Pinocchio

pinocchio copilului copilul intampla parintele  Autor: psih. Cornelia Codreanu

Pinocchio este un personaj care intruchipeaza modelul negativ al copilului care minte.

Nasul acestuia creste de fiecare data cand "minciunica" ii iese din gurita. Il dam

exemplu negativ copiilor in dorinta de a intelege ca nu este bine sa faca asa. Dar care

ar fi modelul negativ pe care ar trebui sa ni-l amintesca copiii atunci cand facem

promisiuni si nu ne tinem de cuvant?

Pentru orice copil, cuvantul parintilor este litera de lege. Sau cel putin asa ne dorim

si asa este la inceput. Copilul acorda credit neconditionat parintelui, pana la proba

contrarie. Ce se intampla daca parintele uituc sau nu, nu isi respecta promisiunea?

Sa o luam cu inceputul. Prima promisiune neindeplinita. Copilul iarta sau trece usor

peste ea, chiar daca uneori pe buna dreptate vocifereaza sau acuza de-a dreptul.

Incidentul in genereal este repede trecut cu vederea. Relatiile si comportamentul

acestuia nu au prea mult de suferit.

Incidentul se repeta. Parintele promite din nou si din varii motive nu o duce la

indeplinire nici pe acesta. Copilul incepe sa inteleaga ca primul incident nu a fost unul

izolat, ci ca s-ar putea sa fie o practica a parintilor. Ce urmeaza? Copilul nu va mai

crede nimic din ceea ce va promite sau spune parintele. Sau poate veti avea surpriza

unor insistente de a indelini promisiunea pe loc pentru ca timpul lung sau amanarile

sunt asociate cu "uitatea" definitiva a promisiunii.

Una peste alta, indiferent de comportamentul mai mult sau mai putin zgomotos al

copilului, undeva in mintea si sufletul acestuia nerspectarea promisiunilor va lasa loc

de neincredere si indoiala. Dar, cel mai grav, este faptul ca acest comportament va fi

luat ca exemplu si va fi urmat. Copilului ii va fi foarte usor sa promita fapte sau

rezultate dorite si sa nu le respecte datorita antecedentelor create de parinti. Mereu

va avea ca scuza faptul ca nici acestia nu si-au respectat promisiunile. Acest

comportament se poate intinde chiar pana la a deveni o trasatura de caracter

negativa.

Exemplul personal al parintilor este baza formarii propriului sitem de valori al copilului

si adolescentului de mai tarziu.

Este ideal ca in situatii neprevazute, cand aspecte independente de dorinta noastra

ne impiedica sa ne tinem promisiunile, sa-i explicam copilului de ce se intampla acest

lucru. Daca gresim sau uitam, este bine sa recunoastem, descurajand astfel practica

minciunii. Copilul trebuie sigurat ca data viitoare nu se va mai intampla si mai ales...

trebuie sa ne respectam promisiunile urmatoare fata de acestia.

Pentru a nu se mai intampla inca odata acelasi lucru va trebui sa calculam bine

sansele de a indeplini promisiunea urmatoare. Daca totusi nu se poate si suntem pusi

in fata faptului implinit, sa incercam sa fim creativi, de exemplu, sa negociem

transformarea promisiunii anterioare intr-o alta usor de indeplinit si eventual la

alegerea lui, sau sa renegociem un termen apropiat dar sigur.

Indiferent ce metoda am alege, trebuie sa-i explicam copilului conditiile si cauzele

neindeplinirii, pentru a evita preluarea de catre acesta a comportamentului ca fiind

unul dezirabil si acceptat.