Pielea Pielea este învelişul conjunctivo- epitelial care acoperă în întregime suprafaţa corpului.Funcţiile sunt foarte variate:

- de protecţie (faţă de agenţi nocivi externi);- de termoreglare;- de excreţie;- recepţia tactilă, termică şi dureroasă;- aici se sintetizează vitamina D;- depozitează sîngle;

Suprafaţa totală a pielii unui om adult este de aproximativ 1,5 metri pătraţi şi cîntăreşte apoximativ 18 kg. Grosimea ei este mai mare pe partea dorsală a corpului şi mai subţire pe cea ventrală. La nivelul palmelor şi tălpilor pielea este foarte groasă în timp ce pe pleoape ea apare foarte subţire. Piele este formată din:-epiderm;-derm;-stratul celulo-adipos subcutanat (hipoderm); Epidermul este format din 5 straturi: 1) Stratul bazal e format dintr-un rînd de celule cubice sau cilindrice, aşezate perpendicular pe membrana bazală. Feţele laterale ale acestor celule se unesc cu desmozomi. Celulele se colorează intens bazofil, citoplasma conţine ribozomi, complex Golgi, mitocondrii. Aceste celule conţin tonofibrile, care sunt perpendiculare pe membrane bazală. Multe celule bazale se află în mitoză. În mod normal, timpul de deplasare al unei celule de la stratul bazal la cel cornos durează aproximativ 17-20 zile. Printre celulele bazale există pe alocuri şi celule cu citoplasma încărcată cu granule de melanină. Citoplasma lor e lipsită de tonofibrile.2) Stratul spinos- 5-10(18) rînduri de celule poliedrice unite una cu alta prin desmozomi. Citoplasma acestor celule conţine organite şi incluziuni (complex Golgi, reticul endoplasmatic, ribozomi liberi, mitocondri, granule de melanină). Pe măsură ce aceste celule se situiază mai superficial, bazofilia citoplasmei treptat dispare, organitele se reduce, tonofibrilele se îngroaşă, iar sinteza abundentă a proteinelor marchează începutul procesului de cornificare.La microscopia electronică începutul transformării cornoase este demonstrată de existenţa keratinozomilor. Printre celulele spinoase se mai întîlnesc celule dendritice (celulele Langherhans) şi limfocitele T. Ele asigură funcţia de apărare locală.

3) Stratul granular (1-5 rînduri de celule turtite, aşezate cu axul lung paralel cu suprafaţa pielii). Nucleul acestor celule este mic, iar organitele reduse. Citoplasma conţine granule de o formă neregulată, intens bazofile de keratohiolină, care reprezintă precursorul keratinei moi. Pe măsură ce celula se încarcă cu granule de keratohialină, nucleul ei devine din ce în ce mai mic.4) Stratul lucid reprezintă o bandă lucioasă, omogenă încărcată cu eleidină (ce ar proveni din keratohialină). Citoplasma conţine tonofibrile aproape keratinizate, picături de lipde şi glicogen. Organite lipsesc. Acest strat lipseşte în pielea subţire.5) Stratul cornos- este foarte gros la nivelul palmelor şi a tălpilor. Este format din celule, moarte, asemănătoare unor solzi, care devin din ce în ce mai turtite şi apropiate una de alta spre suprafaţă. Nucleii sunt absenţi, iar citoplasma este înlocuită cu keratină “moale”. Celulele stratului superficial se descuamează continuu, iar celulele descuamate sunt înlocuite prin celule nou formate în urma mitozelor din stratul bazal.Dermul are o grosime la fel diferită (este mai gros acolo unde şi pielea este mai groasă). El hrăneşte epidermal şi este constituit din două straturi:

- dermul papilar - dermul reticular

Dermul papilar este situate chiar sub membrane bazală. El trimite către epiderm ridicături numite papile. Ca ţesut este ţesut conjunctiv fibros lax neordonat, conţine o reţea vastă de vase sanguine care asigură nutriţia epidermului.Dermul reticular constituie structura de rezistenţă a pielii şi reprezintă 4∕5 din grosimea dermului total. Este un ţesut conjunctiv fibros dens neordonat, bogat în fibre de colagen, dispuse în fascicole orientate paralel cu suprafaţa pielii.Hipodermul reprezintă un ţesut conjunctiv adipos, dezvoltat mai bine în unele regiuni (de exemplu abdomen), şi practice lipsite la nivelul pleoapelor.

Anexele pielii (glandele sudoripare şi sebacee, părul, unghiile)Glandele sudoripare sînt glande tubulare simple, neramificate, situate mai abundant în pielea palmelor, tălpilor, foselor axilare.Porţiunea secretorie a glandei prezintă un glomerul (tub puternic încolăcit, lumenul căreia e căptuşit cu un epiteliu cilindric). Celulele secretorii sunt de două tipuri: clare şi întunecate aproximativ în proporţii egale. Celulele clare conţin în citoplasmă mitocondrii, complex Golgi, glicogen, lipide. Ele secretă componenta lichidă a secreţiei şi ionii de metal. Celulele întunecate au o citoplasmă bogată în ribozomi şi granule de secreţie la polul apical. Aceste celule secretă macromolecule organice. Între membrana bazală şi celulele secretorii sunt situate celulele mioepiteliale. Porţiunile terminale secretorii sunt situate între derm şi hipoderm. Ductul de evacuare a secretului are un perete constituit dintr-un epiteliu bistratificat cu celule cubice. Acest duct traversează grosimea dermului, epidermului şi se deschide la suprafaţa pielii prin por sudoripar.

Aceste glande secretă sudoarea ce prezintă un lichid format din aproximativ 99% apă şi 1% substanţe uscate (uree, creatină, amoniac, electroliţi).

Majoritatea glandelor sudoripare sunt de tip merocrin, dar există şi glande sudoripare de tip apocrin. Acestea sunt glandele ceruminoase din conductul auditiv extern, glandele din fosele axilare.

Glandele sebacee sunt repartizate în toată pielea cu excepţia palmelor şi tălpilor. Sunt foarte abundente pe frunte, în pielea capului, mai rare în pielea membrelor, gîtului şi trunchiului. Ele însoţesc firele de păr. Fiecare fir de păr poate avea una sau mai multe glande sebacee. Ele îşi varsă produsul de secreţie în infundibulul părului. Porţiunile terminale secretorii sunt situate în derm. După structura sa ele sunt glande simple, alveolare, ramificate cu un scurt canal excretor ce este tapetat cu epiteliu pluristratificat.

Stratul bazal, situat pe membrana bazală este format din celule mici, cubice, adesea în mitoză cu rare picături de lipide în citoplasmă. Spre centrul Alveolei ele devin sferice, adică se măresc în volum datorită acumulării de lipide în citoplasmă. Nucleii dispar. Celulele voluminoase din centrul alveolei se dezintegrează într-o masă de lipide şi restiri celulare ce şi constituie produsul de secreţie al glandei – sebumul. Acest tip de secreţie este holocrin. Sebumul este un amestec complex, sărac în apă, dar bogat în lipide şi glicogen.

Părul este o formaţiune filiformă, caracteristică mamiferelor şi este alcătuit din tulpină (vizibilă la suprafaţa pielii) şi rădăcina, implantată în derm.

Substanţa medulară este o coloană celulară formată din celule cubice legate prin desmozomi, ce conţin trichohialină, incluziuni lipidice şi pigmentare.

Substanţa corticală este formată din celule turtite, keratinizate cu o citoplasmă bogată în granule de melanină.

Cuticula reprezintă un rînd de celule turtite, keratinizate, ce se acoperă una pe alta ca ţiglele de pe casă.

Teaca epitelială internă înveleşte rădăcina pînă la deschiderea glandei sebacee. Teaca epitelială externă este formată din stratul bazal al epidermului. Extremitatea profundă, îngroşată a foliculului (bulbul pilos) se termină cu o papilă,

formată din ţesut conjunctiv fibros lax bine vascularizat şi inervat. Pe baza lui are loc nutriţia părului.