“Pentru mine eşti o sută de nimeni. Pentru tine sunt o oarecare.”

Imposibilitatea de a umple foaia albă de hârtie, ți se datorează, deoarece tu ești cel care mă ține încă trează. Nu sufăr, pentru că nu merit, însă-n jurul meu e haos. Mi-aș dori, lume, să-ți împart un strop de fericire, dar egoismul pe care-l port nu-mi încuviințează puterea de a renunța la rația mea de fericire. În acest context, atât fericirea cât și iubirea despre care vorbesc, îți poartă numele. Ești drogul ce mă ține într-o continuă stare de extaz, pentru care aș lupta o viață întreagă, fără să-mi imaginez vreodată că pot ajunge la ultima doză. Nu vreau să-mi zgrobesc orice urmă de speranță în fața unui așa sentiment puternic. Ai ajuns să-mi pătrunzi în vene și să pui stăpânire pe a mea fire. Fără nici o urmă de regret, mă domini, iar dorința de a-mi testa slăbiciunea pe care o am pentru tine devine unul din atuurile tale. În tot acest timp m-am simțit ca și cum aș practica hipnoza, unde bineînțeles eu cad victimă acestui joc. În corp simt doar o amorțeală ce mă face să-mi pierd controlul asupra propriei ființe. Nu credeam că este atât pe plăcut să mă las pradă regulilor tale. Îmi place să privesc cum joci, dar mai mult îmi place să mă las cuprinsă de forțele și dorința cu care iei parte la joc. Fără teamă, mă las cuprinsă de brațele tale, iar pielea ta fină simțindu-se ca un crâmpei de catifea ce-mi învelește trupul rămas gol, fără urmă de sfidare, îmi tulbură toate gândurile ce mă duc la tine și lipsa ta de umanitate față de mine. Nu te învinovățesc, pentru că simt în tine acea pasiune demonică ce-ți încalcă legea firii.Mă dorești, iar eu de-asemenea. Cu fiecare secundă privindu-te cum mă studiezi, încerc să-mi dau seama ce gândești urmărindu-ți fiecare gest și încercând să descifrez toate aceste mișcări. Tăcerea din jurul nostru duce la o mare dezordine în gândurile mele. Imagini tot mai multe îmi acaparează văzul, care parcă dintr-o dată se transpune-n ceață, unde singura melopee ce-mi clădește gândul este glasul tău divin. Nu aș opri nici când mlădioasa ta rostire, pentru că asta ar însemna trezirea mea din vis. Te rog, să nu taci! Șoptește-mi cât mai aproape de lobul urechii cuvinte tainice. Adu-mi teorii și îngroapă-mă-n argumente. Ai putea chiar să mă minți. Amăgește-mă, așa cum buzele tale-mi amăgesc gâtul, simțindu-ți respirația caldă învăluindu-mi întregul corp, un tremur dominându-l. Stăpânirea mea a fost în zadar, pleoapele mele întâlnindu-se lin una cu cealaltă, încercând din răsputeri să nu se lase pradă plăcerii. Cumpătarea mea ajunsă la limite, duce la transpunerea stării mele de visare. La despărțirea lor, totul s-a rezumat la abis. Cu lacrimi în ochi un răcnet epuizat mă chinuie la fel cum o face și absența ta. Îmi este dificil să ajung la tine, această îngreunare provocându-mi o stare de beție.

Unde ești tu, medicamentul nebuniei mele?! Salvează-mă de la destinul crunt ce mă așteaptă și scoate-mă din întunericul ce mă cuprinde. Apropie-te cu pașii tăi ușori și tăcuți și învăluie-mă în iubirea ta, cum numai tu ști.Cu o oarecare indolență mă-ndrept spre ușă, iar o tornadă obscură îmi învăluie văzul, silindu-mă să-mi găsesc un loc prin imaginea distorsionată. Mă strecor printre oameni exact ca un şarpe şi încep prin a fredona în gând o melodie care îmi aduce aminte de tine. Mă uit în jur şi văd cum lumea se agită din ce în ce mai mult.Nu se afişează nici un zâmbet. Şi tu parcă ai devenit mai rece. Îmi pierd puţin gândurile şi decid să mă opresc pentru câteva secunde. Dau zbor liber gândurilor mele răsfirate în toate părţile şi tot ce fac este să mă opresc, să mă aşez într-un colţ unde să te pot vedea şi aşa retrasă de restul lumii încep prin a-mi aprinde o ţigară şi să te privesc hipnotic. Te indrepţi spre mine cu o statură impunătoare, un zâmbet ştrengar şi braţele care mi-aş dori să nu mă lase niciodată să plec. Îmi cuprinzi faţa cu palmele tale şi începi a mă săruta cu toată puterea, strivind şi ultimul gram din mine. Îmi şopteşti ceva la ureche şi incepi să schiţezi un zâmbet. Nu am înteles exact ce vrei, dar eu confirm. Buzele tale îmi ating ocrotitor fruntea. Mă strangi puternic în braţe,iar eu închid ochii şi încerc să-ţi ascult bătaile ritmate ale inimii. Îmbrăţişarea ta e cladă şi plăcută.Parcă te-aș vedea cum valsezi cu fumul ţigării mele, numai ca să îmi faci în sâc.Acum simt cum te îndepărtezi. Tot ce privesc este mersul tău uşor,ca un balans. Îţi privesc doar urma,o imagine din ce în ce mai mica,mai ştearsă. Am zâmbit fals, m-am purtat ca si cum n-aş fi avut ceva. Cum se face, nu stiu, dar se pare că sunt doar o mică umbră, care se împarte cu lumea din jurul ei până când totul ajunge la un final.Brusc, ce-i drept, şi totodată neaşteptat. Îmi pierd clipele de fericire şi dintr-

o dată tot filmul ajunge la epilog. O să alerg printre razele soarelui. O să vreau să fiu pictată în culorile toamnei. Te rog, foloseşte roşul aprins, iar dacă te saturi de mine, atunci şterge-mă!

Paraliza- e lumea perfectă. Nu simţi nimic, nu gândeşti, nu vrei nimic! O să îmi strâng genunchii la piept şi nu o să cred nimic din ce văd sau aud. O să fiu ca un spectator îngrozit de o dramă şi am să o las pe ea să-mi plangă-n suflet. Mă-nalţ la cer, ca un gând uitat, abandonat, risipit, nemărginit. Sunt un nimic, uitat de lume, de cei din jur şi tot mereu ajung să cad și să revin ce-am fost. Brusc mă trezesc la realitate şi văd aceleși persoane, aceleaşi reacţii în jurul meu, aceleaşi priviri, gesturi, nimicuri. Şi stau şi alerg singură prin ploi şi mă pierd printre maşini şi m-ascund. Până o să dau de tine, tu, acel medicament al nebuniei mele. Cu toate că tu nu simţi şi nici nu-ţi dai seama, eu îţi duc lipsa. Simt în mine aceeaşi nebunie obsesivă pe care o port pentru tine şi de care am crezut în sfârşit că am scăpat. Aş scrie despre noi în mii de rânduri şi pagini. Aş scrie fără oprire despre felul în care te privesc şi tot ce însemni pentru mine. Aş scrie fără ca tu să-ţi dai seama şi să-mi zâmbeşti din nou plimbându-ne pe străzi, prin mulţime. Numai când mă gândesc, îmi îmbunătăţeşti starea şi mă faci să simt acei fiori prin întregul corp. Vreau să mă trezesc cu tine în gând când tocmai m-am culcat. Să visez lângă tine.Să-ţi privesc chipul în lumina difuză. Să închid ochii , iar atunci când îi deschid să văd lumea noastră. Să mă îndrept spre tine şi să-ţi zic:

„M-ai aşteptat mult?”„Doar pentru asta exist..”

Aş vrea să ştii cu adevarat cum să-mi araţi asta, felul în care mă vezi, să-mi araţi tot ce simţi pentru mine, dar tu eşti prea prostuţ.Ce ştii tu despre sentimente? Sau cum să le exprimi..Dacă ai putea, le-ai pune pe foaie sau să-ncepi să-mi pictezi dragostea pe care mi-o porţi.În culori pastelate şi mult roșu, aşa cum îmi place mie. Dar tu mă priveşti în felul tău de a fi.Ce-i drept ciudat şi al naibii de neînţeles. Mă strângi în braţe şi mă săruţi, iar eu îmbătată de trupul tău uit de tot.De timp. De melancolie. Când sunt cu tine, chiar şi în vis, timpul se dilată, lumea dispare, numai noi rămanem.Noi şi fumul de ţigară, care-mi dă acea senzaţie de nonexistenţă.Cum că aş fi concepută să tremur in braţele tale. Îţi spun să-mi dai drumul, iar tu te supui.Ce fraier! Regret când faci asta, iar atunci când îşi muţi privirea, am impresia că nu mai sunt atât de importantă pentru tine. Vreau să fiu centrul universului tău, să fiu pentru tine şi să nu te mai simt aşa departe. Ia-mă-n braţe, te rog! Te vreau doar pentru mine. Ştiu că sunt egoistă. În 7 zile schimbătoare ale săptămânii, tu eşti singurul care rămâne la fel. Nu-mi pot da seama de ce, dar simt cum în jurul meu totul trece printr-o schimbare. Încerc să mă folosesc de puţinul aer pe care-l mai am. Simt cum tu, dragul meu, te îndepartezi de mine, lăsând în urma ta mirosul parfumului tău dulce, ameţitor, care mă face să-mi transpun lumea intr-una de basm. Dar, ca deobicei tu strici totul! Cu privirea ta nepăsătoare, începi a te îndeparta miscându-ţi trupul parcă legănându-te, iar umbra ta devine din ce în ce mai mare, transformând totul într-un iad. Un iad în care nu mi-am dorit niciodata să mă aflu. Un iad fără tine. Îmi este teamă, dar mai mult mă sperie gândul că stiu că toata energia şi dragostea cu care m-am hranit din trupul tău, începe să se diminueze. Parcă aş fi goală pe dinăuntru. Tot ce simt este sângele care-mi pulsează prin vene, abia simţindu-se. Pielea-mi devine din ce in ce mai rece, parcă avand întregul trup acoperit de gheaţă. Închid ochii şi încerc să scap de această durere gândindu-mă la tine. Deja îţi simt prezenţa. Simt cum răsuflarea ta îmi încălzeşte trupul şi-mi doresc cu toată fiinţa ca tu să nu pleci niciodată din braţele mele, să-ţi pot numara fiecare bătaie a inimii, ştiind că ea bate doar pentru mine. Vreau să ne amestecăm gândurile, amândoi să devenim un întreg. Dar nu mai vreau să mai trăiesc un vis. Un vis, care odata împlinit se sfarşeşte mai repede decât mi-am putut imagina. Ştiu, întotdeauna apare genericul final, care-mi spune să mă multumesc doar cu vise. Cei drept, m-am obişnuit să te văd în toţi aceşti ani cum vi si pleci şi iei de lângă mine şi ultima speranţă.Încep să învăţ să accept realitatea aşa cum este ea. Ai fost al meu, am fost a ta, dar ai plecat de lângă mine lăsând un gol imens. Mă simt ca un perete gol. Umple-l! Nu vreau să fii "nimic" pentru mine, iar eu nu vreau să fiu pentru tine o oarecare, dar în ochii tăi rămâne aceeaşi indiferenţă. Mi-aş fi dorit să ai din nou aceeaşi privire caldă, să-mi vorbeşti ca şi când mi-ai fredona cântecul nostru, să mă strângi în braţe şi să-mi arăţi că nu-mi vei da drumul niciodată, să mă săruţi ca şi când ar fi ultima oară. Să fi

cu mine şi pentru mine. Să fiu zmeul tău. Lăsat să zboare si să guste norii, iar tu să nu uiţi să tragi de sfori. Ţine-mă lângă tine. Lasă-mă să fiu ploaia ta. Să simţi fiecare picătură cum se prelinge pe pielea ta fierbinte, scurgându-se parcă încercând să-ţi contureze trupul. Să simţi acel sentiment de libertate, iar deodată să simţi cum cu fiecare picătură o durere te apasă şi parcă te vrea căzut la pământ. Să-mi simţi mânia şi să-ţi provoc o suferinţă de două ori mai mare decât cea pe care mi-ai transmis-o. Ţi-aş ţine trupul într-o tortură continuă, simţindu-mi dorinţa de a te soarbe de puteri cu toată fiinţa. Oare ai să simţi? Ai uitat să-mi întâlneşti privirea, acompaniat de zâmbetul tău ştrengar şi cu acea voce suavă care-mi spunea în fiecare dimineaţă de iulie: "Bună dimineaţa, iubito!", plimbându-ţi mâna prin părul meu. M-ai lăsat a nimanui şi ai plecat făcându-mă să trăiesc o iluzie, un miraj. Cu fiecare secundă să-ţi simt prezenţa tot mai vie. Îmi aprind în treacăt o ţigară, în timp ce tu, muza mea, îţi faci simţită prezenţa, făcându-mă pentru câteva secunde să uit să mai privesc în gol. Totul în jurul meu duce la saturare, lumea mea devenind un tablou care nu exprimă nimic. Încă te zăresc prin fumul gros al ţigării mele, cu trupul tău zvelt, o siluetă bine definită, care mă cheamă pe propria sa scenă. Ai devenit actorul principal, diferit de restul ca o pată de culoare. O culoare vie, iesită în evidentă cu fiecare mişcare abordată.Mi-am dat seama că plămânii mei sunt încărcaţi cu particule din fiinţa ta- Eşti ca un drog, iar fiecare ţigară fumată îmi inspiră mai puţin de 5 minute în care gust dulceaţa privirii tale, imaginea ta rămânând în continuare o fantasmă a trecutului. Îmi interzic să nu-ţi dau voie să-mi treci pragul firii. Refuz să te uit, cu toate că ştiu că eşti cea mai mare greşeală a mea. Aceea pe care mi-aş dori să o pot repeta la nesfârşit. Aş vrea să-mi fi o soaptă şi să-mi repeţi la nesfârşit "Iubeşte-mă!".

Am să încerc să învăţ să trăiesc fără tine. N-am să renunţ niciodată la duetul nostru, numit de altfel şi iubirea noastră. Ştiu că am avut tot timpul din lume, secundele scurgându-mi-se printre degete, iar eu nu am ştiut să-ţi arăt adevărata iubire care o port pentru tine, lăsând dragostea pe care mi-o împărtăşeai să treacă efectiv pe lângă mine.Refuz să cred că sentimentele pe care le-ai avut pentru mine le-ai aruncat într-un colţ, hotărându-te să le dai uitării. Simt cum în tine zace aceeaşi pasiune pentru mine. Văd asta în ochii tăi. Întotdeauna privirea te-a dat de gol. N-ai să reuşeşti niciodată să maschezi acel sentiment faţă de mine. Renunţă la actorie. Scena ta nu este aici. Tu, fructul vieţii mele, parte din mine, simt cum inima ta bate de două ori mai puternic, inimile noastre comunicând cu fiecare bătaie, făcând ca iubirea să fie asemănată cu un ceasornic. Odată cu trecerea timpului, continuă să bată. Şi noi, continuăm să visăm-veşnic.Parcă atunci când te zăresc, porţi cu tine o haină de crime. Faci ca inima mea să se simtă complet ucisă, iar respiraţia să-mi devină sacadată si grea.Acum stau, distilându-mă în rânduri, scriind despre iubirea pe care ţi-o port. Despre felul în care pentru tine este un sfârşit, iar pentru mine, o eternitate. Mi-aş dori ca toate gândurile mele să fie puse într-o lampă, iar tu, iubite, să le stingi. Să mă faci să-mi pierd sufletul, aşa cum o ţigară îşi are sfârşitul făcându-se scrum. Dar trăind doar prin semnificaţii, tu rămâi acelaşi. Cu trupul tău înalt, buze robuste, care oricând cer a fi muşcate. Cu ochii tăi mari şi căprui,care mă fac profund a crede că mă aflu într-un declin total. Cu sufletul ca un labirint, întortochiat, inima ta aflându-se flămândă într-un colţ greu de găsit. Cu teamă am pătruns în inima ta. Nu am vrut să devin prada fiarei din tine, dar cu cât m-am opus, cu atât am devenit mai mult a ta, hrănindu-te pe tine, bestie! Mă alătur umbrelor si tuturor camerelor întunecate, pierzându-mi liniştea şi gândurile ca un cocon care-şi pierde fluturele. Ai fost esenţa iubirii noastre. Azi, lipsesti. Ai lipsit şi ieri. Tot ce a mai rămas din "noi", sunt "eu". Sunt într-o continuă căutare a chipului tău, ca o pasăre oarbă, pierzând întotdeauna direcţia. Dar parcă prin negrul ce-l port, mi se arată o lumină hidoasă-speranţa.

Cu dulcea ta cruzime, faci ca iubirea mea să fie tot mai trează! Ascunde-mă departe de întuneric și ține-mă lângă tine, acolo unde nimeni nu mă poate ajunge. Cântă-mi balade și amețește-mă cu sărutul tău. Vreau ca buzele tale să le întâlnească pe ale mele, să ne unim trupurile formând un întreg, trăind povestea cu care mă amăgești. Tu, iubitule, menții în mine o dorință imposibil de controlat. Sunt asemenea unei marionete, dirijată de al tău gând. Mii de rânduri treci pe foaie, iar printre ele mă regăsesc eu, pierdută prin cuvintele tale, într-un amestec de iubire. Mă amăgești cu al tău joc, dar promit să nu trișez. Diminețile mele devin mai frumoase atunci când îmi beau cafeaua privindu-te hipnotic. Îmi place cafeaua, dar mai

mult îmi place cafeaua din ochii tăi. Iubesc dimineţile, dar mai mult o iubesc pe cea de pe zâmbetul tău.Iar cel mai iubit lucru esti chiar tu. Ia-mă de mână și hai să ne amestecăm trupurile cu aroma ei, cu gustul ei. Pentru că buzele tale îmi dau senzația de dulce amărui, dorința de a sorbi din tine devenind tot mai mare. Iubitule, permite-mi să te gust. Destinde-te! Simte nebunia care ne înconjoară, cu raze de soare si fluturi; fluturi care mor după o zi. Așa sunt zilele în care nu ești lângă mine. Asemenea unui fluture, călător din fire, căutând absolutul. Iar tu iubite, faci parte din absolut. Și uneori, îmi este al naibi de greu să ajung la tine. Să trec acea graniță care ne desparte. Pur și simplu este mult mai puternică decât își poate imagina restul lumii. Spre deosebire de tu și eu, toți sunt la fel. Numai noi putem înțelege această lume, prin prizma prafului ce ne înconjoară, întunericului din care facem parte, pământul din care ne naștem. Pentru tine iubitule, port o iubire imposibil de abandonat. O iubire de care mă simt legată veșnic. Ai scris în mine o poveste fără sfârșit.Fragmente din tine compun trupul meu.Și da iubitule, îți aparțin!Aș da orice să-ți mai pot simți textura pielii, iar mâinile mele să caute pe trupul tău aripi. Știu că ești un înger. Un înger al meu. Ai apărut în viața mea și n-am crezut c-ai să mai pleci vreodată. Mă atingeai cu teamă să nu mă rănești, simțindu-mi căldura pielii.Mă cuprindeai în brațele tale, parcă protejându-mă de restul lumii. Mi-ai spus, nu de mult, că în jurul nostru-i ură.

O carte deschisă, o pagină oarecare, îmi arată cum tu, iubitule, mă îmbrățișezi și mă săruți mai apăsat ca oricând. Degetele tale le caută pe ale mele, buzele tale se plimbă pe trupul meu, ochii tăi îi întâlnesc pe ai mei pentru câteva secunde, urmate de un moment de tăcere. Ți-am șoptit cuvinte dulci, iar lobul urechii tale a fost sursa mea de joacă. Îmbătată de săruturi, am devenit o pradă ușoară. Simțeam cum candoarea ta mă topea, iar zâmbetul tău, era exact elementul pe care nu-l puteam omite. Te-aș privi la nesfârșit cu o pasiune nebună de care nici tu nu ai habar. Pe ritm de dans aș sta la pieptul tău, atingându-ți buzele, cu teamă, să nu mă aflu într-un vis. Dacă m-aș trezi, aș trece în acea emisferă de coșmar, unde viața mea ar fi doar praf, iar în jurul meu aflându-se zeci de siluete fără culoare. Pentru că tu dai culoare lumii mele, iar parfumul tău, este mirosul de care nu m-aș sătura vreodată, te rog să nu mă trezești. Aş rămâne cu tine o viaţă-ntreagă. Aş trăi îmbătându-mă cu privirea ta. Felul cum îmi zâmbeşti, cum mă priveşti, cum te comporţi asemenea unui copil şi cât de adorabil poţi fi. Imposibil de ignorat.

De data asta, aş putea spune că realitatea mi-a întrecut orice vis.