Piridostigmina Are efecte predominant la nivelul muşchilor scheletici, inimii, tubului digestiv.

Utilizări: miastenia gravă; atonie intestinală; constipaţie atonă.

Edrofoniu (Tensilon)Acţionează asupra muşchilor striaţi prin mecanism direct şi indirect, anticolinesterazic. Are o latenţă şi o durată de acţiune mai mică decât neostigmina. Stimulează placa neuromusculară neinfluenţând receptorii muscarinici. Antagonizează efectul curarizantelor antidepolarizante prin efect direct asupra plăcii motorii şi prin facilitarea transmisiei neuromusculare. Se utilizează în stabilirea diagnosticului de miastenie.

AmbenoniuSe utilizează ca antimiastenic având avantajul unei acţiuni de durată mai lungă (4 – 8 ore).DemecariuUtilizat ca antiglaucomatos cu acţiune de 6 – 8 ore.

Anticolinesterazice ireversibile

Din punct de vedere chimic sunt: derivaţi organo-fosforici; alchilfosfaţi (C.O.P.)

Compuşii organo-fosforiciSe fixează pe centrul esterazic al colinesterazelor prin legături covalente, pe care îl

blochează ireversibil. Complexul format reacţionează foarte lent cu apa ( nu hidrolizează) fiind practic ireversibil, de aceea durata acţiunii este lungă. Este necesară sinteza unor noi cantităţi de colinesterază pentru a relua funcţiile enzimei blocate.

Colinesteraza serică se reface în 10 – 20 zile,- cea din hematii în 120 zile,- iar cea din creier în 50 zile.

Reacţia derivaţilor organofosforici cu colinesteraza poate fi reversibilă în prezenţa unor substanţe cu structură de oxime sau acizi hidroxamici denumite şi reactivatori de colinesteraze. Datorită blocării colinesterazelor derivaţii organo-fosforici produc:

- efecte muscarinice blocate de atropină, - efecte nicotinice reduse sau suprimate de magneziu , - efecte centrale diminuate de atropină. În principiu toate efectele lor pot fi înlăturate prin reactivatori ai colinesterazei.

Utilizări: utilizarea este limitată doar în aplicări locale în glaucom având avantajul unui

efect durabil; se utilizează :

Fluostigmina şi Paraoxonul (Mintacol). Aceştia se utilizează pentru acţiunea miotică în glaucom soluţie 0,02 %. Efectul apare în 10 minute şi durează 3 – 10 zile;

Parathion (Nitrostigmin ) are sulf în loc de oxigen şi este un compus pesticid-insecticid. În organism se transformă în Paraoxon foarte toxic.

Compuşii T.E.P.P. (Tetraetilpirofosfat) se utilizează ca pesticide şi pot da intoxicaţii periculoase putându-se absorbii şi prin pielea intactă.

Ecotiopatul este mai stabil în soluţie şi mai puţin liposolubil. Se utilizeaza in tratamentul glaucomului cu o durata de actiune de 100 ore.

Legatura covalenta se întăreste în timp ducînd la fenomenul de îmbatrînire a complexului enzima- inhibitor.

Intoxicatia acută cu anticolinesterazice se numeşte criza colinergică şi se manifestă prin efecte muscarinice, nicotinice şi central nervoase.

Efecte muscarinice: la nivelul aparatului digestiv: scăderea poftei de mîncare, anorexie,

greţuri, vărsături, colici abdominale datorită creşterii mobilităţii gastrice, scaune diareice involuntare, micţiuni frecvente;

creşterea secreţiei tuturor glandelor exocrine; mioză, cu estomparea imaginilor vizuale prin tulburarea acomodării

cristalinului; bradicardie, hipotensiune; bronhoconstricţie, hipersecreţie bronşică, constricţie toracică, deprimarea

centrului respirator, cianoză.Efecte nicotinice:

contacţii fasciculare ale musculaturii striate până la paralizie.Efecte centrale:

la nivel SNC: ameţeli, tremor, anxietate, labilitate emoţională, insomnie, cefalee, apatie, somnolenţă, confuzie, convulsii şi comă.

La doze mari moartea se produce prin deprimarea centrului respirator, paralizia muşchilor respiratori, bronhospasm şi hipersecreţie bronşică. În caz de supravieţuire pot persista leziuni nervoase datorită unui proces de demielinizare la nivelul axonului.

Tratamentul intoxicaţiilor: trebuie să se facă cât mai rapid; se adminstrează doze mari de atropină 2 – 5 mg la intervale scurte; se mai administrează reactivatori de colinesterază:

Obidoxima (Toxogonin ); Pralidoxima

Aceste oxime, intră în competiţie cu enzima pentru toxic pe care îl fixează preferenţial, îndepărtează fosfatul de pe enzimă, dar trebuie administrate înaintea îmbătrânirii complexului.

oxigenarea organismului, reaspiraţia artificială, bronhoaspiraţia; combaterea eventualelor convulsii cu anticonvulsivante.

PARASIMPATOLITICE

Parasimpatoliticele se mai numesc: - antagoniste M colinergice,- anticolinergice, colinolitice, - antiacetilcolinice,- antimuscarinice,- vagolitice.

Mecanism de acţiune: se fixează pe receptorii M muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice, pe care îi blochează împiedicând formarea complexului receptor-acetilcolina. Prin acest mecanism împiedică apariţia efectelor parasimpatomimetice ale acetilcolinei endogene sau exogene şi a tuturor substanţelor de tip acetilcolină. Nu împiedică eliberarea acetilcolinei în terminaţiile parasimpatice. Receptorii N nicotinici nu sunt blocaţi de parasimpatolitice la doze terapeutice dar pot fi influenţaţi în anumite condiţii.

Alcaloizii din solanacee: Atropa Belladona, Hyosciamus Niger, Datura Stramonium.Atropina Este un racemic format dintr-un amestec în părţi egale de L şi D hiosciamină. În

plantele proaspete se găseşte mai ales L hiosciamina care este activă farmacodinamic. Atropina este esterul acidului tropic cu tropina sau cu tropanolul.

Efectele principale ale atropinei sunt: antisecretor, antispastic şi midriatic . Efectul antisecretor : scade secreţia salivară cu uscăciunea gurii, sete, greutate în deglutiţie, iar în doze

mari răguşeală şi greutate în vorbire; secreţia gastrică este puţin influenţată de atropină în doze terapeutice şi este

influenţată numai în prima fază deoarece în fazele următoare este reglată prin mecanisme hormonale (gastrină). Doze mari de atropină pot reduce secreţia de HCl în perioadele interdigestive. Această acţiune este mai slabă la bolnavii de ulcer gastro-duodenal. Secreţia gastrică stimulată prin histamină, alcool, cafeină este diminuată dar nu suprimată de atropină;

împiedică secreţia sudoripară; scade secreţia bronşică.Efectul antispastic: scade spasmele musculaturii netede, împiedică influenţa stimulantă a nervilor

parasimpatici, fiind considerată antispastic neurotrop, antagonizează specific acţiunea spstică a neurotransmițătorului , acetilcolinei;

la nivelul tubului digestiv produce relaxare şi inhibarea mobilităţii fazice. Are acţiune inhibitoare şi asupra tonusului, amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor gastrice şi intestinale, scade peristaltismul gastro-intestinal. Efectul este şi mai evident asupra mişcărior peristaltice violente produse de purgativele drastice sau pilocarpină