158 F A M I L I A Anul XXIV.

Petre Ispirescu.

f i ană mai acum câ ţ iva ani frumósa s t radă Re­gală de astădi era o înfundătură ce se opriá in grădina casei Mazar-Paşa. Aci, in unghiul cel

- mai ascuns, spre stânga, se afla o zidire spaţi-osă, construită mai jos de nivelul uliţei, cu ferestre mar i de atelier şi cu o marchisă de lemn la mijloc ocrotindu-i intrarea. Inscripţ iunea şi arâtătorele de pe tabla prinsă intre doi stălpi nal ţ i şi aşedati la capătul şi tocmai in axa uliţei, spre a pu té fi vădută din res -pân t ia stradei Academiei, aret.au că aci eră »Noua tipografie a Laborator i lor români.»

In 1877, colaborând la unul din organele de publici tate ce se t ipăr iau aci, făcui cunoşcinţa »Cu-legătorului-tipograf.» In anul următor , înrolat in r e -dac ţ iunea diarului » Dorobanţul «, dintre ai cărui edi­tori eră şi Ispirescu, avui prilej a-1 cunoşce mai de aprópe şi de aci 'nainte relaţiunile nóst re de prie­tenie cu to t ă deosebirea de ve r s t ă dintre noi, furë neînt rerupte . Adevărul e, că Ispirescu eră o grădină de om pentru cine-1 şciea cunoşce şi preţui . Adesea, când lucrul ne lăsă câteva clipe de rëspas, Ispirescu ridica capacul povîrnit al vechiului seu scriitor şi scoţând un măldăraş de foiţe gróse şi îngălbenite ne aşedam pe laviţa de muşama intinsă sub feréstra ce-i lumina cabinetul, despărţ i t de restul atelierului prin-t r 'un grilaj de lemn, şi-mi citiâ câ te una din minu-natele-i povestiri ce răsună la audu-mi aci, in aerul de plumb al caştielor şi in urui tu l roţilor delà m a ­şini, ca o musică dulce din alte lumi şi alte vécuri ; ér puţ in incărunţ i tul povesti tor, cu pletele-i lungi, cu barba- i ca fusul, cu sprincenele-i stufóse, imi pă rea un tărmecător care vrăjeşce-a bine, ca cei car i in unele basme iau sub ocrot irea lor a- tot-puternică pe tinerii ce se iubesc.

D'altmintrelea şi Ispirescu acorda modestu-i , da r folositoru-i sprigin, tineriiorjcari iubiau să muneescă. In 1880 imi espr imam bătrânului dorinţa ce-aveam să strîng in t r 'un mănuchiu versuri le-mi împrăş t ia te ici-colo, şi nepu t in ţa d'a face aces ta din causa mi j -lócelor restr înse de cari dispuneam. »Cât ai puté d a d t a ? « , me int rebà el. »De, cam pân ' la 25 lei de cola şi hârt ia .* — Găsisem nişte hâr t ie mai eftioră Nr. 2 dublă. — »Atât să dai !» incheiâ el, şi-mi cerii manuscr isul . 0 lună 'n u rmă apărea volumul de ver­suri in t i tu la t : »Zimbiri şi Lacrimi. «

E pré uşor de înţeles, că cu aşa sent imente Ispirescu, modelul muncitorului onest , rădbător şi blând, nu era să fie nici-odată, cu to tă munca- i co -verşi tore, bogat, bogat materialiceşce. Avea in schimb o inimă nepreţuită, căreia trufia orbă, ambiţ ia nesă -ţiosă, setea poftelor zadarnice, îi e rau cu totul n e ­cunoscute, şi a tâ ta erá de ajuns, ca să facă mul ţ ă -mirea lui şi a lor sei, căci cum dice indelung-răbdă-torul Socrate prin graiul versurilor poetului Banville :

Fer ic i t e -ace la n u m a i c a r e n u ş c i e - a dor i ! Mai apoi şandramaoa ce serviâ de adăpost t ipo­

grafiei t rebuind a se derîmâ, sprej a face loc noilor cons t ruc ţ iuni ce e rau să transforme înfundătura Cor-nescului in una din cele mai frumóse strade ale ca ­pitalei , tipografia »Laboratorilor români», care-ş i s ch imbase firma in »Tipografia Academiei Române», se m u t a in casa, astăcji derîmată, ce formă colţul Bulevardului cu s t rada Academiei, unde odinioră fu­sese tipografia lui C. A. Rosetti . Eu nu mai lucram de mult la gazete, dar veniam forte adesea aci spre a şede la t a ină cu »Unchiasul sfătos», nume ce-i r emase delà publ icarea poveşti lor mitologice, in 1879. »Bine-ai venit , c 'am să-ţ i citesc o snovă lc imi dicea, .şi t ràgêndu-mi scaunul lângă dènsul, me uimiam de

faptele şi mierea ce-i curgea i i n buze. Multe din acestea snóve şi basme mi le-a 'ncredin ţa t Ispirescu pentru a le t r imite »Familiei< spre publ icare , căci modestia lui da tu turor cari i cereau, uimit , far a-şi da séma, de cău tarea ce -aveau nemeşteşugitele lui întocmiri. Astfel i găsim numele mai in to te foile li­te rare ce-au apăru t la noi, incepênd de là » Ţăranul român», ce eşiâ in 1862 sub redacţ ia lui Ion Ionescu, până la » Revista nouă», a p ă r u t a est imp sub direcţia dlui Haşdău.

Pet re Ispirescu s'a născu t la Bucureşci in i anu­arie, 1830, in maha laoa Pescăr ia-Veche, unde ta tă l seu, Gheorghe Ispirescu, ţ inea o modestă prăvăl ie de barbierie. — Mama sa e r ă ardeléncâ şi se numiâ Elena. — St rămuta ţ i in Udricani, Pe t re işi pe t recu copilăria in p a r t e a locului, neinfestată ancă p 'a tunc i de seminţia lui Israil. Dat mai intêi la şcola dască ­lului Niculae delà biserica Udricani, el t r ecu apoi la şcola dascălului S tan Lupescu delà Olteni. Acesta ve ­nise aci delà Colţea şi 'n scurtă v reme şcola fu cea mai infloritóre. Cu privire la acésta étà ce diee ên-suşi Ispirescu :

«Şcola dascălului S tan Lupescu, delà Olteni, t rebue să fi fost vest i ta pe v remea aceea, pentru că veniau copii acolo la învă ţă tu ră din tote unghiuri le cetăţei nós t re a lui Bucur. Eră, pe neminţ i te , ca la 150 séu 200 de copii.»

Aceste le găsim scrise intr 'una din cele 33 de foiţe pe car i Ispirescu ni le-a lăsa t intre manuscr i se le sale sub titlul : >Gâteva amint i r i din şcola.» Ele sun t da ta te din aprilie, 1881, şi cuprind amint i r i de pe l a anul 1840 séu »cam p'ací p ' impregiur», cum măr tu r i -seşce ensuşi la un loc.

Dar Ciaslovul şi Psal t ichia învăţa te de dascălul Stan, cu tó té Axiónele praznicelor , Gatavasí i le F lo­riilor séu Prohodul Domnului, nefiind credute indes-tulătore car ierei preotesei , pent ru care păr inţ i i sei il destinau, P e t r e fu dat la Dómna Bălaşa , u n d e erá un dascăl r enumi t in Psalt ichie, ér apoi încred in ţa t unui călugăr, la mitropolie. Dar min tea lui vră j i tă de mi ­nunăţi i le poveşt i lor copilăriei , pe cari l e -ascul tă m a i băgător de sémà decât toţ i , şi setosă de car te , i de te dorul aceste i a l te minuni , c a r e in t rupeză gândul peste mări şi peste vécuri , a a r ie i t iparului , şi părăs ind ideia de popie se îndruma spre tipografia lui Carca-lechi, unde-1 găsim ca lucrător in 1844. Tragerea de inimă, conşei inţ iosi ta tea cu care lucra, făcură să fie semnala t i nda t ă in meser ia sa. D'aei el t recu la t i ­pografia Copainig, ser iosi ta tea caracterului seu i -a t rase încrederea patronilor, cari îi confiară l uc r a r ea co res ­pondenţe i secre te a lui Vogoride. Acesta încredere inse o plăti cu o lună de inchisóre . După aceea Ispi­rescu fu ch iemat ca diriginte la tipografia «Naţio­nalul», a lui B.»Boerescu, c a r e apoi fu cumpăra t ă de Boliac, ér in 1864 t recu in aceeaşi cal i ta te la t ipo­grafia lui C. A. Roset t i . Dar in acelaş a n Ispirescu deschise, împreună cu Sc. Wa l t e r şi C. Göbl, t ipo­grafia «Lucrători lor asociaţi», in Pasagiul Român, pe care t rebui s'o pàraséscà in curènd, fiind numit di­rec tor al tipografiei s tatului . Nici aci inse Ispirescu n u remase mul t t imp. In tenţ iunea lui d 'a c rea o t i po ­grafie complectă , conformă in t r 'u tote cer in ţe lor t im­pului, şi in curentul progreselor real isate de aces ta a r t ă , — intenţ iune cu greu de reál isat u n d e se afla, — il făcu să demisioneze in 1868 spre a deschide, de a s t ăda t ă in unire cu P e t r e Georgian, G. P . Con-d u ra tu şi alţii, »Noua tipografie a laborator i lor r o ­mâni.» Aci, incet încet , p r in t r 'o muncă pl ină de sîrg, Ispirescu reuşi a se desface de ceialalţi t ova răş i , r e -mănend s ingur s tăpân al tipografiei, care lua numele de a »Academiei române.» Dragul lui vis, i n t r evedu t

Anul XXIV. F A M I L I A 159 şi u rmăr i t in cursul a t â to r ani de muncă, era in fine împlinit !

*** Cum vedeţi, vieţa lui Ispirescu, o vieţă de peste

pa t rudec i de ani in care inoet şi t repta t a 'na inta t delà ucenic pan ' la stăpân, fiind pe rend zeţuitor. şef de atelier şi tovarăş , a fost o vieţă de muncă neîn­t r e rup tă , chiar cover.şitore, şi t rebue s'adaogăm con-şciinţiosă, fără rîvnă nedreptă. Corect pân' la scrupu-losi ta te in tote daraveri le sale, nimeni n 'a avut să se plângă vr 'odată impotrivă-i, cu tote că el a avut a se plânge 'ntotdéuna de pré mulţi . . .

Gelos d'a face din meseria sa aceea ce este 'n -t r ' adevër , o artă, el se ţinea — mulţămită instruc­ţ iune! ce necontenit işi agonisiă s tărui tor — in cu­ren tu l tu turor progreselor, şi d 'aceea tipografia lui eră una din cele mai desevèrsit asor ta te .

Un amănunt, interesant pentru istoria tipografiei române este. că atelierul lui Ispirescu a fost singurul unde primele corecturi se făceau de tipograf. Pose­sorul manuscrisului nu primiâ decât a doua corec­tu ră si nu se imprima o carte - 1 in tipografia sa până când Ispirescu nu citiâ ensuşi revisia — cum făcea şi primele corecturi — cu cea mai mare a tenţ iune. Astfel töte lucrările e.şite din téscurile sale denotă conşciinţa cu care au fost esecutate.

Acesta obositóre îndeletnicire gratuită, pe care nu i-o impunea nimeni alt decât tragerea lui *re inimă ca lucrul să esă cum trebue. i ocupă cea mai m a r e par te din di. De-o punctual i ta te rigurosă, jn to tdéuna la ora 7 dimineţa era la tipografie, unde la aceeaşi oră séra lucrul oonteniâ. pent ru a reîncepe a doua di cu aceeaşi sîrguinţă. Când ocupaţiunea-i dilnică îl îngăduia, Ispirescu. recules de 'naintea pu-pitrului seu, işi evoca amintir i le copilăriei, işi r eamin-tiâ poveştile ce l'au desfătat, şi lăsă pe mici toiţe de hâr t ie , cu scrisu-i domol şi mèrunt , — cugetat şi d o -mirit, — el, muritorul necunoscut , rênduri neperitóre.

Deçà diua erâ pré ocupat la tipografie, făcea acelaş lucru acasă, se ra târdiu séu dimineţa din vreme, obiceiu pe care nu şi l'a schimbat până in timpul din urmă. Numai de vr 'o doi ani, Ispirescu simţind ma i mult oboséla muncei de peste (ji, se culca în­da t ă după cină, pentru a se deş tepta puţin recreat la miedul nopţii . Şi atunci, când totul dormiă in prejmă-i . el lucră la lumina obositóre a lampei până despre diuà, când mai aţipâ vr 'o doue ceasuri, după care apoi se sculă şi-şi lua tă lpăşi ţa la tipografie.

Dumineca şi praznicele erau intr 'adevër «Iile de serbă tore — dar nu şi de odihnă — pentru densul, căci a tunci putea să se indelet.nicéscà in linişte cu citirile şi scrierile-i favorite. Astfel nu eşiă el nici­odată in asemenea dile şi puţini sunt omenii cari să-şi fi părăsi t casa sărbătorea şi oraşul in celalalt t imp mai ra r decât Ispirescu. Interesele tipografiei cerfind neconteni ta lui presinţă aci şi restrînsul mij-lócelor nepermitêndu-i luesul vilegiaturei, el a călă­tor i t forte puţin. Nu-1 sein să fi făcut alte căletorii decât una la Roşiorii-de-Vede, unde-1 chemau inte­resele, şi alta la Gâmpu-Lung, in 1883, când. in urma unei congestii ce avusese, medicii i recomandase o schimbare de aer şi de traiu, ş̂ i când, in prevederea unu i sferşit apropiat, el scrise »ultima-i dorinţă.* Un-chiaşul sfătos ne-a povesti t impresiunile ce i-au lăsat ambele aceste calatorii, cari s 'au şi publicat prin diare.

L'am visitât de mai multe ori in căşciora-i mo­des tă din uliţa Sălcielor, unde Ispirescu locuia incon-giurat de iubirea unei familii numerose , al cărei sin­gur sprigin erâ densul. Aci, in aces ta coliba adăpos­t i tă până mai deunădi sub un coperiş de şindrilă, isolată de sgomotul s tradei , cam la mijlocul unei curţi

jose şi ascunsă de vederea importuna a celor d'afară prin nişte uluci ce se plecau sub greuta tea verstei , adi înlocuite d'un zaplaz, de doue decenii, aci in mi­rosul florilor razórelor din faţă şi 'n adierea pomilor gradinei din spatele casei. Culegătorul-tipograt ajuns mai apoi Unchiaşul sfătos işi înşiră basmele, işi in-tocmiá snóvele. işi alcătuia pildele, işi spicuiâ dicë-torile, işi amint iâ jocurile copilăriei şi-şi scriea po­veştile in graiul cel mai dulce, in stilul cel mai pi to­resc, spre marea glorie a l i teraturei nost re poporale şi spre mulţămirea sufletescă — singura respla tă vai ! — a culegătorului lor !

( I n c h e i a r e a v a urma.) A. C. Şor .

S ă r a c u l .

• u-i s ă r a c a c e l a c a r e S p j ^ M ' D u c e v e c i n i e lipsii m a r e ; ç f S De i u b e ş c e ş i - i iubi t , ••-•jKriLJTraiu] s e u e ' n a u r i t . Jkş Căci p r in grigi ce-1 i m p r e s o r ă ® Tot m a i a r e ş-o comori :

Sufletul s e u plin d e d o r , b o l d d e vîeţă 'n v i i tor .

Ci-i s ă r a c h o g a t u l c a r e T ö t e l e -a re d e ' n i b u i b a r e , D a r d e tote s ' a u r i t , Ş i pe n i m e n ' a iub i t . I n ima lui nu s i m ţ e ş c e , D r a g o s t e a nu-1 i n c ă l d e ş c e ; Sufletul s e u e pus t iu , P a i - c ă nici nu e s t e v iu .

C e folos d e b o g ă ţ i e , De c o m o r i c e po t s ă fie P e p ă m â n t u l ro togo l , Décií suf letul ţi-i gol ? ! C e folos c h i a r şi d e vîeţă, Decă nu t e m a i r e s f a fă D r a g o s t e a c e 'n b r a ţ u l s e u Kace din o m D u m n e d e u ! ?

Iosif V u l c a n .

O frunza 'n vént. — N o v e l ă d e Carmen Sylva. —

( I n c b e i a r e . )

^ a r Iso, copilă, nici nu-1 iubeşci ! — Asta nu hotăreşce , m ă t u ş ă ; aces ta séu

^ ^ a l t u l , toţ i îmi sunt de-o potr ivă. Amorul e un . ce de rîs. Nu înţeleg de fel, cum póté c ineva să iu-i bescă.

Numai oda tă a mai fost Cenuşeresă, la cununia j sa. Dar pe frate-seu l'a adus la sine şi i-a spus ên-

saşi, care gimnasiu i l 'a ales şi că acuma dènsa e mămica lui singurica singurea şi decă v a mai dice odată că nimene nu-1 iubeşce, densul e un ingrat.

Mătuşa vërsà lacr ime mar i şi grele la despăr­ţire spre fulgişorul de zăpadă , care, sub privirea caldă, eră p 'aci să se topescă, de cumva o privire spre dl de Rune nu o inghieţă de nou.

Acesta n u se pu tea mira destul, că meteoru l strălucit s'a prefăcut intr 'o s t a tuă de marmoră , care respundea la to te »da«, ca re nu părea să a ibă nici

14*

160 F A M I L I A Anul XXIV.

o voinţă şi care se pur ta to tdéuna cu demnita te şi cum se cade şi numai arare ori suridea.

Ei şedeau in o villa de lângă oraş, in care inse el o lăsa adeseori singură. El nu părea că are nici una din acele temeri , de cari vorbiră cei doi domni in séra aceea. l,)ile şi sëptëmâni întregi eră tot dus. Ea i plătiă mai de multe ori datoriile de joc, fără plânsore séu imputare .

El preferiá mai bine să aibă nişte scene vio­lente , liniştei cu care ea scriea bancarului . Dar aces ta nu-1 opriâ, ca cu o lipsă de ruşine tot mai mică să-i ce ră de nou parale , până când i prepădi tot avutul şi ea numai cu resturi le din u rmă mai întreţ inea pe frate-seu. Pent ru sine nu-i t rebuia aprópe nimica.

Intr 'o seră când ea, ca to tdéuna, şedea singură la lampa sa, gândindu-se că 'n câteva dile a re să fie Crăciun, se deschise uşa şi in t ră un tiner torte tu l ­bura t . Ea-şi ridica m â n a înaintea lampei, să-1 potă vedé, şi esclamând »Wolfgang!« i sări in braţe.

— Ce ţi-i, pent ru Dumnedeu ! — fu vorba ei cea dintêie, când il zări, — ţi s'a intèmplat un ce grozav.

El se lăsă cădend pe scaunul pe care mai na -inte seduse densa, puse mâna pe mesă, pe aceea işi inclina capul şi 'ncepu să plângă amar .

Isa ingenunchiă lângă el şi-1 priviá cu spaimă. — Wolfgang, — dise ea, — numai pe tine te

am pe păment : dóra n'ai făcut ceva reu ? — N'am făcut alt reu, decât că m 'am născut ,

— respunse el, pr ivind in sus. Numai a tâ ta ! N'a fost destul ?

El se u i tă îndelung la e a : »Ai şciut ? Cine ţ-a s p u s ? *

— Nimene, am vëdut . — Aşa dară in adevèr sémën in t r ' a tâ ta lui, lui,

p e care îl uresc a tâ t de nemărgini t ! Isa işi ascunse faţa 'n palme. — Nu de mult şciu ce sunt şi voiam să me

omor. Dar mi-a pleznit prin cap un ce mai bun, decă vrei să me ajuţi, nu costă nimic.

— Nu pot să şciu ? — Ţ-oi scrie. — Mult nu pot să-ţi dau, căci n u m a i am aprópe

nimica. — Aşa dară şi tu eşti fericită, pré fericită? —

dise el amar , preumblându-se agitat in odaie. — Isi, cum aş puté să-mi schimosesc faţa, ca

s ă nu-i mai sémën ! A gândi, că port fisionomia asta urî tă !

— Fă-o cinstită ! — dise Isa. Wolfgang rise : Voi face asta, după manie ra mea.

Acolo unde m'oi duce, nu va t rebui s 'aud : »Ce, t e numeşci aşa şi a ş a ? nu te-a reconoscut tatăl d ta le , cu to te că-i semeni de minune!»

El rise de nou. — 0 ! nu ride, — îl rugă Isa. — Mai bine e a ride, decât a plânge a tâ t de

copilăreşce, I s i ; dar faţa ta, care-mi apăru a t â t de suferindă, me face să plâng. Haid' Isa, îmbracă ha ine bărbăteşci şi vino cu mine !

— Nu pot, nu vreu să dau drepta te ómenilor , car i die, că sunt a tâ t de uşoratică ca mumă mea.

— Să trăeşci cu bine, Isi ! Adio ! Cel ce din noi doi n u v a scrie un an încheiat, acela va fi mort , a şă - i ?

— Acela v a fi mort , — dise ea ca 'n vis. Ancă oda tă o imbră ţoşă vehement şi fugi afară

in nópte . La trei dile, Isa necăşi tă de nelinişte, se duse

ensaş i la poştă. Cerul eră 'n tunecos, acoperit de nor i suri ca plumbul, pămentu l a inghieţat tare.

Ea inaintă repede in potr iva vêntulu i rece, ca re deviniá tot mai aspru. La poş tă găsi doue scrisori , una din Hamburg şi a l ta dintr 'un loc necunoscut . E~ind de acolo, vên tu l o sufla 'n spa te şi nişte ful-gişori de zăpadă cădură pe ea.

Scrisorile din busuna r nu-i mai dedeau pace . Işi băgă mâna şi scóse intêiu pe cea din Hamburg. Aceea suna astfel : > Acuma poţi să şeii : sunt mat roz şi navigez poimâne spre l ava . Me numesc Wolf Gang şi in l a v a nu sémën cu n imene . Fra te le teu «

— Pëcat că nu m 'am dus şi eu cu el ! — gândi Isa.

Vêntul incepù să devie atât de aspru , incât mai că m â n ă pe Isa ; de-asupra ancă şi n insórea se făcea mai desă.

Cu tote aceste ea scóse şi ceala l tă serisóre, care sună a ş a : «Bărbatul meu de trei dile e 'nchis in tu rnul da toraş i lor . Am deschis scrisori le ce i-au sosit. Pr ima eră de m â n a dta le şi s e m n a t ă numai cu vorba »Isa.« A d o u a : «Soţia ta, Luisa Rune.« Şi fiind că n imene n 'are dreptul să se n u m e s c ă soţia lui, afară de mine — drep t dovedă éta a tes ta tu l meu de cununie — te intreb, pen t ru ce te n u m e ş c i astfel ? Decă şi d ta eşti înşelată, ca şi mine, şi decă densul şi cu d t a s'a cununa t ca şi cu mine, ho tâ reşce ce ai să faci ? Putem să-1 acusăm pentru bigamie, a tunci ii vor inchide şi eu cu trei copii mici voi ajunge la sapă de lemn. Ce t rebue să facem ? Aştept respunsul dtale. Berta Rune.«

Vêntul i smulse hâr t ia din m â n ă şi a runca pe Isa de păre te le casei sale, la care t ocma i ajunsese. Câteva m o m e n t e s tete 'n viforul de zăpadă , îna in te d'a pu té resuflâ, înainte d'à pu té băga cheia 'n b rósca uşei.

In sferşit stete in salonaşul ei c a o s t ră ină . •Trei copii mici«, dise ea., apesându-ş i degetele in temple, «trei copii m i c i ! Aceia n 'au s 'ajungă atât de nenorociţi , ca . . .«

Fă ră să se potă s tăpâni , scrise Bertei Rune, că de dragul copiilor ea v a dispare şi-şi va perde u r m a . Bani va t r imi te n u m a i decât . Apoi scrise omului seu de afaceri, şi-1 rogă să 'ngrigescă de vênda rea viliéi, cu to te mobilele, cu cai şi t răsure cu tot şi să t r i ­mită s u m a ce va căpe tă dnei Rune in N.

Apoi depeşa fratelui seu : »Plec la t ine, Isa !« Işi împache ta cuferul, luă para le şi niş te bijuterii şi car tea de botez : a r se ca r tea de botez şi sângele, când ingenunchiă înaintea căminului , aduse pe câteva m o ­mente o roşe ţă in faţa ei. Aşa s te tea 'n amurg şi priviá pe ferestă afară. Atunci o frunză mor t ă ajunse de -asupra zăpădii şi vêntul o mânà mai depar te şi o suflă 'n depăr t a rea in tunecosă .

— Aceea sunt eu, — dise Isa. Servi torul tocmai aduse lampa. Ea comanda t r ă ­

sura, işi luă cuferul, dise că t rebue să plece şi mai beii o cescă de theă in scaunul ei. Işi ridica ochii şi se vëdù 'n oglinda din f a ţ ă : >0chi sinucidetori ! Cochetă ! — şopti ea şi surise, — şi t o tuş veţi dice amêndoue . Intêiu ruina , apoi t inerul v ine nóptea la mine şi cu pa t ru dile mai târdiu plec, nimene n u şcie unde. Cu totul m a m a ! nu-i adevëra t , cu totul m a m a ! «

Ea surise. Odată de doue ori viforul lovi 'n fe­res tă . »Da, da, me vei avé !« — dise Isa. »Eu viu şi tu me vei alunga ma i depar te , până ce voi sosi i n -t r 'un po r t liniştit ! Cel puţ in n'arn nefericit pe n i ­mene — o mamă, m a m ă — de ne-ai pu té vedé !«

Se anunţa , că t r ă su ra e gata. Isa dise ómenilor sei scur t şi amicabil u n r e m a s bun, p lecă prin v i ­forul tu rba t la gară şi cu trenul cur ier dispăru in nópte .

Anul XXIV. F A M I L I A 1(51

S o n e t . (După Pe t ra rca . )

•delii/ e l i n i ş t ea m e o m o r a , d a r îmi p lace a fi pac în i c , Vi i torul m e 'nfioră, şi n u t r e s c in pep t s p e r a n ţ ă ; A r d in f lăcăr i n e b u n a t i c i , şi nu sun t d e c â t o g h i a ţ ă , Me a v è n t in lumi feerici , d a r ă cad pe t e r n ă g r a b n i c .

S t r î n g la b r a ţ e l u m e a totă, fără s ' a m c e v a in b r a ţ ă , De ţ inu t s u n t in p r i n s ó r e , nici m e l a s ă nici m e ' nch ide . Nic i nu me d e s l ă n ţ u e ş c e , d a r ă nici n u m e uc ide , V ë d a c u ş un i n t u n e r e c , é r a c u ş dori d i m i n e ţ ă .

S u n t o rb i t şi tot vëd b ine , l imbă n ' a m , d a r a m gus t b u n , Doresc m ó r t e a c a un b ine , d a r şi a j u t o r c e r ş e s c , In t re l a c r i m i de d u r e r e vesel rîd c a un n e b u n .

Me u r ë s c p e mine i n s u - m i şi pe alţ i i ii i ubesc , P e vieţă ş i p e m o r t e nici un p r e ţ eu n u m a i p u n : Éta câ te sufer in ţe p e n t r ' u n b l â n d chip f emeiesc !

Ioan Bocanici .

Istoria Banatului timişan. — Delà 1552 p â n ă la 1786. —

(Urmare . )

I4{a 1769 locuitorii şerbi din Becïcherecul mare , la stăruinţele lor câşt igară dreptul a se constitui in

* senat orăşenesc : ér la 1775 districtul Kikindii & se reguleză sub un căpitănat , la care se a lă tu-1 r a ra comunităţile Keresturul, Esenova. Nevelinul,

"Mocrinul, Traniova, Carlova, Başahidul . ad : cam acelea comuni tă ţ i compuse d in acea poporaţ iune, cari emi­grară sub conducerea lui Arsenie Cernovici. — Este órecum curios, că serbii, putem dice, iş privilegiară chiar si dreptul de resuflare. Nu se intèmplâ un act, o ac ţ iune, un resbel, unde, — se înţelege nu ei, ci români i fac bravuri militare, — ca ei pe basa unor a t a r i datorinţe patr iot ice, să nu alerge cu droiul la Viena pentru a cere şi a pretinde dreptur i până a şi resuflâ serbeşce pe pămentul Bănatului. Numai românulu i nu i-a t rebui t drepturi , pentru că pe ace­lea deja le posedea delà un cesare glorios.

La anul 1775. după Clari u r m ă Hrigido, bărbat la to te minţile sale, n imeri t a completa opera guver-norulu i Merci.

Acesta cum primi adminis t rarea Bănatulului, nu­mai decât făcu o călător ie prin to te ţ inuturile pro­vinciei, pentru ca să se convingă despre s tarea ac ­tua lă a ţărei : ér de a l tă par te să-şi primescă infor-maţ iune positiva, despre act iv i ta tea diregătorilor. După aces ta căletorie ţera se trezeşce cu altă formă de ad­minis t rare . Bănatul se impar te in 4 districte (Kreis), se infiinţeză oficie dominale şi altele de categoria acésta , la Cetadt, Timisóra, Verşeţ, Lugoş, cari aveau óre-care jurisdicţie propr ie şi-şi făceau socotelile lor

•cu preşedintele (Kreishauptmann), B r i g i d o a m a i înfiin­ţ a t u n oficiu edil (Bauamt), care pur ta grije asupra edificielor erariale, canalisărilor. mori lor de măcinat

•şi ferestruit, asupra navigaţiunilor. Cu un cuvent a s u p r a tot ce eră erarial, care oficiu costa anual 60

'mii fi. Iosif II ne mai putênd suferi găzduirile ómenilor

in domeniile erarului , s'a decis a-le v inde acelea, p r in l icitare publică. Atari licitaţiuni s'a ţ inut la 10 april ie 1772 in Timisóra, şi o alta i 1-ma m a i 1772 in Viena. Bunurile mănăstireşei gr. or t . române şi

^sêrbe fure vênda te din mână liberă unor plenipoten-

ţiaţi ai clerului, cari luară şi primiră după ratificarea contractului , posesiunea monăst irescă.

Ca şi publicul român să aibă idee despre cum­părătorii domeniilor bănăţene, aci am onóre ai pune la cunoşcinţă pe aceia cari la anul indicat au c u m -parat domenii.

Comitatul Torontalului : (ir. Ferraris a cumpăra t St. Hubertül, Bogyo Mihai Tisa-St.-Micloşul, gr. Dras-covici Banlocul, Liptay Lovirul şi Gottlobul, br. Al-vincy Iosef Triibsvetterul, Dugasella şi Sarafola, gr. Pejacevici, Turda şi Devetacul, Pronay şi Jesenac Valcanul şi Oroslamoşul, Verhovaţ archiepiscopul de Zagrabia, Billetul şi Neuzina, şi Modoşul, Secianul şi Sarcia, Stefanovici Kis-Orostinul, gr. Sapary Igrişul, Sa t -mare şi Secusijul, Cyertianfi Antal Tolvadia, Girul şi Bobda, Baizat. Desca şi Claralalva, Vidao Ioanovici Macedonia. Aldásy Senadul, Hertelendi Bociarul, şi fraţii Barciay Botosul, Faladul şi Martiniţa, Naco Cris-tof şi Cirila Nicolaul mare, Andrei Mocioni Foenul cu 70.100 fl.

In comitatul Timişului devin proprietar i dome­niilor erariale următorii :

Fraţii Kapdebo cumperară Baraţhâza, Arisi To-poia, Ostoici Semlacul mic şi mare , Doctoroviţ Lu-careţul, (iyiirki Bemetea, gr. Sanrau Karanul şi Za-daniul, Izdenczy Monosturul, Vucoviţ Berecsăui, Ne-véry Fibisul. Bruckenaut , Blumenthal , Alius, ( îut ten-bruntel, Zabranu l . Kesinţul şi Traunaut , br. Salhausen Engelsbrun, br. Bernyakoviţ Boldurul, Andreoviţ Pe-t rovasala şi Wer ing cumpără Fanciova.

In comitatul Craşăului devin proprietari : Macskásy cumperă Birma. Nemes, Bara, Dobres-

ciul şi Badmanesciul , br. Bruckental cumperă Eben-dorful, D' Ellevaux Spata şi Lapuşnicul, Piacec Olo-şagul şi Herengesciul, Hazlinger Sărezanul şi Boti-neşciul, Cellei Cosotiţa, Lovreniţ Honoriscul, Milan-coviţ Vi.şagul, Kis Suboti ţa, Ioanovici Dulăul şi Valea-mare. Atanasevici Valeapai, Frummer şi cu Bibics cumperară Jupa, Branovaţky Mutnicul, Bideskuty Herneacova, Madăcsy Selistea, Falikutja Fur lucul şi Desertia, Mihailovici Valeaboului, Betrovici Ohaba-Mutnicul şi Rujinosul, F rummer cu Marcovici cum­perară Covajdia şi Zena, Zombori Cavăranul , Sacul şi Tincova, br . Cnezeviţ San' Helena (Magyar orszá­gos levéltár, Kamar . oszt.)

Sünt mai mulţi proprie tar i cari nu ocur in acesta listă, din causă că împăratul Iosif II a vèndut din mână l iberă unele domenii , ér pe unele Ie-a do ­na t gratui t unor persóne de cur te .

Acestea sunt fasele principale peste cari a t r e ­cut Bănatul , şi in modul aces ta s'a colonisât acés ta provincie r o m â n ă cu străini , pe cari guvernul i-a protegiat şi menagiat cu to tă s tăruinţa , şi p recum am vădut, aceşti colonişti lua ră in primire şi servi tor i de curte ; nu e da r nici o mirare , că — decă e ade­vărat şi acesta , — că aceşt i colonişti deveni ră la o cultură m a i considerabilă decât românii . Dar să pun caşul acela, că românii e rau protegiaţi i , ei e rau omenii beneficielor, pentru ei se edificau insti tute, şcoli, bi­serici şi lor li se da numai in pa r t e ajutórele guver­nului, a tunci credem, că şvabi i sarbedi şi dăbălaţ i , deveniau cerşitorii Bănatului . Dar acum fie, r emână şvabul cu tote beneficiele, cu tote favorurile primite, românul să fie sână tos şi să-şi pună r î vna şi stă­ruinţa, ca să recâştige pr in cul tură teremül prădat fără milă străinilor .

VII. Istoria r o m â n ă t imişană se constată din vremuri

adânci, — chiar după retragerea armatei sub Aurelian susţ inută cu duşmănie de unii istorici, — că aci in un­ghiul panonic a avut o cont inui tate nentreruptă şi a fost susţinută cu multă trudă, cu pré multe hărţuiri

162 F A M I L I A Anul XXIV.

jalusíe românéseà , mai eu séma terêmurile de sus şi muntóse ale Bănatului mai până la Timisóra.

Păr ţ i le Torontalului dupa decădinţa română se vede a fi fost părăsite cu deseverşire, aci se formase pr in neregularea rîurilor nişte bălţi nepoporate , — numa i ici colea se mai află nişte ostrove, cari erau locuite de români . Dovédà despre acesta afirmare este, •că la venirea şerbilor in Bănatul timişan, acesta pro­vincie ei o numiau Vlasca Zemlea. (Păment româ­nesc.) Singur ArsenieCernovici , i n r u g a r e a l u i că t ră Leo­pold se rogă a i se da pe pămentu l românilor ospitalitate.

Aceea ce se pare niţel obscur in istoria nostră s'a în tunecat şi produs prin ensaşi decădinţa a impe­riului roman, prin invadarea popórelor emigrătore. Căci eră o politică na tu ra lă in a tar i impregiurări , ca un popor in des t rămare să se re t ragă ina in tea cu-tropitórelor nemuri , ca să nu fie nimicit de tot şi apoi eră la vremuri mai oportune să se ivescă din re t ragerea sa. Acesta procedură de conservare eră raţ ională şi o şi aflăm eminente susţinută in Bănatul t imişan, unde aflăm din când in când acţiuni, că po ­porul român fratuţ a d a t dovédà despre fiinţa sa, despre care mărturisesc popórele s trăine cari in dife­r i te t impuri au descălecat pe pămentul Bănatului ; mărturisesc stăruinţele de apërare şi conservare : măr-turiseşce fiinţa de propr ie ta te a nenumerate lor familii de obârşie română aflate peste tó té vécurile. Aflăm familii cu proprie tă ţ i mari pe cari a t rebuit órecine să le doneze séu pentru serviţie îndelungate ; séu pent ru órecari acţiuni mil i tare . Altcum nu se póté presupune, că acestea familii arbi t ramente ş-au putut a t r ibui proprietăţ i de predii de mare estindere şi pro-vëdute cu dreptul de iobăgie. Un popor care descă­leca pe di şi emigrézà la to tă nefericirea patriei sale, n u câştigă proprietăţ i precum aflăm aces ta la poporul r o m â n bănă ţ i an din adânci be t râne ţe .

Aflăm că la venirea Ungurilor români i bănăţeni au fost aici ; formând un principat , avènd capul lor, a v ê n d un n u m ă r considerabil de nobili ; cari la totă in têmplarea au trebuit să fie de multă vreme s tăpâni peste provincie, de órece precum afirmă Anonimul, acest popor e ră putinţe şi principele Actum avea o bogăţie considerabilă. Ln popor bejunar, migrator nu n u are averi inmobile, acela duce tot ce a re in spi­na re şi s tomac, numai românii ca popor autochton au putu t aci câştiga nobilime şi avere.

Cumcă românii bănă ţen i au avut o vieţă poli­tică naţională şi după ocuparea maghiară, dovedeşce, că ei pururea au fost in óre-care coatingere de su­pune re cu voivodii din principatele române . Aflăm, că Laertiu (Ler iu) 1 principele Olteniei ţ inea in ocupaţiune şi părţile băna t i ce orientale şi le s tăpâniă in meritul dreptului ginţilor : român la român atrage şi apa r ­ţine. Er de al tă parte şcim, că şi erarchia bisericescă română aci in părţile Severinului ancă işi a v e a ó r e -care esistinţă de care apar ţ inea greul români lor din Bănatul t imişan. Şcim, că la Aquae 2 (Mehadia) era un episcopat de ritul român, de care apar ţ ineau şi părţile bănat ice, şi la care probabil cu totă s tăruinţa se alipiă poporaţ iunea băna t ică română. Aşa da ră se pote constata cu posivitate, că românii bănăţeni şi după ocuparea ungurescă, au remas in anecsiune cu românii din Oltenia.

Pent ru că ungurii după ocupare nici n 'au putut să ducă şi să facă in părţ i le bănatice óre-care supre­maţie , de un sistem de cutropire. Una nici cul tura lor ba rbară şi primitivă ; ér de altă parte nici pu te -terile lor mil i tare neconsiderabile nu le-a ier ta t şi făcut posibile ca să ţ ină in regulă maghiară a t â t a mul ţ ime de român i aclamatisaţ i şi adunaţi aci in pă r -

1 H a ş d e u i s t o r i a Crit . T o m I. » M o m s e n Is t R o m .

ţile muntuóse . Unele ca aceste arguminte na tu ra le ne tac să credem, ca şirul voivodilor români au s tă ­pânit peste multe v remur i părţ i le bănat ice 1 .

La 1254 regele Bela IV se plânge că t ră papa din Borna, că cât i es te de amen in ţa t ă ţ e ra de căt ră duşmani şi pe lângă to te aces tea n u voeşce n imeni să apere părţ i le Severinului , nu póté reállá in t re fruntaşii lui cari să p r imescă sa rc ina prefecturei, de şi a imbiat la acesta diregătorie pe mai mulţ i din nobilii sei.

La 1324, pe t impul regelui Carol Robert , pr in­cipele Ales. Băsărab era in poses iunea terëmului bă -natic, ba il şi pune la o fugă şi re t ragere desas t rosă ; aşa cât abia scăpă cu vieţa din munţi i Sever inului . Apoi după acest pré vitéz voivod u rmară alţi Băsă-rabi , cari iş ţ ineau dreptul in cont inui ta te . Aflăm la 1346 pe Alesandru, pe Vlad Ţepeş , şi la 1365 pe Latcu voivod, domn peste teremül Severinului . Regele Ungariei Ladislau, poreclit cel m a r e , la 1374, a t rebui t să cedeze pe séma lui Latcu te remül Severinului . Dan vodă, apoi Mircea la 1387 faţă de regele Sigismund se fo-los iâcu a t r ibutu l : »Noi s tăpânul Ungro-Vlahiei şi domnul Severinului şi a părţ i lor de peste Carpaţ i până la Marea negră« etc.

După invadarea musulmană, se vede, că şi pes te păr ţ i le băna t ice a inriuri t cu to t ă barbar ia distruge­rea asiatică. România devinise cupleşită, cu t rop i tă şi abia se mai putea pe sine in t r 'un cerc restr îns aperâ ; Bănatul r emase delăsat de propri i le sale dest ine şi puteri , căci şi singur regii Ungariei abia mai pu tu ­seră a se şi cugeta la alta, decâ t la propria lor Un­garia. Eră o s tare de a se cugeta mai mult la p r o ­pria apëra re . Popóre le Europei deveniseră per ic l i ta te in propr ia lor esist inţă şi singuri ungurii pe rduse ră r îvna de a se ingéra la ocupaţ iuni legendare.

Românii bănăţeni aşa delăsaţ i iş cont inuară şi sus ţ inură vechile lor datini de adminis t ra re . Şi p â n ă ce esunda ţ iunea tu rcă cutr ieră şi supuse mai to tă Un­garia, aci in munţi i Bănatului , românii scutiţi p r in munţ i , şi pădurile seculare se hăr ţu iau după posibi­l i ta te cu duşmanul ; ér de al tă par te împărţ i ţ i in 8 distr icte, se conservau destul de ra ţ ional ; aşa cât la venirea austriacilor, pe români i atlase aci in ó re -care au tonomie propr ie şi in re la ţ iuni destul de pacï-nice contr ibuind ha rac i turcilor.

Ca să dovedesc s tarea aces t a de au tonomie a districtelor r o m â n e bănă ţene , fie de -oeamdată destul a iace cunoşcinţă despre unele familii nobile, car i erau in fruntea administrări i . Aflăm la 1240 ban pe Oslu (banus de Severin) , la 1376 pe Ion Trëutul ca prefect (Ban) peste părţi le districtelor, la 1365 pe Mihai Zorna, la 1360 pe Stürza chinez al Ca ransebe ­şului , la 1457 pe Andrei Dan, la 1537 pe Ion F loca prefect in Caransebeş şi proprietar al mai mul tor predii .

La 1451 Ion Corvinul, ca guvernorul Timişorei , se adresase căt ră toţ i prefecţii şi subprelecţii d is t r ic­telor române , şi că t ră toţi nobilii din părţi le C a r a n ­sebeşului şi Mehadiei, ca să màrturisésca, deçà fami­lia «Ciornea« este aieve propr ie ta ră din adânci be t r â ­ne ţe peste Drencova. »Nobilius vir is Judicibus Nobi-lium septem sedium Valachorum per m o d u m proc lama tae congregaţionis generalis.« Probabi l că in Caransebeş, unde eră capitala şi judeţul suprem al districtelor române.

( I n c h e i a r e a v a u r m á j V. G r o z e s c u .

1 P e s t y F r igyes , u n i s t o r i c m a g h i a r , c a r e s e o c u p ă c u d e s c r i e r e a p rov inc i e i t i m i ş a n e , n e d ă s ă c u n o ş c e m , c ă ş o v i ­n i s m u l m a g h i a r a i n t r a t c h i a r ş i i n i s t o r i a m a g h i a r ă . F a c e o for­ţ a r e d e a r g u m e n t e p â n ă l a d e r i d e r e , c â n d v o i e ş c e a d o c u m e n t a f i in ţa u n g u r i l o r in p ă r ţ i l e S e v e r i n u l u i a f i r m â n d , ( r i s u m t e n e a t i s ) c ă C e r n e ţ u l ş-a l u a t n u m e l e de l à u n g u r e s c u l C s e r e s z n y e f a l v a , B e l a r e c a d e í a F e h é r v i z , S e v e r i n u l d e l à Zeu r ing , M e h a d i a de là ' M i h á l d f a l v a , M ë r u l d e l à A l m a f a , C a r a n s e b e ş u l d e l à S e b e ş , C o r n e a d e l à S o m f a l v a e t c . e t c . — Apo i c e m a i v re i ? E s t e i s t o r i e ?

Anul XXIV. F A M I L I A 1fi3

Nunta lui Figaro. — C o m e d i e in 5 a c t e , d e B e a u m a r c h a i s . —

(Urmare . )

Mânalungâ. * Pentru pricina de oposiţie făcută la căsător ia disului Anonim de cătră disa de Frunză-Verde. Drul Rartolo pledând pentru ' r ec l aman ta şi disul Figaro pent ru Anonim, deçà curtea permite, contra obieinuinţei, şi jurisprudenţei scaunului . . . .

Figaro. Obicînuinţa, maestre Mânălungă, este adeseori un abus. Clientul ce a re puţina instrucţiune, şcie totdéuna mai bine pricina pricinei lui, decât ori-cari alţi advocaţi , cari vërsând sudori reci, strigând de sparg urechile, cunoscênd totul, — afară de pri­cina pentru care pledeză, — puţ in le pasă decă ruineză pe inpricmat, decă plictisesc pe auditori, séu adorm pe domnii judecători : eu voi spune faptul in puţine cuvinte. — Domnilor . . .

Mânălungă. Dta eşti cel pârît ; aşteptă să-ţi vie timpul de a te apără. (Lui Bartolo.) Inainteză, doc­tore, şi ceteşce promisinunea.

Figaro. Da, promisiunea ! Bartolo. (Puindu-şi ochilarii.) E lucru lămuri t ca

cristalul. Înghite galuşcă. Trebu . . . bue s'o vedem. Mânălungă. Tăcere dar, dlor ! Portărelul. (Bàtènd.) Tăcere ! Bartolo. (Cetind.) » Subsemnatul adeveresc, că

>am primit delà dra, et caetera, Marcelina de Frunză-» Verde, in castelul d' Aguas-Frescas, suma de doue smíi de piaştri bine numeraţ i şi Iar de bor te : care sumă i-o voi innapoi , la cererea sa, in acest castel, j ş i voi luâ-o de nevestă drept formă de recunoşcinţă , »et caetera ; iscălit Figaro,« scurt de tot. — Conclu-siunile mele dar sunt pentru a se condemnâ numitul la plata sinetului şi la esecutarea promisiunii, — cum şi nu mai puţin cheltueli de judecată . (Pledeză.) Dom­nilor ! . . nici odată , in analele judiciare antice, me­dievale şi moderne , o pricină mai interesantă n 'a fost supusă la judecarea unei curţi ! Şi de pe timpul lui Alesandru cel mare Makedón, care promisese, că v a lua de neves tă pe frumósa Thalestr is . . .

Contele. îna in te de a ina in tâ pré t a re in istoria antică, die advocat , să apreciam decă titlul nu e a ta­cat in val idi tatea sa.

înghite galuşcă. (Lui Figaro ) Ce op . . . op . . . opui d ta la a s t a ' c e t i . . . i r e ?

Figaro. Opun, dlor, că nu póté fi decât rea vo­inţă, eróre, séu distracţie in felul cum a fost cetită acea' h â r t i e ; căci nu se dice de loc aco lo : «Care sumă i-o voi innapoi şi voi luâ-o de nevestă ;« dar c ă : »Care sumă i-o voi innapoi , séu voi luâ-o de ne-nés tà ;* ceea ce este cu totul diferent.

Contele. Esistă şi, in act , séu séu? Bartolo Esistă şi. Figaro. Esistă séu. Înghite galuşcă. Mâ . . . ânălungă, ceteşce dta în­

suţi. Mânălungă. (Luând hârtia.) Tocmai aşa vom fi

m a i s igur i ; căci de multe ori părţ i le in teresate sch imba sensul cetind. (Ceteşce.) »E . . e . . e . . Dom-nişoră . . . e . . . e . . . Frunză-Verde . . . e . . . e . . . A! . care sumă i-o voi innapoi-o. la cererea sa, in acest castel, Ş i . . . Séu . . . Şi . . . Séu . . .« Cuvêntul este a şa de reu s c r i s . . . şi mai e ş-un porc ală­t u r e a . . .

Înghite galuşcă. Un por . . . orc . . . ? . Bartolo. (Pledând.) Eu unul, susţin, ca este con-

junc t iunea copula t ivă si, care legă membrele core­lat ive ale trăsei : »Voi plăti drei, ?» voi luâ-o de ne­vestă.»

Figaro. (Pledând.) Eu unul, susţin, că e con-junc"ţiunea al ternativă séu, care despăr ţeşce disele membre : »Voi plăti drei, séu voi luâ-o . . .« La câr ­ciogar, cârciog cu vèrf! Să încerce numai să-mi vor -bescă latineşce şi eu îi as tup gâtlejul cu eleniceşce.

Contele. Dar cum se póté judeca o astfel de p r i c ină? Bartolo. Dreptatea este din par tea nos t ră , căci

noi suntem cari ne plângem . . . Contele. E cam greu totuş de luat o hotăr îre . Figaro. E pré uşor, seniore, când e vo rba de

a se da o hotăr î re fără torme ; — cele cu forme multe sünt to tdéuna cu dreptăţ i puţine.

Contele. Nu mai aveţi cuvêntul . Portărelul. (Hătend.) Tăcere ! (Contele se ridică,

înghite galuşcă şi sfetnicii se ridică deasemenea şi-1 incungiură spre a se consfătui.)

Bartolo. Etă cum un astfel de Spulberă-vent înţelege a-şi plăti datoriile !

Figaro. Die advocat , iţi pledezi causa d t a l e? Bartolo. Eu apăr pe dra ? Figaro. Poţi ba te câmpii şi bolborosi cât iţi

place : dar nu injură. te poftesc. Când tribunalele, te-mêndu-se de infurierea împricinaţilor, au ingăduit a se chemă persóne străine pentru discutarea drep tu­rilor reciproce, n 'au înţeles nici de cum. ca aceşti apărător i moderaţi să devie nişte obraznici privile­giaţi şi nepedepsiţ i de lege. Acesta insemnă o injosire pentru cea mai nobilă instituţiune.

Antonio. (Marcelinei, ară tând pe judecători i ce se sfătuesc mereu.) Ce tot boscorodesc óre aco lo?

Marcelina. Marele judecător a fost cumpărat , şi acesta corumpe pe ceialalţi ; de sigur o'am să-mi prepădesc procesul.

Bartolo. (încet, cu un ton sobru.) Mi-i frică reu. figaró. (Vesel.) Curaj , Marcelino ! Mânălungă. (Ridicându-se, căt ră Marcelina.) A !

asta e pré mult. ! t rebue să ve denunţ ; şi pentru onórea tribunalului, cer, ca inainte de a se face d rep­tate asupra celeilalte pricini, să se pronunţe asupra acesteia.

Contele. (Repunêndu-se, împreună cu înghite ga­luşcă şi sfetnicii.) Nu, grefiere, nu voi luă nici o m e ­sura in contra celor ce me injură personal : Un ju ­decător spaniol nu-ş v a pèlâ faţa cu vre un esces demn numai de t r ibunalele asiatice ; sunt destule alte abusuri ! Voi îndrepta un altul mot ivându-ve hotă-r î rea mea : Ori ce judecător ce refusă a-şi arătă mo­tivele este un mare duşman al legilor ! Ce póté cere jă lui torea ? căsătoria in lipsă de pla ta datoriei ; amên-dóue aceste împreună ar face ca . . .

Mânălungă. Tăcere, dlor ! Portărelul. (Ratend.) Tăcere ! Contele. Ce ne respunde aperătorul ? că vré sa­

şi păstreze persona lui in afară de ori-ce l egă tu ră ; lucru ce trebue să-i fie ingăduit .

Figaro. (Cu bucurie.) Am câştigat. Contele. Dar, precum sinetul cjice : Care sumă i-o

voi innapoi-o la cea intêi a sa cerere , séu o voi luâ-o de nevestă , et cae te ra ; cu r t ea c o n d a m n ă pe pârît să plătescă doue mii de piaştri bine numera ţ i şi fără borte, jeluitórei , séu s'o ieie de nevestă chiar in diu a acesta.

Figaro. ( încremenit . ) M'a r a s ! Antonio. (Cu bucurie.) Luminată ho tă r î r e ! Figaro. Şi pen t ru ce-i luminată, me r o g ? Antonio. Pen t ru că nu mai eşti ginerele meu !

(Contelui.) Să trăeşci , s t ăpâne ! Portărelul. (Rătend.) Eşiţi afară, dlor ! (Mânălungă, portărelul , sfetnicii, ţăranii şi ţ ă r a n ­

cele şi valeţi i es.) Antonio. Me duc să spun bucuria nepóte i me le .

(Ese.)

164 F A M I L I A Anul XXIV..

Scena X I .

Contele, pr imblându-se in to te părţile, Marcelina. Bar-tolo, Figaro, înghite galuşcâ.

Marc/lina. (Puindu-se pe un scaun.) A h ! nie ră­suflu in s terş i t !

Figaro. Şi eu, ine i n n ă d u ş ! Contele. (Aparte.) Sunt satisfăcut, că cel puţin

am putu t să-mi resbun. Figaro. (Aparte.) Şi indrăcitul de Bazile care

trebuia sà se opuie la căsătoria Marcelinei, nu s'a ară ta t de loc ! (Cătră contele ce vré să iesă.) S tă­pâne, te duc i?

Contele. Totul s'a sfârşit. Figaro. (Lui înghite galuşcâ.) Dar acest sfetnic

gros-umtlat . . . înghite galuşcâ. Eu gro . . . os-umflat ? ! Figaro. Negreşit. Şi n 'am s'o iau de nevéstà ;

v 'am spus că sunt gentilom ! Contele. (Oprindu-se ) N'are s'o ieie ! Bartolo. Ba ai s'o iei. Figaro. Fără consimţementul nobilelor mele ru­

denii ? Barlolo. Care-s acelea ? ia-n să le vedem ? Figaro. Să mi se* deie puţin răgaz : căci n ă d ă ş -

duesc sà-i vëd cât de curênd ; îi caut de cincispre­zece ani .

Bartolo. Lăudărosul ! de sigur că-i vr 'un copil làpèdat .

Figaro. Copil perdut , doctore, séu di mai bine copil furat.

Contele. (Apropiindu-se.) Furat , perdut ! da r cu ce dovedeşci acesta ?

Figaro. S tăpâne , decă pelincele de dantele, fa­sele brodate , si juvaericalele de aur ce s'au găsit in legănul meu de brigandi, n 'a r pu té dovedi îndestul innal ta m e a naşcere , cel puţin semnele de distincţiune ce mi-au fost făcute ar puté mărturis i îndestul cât de preţios fiu eram eu ; şi acest eraglif increstat pe bra­ţul meu . . . (Vré să-şi ridice mâna delà bra ţul drept.)

Marcelina. Cum ? [ (Se ridică repede.) Ai o spa­tula la bra ţul drept ?

Figaro. De unde şeii dta, că am o . . .? Marcélina. Vai ! el e ! Figaro. Vai-vai ! eu sunt, da, eu ! Bartolo. Şi cine ? el ? . . . Marcelina. (Repede.) Emánuel ! Bartolo. Cum ? ai fost tu răpit de ţigani ? Figaro. (Esaltat.) Chiar lângă un mare castel !

Bunule doctor ! deçà me vei innapoi nobilei mele fa­milii, spune cât voeşci să-ţi plătesc? munţ i de au r chiar ar fi in s tare să-ţi presentuiéscà nobilii mei părinţi .

Bartolo. (Arătând pe Marcelina.) Éta mamă t a ! Figaro. M a n c a ? Bartolo. Ba chiar mamă- ta aievea. Contele. Mama lui ! Figaro. Dar lămuri ţ i -me . . .? Marcelina. (Arătând pe Bartolo.) Éta tatăl t eu ! Figaro. (Desolat.) 0 o oh ! vai de mine ! Marcelina. Dar sângele nu ţ a spus-o de mii

de o r i ? Figaro. Nici de doue. Contele. (Aparte.) Mama lu i ! înghite galuşcâ. Ne-am lu . . . . uminat ; n ' a re s'o

mai ieie de neve . . . estă ! Contele. (Aparte.) Pros ta intèmplare, care-mi î n ­

curcă tote planuri le . înghite galuşcâ (Lui Figaro.) Dar nobleţă ? da r

castelul ? ai v ru t să nedu . . . dumereşci justiţia ! T Figaro. Just i ţ ia dtale erá să me facă să fac o

dobitocie ' a naibéi , — justi ţ ia dtale ! pe lângă că, I

pentru cele doue mii de piaş t r i eram să căspese de vr 'o douedeci de ori pe dl . . . care s'a desvëlit adi de tată al m e u ! Dar fiind că cerul mi -a cru ţa t v i r ­tutea de aceste primejdii, t ă t u ţ ă dragă, fii bun şi me iertă. — Şi dta. mămuţă , imbră ţ i şedâ-me . . . cu cât i pu té mai . . . păr inţeşce. (Marcelina i sare in gât.)

S c e n a X I I .

Cei dinainte, Susana, Antonio. Susana. (Alergând cu o pungă in mână. ) S tă ­

pâne, opreşce totul ! nu-i căsător i ; voi plăti eu Mar­celinei cu zestrea ce mi-a da t -o s tăpâna mea.

Contele. (Aparte.) La d racu şi s t ă p â n ă - t a ! Se pa re că totul conspira in con t ra m e a ! (Ese.)

Antonio. (Vèdênd pe Figaro să ru tând pe mă-sa , că t r ă Susana.) A ! i a ! c ă ! să plăteşci ! da r ia -n t e ui tă !

Siisana. Cum se pó t é? — să ieşim moşule . Figaro. Ba ve poftesc să staţ i ! Dar ce-ai vëdui

tu, puică ? Susana. Dobitocia mea şi netrebnicia ta. Figaro. Nici una, şi nici cealaltă. Susana. (Furiosă.) Ia-o cât ţ -a placé, de órece

o pupi in bot ! Figaro. (Vesel.) 0 pup, da r n'o iau. (Susana v ré

să iesă, F igaro o reţ ine. j Susana. (Dând o pa lmă lui Figaro.) Obrazn icu le !

indràznesc i să me mai opreşci ? Figaro. (Căt ră toţi , complimentând.) Poftim !

amor ca aces ta mai inţeleg şi eu ! (Susanei.) î n a i n t e de a ne despăr ţ i , fii bună, t e rog, şi p r iveşce bine pe aces ta scumpă femeie.

Susana. O privesc. Figaro. Şi cum ţi se p a r e ? Susana. Mama pădurei ! Figaro. Vivat gelosia ! şeii că nu se tocmeşce

mul t ! drăguţa mea . . . Marcelina. (Cu braţele deschise.) Imbrăţoşeză pe

socră- ta , frumuşica mea Susanică ! Reutăciosul ce te năcăjeşce este fiul meu '

Susana. (Alergă la ea.) Dta, m a m a l u i ! ( R e m â n amêndoue îmbrăţ işate . )

Antonio. Cum, de mai odinioră . . . ? Figaro. Da, de mai odinioră abia o şciu. Marcelina. Nu, inima mea a t rasă spre densul se

inşelâ numai de motiv : Sângele-mi vorbiá . . . Figaro. Şi eu, e ram impins de bunul simţ, mamă .

care me călăuză să te resping, căci n ' aveam nici de cum gândul să te uresc, dovédà sunt banii .

Marcelina. (Dându-i sinetul ) Ţi-i dăruesc de zestre , puiul mamei .

Susana. (Aruncându-i punga.) Ia-o şi pe as ta . Figaro. À ! n 'am cuvin te să ve mul ţ ămesc . Marcelina. (Esaltată, lui Figaro şi Susanei .) Im-

bră ţoşa ţ i -me amèndoi de-odată , copiii mei ! Unesc in voi tóta dragostea mea. Me simt a t â t de fericită, co­piii mei . ş-oi să ve iubesc a ' â t . . .

Figaro. ( înduioşat, repede ) Dar opreşce- te , scumpă m a m ă . nu mai pronunţa nici un cuvent ! Au vrei tu să se prefacă 'n apă ochii mei ce se 'nécà in cele dintêi lacrămi ce le s imt sbucniudu-mi de când t r ă -esc ? Dar cel puţin aste lacrămi , sunt de bucurie ! . . Dar ce nătîngie ! eram câ t pe ce să dau de ruş ine ; le simţiam curgènd int re degetele mele, pr iveşce ( a r a t ă degetele deschise) ; şi le opr iam ca un dobi toc ! mergi de te plimbă ruşine ! voi să rîd şi să plâng t o t deo­dată ! nu poţi simţi de d o u e ori in vie ţâ ceea ce simţesc eu acum, in clipa aces ta . (Săru tă de-o pa r t e pe mă-sa , de al tă pa r t e pe Susana.)

(Va urma.)

N. A. Bogdan.

Anul XXIV. F A M I L I A 165

I S A L O N , %$IÍPP ¥BagigiBg^agigigjgfa ara las

Asèmënàri. i.

Floricica Nu-me-uitá. De Yoe.şei să culegi frageda floricică »Nu-me-

uită«, apoi n'o căută in grădini cultivate artificial, ci o caută prin păduri umbróse, pe la marginea isvo-ruluj ! Ea nu iubeşce cărările âmblate . unde ori-care t recător ar puté-o uşor vedé şi culege; ea se fereşce de arşi ţa sórelui şi nu inlloreşce prin iscusinţa gră­dinarului in galerii de flori artificiale, ce-s str înse din tote părţile lumei, spre a obosi ochiul cu trufia lor mândră , fără ca să se potă incăldi.

Acolo o caută la isvorul folositor, care se re­versa asupra văilor, răcorind plantele cu puterea-i b inecuvânta tă , acolo unde inlloresc pomi roditori , ce-şi reoglindesc mândrele lor vèrvur i in unda sa, aci infloreşce floricica »Nu-me-uitá« cu miile

Drăgălaşă s tă ea acolo in érba grasă, privind cu floricica-i a lbas t ră ca cerul şi cu bobocii-i frumoşi voiosă in unda cristalină.

Deçà fiinţa t a cura tă por tă dorul unei amicii adevăra te şi a unei iubiri fidele, a tunci fugi de stră­lucirea sgomotôsà a lumei mari . nu cercetă festivităţi, societăţi pompöse, ca să afli omeni cu inimă bună. nu pierde nopţ i veghiând inzădar la baluri sgomotóse. cău tând o in imă simţitore, şi nu speră delà persóne pline de et ichetă şi cur toasie a intimpină o simţire adevăra tă , acolo unde o simţire mai adâncă se con­sideră ridiculă, calităţile caracterului teu intreg o fanfaronadă : acolo unde numai acela e iubit, care ne t rebue şi cel fără influenţa se t rece cu vederea, acolo nu locueşce sfiósa amic ie : şi iubirea in aceste locuri respândeşce numai săgeţile ei veninóse.

La umbra liniştei casnice, in lucrat ivi tate voiosă, in desvol tarea iubirei cătră aprópele teu şi a uma­nităţii , in plăceri moderate, locueşce amiceţa adevă­ra tă , iubirea fidelă, incongiurată de suridătorul cor al vir tuţ i lor casnice şi al misiunei împlinite. Acolo le poţi află aceste doue tesaure. ce-l pot ferici pe omul simţi tor in lumea asta t recătore , şi numai acolo, dară dă-ţ i silinţa, să le şi meriţi.

II. Plandele străine.

Sunt frumóse plantele străine, colorile lor minu­na te şi cu frunzele lor deosebite : mai mult decât grilajul, ce le deosebeşce de celelalte flori in grădină, se deosebesc prin frumuseţa şi forma lor de celelalte. Ce mândră ţâ . ce composiţiune genială, ce colori ad­mirabile, pe cari o putere directă a sórelui le póté naşce ! Da, sûnt supriudătore şi mult plăcute prive-lişcele, ce le oferesc plantele aceste esotice ochiului privitor.

Dar sărmanele străine, nici odată n u produc fructe, nici oda tă nu ajung gradul perfecţiunei in re giunile nós t re reci. Smulse din pămentul natal cu clima lui binefăcetore şi o tempera tură mai caldă, de-genereză in pămen t străin. Sedusa de o adiare mai mole dintr'o di caldă de vérà işi resfoiesc bobocei i ; Horea se desv'oltă in tuta mândreţa sa na tura lă , pro-miţend chiar şi fructe gustóse : dar ce să vedi, de abia ce câştigă fructele in consistenţă, trage un vent nordic peste ele, suprimându-le in germene. Sărma­

nele seduse, ce voiţi voi aice in pămen t străin ! In­zădar produceţi flórea, inzădar o nutr i ţ i cu sucul cel mai scump din vieţa vostră ; fructele nu le veţi mai cóce ; clima, sub care sunteţi plantate , ve e ostilă.

* Sărmană inimă ! cât de multă asemănare ai tu in

speranţele şi aşteptări le ta le cu aceste plante străine, ce înfloresc in continuu şi nici odată nu fac pôme. Sedusă de căldura imbucurălore a unei fericiri apro-propiate, iţi deschidi inima unui simţiment fericitor, visând de fericire viitóre. sacrificându-ţi cele mai no ­bile puteri acestor amăgitore auspicii, cugetând că in împlinirea lor vei află mai mult decât o fericire t re­cătore. până ce in u rmă o sudare rece a realităţii crude iţi nimiceşee mândra Hore şi tote speranţele şi visurile, lovindu-se de piedeci continue.

Şi totu.ş nu incetâm a speră, cu tote că am ave a tâ tea lecţiuni bune prin mii de ineereări . că aici pe păment nu-i posibilă o fericire deplină : inzădar ne reamintesc ranele inimei, câte le-am dorit, le-am as­pira t şi nu ni s'au împlinit. Cea mai mică schinteie de speranţa, cel mai mic auspiciu al unei îmbunătă­ţiri posibile ne inspiră puteri noue, ne inllacără spre luptă pentru câşt igarea feriiirei, ce ne-ar satislace.

De ce dară a tâ ta act ivi tate neobosită, de unde acel isvor nesecat de speranţă şi răbdare pentru dile mai fericite, ce nu se pot iinplini ? Să ne fie date nóue aceste impulsuri numai spre năcaz ? Nu, (ruget. că acesta ar fi nedemn de providenţă, care ne-a creat după chipul şi asemănarea sa. lăsânclu-ne să t ră im fericiţi. Aici e asemănarea nost ră cu acele plante străine, fiind c ă . si noi pe acest păment nu suntem in pat r ia nostră adevărată.

Din decadenţă măreţă , designaţi pentru scopuri mai innalte, decât le-am pute ajunge aici pe păment. simţim, că esistă fericire curata şi bucurii netulbu­ra te , inse nu in lumea asta trecătore, ci intr 'o sferă, in cnrc ajungem numai după mii de desilusionări, unde inse recăpătăm libertatea spiritului, care se des-voltă in cea mai deplină armonie cu calităţile-i în­născute .

M a r i ó r a Z. P e t r e s c u .

O ureche pentru o inimă. (Din poveş t i l e bunicei.)

Far te frigul, par te vestea de a tacarea lupilor, a şa o înfricoşară pe bunica. încât de vr 'o câ teva dile nici nu mai vine că t ră noi. Ne deciserăm deci a-c* cercetă. După ce o mângăiarăm de spaima lupilor, şi mai conversarăm niţel despre lucrurile casn ice : fiind că şciea că ne plac povestir i le sale, ne intrebă : »Voiti să audiţi o frumosă istorioră, pe care am audit-o acum câţ iva ani in t r 'un salon, unde se şcieau tote nuvelile cunoscute şi necunoscute , ce se pet receau prin lume ?«

— Să audim, respunserăm cu tótele. — 0 domnă forte bă t rână , amabilă şi 'ncântă-

tóre cu totă e ta tea sa, păs t ră cu sânţenie o mică cu­tiuţă de au r sculp ta ta , pe a cărei cheie o pur tă ne­contenit cu sine, şi pe care o deschidea numai atunci când nici un ochiu profan nu o-ar fi putut zări. Ne-poţeii inse pe da tă ce vedeau lacrămi pe figura sec-sagenară a bunicei lor, şcieau că densa deschisese cutiuţa. Intr 'o di dómna uitase să 'ncuie uşa, căci ca ­merista in t rodusese in lăuntru pe un domn, care lu-ându-şi pălăr ia de pe cap , cerii scuse de a păs t ra un mic bonet de mă tasă negră lipit de templele, ca re îi da aspectul cel mai comic posibil.

>Dna X . . . n u avusese t imp spre a-ş inchide 14

166 F A M I L I A Anul XXIV.

cutia, astfel incâ t privitorul putea distinge vêrvul unei urechi omeneşci conservate.

— » Poftim, dise piticul dómnei, inainte de a şede pe scaunul ce i se oferise, s'ar pu té dice că aces ta urechiă ar fi. tocmai a mea !

>Dna X. sări de pe scaun şi privi fics pe visi-t ă to ru l seu, pe când aces ta redicându-şi bonetul de mâtasă negră, l ă s ă s ă v e d ă o urechiă cărei i lipsiâ par­tea de sus a pavilionului. Micul domn, care nu eră decât un om de afaceri al dómnei X , povesti a tuncia că intr 'o di acuma-s treideci de ani, pe o s t radă oreş-care se intèlnise cu un avut. gentlman, care i p re ­puse să-i deie 300 fl. pentru par tea de sus a urechii . După puţ ină protestare, têrgul se termina, s trăinul luă urechiă şi vêndëtorul fiind cu minte işi făcu o modestă posiţiune in lume cu cei 300 fl.

— «Sciţi pentru ce venera dna X . . . acea ureche ?

»Intr'o di, pe când avea numai 20 ani şi pe când veduva t ineră şi frumosă r idea de protestaţ iunele de amor ale concurenţ i lor sei, unul dinte denşii se plân­gea de crudel i ta tea ce a ră t a juna in faţa promisiu­nilor lui de fericire. — Voi vedé . . . respunse ridênd dna X . . . dvóstre promiteţ i cerul şi pàmêntul , şi nu aţi fi in s ta re să ve sacrificaţi nici măcar vârful urechii !

«Tinerul nu mai dise nici un cuvent şi se re ­t rase . A doua di, dna X . . . primi un pachet , in care se află urechiă tă ia tă . Un bilet laconic anunţă , că fe­meia, — care avusese a şa de puţ in suflet incât să ceră un asemenea sacrificiu — nu v a mai revedé nici oda tă pe omul, care a şciut să il facă. Din acea di dna X . . . inchise porţi le şi inima tu turor concu­renţi lor ; şi singură cu durerea sa plânse cam 40 de ani pentru acela, pe care nu mai avea să-1 mai r e -vedă. «

Mulţămindu-i bunicei pentru distragere şi pof-tindu-i somn uşor, scutit de visuri despre lupi, ne de­pă r t a răm, făcend acea observare , c ă : «Dna X .a ver­sa t pré mul te lacrămi pen t ru acea ureche, ce i se dase 'n locul unei inimi ! «

Cornelia Lupu.

L I T E R A T U R Ă SI A R T E . Şciri literare. Carmen Sylva a dat publicităţii o

nouă lucrare a sa, care por t ă titlul «Cuvinte sufle-tesci» şi conţine o culegere de idei umani ta re , reli­giöse şi sociale. — Dl B. P. Haiden a fost pr imit dilele t recute in audienţă de cătră regele Carol . • că­ruia i-a făcut un rapor t despre «Marele etimologic al României.»

Almanacul României Jane a apărut cu un cu­prins forte interesant şi preţios. Volumul incepe cu o novelă de Carmen Sylva, după care bardul delà Mir-ceşci ne ofere actul pr im din piesa «Ovidiu« ; de Eminescu simt reproduse doue poesii ; dnii Maiorescu, A. Mocsonyi, I. Popescu, I. Sbiera, N. Teclu, St. Ve-lovan şi A. D. Xenopol ne dau studii diferite : dnii I. Slavici şi D. Zamfirescu ne ofer novele ; ér dnii A. Naum, I. Negruzii, I. Neniţescu, D. C. Olanescu, dna M. Poni , I. Vulcan (a se vedé in nr . de acuma al foii nóstre) şi D. Zamfirescu au contr ibui t prin poesii. Recomandăm cu to tă căldura acesta car te atenţiunii publicului nost ru ; prin spriginirea ei nu numa i se dă ajutor scopurilor societăţii României June , dar to toda tă fiecine işi tace câteva ore de plăcere. Preţul 2 fl. O listă este depusa şi la redacţ iunea nostră.

Versuri şi istorisiri. Sub titlul acesta a publi­c a t dna Adela Xenopol la Iaşi o broşură de «încer­

cări literare» ded ica tă nepoţi lor sei. Cărticica cu­prinde bucăţi de p rosă şi n iş te versuri . Sunt in t r e ele câ teva piese mai reuşi te . Preţul 3 lei.

Conferinţele Ateneului Român. Din aces te c o n ­ferinţe au apă ru t de curènd in l ibrăria Hai m a n n din Bucureşci , u n n ă t o i e l e : «împărăţ ia romano-bulgară» , de Nicolae Ionescu, membru al Academiei r o m â n e ; «Despre l ibertatea invë tàmèntu lu i şi educaţ iunea p o ­porală» , de M. T. Stătescu ; « îmbunătă ţ i rea stării s ă ­tenilor*, de Gr. G. Păucescu ; «Rolul femeii in d e m o ­craţie», de G. D. Pa l l ade ; «Influenţa franceză in Ro­mânia», de Al. Xenopol . «Limbagiul şi gandirea«, dé Dr. Petrini-Galaţi . «Despre prejudiţii», de C. C. Arion. «Istorie şi ipnot ism«, de dr. Buicli.

Carte bisericéscâ. A eşit de sub presă şi se află de véndare la «Tipografia cărţi lor bisericesci« : «Es-p u n e r e a doctr inei bisericii creş t ine or todocse», înso­ţită de diferinţele ce se intèlnesc in celelalte biserici creşt ine, de V. V. Guettée, t r adusă de mitropol i tul p r imat al României Iosif. A d o u a ediţie 1888. Bu-cureşci .

Dicţionar internaţional. A apă ru t la F l o r e n ţ a in edi tura Lodovico Nicolai p r ima fasciculă din n o u a lucrare a dlui A. de Gubernatis : «Dictionnaire in te r ­nat ional des Ecr iva ins du jour» (de la A p â n ă la Bab.) Scriitorii r oman i cuprinşi in acesta p r imă fas­ciculă sünt dnii Alecsandrescu, Alecsandri , Aure l ian şi Babeş .

T E A T R U ŞI MUS1CA. Şciri teatrale şi musicale. Bl Matei Millo a d a t

mercur i la teatrul Dacia din Bucureşci o repres in ta -ţ iune in beneficiul seu, jucând piesele «Omul care-şi ucide femeia» şi «Millo director.« — Dióra Carlotta Leria v a sosi in cu rênd delà t ea t ru l »de la Monnaie* din Brusela la Bucureşci , unde a re să dea o rep re -s in ta ţ iune. — Dşora Assan, despre care s'a vorbit mai de multe ori in colonele foii nós t re , este a ş t ep ta t ă la Bucureşci, unde va j uca pe scena Teatrului Naţ iona l .

Teatrul Naţional din Bucureşci. Marţi s'a da t in beneficiul dlui Gr. A. Manolescu, pentru pr ima oră, p i e s a : »Don Juan» comedie in 5 acte de Molière; beneficiantul a mai reci ta t »Rochita«, monolog dis de Coquelin şi t r adus in româneşce de dl N. Ţincu. Următore le repres in ta ţ iuni de beneficiu mai sun t fic-sa te la Teatrul N a ţ i o n a l : «Revisorul general», comedie local isa ta de dl P. Grădişteanu, pen t ru dl St. Iulian : «Prin-cesa Georges«, pent ru dna Am. Not la r ra ; »Resbunarea sclavului», melodramă, pentru d ra Al. Alecsandrescu ; »Marele Mogol», opere tă de Audran, pen t ru dl di ­rec tor de s c e n ă ; «Păsărelele», comedie in 3 acte de Labiche şi «Căsătoria silita« de Molière, pen t ru dna M. Ionaşcu Papadopol, dl Al. Catopol şi dl V. Alec­s a n d r e s c u ; «Calea Victoriei«, comedie , pen t ru dl P. Guşti (regissor.) Nimic original !

Serbare artistică. Pentru mercur i , 30 mar t i e , s'a a n u n ţ a t la Teatrul naţ ional din Bucureşci o se rbare art ist ica, cu concursul dnei Zoe Chrisenghi. Repre -s inta ţ iunea avea să se compună din 4 părţ i : 1) «Frica de bucurie« comedie in t r 'un a c t ; 2) Concert , e secu ta t de d ó m n a Zoe Chrisenghi şi d l Grube r ; 3) «Pet ra din Casă«. comedie in t r 'un ac t de V. Alecsandri ; 4) Scena şi Cavat ina din »Norma«, cânta tă de dna Z. Chrisenghi şi dl Teodorescu, cu cor.

Piese musicale. O di de veselie, sub aces t t i t lu a apăru t la Iaşi in edi tura lui Maugsch o p o l c a - m a r ş , compusă de cav. P . Benotti , directorul c o n s e r v a t o ­rului din Iaşi. — La belle Roumaine e titlul unu i va l s nou, de Ivanovici , au to ru l «Valurilor Dunării.» P re ţu l 1 fl. Se află de vênda re in Oradea -mare l a Ot to Hügel.

Anul XXIV. F A M I L I A 167

C E E N O U ? Şciri personale. Episcopii români gr. c. Mihail

Pavel, Victor Mihali şi loan Szabó, au fost numiţi ad­iaţ i ai sfântului scaun papal. — Dnii 1. Onciu, T. Tomnic şi N. Calinciuc au fost promovaţ i de cătră univers i ta tea din Viena la gradul de doctori in me­dicină. — Dl dr. Emanuil Doctor s'a numit, medic al societăţii sfântului George pentru cercul YVähring in Viena. — Dl Emanuil Misiei, fost judecător la tr ibu­nalul din Kaposvár , intrând in pensiune, a deschis cancelarie advocaţ ială 'n Pecïca. — Dl B. Başota, jude la t r ibunalul din Abrud, după un serviciu de 32 de ani, a fost pus in pensiune, din causa sdruncinatei sale sânetăţi . — Dl loan Nemoian, substi tut pr imar in Caransebeş, a fost ales pr imar acolo.

Apel la femeile române. Comitetul Associaţiunii transilvane a constatat , că a r fi forte folositor, ca pentru o mulţ ime de lucruri f'emeie.şci de mână, care se inveţă in şcola sa civilă şi cu deosebire in cursul suplementar al acelei şcole, să se întrebuinţeze mo­dele luate după lucruri classice in combinaţiuni de colori şi de forme ornamentale, precum se află ele in lucrul de m â n ă severşit de femeia română delà sate. Spre acest scop trebue inse ca şcola aceea să aibă la disposiţie o culegere de modele severşi te de femei române, in special cusături , chindesituri , bro­derii, ţesături. Comitetul a însărcinat Reuniunea fe­meilor române din Sibiiu. ca să adune modelele t re-buincióse. Comitetul Reuniunii , prin presidenta dna Maria Cosma şi prin secretarul dl dr. 0 . Russu, face dară un apel c ă t r ă femeile române, ca să-i t r imită a tar i modele. Aceste piese de lucruri de m â n ă pot fi noue séu vechi , dar ca să corespunda scopului, tre­bue sa fie lucrări complete, fie chiar şi numai o parte din un întreg, ér deeă sunt numai începute, să fie de aşa, ca să se vedă procederea la cont inuarea lucrării .

La Alba-Iulia in 7 1. c. s'a ţ inut în t runirea con-chiemată de dl dr. Aurel Muresan, spre a face o dare de sémà despre contribuirile făcute in anii 1860—63 pentru spriginirea diarului »Gazeta Transi lvaniei . ' Nu mulţi s 'au adunat , cei presinţi e rau mai eu séma din par tea locului. în t runi rea ş-a ales président pe dl protopop Tordăşan , secretari pe dnii advocaţi George Filip şi Matei Nicola. Apoi redactorul actual al >Ga-zetei«, dl dl dr. Aurel Muresan. a făcut darea de séma. care s'a dat. unei comisiuni in persónele dlor Axente Sever. Matei Nicola şi Basiliu Başota. Acesta I a esaminat-o şi mai tàrdiu a raportat , că tote sunt in ordine, ceea ce a aprobat apoi si conferinţa.

Delà dietă- In şedinţa delà 7 aprile presidentul camerei a rapor ta t , că a invitat pe deputatul Mihail Popovici, ales in cercul Caransebeş, ca in 15 dile să-şi presinteze mandatul . Terminul acela a trecut, dar dl Mihail Popovici nu l'a presintat şi a declarat in doue scrisori, că nici nu va face acesta. Camera a trimis afacerea la comisiunea de incompatibilitate. Acesta va nimici alegerea, cum a nimicit şi aaeea a generalului Trăian Doda şi aşa la Caransebeş se va face a treia alegere.

Alegeri pentru Sinóűe. In archidiecesa Sibiiu s'au ales deputa ţ i mireni dnii Diamandi Manole. Nicolae Strevoi . Octavian Sorescu, Iosif Puşcariu, Iacob Bo-loga Par ten iu Cosma. Elia Măcelariu, Liviu de Le-ményi, Ioachim Fulea. Daniii David, Rubin Pali ţa, Victor Tordăşan , dr. loan Mihu, Samuil Pop. Iosif Orbonaş dr. Nicolae Olariu, Gerasim Candrea. Mihail Cirlea, Pompil iu Pipoş, dr. Aurel Brote , Matei Voi-lean, dr. Nicolae Olariu (de 2 ori.), loan cav. de Puş­cariu, dr. Nicolae Pop, Ambrosiu Bârsan, George Da-nilă dr. Remus Rosca, Nicolau Cosma. dr. Absolon | Todea, George Şandru, loan Şandru, Zahar ie Tatar, :

Ilariu Duvlea, loan Turcu, Anania Moldovan, Silvestru Moldovan. — In, ducesa Arad s'au ales deputaţ i din cler, pe teritorul consistorului a radan , Iosif Goldiş, George Popovici, Mihail Stürza, Pe t re Chirilescu. Con­s tant in Gurban, loan Cornea, loan Groza, Meletiu Dreghici, Voie Hamsea, George Crăciunescu, Paul Tempea, Augustin Hamsea. Ignatiu Pop şi Vasile Beleş.

Processe de pressa Precessul 'Tribunei* se va per t rac tă la 25 1. c. la tribunalul cu juraţ i din C l u ş ; autorul articolului incriminat este dl loan Slavici. — Procissnl » Calicului*, care avea să se per t racteze Ia 4 1. c. in Clus, s'a amânat , căci autorul art icolului in­criminat, părintele Pocrean din Lugoş, a făcut e scep-ţiune in contra competenţei .

Oglinda lumii. Principele Baltenberg, vitézül oş tean conducător al Bulgarilor, care drept recompensă a fost gonit de pe tronul seu, acuma nu póté nici măcar să se 'nsóre după pofta inimei sale. El vré să-şi ia de soţie pe principesa Victoria, fiica a doua a împăra­tului Germaniei : împăratul şi impărăl.esa ş-au şi dat consentimentul ; inse Bismarck se impotriveşce, pentru cuvèntul că prin căsătoria acesta Germania ş-ar perde neutra l i ta tea in cestiunea bulgară, căci raporturi le prinţului Battenberg cu Bulgaria ancă nu sunt rupte. Cancelarul a declarat chiar, că in caşul căsătoriei, el nu mai pote remâné in funcţiune. Acesta ameninţare a produs mare sensaţie in Berlin şi 'n Iotă lumea. Crisa s'a complanat aşa, că s'a amâna t căsătoria. — In Francia idea de revanş in contra Germaniei ia din ce in ce dimensiuni mai mari. Generalul Bou­langer, represintantul acestei idei, a devinit omul cel ma i poporal . El a fost ales deputat in mai multe lo­curi. — In România noul minister a declarat in ca­meră , că regele ş-a ales pe actualii miniştri, pentru că ei in agitaţia momentană , vor păşi neutral îna­intea urnei. Bugetul s'a votat . La tomna se vor face alegeri noue.

Institute de credit Albina din Sibiiu ş-a ţinut adunarea generală la 30 martie. In direcţiune s'au reales dnii Iacob Bologa şi loan G. loan, ér in comi­tetul de supraveghia re dnii : Dr. Aurel Brote, loan Creţ, Nicanor Fra teş , Michael Kapdebo şi Cornel To­bias. Dividenda s'a ficsat cu 10 II. de acţiune, ér spre scopuri de binefacere s'au votat 1411 II. 07 er. şi a n u m e : 1. Şcolei civile de fete a » Asociaţiunii t ran­s i lvane* pentru t rebuinţele curente 600 II. 2. La 128 de familii din comuna Galaţi (comit. Făgăraş) neno­rocite prin focul din 22 aprilie 1887 200 îl. 3. Păgu­biţilor prin esundăr i din Bănat in pr imăvera anului t recut 200 fl. 4. Păgubiţilor prin foc şi prin esundări din Transi lvania tot in pr imăvera anului trecut 200 fl. 5. Şcolei element, de fete a «reuniunii femeilor r o ­mâne din Sibiiu« 100 fl 0. Reuniunii pompieri lor din Beşinari 25 tl. 7. Reuniunii române de cântăr i din Sibiiu 25 II. 8. Reuniunii pentru inl'rurnseţarea oraşului Sibiiu 25 II. 9. Reuniunii române de agricultură pen­tru comitatul Sibiiului 36 fl. 07 cr. — Arieşana din Turda aduce la cunoşcinţa publicului, că din 1 maiu an. c. inainte va da după sume depuse spre fructi­ficare pe t imp mai lung de un an 6°/o net to, plătind institutul da rea din al seu. — Economul din Cluş ş-a ţinut, aduna rea generală ancă la 8 mart ie , dar des­pre résul ta t numai a c u m a primim informaţiune. Acesta ne spune, că dividenda după o ac ţ iune de 50 fl. este 3 fl. 38 cr., ca re se v a plăti numai decât acţionari lor. Pent ru viilor, conform unui iţ modificat, s'a asigurat pentru ac ţ ionar i o dividenda mai mare. Pent ru sco­puri filantropice s 'au da t 379 fl. 84 cr. — Meseriaşul Romin, assoc ia ţ iune de credit şi depuneri in Braşov , v a ţine a d u n a r e a sa generală in 25 aprile n. ; pres i ­dentul associaţiunii e dl Bart. Baiulescu, care le to t ­odată e şi presidentul societăţii cu acelaş n u m e .

168 F A M I L I A Anul XXIV.

Ţigările preşedintelui- Deçà cineva ar voi să calcule până la cé sumă se urcă cheltuelile de r e -presintaţ iune ale domnului Carnot, preşedintele re-publicei Franciéi, ar ajunge s 'arunce o privire asupra comptului de ţigări ce s'au consumat la ultimele sale trei serate de primire. Acest compt a ra tă pentru prima serata suma de şese mii de franci, pent ru a doua serata cinci mii de franci şi pentru e t reia , care fuse combinata c'un bal mare, suma de doue-spredece mii de franci : totalul acestor trei se­ra te 23.000 de franci. Ţigările s'allau espuse in ca­mera de fumat şi fiecare invitat avea nevoie a luă din ele cât i plăcea, a turna şi a luă cu sine drept su­venir. Preşedintele, depar te d'a se plânge de marea cheltuielă, ridea. achi tând comptul furnisorului şi-i dise: »Ved cu satisfacţiune, că m'ai servit bine, ţigă­rile au plăcut tu tu ror şi mi-au procura t o mul ţ ime de amici. Sper şi doresc să remânem mult t imp in relaţ iune d'afaceri «

Şciri scurte. Statutele reuniunii române de lec­tură din Câmpeni s'a provëdut de că t ră ministrul de interne cu clausula de aprobare. — Ministerul de hon-vedi, in înţelegere cu ministerul de comunicaţ iune, a dat ordin pentru o eventuală convocare a glotaşilor. — Obligamentul militar va incepe in vii tor cu anul al 21-le al etăţii , proectul de lege relat iv la schimbarea acesta se va presintâ par lamentelor la tomna. — Aprilie ciudat avem in anul acesta ; frigul a inceput de nou, b a 'n dumineca trecuta a şi nins prin Austria. — Moştenitorea de tron a Angliei a fost numi tă de cu­rând de cătră o univers i ta te engleză, dr de musică. — Imperatul Vilhelm a lăsat 48 milióne de maree ; par tea cea mai mare e tes ta ta coronei. Doue din cinci părţ i sûnt ale impèratului Frideric şi ale imperătesei Augusta, castelul Babelsberg şi pa la tu l de sub teiuri, p recum şi castelul Koblenz le primeşce impërà tésa Augusta. — In Ardeal sûnt 66.3.344 gr. catolici, 646,218 gr. or., 270,391 rom. cat., 203,130 luterani (Saşi), 51,194 Unitari, 35,149 Jidani, 987 de alte confesiuni ; cu totul sûnt in Ardeal 2.230,966 locuitori, d intre cari 1,310,562 Români.

Necrológe. Mihail Sorban, canonic gr. c. de Gherla, a incetat din vieţă acolo, in etate de 69 ani. Reposatul a cultivat şi p ic tura , zugrăvind multe icône pentru biserici: s'a ocupat şi cu musica şi a compus o missă., care s'a şi t ipărit . — Ioan Faur de Teiuş, jude la curie in pensiune, mai demult fost. deputa t şi comite suprem al comitatului Caras , a incetat din vieţă in etate de 66 ani.

Ghicitóre de numeri. De Corne l i a L u p u .

Numer i i curgëtori delà 1—25, sûnt a se scrie in cele 25 de cvadra te deşer te aşa, ca a) cvadrate le ce urmeză unul după altul cruciş să compună n r u l = 65, b) cvadrate le ce curg din sus in jos asemenea să nu­

mere la olaltă = 65, c) şi din cvadrate le ce curg de-a latul asemenea să esă = 65 .

Terminul de deslegare e 10 mai . Ca to tdéuna şi de as tă -da tă se va sort i o carte in t re deslegător i .

Deslegarea ghicitórei din nr . 44 : Bolivia Roşiori Arin Tocă Et'raim Arco Niger

Literele iniţiale cetite de sus in jos dau n u m e l e : Brătean ; cele finale, ceti te de jos in sus, dau n u ­mele : România.

Deslegare bună pr imirăm delà dómnele şi dom-nişorele : Eufrosina Popescu, Minodora Micşunescu. Hortensia Paguba , Cornelia Densuşan şi delà dl Pet ru Valea.

Premiul fu dobândit de dl Pe t ru Valea in Or -menişul-de-câmpie.

Poşta Redacţiunii. Dlui I. X. R. Ve m u l ţ ă m i m

p e n t r u r e c o m a n d a ţ i u n e a n o u l u i c o l a b o r a t o r a l n o s t r u , c ă r u i a cu p l ă c e r e i_ d e s c h i d e m c o l o n e l e foii n ó s t r e . Cele t r i m i s e a c u m a v o r u r m a ' n c u r ê n d , l a i n t e r v a l u r i s c u r t e . Nr i l e c e r u t e s ' a u t r i m i s ; d a r nu m a i a v e m d in tote e s e m -p l a r e c u r a t e , b a din n r . 1 a n .

1887 n e l i p s e ş c e j u m ë t a t e a d e c o l a . Dlui A. D. in B. A b o n a m e n t e l e s e p r i m e s c şi ' n h â r t i e

r o m â n e s c ă , p r e c u m ş i ' n m ă r c i p o ş t a l e . Nr . c e r u t s ' a t r i m i s Blaţ. Din n r . 5 , a n u l 1885, n u m a i a v e m n ic i u n e s e m -

p l a r . Ar fi t r e b u i t să-1 r e c l a m a ţ i l a t i m p u l s e u . Versurile. P r i m ă v e r a , In m e m o r i a du l ce i m e l e , U n d e s u n ­

t e ţ i , Amin t i r e , n u s û n t l a n i v e l u l c a s ă se potă p u b l i c ă . I n t r e t ó t é m a i b u n ă e s t e „ U n d e s u n t e ţ i " , d a r şi a c e e a s e ' n c h e i e 'n f rase c o m u n e .

Càlindarul sèptémânei. Piua sept . I I Căl indarul vechiu Călind n o u

C u m i n e c a 4 E v ^ d e l a M a r c u c. 9 , s ţ ._17, gl. é , a i n v . 1. Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbăta

3 C u v . Nichita 4 Cuv. Par . Iosif 5 Pa r Teodulus 6 Par . Eutichie 7 Cuv. Par. George 8JA. I. Ruf 9,Eupsichie

!5 16 17 18 li) 20 21

Fürchtegot t C h a r i d u s Rudolf Dionisiu Hermop Sulpitiu Anselm

Treiluniul aprile iunie incepe ca numeral acesta. Fiind că noi n 'avem alte fonduri la disposi-ţie pentru susţ inerea foii, decâ t abonamente le , rugăm cu s tă ru in ţă pe toţi aceia car i doresc să a ibă fóia nostră , să binevoiescă a ne refui abonamente le in t imp de 8 dile.

Cei ce nu mai vor să fie abonaţi , să ne i n n a -poieze numerul acesta, ca să-i ştergem din registrul abonaţ i lor .

Delà aceia cari vor pr imi doue numere , fără ca să achi te preţul de abonament , vom incassâ preţul foii cu ramburse poştale, căci numa i cu abonamen te plăt i te regulat inainte pu tem să susţinem fóia.

Spre a evită dar ori ce neplăceri , rugăm pe to ţ i aceia cari n'au obiceiul d'a plăti regulat, şi se supe ră când Ii se cere abonamentu l foii primite : să-şi re­guleze achi tarea abonamentu lu i .

Propr ie ta r , r edac to r r e spundă to r şi edi tor : IOSIF VULCAN. Cu t i p a r i u l lu i O t to H ü g e l in O r a d e a - m a r e .