Perioada interbelică desemnează intervalul de 21 de ani între cele două războaie mondiale (1918-1939).

A fost o perioadă zbuciumată în care, în ciuda păcii aparente, conflictele erau în stare latentă. Acum se concretizează

cele două ideologii opuse care au schimbat fața lumii: fascismul, nazismul în special și comunismul. Aceste două

ideologii câștigă tot mai mult teren pe fondul unei apatii generale din partea democrațiilor europene.

Anii de după război au fost deosebit de grei pentru fostele Puteri Centrale, care pierduseră războiul, în special

pentru Austro-Ungaria care se va destrăma și pentru Germania care va suferi din cauza obligației de a plăti daune de

război. Rata șomajului va crește, inflația va atinge cote nebănuite, violența stradală va instaura o stare de asediu.

Pentru celelalte state situația nu va fi cu mult mai bună, toate fiind nevoite să se reclădească după război. Statele

Unite vor accepta un val de imigranți, în special italieni. Anii '20 vor fi dominați de luptele între bandele de

gangsteri, din cauza prohibiției. De asemenea, epoca interbelică a fost una de emancipare culturală, marcându-se o

schimbare a moravurilor și a modei. Este epoca jazz-ului și a romanțelor. Acum se dezvoltă arta cinematografică,

teatrul de stradă și radioul, care vor juca un important rol propagandistic în Germania nazistă.

Consecințele socio-economice

Numai în Franța au fost distruse 300 000 de case, 3 milioane de hectare de sol fertile, iar producția industrială a

înregistrat o scădere de 35%. Germania și-a redus producția de carbine cu 45%, iar producția agricolă-50%. La scară

continentală, potențialul agricol s-a diminuat cu 35%, și cel industrial-40 %. Deficitul bugetar a crescut de 10-20 de

ori față de nivelul antebelic. În 1914, Franța și Anglia erau marii creditori ai lumii. În 1918, Franța și Anglia datorau

miliarde de dolari SUA. O estimare globală arată că Primul Război Mondial a costat 338 de miliarde de dolari.

Distrugerile materiale au fost considerabile, mai ales că au fost afectate unele dintre cele mai prospere regiuni din

Europa de dinainte de război: Belgia, nordul Italiei, Polonia, vestul Ucrainei. Dacă înainte de război, Europei i se

datorau milioane de dolari de către SUA, după război ,Europa le datorau 11-12 miliarde $ americanilor, iar cei care

s-au împrumutat cel mai mult fiind britanicii. Monedele de aur și argint au dispărut.

Consecințele culturale

Pe plan cultural și spiritual, valorile tradiționale au fost zdruncinate în Europa. Războiul a eclipsat optimismul

secolului XIX, distrugând încrederea generațiilor precedente în clădirea unei societăți ideale. Jerfele, tensiunile,

efortul de război au provocat o reactive de compensare pentru a recupera cei patru ani pierduți, rezultând apetitul

pentru bucurie, însă regsit doar în mediul urban. Diferențele dintre mediul rural și cel urban au crescut. Sentimentul

religios și disputele mistice asupra destinului au renăscut. Războiul a dus la contestarea credinței și bisericii. Dar a

stimulat pacifismul în rândul intelectualilor ce s-a manifestat prin negocieri, dezarmare, crearea unor instituții

internaționale că Liga Națiunilor, pacte pentru scoaterea războiului în afară legii. Însă dezamăgirile învinșilor și

învingătorilor au dus la exasperarea orgoliului național, democrația fiind considerată vinovată pentru sacrificarea

onoarei și interesului național. Elită britanică (Oxford, Cambridge) a pierit în război. Generația Primului Război

Mondial este considerată o „generație pierdută” („lost generation”). Gertrude Stein folosește termenul de „generație

dezorientată”. Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea restricțiilor culturale de dinaintea să.

În urmă derutei sociale a apărut jazz-ul apreciat în SUA și Europa. Epoca Jazz-ului era marcată printr-o evidență

frenezie de a trăi, valorile trecutului precum familia, caracterul sau educația fiind puse în plan secund. Invidualismul

a luat amploare.