Pedunculii cerebrali

Ei deriva din mezencefal (vezicula a IlI-a) si sunt formati din doua cordoane de substanta alba, ce leaga puntea de creierul mare. in spatiul dintre ele, pe fata anterioara, se gaseste glanda hipofiza, iar pe fata posterioara se afla corpii cvadrigemeni (doi superiori si doi nferiori). Fiecare din corpii cvadrigemeni este legat prin fascicule de fibre cu talamusul.

Structura interna

Pedunculii cerebrali au substanta cenusie dispusa de asemenea in nuclei. Nucleii din pedunculii cerebrali sunt:

motori: ai nervilor cranieni III (oculomotor) si IV (trohlear); senzitivi: al tractului mezencefalic al nervului V (trigemen); vegetativi: accesori ai oculomototului; proprii: sunt reprezentati prin substanta neagra care coordoneaza motilitatea, dar

mai ales intervin impreuna cu scoarta cerebrala si hipotalamusul in mecanismul somn-veghe; nucleul rosu cu rol inhibitor asupra tonusului muscular; coliculii cvadrigemeni, legati de reflexele vizuale si auditive.

Substanta alba este formata din fascicule conducatoare ascendente si descendente.

Functiile pedunculilor cerebrali

Rolul de centru reflex este indeplinit de nucleii substantei cenusii: dintre acestia mentionam nucleul rosu care joaca un rol foarte important in reglarea activitatii tonice a musculaturi scheletice. De asemenea, la nivelul pedunculilor cerebrali se gasesc centrii reflexului vegetativ care regleaza diametrul pupilei in functie de intensitatea stimulului luminos, printr-un mecanism de conexiune inversa.

Corpii cvadrigemeni superiori sunt legati de reflexele vizuale, dar nu intervin in formarea senzatiilor de vaz, ci comanda inchiderea ochilor Ia lumina prea intensa si fac sa se intoarca privirea in directia unui excitant vizual. Corpii cvadrigemeni inferiori sunt in legatura cu reflexele auditive, dar nu intervin in formarea senzatiilor de auz, ci comanda intoarcerea capului in directia din care vine un zgomot sau fac sa tresara corpul la producerea unor zgomote neasteptate.