7. Staţii Şi Posturi de Reglare Sau Reglare-măsurare a Gazelor Naturale
Piata Gazelor Naturale in Romania
-
Upload
adriana-maria-dinescu -
Category
Documents
-
view
27 -
download
0
Transcript of Piata Gazelor Naturale in Romania
LAVINIA BREGE – AFACERI INTERNATIONALE M1
PIATA GAZELOR NATURALE IN ROMANIA
Caracterizarea generala a pietei
Romania are cea mai mare piata de gaze naturale din Europa Centrala si a fost prima tara
care a utilizat gazele naturale in scopuri industriale. Piata gazelor naturale a atins dimensiuni
record la inceputul anilor ’80, ca urmare a aplicarii unor politici guvernamentale orientate catre
eliminarea dependentei de importuri. Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare intensiva a
resurselor interne, avand ca rezultat declinul productiei interne.
In contextul reformelor radicale din domeniul structural si institutional care au
caracterizat economia romaneasca dupa 1989 si care au avut drept scop descentralizarea
serviciilor in vederea cresterii calitatii si eficientei acestora, piata de energie din Romania a fost
deschisa gradual catre concurenta, ca parte integranta a conceptului de liberalizare a economiei
nationale si de libera circulatie a bunurilor si serviciilor.
In particular, sectorul romanesc al gazelor naturale a fost supus unui proces de
restructurare profunda, avand drept principali piloni:
- Separarea activitatilor in sectoare autonome de producere, inmagazinare,
transport si distributie
- Diminuarea concentrarii productiei de gaze naturale si a importului prin
acordarea de licente si autorizatii unui numar din ce in ce mai mare de companii
- Reglementarea accesului nediscriminatoriu al tertilor la sistemul de
transport.
Prin restructurarea sectorului gazelor naturale au fost create premisele pentru initierea
procesului de privatizare in sector.
Transformarile profunde in configuratia pietei si a sectorului de gaze naturale, care au
avut loc din anul 2000 si pana in prezent, au determinat adaptarea cadrului institutional si de
reglementare la noile situatii.
Astfel, in sectorul energiei electrice, respectiv in cel al gazelor naturale, au fost
infiintate autoritati de reglementare in octombrie 1998 (ANRE), respectiv 2000 (ANRGN),
ca institutii publice autonome, avand drept atributii principale elaborarea reglementarilor
necesare functionarii pietei de energie electrica, respectiv gaze naturale, in conditii de
eficienta, concurenta, transparenta si protectie a consumatorilor, precum si aplicarea si
urmarirea aplicarii reglementarilor emise.
In luna aprilie 2007, a fost realizata unificarea celor doua autoritati de
reglementare. Totodata, a fost creat si perfectionat continuu cadrul legal necesar desfasurarii
activitatilor specifice sectorului gazelor naturale. Astfel, in anul 2004 a fost adoptata Legea
gazelor nr. 351/2004, care reglementeaza, in principal: politica in domeniul gazelor naturale,
organizarea, functionarea, rolul si atributiile autoritatii de reglementare, autorizatii, licente si
atestarea in sectorul gazelor naturale, accesul la sistemele din sectorul gazelor naturale,
obligatiile de serviciu public si protectia consumatorilor, piata, preturile si tarifele in sectorul
gazelor naturale.
Legea gazelor a suferit modificari si completari care au derivat, in principal, din
urmatoarele necesitati: accelerarea transpunerii reglementarilor europene in legislatia interna,
redefinirea atributiilor autoritatilor publice in scopul adaptarii la noile forme de colaborare cu
structurile UE, intarirea subsistemului organismelor consultative si neguvernamentale pentru
cresterea rolului acestora in elaborarea strategiilor si programelor nationale privind protectia
consumatorilor si in activitatea de supraveghere a pietei, diversificarea surselor de alimentare
cu gaze naturale prin crearea conditiilor de natura tehnico-economica de transport al acestora.
Pe acest fundal structural, institutional si legislativ, piata gazelor naturale din
Romania a fost liberalizata gradual. Procesul de liberalizare a fost insotit de masuri menite sa
conduca la dezvoltarea pietei nationale si participarea acesteia la viitoarea piata unica si care
au constat in:
- acordarea de licente si autorizatii agentilor economici din sector
- autorizarea personalului de specialitate din domeniu
- elaborarea de reglementari tehnice si comerciale specific
- implementarea unor noi metodologii de tarifare, prin care s-a urmarit stimularea
operatorilor licentiati in vederea realizarii de investitii si reducerii costurilor operationale
monitorizarea si controlul activitatii agentilor economici autorizati si licentiati
Rezultatul masurilor anterior mentionate se reflecta in structura actuala a pietei romanesti
a gazelor naturale, care cuprinde, in prezent:
o un operator al Sistemului National de Transport – SNTGN Transgaz S.A. Medias
o 6 producatori: Petrom, Romgaz, Amromco, Toreador, Wintershall Medias,
Aurelian Oil&Gas
o 3 operatori pentru depozitele de inmagazinare subterana: Romgaz, Amgaz,
Depomures
o 34 de societati de distributie si furnizare a gazelor naturale catre consumatorii
captivi – cei mai mari fiind Distrigaz Sud si E.ON Gaz Romania
o 76 de furnizori pe piata en-gross
Piata gazelor naturale a fost deschisa gradual incepand cu anul 2001, dupa cum urmeaza:
10% in 2001, 25% in 2002, 30% in 2003, 40% in 2004, 50% in 2005, 65% la 1 ianuarie 2006,
75% la 1 iulie 2007, 100% pentru consumatorii noncasnici la 1 ianuarie 2007 si 100% pentru toti
consumatorii la 1 iulie 2007.
De la 1 iulie 2007, piata este deschisa integral pentru toti consumatorii, acestia avand
libertatea de a alege un furnizor de gaze naturale dintre cei licentiati de autoritatea de
reglementare si de a-si negocia direct clauzele si pretul pentru furnizarea gazelor naturale.
Consumatorul poate sa-si exercite calitatea de consumator eligibil in mod direct, fara a fi
necesara indeplinirea niciunei formalitati administrative.
In acest context, in vederea cresterii transparentei asupra deschiderii pietei gazelor
naturale si schimbarii furnizorului, ca premisa pentru succesul liberalizarii pietei, ANRE a
elaborat si adoptat o Metodologie privind schimbarea furnizorului de catre consumatorii casnici
de gaze naturale. Metodologia prezinta etapele procesului de schimbare a furzorului, precum si
drepturile si obligatiile partilor implicate in acest proces.
Piata gazelor naturale din Romania este formata din segmentul concurential, care
cuprinde comercializarea gazelor naturale intre furnizori si intre furnizori si consumatorii
eligibili, si segmentul reglementat, care cuprinde activitatile cu caracter de monopol natural
desfasurate in baza contractelor cadru (transport, inmagazinare subterana, distributie) si
furnizarea la pret reglementat.
In segmentul concurential, preturile se formeaza liber, pe baza cererii si a ofertei, ca
rezultat al mecanismelor concurentiale. In segmentul reglementat al pietei, sistemele de preturi si
tarife se stabilesc de catre autoritatea de reglementare, pe baza metodologiilor proprii elaborate
in acest sens. La nivelul lunii noiembrie 2007, gradul efectiv de deschidere a pietei era de
57,14%.
In anul 2006, consumul total de gaze naturale a fost de 17,2 miliarde m3, din care 2,6
miliarde m3 au reprezentat consumul casnic (15,8%). Pentru consumul curent s-au alocat din
productia interna 12 miliarde m3, iar importul pentru consum a fost de 5,1 miliarde m3.
In vederea asigurarii unui cadru organizat privind alocarea in regim echitabil si
nediscriminatoriu a gazelor naturale din productia interna si din import, a fost infiintat
Operatorul de Piata, organizat in cadrul Dispeceratului National de Gaze Naturale Bucuresti, din
structura SNTGN Transgaz SA Medias. In acest sens, actualul Operator de Piata:
- stabileste lunar cotele procentuale cantitative ale amestecului de gaze naturale din
productia interna si necesarul de import pentru toti furnizorii/distribuitorii de gaze
licentiati, precum si pentru consumatorii eligibili
- monitorizeaza zilnic achizitiile/consumurile de gaze intern/import
- intocmeste lunar raportul privind achizitiile de gaze naturale din productia interna si din
import de catre fiecare operator de pe piata de gaze din Romania si de catre fiecare
consumator eligibil, transmitandu-le acestora dozajul import/total consum, in vederea
facturarii gazelor
Totodata, pana la momentul convergentei pretului gazelor naturale din productia interna
cu cel al gazelor naturale din import, pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor
consumatorilor la sursele de gaze naturale din productia interna, furnizarea gazelor naturale la
consumator se realizeaza in aceeasi structura intern/import a surselor.
In conformitate cu prevederile Ordinului comun MEF/ANRE/ANRM nr.
102136/530/97/2006, privind valorificarea cantitatilor de gaze naturale pe piata interna si masuri
pentru intarirea disciplinei in sectorul gazelor naturale, structura amestecului de gaze naturale se
determina lunar de Operatorul de Piata organizat in cadrul Dispeceratului National de Gaze
Naturale, in conditiile acoperirii integrale si echilibrate a cererii pietei interne.
Operatorul de Piata are obligatia de a urmari respectarea structurii amestecului de gaze
naturale de catre toti operatorii licentiati si consumatorii eligibili din sectorul gazelor naturale.
Structura amestecului de gaze este afisata pe pagina de internet a ANRE. Pentru consumatorul
captiv, obligatia respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului care
desfasoara activitatea de furnizare reglementata. Pentru consumatorul eligibil, obligatia
respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului daca acesta asigura intregul
necesar de consum al consumatorului, respectiv consumatorului eligibil in cazul in care acesta isi
asigura necesarul de consum din achizitii de la mai multi furnizori.
Dezvoltarea pietei de gaze naturale in urmatorii ani are in vedere urmatoarele:
- dezvoltarea concurentei la nivelul furnizorilor de gaze;
- continuarea implementarii unor metodologii de tarifare de tip „plafon”;
- stimularea infiintarii si/sau reabilitarii unor zacaminte de gaze naturale, in scopul cresterii
cantitatilor de gaze naturale din productia interna si limitarea dependentei de import;
- diversificarea surselor de import.
Particularitatile pretului si ale consumului de gaze naturale
Consumul intern lunar si acoperirea cu gaze naturale:
2009:
2010:
2011:
Dupa cum se poate observa din cele trei reprezentari grafice de mai sus, consumul de
gaze naturale pe piata romaneasca are, in medie, o usoara tendinta de crestere.
Evolutia lunara a pretului gazelor naturale in Romania:
2009:
2010:
2011:
Pretul unui metru cub de gaze naturale a cunoscut in 2009 o scadere brusca (martie-
aprilie, iunie-iulie), iar apoi o crestere usoara si constanta, ajungand la sfarsitul perioadei
analizate la aproape dublul valorii din luna iulie 2009.
Securitatea aprovizionării cu gaze naturale
Gazul natural este un element esenţial al aprovizionării cu energie a Uniunii Europene
(UE). Acesta reprezintă un sfert din aprovizionarea cu energie primară şi este utilizat în principal
la producerea de energie electrică, la încălzire, ca materie primă pentru industrie şi carburant
pentru transporturi. În ultimii zece ani, consumul de gaz a crescut rapid în Europa. Deoarece
producţia internă a scăzut, importurile de gaze au crescut tot mai mult; acest lucru a dus la o mai
mare dependenţă de importuri şi la necesitatea examinării chestiunilor legate de securitatea
aprovizionării.
Regulamentul (UE) nr. 994/2010 vizează garantarea securităţii aprovizionării prin
asigurarea prevenţiei şi a unei acţiuni coordonate în caz de întrerupere a aprovizionării şi prin
garantarea funcţionării corecte şi continue a pieţei interne a gazelor naturale.
Regulamentul stabileşte un cadru comun în care securitatea aprovizionării este o
responsabilitate care le revine întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, statelor membre ale
Uniunii Europene (UE) şi Comisiei. Regulamentul prevede, de asemenea, un mecanism
transparent, în spiritul solidarităţii, pentru coordonarea reacţiilor în situaţiile de urgenţă la nivel
naţional, regional şi european.
Securitatea aprovizionării pentru consumatorii protejaţi
Regulamentul stabileşte un concept comun privind consumatorii a căror aprovizionare cu
gaze trebuie să fie protejată. Toţi consumatorii casnici sunt consumatori protejaţi. Statele
membre pot să includă, de asemenea, în categoria consumatorilor protejaţi întreprinderile mici şi
mijlocii şi serviciile sociale esenţiale (cu condiţia ca aceşti consumatori suplimentari să nu
reprezinte mai mult de 20 % din consumul total de gaze) şi/sau instalaţiile de termoficare.
Standarde comune privind infrastructura şi aprovizionarea
Regulamentul stabileşte standarde comune la nivelul UE:
standarde privind infrastructura: cel târziu până la 3 decembrie 2014, statele membre
trebuie să aibă capacitatea de a furniza cantitatea totală de gaze necesară pentru o zi de cerere de
gaze excepţional de mare, în cazul afectării infrastructurii unice principale de gaze.
Regulamentul prevede, de asemenea, introducerea fluxurilor inversate în toate interconectările
transfrontaliere dintre statele membre până la 3 decembrie 2013;
standarde de aprovizionare pentru consumatorii protejaţi: întreprinderile din sectorul
gazelor naturale au obligaţia de a garanta aprovizionarea consumatorilor protejaţi în condiţii
dificile, în principal în cazul unor temperaturi extreme înregistrate pe o perioadă de şapte zile şi
timp de cel puţin 30 de zile în care cererea este mare, precum şi în cazul afectării infrastructurii
unice principale în condiţii de iarnă normale.
Evaluarea riscurilor, planul de acţiune preventiv şi planul de urgenţă
Până la 3 decembrie 2011, autoritatea competentă a realizat evaluarea completă a
riscurilor la adresa siguranţei aprovizionării cu gaze naturale. Evaluarea riscurilor va ţine cont de
standardele privind aprovizionarea şi infrastructura, de toate circumstanţele relevante de la nivel
naţional şi regional, de diversele scenarii de cerere excepţional de mare, de întreruperea
aprovizionării şi de interacţiunea şi corelarea riscurilor cu alte state membre.
Pe baza concluziilor acestei evaluări, cel târziu la 3 decembrie 2012, autoritatea
competentă adoptă şi face public un plan de acţiune preventiv şi informează Comisia în legătură
cu acesta. Planul de acţiune conţine măsurile necesare pentru eliminarea sau atenuarea riscului
depistat şi un plan de urgenţă care prevede măsuri care trebuie adoptate pentru a elimina sau
atenua impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze.
Comisia joacă un rol important în ceea ce priveşte declararea unei urgenţe la nivelul UE
sau la nivel regional. Comisia poate să declare o urgenţă la nivel european sau regional la cererea
unei autorităţi competente care a declarat o urgenţă. În cazul în care cererea provine de la cel
puţin două autorităţi competente, Comisia declară o urgenţă la nivelul UE sau la nivel regional.
Grupul de coordonare pentru gaz
Grupul de coordonare pentru gaz (EN) vizează facilitarea coordonării măsurilor privind
securitatea aprovizionării cu gaz. Grupul este consultat de către Comisie şi o asistă pe aceasta în
chestiunile legate de securitatea aprovizionării cu gaz.
Grupul este alcătuit din reprezentanţi ai statelor membre, în special ai autorităţilor
competente ale acestora, precum şi din Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare
din Domeniul Energiei, din Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport (ENTSO)
pentru gaz şi din organele reprezentative ale sectorului şi ale consumatorilor vizaţi. Comisia
prezidează grupul.
Transparenţă şi schimb de informaţii
În situaţiile de urgenţă, întreprinderile relevante din sectorul gazelor naturale pun zilnic
anumite informaţii la dispoziţia autorităţii competente.
În caz de urgenţă la nivel european sau regional, Comisia are dreptul să solicite autorităţii
competente să îi furnizeze fără întârziere cel puţin informaţiile privind măsurile prevăzute şi cele
deja puse în aplicare pentru atenuarea situaţiei de urgenţă.
Directiva 2004/67/CE a Consiliului a stabilit pentru prima oară un cadru juridic la nivelul
UE în vederea asigurării securităţii aprovizionării cu gaze. Criza ruso-ucraineană a gazului din
ianuarie 2009 a demonstrat că prevederile directivei şi punerea în aplicare inegală a acestora de
către statele membre nu sunt suficiente în vederea pregătirii pentru o întrerupere a aprovizionării
şi pentru reacţia la o astfel de situaţie. În plus, există un risc evident ca măsurile elaborate în mod
unilateral de către statele membre să compromită buna funcţionare a pieţei interne.
Noua Metodologie pentru aprobarea prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate
în sectorul gazelor naturale
A fost publicat Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei
(ANRE) nr. 22/2012 care aprobă noua Metodologie pentru aprobarea prețurilor și stabilirea
tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale (Metodologia de tarifare).
Printre principalele noutăți aduse de Metodologia de tarifare aprobată prin Ordinul
22/2012 menționăm cu titlu exemplificativ:
Introducerea unor modificări cu privire la criteriile pentru stabilirea prețurilor
finale reglementare.
Conform noilor dispoziții, prețurile finale reglementate se stabilesc diferențiat (i) pentru
fiecare titular al licenței de furnizare, pentru întreaga arie de distribuție deservită în calitate de
operator licențiat al sistemului de distribuție ori pentru zonele delimitate unde întreprinderea
afiliată deține licență de distribuție a gazelor naturale și (ii) pentru fiecare categorie de
consumatori în funcție de consumul anual și de tipulsistemelor prin care se realizează furnizarea
gazelor naturale.Stabilirea unor noi dispoziții privind structuraprețurilor finale reglementate. În
cadrul noiireglementări se stipulează că prețurile finale reglementate nu includ accize și TVA.
Conform reglementării anterioare, prețurile finale reglementatenu includeau TVA.
Introducerea unor termene (aferente primului an al celei de-a treia perioade de reglementare)
pentru stabilirea și aprobarea venitului total, respectiv a venitului total unitar, pe care un
titular de licență este îndreptățit să îl realizeze pentru desfășurarea unei activități
reglementate:
- 1 octombrie 2012, pentru activitatea de înmagazinare subterană a gazelor naturale;
- 1 iulie 2013, pentru activitățile de distribuție și de furnizare.
Stipularea unor dispoziții noi cu privire la sporul de eficiență economică. În calculul
sporului de eficiențănu este inclus consumul tehnologic.
Ca regulă generală, actualizarea sporurilor de eficiență economică realizate de titularul de
licență în fiecare an al perioadei de reglementare se realizează în mod similar cu modalitatea de
actualizare a veniturilor amânate.
Modificarea unor formule de calcul prevăzute în reglementările anterioare, dintre care
menționăm:
- Formula generală de calcul al sumei fixe unitare, (CUGfr) pentru acoperirea costurilor
legate de achiziția gazelor naturale, destinate revânzării în cadrul activității de furnizare
reglementată;
- Formula pentru stabilirea costului serviciilor de înmagazinare a gazelor naturale,
destinate furnizării în regim reglementat, în vederea determinării termenilor formulei generale de
calcul a sumei fixe unitare (CUGfr);
- Formula pentru determinarea valorii bazei de active reglementate (RAB) utilizată la
calculul venitului de bază, începând cu a doua perioadă de reglementare;
- Formula de ajustare a veniturilor titularilor de licență care desfășoară activități de
distribuție, respectiv de furnizare reglementată
Modificări privind recunoașterea unor costuri ale titularilor de licență.
În situația în care ANRE refuzătitularilor de licență recunoașterea unor costuri care nu
au fost realizate într-o maniera prudentă, autoritatea nu mai are obligația de a detalia modul în
care operatorii trebuie să realizeze aceste costuri pentru a fi considerate prudente. Conform noii
reglementări, ANRE va prezenta doar motivele pentru care se consideră că un astfel de cost nu a
fost efectuat în mod prudent.
Reglementări precedente abrogate:
Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului 22/2012, se abrogă următoarele acte normative:
- Decizia nr. 1078/2003 privind aprobarea Criteriilor și metodelor pentru aprobarea
prețurilor și stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale (Criteriile de
tarifare),
- Decizia nr. 339/2004 privind aprobarea duratelor reglementate pentru amortizarea
documentelor suplimentare privind aplicarea Criteriilor de tarifare.
Prognoze
Gazele naturale vor deveni cea de a doua resursă energetică a lumii, după petrol,
detronând cărbunele până în 2015, se arată în Energy Outlook, publicată de ExxonMobil Corp.
Cererea pentru gaze va creşte cu 65% la orzontul anului 2040, America de Nord contând
pentru 20% din producţia mondială, datorită exploatării gazelor de şist şi altor surse
neconvenţionale, se arată în prognoza realizată de experţii Exxon Mobil.
“Astăzi, omenirea consumă de 25 de ori mai multă energie decât cu 200 de ani în urmă”,
spune William M. Colton, vicepreşedintele ExxonMobil. “Au fost necesari 100 de ani de la
forarea primei sonde pentru ca petrolul să devină prima resursă energetică mondială. Cererea de
gaze naturale va creşte, odată cu creşterea producţiei moderne de energie din surse regenearbile,”
a adăugat el.
Raportul prevede de asemenea că America de Nord va deveni exportatoare netă de
energie, din importatoare, până-n 2025. Mai mult de jumătate din această creştere va proveni din
exploatarea resurselor de gaze neconvenţionale din America de Nord, ceea ce va oferi SUA
dezvoltare economică obţinută din contribuţiile sectoarelor: energetic, chimic, siderurgic şi
industrie prelucrătoare.
Cererea de electricitate va conta pentru mai mult de jumătate din majorarea cererii
energetice în următoarele decenii, cu gazele, nucleară şi energia regenerabilă mult mai solicitate
decât cărbunele şi petrolul, conform raportului.
De asemenea peste 40% din creşterea consumului energetic va fi legată de sectorul
transporturilor din 2010 până în 2040 va veni din partea comercială: rutieră, aviaţie, maritimă şi
feroviară – pe măsură ce dezvoltarea economiilor şi comerţul internaţional stimulează transferul
de bunuri.
Colton consideră că prognoza arată o majorarea a ponderii gazelor naturale în
transporturi, deoarece preţul mai redus le face atractive. Cea mai mare creştere va avea loc în
cazul flotelor şi utilizarea gazelor naturale lichefiate pentru cursele lungi ale autocamioanelor.
În 2040, doar 55% din combustibilii lichizi vor proveni din sursele convenţionale. Restul
va fi asigurat din foraje off-shore executate în ape de mare adâncime, straturile subţiri de petrol,
gaz natural lichefiat precum şi nisipuri petrolifere şi biocombustibili.