Lascaux

Cunoscută sub numele de “Capela Sixtină a preistoriei”, peştera Lascaux, un complex sistem subteran din sudul Franţei, are pe pereţii săi remarcabile picturi rupestre, vechi de 15.000 de ani, considerate cele mai bine realizate şi păstrate picturi paleolitice, cunoscute actualmente în lume.

Peştera a fost descoperită la 12 septembrie 1940 de patru tineri, Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Georges Agnel, şi Simon Coencas, însoţiţi de câinele lui Ravidat, Robot . În timp, la cercetări au participat şi alţi specialişti.

1940 - De la stânga spre dreapta: Leon Leval, Marcel Ravidat, Jacques Marsal, Henri Breuil.

1940 - L. Laval, J. Marsal, M. Ravidat, în tabăra din apropierea gurii peşterii.

1947 - Ralph si Ruth Morse la intrarea în peşteră.

Localnicii văd pentru prima oară minunăţiile peşterii de la Lascaux.

Accesul publicului a fost permis foarte uşor, după al doilea război mondial, dar bioxidul de carbon produs de cei peste 1.200 de vizitatori zilnici a făcut ca, începând cu anul 1955,

picturile să înceapă să se deterioreze. Din 1963 accesul publicului vizitator a fost interzis.

Aici au fost descoperite picturi rupestre de o valoare deosebită, atât prin vechimea lor ( cca 17.000-14.000 î.e.n.) cât şi prin măiestrita realizare şi conservare peste timpuri.

Cele mai mari imagini desenate în spectaculosul Mare Amfiteatru al Bourilor măsoară până la cinci metri în lungime.

“Desenele au lumini şi umbre, având un plan de construcţie, o idee de compoziţie, ceea ce dovedeşte că pictorii din Lascaux erau în posesia unei culturi mult mai avansate decât cultura medie a oamenilor noştri de la ţară” spune Robert Charroux în cunoscuta sa Carte a lumilor uitate. Cercetători din întreaga lume se străduiesc de câteva decenii să găsească explicaţii pentru forţa şi măiestria cu care au fost executate aceste picturi, dar mai ales pentru scopul în care au fost executate.

De-a lungul timpului mai multe campanii de cercetări ştiinţifice au avut loc pe coridoarele peşterii Lascaux. Cu aceste ocazii au fost descoperite o serie de artefacte din lut, aflate actualmente în muzeele Franţei.

Leon Leval în timpul copierii desenelor rupestre.

În jur de 1.500 de gravuri pe os au fost găsite în peşteră, datate ca aparţinând perioadei Aurignacian (circa 15.000 î.Hr.).

Unelte de piatră, descoperite în peşteră.

Ample acţiuni de protejare ale sitului au fost întreprinse, printre atele inclusiv un mediu de aer condiţionat asigurat computerizat. Planul de amenajări pentru protejare se întinde pe mai mulţi ani, cu finalitate în 2020.

Încă de când au fost descoperite s-a vorbit, de către specialişti, despre forţa tainică a acestei adevărate Capele Sixtine din perioada preistorică. Şi iată că, în anul 2009, Chantal Jegues-Wolkiewiz avansează ipoteza că pictorii din perioada preistorică au desenat nu tablouri închipuite, ci… hărţi ale cerului, cu numeroasele sale constelaţii: “Pe peretii interiori ai peşterii sunt zugravite nimic altceva decit constelaţii: a Capricornului, a Taurului, Scorpionului si alte câteva”, a anunţat cercetătoarea, stârnind pe de-o parte ovaţii, pe de alta indignare din partea celor din sală. Aşa cum era de aşteptat, cei care au respins încă de la început această idee au enunţat faptul că primele observaţii ale cerului au fost atestate documentar cu 5.000 de ani în urmă, şi nu cu 17.000 de ani, conform teoriei, pe care ei au numit-o teoria Chantal.

Pentru a-şi argumenta ipoteza, Chantal Jegues-Wolkiewiez şi-a petrecut mult timp în această peşteră, studiind picturile din perioada paleolitică. Curând i s-a alăturat şi Jean-Michel Geneste, arheologul responsabil cu conservarea picturilor din peştera Lascaux, care s-a aflat alături de ea în toată această perioadă de muncă de cercetare. “Totul a început atunci când am decis să-mi verific teoria, povesteşte Chantal. La data când au fost executate desenele, conform teoriei mele, razele de Soare trebuiau să pătrundă prin intrarea în peşteră şi să ajungă în Sala Taurului. Totul a fost aşa cum mi-am imaginat. La 21 iunie 1999 am fost acolo împreună cu Jean-Michel şi ne-am dat seama că acum, în timpul solstiţiului, razele Soarelui au pătruns în peşteră exact la fel, ca atunci când vechii pictori şi-au aşternut pe pereţii peşterii faimoasele lor picturi. Reieşea deci că ei aleseseră ca loc de lucru unul opus intrării în peşteră. In acest fel, ei puteau vedea soarele pe timpul zilei şi stelele pe timpul nopţii!”.

Uimită de aceste presupuneri, Chantal a început să caute modul în care să-şi demonstreze ipoteza. Dacă într-adevar picturile rupestre reprezentau constelaţiile dispuse pe cer într-o anumită perioadă, trebuia neapărat aflat dacă atunci constelaţiile fuseseră dispuse pe cer la fel cum se aflau şi pe pereţii peşterii. Folosind computerul, Chantal a reconstituit o hartă a cerului, aşa cum era ea în urmă cu 17.000 de ani. Apoi a comparat-o cu desenele rupestre din peşteră, constatând că totul coincidea. Însemna deci că ciudatul animal de pe pereţii peşterii nu era altceva decât reprezentarea constelaţiei Capricornului, asa cum putea ea fi văzută prin intrarea în peşteră, în acea perioadă preistorică.

“Eu sunt de părere că există o concordanţă între desenele de pe pereţii peşterii şi ceea ce se vede pe cer şi mă gândesc că, poate, ipoteza paleoastronomică se va confirma aici, la Lascaux”, afirmă Jean Clodt, cercetător de renume din Franţa.

Pe tera din Lascaux este un complex șde galerii subterane aflate în departamentul Dordogne (occ. Dordonha), regiunea Aquitania, Fran a. Pe tera face parte din ț șpatrimoniul mondial al umanită ii țUNESCO datorită importantelor mostre de artă rupestră din paleolitic.

Lascaux se află la 480 km sud-vest de Paris.

Schiţa peşterii Lascaux. Zonele marcate reprezintă punctele ce păstrează picturi rupestre.

O replică a peşterii a fost reconstruită la 200 metri distanţă, sub denumirea de Lascaux 2. Este o replică incredibil de acurată, executată în 1980 de maeştri ai şcolii de Arte Frumoase din Paris. Picturile din Lascaux 2 deţin aceeaşi pigmenţi care au fost utilizaţi de oamenii erei de piatră iar zidurile sale de calcar, împreună cu tavanul înalt de 7 metri, sunt acoperite cu replici ale picturilor originale reprezentând bizoni, cai şi tauri. Peştera originală Lascaux este inaccesibilă, doar 5 oameni au acces pe zi, cu autorizaţie specială, pentru a se evita apariţia altor surprize, de genul ciupercii ce a atacat picturile în deceniul şase al secolului trecut.

În fotografiile următoare vă sunt prezentate, succint, coridoarele peşterii.

Etajul inferior.

Coloana sonoră : Ernesto Cortazar - Love Spill.

Pentru o plimbare, virtuală, pe coridoarele peşterii accesaţi: http://www.lascaux.culture.fr/#/fr/01_00.xml