LAVINIA BREGE – AFACERI INTERNATIONALE M1

PIATA GAZELOR NATURALE IN ROMANIA

Caracterizarea generala a pietei

Romania are cea mai mare piata de gaze naturale din Europa Centrala si a fost prima tara

care a utilizat gazele naturale in scopuri industriale. Piata gazelor naturale a atins dimensiuni

record la inceputul anilor ’80, ca urmare a aplicarii unor politici guvernamentale orientate catre

eliminarea dependentei de importuri. Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare intensiva a

resurselor interne, avand ca rezultat declinul productiei interne.

In contextul reformelor radicale din domeniul structural si institutional care au

caracterizat economia romaneasca dupa 1989 si care au avut drept scop descentralizarea

serviciilor in vederea cresterii calitatii si eficientei acestora, piata de energie din Romania a fost

deschisa gradual catre concurenta, ca parte integranta a conceptului de liberalizare a economiei

nationale si de libera circulatie a bunurilor si serviciilor.

In particular, sectorul romanesc al gazelor naturale a fost supus unui proces de

restructurare profunda, avand drept principali piloni:

- Separarea activitatilor in sectoare autonome de producere, inmagazinare,

transport si distributie

- Diminuarea concentrarii productiei de gaze naturale si a importului prin

acordarea de licente si autorizatii unui numar din ce in ce mai mare de companii

- Reglementarea accesului nediscriminatoriu al tertilor la sistemul de

transport.

Prin restructurarea sectorului gazelor naturale au fost create premisele pentru initierea

procesului de privatizare in sector.

Transformarile profunde in configuratia pietei si a sectorului de gaze naturale, care au

avut loc din anul 2000 si pana in prezent, au determinat adaptarea cadrului institutional si de

reglementare la noile situatii.

Astfel, in sectorul energiei electrice, respectiv in cel al gazelor naturale, au fost

infiintate autoritati de reglementare in octombrie 1998 (ANRE), respectiv 2000 (ANRGN),

ca institutii publice autonome, avand drept atributii principale elaborarea reglementarilor

necesare functionarii pietei de energie electrica, respectiv gaze naturale, in conditii de

eficienta, concurenta, transparenta si protectie a consumatorilor, precum si aplicarea si

urmarirea aplicarii reglementarilor emise.

In luna aprilie 2007, a fost realizata unificarea celor doua autoritati de

reglementare. Totodata, a fost creat si perfectionat continuu cadrul legal necesar desfasurarii

activitatilor specifice sectorului gazelor naturale. Astfel, in anul 2004 a fost adoptata Legea

gazelor nr. 351/2004, care reglementeaza, in principal: politica in domeniul gazelor naturale,

organizarea, functionarea, rolul si atributiile autoritatii de reglementare, autorizatii, licente si

atestarea in sectorul gazelor naturale, accesul la sistemele din sectorul gazelor naturale,

obligatiile de serviciu public si protectia consumatorilor, piata, preturile si tarifele in sectorul

gazelor naturale.

Legea gazelor a suferit modificari si completari care au derivat, in principal, din

urmatoarele necesitati: accelerarea transpunerii reglementarilor europene in legislatia interna,

redefinirea atributiilor autoritatilor publice in scopul adaptarii la noile forme de colaborare cu

structurile UE, intarirea subsistemului organismelor consultative si neguvernamentale pentru

cresterea rolului acestora in elaborarea strategiilor si programelor nationale privind protectia

consumatorilor si in activitatea de supraveghere a pietei, diversificarea surselor de alimentare

cu gaze naturale prin crearea conditiilor de natura tehnico-economica de transport al acestora.

Pe acest fundal structural, institutional si legislativ, piata gazelor naturale din

Romania a fost liberalizata gradual. Procesul de liberalizare a fost insotit de masuri menite sa

conduca la dezvoltarea pietei nationale si participarea acesteia la viitoarea piata unica si care

au constat in:

- acordarea de licente si autorizatii agentilor economici din sector

- autorizarea personalului de specialitate din domeniu

- elaborarea de reglementari tehnice si comerciale specific

- implementarea unor noi metodologii de tarifare, prin care s-a urmarit stimularea

operatorilor licentiati in vederea realizarii de investitii si reducerii costurilor operationale

monitorizarea si controlul activitatii agentilor economici autorizati si licentiati

Rezultatul masurilor anterior mentionate se reflecta in structura actuala a pietei romanesti

a gazelor naturale, care cuprinde, in prezent:

o un operator al Sistemului National de Transport – SNTGN Transgaz S.A. Medias

o 6 producatori: Petrom, Romgaz, Amromco, Toreador, Wintershall Medias,

Aurelian Oil&Gas

o 3 operatori pentru depozitele de inmagazinare subterana: Romgaz, Amgaz,

Depomures

o 34 de societati de distributie si furnizare a gazelor naturale catre consumatorii

captivi – cei mai mari fiind Distrigaz Sud si E.ON Gaz Romania

o 76 de furnizori pe piata en-gross

Piata gazelor naturale a fost deschisa gradual incepand cu anul 2001, dupa cum urmeaza:

10% in 2001, 25% in 2002, 30% in 2003, 40% in 2004, 50% in 2005, 65% la 1 ianuarie 2006,

75% la 1 iulie 2007, 100% pentru consumatorii noncasnici la 1 ianuarie 2007 si 100% pentru toti

consumatorii la 1 iulie 2007.

De la 1 iulie 2007, piata este deschisa integral pentru toti consumatorii, acestia avand

libertatea de a alege un furnizor de gaze naturale dintre cei licentiati de autoritatea de

reglementare si de a-si negocia direct clauzele si pretul pentru furnizarea gazelor naturale.

Consumatorul poate sa-si exercite calitatea de consumator eligibil in mod direct, fara a fi

necesara indeplinirea niciunei formalitati administrative.

In acest context, in vederea cresterii transparentei asupra deschiderii pietei gazelor

naturale si schimbarii furnizorului, ca premisa pentru succesul liberalizarii pietei, ANRE a

elaborat si adoptat o Metodologie privind schimbarea furnizorului de catre consumatorii casnici

de gaze naturale. Metodologia prezinta etapele procesului de schimbare a furzorului, precum si

drepturile si obligatiile partilor implicate in acest proces.

Piata gazelor naturale din Romania este formata din segmentul concurential, care

cuprinde comercializarea gazelor naturale intre furnizori si intre furnizori si consumatorii

eligibili, si segmentul reglementat, care cuprinde activitatile cu caracter de monopol natural

desfasurate in baza contractelor cadru (transport, inmagazinare subterana, distributie) si

furnizarea la pret reglementat.

In segmentul concurential, preturile se formeaza liber, pe baza cererii si a ofertei, ca

rezultat al mecanismelor concurentiale. In segmentul reglementat al pietei, sistemele de preturi si

tarife se stabilesc de catre autoritatea de reglementare, pe baza metodologiilor proprii elaborate

in acest sens. La nivelul lunii noiembrie 2007, gradul efectiv de deschidere a pietei era de

57,14%.

In anul 2006, consumul total de gaze naturale a fost de 17,2 miliarde m3, din care 2,6

miliarde m3 au reprezentat consumul casnic (15,8%). Pentru consumul curent s-au alocat din

productia interna 12 miliarde m3, iar importul pentru consum a fost de 5,1 miliarde m3.

In vederea asigurarii unui cadru organizat privind alocarea in regim echitabil si

nediscriminatoriu a gazelor naturale din productia interna si din import, a fost infiintat

Operatorul de Piata, organizat in cadrul Dispeceratului National de Gaze Naturale Bucuresti, din

structura SNTGN Transgaz SA Medias. In acest sens, actualul Operator de Piata:

- stabileste lunar cotele procentuale cantitative ale amestecului de gaze naturale din

productia interna si necesarul de import pentru toti furnizorii/distribuitorii de gaze

licentiati, precum si pentru consumatorii eligibili

- monitorizeaza zilnic achizitiile/consumurile de gaze intern/import

- intocmeste lunar raportul privind achizitiile de gaze naturale din productia interna si din

import de catre fiecare operator de pe piata de gaze din Romania si de catre fiecare

consumator eligibil, transmitandu-le acestora dozajul import/total consum, in vederea

facturarii gazelor

Totodata, pana la momentul convergentei pretului gazelor naturale din productia interna

cu cel al gazelor naturale din import, pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor

consumatorilor la sursele de gaze naturale din productia interna, furnizarea gazelor naturale la

consumator se realizeaza in aceeasi structura intern/import a surselor.

In conformitate cu prevederile Ordinului comun MEF/ANRE/ANRM nr.

102136/530/97/2006, privind valorificarea cantitatilor de gaze naturale pe piata interna si masuri

pentru intarirea disciplinei in sectorul gazelor naturale, structura amestecului de gaze naturale se

determina lunar de Operatorul de Piata organizat in cadrul Dispeceratului National de Gaze

Naturale, in conditiile acoperirii integrale si echilibrate a cererii pietei interne.

Operatorul de Piata are obligatia de a urmari respectarea structurii amestecului de gaze

naturale de catre toti operatorii licentiati si consumatorii eligibili din sectorul gazelor naturale.

Structura amestecului de gaze este afisata pe pagina de internet a ANRE. Pentru consumatorul

captiv, obligatia respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului care

desfasoara activitatea de furnizare reglementata. Pentru consumatorul eligibil, obligatia

respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului daca acesta asigura intregul

necesar de consum al consumatorului, respectiv consumatorului eligibil in cazul in care acesta isi

asigura necesarul de consum din achizitii de la mai multi furnizori.

Dezvoltarea pietei de gaze naturale in urmatorii ani are in vedere urmatoarele:

- dezvoltarea concurentei la nivelul furnizorilor de gaze;

- continuarea implementarii unor metodologii de tarifare de tip „plafon”;

- stimularea infiintarii si/sau reabilitarii unor zacaminte de gaze naturale, in scopul cresterii

cantitatilor de gaze naturale din productia interna si limitarea dependentei de import;

- diversificarea surselor de import.

Particularitatile pretului si ale consumului de gaze naturale

Consumul intern lunar si acoperirea cu gaze naturale:

2009:

2010:

2011:

Dupa cum se poate observa din cele trei reprezentari grafice de mai sus, consumul de

gaze naturale pe piata romaneasca are, in medie, o usoara tendinta de crestere.

Evolutia lunara a pretului gazelor naturale in Romania:

2009:

2010:

2011:

Pretul unui metru cub de gaze naturale a cunoscut in 2009 o scadere brusca (martie-

aprilie, iunie-iulie), iar apoi o crestere usoara si constanta, ajungand la sfarsitul perioadei

analizate la aproape dublul valorii din luna iulie 2009.

Securitatea aprovizionării cu gaze naturale

Gazul natural este un element esenţial al aprovizionării cu energie a Uniunii Europene

(UE). Acesta reprezintă un sfert din aprovizionarea cu energie primară şi este utilizat în principal

la producerea de energie electrică, la încălzire, ca materie primă pentru industrie şi carburant

pentru transporturi. În ultimii zece ani, consumul de gaz a crescut rapid în Europa. Deoarece

producţia internă a scăzut, importurile de gaze au crescut tot mai mult; acest lucru a dus la o mai

mare dependenţă de importuri şi la necesitatea examinării chestiunilor legate de securitatea

aprovizionării.

Regulamentul (UE) nr. 994/2010 vizează garantarea securităţii aprovizionării prin

asigurarea prevenţiei şi a unei acţiuni coordonate în caz de întrerupere a aprovizionării şi prin

garantarea funcţionării corecte şi continue a pieţei interne a gazelor naturale.

Regulamentul stabileşte un cadru comun în care securitatea aprovizionării este o

responsabilitate care le revine întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, statelor membre ale

Uniunii Europene (UE) şi Comisiei. Regulamentul prevede, de asemenea, un mecanism

transparent, în spiritul solidarităţii, pentru coordonarea reacţiilor în situaţiile de urgenţă la nivel

naţional, regional şi european.

Securitatea aprovizionării pentru consumatorii protejaţi

Regulamentul stabileşte un concept comun privind consumatorii a căror aprovizionare cu

gaze trebuie să fie protejată. Toţi consumatorii casnici sunt consumatori protejaţi. Statele

membre pot să includă, de asemenea, în categoria consumatorilor protejaţi întreprinderile mici şi

mijlocii şi serviciile sociale esenţiale (cu condiţia ca aceşti consumatori suplimentari să nu

reprezinte mai mult de 20 % din consumul total de gaze) şi/sau instalaţiile de termoficare.

Standarde comune privind infrastructura şi aprovizionarea

Regulamentul stabileşte standarde comune la nivelul UE:

standarde privind infrastructura: cel târziu până la 3 decembrie 2014, statele membre

trebuie să aibă capacitatea de a furniza cantitatea totală de gaze necesară pentru o zi de cerere de

gaze excepţional de mare, în cazul afectării infrastructurii unice principale de gaze.

Regulamentul prevede, de asemenea, introducerea fluxurilor inversate în toate interconectările

transfrontaliere dintre statele membre până la 3 decembrie 2013;

standarde de aprovizionare pentru consumatorii protejaţi: întreprinderile din sectorul

gazelor naturale au obligaţia de a garanta aprovizionarea consumatorilor protejaţi în condiţii

dificile, în principal în cazul unor temperaturi extreme înregistrate pe o perioadă de şapte zile şi

timp de cel puţin 30 de zile în care cererea este mare, precum şi în cazul afectării infrastructurii

unice principale în condiţii de iarnă normale.

Evaluarea riscurilor, planul de acţiune preventiv şi planul de urgenţă

Până la 3 decembrie 2011, autoritatea competentă a realizat evaluarea completă a

riscurilor la adresa siguranţei aprovizionării cu gaze naturale. Evaluarea riscurilor va ţine cont de

standardele privind aprovizionarea şi infrastructura, de toate circumstanţele relevante de la nivel

naţional şi regional, de diversele scenarii de cerere excepţional de mare, de întreruperea

aprovizionării şi de interacţiunea şi corelarea riscurilor cu alte state membre.

Pe baza concluziilor acestei evaluări, cel târziu la 3 decembrie 2012, autoritatea

competentă adoptă şi face public un plan de acţiune preventiv şi informează Comisia în legătură

cu acesta. Planul de acţiune conţine măsurile necesare pentru eliminarea sau atenuarea riscului

depistat şi un plan de urgenţă care prevede măsuri care trebuie adoptate pentru a elimina sau

atenua impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze.

Comisia joacă un rol important în ceea ce priveşte declararea unei urgenţe la nivelul UE

sau la nivel regional. Comisia poate să declare o urgenţă la nivel european sau regional la cererea

unei autorităţi competente care a declarat o urgenţă. În cazul în care cererea provine de la cel

puţin două autorităţi competente, Comisia declară o urgenţă la nivelul UE sau la nivel regional.

Grupul de coordonare pentru gaz

Grupul de coordonare pentru gaz (EN) vizează facilitarea coordonării măsurilor privind

securitatea aprovizionării cu gaz. Grupul este consultat de către Comisie şi o asistă pe aceasta în

chestiunile legate de securitatea aprovizionării cu gaz.

Grupul este alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre, în special ai autorităţilor

competente ale acestora, precum şi din Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare

din Domeniul Energiei, din Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport (ENTSO)

pentru gaz şi din organele reprezentative ale sectorului şi ale consumatorilor vizaţi. Comisia

prezidează grupul.

Transparenţă şi schimb de informaţii

În situaţiile de urgenţă, întreprinderile relevante din sectorul gazelor naturale pun zilnic

anumite informaţii la dispoziţia autorităţii competente.

În caz de urgenţă la nivel european sau regional, Comisia are dreptul să solicite autorităţii

competente să îi furnizeze fără întârziere cel puţin informaţiile privind măsurile prevăzute şi cele

deja puse în aplicare pentru atenuarea situaţiei de urgenţă.

Directiva 2004/67/CE a Consiliului a stabilit pentru prima oară un cadru juridic la nivelul

UE în vederea asigurării securităţii aprovizionării cu gaze. Criza ruso-ucraineană a gazului din

ianuarie 2009 a demonstrat că prevederile directivei şi punerea în aplicare inegală a acestora de

către statele membre nu sunt suficiente în vederea pregătirii pentru o întrerupere a aprovizionării

şi pentru reacţia la o astfel de situaţie. În plus, există un risc evident ca măsurile elaborate în mod

unilateral de către statele membre să compromită buna funcţionare a pieţei interne.

Noua Metodologie pentru aprobarea prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate

în sectorul gazelor naturale

A fost publicat Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei

(ANRE) nr. 22/2012 care aprobă noua Metodologie pentru aprobarea prețurilor și stabilirea

tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale (Metodologia de tarifare).

Printre principalele noutăți aduse de Metodologia de tarifare aprobată prin Ordinul

22/2012 menționăm cu titlu exemplificativ:

Introducerea unor modificări cu privire la criteriile pentru stabilirea prețurilor

finale reglementare.

Conform noilor dispoziții, prețurile finale reglementate se stabilesc diferențiat (i) pentru

fiecare titular al licenței de furnizare, pentru întreaga arie de distribuție deservită în calitate de

operator licențiat al sistemului de distribuție ori pentru zonele delimitate unde întreprinderea

afiliată deține licență de distribuție a gazelor naturale și (ii) pentru fiecare categorie de

consumatori în funcție de consumul anual și de tipulsistemelor prin care se realizează furnizarea

gazelor naturale.Stabilirea unor noi dispoziții privind structuraprețurilor finale reglementate. În

cadrul noiireglementări se stipulează că prețurile finale reglementate nu includ accize și TVA.

Conform reglementării anterioare, prețurile finale reglementatenu includeau TVA.

Introducerea unor termene (aferente primului an al celei de-a treia perioade de reglementare)

pentru stabilirea și aprobarea venitului total, respectiv a venitului total unitar, pe care un

titular de licență este îndreptățit să îl realizeze pentru desfășurarea unei activități

reglementate:

- 1 octombrie 2012, pentru activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale;

- 1 iulie 2013, pentru activitățile de distribuție și de furnizare.

Stipularea unor dispoziții noi cu privire la sporul de eficiență economică. În calculul

sporului de eficiențănu este inclus consumul tehnologic.

Ca regulă generală, actualizarea sporurilor de eficiență economică realizate de titularul de

licență în fiecare an al perioadei de reglementare se realizează în mod similar cu modalitatea de

actualizare a veniturilor amânate.

Modificarea unor formule de calcul prevăzute în reglementările anterioare, dintre care

menționăm:

- Formula generală de calcul al sumei fixe unitare, (CUGfr) pentru acoperirea costurilor

legate de achiziția gazelor naturale, destinate revânzării în cadrul activității de furnizare

reglementată;

- Formula pentru stabilirea costului serviciilor de înmagazinare a gazelor naturale,

destinate furnizării în regim reglementat, în vederea determinării termenilor formulei generale de

calcul a sumei fixe unitare (CUGfr);

- Formula pentru determinarea valorii bazei de active reglementate (RAB) utilizată la

calculul venitului de bază, începând cu a doua perioadă de reglementare;

- Formula de ajustare a veniturilor titularilor de licență care desfășoară activități de

distribuție, respectiv de furnizare reglementată

Modificări privind recunoașterea unor costuri ale titularilor de licență.

În situația în care ANRE refuzătitularilor de licență recunoașterea unor costuri care nu

au fost realizate într-o maniera prudentă, autoritatea nu mai are obligația de a detalia modul în

care operatorii trebuie să realizeze aceste costuri pentru a fi considerate prudente. Conform noii

reglementări, ANRE va prezenta doar motivele pentru care se consideră că un astfel de cost nu a

fost efectuat în mod prudent.

Reglementări precedente abrogate:

Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului 22/2012, se abrogă următoarele acte normative:

- Decizia nr. 1078/2003 privind aprobarea Criteriilor și metodelor pentru aprobarea

prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale (Criteriile de

tarifare),

- Decizia nr. 339/2004 privind aprobarea duratelor reglementate pentru amortizarea

documentelor suplimentare privind aplicarea Criteriilor de tarifare.

Prognoze

Gazele naturale vor deveni cea de a doua resursă energetică a lumii, după petrol,

detronând cărbunele până în 2015, se arată în Energy Outlook, publicată de ExxonMobil Corp.

Cererea pentru gaze va creşte cu 65% la orzontul anului 2040, America de Nord contând

pentru 20% din producţia mondială, datorită exploatării gazelor de şist şi altor surse

neconvenţionale, se arată în prognoza realizată de experţii Exxon Mobil.

“Astăzi, omenirea consumă de 25 de ori mai multă energie decât cu 200 de ani în urmă”,

spune William M. Colton, vicepreşedintele ExxonMobil. “Au fost necesari 100 de ani de la

forarea primei sonde pentru ca petrolul să devină prima resursă energetică mondială. Cererea de

gaze naturale va creşte, odată cu creşterea producţiei moderne de energie din surse regenearbile,”

a adăugat el.

Raportul prevede de asemenea că America de Nord va deveni exportatoare netă de

energie, din importatoare, până-n 2025. Mai mult de jumătate din această creştere va proveni din

exploatarea resurselor de gaze neconvenţionale din America de Nord, ceea ce va oferi SUA

dezvoltare economică obţinută din contribuţiile sectoarelor: energetic, chimic, siderurgic şi

industrie prelucrătoare.

Cererea de electricitate va conta pentru mai mult de jumătate din majorarea cererii

energetice în următoarele decenii, cu gazele, nucleară şi energia regenerabilă mult mai solicitate

decât cărbunele şi petrolul, conform raportului.

De asemenea peste 40% din creşterea consumului energetic va fi legată de sectorul

transporturilor din 2010 până în 2040 va veni din partea comercială: rutieră, aviaţie, maritimă şi

feroviară – pe măsură ce dezvoltarea economiilor şi comerţul internaţional stimulează transferul

de bunuri.

Colton consideră că prognoza arată o majorarea a ponderii gazelor naturale în

transporturi, deoarece preţul mai redus le face atractive. Cea mai mare creştere va avea loc în

cazul flotelor şi utilizarea gazelor naturale lichefiate pentru cursele lungi ale autocamioanelor.

În 2040, doar 55% din combustibilii lichizi vor proveni din sursele convenţionale. Restul

va fi asigurat din foraje off-shore executate în ape de mare adâncime, straturile subţiri de petrol,

gaz natural lichefiat precum şi nisipuri petrolifere şi biocombustibili.