Perpetuum nr. 12 Pag. 1 Domnule Director, Sesiunea Ştiinţifică … · 2018. 6. 15. · Blaga se...

Perpetuum nr. 12 Pag. 1

Cu 35 de ani în urmă, în toamnaanului 1975, elevi şi profesori ne întâl-neam sub auspiciile Liceului “Unirea”din Focşani, devenit Colegiu Naţional,unul dintre cele mai prestigioase insti-tuţii de învăţământ preuniversitar.

Anii de liceu au însemnat şansa dea avea dascăli devotaţi nobilei misiunide educare şi formare profesională,au pus bazele a ceea ce suntemastăzi. Legăturile de colegialitate, deprietenie, stabilite în anii de liceu, aufost probabil unele dintre cele mai fru-moase, iar astăzi orice revedere cufoştii colegi constituie momente dereală bucurie.

Activităţile didactice din programaşcolară, adevăratele competiţii în arezolva şi propune probleme pentrurubrica rezolvitorilor de probleme dela gazetele de fizică ori matematică,practica agricolă, orele de conducereauto, practica de specialitate desfăşu-rată în atelierul mecanic ori activităţiledesfăşurate timp de trei luni, în varaanului 1978, la C.C.D.M.N. – Con-strucţia Canalului Dunărea MareaNeagră, punctul de lucru Medgidia, auconstituit tot atâtea lecţii de viaţă, totatâtea trepte în devenirea noastră.

Pregătirea din timpul liceului ne-apermis accesul la cele mai prestigioa-

se instituţii de învăţământ superior, iarastăzi absolvenţii liceului pot fi întâlniţipeste tot, în ţara sau în străinătate, şiîn toate domeniile de activitate. Fie că

suntem profesori, medici, ingineri,economişti, jurişti sau în alte profesii,cu toţii preţuim şcoala, cadrele didac-tice şi colegii pentru că numai împreu-nă am petrecut frumoşii ani de liceu.

Probabil că participarea laSesiunea Ştiinţifică Naţională aElevilor, secţiunea Economie Politică,organizată la Iaşi în 1978, precum şila Olimpiada naţională de filozofie,organizată la Deva în 1979, au stat labaza opţiunii mele spre Facultatea deDrept, pe care am absolvit-o ca şef depromoţie.

În calitate de procuror la procura-tura locală Panciu, timp de patru ani,am înţeles mecanismele de interpre-tare şi aplicare a normei juridice pena-le. Întreaga ierarhie academică, de laasistent la profesor universitar coor-donator de doctorat, am parcurs-oconcomitent cu exercitarea uneia din-tre cele mai frumoase profesii liberale,avocatura. Din octombrie 2006, înacelaş timp cu activităţile didactice

universitare, în calitate de judecător laCurtea Constituţională a României(pentru un mandat care expiră în iulie2016), particip la asigurarea supre-maţiei Constituţiei în raport cu celelal-te acte normative.

Pe întreg acest traseu social şiprofesional trei sunt reperele cele maiimportante – Şcoala Generală dinVulturu – liceul “Unirea” din Focşani –Facultatea de Drept din cadrulUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”Iaşi.

Felicitându-vă pentru că sunteţielevii acestui liceu, îndemnându-văsă aveţi curajul unor proiecte îndrăz-neţe, îmi exprim convingerea cănumai o foarte bună pregătire profe-sională poate constitui şansa realiză-rii acestora, ocazie cu care, încăodată, mulţumesc profesorilor şi cole-gilor mei, fără de care aş fi putut aveaun alt parcurs!

Cu aleasă consideraţie,Iaşi, 10 noiembrie 2011 Prof.univ.dr. Tudorel TOADERDecan – Facultatea de Drept,

Universitatea „Al.I. Cuza” Iaşi Judecător la Curtea

Constituţională a României

Domnule Director,Doamnelor [i Domnilor Profesori,Dragi elevi,

Perpetuum nr. 12Pag. 2

Poezia lui Lucian Blaga cucereştenu prin formă, ci prin profuzime, reu-şind să exprime cele mai înalte neli-nişti ale sufletului omenesc. GeorgeGană afirmă că „opera poetică a luiBlaga se constituie într-un ţipăt înăbu-şit, surdinizat”. Acesta îşi are origineachiar în biografia autorului pentru cădupă cum mărturiseşte în Hronicul şicântecul vârstelor, a tăcut până la vâr-sta de patru ani. Tăcerea a remarcatdestinul său creator fiind „obsesiamoderatoare în definirea relaţiei salespecifice cu lumea şi poezia”, este depărere Ion Pop. Cuvântul înseamnăpăcatul originar, iar refuzul de a vorbieste, de fapt, refuzul păcatului origi-nar.

Copilăria poetului din Lancrămeste marcată de mamă; copilul trăieş-te astfel într-un spaţiu pur, în afaracăruia se pierde, cu siguraţă, ieşireadin acest spaţiu matriceoriginară seface brusc, ca o ruptură, prin simplarostire de cuvinte. El refuză cât poateprimele cuvinte tocmai pentru a-şiprelungi această stare edenică, con-servând inconştient spatiul matrice.Cuvintele nu sunt semne ale fragmen-telor de univers; ele nu pot alcătui untot, asemeni tăcerii.

Ion Pop se referă şi la o “tăcereambiguă”, de trecere de la starea ini-țială la starea în care condiția umanăe pe deplin asumată. În Hronicul șicântecul vârstelor, autorul însuși măr-turisește că, la vârsta de patru ani,vorbirea s-a făcut ca într-un adevăratspectacol de regie; ultimul gest alcopilului înainte de rostirea primelorcuvinte a fost acela de a ridica mânade la ochi. Blaga vorbește însă de unechivoc al muțeniei, adică stareaintermediară între tăcere și un cuvânt,între creat și increat. În lucrarea des-pre despre universul liric blagian, IonPop spune că poetul se exprimă exis-tând, el nu rostește cuvintele, ci leînfăptuiește „...comunică prin mimo-dramă”. Mama este cea care dominăacest teritoriu al rostirii tăcute. Înspațiul tăcerii făptura înțelege, există,se lasă înconjurată, protejată, chema-tă de exterior; inițiativa aparține întot-deauna altora, pentru că există însufletul acestei făpturi și teama careduce la adevărate crize existențiale:“De ce m-ai trimis în lumină, mamă,de ce m-ai trimis”

Este prezent mitul vârstei de aur încare ființa poate comunica cu întregulcosmos. Trebuie însă menționat că înacest spațiu embrionar al tăcerii,cuvântul nu e mort, el se află maidegrabă în stare latentă și așteaptă

momentul potrivit să fie rostit.Aspirația a fost aceea de a ajunge larenașterea funcților magice alecuvântului, la rostirea pură; poate deaceea Ion Pop îl numea poet alîntoarcerii la origini. Tăcerea estemediul simbolic al Totalității, este unspațiu al Asolutului, lipsit de superfi-cialitate, în care făptura e protejatădin exterior.

Deși prin rostire cuvântul iese dinstarea latentă, de geminare, Blaga vadori mereu să păstreze rostirea cătmai intim legată de tăcere, pentru căiubește misterul desprinderii și aldepărtării cuvântului de spațiulembrionar. De aceea a preferat șoap-tele, cuvintele șterse, care se potri-vesc mai bine felului de a fi și de asimți al poetului. Coordonatele pro-blemei se schimbă atunci când făptu-ra se află deja în lumea cuvintelor.Însă, chiar și aici, Blaga a avut repu-tația de ființă tăcută. De aceea, unadintre ipostazele definitorii este aceeaîn care făptura e un receptacul pasival mișcărilor ce o înconjoară. Poetulîncearcă să comunice până la o con-topire cu universul; comunicare seface prin cuvinte șoptite; totuși elesunt inutile pentru că trăirea e preaputernică, exprimând plenitudineaființei.

Cuvântul poate deveni, la Blaga șistrigăt, chiot, mai ales când învie nos-talgia stadiului prenatal pur, cândînvie furia cauzată de ruptura de rea-litatea profundă a lumii: “Despre veș-

nicie poți să vorbești cât vrei […]Amare sunt toate cuvintele.”

Cuvintele care ar putea să ros-tească realitatea n-ar face decât săagraveze tristețea, ele sunt lacrimi șipoetul preferă să rămână mut, respin-gându-le în întuneric. El refuză uneoricomunicarea verbală și încearcă omuțenie demonstrativ, o întoarceresimbolică în întunericul și puritateaoriginară. Acestă tăcere demonstrati-vă înseamnă însă și o deschidere, oascultare a câtecului universal.Cântecul poate fi o expresie a armo-niei totului, o formă de comunicare șiîn strânsă legătură cu tăcerea; e oprelungire în lumea creatului a tăceriioriginare pentru că în el se regăseștearmonia ce carecterizează spațiulpur. Cu toate acestea, Blaga punemai presus de toate problema cuvân-tului. În Către cititori, vorbele de fieca-re zi rămân la suprafața lucrurilor, fărăa atinge profunzimea sensului. Deaceea sunt simțite inutile, amare,numesc fapta, făcutul vinovat și le res-pinge.

Blaga este în căutarea unui mesajcare să depășească rostirea comună,să atingă puritatea liniștii și a timpuluioriginilor:

“Cuvântul unde-i, care leagă / Denimicire pas și gând?”

Deși rostirea duce la ieșirea dinlumea pură, poetul, prin statul său,trebuie să comunice. Refuzul comuni-cării i-ar anula poziția de mesager altuturor lucrurilor din univers. Fărăcuvânt, el nu ar putea spune nimicdespre lume. De aceea misiunea luie, într-un fel, o eternă căutarea a lim-bajului pur, care l-ar readuce într-unstadiu prenatal, în tăcerea și întuneri-cului sânului matern. Totuși, om esteși poetul și caracteristică ființei estesperanța; îndurerat de faptul că seaflă în posesia unor cuvinte căzute, elva încerca să le aducă la starea inția-lă, la limbajul academic: “Caut, nu știuce caut. Caut / O ora mare rămasă șimine fără făptură / Ca pe un ulciormort o urmă de glorie. / Caut, nui știu

Dialectica t\cerii în lirica

lui LUCIAN BLAGA


ce caut. Supt stele de ieri, / Supt tre-cutele, caut / lumina stinsă pe care-otot laud.” (Lumina de ieri). Uneori,însuflețit de puterea regeneratoare aiubirii, poetul se va mărturisi capabilsă regăsească semne relevatoare.Cuvântul imnic își regăsește astfelputera magică a de anula temporalita-tea:

“Să-nflorească noimă, lege! / Săse-n chege, să pornească / Spre-mpli-nire peste fire / Vrajbă pură, vorbăspusă” (Descântec). Doar șoaptele aumai rămas, ele cuvintele de tăcere,dar și de cântec. Blaga însuși stingecuvintele tocmai pentru a se eliberade blestemul ruperii de Tot. ÎnAutoportret, făptura se disipează decuvânt, dar acestă tăcere nu e neant,este spațiul pur, întoarcerea la origini,premergătoare cuvântului. Cosmosulideal nu este altă lume, nu însemnăignorarea lumii reale, prin proiecție aimaginației; Cosmos ideal înseamnăpentru poetul din Lancrăm sublimarealumii reale. George Gană consideracă Blaga “nu percepe lumea casubstanță fluidă, cosmosul diafan șimuzical nu ia naștere decât atunci șiacolo unde stăpânește liniștea”.Același exegent este de părere că“tăcerea și liniștea sunt folosite cuacelași sens, unul însă cu referire lalume, ambele însemnând încetareaagitației superficial, dezvăluirea esen-ței eului și a lumii”. George Gană îșicompletează demonstrația astfel:tăcerea lui Blaga este acea care lasăsă se audă pulsația vieții universale, eo tăcere sonără. În noaptea deplinăcând toate tac, nu se aude decâtsufeltul universului. Discrepanța din-tre ceea ce poate fi cunoscut și ceeace este refuzat cunoașterii, resimțităcu luciditate de Blaga traduce în modevident o neîncredere funciară încuvânt. Simptomatică pentru sensibi-litatea modernă și conseciță a limite-lor și insuficienței limbajului în raportcu rigoarea cunoașterii, acestă neîn-credere în cuvânt implicită actului liricblagian (poetica implicită) este interio-rizată în cadrul textului sub forma dia-lecticii tăcere – cuvânt. Această valo-rificare a vidului prin reprezentareaabsenței, presupune o retragere acuvântului pentru a germina ascuns însine, devenind implicit mai elocvent întăcere. Tăcerea presupune o recon-versiune a unui mod de a concepe șiînțelege poezia, în care esențial estesă spui cât mai puțin, pentru a înțele-ge cât mai multe.

Iată cum se codifică în poezia luiBlaga această relație între limbă șităcere: “Limba nu e vorba ce-o faci /singura limbă, limba ta deplină / stă-până peste taine și limbă / e aceea încare știi să taci” (“Catren”, vol. Corabiicu cenușă)

Tăcerea poetului înseamnă în ace-lași timp virtualitatea poetică, investi-rea graiului mut cu potențialitate poe-tică. Precaritatea limbajului în fațaputerii de exprimare a realului institu-ie tăcerea ca principiu de conservareaa misterului: “Omule ți-aș spune maimult dar e-n zadar, - și afară de-aceea

stelele răsar / și-mi fac semn sătac...” (“Taina ini-țiatorului”, vol. Înmarea trecere)

“Necuvântul”lui Blaga diferă decel impus de N.Stănecu, Blagaimpunând neros-tirea, lipsa cuvân-tului și nu nega-rea lui până laabsurd. Tăcereaeste inertă ființeiînsăși: “Tăcereami-este duhul”(Stalactita, vol.Poemele luminii)

Această neîn-credere în cuvânt,relația dintretăcere și limbajsepoate regăsi și la Nichita Stănescu, înmulte dintre poeziile sale, deși relațieeste la cel din urmă mai complex. Sepoate observa că numai o reticență aacestuia în fața cuvântului, dar chiar oneîncredere în aceasta, lucru mărturi-sit direct de poet “Cum vă puteți bazape ceva atât de vag, imprecis, mistic,cum este cuvântul?” (Album) daraceasta este redată și în textul poetic:“Între mine și tine / numai cuvântul,acest organ fioros / și comun amân-durora, este să-l rupem pentru liniște…” (Anatomia, fiziologia, spiritual, vol.Epica magna).

Într-o altă poezie, intitulată suges-tiv Necuvinte, și este semnificativăpentru o poetică a indicibilului, rapor-tul dintre cuvânt și tăcere este tradusîn valori de lumină respectiv întuneric,traducând în același timp un infailibilproces de destrămare-întrupare,sublimare a luminii în întunericul origi-nar, premergător oricărei creații.Numai refugiindu-se în tenebreleincreatului poezia poate renaște dinnou ca prezență. “Visez acel laser lin-gvistic / care taie realitatea de dinain-te, / care să smulgă într-una luminii /partea ei de apă cu pești. Care săsmulgă într-una luminii / ce e apă cupești în ea și s-o lase/ tot mai pură șimai sigură și mai pură, / până când seface din nou întuneric” (Necuvinte,vol. Un pământ numit România).Tăcerea nu e numai orizontul sonorde care cuvântul are nevoie pentru arăsuna, adică pentru a se constitui înconsistența lui de a fi: este și abisulfără fund în care cuvântul, pronunțat,se pierde. Dacă poetica blagiană pen-dulează între tăcere și cuvânt, laNichita Stănescu această “confuzie”între dorința de a rosti și sila de a rosti(“și să nu mai exiști / ca să fiu liber devorbire” – “Pean”, vol. Necuvinte) esteconsecința neputinței de a spunetotul. La Blaga strania detașare delogos este mai mult decât un simplurefuz absolut al cuvântului; Blaga res-pinge numirea prin cuvânt în aceașimanieră în care respinge deconspira-rea misterelor universului, opunându-se unui limbaj degradant, inapt să maideschidă vreo cale către adevărul fiin-

ței. Dar în ce constă natura acestuilimbaj pierdut de mult? Precizărilămuritoare găsim într-un articol detinerețe – Cuvinte originare – în careBlaga scria: “Numele și cuvintele cucare Dumnezeu a numit lucrurile nune sunt cunoscute. Cu cuvinte divineomul ar putea, rostindu-le, doar săcreeze, după voință, toate lucrurile.Limbile omenești, câte sunt, suntrezultatul unui proces de degradare șide desfigurare. Ele vin din a douanumire inițială a tuturor lucrurilor, dinlimba lui Adam. (...) În limba de laînceput, a lui Adam, ca și în toate lim-bile omenești ce au ieși din încurcătu-ra babilonică, s-ar găsi unele scânteiși răsfrângeri din puterea ce au avut-ocuvintele lui Dmnezeu. Ar fi existat,altfel spus, în fiecare limbă vorbită deoameni, cuvinte de vrajă, cuvinte ceau darul de a se întrupa într-un fel sin-gure, sau cel puțin cuvinte ce dau ilu-zia unei supreme întruchipări. La fieceneam de oameni se ivesc poeți șisfinți și gânditori, care știu să aleagă,din limba seminției lor, cuvinte devrajă și de putere, cari mai răsfrângsau mai îngână limba lui Dumnezeu.”

Blaga avea conștiința acestui ade-văr, pe care l-a formulat în repetaterânduri și în cele mai diverse forme. ÎnCatren, el scria că “Singura limbă,limba ta deplină, (...) e-aceea-n careștii să taci”. Tăcerea era o vocație nunumai a poetului, ci și a omului Blagacare, aflăm din Hronic, după conver-sații prelungite, căderea în tăceri ce“ieșeau deasupra când adâncurileîncepeau să se angajeze în legăturilemele cu lumea și cu ființele dimprejur.În asemenea clipe, orice salt jucăuș alcuvântului îmi devenea cu neputință.Cuvântul nu mă mai servea. Ceea cespuneam se reduce la câte-o expre-sie automată, destinată să întrerupăgolul. Golul aparent, care, el însuşi,era expresia preaplinului”.

Prof. ZARĂ MIHAELA


Suntem români pentru că vorbimromâneşte. Nimic altceva nu ne defi-neşte atât de fundamental: nici cre-dinţele, nici obiceiurile, nici graniţe-le. În momentul în care vom încetasă mai vorbim aceasta limbă, nuvom mai avea identitate. Dar mulţidintre noi am început deja sa ofacem, fără să ştim că suntem victi-mele unui adevărat război împotrivalimbii romane.

Între condiţia de limbă naţionalăşi între condiţia de limbă maternăexistă diferenţe de care nu putem sănu ţinem cont, în împrejurările actua-le şi de perspectivă. Româna are osemnificaţie pentru cetăţenii de etnieromână şi o altă semnificaţie pentruo parte dintre cetăţenii de alte etnii.În Europa de Apus asemeneadeosebiri sunt mai atenuate, sauchiar inexistente; în această zonăeuropeană, a noastră, ele, cum sevede, nu pot fi ignorate. România e

patria tuturor cetăţenilor care trăiescîn ea; totuşi doar pentru cei ce auromâna limbă maternă ea este, cumse spune, limba – patrie. Căci limbamaternă rămâne, de regulă, limbavieţii pentru orice vorbitor.

Studiul limbii române în şcoalăurmăreşte câteva obiective întrecare două sunt de maximă însemnă-tate. Este vorba de ceea ce lingvisti-ca numeşte competenţă şi perfor-manţă (lingvistică). În şcoală sedoreşte a se realiza cultura generalăa elevilor. În cultura generală intră,desigur, şi cultura lingvistică, ceacare permite a reflecta, a înţelege şia explica, la un nivel general, feno-menul lingvistic şi faptele de limbă.Dar şcoala urmă-reşte şi cultivareaexprimării, obţinerea unor perfor-manţe satisfăcătoare în plan lingvis-tic.

(Grecu Gabriel-Valentin, X C)

Rolul Limbii Române în via]a noastr\

Cartea – un instru-ment, un tezaur, o poartăspre lume, un test deautocunoaştere, un prie-ten sau ... o copertă fru-mos colorată care, printrebibelouri de un bun gustîndoielnic, încearcă să neînzestreze biblioteca? Înfuncţie de varianta alea-să, am putea să ne defi-nim ca persoană, prinaceasta înţelegându-seformarea, interesele,chiar modul nostru deviată.

De-a lungul celor 10 anide cînd profesez ca biblio-tecar, am întîlnit fel și fel desituaţii, elevi care citesc dinobligaţie, trimişi fiind decătre învățător sau profe-sor, elevi care citesc doarrezumate, elevi care ,,plim-bă cartea’’, neobosindu-ses-o răsfoaiască măcar, şielevi care citesc de plăcere,nu neapărat noutăţile edito-riale, ci orice carte care săle ocupe în mod plăcut tim-pul liber, îmbogăţindu-lespiritul. Aceştia din urmăsunt adevăraţii cititori și peaceştia îi apreciez și-i con-sider prietenii mei. În priviri-le lor luminoase şi însetate

de cunoaştere îmi regăsescanii copilariei şi ai adoles-cenţei, când cărţile seciteau pe rând, de către toţielevii din clasă, aşteptân-du-ne rândul cu nerăbdare.Astfel, Winnetou,D`Artagnan, Tic, Olguţa șiDănuț, Tom Sawyer, OliverTwist, iar mai tarziu NataşaRostova, Hercule Poirot,Uncaş sau ElisabethBennet, mi-au devenit prie-teni şi tovarăşi. Îmi amin-tesc cum o carte nouă eracitită de zeci de ochi iscodi-tori şi, după ce trecea prinmâinile copiilor, rămânearufoasă, numai bună să fiedată la legat. N-aş vrea săinsist pe linia respectuluipentru carte, ca obiect, deşin-ar fi o idee de neglijat.Mai important, însă mi separ dorinţa de a citi, seteade lectură, interesul pentrucarte şi modalitatea depetrecere a timpului liber încompania carţilor.

Era atunci o altă lume,cu alte posibilităţi, o lume în

care computerul şi interne-tul nu viciaseră încă sufletulneprihănit al copiilor.Departe de mine dorinţa dea nega avantajele aduse deinformatizare, dar aş dori săfie perceput calculatorulaşa cum a fost el gîndit : uninstrument, şi nu un mod deviaţă. Nu voi putea nicioda-tă înţelege cum poţi să răs-foieşti o carte cu mouse-ul,fară să-i pipăi paginile, săauzi foşnetul acestora si săsimţi mirosul hartiei.

În lumea copilăriei melese citea mult, lectura consti-tuind o evadare din univer-sul cenuşiu cotidian, îmbîc-sit de doctrina comunistă.Cartea era pentru mine undepozit al inteligenţei ome-neşti, un prieten tăcut careoferea în mod fidel răspun-suri şi care te trimiteamereu la alte cărţi, şi la alteîntâmplări şi alte sentimen-te. În acei ani, bibliotecileerau pline de cărţi cu pagi-nile îndoite şi uzate de atâtacitit. Îmi amintesc de o vizi-tă în şcoală a inspectoruluiresponsabil cu bibliotecilecare au făcut o serie deobservaţii dure în privinţastării fizice a cărţilor, fiindchiar la un pas să sancţio-neze şcoala din acestmotiv. S-a ridicat atunci unglas puternic care a spus:,,Ne mândrim cu biblotecanoastră înghesuită, darplină de cărţi valoroase, iarfaptul că sunt atât de uzatenu dovedeşte decât căacestea sunt şi citite şi nu

constitue doar un depozit’’.Între timp, lucrurile s-au

mai schimbat, cărţile au fostrecondiţionate şi chiar înlo-cuite cu exemplare noi, înurma unui program la nivelnaţional. Din păcate, eleviiau descoperit alte modali-tăţi de petrecere a timpuluiliber, lectura pierzând terenîn faţa internetului şi a jocu-lui pe calculator. Pentru areaduce elevii în bibliotecăşi a-i împrieteni cu carteas-au depus eforturi deose-bite, de la diverse activităţi,concursuri cu prietenii, cer-curi de lectură, până la pro-movarea copiilor cu aptidu-dini literare prin reviste şco-lare . Toate acestea au fostgândite şi realizate în folo-sul elevilor, iar rezultatelenu s-au lăsat mult aştepta-te. Situaţia s-a schimbatmult în bine, o parte dintrecopii redescoperind frumu-seţea lecturii de placere şiutilitatea acesteia, în gene-ral. Dar, rămânând în ton cuanotimpul, cu o floare nu seface primăvară.

Mai este mult de lucru şiorice efort care ar aduceelevii aproape de carte şide sufletul acesteia nupoate fi prea mare, căci,aşa cum spunea odinioaraMiron Costin, “ nu iaste altămai frumoasă si mai defolos în toata viaţa omuluizăbavă, decît cetitul cărti-lor’’.

Prof. Zară Mihaela

Cartea, cel mai fidel prieten


Ideea de caz al lui Sadoveanuaduce dovada faptului că literaturaromână este deschisă spre universa-litate. Când după anul 1947, scrisulacestuia s-a îndreptat spre ideolo-giea noului regim comunist, publi-când opere afiliate curentului sovietical realismului socialist, bineînţeles căşi-a atras dezaprobarea din parteaconfraţilor şi nu numai. În plus, scrii-torul a fost privit ca un oportunist înmomentul în care drept recompensăpentru această orientare, devinepreședinte al Prezidiului MariiAdunări Naționale, funcția politicămaximă ocupată de un scriitor românîn timpul regimului communist, bucu-rându-se de toate privilegiile cedecurgeau din aceasta.

În cele ce urmeză vom aduce înprim-plan elementele definitorii ale„adevăratului fenomen sadovenian”,departe de a intra într-o serie de dez-bateri, cauzate de cele menţionateanterior. Este vorba despre prezen-tarea succintă a motivelor fundamen-tale ale operei, a tehnicilor narative

predilecte, urmărind în mare coordo-natele interioare ale universuluisadovenian interpretative. Parcur-gerea metodică a scrierilor sadove-niene, indiferent dacă obiectul cerce-tat ar fi fost proza, publicistica,memorialistica, interviurile sauanchetele este, deocamdată, pentrunoi o provocare şi un risc pe care amdori să ni-l asumăm în următorul anşcolar, în clasa a XI-a, când vom fiavut mai multă experienţă în ale lec-turii. Am căutat un fir orientativ înmultitudinea de perspective criticeasupra creaţiei scriitorului, în contro-versele, exagerările, confuziile şichiar în acţiunile de desconsiderare.

Optăm pentru o prezentare echi-distantă a operei sadoveniene prindepistarea şi formularea caracteristi-cilor definitorii, ce vizează creaţiilede vârf ale autorului.

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie1880, Pașcani - d. 19 octombrie1961, București) a fost un scriitor,povestitor, nuvelist, romancier, aca-demician și om politic român. Esteconsiderat unul dintre cei mai impor-tanți prozatori români din primajumătate a secolului al XX-lea.

Specificul universului sadovenianeste un cadru arhaic-moldovenesc,mediind între două lumi: cea a trecu-tului, ce justifică ,,puternicul tempe-rament liric” (Eugen Lovinescu) alscriitorului, definindu-l ca romantic, şilumea prezentului, învestită cu atri-bute specifice. Părinții lui MihailSadoveanu au fost avocatulAlexandru Sadoveanu din Oltenia șiProfira Ursache, fată de răzeși.Urmează gimnaziul AlecuAlecsandru Donici la Fălticeni ur-mează apoi cursurile LiceuluiNațional din Iași, iar la București stu-diază dreptul. Se stabilește laBucurești, în 1904, se căsătorește, șiva avea unsprezece copii.

Opera: în același an are locdebutul editorial cu patru volumedeodată: „Povestiri”, „Dureri înăbuși-te”, „Crîșma lui Moș Precu”, „Șoimii”,în care Sadoveanu manifestă predi-lecție deosebită pentru istorie.Nicolae Iorga va numi anul 1904,,anul Sadoveanu”. În 1910 estenumit în funcția de director alTeatrului Național din Iași. În acestan publică volumele „Povestiri deseară” (la Editura Minerva),„Genoveva de Brabant”, broșura:Cum putem scăpa de nevoi și cumputem dobîndi pământ ș.a. Cola-borează la revista Sămănătorul, darse va simți mai apropiat spiritual de

revista care apărea la Iași, ViațaRomânească. Reprezintă Socie-tatea Scriitorilor Români, împreunăcu Liviu Rebreanu, la Congresul dela Berlin în 1926. Tot apare una din-tre cele mai mari bijuterii, semnatăde Mihail Sadoveanu şi anume:„Dumbrava minunată”, carte pe careo concepuse încă din 1922. În anul1936 Mihail Sadoveanu, GeorgeTopîrceanu, Mihai Codreanu șiGrigore T. Popa scot, începînd culuna ianuarie, revista lunară Însem-nări ieșene.

Apreciat încă de la debutulexcepţional scriitorul a ridicat la unnivel superior ,,tablourile de viaţă şivibraţiile de simţire româneascăadunate de pe tot cuprinsul fosteiDacii, scoase din literatura popularăidin scrieri vechi” (D. Micu, Pe urme-le marelui său învăţător înLiteratura şi Arta, 9 aprilie 1998).

Este necesară o investigare afondului autohton şi o relecturare atehnicii povestirii sadoveniene dinperspectiva zilei de azi, a cititorilorgeneraţiei 2011…

TEMELE CREAŢIEI:

,,Ceahlăul literaturii române”, cuml-a numit Geo Bogza, are o operămonumentală a cărei mareţie constăîn densitatea epică şi grandoareacompoziţională:

1.Viaţa satului românesc esteprincipala temă a epicii sadoveniene,întrucât ,,ţăranul român a fost princi-palul meu erou”, mărturiseaSadoveanu într-un discurs ţinut laAcademia Română. Puternic indivi-dualizat în literatura română, ţăranullui Sadoveanu se particularizeazăprin câteva trăsături specifice: capăstrător al lumii vechi, arhaice şipatriarhale, ţăranii moldoveni suntoameni blajini şi înţelepţi, cu un acutsimţ al dreptăţii şi al libertăţii, apără-tori ai unor principii de viaţă funda-mentale, statornicite din vremuriimemorabile.

Amintim în acest sens înclinaţialor către confesiune, plăcerea de apovesti întâmplari din ,,vreme adân-că”. Astfel, „Hanul Ancuței”, publicatla 1928, aparține perioadei de matu-

,,CAZUL SADOVEANU” -REPERE FUNDAMENTALE ÎN RECEPTAREA OPEREI Motto: “Fagure

de miere suntcuvintele bune [idulcea]\ t\m\dui-toare a sufletelor.”


ritate a scriitorului, fiind un volum de9 povestiri, o îmbinație ideală a ge-nului epic și liric. Ilustrează o lumearhaică, povestitorii sunt ţărani ceretrăiesc întâmplări de demult, auvocaţia confesiunii, plăcerea de aistorisi întâmplări petrecute în locurispecific sadoveniene: hanul, moara,crâşma. ,,Baltagul” este, la nivel ele-mentar, romanul ce ilustrează viaţaarhaică, aspră şi plină de pericole aţăranilor de la munte, oieri sau tăie-tori de lemne.

2. Spaţiul închis al oraşului deprovincie, al târgului inert, care dis-truge puritatea sufletului omenesc:oraşul este un spaţiu mohorât, lipsitde vitalitate, în care se petrec dramecauzate de monotonia vieţii de pro-vincie, personajele sunt slujbaşimărunţi, mesteşugari, boieri fărăvitalitate, care se mişcă într-o lumecenuşie, iar oamenii oraşelor suntvictime ale ,,tristeţii”, însingurării şisuferinţei provocate de eşecul spiri-tual (,,Floare ofilită”, ,,Apa morţilor”);

3.Romanul istoric: reconstituie, înprincipal, două aspecte istorice:

a)Epoca de glorie a Moldovei: încare eroii sunt dominaţi de un pro-fund sentiment patriotic: ,,FraţiiJderi” şi ,,Neamul Şoimăreştilor”.Între 1935-l942 Sadoveanu publicaunul dintre cele mai faimoase roma-ne, ,,Fratii Jderi” pentru care scriito-rul şi-a ales cadrul istoric în epocamaximei stabilităţi a statului moldo-venesc din lunga domnie a lui Ştefancel Mare, timp în care ţara a cunos-cut înflorirea şi gloria.

Mihail Sadoveanu a studiat croni-cile lui Grigore Ureche şi Neculce; peVasile Alecsandri (,,Altarul MănăstiriiPutna”, ,,Dumbrava Roşie”);Eminescu (,,Muşatin şi codrul”);Delavrancea (,,Apus de soare”), pre-cum şi motive caracteristice ale bas-melor şi ale baladelor, ale credinţelorvechi, obiceiuri care vorbesc de via-ţa moldovenilor. Romanul este alcă-

tutuit din trei părţi (publicate iniţial învolume distincte): ,,Ucenicia luiIonuţ” - 1935, ,,Izvorul Alb” - l936;cuprind evenimente pe o perioadă detrei ani, şi ,,Oamenii Măriei Sale”,care narează întâmplări pe o perioa-dă de doi ani.

b)Epoca de decădere jalnică aMoldovei, în timpul domniei celebru-lui Duca-Vodă, un despot lacom,egoist, impasibil faţă de viaţa grea aoamenilor, necruţător şi rău, inuman.(,,Zodia Cancerului sau VremeaDucăi-Vodă”)

4.Tema naturii: se regăseşte laSadoveanu în toate operele literareşi trăsăturile principale ale aspectelornaturii ilustrate de acesta s-ar puteasintetiza astfel: frumuseţea şi armo-nia peisajului naturii mirifice roma-neşti, natura - loc de linişte si reflec-ţie pentru om, natura - refugiu alechilibrului şi libertăţii depline a omu-lui, natura ca stare sufletească,adică orice simţire a sufletului umanse proiectează în natură şi prin natu-ră (,,Ţara de dincolo de negură”-lumea mirifică a Deltei Dunării).

Stilul prozei sadoveniene: arecâteva particularităţi ce reies din far-mecul şi vraja pe care o degajăîntreaga sa proză. S-a constatatidentificarea unui suport mitologic şibiblic al operei, al simbolului şi imagi-nilor arhetipale, al oralităţii stilului şia originalităţii prezentării artistice aacestuia şi o identificare a lirismuluisadovenian ca principală trăsătură aromanului românesc, alimentat înplan artistic din tradiţia baladescăpopulară, a conferirii unei dimensiunifilosofice acestora. O valorificareaatentă a analizelor critice mai vechi(G. Ibrăileanu, G. Călinescu, T.Vianu, Perpessicius, P. Constan-tinescu, Vl. Streinu) sau mai noi (D.Micu, C. Ciopraga, Al. Paleologu, I.Vlad, I. Rotaru, N. Manolescu, M.Spiridon, F. Băileşteanu, Z. Sân-georzan, M.Tomuş) reliefează viziu-

nea sadoveniană asupra lumii şi asu-pra universului prin stabilirea simili-tudinilor de ordin ontologic cu viziu-nea respectivă şi a altor popoare bal-canice, din punct de vedere strictetno-socio-cultural-lingvistic.

Aşadar, considerăm că MihailSadoveanu se încadrează în seriamarilor scriitori prin viziunea origina-lă asupra existenţei şi specificităţiipoporului ce asigură a punte cătregeneraţiile noastre prin, apartenenţala o predestinare asumată, prininvestigarea fondului autohton reli-gios şi lingvistic, dovedindu-se a fi unsubtil analist şi un autor exponenţialal spiritualităţii româneşti.(Zanfir George, Lazăr Adrian, X E,coordonator: prof. Stan Irina)

Bibliografie:

1. Vianu, T., Arta prozatorilorromâni, Editura Albatros,Bucureşti, 1977;

2. Philippide, Al., Consideraţiiconfortabile. Vol.I, EdituraEminescu, Bucureşti,1970;

3. Cioculescu, Ş., Valori muzica-le în opera lui Mihail Sadoveanu,Editura Albatros, Bucureşti, 1975 ;

4. Micu, D., Sensul etic al opereilui Mihail Sadoveanu, ESPLA,Bucureşti, 1955 ;

5. Călinescu, G., Prefaţă laMihail Sadoveanu, Romane şipovestiri istorice, Bucureşti, EPL,1961;

EPIGRAME CELEBRE ÎNEPOCĂ:

n Lui Mihail SadoveanuZicea Bădia, calm, discret, „Venea o moară pe Siret”, Iar Slavici întrebă pe loc: „Era chiar Moara cu noroc?”(Vasile Larco în ,,Din aşteptarea

iluminării”)

n Asupra zvonului care spunecă eu (n.r. Dimitrie Anghel) vreausă iau locul lui Sadoveanu la con-ducerea Teatrului Naţional din Iaşi

Nu am cerut nici un hatâr,Şi nu ştiu care-i dobitoculCare-a pretins c-o să-i iau loculLui Sadoveanu, eu, un ţâr!(epigramă de Dimitrie Anghel)

n Lui Mihail SadoveanuCând comiţi un nou roman Eu te rog să fii uman: Să-l trimiţi îndată-n dar

La revista ,,Cuget clar”.( epigramă de Nicolae Iorga)


Paradigma actuală a studiului lim-bii şi literaturii române în liceu reflec-tă influenţa majoră a schimbărilorînregistrate în spaţiul european prinrecompunerea şi redimensionareafinalităţilor formulate pe parcursulîntregului secol. Programele şcolareîn vigoare abordează studiul acesteidiscipline din perspectiva rolului săuformativ prioritar în conturarea perso-nalităţii elevului. Amintim în sprijinulacestei afirmaţii, ,,formarea de abili-tăţi şi deprinderi’’, ilustrată în progra-mele pentru ciclul inferior al liceului,dar şi consolidarea competenţelor decomunicare ale elevilor în strânsărelaţie cu dezvoltarea competenţeiculturale a acestora printr-un demersde contextualizare istorică şi cultura-lă a fenomenului cultural (programe-le şcolare pentru ciclul superior alliceului).

Importanţa şi rolul disciplinei ,,lite-ratura română” în şcoală sunt înstrânsă concordanţă cu realizareaobiectivelor generale instructive, edu-cativ-formative ale învăţământului cese pot înfăptui pe calea sensibilizării

elevilor. Prin intermediul modelelorde artă literară oferite spre receptare,această disciplină acţionează directasupra sensibilităţii şi implicit conşti-inţei lor inoculându-le cunoştinţe,idei, sentimente şi modelându-le ati-tudini şi comportamente umane.Viziunea modernă asupra cunoaşte-rii literaturii române ca proces didac-tic se concretizează prin formareainteresului elevilor pentru lectura tex-telor literare, implicit modelarea gus-tului lor estetic, cultivarea gândirii, aimaginaţiei (îndeosebi a celei crea-toare), a spiritului de observaţie, aexprimării, cât şi prin educarea unorsentimente morale şi formarea uneiconduite civilizate în societate. Toateacestea vor ţine cont de garantareaeficienţei învăţării şi de evitareasuprasolicitării elevului prin programeşcolare realizate empiric.

Finalităţilor studiului literaturiidemonstrează că studiul literaturiivizează asimilarea de cunoştinţe, for-marea de capacităţi, dar şi formareade atitudini şi valori. Aceste reperesunt prezente, în funcţie de modelul

cultural, de imperativele sociale şi detradiţia şcolară, în majoritatea progra-melor şcolare, aparţinând ţărilorEuropei Occidentale. Formarea decompetenţe (de comunicare şi cultu-rală) este legată de domeniul limbii,înţeleasă ca instrument de comunica-re şi de domeniul literaturii printr-oviziune extensivă. Tocmai de aceeatrăsăturile disciplinei amintite şi ante-rior, se materializează prin deschide-rea problematicii către studiul limbii înfuncţiune, extinderea noţiunii decunoştinţe spre aceea de competen-ţe, de de-canonizare în sensul orien-tării câmpului literaturii spre frontiereşi contemporaneitate, sub spectrullarg al conceptului de ,,de-şcolariza-re’’ .

Aşezarea elevului în centrul activi-tăţii didactice a dus la ancorarea pro-cesului de predare-învăţare în dome-nii de referinţă noi, precum : pragma-tică lingvistică (disciplină ce studiazăutilizarea limbajului şi nu a sistemuluilingvistic), teorii ale receptării textu-lui (orientare ce conturează procese-le de constituire a sensului în actullecturii şi al interpretării) şi cognitism(direcţie specifică psihologiei, avândca obiect de studiu procesele menta-le implicate în tratarea discursului).Didactica limbii şi literaturii româneare astăzi drept termeni-cheie noţiu-nile de: utilizare (practica funcţionalăpropriu-zisă), act (de limbaj, al lectu-rii, al interpretării) şi proces (procese-le de comprehensiune şi de produce-re de texte).

Sunt termeni ce reflectă prezenţasubiectului implicat în comunicareprin lectură şi interpretare, concreti-zându-se printr-un nou tip de aborda-re didactică: prin punerea în practicăa strategiilor învăţării explicite şi a,,categoriei activităţilor globale decomunicare-dezbaterea, jocul de rol,proiectul, portofoliul, expunereaorală, studiul de caz, etc.” . Analizadistincţiilor trecerii de la metodele cla-sice la cele moderne, realizată deIoan Cerghit reflectă prin procedeulcontrapunerii abordările didacticecontemporane (vezi tabelul).

Tendinţele şi orientările în meto-dologia instruirii la disciplina limba şiliteratura română sunt strâns legatăde schimbările permanente înregis-trate în procesualitatea metodologieididactice. ,,Noile tendinţe în metodo-logia didactică” înregistrează urmă-toarele repere:

* punerea în practică a metodelorşi procedeelor inovative prin adopta-rea şi integrarea unor metode nespe-cifice, din alte spaţii problematice (ex.folosirea brainstorming-ului care estela origine - o metodă de dezvoltare acreativităţii şi a studiului de caz - careeste la origine o strategie de cerceta-re specifică sociologiei şi antropolo-giei )

* maximizarea dimensiunii meto-delor activ-participative şi minimaliza-

INOVARE {I REFORM| ÎN PARADIGMA ACTUAL| A STUDIULUI LIMBII {I LITERATURII ROMÂNE ÎN LICEU


rea efectelor pasive ale acestora; înaceeaşi ordine de idei amintim:

* extinderea utilizării unor combi-naţii şi ansambluri metodologice prinalternări ale unor caracteristici (înplanurile activitate-pasivitate, abs-tractizare-concretizare, algoritmicita-te-euristicitate, etc.) şi nu prin domi-nanţa metodologică;

* extinderea folosirii unor metodecare solicită componentele relaţiona-le ale activităţii didactice respectivaspectul comunicaţional pe axa pro-fesor-elevi sau pe direcţia elevi-elevi;atenuarea tendinţei magistrocentricea metodologiei a metodei didactice;

* accentuarea tendinţei formativ-educative a metodei didactice; extin-derea metodelor de căutare şi identi-ficare a cunoştinţelor şi nu de trans-mitere a lor pe cont propriu; cultiva-rea metodelor de autoinstrucţie şiautoeducaţie; promovarea unormetode care îi ajută pe elevi în sen-sul dorit adecvarea metodelor la rea-litatea existentă, ,,pragmatizareametodologiei’’.

Aşadar, organizată în jurul ,,apatru piloni ai cunoaşterii’’ conceptulde ,,educaţie a viitorului’’ (în perma-nenţă supus dezbaterilor) are urmă-

toarele priorităţi: ,,a învăţa să ştii (do-bândirea instrumentelor cu-noaşterii)a învăţa să faci (relaţionarea cumediul înconjurător), a învăţa să tră-ieşti împreună cu alţii ( cooperarea cualte persoane, participarea la activită-ţile umane), a învăţa să fii (rezultă dinprimele trei)”. Adoptarea şi adaptareaoricărui tip de demers didactic trebu-ie să ţină cont de aspectele reformeicurriculare la această disciplină.Decon-gestionarea programelor şco-lare este un proces lung şi anevoiosce presupune mai multe etape, prin-cipiile şi criteriile de construire a nou-lui Curriculum Naţional subsumândstudierea limbii române materneidealului educaţional al învăţământu-lui românesc. (Prof. STAN IRINA)

Bibliografie- Programa şcolară de limba şi

literatura română, cl. a IX-a, aprob.prin Ordinul ministrului nr.3458/9.03.2004;

- Programa şcolară de limba şiliteratura română,cl. a XI-a, aprob.prin Ordinul ministruluinr.3252/13.02.2006;

- Programa şcolară de limba şiliteratura română,cl. a XII-a, aprob.

prin Ordinul ministrulu nr.5959/22.12.2006;

- Alina Pamfil, ,,Limba şi litera-tura română în gimnaziu’’, EdituraParalela 45, Piteşti,2006;

- Ioan Cerghit, ,,Metode de învă-ţământ’’, ed. a IV-a, revăzută şiadăugită, Editura Polirom Iaşi, 2006;

- C. Cucoş, ,,Pedagogie’’,Editura Polirom Iaşi, 1999;

- Cf. Robert K. Yin, ,,Studiul decaz. Designul, colectarea şi analizadatelor’’, trad. V. Alupoaie, EdituraPolirom, Iaşi, 2005;

- V. Ilie, ,,Problematica educaţieişi a învăţământului în societateacontemporană’’-,,Inovaţie şi refor-mă în şcoala românească’’, în ,,Pedagogie şi elemente de psiholo-gie şcolară”, coord. V. Ilie, M. Vlad,E. Frăsineanu, Editura Arves, 2009;

- Cf .Al. Crişan, ,, Programeleşcolare în contextul reformei’’ în ,,Tribuna învăţământului” nr. 1-2,1993, p10; Al. Crişan, G. Cincu,,,Reforma conţinuturilor. O nouăperspectivă în elaborarea progra-mei de limba română’’, în ,, Revistade pedagogie’’, nr. 1-2 / 1993;

- Legea învăţământului, nr. 85 /1995, art. 3;

Am intrat pentru prima dată într-o sală de clasă acumaproximativ 9 ani și nu voi spune că prima zi de școală parecă a fost ieri, căci nu, nu a fost ieri. A trecut ceva timp în caream văzut multe, am reușit să îmi îndeplinesc multe visuri, ori-cât de mici ar fi ele, și, cel mai important, am reușit să îmi faco imagine despre lumea în care, în curând, va trebui să îmiiau zborul.

Cam de un an și ceva, mă tot întreb cât de important erolul școlii în viața noastră și în consecință: „De ce mergemla școală ?”.

Mulți răspund la această întrebare într-un mod foarte inte-resant, ce e drept cam sec, un răspuns care îți ia în jur de0,01 milisecunde să îl gândești și anume: „Pentru că trebuie.”În primul rând, ăsta nu este un răspuns. Nu a murit nimenipentru că a fost la școală. În clasa întâi, în prima zi de școa-lă când toată lumea stătea zgribulită cu florile în mână, cupărinții în spate care îți recomandau să nu stai cocoșat și săzâmbești, să arăți cât de fericit ești că e prima ta zi de școa-lă, cred că nimeni dintre noi nu a fost conștient de scopulpentru care urma să intrăm într-o rutină care la un momentdat poate deveni enervantă. Apoi, după această zi magnifică,încep teme și teste și iar teme și teste. Acum să vă întreb:„Cine a fost vreodată fericit că a avut test?” sau „ Cine a zis:Da,c e fericit sunt azi că până mâine am de făcut 30 de exer-ciții?”. Răspunsul normal ar fi: „nimeni”, deoarece toatălumea așteaptă pauza cu o nerăbdare ieșită din comun, iarde vacanțe, nu mai zic. Dar v-ați întrebat vreodată de ce laun moment dat vă plictisiți în vacanță? Mintea nu e făcută săstea, și fiecare dintre noi simte asta din plin după trei luni detrezit la ora 12 și de dat like-uri pe Facebook. Cu toate aces-tea mie chiar îmi place să învăț, mă simt bine când dauteste, deși nu învăț întotdeauna pentru ele, pentru că simt căgândesc și, dacă școala nu reușește tot timpul să îmi ofereaceastă plăcere, încerc să mi-o creez singur, studiind până șicele mai neînsemnate lucruri și oferind noi interpretări la ceeace mi-a fost prezentat. Orice medie e normală atâta timp câto meriți și te reprezintă. Nu cred că media zece e un ideal.

Şi ne întrebăm din nou: „De ce mergem la școală?”,

dacă nu ne creează nicio plăcere, ba, mai mult, ne întristea-ză, ne face să ne plângem, ne stresează. Eu sunt de părerecă viața trebuie să fie fericită (mie, cel puțin, îmi place să fiufericit, deși lumea zice că sunt morocănos ). Dacă e să facemun simplu exercițiu de logică, cei care ar trebui să fie fericițicând se duc la școală sunt copii așa zișii “emo” și cărora leplace să fie triști.

Ţinând cont de tot ce am spus până acum, presupun cătoți credeți că blamez școala, și da, este foarte ușor să bla-mezi pe altcineva sau altceva dacă tu nu ești fericit. Dar nu,nu blamez școala pentru că fiecare lucru are părțile lui buneși părțile lui rele. Este de datoria noastră să căutăm să nebucurăm de cele bune și să nu ne plângem de cele rele.Principala problemă nu este în sistemul educațional, ci în noi,cei care mergem la școală. Nu școală trebuie să ne modele-ze viața și propria persoană, ci noi trebuie să ne autodesco-perim pentru a vedea cu ce rol am fost lăsați pe acestpământ. Este foarte ușor să te lași pe val și să gândești că laun moment dat, curentul te va duce la destinație, dar de undeștii că supraviețuiești până ajungi la destinație? Toată perioa-da petrecută în școală trebuie să fie o continuă căutare apropriei pasiuni, și, deși pare greu, este destul de ușor, trebu-ie doar să vezi ce îți place să faci. Din proprie experiență, potsă vă zic că orice ai face, dacă o faci cu pasiune, se dove-dește a fi ceva extraordinar. Majoritatea oamenilor de științăsusțin că ființele umane se deosebesc de animale prin sim-plu fapt că au puterea de a raționa. Nu sunt în totalitate deacord cu această părere, pentru că oamenii, pe lângă minte,mai au și suflet, dar, revenind la subiect, dacă tot avem pute-rea de a raționa,de ce nu o facem? Mintea, la fel ca trupulcere hrană. Hrăniți-vă mintea, gândiți-vă, puneți-vă întrebări,căci astfel puterea de creație cu care v-ați născut și talente-le voastre vor dispărea.

Trebuie să creăm mai mult şi să renunţăm la model, latipare. Trebuie să nu ne fie frică să ne susţinem o părere,chiar dacă ea aduce cu sine o notă proastă. Ceea ce con-tează e ceea ce suntem, ceea ce gândim, ceea ce neplace. Contează dacă ne respectăm părinţii, colegii, profe-sorii. De ce să facem lucruri doar pentru că trebuie? Ovorbă celebră la noi la români zice că: „Nu există dragos-te cu sila. ” Eu pot să completez şi să zic că nu existăNIMIC cu sila. Încercaţi să vă găsiţi ceva plăcut în tot cefaceţi şi, cu siguranță, vă veţi simţi altfel.

(Buhuș Răzvan, XA)

De ce mergem la[coal\ ?


ION HELIADER|DULESCU

I s-a zis părintele literaturii române şi i s-aridicat o statuie la Bucureşti. Este, a doua marepersonalitate a literaturii române dupa D.Cantemir . Vede lumina zilei la Târgovişte, ca fiual lui Ilie Rădulescu. Urmează Școala greceas-că de la Schitu Măgureanu. Trece la Colegiul Sf.Sava, ajutându-l pe Gh. Lazăr și devenind, laretragerea acestuia, succesor de nădejde. Vapreda aici româna şi matematica. Publică laSibiu Gramatica Româneasc (1828). Înființeazăprimul ziar Curierul românesc (1829), urmat desuplimentul literar Curierul de ambe sexe(1837). În 1836, îşi adună producția literară învolumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de prozeși de poezie. Participă la pregătirea Revolutieide la 1848, redactează proclamaţia ce s-a citit laIzlaz, e membru al guvernului provizoriu şi e silita se expatria, trăind 10 ani departe de ţară laParis. Abia în 1859 se înapoiază din exil.

S-a pronunţat împotriva împroprietăririi clă-caşilor, pentru desprinderea totală de sub influ-enţa Rusiei şi pentru o înţelegere cu Turcia.Mulți din foştii prieteni i-au devenit adversari. Îşiia aere de profet, împroşcându-şi adversarii cufurie nestăpânită.

Scriitor, filolog și îndrumător cultural, Heliadedomină o jumătate de secol de poezie româ-nească. Îşi face planuri mari, dar nu le duce laîndeplinire. Încearcă toate speciile genului liric,însă producţiile literare sunt inegale: unele exce-lente, altele slabe, lipsite de culoare. S-a dove-dit înzestrat pentru poezia satirică şi fabulă. Şi înproză, unde are talent, se distinge spiritul săusatiric. Cea mai importantă operă este Echilibruîntre antiteze, prima schiţă româneasca a unuisistem filosofic.

Capodopera literară a lui H. rămâneZburătorul:

"Vezi, mamă, ce mă doare! Și pieptul mi sebate, Mulțimi de vinetele pe sân mi se ivesc;Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau dinspate, Îmi ard buzele, mamă, obraji-mi sepălesc!"

Porneşte de la mitul folcloric, de care vor-beşte și Dimitrie Cantemir în DescriptioMoldaviae. Acelaşi mit îl inspiră și pe Eminescuîn Călin (File de poveste) și în Luceafărul.

Poetul nostru naţional îl admiră astfel înEpigonii:

"Eliad zidea din visuri și din basme seculareDelta biblicelor sfinte, profețiilor amare, - Adevărscăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles. Muntecu capul de piatră de furtune detunată, Stă și aziîn fața lumii o enigmă neesplicată. Și vegheaz-ostâncă arsă dintre nouri de eres."

(Oglan Alexandru, cl. XII B)

În 1956, la nici 25 de ani,Iustin Capră a inventat primulrucsac zburător, un aparat indivi-dual de zbor. Justin Capră nuşi-a brevetat invenţia, deşi în1956 în România se acordaimportanţă mare mişcării deinovatori şi invenţii. În lipsa unuiasemenea brevet nu se poatedovedi nici măcar dacă speciali-ştii americani au utilizat acelaşiprincipiu ca Justin Capră şi cuatât mai puţin o prioritate a ideii.Culmea ironiei este faptul căaceastă invenţie a făcut ca JustinCapră să “cunoască beciurilemiliţiei”.

„În 1956 l-am propus Aca-demiei şi bineînţeles că am pro-dus ilaritate. «Tovarăşi, avemnevoie de tractoare, nu deoameni să zboare» şi, mă rog,chestii d-astea. În '58 l-am breve-tat. Dar, în '56, pentru ca aveamintenţia să realizez un astfel deaparat şi nişte maşinuţe, amfăcut prostia să merg, neştiindputerea comuniştilor, la Am-basada Americană să cer sprijin.Am fost arestat. Nu m-au ţinutmult – două săptămâni –, dardormeam pe ciment şi mâncamun sfert de pâine pe zi. Înainte deasta eram ofiţer de aviaţie. După– am fost dat afară din Armată şiam fost trecut la index. Spălammaşini, măturam, ca să pot exis-ta. Până în 1962, când a venitExpozţtia Americană la Bucureştişi şi-au expus americanii aparatullor de zbor. Diferenţa între al meuşi al lor era de culoare: al lor eragri şi al nostru – negru. Altminterierau identice.”

Justin Capră mai este si reali-zatorul unei micro-autoturism,"Soleta", care consuma 0,5 l/100km şi al unei motorete care func-ţiona cu acumulatori (37 kg, 30km/h, cu o autonomie de 80 km).Cea mai remarcabilă dintre aces-te invenţii este Soleta 150 Ecor;avea o greutate de 95 de kg şiera capabilă să parcurgă 100kmcu 0.5 litri de combustibil. A maiprodus si un alt model, SoletaI.C.200, care poate ajunge la 67km/h.

Maşinile inventatorului JustinCapra nu au fost niciodata produ-se în serie, deşi reducerea con-sumului autoturismelor este opreocupare permanentă a con-structorilor de automobile, ce acăpătat importanţă mare, în spe-cial, după criza petrolului din anii1970.

(sursa: www.justincapra.ro)

Justin Virgilius Capr\, un Brâncu[i al tehnicii

n S-a născut laMăgureni –

Prahova pe 22februarie 1933 n

Virgilius JustinCapră este un

inventator şi inginer român n


“Mr. Jazz of Romania”, cum l-asupranumit presa internaţională ,,aplecat” să cânte alături de îngeri şipoate să-l binedispună pe SfântulPetru la sfârşitul lunii trecute... Ecoulîn presa internaţională a fost mai multdecât surprinzător, cele mai importantepublicaţii din lume acordând o atenţiegeneroasă celui care a fost, de fapt, oadevărată somitate a jazz-ului mon-dial. „-Mă car, bă, mă car, mâine-poi-mâine n-o să mă mai vedeţi!"- aşa îiameninţa cu umor şi năduf pe cei apro-piaţi şi desigur, nimeni nu putea să-lcreadă. Doar el era „Mr. Jazz ofRoumania” ceea ce viza nemurirea...

The Huffington Post nota:„Dumnezeu i-a dat imaginaţie, ritm şipasiune. Pasiunea sa pentru jazz afost extraordinară", iar ABC News i-aomagiat influenţa: „Johnny Răducanua inspirat generaţii întregi de muzicienitineri". Washington Post scrie căartistul era o somitate în jazz, sublini-ind şi comentariile îndrăzneţe desprepolitică, limbajul adeseori necenzurat,farmecul aparte şi veselia molipsitoare.Publicaţia ABC din Spania scrie cupărere de rău despre moartea unuimare muzician al lumii, JohnnyRăducanu. „Vestea decesului a susci-tat o mulţime de laude şi admiraţii faţăde cel care a fost Mr. Jazz”, conchideABC España. Şi cotidianul internaţio-nal La Specula anunţa decesul aces-tuia pe care îl numeşte „cel mai impor-tant muzician şi promotor al jazz-uluiromânesc”.

Pe numele său adevărat, CreţuRăducanu, cel ce avea să reinventezejazz-ul „în partea noastră de lume” s-anăscut pe 1 decembrie, chiar de ziuaRomâniei, 1931, la Brăila, într-o familiede lăutari: „Am un arbore genealogicplin de lăutari faimoşi. Bunicul din par-tea mamei, Stroe, era cel mai bun lău-tar din Viziru şi toţi fraţii mamei eraumuzicanţi, zic muzicanţi pentru că eicântau cu toţii după note. Tata se tră-gea din Petre Şolcanul Creţu, mare

baladist, rob pe moşialui Ipsilanti. Peste ani,când m-am apucat demuzică, bătrânii dinfamilie au spus că aşavea har de laDumnezeu şi că aşsemăna cu Petre Şol-canul. Tatăl meu,Costică Cafeniu, a fostcontrabasist foarteapreciat la vremea lui.Iar casa noastră eraun mic Conservator,fiecare cânta în legealui în câte o cameră”,mărturisea artistul înmemoriile sale.

Când şi-a manifes-tat dorinţa de a învăţa

să cânte la pian, fraţii mai mari l-au tri-mis să se spele pe mâini, lucru ce l-aintrigat foarte tare. „-Bre, da' de câte oripe zi trebuie să mă spăl ca să ajung săcânt la pian?”; „-Spală-te tu mai întâi,să te vadă lumea că nu mai eşti mai-danist şi abia apoi vine şi muzica”. LaUnchiul Oană şi-a făcut debutul: „-S-astrâns tot neamul să vadă cum cânt eula pian. Era ceva nemaivăzut, un golanca mine care-şi pierdea vremea prinport venise spălat, aranjat, cu panta-loni, să cânte la pian. Îmi aduc amintecă n-am avut deloc emoţii, îmi plăceasă cânt la pian şi cu asta basta. Amcântat Marşul măgarilor pe carefăceam tot felul de improvizaţii. A fostun succes imens. Nea Oană mi-a dat10 lei să fac eu ce vreau cu ei. Apois-au dus în delegaţie la tata: ‹‹Golanulăla mic are talent cât noi toţi la unloc.››”

„Nu ştiam ce înseamnă jazz, cre-deam că aşa îl cheamă pe pianist!"

„Ne mutasem pe strada Regală,aveam lumină electrică şi, ca oameniicare se respectă, patefon. Fraţii meiascultau plăci cu Duke Elington.Auzisem la ei cuvântul ‹‹jazz››, dar nuştiam ce înseamnă, credeam că aşa îlcheamă pe pianist. Pentru mine era omuzică magică. Mă făcea să dansez şisă bat în cazanele de rufe ale mamei."

Şi-a continuat studiile muzicale lacele mai prestigioase şcoli din Iași, Clujşi la Conservatorul „Ciprian Porum-bescu” din București. S-a afirmat încădin anii studenţiei ca un contrabasist deo mare valoare şi un inspirat improviza-tor, colaborând cu cei mai buni muzicieniai momentului. La 19 ani, adică în 1950,era deja considerat un bun interpret dejazz. A fost cunoscut ca pianist, contra-basist, compozitor, aranjor şi lider de for-maţie. De-a lungul carierei sale, JohnnyRăducanu a scos peste 13 albume demuzică jazz, cele mai multe fiind celebreîn străinatate: „Jazz în ţara mea",„Confesiuni", „Jazz antifanariot" etc.

A emigrat în America, unde a cântatani de zile în cafenele, muzică decaffé-concert, ajungând să fie cunos-cut şi apreciat de mari artişti contem-porani ca Anthony Quinn. În scurttimp, a reuşit să umple arene întregi cupublicul atras de acordurile pianuluisău. De-a lungul timpului, a colaboratcu trompetistul Art Farmer, trombonis-tul Slide Hampton sau pianiştiiFriedrich Gulda şi Guido Manussardi.În 1987, ca recunoaştere a talentuluisău nemăsurat, a devenit membru deonoare al Academiei Louis Armstrongdin New Orleans, SUA. A colaborat şicu muzicieni romani, în ultimii anii sus-ţinând recitaluri alături de artişti renu-miţi precum Teodora Enache şi AncaParghel. Pe lângă activităţile sale dindomeniul muzical, s-a remarcat si pescena teatrului. Astfel, a susţinut,împreuna cu Ion Caramitru, spectaco-lul de teatru poetic „Dialoguri si fanteziiin jazz” pe scena Teatrului NationalBucuresti, dar si pe scene internaţio-nale, cum ar fi Teatrul Molière-Maisonde la Poésie din Paris. Deşi un artist derenume internaţional, cu numeroasepremii muzicale, Johnny Răducanu,mare patriot, a locuit, în ultima perioa-da a vieţii sale, într-o garsonieră dinBanu Manta, s-a luptat cu diabetul şi aavut pensie de 420 lei, după ce a fostangajat la Electrecord, ieşind la pensiedintr-un post de... portar. „Pensia meae de 420 de lei, dar nu contează asta.Atât au considerat ei că merit să am,atâta am. Dar nu reclam asta nicioda-tă, ci râd, daţi-mi voie să râd", afirmaartistul într-un interviu ce urma să fiepublicat de www.puterea.ro. „La înmor-mântarea mea vreu să vină câini, pisicişi doi-trei oameni”, ar fi declarat, cucâteva zile înainte de moartea sa,îndrăgitul solist, citat, de apropiaţi.

Pe 6 octombrie Johnny Răducanuar fi trebuit să plece în Austria, unde afost premiat un film cu muzica lui.Îndrumător activ al tinerei generații,Johnny Răducanu este considerat unveteran al muzicii românești de jazz.Ceea ce va rămâne însă după dispari-ţia interpretului cu o magnetică prezen-ţă scenică, sunt compoziţiile sale, încare tipul românesc de sensibilitate seîmbină cu inflexiunile blues-ului.

(Cristea Gabriel, XI B,prof. Stan Irina)

Bibliografie: „Singurătatea, meseria mea”, J.

Răducanu, Regent House Printing &Publishing, 2002;

Ediţiile on-line din19, 20.IX 2011:www.romanialibera.ro; www.financia-rul.ro; www. puterea.ro. www. media-fax.ro.

„Dumnezeu a creat o armat\ de muzican]i. Beethoven e general, iar eu, plutonier major!”

In memoriam JOHNNY R|DUCANU: Un jazzman des\vâr[it


,,Ne naştem singuri, trăim singuri,murim singuri. Doar prin intermediul dra-gostei şi al prieteniei ne putem crea pemoment iluzia ca nu suntem singuri’’ spu-nea un mare înţelept. Când am citit princlasa a a IX-a această afirmaţie pe coper-ta unei cărţi despre ,,autocontrol şi gândi-re pozitivă”, mi-am spus e un non-sens.Mai ales, chestia cu naşterea... Lucruriles-au schimbat şi acum înţeleg mai binedecât oricând vorbele acestea. Locuindsingură, am încercat să mă ,,documen-tez” pentru că ceea ce la început părea“libertate”, ”curaj” şi “sunt mare, mă des-curc eu” s-a dovedit altceva. Normal cătrebuie să ne încurajăm părinţii că totul efoarte bine... Au plecat din cauze strictobiective. Odată “şocul” trecut, încercisă-ţi pui ordine în gânduri, afli că suntfoarte mulţi colegi în situaţia ta, începi săte obişnuieşti: să nu te aştepte nimeni,nici măcar să-ţi reproşeze dacă ai întâr-ziat sau ai luat o notă proastă, să plăteştifacturile, să asculţi bătrânul administratordespre cum trebuie reparat subsolul etc.Este atât de straniu că există persoanede aceeaşi vârstă cu mine, care se plâng“ce naşpa-i că mă bat ai mei la cap toatăziua”, “m-am săturat să-mi fac mereuordine... e teroare maică-mea!” Mi se parsimpatici şi într-un fel, norocoşi.

“Documentare”: iei reviste pentru vâr-sta ta, mai vorbeşti cu prietenii, mai daiun search pe Google şi la rubricile privi-toare la relaţii umane şi sănătate, afli custupoare după cum merg lucrurile înacest început de mileniu, se pare că sin-gurătatea este una dintre cele mai maridureri prin care o fiinţă umană poate

trece. Pentru unii oameni, singuratateaeste una dintre cele mai mari temeri pecare le poartă cu ei în fiecare zi. Veţispune că e deprimant, dar ştiu că foartemulţi adolescenţi se confruntă cu aseme-nea probleme. Deunăzi, am auzit douădoamne respectabile, vorbind despre doicolegi mai mici, de prin clasa a IX-a, cevade genul: “Ce bine le-o fi! Le vin baniide-a gata, nimic nu-i de capul lor. Pe vre-mea mea...” Le-am salutat respectuos şiam plecat la şcoală: aici e o altfel de fami-lie.

“Clarificare”: singuratatea nu esteceva care îi atacă pe cei săraci, neatrac-tivi sau mai puţin populari aşa cum mulţidintre noi cred. Singuratatea este un sen-timent. Nu este o situatie. A fi singur esteo situatie. Să te simţi singur(-ă), e o emo-ţie pe care oricine o poate simţi indiferentde condiţia socială, viaţa de familie sausituaţia materială...

Ce faci când te simţi singură? Iată ceam aflat despre “paşii de actiune”:

- Exprimă-ţi sentimentele, fie şi înmediul virtual: exteriorizarea scoate lasuprafaţă cele mai adânci sentimente!

- Exprimă-ţi temerile, vorbeşte despreele şi acţionează spre realizarea scopuri-lor personale!

- Priveşte teama ca pe un instrumental evoluţiei, de succes, care pune motorulîn funcţiune şi te provoacă să acţionezi!

Marea majoritate a adolescentelor nureuşesc să stea singure în casă, fărăcineva, fără un film, fără muzică şi alegsă rătăcescă prin oraş, să intre în antura-je proaste, numai de teama de a nurămâne singure cu ele însele. E o dramăşi trebuie evitată cu orice preţ! Secretulconstă în deplasarea de la poziţia dedurere la poziţia de putere. În acelmoment faptul că deții o temere devineirelevant şi asta fiindcă, puterea înseam-nă:

-viziune pozitivă asupra lumii şi senti-ment încrezător în propria persoană;

-abilitatea de a te îngriji şi trăi viaţa cusucces;

-să faci ce e necesar pentru a evoluamereu;

-caută-ţi un hobby: aduce bucurie şisatisfacţii;

-a acţiona şi a iubi.Creierul funcţionează doar cu afir-

maţii, fă-l să lucreze pentru tine!

(Petroiu Petruţa, clasa a XI-a C)

DESPRE ,,INDEPENDEN}|” LA VÂRSTA ADOLESCEN}EI...sau:

Cum te descurci cu singur\tatea atunci când toat\� familia

este plecat\� din ]ar\�?

Top GearCu siguranţă, cea mai

controversată emisiune TVîn domeniul auto, cu milioa-ne de telespectatori ce nupierd nici un episod, a fostşi va rămâne mult timp deacum în colo “Top Gear”.Prezentatorii sunt: JeremyClarkso,Richard Hammondşi James May, de aseme-nea în emisiune este pre-zent şi The Stig, un pilotanonim ce testeaza oricemaşina “ce cade” în mâini-le sale.

Faptul că “Top Gear”are un rating uriaş se dato-rează umorului englezesc,criticilor dure, competiţieice apare de fiecare datăîntre cei trei protagonişti,testarea ultimelor modele acelor mai scumpe firmeauto, dar şi ştirile în dome-niul acesta.

Un segment nelipsit,este acela în care o vedetăeste pusă să conducă pe opista de curse, într-o maşi-na cu preţ rezonabil, iartimpul scos de vedeta res-pectivă este afişat pe otabelă pe care sunt toţi tim-pii vedetelor prezente pânaîn momentul respectiv.

Emisiunea a avut epi-soade filmate în foartemulte colţuri ale lumii, de laPolul Nord, Japonia pânăîn România unde aceştiaau testat trei supercar-uripe traseul Transfăgărăşan,aceştia afirmând lamomentul respectiv că afost cel mai “ tare” drum dinlume.

În final, putem afirma că“Top Gear” se adreseazătuturor vâstelor deoarecesunt prezentate maşinitinereşti, cele sport/coupe,dar şi maşini ce se adre-sează oamenilor de afa-ceri, limuzinele în valoarede sute de sute de mii deeuro. (Badiu Maricel, XB)


HOTIN NARCISA, anul I, Facultatea de Jurnalism,UNIVERSITATEA „ALEXANDRU I.CUZA”, IAŞI

După cum bine ştim este aproapeo lună de când toţi studenţii au revenitla programul obişnuit, iar boboceii auînceput să se acomodeze cu trecereaaceasta de la clase la grupe,de la orela cursuri şi seminarii sau de la unoraş micuţ la unul de dimensiunileIaşului... În prima zi toţi eram bulver-saţi nu reuşeam să înţelegem orarul,ce înseamnă A F G sau I, II, III, aştep-tam să vină o minte luminată să neajute (de cele mai multe ori un stu-dent mai mare). În mintea tuturor erautot felul de întrebări: „Ce cursuri ammâine?”, „În ce grupă sunt?”

Deja de a doua zi întrebările aucăpătat o altă formă: „Oare unde estesala în care am cursul?”, „Oare eisunt colegii mei sau am nimerit undenu trebuia?”. Cert este că după aproa-pe o lună toate aceste incertitudini numai există, toţi au reuşit să îşi găseas-că orarul, să îşi găsească colegii şichiar să lege prietenii. Cei nou-veniţiîn oraş s-au acomodat cu peisajul şiîncep să descopere lucrurile frumoa-se, dar totodată şi viaţa de student.Mai rămâne o întrebare, la care vomafla răspunsul mai târziu: „Cum estesesiunea?” După această perioadăbobocii vor descoperi ce înseamnăcu adevărat viaţa de student...

Am ales această facultate deoare-ce am vrut altceva decât ceea ce vor

majoritatea fetelor, multe dintre elealeg limbile străine sau ASE-ul. Înplus consider că meseria de jurnalisteste una care te ţine mereu în priză, şinu te lasă niciodată să te plictiseşti.Iaşul? Încă sunt surprinsă de acestloc şi mă simt foarte mândră când măgândesc că pe locurile unde merg euau trecut şi scriitorii despre care amînvăţat la şcoală: când cobor spreBiblioteca Centrală „Mihai Eminescu”,în stânga este un indicator pe carescrie „Spre casa Vasile Pogor”. Acolose ţineau odinioară şedinţele Junimii,acolo Titu Maiorescu a pus bazeleunei mişcări ce a schimbat din temeliicultura română... Este şi locul undeEminescu şi-a citit nuvela „SărmanulDionis” şi Creangă „Soacra cu treinurori”!

Cursurile preferate? Am 2 semina-rii care îmi plac, de fapt, cel mai mult şila care nu ajung niciodată să mă plicti-sesc. Este vorba despre Introducere înştiinţele limbajului şi ale comunicăriiurmat de seminarul Mass-media, siste-me şi procese. Am descoperit că îmiplace cel din urmă când am început să-mi scriu temele, practic „ştirile”. Poate căa venit de la sine, prin simplul fapt căreuşesc imediat să găsesc soluţiile opor-tune, răspunsurile corecte, să fiu eu!

Cea mai „trăsnită” temă? Hm!Pentru săptămâna viitoare trebuie săscriu un articol pornind de la ideea:„Closetul la nevoie se cunoaşte”.Recunosc am ceva „experienţă” îndomeniul eseurilor inedite şi din liceu, iaracum, îmi prinde bine. Pentru începutaceasta ar fi prima temă „trăsnită”, darsunt convinsă că vom avea tot maimulte surprize de acest fel.

Despre timpul petrecut în liceu?Nu aş schimba nimic, a fost o perioadăfrumoasă din viaţa mea si nu regretnimic: am legat prietenii trainice şi amcunoscut tot felul de oameni, care directsau indirect au contribuit la formareamea. Mesajul pentru foştii mei colegi: săaibă mult noroc în ceea ce vor face, iarcadrelor didactice, mulţumiri şi tot bineledin lume!

VOINEAG DRAGO{�COSMIN,anul I, Facultatea de Inginerie şiManagementul SistemelorTehnologice, UNIVERSITATEAPOLITEHNICĂ BUCUREŞTI

Î:-Ce ne poţi spune despre viaţade student?

R:-În primul rând, mă bucură faptulcă fostul meu liceu se interesează deabsolvenţii săi! Câte ceva despreviaţa de student: pot spune că tematurizează şi prinzi ceva experienţăîncă din primele zile ale anului I.Cursurile sunt variate ceea ce e binepentru că nu intervine monotonia de asta 6 ore pe zi la şcoală, faci 4 oreapoi ai pauză; în cazul meu mă ducsă mă odihnesc, mănânc sau mai faco temă... Următorul curs ţine 2 ore,dar chiar dacă am mai avut şi înainteîncă 4 ore nu mă simt deloc obosit.Îmi pare rău că încă nu vă pot trans-mite şi câteva fotografii din facultate şicampus, deocamdată sunt în plină„organizare”. Cu prima ocazie îmi voilua revanşa! Orele de laborator suntmai dificile din cauza că la fiecare din-tre acestea trebuie să prezinţi un pro-iect. Acesta nu este obligatoriu acum,în octombrie, ci la sfârşitul semestru-lui, dar dacă le las spre sfârşit o să-mifie greu căci se vor „aglomera” toate.

Î:-Ce impresie ţi-au lăsat noii tăiprofesori?

R:-Nu sunt ca la liceu şi ţin să spuncă duc lipsa cadrelor didactice de la„Auto” pentru că erau mult mai apro-piaţi de noi, asemeni unor... părinţispirituali.

Î:- Cazare? Se spune orice stu-dent trebuie să locuiască măcar 1an la cămin...

R:-Ţin să precizez că stau lacămin, în Regie, cu încă 4 colegi, din-tre care doar unul este din Focşani.Mă înţeleg bine cu ei, uneori există şimici neînţelegeri, dar aşa se întâmplăpeste tot, nu-i aşa? Fiecare provinedin zone diferite, are propriile obiceiurişi capacitatea de adaptare la nou...

Î:- Pasiunea pentru teatru şistand-up comedy?

R:-Deocamdată sunt foarte ocu-pat, iar în legătură cu ideea destand-up comedy, mi-ar plăcea dacăaş avea posibilitatea aceasta, să fieîntre prieteni, ca un hobby...

Î:- Un mesaj pentru foştii colegi?R:-Elevilor de la Colegiul Tehnic

Auto „Traian Vuia” le transmit salutări,succes şi să pună mâna pe cartepână nu e prea târziu! Viaţa e prea

Toamna se num\r\ bobocii: (prof. coordonator Stan Irina)

I-AM CONTACTAT, NE-AU R|SPUNS CU PROMPTITUDINE, GATA S| NEÎMP|RT|{EASC| PRIMELE IMPRESII ALE VIE}II DE STUDENT:


grea să laşi loc unui eşec sigur, săînveţe din ceea ce s-a întâmplat anulacesta la bac... Şi îi aştept laUniversitatea Politehnică dinBucureşti!

Vă mulţumesc încă o dată pentrucă mi-aţi oferit această şansă şi ori-când sunt dispus să colaborez cu ceicare mi-au fost profesori în anii deliceu. De asemenea, dacă voi fi dis-ponibil şi voi putea îi voi ajuta cu ceamai mare plăcere şi pe viitorii posibilicolegi. Salutări tuturor cadrelor didac-tice, sănătate şi succes! Vă salută curespect şi vă urează toate cele bune,Dragoş-Cosmin Voineag de la fostaclasă „rebelă” a XII-a B, actualmentestudent, boboc în toată firea în fru-moasa noastră capitală! Vă mulţu-mesc!

COSTACHE MARIAN,anul I, Facultatea de Agricultură,

specializarea Inginerie Economicăîn Agricultură, UNIVERSITATEAAGRONOMICĂ „ION IONESCU DELA BRAD”, IASI

De ce acest domeniu? Deoareceeu cred că are un viitor şi potenţialavem Slavă-Domnului, însă nici unjob decent peste hotare nu aş evita.Iaşul este un oraş aglomerat, viu, zbu-ciumat, ca orice „capitală de regiu-ne”... Campusul universităţii este pla-sat în fabulosul Copou (atât de îndră-git de Maiorescu, Eminescu etc.) şireprezintă o parte a oraşului destulde liniştită, foarte bine îngrijită, avândaşa... un aer mistic şi misterios! Esteceva indescriptibil, o anumită energiea locului, a oamenilor, care te inspirăşi te motivează. Aici am întâlnit colegi

exact cum mi-i imaginam: de toatefelurile. Am avut noroc în ceea ce pri-veşte repartizarea pe camere. Chiaram 3 colegi de treabă şi suntem pe zice trece mai uniţi. Adesea am maifăcut plimbări nocturne prin ParculCopou alături de ei: sunt colegii de laArte şi Litere care mai cântă la chita-ră. Nu mi-am imaginat niciodată sune-tul chitarelor acustice şi pe noi încer-când să le acompaniem vocal. Un altsubiect de care am rămas plăcut sur-prins este complexul sportiv la careavem acces.

Fac parte şi din adunarea studen-ţilor din USAMV sau Liga Studenţilor.Acest grup se bazează pe voluntariat,iar la prima vedere credeam că este opierdere de vreme. Apoi mi-am datseama că nu este aşa, aici am cunos-cut colegii mai mari, particip la proiec-te interesante şi din care am de învă-ţat.

M-am decis, astfel, să particip şi laBalul Bobocilor (22 noiembrie): ore derepetiţii, emoţii şi altele, dar sper săiasă bine! Experienţa dobândită înliceu cu trupa de teatru şi la HighscoolContest îmi este de real folos.Aceasta este şansa de a-mi cunoaştemai bine colegii şi colegele.Organizatorii, cei din anul III şi IV suntfoarte de sociabili şi te ajută să te inte-grezi destul de uşor în grupul lor, lucruce mi se părea dificil la începutul anu-lui. Un mic inconvenient ar fi: oraruldestul de încărcat, dar ne adaptăm!Aici, departe de casă, a trebuit să măschimb mult, să am alte principii şi amînceput să văd viaţa cu alţi ochi. Staucâteodată pe geamul Camerei nr. 68şi mi se face un dor nebun de casă,de familie şi sincer, de liceul meu, decolegi, de profesori şi de timpurile în

care orele erau o adevărată plăcere!Prin intermediul acesta aş vrea să

le transmit următorul mesaj celor caresunt elevi la acest liceu: să se simtămândri şi să încerce să facă celebrunumele şcolii noastre: am învăţat atâtde multe lucruri la „Auto”! Aş vrea săle mulţumesc şi profesorilor mei, şidomnului director, Negoescu Ioan,pentru că m-au ajutat să ajung aici,având încredere în mine; în special,domnului diriginte Oprişan Decebal,doamnei profesoare de limba şi litera-tura română, Stan Irina, domnului pro-fesor de matematică, Preda Cătălin,inclusiv domnilor maiştri. În final vreausă vă spun că sunt nerăbdător să vinla liceu, să revăd pe toată lumea...Cred că va fi posibil pe la sfârşitul luniiianuarie.

MULT SUCCES LA SIMPOZIONŞI SUNT CONVINS CĂ VA FI UNULŞI MAI BUN DECÂT EDIŢIILEANTERIOARE, CUM S-AÎNTÂMPLAT ÎN FIECARE AN!

Cu respect, Costache MarianViorel

NOTA REDACŢIEI: „boboceii” aufost doar 3 din multitudinea de absol-venţi cu care ne mândrim şi întâmplătorsau nu, au făcut parte din trupa de tea-tru a liceului: ne-au reprezentat cusucces, ne-au adus momente de realăfericire şi ne-au făcut mândri că le sun-tem alături! Sperăm ca această rubricăsă fie doar începutul unei frumoase cola-borări cu cei care au trecut pragul insti-tuţiei noastre. SUCCES TUTUROR!


Pare o sărbătoare păgână prinmanifestări și totuși, a fost acceptatăde biserică. Noi am luat-o de la ame-ricani dar, rădăcinile ei sunt europene.Este vorba despre povestea nopții deHalloween…

Celții, care trăiau acum 2000 deani în zona astăzi acoperită deIrlanda, Regatul Unit și nordul Frantei,sărbătoreau Anul Nou pe data de 1noiembrie. Această zi marca sfârșitulverii și al recoltei și începutul iernii,anotimpul asociat deseori cu moar-tea. Celții credeau că în noapteadinaintea Anului Nou limita dintre tărâ-mul celor morți și lumea lor devineneclară și că fantomele celor decedațise întorc să bântuie pământul, creândprobleme și stricând recoltele. Tocmaide aceea, în noaptea de 31 octom-brie, ei sărbătoreau Samhain, un fes-tival pentru care construiau rugi sacri,aducând sacrificii zeităților sub formăde grâne sau animale.

În timpul celebrării, celții purtaucostume, în general, făcute din pieleși capete de animale. Când sărbătoa-rea lua sfârșit, ei foloseau focul de larugii de sacrificiu pentru a-și aprindefocurile stinse mai devreme în aceașiseară. Scopul era acela de a-i protejape parcursul iernii care urma. Probabilde aici a venit ulterior ideea dovlecilorluminați din interior.

Ulterior cucerii romane, Samhain-ul celtic a fost combinat cu două săr-bători de origine romana: Feralia, o zila sfârșitul lui octombrie, în care roma-

nii își comemorau morții și festivalul încare o onorau pe Pomona, zeițafructelor și a copacilor. În secolul VII,influența creștinismului se extinseseși pe pământul celtic. Papa Bonifaciual IV-lea a stabilit ziua de 1 noiembrieca fiind dedicată comemorarii sfințilorși martirilor - "Ziua tuturor sfinților"- osărbătoare care se asemăna cu festi-valul celt, dar era de-semnată debiserică.

Până prin anii '30, în America,Halloween-ul adus de coloniștiienglezi, devenise o sărbătoare secu-lară, dar centrată pe comunitate, cuparade, și petreceri răspândite prin totorașul. Tot cam în acest timp a fostresuscitată și tradiția "trick or treat"care datează probabil din vremurileparadelor de Ziua tuturor sfinților dinAnglia. În timpul festivităților, sărmaniicerșeau mâncare și oamenii le ofe-reau plăcinte numite "prăjituri desuflet" în schimbul promisiunii de a seruga pentru sufletele celor morți dinfamilia lor.

Această tradiție era un mod relativnecostisitor pentru ca toată comunita-tea să se bucure de sărbătoare. Înteorie, oamenii își puteau preveni

“soarta” de a fi păcăliți (trick), oferindcopiilor sau celor care le sunau la ușacostumați o mică atenție (treat) -bomboane, dulciuri, mere. Obiceiulcostumelor de Halloween are rădăciniadânci în istorie, plecând de la vechiicelți chinuiți de gerul iernii, până laenglezii care considerau că în noap-tea în care se deschid porțile celorfără viață, nu pot ieși afară din casădecât costumați pentru a speria, larândul lor, fantomele...

(prof. Roșcan Oana)

HALLOWEEN RHYMESCats and Bats

The cats scare me and so do thebats

And both of them wear funny hats.The bats hang upside down at

nightThey are a silly crazy sight.

The cats all like to hiss and fight.They sit on the steps in the bright

moonlight.My favorite creature is a ghostBecause he's so spooky on a postWhat a night!There was a big black batWho sat upon a hat.He met a green and purple witchWho had fallen into a ditch.

The witch said, "Help me up.I need my magic cup.To drink my rat filed brewBefore I lose my other shoe."

The bat said, "Play with me.And I'll help, you'll see.Then we'll go out to scareThe children everywhere."Poor witch in a ditch!A green and ugly witchFell into a deep-deep ditch.A man came to get her outWhen he heard her yell and shout.The ditch was so deep and wideThe witch screamed and cried.

HAPPY HALLOWEEN!

HALLOWEEN —între tradi]ie [i

contemporaneitate


India este pe locul 2 din50 de poziţii, într-un clasa-ment internaţional al ţărilorcu cele mai mari creşterianuale de preţ pe segmen-tul rezidenţial, conform ulti-melor studii ale companieiKnight Frank. De la începu-tul anului trecut şi până înprimele luni ale lui 2011,preţul mediu la nivel naţio-nal a urcat cu peste 21%.Cererea pentru unităţi loca-tive este extrem de mare,atât în capitala Indiei, cât şiîn alte oraşe mari. Preţullocuinţelor din New Delhi acrescut cu peste 16%numai în prima jumătate alui 2011 şi cu aproape 34%în ultimul an, arată cifreleBăncii Naţionale pentruLocuinţe a Indiei (NHB).Creşteri de preţ s-au înre-gistrat în toate metropolele,dar mai ales în oraşe cu opronunţată activitate deexternalizarea activităţiicătre furnizori de serviciispecializate sau în tehnolo-gia informaţiei şi comunica-ţiilor (ICT). Semne de refa-cere a pieţei imobiliare seîntrezăresc chiar şi în ora-şele cu o puternică activita-te în domeniul manufacturiisau producţiei de electroni-ce, care au avut de suferitîn 2009 din cauza crizeifinanciare (cum ar fi

Hyderabad, Kochi, Ben-galuru). Doar două dintremarile oraşe au înregistrato scădere a preţului locuin-ţelor în ultimele trei luni:Jaipur (-4%) şi Kolkata(-8%). Dar per ansamblu,comparativ cu anul trecut,preţul locuinţelor a crescutîn toate cele 15 metropoleunde Banca Naţională pen-tru Locuinţe a efectuat stu-dii.

Ce făcea India cândrestul lumii întâmpinacriza?

Deşi, momentan, Indiatraversează o perioadă încare economia a încetinit,nu este prima experienţă deacest gen. Atunci cândrecesiunea economică alovit întreaga lume, în 2008,dezvoltatorii indieni au fostprevăzători şi au tăiat dinpreţuri, oferind fel de fel dealte facilităţi. Dar cu toateeforturile, cererea pentruproprietăţi rezidenţiale delux a scăzut la jumătate, întimp ce cererea pentrulocuinţe accesibile a cobo-rât cu 10%, conform unuistudiu al Camerei deComerţ şi Industrii a Indiei,de la începutul lui 2009.Investitorii în segmentulrezidenţial s-au reorientatrapid către construcţia delocuinţe pentru cei cu veni-

turi scăzute, ceea ce le-aadus salvarea. EconomiaIndiei şi-a revenit rapid, iarpreţul locuinţelor a începutdin nou să crească, cu oviteză ameţitoare.

În India, toate marileoraşe se schimbă rapid,odată cu apariţia unor noiclădiri de birouri si a unorblocuri de apartamente cesfidează înălţimile

În Chennai, de exemplu,un complex de birouri subforma a şase fluturi uriaşicu o singură coloană verte-brală va deveni, în curând,sediu a peste 24.000 deangajaţi ai companiei TataConsultancy Services, ceamai mare firmă de tehnolo-gie din India. Uriaşa struc-tură de sticlă şi oţel, numităcomplexul Siruseri, costa500 de milioane de dolari siinclude căderi de apă, gra-dini interioare cu peste 146de tipuri de copaci, panourisolare şi a primit avizul deconstrucţie verde.

Tata ConsultancyServices declară că are unbuget de 1 miliard de dolarirezervat unor sedii debirouri de diferite stiluri arhi-tecturale care vor fi execu-tate în următorii cinci ani.S-a spus că industria ITeste foarte tânără. “Vârstanoastră medie este de 28de ani şi toţi au aspiraţiimari. Vor să-şi construiascăo carieră de succes. Deaceea, ca angajator, esteimportant să le oferi unmediu minunat, unul în caresă poata crea si colabora.Ne va ajuta să atragem tipulde talent pe care ni-l dorimşi să-l păstrăm”- rezumădirectorul companiei filoso-fia de afaceri a firmei. ÎnMumbai, capitala financiaraa Indiei, noile blocuri deapartamente de lux suntconstruite peste tot prinoraş pentru a-i găzdui peîmbogaţiţii, care îngroaşăconstant rândurile. Popula-ţia de milionari a Indiei acrescut cu peste 50% in2009…

Şi Donald Trump con-struieşte în inima Mumbai-ului. Partenerul său indian,Harresh Mehta de la

Rohan Lifescapes, a decla-rat că toată lumea înMumbai are foarte mulţibani... “Deşi piaţa acţiuniloreste destul de întunecată,afacerile merg bine". Auinceput astfel lucrările laWorld One, cea mai înaltăclădire de locuinţe din lume,cu 117 etaje, construită înMumbai de LodhaDevelopers. Există şi unelevoci care spun că infras-tructura oraşului Mumbainu poate susţine creştereaimobiliară. INDIA TOWER:va măsura 719 metri înălţi-me şi va fi terminat în 2016.Turnul se construieşte tot înMumbai, cel mai populatoraş din India cu 12,5milioane de locuitori. IndiaTower va avea 85 de etaje,iar construcţia trebuie săînceapă anul acesta.

Cine are de câştigat? Se pare că exporturile

către SUA ale produselorconfecţionate în India crescameţitor, mai rapid decâtexporturile din China. Maimult de două treimi dininvestitorii străini au alesIndia ca destinaţie finalăpentru a face producţie.Iată câteva repere care per-mit analiştilor economici săspună că India este urmă-toarea ţară care va înregis-tra un boom economicpeste aşteptări. O primăcauză o constituie impasuldemografic în care se aflăChina. Din cauza legii careinterzice unei familii de chi-nezi să aibă mai mult de uncopil, tot mai puţine persoa-ne vor ajunge să munceas-că în fabrici. Vom trăi şivom vedea…

(Arsene Denis, X B)

Surse: Ediţiile on-linedin 20.IX-30.X.2011:w w w . w a l l - s t r e e t . r o ;www.9am.ro; www.busines-sday.ro; www.ziare.com;www.adevarul.ro.

RUBRICA LUI DENIS: SE ÎNTÂMPL| ÎN ZILELE NOASTRE…EFECTELE? VOM TR|I {I VOM VEDEA…

DE CE SFIDEAZ| INDIA CRIZA IMOBILIAR|?


MOTTO: „Arslonga, vita brevis”(Hippocrate)

Argument: vă veţi întreba ce rostare să scriem despre aceste adevăratebijuterii artistice, dacă suntem în plinăcriză economică şi în plus, adolescenţiiar fi mai puţin interesaţi de artă şi maimult de frumoasele, deloc ieftine inovaţiidin IT... De ce nu? Aproape toţi avemcâte o rudă plecată la muncă undeva înstrăinătate şi poate că în următoareavacanţă nu ar fi rău ca, în loc să ne cum-părăm cine ştie ce bluză de firmă, să-irugăm pe unul dintre cei apropiaţi sămergem la unul dintre aceste muzee!

Am observat că anul acesta, înaugust, puţini au revenit în ţară şi au pre-ferat să-şi cheme rudele acolo undelucrează: în Spania, Italia, Franţa, mainou - Anglia, Suedia, Germania şi chiarîn Finlanda ori Statele Unite. Să ignorămpentru o clipă toate campaniile de dis-creditare a românilor şi să ne promitemcă în următorii... 5-6 ani(?) vom vizitamăcar două dintre muzeele de mai jos!

Muzeele de artă din întreaga lumeadună anual un număr impresionant devizitatori, de ordinul milioanelor.Prestigioasa publicaţie The ArtNewspaper a realizat următorul clasa-ment al celor mai populare muzee deartă din lume, pe care îndrăznim să vi-lprezentăm în speranţa că vă va fi de unreal folos, măcar pentru motivaţia de aîncerca “să facem economii pentruvacanţă”:

1. Muzeul Luvru, Paris: gazda cele-brei Mona Lisa, a lui Leonardo da Vincişi a altor peste 35.000 de exponate,muzeul Luvru este cel mai popularmuzeu de artă din lume, cu un număr depeste 8,5 milioane de vizitatori înregis-traţi anul trecut.

Cu o suprafaţa de peste 200.000mp, din care peste 60.000 sunt destinaţiexpoziţiilor, Luvrul este cel mai maremuzeu de istorie şi artă din Franţa, potri-vit site-ului oficial. Programul colecţii-lor permanente este: Luni, Joi,Sâmbăta şi Duminica: de la 9:00 la18:00; Miercuri şi Vineri: de la 9:00 la

21:45. Preţurile pentru accesul în muzeudiferă în funcţie de numărul de persoa-ne, tipul de tur ales şi colecţiile vizitate.Accesul la colecţiile permanente costa10 euro, în timp ce pentru expoziţiiletemporare, din Sala Napoleon, taxa deintrare este de 11 euro, iar ghidul multi-media, disponibil in 7 limbi internaţiona-le, costa 6 euro pentru adulţi şi 2 europentru copii.

2. British Museum, Londra: cu cele94 de galerii, expuse pe o suprafaţă de13,5 hectare a avut 5,84 milioane devizitatori în anul 2010. Cu cele peste6,000 de obiecte istorice expuse,Muzeul Britanic găzduieşte una dintrecele mai mari colecţii de antichităţi dinlume, care include Freza Parthenonului

si marmura Elgin, piatra Rosetta şi vazaromana Portland datând încă din sec. Id.H., potrivit site-ului oficial al instituţiei.

Muzeul este deschis publicului înfiecare zi, de la 10:00 la 17:30. Taxelepentru vizitatorii ocazionali sunt cuprinseîntre 6 si 12 lire, în funcţie de colecţia pecare doriţi să o vizitaţi.

3. Muzeul Metropolitan de Arta,New York: aici se găsesc opere de artăîncepând din antichitate (inclusiv obogată colecţie de artă si artefacte egip-tene), lucrări ale marilor maeştri euro-peni, colecţii bogate de artă americană,dar şi de lucrări africane, asiatice, bizan-tine, sau artă islamică. În afara operelorde artă, la MET se găsesc şi vastecolecţii de instrumente muzicale, costu-me şi accesorii, arme şi armuri antice dinîntreaga lume. În galeriile muzeului suntprezentate si mai multe interioare deepocă, de la Roma secolului I până ladesignul modern american, perfectreproduse, chiar cu unele piese origina-le. Cu peste 5,22 milioane de vizitatori in2010, cunoscut si sub numele de MET,are în colecţiile sale peste două milioanede piese, împărţite în nu mai puţin de 19secţiuni departamentale,potrivit site-uluioficial. Programul de vizitare almuzeului este separat, în functie decolecţii şi aripile în care acestea se află,cu menţiunea că în zilele de luni este

închis pentru amenajare şi curăţenie.Preţurile de la intrare diferă şi ele în func-ţie de numărul de vizitatori şi colecţii, darîn varianta generală, pentru colecţiilepermanente, taxa pentru adulţi este de25 dolari.

4. Galeriile Tate Modern, Londra:colecţia cuprinde lucrări ale unor artiştibritanici începând cu anul 1500 până înprezent, precum şi colecţii internaţionale

ale unor artişti ca Picasso, Salvador Dalisau Andy Warhol, potrivit site-ului oficial.Tate Modern este una dintre cele patrugalerii Tate din Marea Britanie şi găzdu-ieşte colecţii de artă contemporană dintoate colţurile lumii. Anul trecut, galeria aavut 5,06 milioane de vizitatori. Intrareaeste gratuită la majoritatea colecţiilor,mai puţin în cazul expoziţiilor majore, deduminica până joi, între orele 10:00 –18:00. Vineri şi sâmbată galeria estedeschisă între orele 10:00 si 22:00.Cardul de membru costă 52 de liresterline pe an şi include atât intrareagratuită la expoziţiile galeriei, cât şi altebeneficii, cum ar fi apartenenţa la clubulprivat şi abonarea la publicaţiile institu-ţiei.

5. Muzeul Prado, Madrid: colecţiapermanentă a Muzeului Prado este unadintre cele mai mari din lume. Este for-mată din aproximativ 9000 de tablouri,5000 de desene, 2000 de tipărituri, 1000de monede şi medalii, şi aproximativ2000 de obiecte decorative, potrivit site-ului oficial al instituţiei. Prado deţine ceamai deosebită colecţie de artă spaniolă,cu multe opere ale lui El Greco,Velasquez, Goya si Murillo. Vizitatorii potadmira si o colecţie de lucrări ale picto-rului flamand Peter Paul Rubens şi alepictorului olandez Hieronymus Bosch,dar şi capodopere ale pictorilor italieni.Din cauza mărimii colecţiei numai a şap-tea parte din colecţia permanentă amuzeului este expusă. Muzeul Pradogazduieşte expozitii temporare exce-lente. Orar: Marţi – Sâmbătă 9:00 –19:00; Luni – închis.

Biletul costă 6 euro iar pentru unbilet care vă permite să nu staţi la coadătrebuie să plătiţi 9 euro.

(Cu respect, al dvs. ghid „virtual”,Haşcu Mihai, X B)

Surse, site-uri recomandate: www.thear-tnewspaper.com; www.booking.com;www.wallstreet.journal.ro, www.travel.desco-pera.ro; www.nationalgeographic.com;www.tate.org.uk; www.louvre.fr;www.artline.ro; www.cartile-adevarul.comwww.metmuseum.org; www.britishmu-seum.org www.museodelprado.en

V| RECOMAND|M CELE MAIPOPULARE MUZEE

ALE LUMII!


1. Marea bătălie cu frișcă – Cehia

Participanții formează echipe adverseși se înarmează cu tăvi cu frișcă. Are loc onumărătoare inversă, apoi echipele alear‐gă unele spre altele. Când se întâlnesc încentru, frișca începe să zboare...

2. Restaurantul Modern al Toaletei –Taipei, Taiwan

“Să mănânci aici este o experienţăunică, asta ca să fim moderaţi. Stai la ocadă (masa ta), înconjurată de vase de toa‐letă (scaunele). Mâncarea vine într‐un vasde toaletă”. Hm!

3. Ziua de naştere a măgărușului Iior –Austin, Texas

În Austin, adulţii şi copiii îl folosesc peprietenul fictiv al ursuleţului Winnie dreptscuză pentru a petrece.

“Ziua lui Iior se celebrează de peste 40de ani aici, în Austin. Se intră gratuit, iarbanii strânşi din vânzarea de mâncare,băuturi, picturi pe faţă şi altele sunt donaţiorganizaţiilor locale non‐profit.Sărbătoarea se ţine în Pease Park, aproapede centru”.

4. Cocktailul degetului acru de la picior– Dawson City, Alaska

Oricine are un stomac puternic poateprimi dreptul de a intra în Clubul “SourtoeCocktail” la Downtown Hotel. Pentruaceasta, trebuie să soarbă dintr‐o băuturăcare conţine un deget de la priciorul unuiom, păstrate de hotel pentru aceste ocazii.Regulile spun că buzele trebuie să atingădegetul sărat...

5. Restaurantul Verzelor şiPrezervativelor – Bangkok, Thailanda

“Nu vă lăsaţi induşi în eroare de nume‐le ciudat al restaurantului sau de vânzărilede metode de contracepţie care au locacolo. Acest loc foarte popular strânge fon‐duri pentru Asociaţia de Dezvoltare aPopulaţiei şi Comunităţii. La cină, împreu‐nă cu cafeaua este servit un prezervativ”.Interesant!

6. Marţea Clătitelor – Londra, MareaBritanie

În această zi de marţi, caracterizatăprin clătite de secole, au loc curse. Tot

ce‐ţi trebuie este un costum dubios şi oechipă şi poţi participa la Cursele Clătitelor.

7. Shot Cafe – Riga, Letonia

Un local din Riga, Letonia, se poatelăuda cu una dintre cele mai ciudate toale‐te din lume. Shot Café este renumit nupentru specialitățile din meniu, ci pentru ...atmosfera deosebită pe care o recrează...la baie.

“Shot Cafe are cea mai tare toaletă dinlume. Este iluminată în funcţie de starea despirit şi schimbă culoarea, de la roşu aprinsla albastru închis sau verde pal. Vasul detoaletă este transparent şi se poate vedeasârmă ghimpată şi lame de ras. Ne‐amîndrăgostit de această toaletă”, declară unturist.

8. Hakone Kowakien Yunessun WineSpa – Hakone, Japonia

Despre japonezi putem spune, cu sigu‐ranță, ca sunt primii la capitolul dezvoltaretehnologică. Tot ei se evidențiază însă și lacapitolul relaxare: la poalele muntelui Fuji,au construit o piscină pe care au umplut‐ocu... vin roșu. Zilnic, sute de turisti și local‐nici vin aici și‐și pun pielea la bătăie. CăciYunessun Spa, din stațiunea Hakone,garantează efecte terapeutice pentru ten.Gazdele nu bagă mâna în foc pentru stareaclienților... la plecare.

9. Cafe Gratitude – San Francisco,California

“Acesta este un loc foarte, foarte ciu‐dat. Nu pot să trec de numele date mâncă‐rurilor. Au o salată care se numeşte Suntabundentă. Dacă un chelner te întreabăpentru ce eşti recunoscător astăzi, trebuiesă răspunzi pentru a primi mâncare”, măr‐turisește un client.

10. Curse de gândaci – Brisbane,Australia

În Brisbane există un hotel care îi încu‐rajează pe vizitatori să ia parte la “BYORoach”, curse de gâdaci de bucătărie. Cumaeştri de ceremonii care citesc numeleparticipanţilor, cimpoaie şi tot tacâmul.

(Moclea Marius, XI B)

(Surse: www.booking.com; www.mediafax.ro)

S\ râdem cu ... blondele!

n O blondină și o brunetăsunt pe autostradă într‐un tir.

Ajung la un pod, care are oînălțime de 3 metri.

Bruneta: "‐ Shit, tirul nostruare o înălțime de 4 metri!!

Blondina: "‐ Mărește viteza,nu este nici un polițist prin apro‐piere!"

nQ: Care este diferența întreblonde și semnele de circulație ?

A: Unele semne spun “stop”.

n Trei blonde intră într‐unbar. Sunt fericite, dansează șicântă. Tot comandă fiecare câteceva de băut.

Barmanul până la urmă, leîntreabă ce sărbătoresc.

Una dintre ele îi explică:‐ Tocmai am terminat un puz‐

zle și ne‐a luat numai 3 luni săterminăm!

‐ Și ? Întrebă barmanul.‐ Pe cutie scria 2‐4 ani!

nQ: De ce le plac blondelormașinile decapotabile ?

A: Fiindcă au mai mult loc săîși întindă picioarele!

nQ: De ce se ceartă 2 blondepe o motocicletă?

A: Care să stea la geam!

n O blondă își ia o slujba îndomeniul public. Trebuia săvopsească banda de pe mijloculunui drum de țară. Șeful ei îispune că se află în perioada deprobă și trebuie să vopseascăcel puțin 2 kilometri pe zi, dacăvrea să‐și păstreze serviciul.Verificând la sfîrșitul zilei, el vedecă în prima zi facuse 4 kilometri,dublu față de medie. A doua zia fost puțin mai dezamăgit, pen‐tru că blonda nu vopsise decât 2km. Se gândește că oricumaceasta e media și trece cu vede‐rea. Dar a treia zi, când blondavopsise doar 1 km, îi spune:

‐ Ce problemă ai? Vreo boală,vreo defecțiune a echipamentu‐lui? Ce te oprește să faci 2 kilo‐metri pe zi?

‐ Știți, cu fiecare zi sunt din ceîn ce mai departe de găleată!

Top 10 - cele mai ciudateatrac]ii turistice


Tatăl meu are o vorbă, învăţată probabildin ţările pe unde a a lucrat; el spunea căorice călătorie, fie şi ea de mii de kilometri,“începe cu primul pas: fă-ţi un plan şi ţine-tede el. Dacă e nevoie, ia-ţi rapid bilet la avion,respiră adânc şi gata, lumea este a ta!” Da,fac parte din generaţia celor ai căror părinţise află la muncă în străinătate şi o spun cumândrie, nu pentru a stârni compasiuneacuiva! Am aici, acasă, rude extraordinare,care îmi sunt alături necondiţionat. Şi maiam un motiv de mândrie: anual părinţiiîncearcă să-mi ofere câte o vacanţă înPortugalia, să vizitez mereu alte locuri, igno-rând sacrificiile financiare, deoarece e o ţarădestul de îndepărtată şi scumpă. Până înacest an mergeam cu autocarul cam 4-5zile… un coşmar. Iniţial mi-a plăcut: vedeammulte ţări şi evitam frica de avion. Toateaccidentele rutiere şi faptul că ,,am maicrescut” ne-au determinat să luăm deciziade a pleca anul acesta cu avionul. Hm! Deunul singur!

Iată-mă, în aeroportul Băneasa, care emult mai mic decât mă aşteptam! Nu sea-mănă deloc cu marile aeroporturi văzute înfilme. Aveam zbor spre Lisabona la ora23.00. Cu 2 ore înainte m-am prezentat lacheck-in. Zăpăcit un pic, m-am speriat cânda început să sune alarma la trecerea sprezona de îmbarcare. Paznicii au zâmbit,mi-au spus să nu mă panichez, era doar ocapsă de la tricou”. Apoi am văzut avionul:uau, de data aceasta nu am mai fost deza-măgit. I-am admirat dimensiunile, era exactaşa cum văzusem pe Discovery. Superb!

Când să-mi ocup locul m-au luat emo-ţiile: pentru numele lui Dumnezeu, mă aflampentru prima oară într-un avion... Tocmaiurma să decolăm. Stewardesele, atât deelegante şi amabile, ne-au transmis prime-le indicaţii legate de securitatea zborului, înlimbile română şi engleză. Calmul lor m-aliniştit.

Pilotul ne-a anunţat prin staţie să nepunem centurile, urma decolarea. Deodatăa început să se audă un sunet foarte puter-nic la motoarele avionului şi aparatul a ple-cat rapid, în circa 20 de secunde se ridicătreptat în aer şi a durat cam 40 de secundepână s-a îndreptat, paralel cu solul. Prin sta-ţie pilotul ne-a spus, când am pornit de pepistă, că avionul avea 700km/h şi în aer1200km/h. Eu am fost uimit cu ce viteza ammers. Am trecut pe deasupra: Croaţiei, aFranţei, a Spaniei şi o parte a Portugaliei.Am ajuns acolo la ora 03:00. În Romaniaceasul era 05:00. M-am plimbat cu tata prinaeroportul plin de magazine şi restaurante.La ieşire am văzut o imagine, care mi-a tăiatrespiraţia. Un muzeu în aer liber! Am uitatdescrierea făcută de tata, deşi am mai fostîn Lisabona, aeroportul m-a impresionatprofund. Am mers cu taxiul până la autoga-ră, să luăm autocarul spre Sines, acasă înPortugalia. Din autocar am văzut alte lucrurisurprinzătoare. Pentru o clipă am crezut căsunt în Brazilia: Monumento Cristo Rei,cum spun portughezii, se găseşte în vârful

unui deal la aproximativ 110 m înaltime, pemalul de sud al râului Tejo. Tata mi-a spuscă asemănarea cu Statuia lui Isus Cristosdin Rio de Janeiro nu este întâmplătoare.Unul dintre cardinalii patriarhi al Lisabonei arfi văzut statuia din Rio în anul jurul anilor1930, într-o vizită în Brazilia. El a răspânditrapid ideea de a avea o statuie neapăratidentică şi în Portugalia. Se spune că la oadunare de la Fatima, preoţii ar fi făcut unjurământ să ridice această statuie a luiCristos, dacă Portugalia nu va fi atrasă în celde-al Doilea Război Mondial. Piatra detemelie a fost pusă în anul 1949 şi în anul1959 monumentul a fost inaugurat în modoficial. Statuia făcătoare de minuni dinFatima a fost transportată aici pentru cere-monia de inaugurare, iar Papa a transmisun mesaj audio înregistrat. Cele 4 arcadeînalte de 82 de metri din postamentul debeton al statuii reprezintă cele patru punctecardinale, simbolizând astfel universalitateaRegatului lui Isus Cristos. O capelă micăeste situată la baza statuii. Statuia în sineare 28 de metri înălţime, iar reprezentareainimii măsoară 1,89 metri. Pentru o clipă mis-a tăiat respiraţia, m-am simţit mic, mic şinesemnificativ în faţa acestei minunăţii,construită de mâna omului. Un lift este insta-lat pentru a urca turiştii, pe o platformă lapicioarele statuii, de unde se pot bucura depanorama Lisabonei şi a împrejurimilor.

Când am coborat din autocar mi-amadus aminte de vremurile de demult, deacum 4 ani… Ajunşi acasă, am mers la ofamilie tot din România. Am făcut cunoştin-ţă cu copiii lor. Suntem de aceeaşi vârstă şine-am înţeles excelent. Părinţii au vrutsă-mi arate şi alte locuri şi neapărat să măducă la cumpărături în oraşul Santiago. Auurmat zile frumoase, în care am profitat dinplin să ne bucurăm de acest colţ al lumii. Adoua zi am mers cu tata prin împrejurimi şila plajă să mă relaxez după drumul obositorşi valul de emoţii. Seara am mers cu familiala un festival de vară care ţinea o săptămâ-nă, FMM Sines. Sines este un orăşel dindistrictul Setubal. Până în 1970 a fost un satpescăresc, iar aşezarea era locuită încă dintimpurile romane (se numea „Sinus”).Aşezare este situată pe coasta Alentejo şiface parte din Parcul Natural St. Vincent şiCoasta Alentejo de sud-vest şi nu duce lipsăde atracţii turistice. Oraşul are o marină foar-te mare, fiind singura între Setubal şiAlgarve. Datorită portului maritim şi a plat-formei industriale a cunoscut expansiunerapidă. În fiecare vară are loc aici acestFMM Sines – Festival Musicas do Mundo,un festival mondial de muzică ce strângelaolaltă muzicieni de pe toate continentele.Obiectivele istorice şi aşezarea privilegiată,pe o stâncă în faţa unui mic golf, contribuiela dezvoltarea turismului. Castelul de pestâncă a fost construit în timpul RegeluiPedro, începând cu anul 1362.

Este locul de naştere al exploratoruluiVasco da Gama, a cărui statuie se află înfaţa Bisericii parohiale. În Porto Covo, un

sat din apropiere, linia de coastă de o fru-museţe deosebită şi clădirile tradiţionaleatrag numeroşi turişti. Am aflat că de-a lun-gul ultimilor 3000 de ani, teritoriul portugheza stat mărturie trecerii a numeroase civiliza-ţii: fenicienii, grecii, celţii, cartaginezii, roma-nii şi arabii au avut un puternic impact cultu-ral. În secolul al XV-lea, cutezătorii explora-tori portughezi, conduşi de Vasco da Gama,au descoperit noi teritorii, care au permisextinderea imperiului peste mări.Universitatea din Coimbra, creată în1290 (!!!), este una din cele mai vechiuniversităţi ale Europei.

De politică nu m-am interesat. Ştiu însăcă în domeniul sportului, talentul fotbalistuluiCristiano Ronaldo se bucură de un renumeextraordinar. Acolo fie eşti fan Porto, fieLisboa, de la copii până la bunici, toţi iubescfotbalul.

E haios când vezi seara, în timpul vreu-nui meci, câte o bătrânică, purtând însem-nele echipei favorite, agitându-se şi scan-dând alături de cei tineri numele favoriţilor,atunci când meciurile sunt difuzate pe ecra-ne uriaşe în pieţe sau în cluburi. În fiecare zimergeam la plajă, cu prietenii, pe malulOceanului Atlantic, ne scufundam, nejucam cu mingea, dar nu puteam să stămmult fiindcă era foarte rece. Vedeam per-soane mai în vârstă, care înotau îndelungfără probleme. Seara am mai fost la câte unfilm 3D. M-a impresionat un film despreLanterna Verde, un personaj care primeşteun inel magic şi trebuie să salveze galaxiade extratereştri. Acum sună banal, acoloeram entuziasmat: încetul cu încetul amînceput ,,să prind” şi limba.

În altă zi am fost pe coasta de nord.Acolo veneau nişte valuri foarte mari careputeau să ajungă la doi metri dacă mareaera neliniştită. Am adunat cu părinţii scoicide totate tipurile, mari, mici, ca să le amamintire. Înainte să mă întorc în Româniami-am luat la revederea de la toţi prietenii şiei mi-au urat drum bun. A doua zi mi-amfăcut bagajele apoi m-am plimbat pe plajă şiprin oraş pentru ultima dată. Seara m-amdus în statie să iau autocarul spre Lisabona.Mi-am luat la revedere de la tata şi am ple-cat. Orice călătorie, fie şi ea de mii dekilometri, începe cu primul pas şi pânăîn vara următoare nu mai este chiar atâtde mult!

(Cişman Alexandru, X E)

Confesiunile lui Alex,,A c\l\tori este, pentru cei tineri, o parte a educa]iei; pentru cei mai în vârst\, o parte a experien]ei” ( Fr. Bacon)

VACAN}A MEA ÎN PORTUGALIA


Potrivit unor publicaţii despecialitate, precum Forbessau Elitechoice, în ultimele 12luni personalităţile din industriamuzicală, în spatele cărora seascund adevărate „armate” deimpresari, PR-i, designeri, sti-lişti etc şi care au susţinut con-certe cu casele închise, au reu-şit să adune milioane de dolari,iar topul primilor zece nominali-zaţi arată astfel:

1. U2 (195 mil. dolari): Trupairlandeză, originară din Dublin şi con-dusă de la fel de celebrul solist Bonoeste un exemplu de longevitate pescenele mondiale, cu o cariera depeste 35 de ani. Cel mai recent turneual lor, cu o durată de doi ani va constadin reprezentaţii live pe întreg mapa-mondul. Estimările legate de vânzări-le totale ale acestui turneu mondial seridică la 700 de milioane de dolari. Peîntreaga perioadă a turneului, peste 7milioane de oameni sunt aşteptaţi săasculte trupa rock în concertele live.În 2010, solistul trupei irlandeze aachizitionat 1,5% din Facebook prinintermediul firmei de investiţiiElevation Partners în schimbul sumeide 195 milioane de dolari. Valoareatotală a acţiunilor sale se ridică în pre-zent la 728 mil. dolari, după ceFacebook a fost evaluată în lunaianuarie la 50 mld. USD.

2. Bon Jovi (125 mil.dolari): carea concertat şi în Romania pe 10 iulieîn Piaţa Constituţiei din Bucureşti,este un alt cântăreţ care nu a încetinitdeloc în carieră odată cu vârsta. Încele 74 de concerte ţinute în ultimele12 luni de artist şi trupa sa, Jon BonJovi a încasat 200 de milioane dedolari. În aceeaşi perioadă, artistul areuşit să lanseze şi un album,Greatest hits.

3. Elton John (100 mil. dolari): încei peste treizeci de ani de carierămuzicală, Sir Elton a vândut peste250 de milioane de albume în întrea-ga lume. Popularitatea artistului brita-nic este încă intactă şi astfel, în ulti-mele 12 luni a avut 102 concerte live,de pe urma cărora a încasat 204milioane de dolari.

4. Lady Gaga (90 mil. dolari):popularitatea cântăreţei a ajuns anulacesta la apogeu. Pe numele ei ade-vărat, Stefani Joanne AngelinaGermanotta, artista a încasat 170 demilioane de dolari pe 137 de concerteţinute în 22 de ţări şi asta numai înultimele 12 luni. Pe lângă încasăriledin concertele live, artista câştigă banişi din difuzarea masivă a pieselor ei laradio, din vânzările albumelor şi con-tractele cu Polaroid, Virgin Mobile,Monster Cable sau Viva Glam, con-tracte ce au la bază, implicit apariţiilemai mult decât spectaculoase aleacesteia, frecvent contestate, dar cu opriză extraordinară la publicul tânăr.

5. Paul McCartney (67 mil.dolari) : Sir McCartney câştigă foartemult din drepturile de autor pentrumai bine de 300 de melodii de succesdin întreaga lume şi este una dintrecele mai bogate persoane din MareaBritanie, cu o avere estimată în 2010la 475 milioane lire sterline (535 mil.euro), potrivit cotidianului britanic TheTelegraph. Fostul coleg de trupă al luiJohn Lennon este cel mai de succescompozitor din istoria muzicii contem-porane potrivit Cărţii Guinness aRecordurilor.

6. The Eagles (60 mil. dolari): înciuda faptului că nu au mai lansat demulţi ani un cântec nou care să aibăsucces la public, acesta din urmă estedestul de încântat de discografiile maivechi ale trupei din Los Angeles; aşacă rockerii fără vârstă de la Eaglescontinuă concertele live cu casa închi-să.

7. Dave Matthews Band (51 mil.dolari): mai puţin cunoscută la noi,formaţia condusă de Matthews, uncântăreţ de origine sud-africană, sta-bilit în statul american Virginia înca-sează în medie 1 milion de dolari peconcert, turneul ajungând deja la 68de apariţii în ultimele 12 luni.

8. Brad Paisley (40 mil.dolari)(foto): foarte apreciat în SUA, BradPaisley este un cântăreţ de muzicăcountry, în vârstă de 38 de ani, cu unstil uşor ironic, de mare succes, astfelîncât cea mai mare parte a câştiguri-lor a provenit din sponsorizări şi aso-cierea cu diferite brand-uri celebreprecum colaborările cu producatorulauto Chevrolet, brandul de apă îmbu-teliată Skinny Water sau producătorulde bărci cu motor Sea Ray.

9. Jay-Z (37 mil. dolari), primul anîn care a reuşit performanţa de adepăşi veniturile soţiei,Beyonce: penumele său adevărat, Shawn Carter,rapperul american are mai multe afa-ceri, care nu ţin doar de industriamuzicală; pe lângă albumele care i-auadus opt premii Grammy, Jay-Z estepatronul reţelei de cluburi „40/40” , co-proprietar al echipei de baschet NewJersey Nets, din NBA şi creatorul linieivestimentare Rocawear, potrivit NewYork Times. Acestora li se adaugăafaceri în domeniul hotelier, al pro-ducţiei de cosmetice, publicitate şichiar ar fi interesat de achiziţionareaunor titluri ale echipei de fotbal brita-nice Arsenal.

10. Rihanna (29 mil. dolari): cân-tăreaţa, originară din Barbados, i-alăsat cu gura căscată pe locuitoriiLondrei, când a ales să se ducă cumetroul, la concertul pe care urma săîl susţină pe Arena O2. Rihanna acălătorit alături de gărzile ei de corp şise purta la fel de firesc ca şi ceilalţipasageri. Cei mai mulţi dintre aceştiaerau absolut şocaţi pentru că ei mer-geau chiar la concertul interpretei şinu le venea să creadă că aceasta e înacelaşi vagon. Dincolo de concertelecu casa închisă, de remarcat sunt ver-surile cu un puternic impact social,cu aluzii politice, critice la adresabandelor de cartier, unde moarteadevine un act banal, dar şi pledoa-riile împotriva războiului. A câştigat,în medie, 1 milion de dolari pe con-cert, într-o serie de 38 de apariţii pe operioada de 12 luni. Rihanna a avut şialte surse de venit din colaborările cubrandul de cosmetice CoverGirl sideodorantele Secret, de la Procter&Gamble, fără să ignorăm vânzărilormasive ale noului album.

(Fluture Andrei, X BCucută Ionuţ, X B)

Surse:www.elitechoice.org; for-bes.com; ultimate-guitar.com; wall-street.ro ; wordpress.com.

RIHANNA PE LOCUL 10 ÎN TOPUL

CELOR MAI PROFITABILI CÂNT|RE}I


“Un matematiciantrebuie să fie puțin poetîn inimă, iar un poet îninimă trebuie să fiematematician”, spuneun blogger cunoscut.

Poezia propusă de elevulCiurciumel Cosmin Marian, cls.a XII-a B, dă crezare acestuiadevăr:

Alt\ matematic\ de Nicita Stănescu

Noi ştim că unu ori unu facunu,

dar un inorog ori o parănu ştim cât face.Ştim că cinci fără patru fac

unu,dar un nor fără o corabienu ştim cât face.Ştim, noi ştim că optîmpărţit la opt fac unu,dar un munte împărţit la o

caprănu ştim cât face.Ştim că unu plus unu fac

doi,dar eu şi cu tine,nu ştim, vai, nu ştim cât

facem.

Ah, dar o plapumăînmulţită cu un iepureface o roşcovană, desigur,o varză împărţită la un steagfac un porc,un cal fără un tramvaiface un înger,o conopidă plus un ou,face un astragal...

Numai tu şi cu mine înmultiţi şi împărţiţiadunaţi şi scăzuţirămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!Revino-mi în inimă!

Am primit la dirigenţie cea mai fru-moasă, uşoară şi haioasă „temă pen-tru vacanţa mare”: să ne îndrăgostim!Eram atunci 32 de băieţi, iar fete înliceu... cam puţine. Bineînţeles, uniierau/sunt implicaţi într-o relaţie, darîntr-o mică proporţie. Am avut de scrisşi un eseu liber pe această temă; l-amprezentat frumos în luna septembrie,cu mai mult sau mai puţin optimism.Mi-am amintit despre această temăzilele trecute: trecând prin faţa teatru-lui municipal am văzut că urmează unspectacol al trupei din Bacău.

M-a cuprins o stare de nostalgie,de bucurie, un fel de „preaplin” sufle-tesc şi mi-am dat seama de ce abiacând am ajuns acasă. Mi-a revenit înminte ora de limba română în care,citind un pasaj din „Cântăreaţa chea-lă”, unul dintre colegi a început cu ointonaţie demnă de invidiat să rosteas-că şi indicaţiile scenice. Doamna diri-gintă a întrerupt lectura şi la întreba-rea „câţi dintre voi aţi fost la teatru?”,am ridicat mâna doar vreo 4-5. Văînchipuiţi ce-a fost după, când Arsene,solicitat să explice cam cum se desfă-şoară un spectacol, i-a răspuns unuicoleg, foarte vorbăreţ din fire, ceva degenul: „da, îţi dă şi ochelari 3D!”.Atunci ni s-a predat, cred, toată teorialiterară despre dramaturgie şi operadramatică, urmând ca la primul spec-tacol ce se va fi susţinut în oraş „sămergem cu clasa”.

A venit februarie: ceea ce ne pro-pusesem în urmă cu circa o lună tre-buia pus în practică! Mai ales, că lacapitolul lecturi obligatorii şi suplimen-tare stăteam toţi destul de prost. Urmasă vină la Focşani Ioan Gyuri Pascu,„cel de la Divertis”, Nemuriciul, alăturide alţi actori foarte respectaţi. Iniţial nuam reţinut prea bine titlul spectacolu-lui, dar ideea că aceşti mari actori „dis-par încetul cu încetul”, că „e şansanoastră de a lua contact cu o interpre-tare live în adevăratul sens al cuvântu-lui” ne-a convins. Gyuri-Pascu, fiindsingurul actor cunoscut de noi „recla-ma” a fost inspirată. Am mai aflatatunci că era una dintre cele mai fru-moase comedii româneşti, care ar fiavut încasări uriaşe mereu. Se numea„Take, Ianke şi Cadâr” de Victor IoanPopa, în regia lui Doru Ana. Piesa a

primit foarte multe distincţii, inclusivPremiul pentru cel mai bun specta-col din dramaturgia românească,acordat de Ministerul Culturii. Ironia afăcut ca spectacolul să înceapă laorele 19.00 şi afară ningea atât de fru-mos şi era atât de frig! Era de la sineînţeles că se impunea o anumită ţinu-tă. Când am intrat în sală am rămasmut de uimire: erau atât de mulţi spec-tatori încât erau scăunele suplimenta-re pe margini. Veniseră şi foarte multedintre doamnele profesoare cu familii-le. Eram norocoşi, noi aveam bileteluate din timp la balcon...

Pasionaţi de computere sau cople-şiţi de cine ştie ce probleme am des-coperit o altfel de lume, de poveste.Decorul, costumele, jocul actoricescne-au rupt de realitate, stăteam cusufletul la gură, să auzim fiecarecuvinţel, să observăm fiecare gest şiropotele de aplauze nu se mai opreau.Nimic vulgar, nimic fals: fără „efectede actualitate”, de club, fără artificii.Personajele principale aveau un firescmagic şi erau doar trei bărbaţi în vâr-stă, cu o „garderobă” din perioadainterbelică, fără vreo apariţie „trendy”ori „sumară”. Românul, turcul şi evreuldin piesă ne-au prins în „capcana fru-moasă a Cuvântului ca artă”. Am înţe-les de ce ani de zile s-a jucat cu salaplină. Când spectacolul s-a terminat,parcă nu ne dădeam plecaţi. În acestmileniu al vitezei publicul „zăbovea”,iar printre adulţi şi noi, elevi în clasa aIX-a la un colegiu cu profil tehnolo-gic... Uimitor, nu-i aşa? De ce? Pentrucă este o piesă despre omenie, priete-nie, suferinţă, dragoste, singurătate,părinţi, eşec, ură, dezamăgire, fericireşi „niţică negustorie”. Adică despre totceea ce ne înconjoară în sensul încare am putut eu să pricep!

A fost cea mai bună motivaţiepentru lectură şi pentru îmbunătăţi-rea culturii generale: fără ameninţa-rea notelor mici, fără costuri mari, fărăvreo fărâmă de plictiseală. Aşa-zisainocenţă şi mirare a lui Mircea Rusu,insinuările fine şi ironia, cumulate cu„supararea” şi vicleşugul lui IoanGyuri Pascu; toate presărate cu apari-ţiile „răutăcioase ale Pacostei şiNinorocirii”, întruchipate de MariaCalotă, m-au făcut să înţeleg de cepiesa fusese cândva numită „un feno-men social”. Şi dacă tot „am gustat dinborcanul cu miere” am fost prezenţi şila „Afacerea Protar” şi la „Divorţul deaur” cu Tamara Buciuceanu-Botez.

Le mulţumesc pentru că mi-auspulberat o prejudecată, pentru căm-au învăţat că adevărata artă seadresează tuturor şi nu ţine cont defalse bariere, că m-au şi ne-au făcutsă aşteptăm următorul spectacol cubucurie şi curiozitate! Chiar şi „fărăochelari 3D”...

(Fluture Andrei, X B)

CUM M-AM „ÎNDR|GOSTIT” PENTRUPRIMA DAT| DE... TEATRU!


Supraconductorii [i levita]ia magnetic\

Ştiaţi că anumite materiale ceramice şicâteva metale, când sunt aduse la tempe-raturi cuprinse între -273,15 C temperatu-ra de lichefiere a azotului (-196C) îşi pierdcomplet rezistivitatea electrică? Cu altecuvinte nu mai opun rezistenţă treceriicurentului electric. Acestea ar fi practic,materiale care nu pierd energie sub formăde căldură (efect Joule). Astfel, chiar dacăar fi străbătute de curenţi mari, nu s-ar pier-de deloc energie. Dar curenţi mari produccâmpuri magnetice puternice cu care s-arlevita vehicule în mişcare. Prin levitaţie fre-cările ar fi practic nule iar vitezele ce pot fiatinse sunt considerabile, aceste vehiculefiind uşor de accelerat. Aceste materiale auprimit numele de supraconductori.

Primii supraconductori au fost metaleobişnuite, răcite la temperatura de –270C.Problema a fost că necesitau consumenergetic mare pentru a fi răcite. Astfel,oamenii de ştiinţă şi-au concentrat eforturi-le pentru a obţine supraconductori la tem-peratura mediului ambiant. Temperatura lacare rezistenţa electrică devine nulă senumeşte temperatură critică (Tc) şi varia-ză de la un material la altul. Starea desupraconductibilitate este atinsă de obiceiprin răcirea diverselor materiale cu heliusau azot lichid. Iată câteva temperaturi cri-tice: din categoria metalelor - Tc-zinc =0.88K, Tc-aluminiu =1.19 K, Tc-mercur =4.15 K,iar din categoria materialelor ceramice:YBa2Cu3O7 (YBCO) are Tc=91K, iar încazul compusului TlBaCaCuO - Tc=125K.Lichidul fumegând care este turnat pesupraconductor este azot lichid.Temperatura acestuia este de minus 196grade Celsius sau 77 de grade Kelvin.Lichidul din preajma supraconductoruluitrece printr-un proces intens de fierberedatorită căldurii absorbite de azotul lichiddin materialul supraconductor. Azotul lichiddevine gaz, iar temperatura supraconduc-torului scade gradat. Când procesul defierbere se opreşte, înseamnă că supra-conductorul şi azotul lichid sunt în echilibrutermic. Este un indiciu al faptului că tem-peratura a scăzut sub pragul critic desupraconductibilitate, adică 91 de grade

Kelvin în cazul compusului de YBCO,materialul având în acest moment proprie-tăţi supraconductive. Plecând de la acestecaracteristici ale supraconductorilor, multetehnologii moderne sunt în faza de proiect,atât pentru aplicaţii pe scară largă, aşacum este cazul trenului Maglev destinattransportului în comun, dar şi pentru apli-caţii la scară mai mică, aşa cum este cazulîn industria fabricării semiconductorilor.Avantajele trenurilor cu levitaţie magne-tică sunt :viteze mari, acceleraţii mai bune,pot urca pante mai abrupte, riscul deraieriieste inexistent, randament energetic supe-rior şi deloc de neglijat ar fi cel al graduluimic de poluare sonoră. Şi, totuşi, existăcâteva dezavantaje destul de importantecum ar fi: preţul infrastructurii foarte ridicatşi faptul că nu este adaptat la transportulde marfă.

(Boldeanu Marius, X C, prof. Preda Codruţa)

“Dac\ printr-o ciudat\ amnezie, fizicienii ar uita dintr-o dat\ tot, iar noi, restul de oameni, amr\mâne în bra]e doar cu fantezia [i cu poezia, cred c\ n-ar trece mai mult de un secol [i amreinventa [tiin]a, [i mai ales [tiin]a FIZICII.” (Nichita St\nescu)

Maglev este un proiect japonez(chiar dacă termenul a fost extins latoate trenurile magnetice). A fost con-struită o linie experimentală, pe cares-a atins viteza record de 581 km/h înanul 2003.

Tehnologiile supraconductorilor vorcontinua să evolueze şi vor deveni înmod cert, calea spre un viitor mai efi-cient.

Se poate ca douăraze de lumină să seanuleze vreodată unape cealaltă şi să rezulteîntuneric?

a) Nu, lumina nupoate niciodată să pro-ducă întuneric - aceas-ta ar încălca legea con-servării energiei;

b) Da, există mo-

duri diverse de a adău-ga la lumină mai multălumină, obţinând întu-neric.

Răspunsul este b).Lumina este o undă trans-versală şi undele se potcombina astfel încât să seîntărească sau să se anule-ze reciproc. Acelaşi lucru sepoate spune şi despre valu-

rile de apă, când creastaunui val se suprapunepeste adâncitura altui val.De fapt acest fenomen,numit interferenţă distructi-vă, poate fi extins la toatetipurile de unde. Bine, binedar ce facem cu legea con-servării energiei care laprima vedere nu este vala-bilă în această situaţie.Dacă lumina anulează lumi-na unde a dispărut ener-gia? S- a constatat că ori decâte ori lumina anulează

lumina într-un loc, există unalt loc, de obicei foarteapropiat, unde lumina întă-reşte lumina şi toată ener-gia care a dispărut dintr-unloc apare în celălat loc.Acest lucru este valabilpentru orice fel de unde.

(Tatu Valentin, X C, prof. Preda Codruţa)

1 + 1 = 0?

Deseneaz\la orele de [tiin]e!

Recent s-a descoperitfaptul că desenele şischiţele realizate pedurata orelor de curs teajută să înveţi. De fapt,spun cercetătorii, elevii artrebui încurajaţi să îşiînsoţească însemnările şinotiţele pe care le iau lacursuri cu multe alte schi-ţe, scheme şi desene.

Într-un articol din pres-tigioasa revistă Science,cercetătorii susţin că des-enatul (pe marginea te-mei în discuţie, ţineminte!) poate fi folosit îndiferite moduri pentru aajuta în procesul educa-tiv, la materiile cu profilştiinţific. Aceştia spun căo asemenea activitatepoate genera implicaredin partea unor elevi carealtfel nu ar fi atenţi; îipoate ajuta să înveţemodul în care informaţiaeste prezentată; inspirăînvăţatul şi atenţia lainformaţie şi poate ajutaelevii atunci când ei vorsă transmită mai departenoile achiziţii informaţio-nale. Aşa că puteţi conti-nua să desenaţi vrute şinevrute pe marginile foi-lor pe care luaţi notiţe,bineînţeles, legate desubiect. Vă ajută săscoateţi totul din aceleore pe care le găsiţi atâtde plictisitoare... aşaspune ştiinţa!

(Dogaru Sterian, X A,prof. Preda Codruţa)


n Un uragan eliberează în zeceminute mai multă energie decât toatearmele nucleare din lume, combinate;

n În Statele Unite, pentru a protejasensibilităţile locuitorilor din zonă,antenele de telefonie mobilă sunt pla-sate mai nou în turnuri ce au fost con-struite astfel încât să pară a fi copaci(dar nu sunt). Pentru a le vedea trebu-ie sa te uiţi atent. În acest fel antenelefuncţionează fara probleme. Mairămân de rezolvat doar reclamaţiilelocuitorilor din preajmă, îndreptăţitesau nu, în legatură cu nivelul radiaţiilor;

n Soarele consumă prin procesulde fuziune, în fiecare secundă, 600 demilioane de tone de hidrogen, pe carele transformă în aproximativ 595 de

milioane de tone de heliu. Masa lipsăeste transformată şi emisă către exte-rior sub formă de energie. O infimăparte din acea energie este captată şipe Pământ;

n Poluare. 80% din monoxidul decarbon, CO, eliberat în atmosferă pro-vine de la maşinile care circulă pestrăzi. Monoxidul de carbon, (CO),este un gaz incolor şi inodor, extremde toxic pentru oameni şi animale, ceprovine din arderea incompletă acombustibililor. Pentru ca maşinile săardă complet combustibilul şi să elibe-reze în atmosferă bioxid de carbon,(CO2), în loc de monoxid de carbon,(CO), ar trebui ca ele să circule cumare viteză, lucru imposibil în oraşe.Atât monoxidul de carbon (CO) cât şibioxidul de carbon contribuie la creş-terea efectului de seră şi la creştereatemperaturii globale, însă (CO2) estemai puţin toxic decât (CO);

n New York este singurul oraş dinStatele Unite unde mai mult de jumă-tate din populaţie nu deţine o maşină.În Manhattan, mai mult de 75% dinrezidenţi nu au maşină; la nivel naţio-nal procentajul e doar de 8%.

n Luminii de la Soare îi ia 8 minu-te până atinge Pământul; dacăSoarele s-ar stinge acum, în 8 minuteam rămâne în întuneric. Cea maiapropiată stea de Pământ esteProxima Centauri, aflata la 4,23 deani-lumină, adică 25 de milioane demilioane de km distanţă de Soare.Aceasta înseamnă, că dacă am aveao navă spaţială care ar călători cu

50.000 de km/h, ne-ar trebui 88.000de ani ca să ajungem la ea;

n De ce este cerul albastru?Lumina care vine de la Soare intră în

atmosfera Pământului, unde întâlneşteatomii de azot (78% din componenţaatmosferei) şi oxigen (21% din compo-nenţa atmosferei).

După cum se ştie, lumina de mareintensitate de la Soare este albă şi estecompusă din toate culorile spectruluivizibil, R(oşu), O(ranj), G(alben),V(erde), A(lbastru), I(ndigo), V(iolet).

Deşi nu este percepută de ochi, lumi-na pe care o vedem călătoreşte subforma unor unde sau mici particule careoscilează în timp ce se deplasează:roşul are lungimea de undă cea maimare, având o frecvenţă mai scăzută deoscilaţie. Violetul are lungimea de undăcea mai scurtă, din spectrul vizibil,având o frecvenţă de oscilaţie mai marede 16 ori decât roşul (putem spune căroşul este mai “liniştit”, pe când violetuleste mai “agitat”). Exact acele compo-nente ale luminii albe de frecvenţă maimare (mai precis: verde, albastru, indigosi violet cele care se agită mai mult îndrumul lor spre Pământ) sunt împrăştia-te mai mult prin ciocnirea particulelor delumină cu electronii atomilor de azot şioxigen, dând senzaţia de albastru, feno-men care mai este combinat în acelaşitimp şi cu o sensibilitate mai mare aochiului uman faţă de culoarea albastră.De aceea nu vedem cerul violet - şi ori-cum noi vedem o rezultantă între toateaceste culori, nu un albastru pur;

n Un kilogram de uraniu are ener-gie cât şase milioane de kilograme decărbune.

(“Culese” de Dogaru Sterian, X A,prof. Preda Codruţa)

Ce [tim sau mai degrab\ ce nu [timdespre fenomenele secolului al XXI-lea!

Având în vedere căfenomenele climaticeinfluenţează orice activi-tate umană, iată câtevarecorduri ale vremii:

- Cea mai ridicată tem-peratură, înregistrată peTerra, a fost de +58,5º C înlocalitatea Al Aziziyah dinLibia, în anul 1928;

- Cea mai ridicată tem-peratură din Europa a fostde +48º C şi s-a înregistratîn oraşul Atena din Grecia,în anul 1977;

- Cea mai ridicată tem-peratură, înregistrată înRomânia, a fost + 44,5º C,pe 10 august 1945, lângăBrăila;

- Cea mai scăzută tem-peratură, înregistrată pe

Terra a fost de – 89,2º C lastaţia Vostok, în Antarctica;

- Temperatura minimă aEmisferei Nordice a fost de–71,1º C, în localitateaOimiakon din Rusia în anul1964;

- Cea mai scăzută tem-peratură, înregistrată înEuropa, a fost de – 58º C,în localitatea Ust’ Schugo,în anul 1978;

- Cea mai scăzută tem-peratură, înregistrată înRomânia, a fost de – 38,5ºC, pe 25 ianuarie 1942, laBod (judeţul Braşov);

- Cea mai mare cantitatede precipitaţii, înregistratăîntr-un an (august 1860 –iulie 1861), a fost de 26461,2 l/mp în localitateaCherrapunji din India.

- Cea mai mare cantitatemedie multianuală de precipi-taţii se înregistrează în locali-tatea Mawsynram (NEIndiei): 11 874 l/mp/an;

- Cea mai mare cantitatede precipitaţii, înregistrată în24 de ore, a fost de 1 870l/mp în Cilaos (InsulaRéunion), 15-16 martie 1952,în timpul unei furtuni tropica-le;

- În România, în iulie 1926a căzut la Letea, în DeltaDunarii, 600 l/mp2, cea maimare cantitate de precipitaţiiînregistrate în 24 de ore;

- Cea mai ridicată vitezăa vântului înregistrată peTerra a fost de 372,0 km/hîn Mount Whashington(SUA);

- În Romania cea maimare viteza a vântului afost de 216 de km/h şi s-aînregistrat în Munţii Bucegi.

(Lungu Nicu, XI A)

Bibliografie:Neguţ S., Nicolae I.:

Enciclopedia recordurilorgeografice, Editura Meronia,Bucureşti, 2003.

Omul, vremea [i vremurile...(mai mult decât superlative climatice)


Într-o dimineaţă frumoasă de octom-brie, împreună cu colegii şi profesorii ampornit la drum… dar nu prea departe, că serupse roata magăoaiei în drumul ce neducea spre știintă… Odată rezolvată pro-blema, am continuat itinerariul. A fost undrum lung, dar vizitarea Muzeului Antipadin Bucureşti a meritat fiecare secundă,petrecută în autocar. Am fost uimiți de cali-tatea exponatelor, de cantitatea de infor-mații ce se desfășura înaintea ochilornoștri. Am fost plăcut surprinși și de modulîn care organizatorii au ales să prezinteexpozițiile, iar tehnologia de ultimă oră atransformat vizita într-o experiență inedită– informația se simte și se trăiește.

Ce ne-a impresionat? Dioramelespectaculoase care prezintă viaţa animale-lor din toate bioregiunile, informaţiile suntprezentate în română şi engleză, existăposibilitatea ghidului audio, iar pentru a

obţine detalii despre un anumit exponateste suficient un dublu click pe unul dincele 67 de infotouch-uri! Însă cel mai multmi-a plăcut exponatul-vedetă (4,5 m) dinholul central al muzeului - Deinotheriumgigantissimum, a cărei specie a dispărutacum 2,5 milioane de ani. Excursia a avutun rol educativ prin însăși scopul său: des-coperirea minunilor naturii, a rădăcinilor șievoluției omenirii.

Cea mai frumoasă parte a muzeului mis-a părut mediul acvatic deoarece este unloc cu foarte multe specii de pești și mami-fere de pe întreg globul; desigur, părerilesunt clasificate. Unii cred ca cea mai fru-moasă zonă este cea artică, alții cred că ecea africană, dar un lucru este cert: excur-sia a fost minunată și plină de lucruri inte-resante și educative.

(Nedelescu Sergiu, XI D)

În excursie la Muzeul Antipa din Bucure[ti

MuzeulGrigoreAntipa

Instituția păstrează unpatrimoniu prețios formatdin colecții osteologice,zoologice, mineralogice,geologice, paleontologiceși etnografice, la care seadaugă biblioteca, de-sene, schițe, hărți, ta-blouri, obiecte moștenitede la savanții și explora-torii din trecut : în total,peste 2 milioane de pie-se, cele mai numeroaseși mai diverse din Ro-mânia. Neputând fi expu-se toate deodată, o partedin ele folosesc pe rândexpozițiilor temporare,cea mai mare parterămânând în sertare pen-tru a folosi drept bazăpentru un larg evantai decercetări în domeniul știi-nțelor naturale. Colecțiilezoologice ale Muzeuluipermit documentareabiodiversității din țară șidin străinătate; colecțiilegeologice și paleontologi-ce arată modificările con-tinui ale scoarței terestre,ale climei, ale biodiversi-tății pe actualul teritoriu alRomâniei. Colecțiileetnografice surprind unuldintre cele subtile aspec-te ale biodiversității: di-versitatea socio-cultura-lă. Colecțiile permit înțe-legerea sintetică a evo-luției, conformă viziuniigeonomice a lui GrigoreAntipa, elev al lui ErnstHaeckel, care la rândulsău, făurise viziunea eco-logică a naturii și a relații-lor omenirii cu mediul.

Grigore Antipa a fostdirector al MuzeuluiNațional de Istorie Na-turală (1892 - 1944). Prin-cipiile și inovațiile salemuzeologice, privind or-ganizarea acestui muzeu,modul de expunere, aran-jamentul și explicarea co-

lecțiilor, au stârnit intere-sul specialiștilor străini,care i-au solicitat o lucrarereferitoare la organizareamuzeelor de istorie natu-rală, publicată în 1934,purtând titlul Principes etmoyens pour la réorga-nisation des mu-séesd'histoire naturelle.Pornind de la reorganiza-rea muzeului bucureș-tean, în 1907 apar, pentruprima dată, dioramele bio-logice, care au reprezen-tat o nouă etapă în evoluț-ia și organizarea muzeelorde istorie naturală. Pri-mele diorame prezentauviața de pe piscurileMunților Carpați, din re-giunea colinelor, din Bă-răgan, precum și din zonainundabilă a Deltei Du-nării. De asemenea, în

Muzeul de Istorie Naturalăexistă și numeroase diora-me care înfățișază faunadin regiunile de tundră,prerie, savană sau dinDeșertul Sahara. Datorităacestei prezentări deose-bite, numeroase muzeeeuropene și americane ausolicitat sprijinul savantu-lui român pentru organiza-rea colecțiilor lor muzeisti-ce. Grigore Antipa a fostmembru al AcademieiRomâne și al mai multoracademii din străinătate. Aîntemeiat școala româ-nească de hidrobiologie șiihtiologie. L-a recomandatca șef de secție pe ocea-nologul și biologul MihaiC. Băcescu.


Ocazia - înainte să arunci adidaşi,blugi şi un tricou pe tine, ia-ţi unmoment liber să te gândeşti undemergi. E o lipsă cruntă de respect sămergi la un spectacol (teatru, operăetc) îmbrăcat în blugi şi tricou sau alt-fel de ţinută sport. E o practică foartecomună azi să jucăm cartea nonşa-lanţei şi să apărem la cele mai dichisi-te evenimente îmbrăcaţi de parcă ne-am pregăti pentru... spălat geamurile.Din respect pentru ceilalţi invitaţi şiorganizatorii evenimentului, carepoate au muncit luni întregi să creezeo atmosferă plăcută, nu trebuie să nepermitem asemenea abatere. Am fostîmpreună, anul trecut la 3 spectacole

de teatru şi cred că îmi daţi dreptate...Şosetele – cel mai uşor poţi să te

expui grotescului purtând şosete albela pantaloni negri. Dacă vrei să eviţizâmbetele fetelor, ţine minte douăreguli şoseţeşti: trebuie să fie deaceeaşi culoare ca pantalonii (NU seasortează la pantofi, ci la pantaloni!)şi lungi până aproape de genunchi,pentru ca atunci când te aşezi să nuse vadă o fâşie de piele între şosetă şipantalon.

Pantofii - Dacă vrei să fii un băr-bat elegant, renunţă la pantofii cutalpă groasă, din cauciuc, şi cu vârfpătrăţos sau ascuţit. Cei mai potriviţisunt cei simpli, cu vârf uşor rotunjit şicu talpa cât mai subţire. Inutil să maimenţionez că pantofii scâlciaţi saumurdari vor lăsa cea mai proastăimpresie posibilă.

Costumul, cravata, cămaşa–Cea mai mare greşeală pe care poţisă o faci e să-ţi cumperi costumulnegru. Vei arăta ca un pinguin sau caun chelner... Optează pentru un gri,bleumarin sau maro închis, eventualcu linii (foarte!) fine uşor mai deschi-se. Cămaşa va fi într-o nuanţă care săte flateze. Întreabă-ţi iubita, mamasau cel mai bine vânzătoarele dacănu te poţi decide! La capitolul cravatedacă tot avem numai una sau două, eideal să fie din mătase, vor arăta maielegant şi vor rezista în timp.Important e să prinzi sezonul reduce-rilor şi o poţi achiziţiona şi la 35 lei,adică preţul a 2 pachete de ţigări...

Mărimea contează: nenumăraţiconcetăţeni, de altfel dăruiţi de natu-ră, “înoată” în tricouri prea largi sau sesufocă în cămăşi prea strâmte, panta-loni prea scurţi sau prea lungi, curele

cu care te poţi înconjura de trei ori.Blugii cu turul la genunchi, oricât decool ar fi, te vor face să arăţi de parcăeşti fericitul moştenitor al unui dulapde haine comunitar..

Bijuteriile. Bărbatul va purta două„podoabe”: ceasul (şi verigheta).Bijuteriile sunt modul în care se triazăbărbaţii de copii...

Haine şifonate - acum 100 de anicălcatul era o problemă. Nu ai niciunmotiv să umbli cu cămaşa sau tricoulşifonate. La nevoie, mai renunţi laţigări şi duci cămaşa direct la curăţă-torie: o primeşti în maximum 90 minu-te curată, călcată, apretată, pe ume-raş, ambalată. Faţa şi gulerul vor tre-bui să arate mereu impecabil (suntcele care se văd din costum).

Mike, Puba, Adibas, CalvinClein, Dolce şi Gabbana. Fără firmela vedere! Am văzut inclusiv lenjeriaintimă “expusă ”la vedere din „nă-dragi″, să se vadă bordura pe carescria un anumit brand. Chiar trebuie?Dacă ai mulţi mulţi bani şi vrei să fiistilat şi îmbrăcat bine, încearcă să nuarăţi ca o reclamă umblătoare pentrucine ştie ce casă de modă!

Igiena: Nu voi detalia subiectul,pentru că trăim totuşi în secolul 21 şiigiena ar trebui să fie de la sine înţe-leasă. Câteva sugestii totuşi: cânde foarte cald afară, ia în calcul să aiun deodorant la tine. Dacă simţi căe nevoie, retrage-te discret la baieşi împrospătează-te (apă plussăpun plus deodorant). Nu folosiparfumuri puternice sau dulci. Nupurta mai mult de o zi o cămaşă –asta e, bărbaţii transpiră mai multca femeile. Taie-ţi unghiile şi îngri-jeşte-ţi mâinile – iubita ta îţi va mul-ţumi.

(Avram Marius, XI C)

Unde gre[im cel maides domnilor? Desigur,

e vorba de ]inut\!

Deoarece suntem deja înclasa a XI-a şi majoritatea aînceput să participe la diferi-te evenimente mai deosebi-te în familie şi nu numai, mi-am asumat riscul de a con-sulta câteva site-uri destina-te nouă. Ceea ce veţi citimai jos, vi se va părea hilar.Personal, informaţiile mi-aufost de folos... Suntemoameni, venim din toatemediile, ,,avem” înălţimile,greutăţile, formele, culorile,date de Cel de Sus, adică“nimic din ceea ce e ome-nesc nu ne e străin”, vorbafilosofului. Aceasta nu e oscuză pentru lipsa igienei,pentru haine murdare sauşifonate, pentru eterniijeanşi purtaţi până la totalaepuizare a materialului.Dacă eşti un pretins adoles-cent activ şi modern, nu în-seamnă că trebuie să îţineglijezi ţinuta. Nici nu tre-buie să fii cochet ca o„duduie″, până la ridicol, daro minimă atenţie e necesa-ră. Şi nici nu e nevoie săgoleşti cardul părinţilor!


n Locul unde Europa este celmai aproape de Asia. Singuruloraş din lume situat pe douăcontinente – Istanbulul n

Teritoriul oraşului este împărţit îndouă de strâmtoarea Bosfor şi MareaMarmara: o parte în extremitateasud-est a Europei, cealaltă în Asia(peninsula Asia Mică). În partea euro-peană, golful Cornul de Aur despartecartierele europene în două sectoare:vechiul Constantinopol, la sud şi OraşulNou la nord. Peste ape, pe malul asia-tic, se află vechiul Scutari (Üsküdar), cuo seamă de alte cartiere mai noi, întin-se pe ţărmul Mării Marmara, spre sud şipe cel al Bosfor-ului, spre nord.

O scurtă istorie. Oraşul a fost înfi-inţat de coloniştii greci din Megara în667 î.Hr.. sub numele de Byzantion. Înanul 330 împăratul roman Constantin Imută capitala Imperiului de la Roma laByzantion. Iniţial, oraşul a fost redenu-mit “Noua Romă”. La scurt timp oraşul afost numit “Constantinopol” – “oraşul luiConstantin”. După scindarea ImperiuluiRoman a fost capitala ImperiuluiRoman de Răsărit (Imperiul Bizantin).În 1453 a fost cucerit de turcii otomanişi redenumit “Istanbul”, dar pe planinternaţional a păstrat numele de“Constantinopol”. Începând cu 28 mar-tie 1930, numele oficial al oraşului adevenit “Istanbul”.

În vechile texte româneşti, oraşulera numit Țarigrad, Stanbul, Stambul,Înalta Poartă sau Poarta.

Accesul din România este destul defacil: cu maşina personală, autocarul,trenul sau avionul (ne desparte o dis-tanţă de aproximativ 800 km).

Ca suprafaţă, Istanbulul este ometropolă uriaşă: 1800 kmp (în compa-raţie, Bucureştiul are 250 kmp). Şi dinpunct de vedere demografic, Istanbululimpresionează: aproximativ 13 milioanelocuitori (aria metropolitană). Majori-tatea locuitorilor este formată din turci,dar există şi imigranţi. Istanbulul repre-zintă inima economică a Turciei, rea-lizând aproximativ 20% din produsulintern brut al acestei ţări.

Principalele atracţii sunt concentrateîn Sultanahmet, inima fostei capitaleimperiale. Aici se află Sfânta Sofia,Moscheea Albastră, Coloana luiConstantin, Bazilica Cisternă şiPalatul Topkapi, simboluri ale oraşuluicunoscute în toată lumea şi tot aici tepoţi pierde pe străduţe înguste şi întor-tocheate, unde încă se păstrează par-fumul unor timpuri demult apuse.Distanţele dintre aceste obiective meri-tă parcurse pe jos, dar pentru cei maicomozi există şi numeroase mijloace detransport în comun: tramvaiul, trenulrapid, autobuzul sau metroul. Acesteanu sunt foarte scumpe, o călătorie cos-tând 1,5 lire turceşti (aproximativ 3 lei).

Deasemenea, trebuie vizitate şipalatele otomane: Topkapi (palatulvechi) şi Dolmabahce (palatul nou).

Iubitorii de shopping nu au cum săse plictisească: Marele Bazar estepractic un oraş în oraş, iar pe oricestrăduţă magazinele sunt peste tot.

Nu trebuie ratată nici o plimbare cuvaporaşul pe Strâmtoarea Bosfor, saupe Marea Marmara, către InsulelePrinţilor!

Legătura rutieră dintre partea euro-peană şi cea asiatică a metropolei serealizează prin două mari poduri sus-pendate, construite la sfârşitul sec. alXX-lea: Podul Bosfor şi Podul FatihSultan Mehmet. Pe apă există nume-roase linii navale care asigură traversa-

rea din partea europeană încea asiatică.

În anul 2010 metropola afost declarată una dintre celetrei Capitale Europene aleCulturii, celelalte două fiindPécs (Ungaria) şi Essen(Germania).

Oraşul Istanbul oferă oalăturare de tradiţii, de stilurişi de veacuri, un loc undemodernul se impleteşte cuanticul într-un mod cu totulaparte. Alături de Roma sauParis, face parte din catego-ria oraşelor care trebuie vizi-tate măcar o dată...

prof. Oprisan Decebal

Profil urban — Istanbul Apa — miracolulvie]ii

H2O…..Este o formulă magi-că? Dacă ne luăm după simplita-tea ei, se pare că nu! Gândiţi-văînsă la cât de prezentă este apaîn viaţa fiecăruia dintre noi şi veţiconstata, că, de fapt această for-mulă chimică deţine secretul vie-ţii în Univers.

Terra dispune de un imensvolum de apă. Din suprafaţa pla-netei noastre, de 510 milioanekmp, suprafaţa acoperită de apereprezintă 70,8%. Din volumultotal al apei existente pe Pământ(apreciat la 1 400 milioane km³),apa dulce nu reprezintă decât2,7%. Pe lângă aceasta, trebuieremarcat şi faptul că doar 0,46%din volumul de apă dulce de peglob poate fi utilizată direct; restulde 99, 54%, se sustrage utilizăriiimediate de către oameni, deoa-rece este reprezentată de vaporiide apă din atmosferă, gheţari şicalote glaciare (77, 2%), apalacurilor si mlaştinilor, apele sub-terane şi umiditatea solului Întotal apa dulce disponibilă nureprezintă decât 0,009% dinîntreaga cantitate de apă de peTerra.

Prezentă în toate structurileterestre, de la compoziţia celuleivegetale sau animale şi până îninteriorul scoarţei terestre, apaeste combustibilul care pune înmişcare majoritatea proceselorfizice, chimice şi biologice careau loc pe Terra.

Miraculoasa substanţă îşipune amprenta asupra celor maimulte fenomene geografice şibiologice de pe planetă: modela-rea reliefului de către cea curgă-toare sau oceanice, fenomeneleclimatice, existenţa vegetaţiei si afaunei, a comunităţilor umane.

Acum, după ce am enumerattoate aceste calităţi ale apei,urmează o întrebare foarteimportantă: ce ne facem dacăîntr-o zi am rămâne fără apă?De-a lungul istoriei Pământuluiau existat suficiente momentecare au demonstrat că lipsa apei(sau micşorarea rezervelor),poate determina schimbări dra-matice într-o regiune precumdeşertificarea Saharei, dispariţiaunor civilizaţii.

Având în vedere că ziua res-pectivă e aproape, acest lucrudepinde şi de noi. A nu risipi apa(chiar dacă e ieftină şi se găseş-te atât de uşor) este un gest carepoate amâna un moment deza-struos.

Bibliografie: Revista Terra Magazin, editu-

ra CD Press, Bucureşti;www.teramagazin.ro

(Gadea Dumitru, XIA)

În Marele Bazar

Strâmtoarea Bosfor


Revenirea lui RobertDowney Jr.

Robert John Downey Jr. este un actoramerican si, ocazional, cântăreţ, nascutpe data de 4 aprilie 1965 in New York,Statele Unite ale Americii. Provine dintr-ofamilie cu strânse legături cu lumea filmu-lui, tatăl său fiind regizor, actor şi producă-tor, iar mama sa actriţă. La vârsta de şaseani a început să fumeze marijuana, cre-zând că acesta este singurul mod de a-i fitatălui său alături, Robert Downey Sr., fiinddeja dependent, iar acest lucru se pare căl-a afectat şi câțiva ani mai târziu, cânddevine el însuşi dependent de droguri.

Robert Downey Jr. a debutat la vârstade 5 ani în filmul tatălui său, Pound în anul1970.

Primele sale roluri mai importante auvenit abia în 1985, odată cu filmele TuffTuff şi Weird Science, urmate de primulsău rol principal în comedia romantică ThePick-Up Artist (1987). Însă filmul care l-afacut cunoscut peste tot în lume şi care i-aadus un premiu BAFTA, dar şi o nominali-zare la Oscaruri şi una la Globurile de Aur,a fost Chaplin, o biografie a celebruluicomediant Charlie Chaplin.

Între 1996 şi 2001 a jucat în peste zecefilme, această perioada nu a fost tocmaibună pentru Robert Downey Jr., deoarecea cazut pradă substanțelor interzise, camarijuana, heroina şi cocaina, fiind arestatde nenumărate ori pentru posesie de dro-guri.

Cariera lui Robert Downey Jr. şi-arevenit odata cu lansarea filmului TheSinging Detective în 2003. El s-a bucuratde un succes imens in 2008, grație pres-tației sale în Iron Man si Tropic Thunder.În primul, actorul l-a jucat cu succes peTony Stark, bărbatul care îşi construieşteun costum de fier cu super puteri. Actorula primit numai laude din partea criticilor, iarîn 2010 a apărut partea a doua a filmului.În cel de-al doilea film, regizat de actorulde comedie Ben Stiller, Downey Jr. l-ainterpretat pe Kirk Lazarus, un actor aus-tralian care a făcut o operație prin careşi-a inchis pielea la culoare pentru a por-tretiza un barbat negru în viitorul său film.Acest rol i-au adus foarte multe nominali-zări în cadrul diverselor academii şi insti-tuții de film, printre care Oscar, Globurilede Aur şi BAFTA.

În anul 2009 Robert Downey Jr. aacceptat să joace în Sherlock Holmes,celebrul personaj din cărțile lui Sir ArthurConan Doyle. Filmul a fost un adevăratsucces şi a avut încasări uriaşe, iar la sfâr-şitul anului 2011 va fi lansat partea a doua,Sherlock Holmes: A Game of Shadows.

Printre proiectele sale viitoare senumără The Fly (2012), The Avngers(2012) si Iron Man 3 (2013).

Pe langa actorie, artistul este pasionatşi de muzică, lansând chiar un album în2004, intitulat The Futurist. În plus, a cân-tat câteva melodii şi pe coloanele unorfilme de-ale sale, ca Chaplin, Too MuchSun, Kiss Kiss Bang Bang şi TheSinging Detective.

Avram Marius, XI C

{tiri. Opinii.Perspective.Experien]e.

Echipa feminin\ de spad\ a Rom\nieia câ[tigat medalia de aur la Campionatele mondiale

Echipa feminină de spadă aRomâniei, formată din Anca Măroiu,Ana Maria Brânză, SimonaAlexandru şi Loredana Dinu, a câş-tigat medalia de aur la Campio-natele Mondiale de Scrimă de laCatania, după ce a învins, în finală,cu scorul de 27-26, reprezentativaChinei. Româncele au obţinut titlulmondial pentru a doua oară conse-cutiv, după ce s-au impus şi în 2010,la Paris, în aceeaşi formulă, în fina-

la cu Germania. Pentru China auconcurat Xiaojuan Lu, Na Li, YujieSun şi Anqi Xu. La ediţia de laCatania a CM, echipa feminină despadă a României a avut accesdirect în turul doi, în care a eliminatMarea Britanie, scor 45-3. În sfertu-rile de finală, româncele au trecutde Polonia, scor 37-33, şi în semifi-nale de Germania, scor 24-23.România a mai obţinut două meda-lii de bronz la Campionatele

Mondiale, tot la spadă, însăla individual feminin, prinAnca Măroiu şi Ana MariaBrânză.

Aşadar, dacă la fotbalîncă mai aspirăm, cel puţinla simpla calificare pentruparticiparea la CampionatulMondial, iar la gimnasticănu mai înregistrăm succesulde odinioară, iată că acestefete ne inspiră şi ne încântăîn adevăratul sens al cuvân-tului, prin perseverenţă, dis-ciplină şi onestitate.

(Petrescu Gigel, X B)

CUM NE DESCURCĂM CUNAVETA ÎN ACEST SEZON?Uhh… „navetă” numai când auzim acest cuvânt ne gândim rapid la

oboseală şi plictiseală. Naveta implică nişte dezavantaje atunci cândajungi în staţia de MAXI-TAXI prea târziu şi rişti să întârzii la şcoală.

În microbuze te mai poţi întâlni cu mulţi oameni cunoscuţi şi colegi deşcoală. În general, şoferii ne mai aşteaptă din când în când în staţie fiin-dcă s-au învăţat cu ora la care ajungem pentru a ne transporta spre şcoli,mai mereu la timp. După ce scăpăm de cursuri fiecare dintre noi se ducela staţia sa. Deja e târziu, noapte, frig, mai apare şi senzaţia de foame...Totuşi naveta are „avantajele” ei deoarece pe durata călătoriei ascultămmuzică sau “butonăm” telefoanele, făcând astfel timpul să zboare mairepede şi să fim mai relaxaţi.

Naveta nu trebuie „tratată” ca pe o povară. Aş spune că e o şansă dea merge la un liceu bun, de a-ţi forma un viitor. În fiecare zi auzi, fără săvrei tot felul depoveşti de viaţă, dincare poţi învăţa câteceva. Acasă nici numai este nevoie săasculţi ştirile pentrucă au fost dezbătuteşi „tocate” mai cevadecât în PoianaFierăriei lui Iocan! Văsalut, drumuri buneşi să ajungem cubine mereu la desti-naţie! (OlteanuAdrian, X B)


Îmi plăcea la nebunie să fac mişcare şinu stăteam locului niciodată; mărturisescsincer că nu am început dansul sportiv dinpasiune. Aş fi putut să mă orientez cătrealte sporturi, destinul îmi rezervase altce-va. După câteva antrenamente am începutsă pun suflet, mai mult, tot mai mult.Surprins plăcut de evoluţia mea domnulantrenor m-a trimis repede la cea mai bunăgrupă din acest club de dans. Recunosc:iniţial, mi-a fost foarte greu! Ceilalţi eraumult mai buni decât mine sau cel puţin aşacredeam, exersaseră enorm şi antrena-mentele ne solicitau gradual, până la epui-zare. Dansam cu surioara mea, puţin maiscundă, ceea ce îmi afecta evoluţia, deoa-rece în dans înălţimea partenerilor estefoarte importantă.

A venit primul cantonament şi o fatăcare făcea de mult timp dans, având şiexperienţa concursurilor a pus ochii pemine şi mi-a propus să dansez cu ea. Dupăjumatate de an de antrenamente intensivea venit momentul sa particip la primul meuconcurs.

Acest prim concurs a fost cu rezultatemulţumitoare. Rând pe rând am luat partela un număr considerabil de astfel de com-petiţii, reuşind constant să mă pozitionezpe una dintre cele trei trepte ale pe podiu-mul, avansând foarte repede. Din cauzaunei probleme personale a trebuit sărenunţ pentru o perioadă la dans; antre-norul nici nu avrut să audă şi mi-a schim-bat decizia. Din păcate, la revenirea însălile de repetiţie a fost prea târziu… par-tenera mea îşi găsise un alt băiat pentrudans.

Mi-am spus că nu am dreptul să renunţ,date fiind încrederea antrenorului şi premii-le dobândite anterior. Am găsit o altă parte-neră, alături de care să-mi pot continua

cariera. Dar în perioada în care am dansatcu ea evoluţia mea a fost mai slabă...

Timpul nu îi permitea prezenţa perma-nentă la antrenamente; motiv pentru caream luat decizia de a discuta despre acestinconvenient şi am hotărât să nu mai dan-săm împreună. Si pentru că atunci când ţise închide o uşa, cu siguranţă, se va des-chide o fereastra, sora mea a avut, la rân-dul său, probleme cu partenerul. Tot înălţi-mea îi dădea dureri de cap, acum ea fiindconsiderabil mai înaltă decât el... În pre-zent dansez cu sora şi totul decurge foartebine. Ne dorim ca pe parcurs să obţinemcele mai bune rezultate şi pentru a ne situaîn top muncim extraordinar de mult.

(Micu Florin, IX A)

Cum am ajuns de la Micu(-l) ucenic la pasionatul dansator

de ast\zi…TAEKWONDO

Fiecare om are unhobby, iar hobby-ul meueste TAEKWONDO pen-tru că nu înseamnă doarbătaie, așa cum spun unii,îți dăruiește o educațieaparte, un curaj nebănuitși forța de a merge maideparte, atât în sport câtși în viață.

Am început să practicacest sport din clasa aVII-a. Știu că nu este multtimp, însă acești doi aniau fost suficienți pentru “amă cuceri”. La început eradoar o nouă activitate,însă cu timpul a devenitstilul meu de viață. Primullucru pe care l-am făcut afost să învăț terminologiakoreeană deoarece acestsport își are originile înKoreea. Următorul pas afost să îmi exersez mobili-tatea, dar cu un efortsusținut și multă muncă, olună a fost suficient pen-tru a deprinde mobilitateade care aveam nevoie.

Așa a fost la începu-turi, însă pe măsură cetimpul trece, pretențiilecresc și a trebuit să îmiiau inima în dinți și săaccept să plec în primacompetiție în Bulgaria -Sofia. Acolo am întâlnitsportivi excelenți de lacare am învățat multelucruri și unde am reușitsă câștig medalia debronz. Au urmat alte com-petiții: ,,ILYO OPENCOUPE” în Bistrița,,,CUPA TORNADO” laTârgu-Mureș și nu în ulti-mul rând ,,CUPA VRAN-CEA EDIȚIA I”. Am câști-gat medalia de bronz și la“CUPA VRANCEA EDIȚIAa II-a” am reușit ocuparealocului II. Sunt pasionatde activitatea practicată,deoarece la bazele aces-tui sport se află munca,iar prin muncă poți atingealte calități: talent, mobi-litate și echilibru inte-rior. (Herghelegiu Cătălin, IX A)

,,Dansul este limbajul ascuns al sufletului.”(M. Graham)


Legile lui Murphy

n Pentru a fi popular, dă-leoamenilor veşti bune despre obi-ceiurile lor proaste;

n În orice bază de date, celecare par evident corecte vor conţi-ne erori;

n Dacă un om de ştiinţă credecă cercetarea ta este mai impor-tantă decît a lui, va abandona ceeace făcea el şi se va apuca de ceeace faci tu;

n Când un savant distins, darîn vârstă afirmă că ceva este posi-bil, are întotdeauna dreptate. Cândel afirmă că ceva este imposibil, efoarte probabil că el greşeşte;

n Singurul mod de a descoperilimitele posibilului este să mergidincolo de ele către imposibil;

n Orice tehnologie suficient deavansată se apropie de magie;

n Un experiment trebuie consi-derat reuşit dacă nu mai mult dejumătate din date trebuie înlăturatepentru a corespunde teoriei date;

n Primele 90% ale proiectuluiiau 10% din timp, ultimele 10% iaurestul de... 90%;

nOamenilor de ştiinţă care dis-preţuiesc constrîngerile cercetăriiorganizate, le place să spună căun adevărat cercetător nu arenevoie decît de un creion, o foaiede hîrtie şi un creier. Dar ei spunacestea la recepţii academice, nuși la alocări de bugete;

n A fura idei de la cineva este“plagiat”. A le fura de la mai mulţieste “cercetare”;

n Dacă nu înţelegi un cuvântdintr-un articol tehnic, ignoră-l.Articolul va suna la fel de bine şifără el;

n Orice problemă tehnicăpoate fi rezolvată dacă i se acordăsuficient timp şi bani. Nu ţi se acor-dă niciodată suficient timp sau sufi-cienţi bani, fi sigur;

n Un fals uşor de înţeles şifuncţional este mai bun decît unadevăr complex şi de neînţeles;

n “Concluzia” este momentulîn care te-ai plictisit să mai gân-deşti;

n Un sistem complex, care nufuncţionează, a evoluat dintr-unsistem simplu, care funcţiona ire-proşabil;

n Indiferent de rezultat, întot-deauna este cineva gata să-l falsi-fice. Indiferent de rezultat, întot-deauna este cineva gata să-l inter-preteze greşit. Indiferent la cerezultat se ajunge, există cinevacare crede că s-a confirmat teorialui preferată;

n Ştiinţa este adevăr: nu telăsa dus în eroare de fapte;

n Ori de cîte ori un sistem devi-ne unitar şi complet, vine cineva şidescoperă ceva care ori desfiin-ţează sistemul, ori îl modifică,făcându-l de nerecunoscut;

n Niciodată să nu încerci repe-tarea unui experiment reuşit.

(sursa: www.bancuri.net)

Test perspicacitate!

Care e maşina şcolii ?Într-o parcare se găsesec cinci

maşini de culori şi mărci diferite.Una dintre ele este maşina şcolii.Următoarele afirmaţii sunt toate ade-vărate:

Fordul se află parcat lângă Opel. Loganul nu se învecinează cu

Renaultul.Opelul nu este lângă maşina din

mijloc.Fordul se află lângă Logan.

Skoda se învecinează cu o singurămaşină.

Maşina neagră nu este în margineşi se învecinează cu cea gri.

Distanţa de la maşina albastră lacea verde este aceeaşi cu distanţa dela maşina neagră la cea albastră

La mijloc nu se află maşina albas-tră.

Între maşini nu există locuri libere.Dacă maşina şcolii are culoarea

roşie, ce marcă este?

(Propunător prof. Palade George)

Prima iubire...În careul de mai jos se

găsesc numele a 19cunoscute mărci auto.Cinci litere vor rămâne lasfărşit neutilizate, daracestea, aranjate într-unanumit mod, vor formanumele “primei iubiri” amilioane de români. Ştiţicare este aceasta?

(Propunător prof. PaladeGeorge)

Perpetuum nr. 12 Pag. 1 Domnule Director, Sesiunea Ştiinţifică … · 2018. 6. 15. · Blaga se...

Documents

Transcript of Perpetuum nr. 12 Pag. 1 Domnule Director, Sesiunea Ştiinţifică … · 2018. 6. 15. · Blaga se...