Uniforma ca impuls al voinței de putere (dominatoare). Individul ce are conștiința autorității instituției pe care o reprezintă –conștiință devenită manifestă ca reprezentare mintală prin banala purtare a uniformei– simte nevoie de a se poziționa a priori în poziția dominantă din interiorul relației de putere. Astfel, în tehnologia relațiilor de putere, contribuția simbolului autorității, în speță uniforma, este covârșitoare, întrucât conferă aparența -și nu în sensul heideggerian al apariției, ci al iluziei- unei dominări irefutabile. Exemplificăm: polițistul ce în afara serviciului face observație unui grup de tineri ce fumează în tren. În microfizica puterii, această tendință, lipsită ontologic de temei, este expresia la nivel micro a întregii tehnologii macro a puterii, tehnologie în ierarhia căreia pe prima poziție stă statul, reprezentat prin instituții.