari de stingere şi sunt

expuse direct toate rezervoarele existente în cuva de retenţie, cu posibilitatea producerii de

explozii şi extinderii incendiului inclusiv la alte rezervoare din zonă.

Utilizarea instalaţiilor fixe de stingere, precum şi o intervenţie rapidă şi eficientă inclusiv

pentru protecţia rezervoarelor şi zonelor învecinate, diminuează considerabil riscul amplificării

unor astfel de accidente.

6.4.11. Acţiunile echipelor de intervenţie în cazul unui accident la instalaţia de

producere oxigen

Riscurile specifice în caz de accident sunt asociate cu favorizarea arderii.

- Daca este posibil, se opresc scurgerile de gaz, se izolează zona si se asigură răcirea

continuă a instalaţiilor dintr-o poziţie protejată având grija ca zona respectivă sa fie udată

continuu pentru a se izola un eventual incendiu. Se va evita intrarea apei în recipienţi.

- Cercetează zona avariei înregistrând parametri acesteia şi scot împreună cu membri echipei

de salvare eventuali accidentaţi.

- Pe tot parcursul efectuării intervenţiei pentru oprirea scurgerilor vor fi pregătite mijloace de

intervenţie pentru stins incendiu care să poată fi utilizate imediat în caz de nevoie.

- Se va evacua zona. Se va asigura ventilarea adecvata. Se va elimina orice sursa de foc.

Acţiunea focului asupra recipientului poate cauza spargerea/ explozia acestuia. Gazul nu este

inflamabil dar faţă de oxigen aproape toate materialele devin combustibile, cele mai reactive

fiind cele organice. Se va purta echipament de protecţie.

- Se va interzice accesul persoanelor străine, care nu participă la managementul urgenţei în

zona afectată. Se va urmării în mod deosebit depistarea şi înlăturarea surselor de foc deschis sau

scântei în zona cu pericol atât în interiorul cât şi în exteriorul obiectivului.

- Dacă scurgerea a avut loc în spaţii închise se vor lua măsuri suplimentare de ventilaţie cu

respectarea măsurilor de siguranţă.


Ediţia I 2010


În cazul unor accidente la rezervorului criogenic de oxigen:

- In contact direct cu pielea, oxigenul lichid produce distrugerea ţesuturilor. La

temperatura oxigenului lichid materialele îşi pierd proprietăţile elastice şi devin casante.

Încălţămintea celor care se deplasează în zone răcite cu oxigen lichid se deteriorează, ceea ce

poate provoca accidente.

- Oxigenul lichid manifestă tendinţa de a se dizolva sau impregna în anumite substanţe

dintre care cele mai comune sunt lemnul, asfaltul, cărbunii. Amestecul rezultant este un exploziv

puternic care poate detona « spontan ». Împotriva acestui factor de risc se vor lua măsuri speciale

de prevenire prin îndepărtarea acestor tipuri de materiale.

- Daca se constata neetanşeităţi, remedierea lor se poate face numai după depresurizarea

tronsonului respectiv, iar daca nu este posibil a întregii instalaţii. Este interzisă strângerea

şuruburilor, piuliţelor olandeze sau a altor elemente de etanşare la părţi din instalaţie aflate sub

presiune, în special dacă ele conţin şi lichid criogenic.

- In caz de avarie urmată de scurgerea certă şi inevitabilă a oxigenului lichid se iau

măsuri de semnalizare şi interdicţie a accesului oricărei persoane în zona afectată până la

dispariţia oricărei urme de lichid şi încălzirea materialelor afectate.

- Personalul din echipele de intervenţie care a lucrat un timp suficient de lung într-o

atmosferă oxigenată astfel încât exista supoziţia ca echipamentul de lucru şi parul ar putea fi

impregnate cu oxigen, vor sta la aer curat cel puţin 30 min. In acest timp nu vor fuma, nu se vor

apropia de flăcări şi vor evita să se apropie de orice sursă de scântei. In general se vor lua măsuri

severe de interzicere a oricărei surse de flacără, daca se presupune ca există o atmosfera

oxigenata, în special dacă aceasta se află într-o incintă închisă. Nu se admite ca o persoana

singură să lucreze în aceste condiţii de risc, mai ales daca utilizează flacăra deschisă.

- Grăsimile şi uleiurile sunt un factor de risc important. Hainele, sculele, mâinile vor fi

menţinute curate. Nu interveniţi asupra instalaţiilor care lucrează în oxigen sub presiune

(conducte, robineţi). Presiunea ridicata şi temperatura favorizează aprinderea.

- Persoanele din echipele de intervenţie care acţionează în instalaţiilor la care există

scurgeri de oxigen este nerecomandabilă purtarea îmbrăcaminţii din materiale sintetice. Este

recomandabil bumbacul, încălţămintea uşor detaşabilă, mănuşi de piele, ochelari sau viziera din

plexiglas, casca de protecţie.


Ediţia I 2010


- Echipamentul va fi astfel purtat încât sa nu permită reţinerea lichidului pe lângă corp la

stropiri accidentale Acest pericol poate sa apără dacă se poartă pantalonii introduşi în cizme,

salopete largi, etc. Pielea si echipamentul vor fi uscate.

6.5. Evacuarea

În cazul producerii unei urgenţe există posibilitatea apariţiei de condiţii defavorabile în

care sănătatea şi viaţa personalului din amplasament să fie pusă în pericol, în acest caz fiind

necesară evacuarea.

Evacuarea din incintele amplasamentului se face pe baza planurilor de evacuare întocmite

pentru fiecare obiectiv în parte.

Modul de evacuare de pe amplasament funcţie de clasa de urgenţă

a) Urgenţă Clasa A (urgenţă locala)

– nu se execută evacuarea, personalul din cadrul amplasamentului este informat

asupra desfăşurării evenimentelor pentru a se menţine în stare de atenţie;

- nu este nevoie să se întrerupă activitatea (procesul de producţie) în întreaga

instalaţie (obiectiv), dar anumite părţi din acesta pot fi oprite;

- nu este necesară evacuarea, dar în zona de intervenţie accesul poate să fie

limitat;

b) Urgenţă Clasa B (urgenţă pe amplasament)

Toţi angajaţii trebuie să ajungă cât mai repede la locurile de muncă.

Vizitatorii, personalul subcontractorilor vor trebui să părăsească locurile în care se află şi

să se îndrepte spre locul de adunare, acesta este platoul din faţa clădirii administrative.

La locul de adunare personalul evacuat va primi indicaţii asupra modului de acţiune în

continuare: dacă să rămână în aşteptare sau să părăsească definitiv zona. În interiorul

amplasamentului personalul va fi îndrumat prin voce asupra direcţiei în care să se îndrepte.

În funcţie de evoluţia situaţiei conducătorul intervenţiei poate decide o evacuare parţială

din zonă (vizitatorii şi personalul subcontractorilor) sau totală (vizitatorii, personalul

subcontractorilor şi personalul propriu, pe amplasament rămânând doar echipa de intervenţie).


Ediţia I 2010


c) Urgenţă Clasa C (urgenţă în afara amplasamentului)

Toţi angajaţii care fac parte din structurile de urgenţă trebuie să ajungă cât mai repede la

locurile de muncă.

Vizitatorii, personalul subcontractorilor şi personalul propriu fără sarcini vor trebui să

părăsească locurile în care se află şi să se îndrepte spre ieşirea din amplasament unde vor primi

informaţiilor necesare, pe amplasament rămânând doar echipele de intervenţie.

Reguli privind evacuarea:

La efectuarea evacuării se ţine seama de regulile de bună practică privind evacuarea cum

ar fi:

- evacuarea se face pe căile de acces care nu sunt în zona de acţiune a urgenţei, cei

evacuaţi vor fi îndrumaţi pe căile cele mai favorabile, respectaţi indicaţiile primite;

- evitaţi panica, evacuarea se realizează în ordine;

- viteza mijloacelor auto evacuate în obiectiv nu trebuie să depăşească 5 km/h;

- nu blocaţi cu mijloace auto proprii maşinile PSI, acordaţi-le prioritate absolută;

- în cazul urgenţelor cu dispersii toxice(fum şi gaze) nu vă deplasaţi pe direcţia

vântului, căutaţi ieşirile laterale sau dacă este posibil mergeţi cu vântul în faţă fără a vă

apropia însă de zona avariei.

6.6. Încetarea stării de alertă

Starea de alertă încetează odată cu înlăturarea cauzelor producerii şi a efectelor urgenţei

pe toată suprafaţa amplasamentului şi a zonelor învecinate. În cazul în care alarmarea s-a făcut şi

de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă în cadrul alarmei generale, se aşteaptă semnalul

de încetare a stării de alertă dat de acesta, după care Celula de Urgenţă din cadrul obiectivului va

dispune încetarea stării de alertă dacă situaţia în obiectiv a revenit la normal.

După încetarea stării de alertă coordonatorul urgenţei va dispune prin toate mijloacele de

informare posibile revenirea personalului la locurile de muncă.

Întrucât în timpul stării de alertă echipele de intervenţie vor efectua numai lucrări

operative de primă urgenţă, după ridicarea stării de alertă se vor efectua lucrări de remediere

definitivă:


Ediţia I 2010


- curăţirea de deşeuri rezultate în urma scurgerilor;

- denocivizarea spaţiilor afectate de produse toxice;

- reparaţii la construcţii şi echipamente deteriorate în urma accidentului;

- revizia mijloacelor de protecţie şi a utilajelor utilizate la intervenţie;

- completarea stocurilor de materiale de intervenţie: produse de neutralizare, saci

cu steril, conducte, materiale sanitare, etc. conform baremurilor;

- neutralizarea şi/sau distrugerea deşeurilor periculoase rezultate în urma

accidentului;

- denocivizarea solului afectat de accident.

După încetarea stării de alertă fiecare conducător al compartimentelor participante va

întocmi un raport detailat al activităţii desfăşurate. Pe baza acestor rapoarte în funcţie de gradul

de urgenţă conducătorul stării de alertă de pe amplasament va întocmi un raport al situaţiei de

urgenţă care va fi înaintat autorităţilor locale şi instituţiilor interesate.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 7 - COMUNICAŢIILE. LEGĂTURA CU PLANUL EXTERN

PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ

Orice avarie/incident sau accident va fi anunţată dispeceratului de către personalul de

operare de la locul producerii, care, în funcţie de gravitatea evenimentului, va anunţa pe şeful

compartimentului şi/sau conducerea unităţii.

Comunicările recepţionate şi transmise ierarhic vor avea următorul conţinut:

- data şi ora când s-a produs accidentul;

- locul de producerea a accidentului;

- tipul accidentului;

- cauza probabilă a accidentului;

- substanţe periculoase implicate, cantitate estimată a fi implicata în accident;

- efecte asupra persoanelor din interiorul şi exteriorul operatorului economic;

- efecte asupra bunurilor imobiliare din interiorul şi exteriorul operatorului

economic;

- efecte posibile asupra factorului de mediu: apă, aer, sol;

- în ce constă accidentul produs, natura, cantitatea apreciată a substanţelor

poluante;

- persoane evacuate, durata probabilă;

- numele şi funcţia persoanei care informează.

Managerul amplasamentului sau responsabilii cu situaţiile de urgenţă şi protecţia

mediului anunţă imediat autorităţile, prezentând apoi informarea periodică asupra desfăşurării

operaţiilor de limitarea a efectelor avariei sau accidentului.

Legătura cu planul de urgenţă externă

Persoana în a cărei competenţă intră stabilirea legăturilor cu autorităţile responsabile cu

Planul Extern pentru Situaţii de Urgenţă este Şeful Celulei de Urgenţă şi Inspectorul de Protecţie

Civilă.

Dispoziţii referitoare la alarmarea din timp a autorităţilor responsabile:

- Orice situaţie al cărei efecte pot depăşii limitele obiectivului trebuie transmisă

autorităţilor;


Ediţia I 2010


- În cazuri grave informaţiile preliminarii se vor transmite imediat, urmând ca

acestea să fie confirmate şi detailate după ajungerea la faţa locului;

Se vor transmite informaţii referitoare la:

- Date pentru identificarea obiectivului: denumire, adresă, cine face notificarea;

- Ora, data, locul şi cauza producerii avariei;

- Natura şi cantitatea substanţei eliberate sau incendiate;

- Cantităţile de substanţe periculoase aflate în zona afectată şi cantităţile totale din

obiectiv;

- Numărul, modul de acţiune şi dispunerea forţelor de intervenţie proprii. Durata

probabilă de înlăturare a avariei;

- Situaţia meteorologică: direcţia şi viteza vântului, fenomene meteorologice

agravante (vânt);

- Limitele probabile ale zonelor afectate, periculoase şi letale;

- Evoluţia probabilă a evenimentelor, posibile riscuri;

- Itinerarul şi locul de amplasare recomandat pentru forţele de intervenţie externe;

- Situaţia accidentaţilor: morţi, răniţi , spitalizaţi, etc.

Aceste informaţii vor fi transmise pe măsură ce vor fi disponibile atât telefonic cât şi sub

formă scrisă în cadrul rapoartelor privind profilul accidentului.

Conducerea nemijlocită a operaţiunilor de intervenţie se asigură de comandantul acţiunii.

Până la sosirea la faţa locului a comandantului acţiunii, conducerea operaţiunilor se asigură de

şeful formaţiunii de intervenţie din serviciul de urgenţă, cu sprijinul reprezentanţilor societăţii

sau autorităţii administraţiei publice locale, după caz..

Organizarea cooperării forţelor pe timpul situaţiilor de urgenţă se asigură de către Celula

de Urgenţă din cadrul societăţii împreună cu reprezentanţii autorităţilor cu responsabilităţi în

domeniul situaţiilor de urgenţă.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 8 - LOGISTICA

Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse suportul logistic constituit asigura prevenirea şi

protecţia salariaţilor, ca şi organizarea, pregătirea, desfăşurarea şi conducerea acţiunilor de

intervenţie. Infrastructura constă în construcţii şi instalaţii permanente, dar şi mobile, executate

din timp sau improvizate şi se materializează în:

- 1 punct de conducere organizat în dispecerat;

- sistem de supraveghere a amplasamentului;

- linii telefonice proprii permanente pentru înştiinţare;

- telefonie mobilă;

- radiotelefoane

- sisteme de alarmare despre pericolul iminent al producerii dezastrelor, compus

din 1 sirenă electrică;

Pentru prevenirea şi înlăturarea cauzelor apariţiei unor situaţii de urgenţă, societatea

deţine o serie de facilităţi şi dotări astfel:

- Serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;

- Personal calificat şi autorizat pentru lucru cu substanţe periculoase;

- Sistem de alimentare cu apă de incendiu;

- Reţea de distribuţie apă incendiu în incintă;

- Colectoare pe reţeaua de apă de incendiu la care se pot racorda maşinile de

intervenţie ale pompierilor;

- Mijloace de transport: autoturisme;

- Mijloace de primă intervenţie;

- Mijloace speciale de intervenţie din dotarea Serviciului Privat pentru Situaţii de

Urgenţă al societăţii.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 9 - MONITORIZAREA FACTORILOR DE MEDIU În caz de scurgeri de pe sol se fac verificări ale concentraţiilor substanţelor periculoase

deversate: compuşi organici volatili, metale grele, cianuri, pH, pentru a stabili nivelul şi aria de

poluare.

În cazul scurgerilor masive când există suspiciunea de poluare a stratului acvifer se fac

determinări ale substanţelor periculoase deversate în apele subterane.

Monitorizarea concentraţiilor de substanţe periculoase în zonele învecinate locului de

producere a accidentului, aflate din afara amplasamentului se face după un program de

monitorizare stabilit de comun acord cu autorităţile.

În caz de scurgeri de substanţe periculoase în apele de suprafaţă se fac determinări ale

concentraţiilor substanţelor periculoase în efluenţi şi, de comun acord cu autorităţile, în emisar.

În caz de degajări de acid cianhidric se fac determinări de noxă în zona de degajare şi în

zonele limitrofe utilizând aparate portabile.

Monitorizarea concentraţiei de substanţe periculoase va fi efectuată până la reducerea

concentraţiilor sub limita maxim admisă.

Programul de monitorizare va fi stabilit de către Celula de Urgenţă coroborat cu

programul impus de autorităţile de mediu, funcţie de natura şi amploarea evenimentului astfel

încât să asigure controlul concentraţiilor de substanţe periculoase şi să furnizeze datele necesare

luării de decizii pe perioada stării de urgenţă si posturgenta pana la normalizarea situaţiei.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 10 - COMUNICAREA CU MASS-MEDIA ŞI INFORMAREA

PUBLICĂ

Comunicarea către mass-media se face de către o singură persoană pe principiul “o singură voce”,

de regulă aceasta este, pentru amplasament, conducătorul stării de urgenţă, printr-o conferinţă de presă

organizată de acesta, sau prin participarea la conferinţa de presă organizată de autorităţile locale. Se mai pot

face comunicări prin comunicate de presă, prin interviuri, prin însoţirea jurnaliştilor în zonele prezentate,

etc.

Comunicarea către mass-media are drept scop:

- O informare corectă asupra situaţiei create prin difuzare de informaţii reale, bazate pe

situaţia de la fata locului si analize validate;

- Combaterea zvonurilor printr-o informare oportună, corectă şi completă;

- Corectarea imediată a relatărilor neadevărate din presă care denaturează situaţia reală;

- Combaterea manipulării informaţionale.

Pentru personalul mass-media se va destina un loc special unde se va desfăşura activitatea de

transmitere a comunicatelor de presă şi realizarea interviurilor.

Nu se va permite mass-mediei accesul în zona contaminată.

Comunicarea în situaţii de urgenţă se va face cu precădere către:

- Victime şi rudele acestora;

- Populaţie şi societăţi din zona afectată de starea de urgenţă;

- Membri structurilor superioare de gestionare a urgenţei, membri echipelor de intervenţie

proprii şi ale autorităţilor locale şi familiilor acestora;

Comunicarea cu aceştia se va face înainte ca ştirile să devină publice.

Informarea presei

Se efectuează de către Directorul general al societăţii sau purtătorul de cuvânt al

societăţii, care:

- va organiza şi coordona elaborarea şi difuzarea informaţiilor;

- va furniza ziariştilor, prompt şi complet, orice informaţie de interes public care

priveşte activitatea de intervenţie;

- va informa în timp util şi va asigura, în limita posibilităţilor şi gradului de

pericol, accesul ziariştilor la activităţile de intervenţie;


Ediţia I 2010


- va asigura periodic, difuzarea de comunicate, informări de presă, organizarea de

conferinţe de presă, interviuri sau briefinguri pe tema evenimentului, dosare de presa

legate de eveniment.

Informarea publica directa a populaţiei

Managerul amplasamentului şi Inspectorul de protecţie civilă au responsabilitatea

elaborării răspunsurilor la întrebările directe ale populaţiei (puse prin linie telefonică directă şi

prin internet) într-o măsură suficientă si competentă.

In vederea cunoaşterii cât mai exacte a situaţiilor de pe amplasament şi din afara

acestuia, vor fi organizate informări periodice, atât pentru salariaţi, cât şi pentru populaţia din

zona. O informare în caz de accident trebuie să cuprindă date despre activităţile care se

desfăşoară pe amplasament, sursele potenţiale de pericol şi efectele accidentului asupra

oamenilor si mediului. De asemenea salariaţii vor fi informaţi cu privire la ceea ce trebuie să facă

în caz de accident, precum şi asupra măsurilor de securitate inclusiv legătura cu autorităţile şi

serviciile publice de urgenţă.

Datele necesare informării cuprinse în avertismentul iniţial vor cuprinde

următoarele:

tipul accidentului (incendiu, explozie, poluare, etc.);

tipul urgenţei;

substanţa periculoasă implicată în accident;

date iniţiale despre incidentul produs, referitoare la locaţie, substanţe implicate,

nevoi pentru limitarea extinderii accidentului, necesarul de forte si mijloace,

precum situaţia forţelor şi mijloacelor ce acţionează.

In momentul când devine posibil se vor transmite informaţii mai detaliate referitoare la:

cercetarea locului producerii evenimentului;

selectarea datelor verificarea datelor primite, validarea lor şi transmiterea la

autorităţile locale şi judeţene;

concluziile despre accident şi stabilirea masurilor ce se impun a fi luate, pentru

limitarea şi înlăturarea urmărilor accidentului;

Masuri de precauţie pentru populaţie, dacă este cazul.


Ediţia I 2010


Informarea publică va fi concisă şi uşor de înţeles şi va fi făcută prin diferite moduri,

cum ar fi:

- plăci indicatoare pe/sau lângă porţile operatorului economic;

- distribuirea de fluturaşi;

- buletine oficiale distribuite comunităţilor locale aflate în zona de risc;

- prin poştă (broşuri, fluturaşi, etc.);

- întâlniri cu cetăţenii în care să fie oferite informaţii despre accidentele potenţiale;

- informări în mass-media locală;

- alte mijloace de informare.

În cazul oricărui tip de urgenţă, care constituie un subiect important de dezbatere pentru

părţile interesate, trebuie numit un Coordonator al Comunicaţiilor. Rolul acestuia se manifestă

mai ales în urgenţele de nivel B şi C.

Responsabilităţile principale ale Coordonatorului Comunicaţiilor:

- întocmirea unui dosar de presă actualizat ce cuprinde informaţii generale despre

amplasament, activităţile ce se desfăşoară, performanţele îndeplinite şi obiectivele vizate,

pentru uzul general al presei, publicului şi a altor părţi implicate;

- în caz de urgenţă, Coordonatorul Comunicaţiilor va întocmi comunicate de presă

şi/sau declaraţii, informându-se doar de la Coordonatorul Urgenţei, fără a interacţiona cu

Comandantul Acţiunii;

- va evalua necesitatea înfiinţării unui centru pentru comunicaţii, bazându-se pe

gravitatea urgenţei şi impactul acesteia în rândul părţilor interesate;

- va crea acest centru şi va răspunde de toate comunicaţiile externe cu:

o organizaţiile de răspuns la urgenţă externe,

o autorităţile publice locale, regionale, naţionale;

o mass-media;

o familiile potenţial afectate;

o alte părţi interesate;

- va înregistra toate comunicaţiile transmise, întreţinând în permanenţă circuitul

informaţiilor.


Ediţia I 2010


CAPITOLUL 11 - VERIFICAREA PLANULUI

Verificarea planului de urgenţă se realizează prin:

- Instruirea periodică şi exerciţii de alarmare, antrenamente parţiale ale forţelor proprii de

intervenţie. În cadrul procesului de instruire în domeniul situaţiilor de urgenţă se vor efectua

exerciţii practice trimestrial pe baza unui program de simulare, în urma cărora se întocmeşte un

raportul de evaluare privind performanţele atinse.

- Periodic se vor efectua exerciţii practice împreună cu detaşamentul de pompieri de la

ISU „Iancu de Hunedoara” al judeţului Hunedoara.

- Participarea la exerciţiile publice de alarmare.

- Instruirea personalului în domeniul situaţiilor de urgenţă se realizează conform OMAI

712/2005 astfel:

- la angajare prin instructajul introductiv general;

- înainte de începerea efectivă a activităţii prin instructajul la locul de muncă;

- periodic, o dată pe lună, conform programului de instruire;

- în cazul producerii unor modificări sau darea în funcţiune a unor investiţii;

- în cazul unor lucrări speciale care nu se încadrează în operarea obişnuită şi prezintă

un pericol special.

- Concomitent cu instruire pentru situaţii de urgenţă se realizează instruirea în domeniul

securităţii şi sănătăţii în muncă conform Legii 319/2006.

Revizuirea şi actualizarea Planului de Urgenţă Internă se va efectua conform dispoziţiilor

legale (HG 804/2007, art. 12, alin 8) la un interval de maxim 3 ani.

Revizuirea Planului de Urgenţă Internă trebuie să cuprindă:

- Modificări tehnice relevante: lista substanţelor periculoase, locaţiile şi cantităţile

maxime care pot fi prezente, instalaţii şi echipamente tehnice noi puse sau scoase din funcţiune,

etc.;

- Modificări interne, organizatorice relevante ale: structurilor pentru situaţii de urgenţă,

compartimentelor cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi protecţiei mediului;


Ediţia I 2010


- Modificări ale adreselor pentru alarmare ale autorităţilor, serviciilor de intervenţie

externă şi membrilor serviciilor de intervenţie internă (SPSU) şi ale membrilor Celulei de

Urgenţă.

- Modificări şi informaţii tehnice noi, relevante pentru planificarea internă pentru situaţii

de urgenţă: mijloace de comunicare, tehnici de intervenţie, mijloace de intervenţie;

- Informaţii noi ca urmare a accidentelor majore produse sau/ şi progresului tehnic care

pot fi de folos în cadrul Planului de Urgenţă Internă.

PLAN DE URGENŢĂ INTERNĂapmtm-old.anpm.ro/files/ARPM TIMISOARA/Reglementari/DevaGoldPUI.pdfAnexa...

Documents

Transcript of PLAN DE URGENŢĂ INTERNĂapmtm-old.anpm.ro/files/ARPM TIMISOARA/Reglementari/DevaGoldPUI.pdfAnexa...