· PDF filejidani pe pământ, ca să poată alţi oameni, care nici ei n-au avut nici un...

11050 www.oglindaliterara.ro

OGLINDA literara

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din Asociaţia Publicaţiilor Literare

şi Editurilor din România (APLER) şi Associazio-ne della Stampa Estera din Italia, membru fon-

dator al Asociaţiei Revistelor şi Publicaţiilor din Europa (ARPE)

Editată de:Asociaţia Culturală „Duiliu Zamfirescu” Focşani

cu sprijinul Consiliului Judeţean Vrancea

REDACŢIA:Redactor şef: Gheorghe Andrei NeaguSenior editori: Liviu Pendefunda, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu, Liviu Comşia.Secretar literar: Ştefania OproescuRedactori: Ioan Dumitru Denciu, Mariana Vârtosu, Constantin Miu, Laurenţiu Măgureanu, Petrache Plopeanu, Dorel Vidraşcu.Secţia externe: Matei Romeo Pitulan, George Rocca, Mihaela Albu, Marlena Lica Masala.Foto: C. RăducTehnoredactare: Adrian MirodoneCulegere: Ionica Dobre

OGLINDA LITERARĂ o puteţi pro-cura şi descărca de pe site-ul

www.oglindaliterara.ro unde aflaţi şi modalităţile de abonare.

Materialele se trimit numai în format electronic,cu diacritice, la :

E-mail: [email protected]@gmail.com

[email protected] nu se face la redacţie.

ADRESA REDACŢIEI:Str. Alexandru Golescu,

Nr. 76 bis, Focşani, Jud. Vrancea

Mobil: 0722-2844300749188333

Revista se difuzeazăprin abonament la sediul redacţiei.

În numele libertăţii absolute de exprimare, autorii răspund în mod direct de conţinutul materialelor publicate sub

semnătura proprie.

ISSN 1583-1647

În acest număr:

Adelina FlevaAdrian GrauenfelsAlensis De NobilisAlexandra

MihalacheAlexandru AnghelAna-Maria Cornilă-

NoroceaBogdan Constantin

DogaruBogdan UlmuC. PavelCorneliu LeuCorneliu VasileDan Petruţ CamuiDan PlăeşuDaniele ZamfirDiana Dobriţa BileaDominique IordacheDorel VidrașcuDumitru AnghelDumitru BăluţăEcaterina NegarăElena Andreea IonEmilia DabuEnache Lorena-EllaEugen EvuEugen LenghelEugen SimionFlavia AdamFlorin CostinescuGeorge AncaGeorge PetrovaiGheorghe ApetroaeHarry RossIhab HassanIoan IacobIon CojaIon DeaconescuIon Ionescu BucovuIon Pachia-

TatomirescuIon UngureanuIon UntaruIonel Necula

Ionuţ ManeaIris Popov-Frumu-

zacheIsabela

Vasiliu-ScrabaLaurenţiu UliciLiviu ComşiaLiviu PendefundaLucian GruiaLuis Ionuţ PopaMaria Toma DamşaMariana Vicky

VârtosuMarin IfrimMarin MoscuMarius ChelaruMihaela-Paula

Stegărescu Milena MunteanuMioara BahnaMircea IvănescuNatalia CebanuNicolae BratuNicolae BrebanNina MarcuOctavian MihalceaOtilia CazimirPetrache PlopeanuPetre CrăciunPetre ŢuţeaPopescu CarmenRaluca OanceaRelu CoţofanăRodica MoruţanSimona ChiţanŞtefan Radu MuşatŞtefania OproescuŞtrul MoişaTamara Constanti-

nescuTeodora MîndruTheodor CodreanuTristan TzaraVali SlavuViorel Munteanu

Coperta: „Fecioara cu voal” sculptură în marmură - Giovanni Strazza, sec. XIX.

11051www.oglindaliterara.ro

EDITORIAL

Poate n-ar fi o problemă faptul că poezia nu mai stă pe podium la competiția valorilor. Doar dacă ne gândim că, altădată, mânuitorii de condeie, fie se implicau direct în decizii privitoare la soarta acestui popor, fie luau atitudine și cuvântul lor avea greutate. Și, dacă poezia nu ne-ar scoate ochii și nu ne-ar vătăma auzul cu produse mult sub nivelul kitsh-ului. Iar când acestea ajung să fie premiate, subcultura înflorește ca râia în lipsa săpunului.

Ajuns la cea de-a șaptea ediție, concursul „Poezie de pușcărie”, organizat de Administrația Națională a Penitenciarelor în colaborare cu Uniunea Scriitorilor - Filiala București, având ca președinte al juriului pe Dan Mircea Cipariu, a premiat anul acesta o poezie a fostului ministru Monica Iacob Ridzi. E adevărat, cu premiul al doilea. Probabil că vreo rămășiță de jenă a acoperit decizia juriului cu umbrela locului doi. Dar și-așa, penibilul umbrește orice urmă de compasiune pentru această nefericită, care, după modelul deja consacrat, încearcă și ea să-și reducă pedeapsa: „Nu a contat că sunt un om drept/…Că nimic nu am semnat, că de funcție nu am abuzat”. Cam așa este toată poezia și nu este vina autoarei că această jalnică spovedanie a ajuns să fie premiată. Tot Dan Mircea Cipariu, de șapte ani președinte al juriului aceluiași concurs, a premiat în urmă cu patru ani și o poezie a Ioanei Maria Vlas. Poet, domnul! Fire sensibilă. Dar cu valoarea, cum rămâne ?

Specialistul în pedagogie Robert Swartz, unul din participanții la Conferința internațională asupra gândirii de la Bilbao, afirmă că: „Puțină lume de pe planetă a învățat să gândească într-o formă mai largă și mai creativă…progresul omenirii depinde de acest tip de gândire”. Mai consideră că „90-95 % din populația globului nu știe să gândească”, iar soluția ar fi ca tinerele generații să fie educate pentru a putea gândi critic. În acest context, „modelele” promovate la noi chiar de Uniunea Scriitorilor, trag înapoi carul educației, care și așa se poticnește printre bolovani.

„Arta e cea care reprezintă ordinea într-o lume haotică” spunea Alvin Tofler în Consumatorii de cultură, volum al cărui subiect era explozia

culturală din Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial. Ar fi interesant poate, să aflăm cum găsește lucrurile acest vizionar, după mai bine de o jumătate de secol. Și nu numai în America.

Dar să ne întoarcem acasă. Aici unde pușcăriile, din ce în ce mai populate cu faună diversă, de la profesori universitari la analfabeți, au devenit incubatoare de scriitori. Care, ori plagiază en-gros, ori emit texte originale penibile.

Focșani, orașul nostru, cunoscut măcar pentru faptul că râul Milcov a intrat in istorie prins în hora Unirii, nu țintește nici el prea departe. Zilele Municipiului obosesc prin monotonia acelorași grătare cu mici, bere, cântăreți la modă și artificii. O tânără, Alexandra Tătaru, scrie intr-un ziar local, cum ar vedea ea Zilele Municipiului, după ce a participat la Zilele Culturii și Educației de la Burgas, în Bulgaria. Dar, scrierea ei, n-a fost decât o picătură de apă, căzută pe un ogor pârjolit de „înțelepciunea” decidenților. Dacă 90-95 % din populație tot nu știe să gândească… Ce artă? Ce cultură? Ascultă cineva glasul unui tânăr, când socoteala din târg face prețul?

Administrația Penitenciarului Mândrești, împreună cu Biblioteca Județeană Vrancea au ”expus” în fostul parc din centrul orașului, trei deținuți pe post de cărți vorbitoare. În afară de vreo șapte gardieni, cam tot atâția curioși s-au aflat prin preajmă. Cred că intenția a fost lăudabilă. Adică, veniți, ascultați, nu faceți ca noi! Rezultatul n-a fost pe măsura intenției. Poate mediatizarea n-a fost suficientă. Mai trist este, însă, faptul că la Zilele Municipiului Focșani, omagierea scriitorului D. R. Popescu a adunat în sala Ateneului cam tot atâția participanți, cât evenimentul din parc. Un comentator, N. C. redă răspunsul lui Tudor Gheorghe,care, întrebat de ce nu se implică mai mult în viața socială, a răspuns că „n-are nicio șansă, deoarece proștii sunt solidari !

Și atunci, ce-i de făcut ? Sau, mai este loc de întors căruța?

„Scrieți băieți, numai scrieți”

Ştefania Oproescu

Ajuns la cea de-a șaptea ediție,

concursul „Poezie de pușcărie”, organizat

de Administrația Națională a

Penitenciarelor în colaborare cu Uniunea

Scriitorilor - Filiala București, având ca

președinte al juriului pe Dan Mircea Cipariu, a premiat anul acesta

o poezie a fostului ministru Monica Iacob

Ridzi. E adevărat, cu premiul al doilea.

Probabil că vreo rămășiță de jenă a

acoperit decizia juriului cu umbrela locului doi.

Dar și-așa, penibilul umbrește orice urmă

de compasiune pentru această nefericită, care,

după modelul deja consacrat, încearcă

și ea să-și reducă pedeapsa.

În ultima decadă a lunii iunie, un cotidian central informa că revista Familia de la Oradea, sărbătorește 150 de ani de la înființare. Importanța evenimentului era potențată de faptul că, în revista înființată la Pesta de Iosif Vulcan, a publicat pentru prima dată tânărul Eminovici, în 1866 poezia „De-aș avea”, primind astfel de la întemeietorul revistei, și girul talentului și botezul literar de Mihai Eminescu. Știrea a însumat în ziua apariției un număr de opt vizualizări și zero comentarii. Asta, în timp ce spațiul virtual colecta nenumărate și halucinante păreri, despre palpitațiile zilnice ale politicienilor sau/și pușcăriașilor actuali, laolaltă cu „vedete” fabricate din prost gust. Cam tot atunci, se hazardează cineva să amintească de Paul Celan, „poetul cu destin tragic”. Șaisprezece vizualizări și tot zero comentarii. Cu siguranță „tragicul ” din titlu a fost nada care a atras curioșii.


(urmare din numărul anterior)

27. „Cum am putea să nu ne speriem de sfârşitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naştem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează din noi înşine şi ne pune în mişcare să ne dovedim că suntem. Aţi observat? Moartea nu mai există decât ca pură idee. Dacă m-ar prinde cu ciocanul îm mână sau la arat sau în toiul oricărei alte munci în care ne-am dărui cu toată fiinţa şi am muri înainte ca bucuria dăruirii să se spulbere, această dăruire ar fi ca un scut, am muri tot atât de împăcaţi ca

într-un somn, care ne-ar doboraî irezistibil şi ne-am scufunda euforic, ca şi când am fi drogaţi (şi nu ne este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi fiinţei monocelulare din care am devenit apoi conştiinţe?) Bucuria unei împliniri ne învăluie sufletul şi îl apără de groaza morţii.”

28. „Nici o femeie nu e în mod absolut frumoasă sau urâtă până n-o cunoşti.”

29. „Ca să poţi ierta pe cineva, trebuie să ai pe cine, să fie alt om, care să nu mai facă ce-a făcut, să-şi plece el fruntea.”

30. “În viață orice ocupație e bună cu condiția să nu se transforme în muncă.”

31. “În România n-ai nicio plăcere, nici măcar pe aceea de avea un adversar, fiindcă dacă îl învingi, trece de partea ta.

32. “Mai bine un sfârșit de groază, decât o groază fără sfârșit.”33. “Puterea celor cu adevărat puternici astfel se manifestă: Să știi

că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu afle niciodată.”

Delirul – Marin Preda1. „Oamenii simpli, cine a spus că sunt frumoşi la suflet şi plini de

cuviinţă ?”

2. „Sinceritatea nu deschide întotdeauna uşile, cum s-ar părea.”

3. „- Îmi plac oamenii superiori, zise al lu’ Parizianu, dar ce spectacol trist să vezi realitatea : cu cât sunt de superiori, cu atât sunt de mici în felul cum se poartă cu alţii.”

4. „De anumite fapte cumplite se lipesc lucruri lipsite de importanţă, ziua precisă când au avut loc, dacă ploua său era cer senin, dacă era sau nu lună pe cer, ce oameni ai întâlnit, cum mergea motorul maşinii, dacă făcusei plinul maşinii înainte de a pleca…”

5. „- Ioane, cu mine nu vorbi aşa, că eu nu ştiu cine sunt nici jidanii, nici bolşevicii şi nici masonii, zise bătrâna, chiar dacă tu o să încerci să îmi explici. Orice mi-ai spune, nu poţi învinui pe oameni de la Dumnezeu, ca evreii, că sunt evrei, ca şi când ei s-ar fi hotărât în burţile mamelor lor să fie jidani pe pământ, ca să poată alţi oameni, care nici ei n-au avut nici un rol când s-a hotărât, în burţile mamelor lor românce, să fie români, sa îi împuşte pe urmă când s-or face mari pe cei care s-au născut din burţi de evreice.”

6. „Era mai puţin rău decât crezuse că poate fi rău. Aşa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.”

7. „Există însa coşmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii, clipeşti nedumerit şi viziunea care te-a înspăimântat nu se îndepărtează.”

8. „Fii stăpân pe tine însuţi şi vei stăpâni lumea, a spus Dostoievski, având perfectă dreptate, nu atât că vei stăpâni neapărat întreaga lume, ci oricum, lumea ta proprie, în care trăieşti şi din care va trebui să îţi smulgi fericirea, prietenul devotat şi femeia iubită. De unde ne vine sentimentul de fericire, dacă nu din convingerea că stăpânim lumea, fără să fim neapărat nişte dictatori care au pus chiar mâna pe puterea fizică.”

9. „Fură ucişi civili, adică oameni care, după concepţia clasică a războiului, nu luau parte la lupte şi deci erau nevinovaţi, ca şi când cei care luau parte erau vinovaţi.”

10. „Porniră spre şosea cu paşi iuţi, ca şi când ar fi avut o ţintă, aşa cum merg totdeauna tinerii care în realitate nu au descoperit încă gustul plimbării, dar au picioare care se pun iute în mişcare, ţinta existând în ei înşişi, pe ea o urmăresc şi drumul pe care merg nu e decât un decor care nu se răsfrânge în viaţa lor afectivă, cum se întâmplă cu cei mai în vârstă.”

11. „Sufletul omului însă e un laborator de făcut minuni! Nu trebuie, deci, să-i spui cuiva că te-a decepţionat mortal, ci să ai răbdare şi să aştepţi. Nu e uşor, dar cine spune că lupta pentru fericire e o joască? Bărbatul trebuie cunoscut fără să te miri de ceea ce descoperi şi când dai de unul care e cel mai puţin rău decât ceilalţi, îl iai, nu mai stai pe gânduri…”

12. „Fie că suntem bogaţi sau săraci, puternici pe această lume sau umilii pe scara ierarhiilor, toţi simţim însă (şi asta ne face egali) că singurul lucru care ne poate face fericiţi este contopirea cu ora miraculoasă a tinereţii. Cine are chipuri frumoase? Cui îi strălucesc ochii? Pe faţa cui pulsaţia inimii face să iradieze irezistibil dorinţa de fericire, zborul fantastic al gândului, îndrăzneala, insolenţa, atacul direct…”

MARIN PREDA-moralist(imagini din viaţa autorului şi citate din operă)

Ion Ionescu Bucovu


Academicianul Eugen Simion a declarat, pentru „Adevărul“, că Nicolae Breban nu a afirmat niciodată în „Academia Română că H.-R. Patapievici şi Gabriel

Liiceanu ar trebui împuşcaţi“.

«În şedinţa de la Academia Română, Nicolae Breban a vorbit despre ce s-a întâmplat la ICR, despre politica pe care a a avut-o vechea echipă condusă de H.-R. Patapievici la Institutul Cultural Român. Afirmaţiile legate de paralela cu Polonia, Nicolae Breban

Eugen Simion: „E o fabulă neagră. Despre Liiceanu nu s-a

vorbit în sedinţa de la Academie, Liiceanu să-şi găsească alt subiect de propagandă“

Simona Chiţan

le-a făcut la Antena 3, într-o emisiune. Academia Română nu e implicată în povestea asta. Despre Liiceanu nu s-a vorbit în şedinţa de la Academie, Liiceanu să-şi găsească alt subiect de propagandă», a declarat academicianul Eugen Simion, pentru «Adevărul».

Deputatul Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii, a scris, vineri seară, pe pagina sa de Facebook, că Academia Română trebuie să se delimiteze de scandaloasele declaraţii făcute de academicianul Nicolae Breban, care, într-o şedinţă a Secţiei de Filologie şi Literatură, ar fi spus că Horia-Roman Patapievici şi Gabriel Liiceanu ar trebui împuşcaţi, potrivit Mediafax.

Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi H-R Patapievici au reacţionat şi s-au cerut explicaţii Academiei Române în legătură cu acest fapt.

Nicolae Breban a subliniat, pentru Adevărul, că a făcut afirmaţia respectivă în emisiunea lui Radu Tudor de la Antena 3, nu în Academia Română.

Cât despre dezicerea de el a preşedintelui ICR, Radu Boroianu, Nicolae Breban a subliniat pentru Adevarul:

«Radu Boroianu e un om slab. M-a curtat ani de zile, acum însă s-a speriat de taifunul din presă».

Eugen Simion

Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău și Direcția Județeană pentru Cultură organizează, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, în colaborare cu Biblioteca Județeană ”Vasile Voiculescu” și Primăria Comunei Pârscov, cea de-a XXVI-a ediție a CONCURSULUI NAȚIONAL DE CREAȚIE LITERARĂ ”VASILE VOICULESCU”, pentru lucrări de poezie, proză și publicistică, publicate în volume în perioada 1 SEPTEMBRIE 2014 – 1 SEPTEMBRIE 2015.

Concursul este susținut financiar de Consiliul Județean Buzău prin Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău și de Primăria municipiului Buzău. La organizarea și desfășurarea manifestării pot contribui, de asemenea, societăți comerciale din județul Buzău și din țară, persoane fizice pasionate de literatură, care cunosc și apreciază valoroasa operă a scriitorului de origine buzoiană Vasile Voiculescu.

CONDIȚII DE PARTICIPAR: La concurs se pot înscrie cetățeni români, membri sau nemembri ai Uniunii Scriitorilor, din țară sau din străinătate, indiferent de vârstă și pregătire profesională etc., care îndeplinesc cerințele prezentului regulament. Lucrările, redactate/publicate în limba română – trei la număr – indiferent de secțiune, vor fi trimise prin poștă, cu mențiunea ”Pentru Concursul de Creație Literară ”Vasile Voiculescu” , pe adresa: Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău, B-dul Nicolae Bălcescu, nr. 50, cod 120360, până la data de 10 SEPTEMBRIE 2015 (data poștei). În colet, într-un plic, va fi introdusă o notă cu: datele autobiografice ale creatorului, palmaresul literar al acestuia, domiciliul și telefonul (adresa de e-mail) la care poate fi contactat.

Fiecare persoană poate participa la concurs cu o singură creație literară, indiferent de secțiune.

Volumele primite la concurs nu se returnează autorilor, după jurizare acestea fiind repartizate bibliotecilor publice din județul Buzău.

PREMIILE CONCURSULUI:

MARELE PREMIU – 1500 lei, acordat de Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău.

Trei premii naționale ”Vasile Voiculescu”, în valoare de câte 1000 lei fiecare, acordate de:

- Secțiunea poezie – Primăria Municipiului Buzău- Secțiunea proză – Biblioteca Județeană Buzău- Secțiunea Publicistică – Publicistul CRISTINEL POPA.

JURIUL CONCURSULUI: Juriul va fi alcătuit din 5 persoane – membri ai Uniunii Scriitorilor și reprezentanți ai instituțiilor organizatoare. Deciziile juriului nu pot fi contestate. La evaluarea volumelor, juriul va avea în principal în vedere elemente privind: teamatica și originalitatea creațiilor literare, cursivitatea exprimării, decența limbajului și calitatea tiparului.

Juriul poate decide să nu acorde unele premii sau să acorde, cu consultarea organizatorilor, premii speciale.

PREMIEREA LAUREAȚILOR: Se va face în prima jumătate a lunii octombrie 2015, în cadrul unor manifestări organizate la Casa memorială ”Vasile Voiculescu” din comuna Pârscov, județul Buzău. Pentru a putea participa la festivitatea de premiere, câștigătorii vor fi anunțați în timp util.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE: Se pot obține la următoarele telefoane:

- 0238710383 – Centrul Județean de Cultură și Artă Buzău;- 0238723050 - Direcția pentru Cultură Buzău;- 0238721509 – Biblioteca Județeană Buzău;- Persoană de contact – IONEL STĂNUȚĂ – telefon 0728913853.

DIRECTOR al Centrului Județean de Cultură și Artă BuzăuPreședinte al Comisiei de organizare

PETRE ADRIAN ROBERT

REGULAMENTULCONCURSULUI NAȚIONAL DE

CREAȚIE LITERARĂ ”VASILE VOICULESCU”

ediția a XXVI-a – 2015


de durerile palmei culegătorului), Vânt (poetul se simte „singur, trist și gol ca un mormânt”).

Ca și alți poeți, Gheorghe Andrei Neagu este obsedat de rolul și eficiența Cuvântului, care îi conștientizează starea de singurătate :Cuvântul, o poezie care, spre deosebire de celelalte, care au, în general, o pagină, se întinde pe lungimea a trei pagini, Cuvinte profane (unele cuvinte ajung prin cafenele literare, mânate de frig „ca niște animale bolnave”), Alte cuvinte, Statuia. Există pasaje care exprimă veșnica îndoială a creatorului asupra reușitei ca gândurile, ideile, imaginile și sentimentele sale să fie reprezentate în mod autentic prin cuvânt.

Multe piese lirice sugerează sentimentul de dragoste, asociat, de cele mai multe ori cu tristețea neînțelegerii sau neîmplinirii: Sensuri, asociind sentimentul erotic cu senzația de singurătate, Orașul, evocator al dragostei pierdute, Lespezile templului, cu ideea

contopirii sufletelor pereche, Decadențele din templu. Aceste poezii asociază, cele mai multe, atmosfera tonică a afectului cu tristețea și întunericul unei soarte potrivnice, fără orizont.

Revolta și efectul moralizator al unor acțiuni și evenimente sunt prezente în alte texte lirice: Lanțul fratern, care sugerează o realitate resimțită de cititori,de sărăcie, violență și retezarea speranței, Fiți gata, poezie sarcastică, împotriva celor care, avuți, cu copite și cozi, nu sunt înzestrați cu capacitatea de a gândi, Libertatea din templu, unde sunt enumerate câteva condiții pentru a intra în templul eternității: autoaprecierea corectă, cu pertinență și modestie, ținerea cuvântului dat, acceptarea curgerii timpului, conștiința efemerității proprii, umplerea sufletului cu iubire. În mod evident inspirată din realitatea actuală este poezia Tristețea din templu, unde este prezentată viermuiala (cuvânt excelent ales) celor care îi aduc Domnului (Marele Arhitect) jertfe pentru lumină, când calea spre lumină ar trebui să și-o caute fiecare în interior, în sufletul propriu.

Frumoase versuri conțin câteva poezii, elaborate de poet în spiritul și atmosfera arătate. Astfel, în poezia Nopțile din templu: „Ne ronțăie cu spaimă ziua/ Umbre în etern/ Și timpul cade în petale/ Iar zilele în nopți se cern,/ Mă doare raza de lumină/ Ce crește-n pieptul meu/ Și taie, șarpe, noaptea plină,/ Cu pasul de durere greu,/ Ne-ascundem ochii cu aripa/ Unei dureri de întuneric/ Purtăm inconștienți risipa,/ S-a cuibărit lumina-n toate/ Și nopțile se vor topi/ Pe noi în timp se va așterne/ O nesfârșită zare gri.”

Neîndoielnic, poetul Gheorghe Andrei Neagu se află bine ancorat în templul literelor, al cuvântului prețios, al sentimentului și ideilor pe care umanitatea le-a cultivat în drumul ei către perfecțiune.

Corneliu VasileCartea de versuri este dedicată prietenilor poeziei, iar activitatea culturală, implicit literară a poetului este prezentată pe cinci pagini, unde ni se dezvăluie originea sa nemțeană, studiile superioare economice, silvice și artistice. A înființat publicații cunoscute în țară: Jurnalul de Vrancea, Gazeta vrânceană, Oglinda literară, colaborând la televiziunea vrânceană și a inițiat Festivalul Duiliu Zamfirescu, primind Ordinul meritul cultural. Opera literară a lui Gheorghe Andrei Neagu include volume de poezie, roman, proză scurtă.

Pe coperta IV a cărții, este prezentat elogios de câțiva critici literari de prestigiu.

„Poemele din templu” susțin, cu consecvență, o construcție lirică amplă, de unde nu lipsește ficțiunea aparent arhitecturală, în fond spirituală și sentimentală. O idee interesantă, care trădează sfâșierea lăuntrică în fața durității existenței în contrast cu atmosfera vaporoasă a poeziei, apare în piesa Uitare: abia după construirea, cu mari eforturi, a templului, constructorii își dau seama că au uitat esențialul: să aducă lumina. Această imagine sugerează teama de izolare, de lipsa comunicării, fenomen perceput ca fiind profund instalat în actualitatea imediată.

În ce cred astăzi oamenii și ce așteaptă ei după ce se închină unei idei, unui fetiș, unui templu? „Ne prefacem că zidim”,„ Ne numărăm/ păcatele și banii/ crezând/ că vom păcăli intrarea în rai” (Lumina din templu). Sângele poetului e zidit în poem (Templul cuvintelor), dar, în ciuda trecerii timpului, a îmbătrânirii pe care o resimte, el totuși mai speră (Templier).

Numeroase elemente câmpenești, specifice peisajului românesc, apar în aceste versuri: maci, spice, bolovani, vântul văratic sau pâinea (Lanul durerii). Poetul reflectează la pierderea credinței, asociată cu „plopul cuprins de rugină” sau cu „lanul culcat la pământ”, îndepărtare de care vinovați sunt călăreții cu „-ncălțări de argint” (Vinovăția cailor), iar aceste sentimente, de tristețe, neputință, revoltă, suspin, lacrimă și spaimă apar în mai multe poezii: Lanțul fratern, Aleile templului, Poarta, Zbor tulburat, Păstorul templului (aici o atmosferă lugubră, cu dangăt de clopot, insomnii, pustietate, „orele goale”, cruci și cimitir), Toamna (descrisă frumos, dar cu tristețe: „strugurii mari de lacrimi”, soarele care „zâmbește hâd”, iar adunatul „bucuriilor din toamnă” este însoțit

Scriitorul Corneliu Vasile a trimis pe adresa redacției AgențiadeCarte.ro un text despre volumul ”Poemele din templu” de Gheorghe Andrei Neagu, Râmnicu Sărat, Editura Olimpus, 2013. Redăm, mai jos, textul integral.

Dumnezeu a deschis fereastra şi s-a apucat de facere, căzând în veşnice extaze. Cu trup de lut cosmic, omul timid a fost atins de fulger divin, atingând-o cu duhul sfânt pe roditoarea de înviere.

- Sunt nevinovată, doamne, şi, de-atunci, mor în fiecare zi, dezgustător, interior, înjositor, temător, tulburător.

Acesta e oraşul toamnelor deghizate, al oamenilor fără mister, al mutilaţilor în fiinţă, al conştiinţelor moarte.

Aş vrea şi, pentru o zi, să le înfloresc epidermele, să-i fac să umble în trăsuri cu piei de vulpi, pe bulevarde imense, să le pun în spate aripi de peşte frumoase, să măresc densitatea luminii pe sub dărâmăturile realităţii, să-i vindec de singurătate, încât să nu mai fie fantome ale iubirii.

Aş călători în lume prin oraşe lângă mare. În ce lume am nimerit, Doamne!? Am miros de coajă de mesteacân despuiată;

n-am suflet de matematician, pentru că am licenţă divină. Din când ân când, deschid Biblia şi citesc nişte exerciţii spirituale atinse de Duhul Sfânt şi, apoi, eu însămi, invadată, mă plimb prin parcuri invizibile.

O să dau realitatea la spălat, pentru că nu am cu cine să vorbesc. Dorm somn de bufniţă şi visez că mă despleteşte în coleg brun, dar că am cătuşe la mâini.

Uneori, visez că îmi sunt zidite cuvintele, că vocea mea e pe jumătate zburătoare, că vorbele au valoare doar pentru cel mult o zi. Am parte de puţină dragoste de la fiecare, de la Dumnezeu cerşesc în fiecare zi.

Ca un orb surdo-mut , încerc zadarnic să înţeleg limba în care gângureşte Dumnezeu şi sunt toată numai tăcere.

Mariocristian Almăşanu Mariana Didu


î

Simbolul apare ca un mijloc de comunicare nemijlocită a unei realităţi complexe şi inexprimabile noţional. Cu deschiderea lui spre infinit, este o expresie inepuizabilă. Orice afect, orice situaţie subiectivă sau obiectivă îşi poate găsi echivalenţa simbolică; dacă nu chiar o multitudine de corespondenţe simbolice. Simbolul include o anumită viziune despre lume, vădeşte un mod specific de a stabili relaţii între fapte pe care simţul comun nu le corelează de obicei. Expresia simbolică este cea mai bună formulare a unui lucru relativ necunoscut, care n-ar putea fi prezentat într-un mod mai limpede şi mai semnificativ. În simbol, suprapunerea cu obiectul simbolizat lasă o marjă de imprecizie, de ambiguitate, care solicită în modul cel mai intens participarea afectivă a celui căruia el se adresează.

În unele piese, Eugène Ionesco amestecă simbolurile, le simplifică şi le reduce. Antieroinele - cum sunt Marie din piesa Lecţia sau Marie din Improvizaţie la Alma sau Cameleonul ciobanului – fac gesturi în care sunt îngemănate anumite semnificații simbolice. Lecţia apare ca o lecţie arhetipală. „În viziunea originală a autorului piesei (păstrată în textul tipărit) el sugerează cititorului spațiul şi timpul în care se petrece piesa. Lecția arhetipală a lui Ionesco din 1950 a fost concepută într-un cadru istoric bine definit, cel al celui de-al Doilea Război Mondial.”[1] Piesa este de fapt o “dramă comică” în care puterea şi teroarea pot îmbrăca forme multiple - didactice, sexuale, lingvistice. Ne aflăm simbolic, într-un spaţiu totalitar arhetipal, în care aparenta comedie se desfăşoară mai întâi lent, apoi într-un ritm din ce în ce mai alert, terminându-se cu o notă de umor negru. Piesa reîncepe la final (ciclicitate anunțată deja în Cântăreaţa cheală) cu apariţia senină, plină de dinamism a victimei numărul 41, sugerând repetitivitatea golită de sens a crimelor transformate într-un ritual macabru. Este o primă apropiere a teatrului ionescian de misterul răului, prin intermediul râsului amar.

Profesorul o vrăjeşte pe Elevă pe parcursul „acţiunii”, ca un „vrăjitor verbal”, scoţând din pălărie cuvintele mai multor limbi. Acestea zboară prin aer aproape fără sens, ca magie a seducţiei verbale, încheiată cu violul şi uciderea sadică a victimei, amintind de capacităţile oratorice ale lui Hitler, şi el un „seducător” al mulţimilor, şi de ferocitatea crimelor care au urmat. Servitoarea Marie simbolizează, printre altele, conştiinţa ipocrită a profesorului într-un posibil dialog interior, o conştiinţă oscilând între bine şi rău, între divin şi malefic. Marie, participantă la ritualurile erotic-criminale ale Profesorului, dar, în acelaşi timp, este credincioasă, merge la biserică, se confesează, are un iubit preot. După uciderea Elevei, ea găseşte soluţia salvatoare pentru a motiva gestul criminal al Profesorului, prin aşezarea unei brasarde cu svastica nazistă la braţul acestuia: „Uite, puneţi-vă asta şi-o să fie foarte bine.......E politică.”[2]

Svastica, o cruce cu braţele cvadruple, frânte, unul dintre cele mai vechi şi mai răspândite simboluri din lume, indică o mişcare de rotaţie în jurul unui centru; este un simbol în acţiune, de manifestare, de regenerare perpetuă. Svastica nazistă se referea la introducerea infinitului şi sacrului în temporal şi profan, încercând să mascheze, de fapt, maleficul în umbra unui sacru, fals invocat. Marie, conştiinţa ipocrită, îl absolvă pe Profesor, apreciem noi, de responsabilitatea crimelor cu ajutorul unui însemn al sacralităţii, transformând-o pe Eleva-victimă în vinovat, ca în holocaust, iar pe Profesorul criminal într-un fals „salvator”, nazist, al purităţii rasei, sugerând, în acelaşi timp, şi perpetuarea forţelor malefice, a Răului universal.

Pe antieroina Marie, servitoarea personajului Ionesco din Improvizaţie la Alma sau Cameleonul ciobanului, criticii o descifrează ca fiind bunul

simţ al Publicului care, pentru înţelegerea textelor dramatice, nu are nevoie de îndrumarea criticilor. Dar, din punctul nostru de vedere, dacă analizăm din alt unghi ceea ce se află în „spatele” replicilor, personajul Marie capătă conotaţii diferite. Ea risipeşte „conclavul” celor trei pedanţi, alungându-i pe aceştia cu mătura şi oferind dramaturgului Ionesco, posibilitatea de a-şi expune „concepţia asupra criticii şi asupra teatrului, ca proiecţie scenică a interiorităţii creatorului”: „(Marie ridică mătura şi o învârte deasupra capului. Doctorii se ascund prin colţuri. [...] Marie îşi suflecă mânecile şi se îndreaptă cu mătura către doctori. Doctorii încearcă să se ferească de eventualele lovituri.) Marie: Ia căraţi-mi toate astea de aici! [...] Hai, eliberaţi ringul! ... Hai, valea!”.[3] Mătura, deşi este un instrument casnic, apare aici ca un simbol al puterii sacre. Căci în vechile temple, măturatul era o parte din slujba cultului respectiv, prin care se alungau toate elementele pângăritoare, demonice. Actul măturatului nu putea fi întreprins, din acest motiv, decât de mâini neprihănite.

Personajul Ionesco se află, probabil, într-un moment de blocaj, de inhibare a impulsului creator, ca urmare a judecăților negative exprimate de cei trei critici la adresa textelor sale: de aceea dramaturgul nu reuşeşte să îşi continue piesa aflată pe masa de lucru. Gesturile acestei servitoare paradigmatice, pricepută totodată la „scrierea teatrală”, maschează şi un posibil moment de autoanaliză, de sondare a subconştientului personajului dramaturg Ionesco. „(Marie îi trage două palme lui Ionesco.) Ionesco: Unde mă aflu? / Marie: Eraţi hipnotizat şi v-am trezit”[4]. Cei trei Bartholomeus, aici posibile întruchipări ale spiritelor malefice, bântuie subconştientul dramaturgului. Servitoarea Marie, o neprihănită (prin semnificaţia onomastică se fac trimiteri la Fecioara Maria), poate simboliza un spirit benefic, sacral, care exorcizează, purifică, vindecă subconştientul „bolnav”, prin îndepărtarea obsesiilor şi a conflictelor interioare. Vindecarea în psihanaliză este, în primul rând, un proces de maturizare psihică. „Marie: Ah, să mă iertaţi, domnule, da’ chiar sunteţi bolnav! [...] Ăştia n-au la ce să vă deschidă ochii!..[....]...Păi sigur... Ce naiba?....Doar sunteţi băiat mare!”[5]. Astfel, prin procesul de „exorcizare psihanalitică”, Marie înlătură spiritele demonice care tulbură inspiraţia dramaturgului Ionesco, eliberându-i energiile creatoare.

Şi în textele beckettiene (chiar dacă dramaturgul respingea permanent orice comentariu referitor la semnificaţia simbolică, profundă a personajelor sale), antieroinele au, îngemănate în substanţa lor, valori simbolice şi trimiteri spre sacralitate. Teatrul lui Beckett poate fi văzut şi ca o căutare a unei „realităţi” care se ascunde dincolo de gândirea raţională, mascată în subtexte, uneori greu de descifrat. În O, ce zile frumoase!, spre exemplu, prin cuvinte extrem de simple, Samuel Beckett încearcă să prezinte viaţa de la naştere până la moarte, concentrată în silueta feminină îngropată mai întâi până la brâu şi apoi până la gât, în movila de nisip. Winnie este simbolul vizual al naşterii ca moarte. De altfel, Jung stabilea o corelaţie între mormânt şi arhetipul feminin, descifrând în cavitatea pântecelui matern, un mormânt. Pântecul matern este un loc al siguranţei, al creşterii, al blândeţei materne, al naşterii. Mormântul este lăcaşul metamorfozei corpului în spirit şi al renaşterii care i se pregăteşte, fiind, în acelaşi timp, şi locul unde dispare fiinţa în întuneric.[6]

Nu există posibilitate de salvare în O, ce zile frumoase!, pentru că „drumul” rămâne stabilit de la început, căci naşterea nu duce decât la moarte. Este adusă în scenă experienţa umană, general valabilă, a îmbătrânirii şi a morţii lente. Antieroina lui Beckett apare ca reprezentantă a ființei umane predispusă descompunerii în aşteptarea sfârşitului. Ipostaza

Simbol şi gest în teatrul lui Eugène Ionesco şi Samuel Beckett

Tamara Constantinescu

Simbolul apare ca un mijloc de comunicare nemijlocită a unei realităţi complexe şi inexprimabile noţional. Expresia simbolică este cea mai bună formulare a unui lucru relativ necunoscut, care n-ar putea fi prezentat într-un mod mai limpede şi mai semnificativ. În unele piese, Eugène Ionesco amestecă simbolurile, le simplifică şi le reduce. Antieroinele fac gesturi în care sunt îngemănate anumite semnificații simbolice. În Lecţia, după uciderea Elevei, Servitoarea Marie găseşte soluţia salvatoare pentru a motiva gestul criminal al Profesorului, prin aşezarea unei brasarde cu svastica nazistă la braţul acestuia. Marie, din Improvizaţie la Alma sau Cameleonul ciobanului, risipeşte „conclavul” celor trei pedanţi, alungându-i pe aceştia cu mătura şi oferind dramaturgului Ionesco, posibilitatea de a-şi expune „concepţia asupra criticii şi asupra teatrului”. Şi în textele lui Samuel Beckett, antieroinele au îngemănate în substanţa lor valori simbolice şi trimiteri spre sacralitate. O, ce zile frumoase! prezintă viaţa de la naştere până la moarte, concentrată într-o siluetă feminină îngropată în movila de nisip. Winnie este simbolul vizual al naşterii ca moarte. Ea transmite, însă, prin cuvânt alte mesaje decât prin limbajul său gestual, ilustrat prin mânuirea unor obiecte de uz cotidian, pe care le scoate din geanta cu „comori ascunse”.


Citate memorabile (6)

omului îngropat în nisip, în lut, în noroi poate fi descifrată şi ca metaforă a textului biblic „din pământ eşti, în pământ te vei întoarce”. Movila apare ca o constantă în spaţiul beckettian. Estragon, din Aşteptându-l pe Godot, este aşezat şi el „pe o mică movilă de pământ”, după cum sugerează autorul în didascalii. Element care simbolizează Golgota, mormântul, fie că arată ca o modestă ridicătură de pământ, fie că e o piramidă, aminteşte de simbolul muntelui. Despre zeul egiptean al soarelui, Ra, considerat tatăl tuturor faraonilor, se spune că s-a autocreat dintr-o movilă de pământ care avea forma unei piramide, model după care i-a creat şi pe ceilalți zei. Este posibil ca Beckett, ale cărui personaje şi-au pierdut credința în „zei”, în acel mult aşteptat „God – Godot”, să fi adus în piesele sale această temă cu sens amar-ironic, tocmai pentru a evidenția ruperea legăturilor dintre ființă şi sacralitate.

Winnie încearcă să îşi păstreze buna dispoziţie, în ciuda semnelor îmbătrânirii ei şi a faptului că nu îşi mai poate controla trupul. Ea monologhează, iar soţul ei, Willie, este doar catalizatorul care o incită la vorbire. Stăpânită de angoasa scurgerii timpului spre moarte, Winnie transmite prin cuvânt alte mesaje decât prin limbajul său gestual, ilustrat prin mânuirea unor obiecte de uz cotidian, pe care le scoate din geanta cu „comori ascunse”, în care şi-a strâns, se pare, „comorile” memoriei. „Contactul dintre conştiinţă şi lucruri, discontinuităţile psihice, labirintul interior invadat de angoase, se insinuează în monologul interior, susţinut de pauze şi de fluxuri incoerente de gândire”[7], observă Romul Munteanu.

Dintre obiectele manevrate de Winnie, oglinda este purtătoarea celor mai complexe semnificaţii simbolice. Oglinda reflectă sinceritatea, conţinutul inimii şi al conştiinţei. Oglinda magică permite citirea trecutului, prezentului şi viitorului, fiind şi o „unealtă” a revelării cuvântului lui Dumnezeu, ca răsfrângere a inteligenţei creatoare sau a cuvântului ceresc. Apoi ca instrument al iluminării, oglinda este simbolul înţelepciunii şi al cunoaşterii.[8] Gestul repetat prin care Winnie îşi analizează chipul în oglindă este un act de iluminare, remarcăm noi. Oglinda, imagine a dublului, i-o arată lui Winnie cea încă tânără în inimă şi conştiinţă, pe Winnie care a păşit deja spre moarte. Privindu-se, Winnie ştie că drumul îi e pecetluit. Oglinda „magică” are un singur răspuns pentru fiinţa umană: trecutul, prezentul şi viitorul sunt, cu siguranţă, doar etape ale călătoriei spre neant, spre nefiinţă. Antieroina, ca esenţă a umanităţii, ca rezultat al inteligenţei creaţiei divine, îşi păstrează comunicarea cu aceasta, prin sunete. Soneria, semnal al Puterii divine, îi aminteşte lui Winnie că timpul ei se apropie de sfârşit. Dar soneria poate fi şi sunetul interior al fiinţei, sunetul care dezlănţuie şuvoiul de cuvinte ce îi maschează disperarea în faţa apropiatului sfârşit, speranța în faţa Cuvântului Divin, dorinţa ei de supravieţuire.

În opinia noastră, aproape toate semnele din acest text converg spre aceeaşi stare – disperarea în faţa unui destin lipsit de sens. Un exemplu concludent este umbrela sub care se adăposteşte Winnie şi care ia foc în fiecare zi: „Da, se pare că s-a întâmplat ceva, ceva pare să se fi întâmplat, şi nu s-a întâmplat de fapt chiar nimic. Umbrela va fi din nou aici mâine, lângă mine, pe movila asta, ca să mă ajute să-mi duc ziua până la capăt. Iau oglinjoara asta, o sparg de o piatră – (o face) – o arunc departe de mine – ( o aruncă în spatele ei) – mâine va fi din nou aici, în geantă, fără o zgârietură, ca să mă ajute să-mi duc ziua până la capăt. (Pauză) Nu, n-ai ce să-i faci...”[9]. A te adăposti sub o umbrelă semnifică şi a fugi de realitate; de aceea gesturile lui Winnie şi permanenţa obiectelor traduc frământarea

şi incapacitatea fiinţei de a-şi hotărî singură destinul, de a schimba ceva. Chiar dacă Winnie se ascunde din faţa realităţii „sub cupola umbrelei” care arde, chiar dacă îşi consultă „oglinda magică” a sorţii, care se sparge, mâine totul o va lua impetuos de la început. Nu se poate scăpa de iminenţa lucrului dinainte hotărât, la capătul drumului nu e decât neantul.

Material publicat în revista „Colocvii teatrale” nr. 16Universitetea de Arte „George Enescu” Iaşi Bibliografie: - Beckett, Samuel, O, ce zile frumoase! în Teatru, traducere de Anca

Măniuţiu, Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” & Revista “Teatrul azi” (supliment), Bucureşti 2006.

- Călinescu, Matei, Eugène Ionesco: teme identitare şi existenţiale, Iaşi, Editura Junimea, 2006.

- Chevalier, Jean, * Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, volumele I- III, traducători Daniel Nicolescu, Doina Uricariu, Olga zaicik, Laurenţiu Zoicaş, Irina Bojin, Victor-Dinu Vlădulescu, Ileana Cantuniari, Liana Repeţeanu, Agnes Davidovici, Sanda Oprescu, Micaela Slăvescu, Bucureşti, Editura Artemis, 1994.

- Ionesco, Eugène, Lecţia, în Teatru, vol. I, traducere şi notă asupra ediţiei de Dan C. Mihăilescu, Bucureşti, Editura Univers, 1994.

- Ionesco, Eugène, Improvizaţie la Alma, în Teatru, vol. V, traducere din franceză şi note de Vlad Russo şi Vlad Zografi, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002.

- Munteanu, Romul, Farsa tragică, Bucureşti, Editura Univers, 1970.

_______________________[1] Matei Călinescu, Eugène Ionesco: teme identitare şi existenţiale,

Editura Junimea, Iaşi, 2006, p. 149.[2] Eugène Ionesco, Lecţia, în Teatru, vol. I, traducere şi notă asupra

ediţiei de Dan C. Mihăilescu, Editura Univers, Bucureşti, 1994, p. 51.[3] Eugène Ionesco, Improvizaţie la Alma sau Cameleonul

ciobanului, în Teatru, vol. V, traducere din franceză şi note de Vlad Russo şi Vlad Zografi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2002, pp. 56-57.

[4] Ibidem.[5] Op. cit. , p. 57.[6] Vezi Jean Chevalier, * Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri,

volumul III, traducători Daniel Nicolescu, Doina Uricariu, Olga Zaicik, Laurenţiu Zoicaş, Irina Bojin, Victor-Dinu Vlădulescu, Ileana Cantuniari, Liana Repeţeanu, Agnes Davidovici, Sanda Oprescu, Micaela Slăvescu, Editura Artemis, Bucureşti, 1994, p. 320.

[7] Romul Munteanu, Farsa tragică, Editura Univers Bucureşti, 1970, p. 283.

[8] Vezi Jean Chevalier, * Alain Gheerbrant, op. cit., p. 370.[9] Samuel Beckett, O, ce zile frumoase! în Teatru, traducere de

Anca Măniuţiu, Fundaţia Culturală “Camil Petrescu” & Revista “Teatrul azi” (supliment), Bucureşti 2006, pp. 20-21.

6- Omul e sufletul lumii, omul e graiul cosmosului în faţa lui Dumnezeu. Nichifor Crainic

- Biserica este anticamera sacramentală a Împărăţiei, este tinda Raiului, este Trupul tainic al lui Hristos. pr conf univ dr Ioan Mircea Ielciu

- Caută-L pretutindeni pe Cel ce este pretutindeni. Sfântul Ioan Damaschin

- Cel care ţi-a dat seara, nu ţi-a promis şi dimineaţa. Cel care ţi-a dat dimineaţa, nu ţi-a promis şi seara. Sfântul Vasile cel Mare.

- În afara Bisericii nu există mântuire! Sfântul Ciprian- Din cuvintele tale te voi judeca slugă vicleană! De ce nu a

spus Domnul: După faptele tale te voi judeca? Anonim- Creştinismul nu e doar o afacere de duminică ci e o

Ion Untarustrădanie de toate zilele. Sfântul Arsenie Boca

- Unii oameni îşi aleg mâncarea cu multă luare-aminte şi nu îngăduie să intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenţi şi nu îşi aleg cuvintele care ies din gura lor. Fericitul Augustin

- Creaţia toată e o Evanghelie. Omul din faţa noastră e o carte sfântă, fiindcă în el e harul lui Dumnezeu. Monalisa Bobe.

- Când oamenii vor începe să te laude, să-ţi schimbi numele, pe care să-l cunoască numai Dumnezeu, ca să te poată chema noaptea. Rilke

- Eu nu mă mai tem de Domnul ci Îl iubesc. Sf. Antonie cel Mare

- Intelectualii din România sunt oamenii cărţilor, nu sunt oamenii duhului. Dan Puric


Născut pe meleaguri dobrogene, în satul Congaz (azi Rândunica), judeţul Tulcea, absolvent al Institutului de Marină din Constanţa, Constantin Costache (debutat în 1985 cu schiţa Stres), a publicat anul trecut primele două volume dintr-o trilogie intitulată Urme pe oglinda apei.

„Marea m-a atras întotdeauna”, scrie autorul, „mă atrăgea şi mă înfricoşa în acelaşi timp […] toată viaţa mea este legată de mare”. Tot despre mare, despre întâmplări petrecute mai ales pe mare, sau la care iau parte „oamenii mării”, marinarii şi ofiţerii

de la bordul unei nave comerciale, înainte de revoluţie, vorbeşte şi în aceste pagini. Pentru majoritatea oamenilor ce se petrece pe mare este ceva care ţine de necunoscut, dacă nu chiar învăluit mai degrabă de un voal de mister. Pe de altă, parte, Constantin Costache notează: „Ficţiunea mi-a dat posibilitatea să creionez personaje sau întâmplări care să aducă faţă în faţă […] o lume pe care aţi văzut-o prin prisma unor clişee, de multe ori neverosimile”.

Aşa cum este descrisă de autor, este, o navă este, totodată, şi o „lume” mai mică, parte dintr-o alta, cea a României dinainte de 1989, în care se crease o atmosferă de suspiciune apăsătoare, în care fiecare părea că îl suspectează pe fiecare, iar Securitatea făcea să se simtă efectiv, din nefericire de multe ori, că nu toată această suspiciune era fără temei.

După un început oarecum „domol”, la cârciuma „Oltul” – „Crucişătorul” (cum îi spuneau marinarii ori docherii care treceau pe acolo fie „să-şi încălzească sufletul”, sau unii „aflaţi în nevoie, cărora le trebuia ceva pentru medic sau vreo atenţie pentru fiinţa iubită” de la cei care puteau „aduce” în ţară lucruri de negăsit la noi), unde câţiva colegi se întâlnesc, totul ia altă turnură, pas cu pas.

Personajele, începând cu Cristian Răuţă (om aşezat, care luase în serios învăţatul, ajuns de acum ofiţer, proaspăt absolvent, repartizat pe o navă, la început îndrăgostit de o doctoriţă din Galaţi, Lidia… dar finalul avea să fie altul), apoi Gică Anton – „Seniorul”, fostul său coleg, Ghiţă, marinarul din Moldova îndrăgit de toţi, amuzant, cinstit, dar şi cu „ciudăţeniile” lui (de pildă, de fiecare dată, pentru fiecare parte a vasului pe care mergea, avea stânga sau dreapta, avea câte un fes de culori diferite), căruia Răuţă ajunge să-i fie naş la nuntă. Mai erau şi Rizea – „Marconi”, telegrafistul, Firoiu, cel care trebuie să ducă un „pachet” misterios „afară” (în legătură cu căpitanul, Drăgan, mai exact cu cel care îi dădeau ordinele), care moare şi el ucis de un „golan” în Franţa ş.a. Toţi ajung să fie implicaţi într-o intrigă întortocheată, după ce comandatul navei, Drăgan, moare în condiţii suspecte. Astfel, un fapt ce se arăta oarecum „banal”, decesul acestuia, ce părea legat mai degrabă de o posibilă plecare din ţară a familiei acestuia, în condiţii nu foarte limpezi pentru Răuţă, se preschimbă pas cu pas în ceva mai complicat, în care era vorba de interese mult mai mari, de amestecul Securităţii (a unei părţi din acest „mecanism”), despre turnătorii/ anchete dar şi despre încredere şi loialitate. Şi, nu în ultimul rând, solidaritatea marinarilor (celor mai mulţi dintre ei), ca oameni care îşi pun viaţa şi în mâinile Fortunei, a zeilor mării când pleacă pe valuri, dar şi în cele ale camarazilor lor de vas. Pe de altă parte, personajele nu sunt monocrome, reprezintă tipologii diferite, au mentalităţi formate diferit/ în medii sociale nuanţat diferite. Au şi poveşti de viaţă, mai anoste ori mai picante, mai savuroase ori mai negre – cum e cazul celor care „lucrează într-un fel sau altul cu organele represive –, cărora autorul le „face” loc în ţesătura cărţii, conturând astfel mai bine pe unii dintre ei.

Autorul vorbeşte şi despre viaţa marinarilor despre felul în care unii se mulţumeau „cu amorurile fulgerătoare, fără obligaţii de nici o

parte”, şi pentru a se feri de dezamăgiri. Pentru cei care aveau familii era altfel. Viaţa celui plecat pe mare este, privită „din afară”, doar o călătorie spre zări depărtate, în locuri exotice, dar nu de puţine ori sufletul îi e apăsat de gânduri, de nelinişti, de dor. Sunt descrise în carte şi situaţii de tipul – un marinar ştie că soţia îl înşeală cu un bun prieten, minţindu-l amândoi şi folosindu-se de banii lui, dar ezită să creadă cu totul, întârzie să ia vreo măsură timp îndelungat. Şi de teamă să nu piardă soţia şi copiii, şi de jenă, şi de… În afară de ce se petrecea cu viaţa lor mai erau şi „băieţii cu ochii albaştri” şi tot ce se petrecea în România dinainte de 1989, acela mai multe departe de ochii lumii.

Dincolo de „povestea” în sine a cărţii, atmosfera în care vieţuiau şi lucrau marinarii şi familiile lor fie pe vas, fie pe uscat, acasă ori în vreun port aiurea, este descrisă cu ochiul celui care a trăit în acest mediu, îl cunoaşte aşa cum este. Sigur, dată fiind centrarea acţiunii pe „povestea” amintită, autorul şi-a propus ca tot ce înseamnă viaţa marinarilor, felul în care muncesc, dorul de acasă, unde fiecare are problemele lui mai mult sau mai puţin complicate, dramele personale ş.a., să fie „fundalul” pe care se ţese „acţiunea”. Dar, dat fiind numărul de pagini al celor două volume, faptul că va mai exista un al treilea, şi modul în care este construită „povestea”, rezultă că dorinţa de a descrie acest mediu – marea şi marinarii, cu vieţile şi „poveştile” lor – , cu toate ale lui, are, de fapt, în viziunea lui Constantin Costache,

un loc important. De altfel, la finalul ambelor volume este şi un glosar de termeni specifici pentru a uşura accesul cititorului la înţelegerea mai bună a unora dintre dialogurile ori descrierile din carte.

Pe scurt, decesul căpitanului, fost ofiţer „acoperit” sau poate colaborator al Securităţii, a fost ucis de Pamfil, un marinar „colaborator”, asasinat şi el, pentru a dispărea toate dovezile. Asta pentru că o operaţiune amplă a unei facţiuni a Securităţii, condusă de un oarecare general Stoian (care ordona sau punea la cale tot felul de abuzuri asupra oamenilor, dar care erau, de fapt, „în ton”, cum se vede din ce scrie autorul, cu ce se petrecea atunci la noi), de scoatere sau punere „la adăpost” în diverse locuri a unor sume uriaşe de bani, nu funcţionase cum fusese plănuit. Viaţa lui Cristian Răuţă, care ajunge, datorită unui mesaj al celui ucis care părea că în indică („prin sintagma cel care-l secondează”, tânărul ofiţer

fiind secundul navei, după Drăgan) – devenit, în ochii Securităţii – , primul suspect, dar şi a altora (marinari, ofiţeri sau oameni dragi lor) este bulversată de aceste evenimente. Răuţă (după ce află că Lidia era „folosită informativ” de un securist, se îndrăgosteşte de fiica lui Drăgan, Carmina, căreia îi spusese adevărul despre moartea tatălui ei) află treptat dedesubturile asasinatului, generalul ordonă asasinarea sa. Dar tânărul Răuţă, în toiul evenimentelor din decembrie 1989, începând cu 14 decembrie de la Iaşi, apoi 16, Timişoara, şi apoi Bucureşti etc., reuşeşte să fugă din ţară şi este rănit în Maroc, într-o ambuscadă a securiştilor (mai curând o confruntare între „facţiuni”, el şi Gică Anton, care este ucis, picând „la mijloc”), când tocmai înţelesese cât de cât ce se petrecea, dar şi despre ce sume uriaşe de bani ar putea fi vorba… Evenimentele se dezvăluie pas cu pas, şi se vor descâlci cu totul, desigur, în volumul al treilea.

Nu încheiem înainte de a nota fluenţa, limbajul, şi, mai ales, veridicitatea felului în care descrie viaţa pe mare, care poate atrage cititorii. Iar „poveştile” despre mare, despre „oamenii marii” au avut cititori întotdeauna, fiecare cu „căutările” lui, cu atât mai mult atunci când, cum este cazul de faţă, sunt scrise de un om care a profesat efectiv în mediul despre care scrie, pe mare, pe un vas comercial, între oamenii despre viaţa cărora vorbeşte.

Constantin Costache, Urme pe oglinda apei, vol. I. Să mori făcând orice să scapi de comunism, 490 p,; vol. II, Banii Securităţii, 582 p, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2014.

Mihaela Maravei, Simţuri elementare, Editura Metafora, Constanţa, 2013, 106 p.; Cu inima lipită de fereastră, poezii, Editura InfoRapArt, Galaţi, 2014, 90 p.

Cu pasul, sufletul şi cartea prin Dobrogea

Urme pe oglinda apei

Marius Chelaru


În spatele oglinzii, de Petre Crăciun• Postat de în August 24, 2013 la 12:30pm• Trimitere mesaj Vezi blogUn poem este întotdeaunasuficient pentru a te putea sinucide aruncându-te de la înălțimea primului său vers.* Mă prăbușesc de câteva nașteri și de câteva morți, amintindu-mi la fiecare silabă că singurul sens al existenței este verticala. Mă prăbușesc cu speranța de-a mă-ngropa definitiv în lutul semnăturii poetului.În cădere răscolesc versuri din antologii păstrate la fondul secret și cuvintele se rup ca o pânză străpunsă de o suliță înfierbântată, pe cale de a se reproduce. Imersiune într-un lichid cald, lipicios, sărat. Pulsațiile reîntoarcerii îmi dau senzația de oră exactă.

................................................

îmbrățișare în alb

doamne atâtea treburi mă caută iarna prea adânc trag fermoarul defect mă pierd prin livadă copacii îmi sărută aspru mâinile înghețate bună dimineața lasă-ne peste inima ta undeva oamenii beau ceai cald cu spatele întors cu lămâie și aburi fericire chiștoace să acopăr răzorul acesta prinde rădăcini în palma imperfect întinsă închid nu pot să car roaba cu tristețe pisica se șterge de sufletul meu miau pun pe limbă gustul singurătății miezul fierbinte din genunchi izbucnesc fântâni prea înalte ah da da izvorul alb alb alb așteaptă-mă și pe mine.

Zgomot orb

Cafeaua neterminatăsare pe clapele pianuluişi inundă sunetele.Degetele lungi, nepăsătoare, deprimateapasă. Sunetele umede se amestecăpe şevalet

Dominique Iordache

Petre Craciun

Relu Coñofanã

Natalia Cebanu

figura A locul 3

am pus un fir de pază pe aleea copacilor strâmbi uit cât de mult viața îmi schimbă gândurile mă lovesc peste mâini vor să le plimb într-un căruț de copil privesc peste crengile goale fac un semn inconfundabil în aer niciodată greu îngerul nu mă pierde din ochi obligă norocul să plece aud cum se-nchide un ou fără vreun protocol moartea te-mpușcă în fiecare deget și-ți strigă nu muri sunt cu tine frate din greșeală

ziua în care umbrele se cred trupuri

va tăcea așteptând soarele uite dacă tu mergi în dreapta eu voi lua partea stângă dacă tu dormi bine pe stânga eu voi întinde mâna dreaptă apei care întotdeuna desparte așa am făcut ultimei zile o căprioară îndepărtată de lei pentru cină una dintre ființele albe mi-a zis taie și mănâncă din fum nu puteam să mișc picioarele aripile zăceau risipite eram singur aveam timp să schimb ordinea în care mureau ploile în cutii de zestre am ales doar o cheie nu știam la ce folosea să văd locul unde se nasc spiritele bănuiam că cineva hotărâse un trecut pentru noi din cer pe o roată un lanț cu miros de fântână tăia palmele neobișnuite să stăm împreună umbrele noastre se întorc strigate pe nume

dan petrut camui

Poemul trup

am scris acest poem cu trupulîntr-o zi am deschis ochiiși am încercat să scriu luminate-am căutat să-ți aduc vederi de dincolo când am scris cu brațeleam simțit bucuria primei îmbrătișăricapul te-a cercetat raționalca pe un fenomen natural acum nu mai știu dacă inima mea sau a taa pulsat acele versuri fierbințicred că ne-am plagiat reciproc în ritmul primului dansarterele ne-au deschis semantic porți de mult închiseși am început să scriu falic clipeleorgasmului originar în fuga inorogului picioareleau lăsat pe nisip urmele ultimelor versuriale acestui trup poem

împerechindu-se,trăgând pe nări spiritul străzii.Îl inspiri şi tu şi-l înmoi în versuri.Tragi furios şi insistent din tutun, sau altcevaşi boschetezi nopţile cerşind inspiraţia.

Din cauza porcilor interzişi

Adun vise.Le culeg. Le răsădesc. Le tremur.Şi le dau drumul.Să se îngraşe cu libertateSă le tai de Crăciun.Porcii interzişi de U.E.U.E-ul interzis de nimeniPoate înjurat uneori.de pură libertate…şi de „porci” …

Vând vise Ude, pipărate. Slăninoase în iluziiÎnlocuitoare de pastile pentru fiecare ziŞi pentru viagra.

Te ascult plin de acorduri Afară-i frig şi mă-nvelesc cu adevărul tăuNu mi ajunge nici pentru o mănuşă.Cumpăr vise ieftine la kilca să ţi le arunc în capŢi-ajunge de-o căciulă?Vine iarnate îngropi în zăpadăFaci bine. Nu pot să-ţi dau foc.Voi arunca apă peste tine.Va fi curat acumCa un bloc de gheaţă cum te ştiam.


Băsesc, deci exist! Intelighenţie şi putere în România 2004 – 2014 de Dorin Tudoran (colecția Rotonda, eseu).

Broșată, 248 pag. Preț: 28 RON/112 MDL

„Întrebarea este: cum de găsește cineva resursele de onoare pentru a se raporta critic la un popor, dar nu găsește niciun dram de curaj să se raporteze critic la un om, fie el și Traian Băsescu, în al cărui proiect politic crede și ale cărui merite nu pot fi negate? Răspunsul ar putea fi că un popor e aproape o abstracţiune în raport cu un om

politic în viață, foarte puternic, cu un temperament viforos și un comportament deseori imprevizibil. Numai că un intelectual lipsit de spirit critic în chip foarte selectiv devine întotdeauna vulnerabil moral. Nu există doar lumpenproletariate. Există și lumpenelite.” Dorin TUDORAN

Manierismul românesc. Manifestări şi atitudini de Lucia Țurcanu (colecția Rotonda, eseu). Broșată, 232 pag. Preț: 30

RON/110 MDL

„Manierismul literar românesc se produce la mai bine de trei secole de la perioada de înflorire a acestei mișcări artistice în

Italia, Spania, Franța, Anglia sau Germania, în anii ’70 ai secolului al XX-lea, având efecte catalizatoare asupra evoluției poeticității românești. Anume acum, când nu se mai pot realiza pe deplin din cauza bornelor impuse de regimul politic, scriitorii români, cu precădere poeții, pun în funcțiune retorica manierismului postrenascentist, ca modalitate de refugiu, de evazionism, dar și ca formă de reacție la o lume ale cărei valori s-au dezagregat, iar echilibrul se clatină, devine problematic.” Lucia ȚURCANU

Cuvinte şi tăceri de Vsevolod Ciornei

(colecția Cartier popular, seria aniversară XX, cartea nr. 18, antologie de versuri).

Broșată, 208 pag. Preț: 28 RON/99 MDL

„…specialitatea lui Vsevolod Ciornei

sunt bufonadele melancolice, cultivarea absurdului, grimasele în spatele cărora se ascunde un acut sentiment al singurătății, [iar] pantomima burlescă este valorificată din perspectiva unui intertextualism demistificator și polemic.”

Octavian SOVIANY

Când o văd pe doamna Endersson mâncând îmi vine greață. Scoate un sunet atipic, ca un tropăit, atunci când se forțează să nu deschidă gura în timpul masticației, groaznic. Păstrează această aparență și când este singură. Am urmărit-o. Sunt momente în care doresc cu toată ființa mea să-i smulg inima. Dar sunt creștin. Și îmi este frică de Dumnezeu. Știu că nu inspir încredere nimănui altcuiva. Seara doamna Endersson are un tabiet înfricoșător. O cadă plină cu apă fierbinte, sare, câteva ierburi rare de mare și multă spumă. Un radio mic de buzunar, vechi, marca National hârâie pe cultural o piesă de teatru radiofonic, probabil un Cehov, iar ea, ce credeți că face ea?! Ei bine bătrâna doamnă Endersson cântă, mai bine zis gâgâie ca o corcitură între gâscă și femeie afonă. Toată reprezentația durează două ceasuri întregi, timp în care ușa rămâne întredeschisă. Chiria este ieftină la doamna Endersson.

Duminică dimineață după ce dă dracu orice, de la ceașca de cafea până la administrator, dă fuga sulemenită la biserică. Și ea este creștină. Apoi se întoarce complet schimbată, cu o față schimonosită de durerile binelui, pocăită sută la sută, cu voce căită și supusă. Această stare lamentabilă o ține fix o oră patruzeci și cinci de minute, cronometrată de mine. Atunci profit și o îmbăt - a fost alcoolică în tinerețe - și după ce doarme hârca, îi fur bani din portofel, suficient cât pentru o noapte de beție cu tovarășii mei: Corleone, zis și inimă de leu, și Merlot. Luni dimineață nimeni nu pomenește un cuvânt despre cele întâmplate, ca și cum viața ar fi primit un restart de sus. Doar dușmănia din ochii noștri e dovada vie a faptului că nu am uitat. Când mă întorc de la lucru – lucrez la o corporație de îmbuteliat sticle de vin – obosit și lipsit de chef, pensionara îmi cântă în strună, pregătindu-mi mâncare caldă, ajungând chiar să-mi țină prelegeri moraliste despre viitorul omului de rând, mediocru și lipsit de ambiție. După care drept răsplată – am învățat că în orașul port, nimic nu este gratis –trebuie să-i ascult timp de treizeci și cinci de minute povestea vieții sale de ratată balerină durdulie. Primul ei iubit Fery Ostrich, un ungur rătăcit, îi răpise fecioria în propria casă, într-o noapte ploioasă, în timp ce părinții ei erau la o nuntă. Un copil din flori, crescut fără un Fery, prea tânăr să devină tată,

GazdaGeorge Town locuiește în Sprint, și actualmente nu ține legătura cu maică-sa, pentru care nutrește ignoranță și pirpirii sentimente materne. I-am auzit o dată când vorbeau la telefon. Ea bocea iar el după reacțiile ei, abia vorbea. Inițial am vrut doar să o învăț o lecție pe doamna Endersson, dar lucrurile au scăpat de sub control, degenerând într-un măcel.

Toamnă. Frig. Ruginiu peste tot. Duminică dimineață. - Al dracului de aragaz! Mi-a topit cafeaua!(o uitase pe foc).Mi-a azvârlit o privire răzbunătoare, considerându-mă

responsabil pentru cele întâmplate. - Auzi! Îmi zici cât este ceasul Ilion Profilovici! (un ton grav,

lipsit de refuz).M-am prefăcut că mă uit în salon, unde era un ceas masiv,

Rodania. - Nu mai aveți mult! Aproximativ un sfert de oră! A tăcut exact un sfert de oră apoi a spart o ceașcă și o farfurie,

uitate pe masă. A dat pierii fabrica de porțelanuri, rasa nației în care au fost executate, ziua, și strada Ernest Thackeray de peste geam.

După ce a ieșit pe ușă, am găsit două sticle de vin vechi, Pour vie rose, căruia i-am rezistat două ore și treizeci și șase de minute. L-am băut șpriț cu sifon în treizeci și două de minute. Doamna Endersson s-a întors, asemenea unui cathar schingiuit, calmă și dezvinovățită. Am profitat și i-am turnat vin pe gât. Am dezbrăcat-o și am scos-o pe balcon, unde am micționat pe ea de pe geamul din bucătărie, strigând: uite!plouă!. Apoi am dus-o în cadă sub apă rece. Am căutat în portofel dar nu am găsit o lețcaie. De nervi am bătut-o cu furtunul de la mașina de spălat, lăsându-i pete roșii pe trup care mai târziu s-au învinețit. Speriat de cele întâmplate am vrut să șterg vânătăile cu piatră ponce de călcâie. Mai rău am făcut, căci am zdrelit-o pe tot corpul, și îmi rămăsese doar să o jupoi pentru a masca injuriile. Am dat-o dracu cu tot neamul ei londonez aristocrat, și profitând de lipsa ei de reacție, datorată vinului, sau poate plăcerii, am tăvălit-o prin baie, izbind-o cu capul de caloriferul de fontă. Și-a dat duhul după a opta lovitură, dovedind o rezistență aparte, politicoasă pentru vârsta ei. Am adormit.

Dimineața am făcut baia lună, am șters fiecare lucrușor pe care am crezut că l-am atins seara trecută. Am dat cu clor la sfârșit și am adormit din nou. Când m-am trezit, sub un abur de cartofi calzi cu usturoi, am înaintat spre sursa mirosului, și în bucătărie am zărit-o pe doamna Endersson vie. Am vrut să fug dar m-a prins de mână:

- Raskolnikov, unde fugi, puiule! Și hâtra râdea dezvelindu-și proteza totală veche, sarcastică și profitoare. Mi-a mărit chiria a doua zi.

Ionut Manea

Noutăți Cartier (Iunie 2015)


î

Doamna profesoară Anişoara Piţu, traducătoare, autoare a unei substanţiale cărţi în caragialelogie (Bovarismul celor doi Caragiale, Iaşi, Editura Alfa), a expediat prietenilor lui Luca Piţu, în data de 14 iunie 2015, o informaţie imposibil de „acreditat”, cel puţin pentru unul ca mine care primise cu două săptămâni mai înainte un plic al căjvănarului cu volumul proaspăt ieşit de sub teascuri, la Editura Opera Magna din Iaşi, Lexiconul figurilor căjvănare, titlu completat, manuscris, de autor, pe exemplarul trimis, cu istorii şi genealogii cajvaniene transmodern relatate,

iar peste o filă – autograful: „Pentru Theodor Codreanu şi cei dragi lui, - cu prietenie şi admiraţie, Luca Piţu // Focşani/Iaşi, mai 2015, plus un P.S.: „Decoraţiile, destule, mi le ţin la pagina 207”, „distincţii” primite „fie şi numai în vis” şi enumerate, cu umorul său kynic, inepuizabil, într-un idiom inconfundabil precum întreaga-i operă. Altminteri, ca un Diogene Câinele autentic, atunci când a fost vorba să i se decerneze un premiu „real”, cel pentru eseu, al USR, în 1991, ca răsplată a volumul Naveta esenţială, l-a refuzat imperial. Dar iată ultimul său cuvânt, epitafic, reprodus în mesajul doamnei Ani Piţu: „Eu m-am retras la ţară, până către toamnă, nemuritor în păpuşoi, rupt de lume…” (Duminică, 14 iunie, ora 10.15. LP // Înmormântarea va avea loc marţi 16 iunie, la Focşani. Ani Piţu). Anunţarea retragerii a şi fost consemnată rapid de Wikipedia, nu şi de către televiziuni, care nu se ostenesc cu „flecuri” din domeniul culturii.

Născut la Cajvana, jud. Suceava, la 14 ianuarie 1947, Luca Piţu s-a singularizat ca o personalitate în răspăr cu mersul lumii, à rebours cu mentalitatea (teoria zice el) cumetrialităţii universitare (dar nu numai), busculând, de asemenea, din dragoste disperată kynic, sentimentul românesc al urii de sine, spre a-l completa, benefic, pe Noica, proprio motu – hălăduind apoi, prin mai toate temele deocheate ale timpului nostru etc.… A fost ceea ce se numeşte, în viziune eminesciană, un caracter, având ca îndreptar spusa poetului: Nu noi suntem stăpânii adevărului, ci adevărul este stăpânul nostru. Kynismul său (nu cinismul Marelui Inchizitor dostoievskian: a se vedea distincţia lui Peter Sloterdijk), susţinut de o erudiţie filosofică şi literară exemplare, s-a conformat, în pofida aparenţelor, deopotrivă, poruncii eminesciene: Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpâna noastră. S-a jucat, în consecinţă, cu limba română ca nimeni altul, fără să-i trădeze spiritul şi plasticitatea, dând impresia că riscă o anume obscuritate suprarealistă, cvasi-„urmuziană”, provocând oroarea de vulgar în ochii şi în auzul inocenţilor. Călătorind prin toate mările tulburi ale lumii, Magistrul din Cajvana, cum îi plăcea să se dezmierde, anarho-eseistul mereu în alertă, ca fiu risipitor incorigibil ce-a fost, s-a întors, în anul de graţie 2015, acasă, la căjvănarii lui, închinându-le un ultim omagiu, aş zice testamentar, Lexiconul figurilor căjvănare. Fiziologiile lexiconului atestă un prozator remarcabil, un portretist nu mai prejos de Costache Negruzzi sau de transmodernii Mircea Horia Simionescu şi Costache Olăreanu (a se vedea, la ultimul, vol. postum De la Abulius la Zotta, Editura Timpul, Iaşi, 2000).

Închinat prietenului Bedros Horasangian, în memoria centenară a „tragediei armeneşti din WWI”, Lexiconul, ţine să avertizeze autorul în Cuvântul cel introductiv, îi priveşte din altă perspectivă pe ţăranii lui căjvănari decât „Marin Preda-Moromete” („că nu-i prozator de meserie”), avându-l ca îndrumător pe ilustrul paharnic Constantin Sion, autorul Arhondologiei Moldovei. Luca Piţu portretizează postmodern şi transmodern, în strânsă legătură cu propriile trăiri din copilărie şi adolescenţă, introducând surprinzătoare referinţe livreşti, filosofice, literare, politice de peste tot şi din actualitate. Iată încă din textul introductiv: „M-oi limita la un sat, şi acela natal, Cajvana, devenit oraş prin voinţa unui baron pesediu din Bucovina Meridională, fost coleg de şcoala elementară şi amic, o vreme, de-al meu. Nu-i pomenesc numele spre a nu-l supărare pe Gheorghe Flutur, văr de-al optuşpelea cu subsemnatul,

subsemnat al cărui bunică pe linie maternă, Palaghia, purta, înainte de măritişul cu descântătorul Haralambie Şoldan, acelaşi nume, rar în zonă, cu antecitatul senator pedeliu, gura-humorean originar din Botoşana, vecină şi prietenă, a romancierului napocan Radu Mareş, editorul unei versiuni prea puţin îngrijite din monografia sătească a regretatului profesor Vasile Boca, tatăl vitreg al dumnealui.” (p. 9).

Inconfundabilii săi căjvănari, în concreteţea lor arhetipală, sunt chiar hermeneutizaţi prin intermediul filosofiei lui Gabriel Liiceanu: „În terminologie liiceană, fost-au dînşii mereu versatili, mereu uliseici, cu o mie de viclenii la purtător, de prea puţine ori ahileici, doar în conflictele cu miliţienii ce stăteau la pîndă, lîngă Fîntîna lui Ilie, şi le confiscau, precum în 1967, căruţele cu tot cu lemne şi cu cai. Atunci a scos Grigore Popovici, care membrea din interes şi peceriu, toporul de sub cetină şi le-a spus şîndarilor veniţi din trei commune: «Voi nu aveţi voie să trageţi, dar eu, dacă vă apropiaţi să-mi luaţi calul, vă tai capul!». Apoi, desprinzându-şi animalul înhămat la vehicul, l-a încălecat şi dusu-s-a haiduceşte peste câmpuri ca să-şi ascundă bidiviul într-un loc numai de dînsul ştiut. Au urmat arestările, procesul, condamnările şi, peste trei luni, graţierile. A contat şi declaraţia mea scrisă pentru apărarea lor. Mă văzuse Cernea, miliţianul local, le-a dat numele meu anchetatorilor de la MAI, m-au chemat, m-au ameninţat cu caftul în cazul că refuzam să depun mărturie, am depus-o scriind cum auzisem de la nişte vecini că miliţienii îi băteau de-i zvîntau pe cărăuşii de lemne şi le luau caii. Mi-au luat foaia, iar cel mai înalt în grad m-a fitirisit, la plecare, şi cu un sonor «Şi acum du-te-n chizda mă-tii de căjvănar împuţit!» Eram în anul trei de facultate. Aşa erea pă vremea ceea. / Versatili, uliseici, puşi pe supravieţuire coûte que coûte şi vaille que vaille, astfel erau cajvanienii p-atunci, inclusiv neoprotestanţii lor, nu numai ortodocşii popii Malcinschi, unchiul lui Florin Piersic, agnosticii sau indiferenţii. Ştiau, asemenea vărului meu Gavrilă al Irinii Rusu, să şpăguiască pe toţi funcţionarii comunişti, fie ei şi din ministerele bucureştene. Renunţaseră la pălărie, pilotau maşini în al căror portbagaj transportau purcei de vânzare pînă la Timişoara. Scoteau bani frumoşi pînă şi din găinaţul cu hormoni al avicolelor de ei curăţate. Treceau şi Dunărea, în înot spre USA, dacă era cazul, după ce se antrenau, cu pneuri, pe eleşteul din fundul grădinii. / Acu-s, ca mai toată lumea, nouveaux riches, proprietari de case cu etaj, mercedesuri, beemveici, manelofili, pontaici sau… răspândiţi în toată lumea, mai cu seamă neoprotestanţii.” (pp. 10-11).

Dincolo de tabloul ulisean al aventurii căjvănarilor, de la comunism la economia de piaţă a libertăţilor postdecembriste (adevărată „epopee” hiperconcentrată, în care s-ar putea întrezări şi ceva din straniul tablou al putreziciunii/corupţiei de ultim ceas), am reprodus întocmai şi ortografia textului, nefiind sigur dacă, de pildă, utilizarea deopotrivă a lui â şi î arată lipsa de „capete limpezi” la editurile postdecembriste sau, dimpotrivă, e la mijloc o aciditate sau o viclenie stilistică la adresa discordiei dintre Academie şi anumite răzmeriţe intelectuale. N-ar fi de mirare pentru plasma acestei stilistici în care emanciparea lingvistică academică face casă bună cu sionizarea arhondologico-piţuiană a limbii, cu terminologia regională şi cea argotică. De la portretul colectiv la cele individuale („listarea”, cum o numeşte autorul), nu-i mai rămâne decât un pas: „Şi cu asta, basta. Trecem la listarea, nealfabetică însă şi sub semnul incompletitudinii, la listarea, dară a figurilor cajvaniene din vremea copilăriei şi adolescenţei noastre deijiene îndeosebi.” (p. 12). Iar figurile şi figurinele sunt de ordinul câtorva sute, în cele 108 texte, epuizându-i pe cei mai mulţi căjvănari cunoscuţi de copilul şi adolescentul devenit figură de excepţie a eseisticii româneşti, în variantă „anarhică”. Mă voi opri, doar hazardat, la câteva dintre aceste portrete, conturate frust, dar cu umor livresc şi care sunt, într-un fel, tot atâtea poveşti, traversând istoria de după Al Doilea Război Mondial.

Fiul mai mare al lui badea Onofrei Bucşa, George, prieten de adolescenţă, un lăudăros cu fetele, îi mărturiseşte viitorului autor că, văzând un grup de fetişcane, eleve, care mai de care mai ispititoare, era cât pe ce să sară gardul şcolii şi să se repeadă la ele „ca un armăsar după iepile sirepe, ori, în termenii mei, ca faunul lui Mallarmé după nimfele pe care voia să le perpetueze. Din fericire, era doar lăudăros.” Mai mult, Vironea lui „avea, peste ani, să-şi găsească un drăguţ prin vecini” (p.14). O mătuşă prin alianţă a tatălui, „măritată cu unceşul Zaharie al lui Precob”, fost secretar al primăriei cajvaniene,

LA „RETRAGEREA” CĂJVĂNARULUI

Theodor Codreanu


î

a moştenit, de timpuriu pensie de urmaş, nevăzută fiind vreodată la prăşit: „O invidiam sincer. De aia, când, la începutul clasei întâi, văleat 1954, mă întreba domnişoara Florentina Lupu ot Ilişeşti, învăţătoarea, ce vreau s-ajung când o să fiu mare, am răspuns, bombându-mi cheptul plăpând, fără ezitare: «Penzionar!», ideal pe care l-am şi atins în 2012, odată cu lăsarea voluntară + jubilatorie la vatră postuniversitară.” (p. 17). Textul, ceva mai extins, este însoţit şi de o „notă infrapaginală”, în care îşi aminteşte că de pe când era sexagenar a încercat pensionarea, dar, din cauza modificării legii, nu i-a mers „cum i-a reuşit figura lui Valeriu Stoleru/Panaitescu, fost coleg de facultate cu Adrian Marino”. Val Panaitescu n-a mai pus deloc piciorul prin Universitatea Cuzană, deşi era „tobă de carte, cât Marino, şi anticumetrial… ca mine” (p. 19, aluzie la teoria lui privind „cumetrialitatea universitară”). De „unceşul” Iacob îl atrăgeau vacanţele studenţeşti, căci avea aparat de radio la care asculta posturi străine. După colectivizare, unceşul a intrat în PMR/PCR din motive meschine, lucrative: „Făcea negustorie cu mărunţişuri şi dacă era prins, pe tren de pildă, arăta imediat carnetul roşu sau ameninţa că se va plânge la secretarul organizaţiei de bază. Mie îmi spunea adesea că şcolile medii şi facultăţile fuseseră create pentru copiii membrilor de partid, iar cînd îi retorcam că părinţii mei sînt fără partid şi că eu mi-s deja ştudinte la Filologie, îmi răspundea că mă acceptaseră pe considerente umanitare, din milostenie marxist-leninistă, deoarece aparţineam unei familii numeroase.” (p. 29). Noaptea fura, cu mătuşa, de pe tarlalele colectivei, iar iarna încălzea soba cu crucile furate din cimitir: „Ateismul partidului unic îi convenea de minune în asemenea împrejurare, căci nu avea sentimentul păcatului, necum al transgresiunii laice. Respecta însă crucile rubedeniilor.” Pe deasupra „bea de stingea”, de unde i s-a tras „şi replierea prematură de pe tărâmul Vrăjitorului din Oz.” (p. 30).

Un activist „peceriu”, Arcadie Grigorean (de care-şi aminteşte şi Alex. Ştefănescu, ne asigură Luca Piţu), tăind şi spânzurând mai dihai decât primarul, croitor de amiciţii suspecte vizându-i pe unii „băieţi frumuşei din sat, printre ei un văr de-al meu, George al Irinei Rusu, poreclit pe acest motiv Georgeta”, a încercat, pe vremea când a fost trimis la munca de jos, ca profesor în sat, să-l înfunde pe Căjvănar în materie de filosofie contemporană. Scena se petrece la biblioteca de la căminul cultural: „m-a luat tare întrebându-mă, cu martori, dacă neg că tovarăşul Nicolae Ceau este cel mai mare filosof al epocii contemporane. I-am răspuns că da, neg, pentru că dmnelui nu se ocupa heideggerianeşte cu diferenţa ontologică, aia dintre Sein şi Seiendes, el nu interpreta lumea, ci, ca om politic, o schimba conform indicaţiilor lui Marx din tezele despre Feuerbach, doar că avea toate şansele să ajungă un mare sociolog militant, mai mare

decât Miftode, cel mai strălucit epigon din şcoala natanshoniană a Universităţii Cuzane de pe vijeliosul Bahlui.” (pp. 36-37). Fauna căjvănară este extinsă şi la foşti legionari, ţigani, „americanii” locurilor, „jandarmici”/miliţieni, „bolşevicii paukerieni”, tractorişti, „tutunofili”, primari, „politrucici”, agentul veterinar, profesori, analfabeta iletristă Măria lui Căsian, Grigore Ştirbu, răspânditorul de legende urbane, Badea Iacob al lui Sânion Moroşan, chiaburul dus la Canalul care leagă Dunărea de Marea Neagră, „ipotentaţii” satului unanimist, lelea Maria Urece, chiupăitoarea, specialista în punerea oaselor la loc, Vasile Domnari, morarul electric, popa Malcinschi, ruteni etc. Primarele Grigore Ciotu: „Mic, un ciot de om, uşor crăcănat, iute, bun de gură, fără şcoală multă, dar nu alogen cum fuseseră cei dinaintea lui, în genere slovaci din Maidan şi poleaci din Soloneţul Nou, slavonofonfi, minoritari niţeluş parşivi, colaboi ai regimului filosovietic din Obsedantul Deceniu. / Umbla îmbrăcat naţional, cu chimir, bundiţă, pălărie sau căciulă. Răcnea şi suduia, totuşi nu era un individ rău. Mai puteau face aranjamente oamenii cu el, fără ştirea miliţianului principal. Nu dau cu el de Terra şi fiindcă o vară de-a mea, fată a unceşului Vasile Şoldan, s-a măritat cu un băietan de-al lui. Un nepot de-al său editează acum, pe Internet, ce? Gazeta de Cajvana, fireşte. Utilă consătenilor diseminaţi pe tot mapamondul.” (p. 98). Măria lui Căsian al lui Dzaharie al lui Precob, născută Ştirbu: „Quid de Măria lui Căsian al lui Precob alui Zaharie, née Ştirbu, «moşica» Meşterului Cajvaneu? Iletrismul ei pur va fi fost mereu, iar la gara din Todireşti nici cu forţa nu au reuşit să o aburce în trenul de care se spăimise precum de un balaur din Codrii Grumăzeştilor. Şi totuşi, văleat 1868, când Scorniceşteanul îşi ţinea cuvântarea din balcon în contra invadării Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia, cuvântare ascultată de ea la magazinul universal din Arbure, analfabeta bunică ne-o rezuma astfel: «L-am vădzut pe impăratu nost la tilivizor: ierea negru de scârbă, îşi freca mînurile şi dzîcè: Oamini buni, şe să mă fac? Oamini buni, şe să mă fac?» Am înţeles, mult mai târziu, că fusese singura dintre noi ce scana intuitiv, în schelălăiala Potăii Ceauşine, groaza animalică de huruitul tancurilor muscăleşti.” (p. 120).

Mă opresc aici, nu înainte de a observa că „fiziologiile” lui Luca Piţu nu ţin de o atitudine pamfletară, negativistă, încât imaginea diverselor figuri căjvănare ţine de o firească „obiectivitate” ieşită din Gura Humorului, locul în care a fost şcolit Magistrul din Cajvana, plămădit, altfel spus, din aceeaşi matrice stilistică cu Humuleşteanul despre care, nu întâmplător, a scris de la începuturi, debutând editorial în străinătate: Le chasseur de corbeaux (Éditions À l’Écart, Muizon, 1986).

Prozatorul Gheorghe Neagu a reuşit să fie inclus printre scriitorii studiaţi de elevii de liceu.

Poemul „Nunta neagră”, apărut în cinci limbi şi considerat de critica de specialitate drept o „baladă cultă”, a fost prezent ca temă de extemporal pentru elevii de clasa a IX-a a liceului din Medgidia.

Redăm în facsimil dovada transmisă de profesor doctor Constantin Miu spre bucuria autorului, care printre alte reuşite din ultima vreme a primit şi cea de-a treia binecuvântare de la cel de-al treilea Papă din existenţa scriitoricească a lui Gheorghe Andrei Neagu precum şi cuprinderea activităţii sale poetice „Istoria literaturii valahe de mâine”, scoasă de prof. dr. Ion Pachia Tatomirescu de la Universitatea din Timişoara, care îi acordă paisprezece pagini în vol. I şi mai multe pagini despre proza scriitorului vrâncean, în volumul al treilea al prestigioasei şi impozantei lucrări.

Reporter

Scriitor vrâncean contemporan

studiat în liceu


Cartea Medicina tradiţională chineză între ezoterism, filosofie şi ştiinţă, este, în principal, o carte de cultură şi civilizaţie, “într-o abordare transdisciplinară”, aşa cum bine notează autorul în “Lămurire”, dovedindu-se una dintre rarele lucrări ale genului în literatura românească de specialitate. Cartea este scrisă din perspectiva unui profesor de limbi şi literaturi străine, de studii interculturale, dar şi a unei persoane care s-a folosit de acest mijloc de tratare şi vindecare atât pe “propria piele” cât şi ca „terapeut” (marchez ghilimelele) pentru cei din jurul său. Cartea a

fost concepută ca o replică dată lucrărilor în domeniu apărute în spaţiul lingvistic românesc, în special cele ale medicilor români care au studiat principiile acestei arte a vindecării în anii ’70 ai secolului trecut la sursă şi care, pe lângă multe, docte, interesante şi ştiinţifice explicaţii, lasă loc multor interpretări ale unor fenomene culturale medicale specifice spaţiului asiatic şi tradiţiei sale milenare. Majoritatea cărţilor româneşti în domeniu aduc puţine explicaţii privitoare la complexa sfigmologie a medicinilor blânde extrem-orientale, mulţumindu-se doar să o treacă în revistă, lăsând la latitudinea practicantului sau a discipolului într-ale medicinii chineze înţelegerea sa complexă. Numai şi pentru acest singur capitol şi cartea ar fi valoroasă, fiindcă aduce explicaţii de la sursă ale unei situaţii legate de diagnosticului pulsului deja abordate în literatura de specialitate de nume mari, precum Dr. Theodor Caba sau Dr. Virgiliu Bâgu.

Lucrarea se structurează complex, întrucât la „ea acasă”, medicina chineză este o artă, o filozofie medicală mai întâi de toate şi abia apoi o formă cu adevărat miraculoasă de tratament, iar miracolul apare cel mai adesea prin rezultatele pe care le obţin metodele sale, iar, în stadii acceptabile de cronicitate a unor boli, chiar de vindecare. Pornită din imensa cultură şi filozofie a Indiei, medicina tradiţională chineză a căpătat caracter de medicină exclusivă a Rasei Galbene, odată ce a pătruns din India în China, forţând legile unei medicini antice a Lumii într-o medicină specifică, minuţioasă, capabilă a aduce vindecare numai din transformările interioare ale organismului, cu o minimă invazie din afară a terapeutului. Astfel, medicina chineză dezvoltă ideile majore ale medicinii ayurvedice, apoi le converteşte într-un specific „naţional” aparte, chackrele şi a lor medicină transformându-se în puncte majore de acupunctură, înconjurate de nu mai puţin de 365 de puncte specializate, - tot atâtea porţi de comunicare ale organismului cu Universul înconjurător.

De la Est la Vest, prin meandrele medicinii tradiţionale chineze

Deloc capabilă în ceea ce priveşte chirurgia majoră, medicina chineză rămâne însă idealul de medicină internă şi la ora actuală, când răspunde acelui deziderat conform căruia orice boală ar trebui să-şi găsească vindecare mai ales acţionându-se asupra a ceea ce Occidentul numeşte sistem nervos. Conceptul, deşi nu este străin medicinii ştiinţifice, scapă acesteia prin complexitatea sa, făcând din terapeut un veşnic creator, un medic complex şi de cele mai multe ori complet, care atunci când tratează o banală infecţie, tratează nu numai un plămân, sau un rinichi, ci un întreg organism, pornind de la periferia sa şi ajungând la miezul acestuia – sistemul nervos.

Cartea D-nei Kai Xin este structurată ca o lucrare despre medicina chineză dar şi un real manual pentru oricine doreşte să-i aprofundeze misterele. Astfel că informaţii pure de medicină chineză se combină cu preţioase informaţii despre acestea, într-o argumentaţie uşor comprehensibilă pentru oricine, în cadrul unei poveşti interesante de şi despre viaţă. Apar aşadar mărturisiri referitoare la terapiile prin metodele medicinii tradiţionale, legate cel mai adesea de fenomene specifice actului terapeutic al MTC-ului, care lămuresc mult complexitatea semasiologică a artei chinezeşti a vindecării.

Rod al experienţei direct la sursă, mai apoi al aplicării metodelor MTC-ului asupra propriei persoane atât în ţară, cât mai ales în China, cartea se constituie într-un ghid cvasi-complet şi chiar „enciclopedic” privitor la realităţile terapeutice al medicinii tradiţionale chineze. Discutând nu numai principii de acupunctură, ci şi de fitoterapie (baza MTC-ului), de dietetică, şi chiropractică, de astrologie medicală (mereu menţionată în vechile tratate medicale extrem-orientale şi metaforic sintetizată sub forma expresiei omul răspunde constant cerului şi pământului), Medicina tradiţională chineză între ezoterism, filozofie şi ştiinţă pune faţă în faţă două sisteme medicale – estic, tradiţional versus vestic, modern şi ştiinţific, neuitând, însă, a face o trecere în revistă diacronică a fenomenului medical occidental. Pentru a putea răspunde multor enigme ale MTC-ului sau chiar ale vechii medicini umorale vestice, autoarea face trimitere la tratate ezoterice şi chiar religioase, facilitând astfel înţelesul multor concepte „misterioase” ale MTC-ului, mereu prezentate ca atu naţionalist al sinicului în lupta acestuia de dominare a mapamondului, fie şi la nivel de act medical.

Rezultat al mai multor ani de studiu în domeniu şi a numeroase lucrări de cercetare prezentate la simpozioane ştiinţifice, mai ales asupra fenomenului cultural, filosofic şi lingvistic ce caracterizează ştiinţa şi arta MTC-ului – dar care sunt indispensabile ştiinţei şi conştiinţei terapeutului, dacă doreşte cu adevărat să aducă vindecare şi alinare pacientului său, cartea D-nei Kai Xin este, până la ora actuală, un unicat în domeniu în România, o cheie de pătrundere în ştiinţa, arta şi filosofia medicinii chineze, mai ales prin intermediul acelui al şaselea simţ – intuiţia – ce-l caracterizează pe medicul de geniu!

Iris Popov-Frumuzache

Prima functie a unei religii reale este consolatoare, fiidcă fara religie am lătra precum cîinii.

Ne nastem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrînim si murim. Si întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitatie la fericirea de-a trăi. Singurul mod de-a evita nelinistea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir - cum a intrat prietenul meu Cioran - prin disperare.

Cînd va dispărea ultimul tăran din lume - la toate popoarele, vreau să spun - va dispărea si ultimul om din specia om. Si atunci or să apară maimute cu haine.

A fost întrebat un tăran, în închisoare: ce întelegi din tot ce spune Petre Tutea! Zice: nu înteleg nimic, dar e o grozăvie!

Treisprezece ani de închisoare.... Aveam doar o hăinută de puscărias. Ne dădeau o zeamă chioară si mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu tin minte anul... Cînd m-au anchetat am lesinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari si pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sînt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lasitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive

Petre Ţuţeareligioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunîndu-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităti.

M-a întrebat un anchetator: De ce ai vorbit împotriva noastră, domle? - N-am vorbit, domle.- Cum n-ai vorbit?- Păi împotriva voastră vorbeste tot poporul român. Ce să mai adaug eu?Si mi-au dat 20 de ani muncă silnică făra motive. Mi s-a prezentat

sentinta de condamnare ca să fac recurs. La cine să fac recurs, la Dumnezeu?Eu, cultural, sînt un european, dar fundamentul spiritual e de tăran din

Muscel. La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de rîs. Si toti din generatia mea au simtit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sînt tîmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit pînă la moarte. Eu nu stiu dacă vom fi apreciati pentru ceea ce am făcut; important e că n-am făcut-o niciodată doar declarativ, ci că am suferit pentru un ideal. E o monstruozitate să ajungi să suferi pentru un ideal în mod fizic.

..................................................................


câţiva prezenţi acolo în sală! Dar n-am ştiut unde să-i reclam, iar legea cea nouă, am sperat, m-am înşelat, dar nu mă ajută cu nimic, căci nici din această lege eu nu pot să aflu unde este securitatea! „Am umblat tot Bucureştiul şi toată Constanţa – oraşe pe care le cunosc foarte bine, şi nicăieri, pe nici o clădire, la nici o poartă de instituţie nu am găsit firma Securităţii! Poate măcar acum cineva îmi spune unde se află Securitatea!…“ Colegii rîdeau, eu mă supăram pe ei că nu înţeleg gravitatea situaţiei în care mă aflu: să vrei să te adresezi Securităţii, nu o dată, de nu ştiu câte ori, şi să nu-i ştii adresa. „Am întrebat şi oamenii de pe stradă şi, tot aşa, ca dumneavoastră, mi-au rîs în nas! De ajunsesem să cred, la un moment dat, că Securitatea, Doamne fereşte, nici nu există de fapt!… Noroc cu legea asta, că m-am liniştit!… Securitatea există, iar dacă nu are o adresă anume, înseamnă că e pretutindeni…“

Nu insist cu alte amintiri, cu detalii care ar ocupa un spaţiu tipografic prea mare. Ca să se înţeleagă că întâmplări precum cele povestite mai sus s-au putut petrece, trebuie să mai precizez o dată că n-am fost un ins iraţional şi iresponsabil. Ci am fost, dimpotrivă, foarte conştient de realitatea în care trăiam. Bunăoară, statutul PCR îţi oferea o bună apărare: puteai să spui în adunările generale aproape orice dacă făceai pe naivul care n-a înţeles întocmai spiritul statutului sau al politicii partidului. Gravitatea unor afirmaţii scădea enorm dacă acele afirmaţii erau făcute în plenul adunării generale. Din această realitate făceau parte şi colegii care aveau funcţii de conducere în PCR sau în Universitate. Am apreciat corect calitatea lor umană şi mi-am dat seama că, în anumite limite şi atâta vreme cât mă ţin de litera legii şi a statutului PCR, ei vor fi alături de mine. Mă gândeam la dumnealor Ghiţă Florea, Augustin Gârbea, Romul Munteanu, Alec Hanţă, Eugen Marinescu, Gheorghe Dincă, Gheorghe Cazan, Paul Miclău, George Lăzărescu, rectorii Ioviţ Popescu şi Alexandru Balaci.

Am avut însă şi o colegă, care, cu autoritatea ei de lider politic şi soţie a doi generali de securitate (sic!), a cerut vehement excluderea mea din PCR şi din rândurile cadrelor didactice universitare, deoarece derutam studenţii şi destabilizam adunările PCR… Am fost convocat la Comitetul PCR al Universităţii. Era într-o joi, la prânz… Nu m-am dus cu inima uşoară. Când am fost invitat în sala de judecată, am dat de figura lui Ghiţă Florea, radiind. N-am apucat să zic ca lumea Bună ziua şi m-a luat cam aşa: „Măi, Ioane, m-ai dat gata cu articolul ăsta! E cel mai bun articol pe care l-am citit în România literară vreodată!… Dar îmi place că eşti şi mare şmecher! Cum ai făcut de l-ai publicat chiar azi?!…“

Despre ce era vorba? Îi dădusem lui George Ivaşcu de câteva luni un text, de vreo zece pagini, intitulat Cel mai frumos cuvînt, şi George Ivaşcu îl publicase tocmai în joia aceea! Mâna lui Dumnezeu! Eu uitasem cu totul de articol şi nici nu-mi trecuse prin cap în dimineaţa aceea să cumpăr „R.L.“… Era un text despre cuvîntul român. Un text avântat naţionalist, dar şi – filologic vorbind, fără cusur. Sau măcar acceptabil. Acel articol publicat în 1977 la loc de cinste în „România literară“ (în paginile din mijloc), a făcut fără obiect şedinţa Comitetului PCR din Universitate în care trebuia să fie analizată activitatea mea şi discutată cererea tovarăşei Ecaterina Goga de excludere a mea din PCR şi, probabil, din… Securitate! Şi fac astfel precizarea cea mai importantă privind atitudinea mea: eu am criticat deseori stările de dinainte de 1990. Am criticat ca să zic aşa comunismul! Hai, pot zice că am fost anti-comunist. Mai exact: anti-bolşevic! Dar critica mea, contestaţia mea, a fost mereu de pe poziţii naţionaliste! Şi în felul acesta am ştiut şi am simţit, când a fost cazul, că-i am alături pe cei mai mulţi dintre colegii cu funcţii de conducere în învăţământul superior. Le mulţumesc.

Colonelul de mine am mai făcut o ispravă: am trimis la Europa Liberă câteva rapoarte, adică o piesă de teatru, Recviem pentru Jan Palak şi câteva intervenţii. Piesa a ajuns pe mâna lui Alain Parouit, Vlad Georgescu, Monica Lovinescu. O piesă anticomunistă, anti-sovietică mai ales. Scrisă din perspectiva unui naţionalist român. Chiar şi fără experienţa acestui eşec (nu s-a spus o vorbă despre această piesă la celebrul microfon), mi-aş fi dat seama că la Europa Liberă anticomunismul era sinonim cu anti-românismul. Că faţă de Ceauşescu, de România în general, dar şi în multe alte chestiuni, cei de la München făceau politica Moscovei, nu a Washingtonului.

Eu, Petre Ţuţea şi Securitatea

b. În 1988, vecinul meu, poetul şi medicul Pan Izverna, care îl vizita şi îngrijea pe Petre Ţuţea, cu un devotament şi o dăruire unică, satisfăcându-i bătrânului şi nevoia de a purta lungi discuţii cu oameni deştepţi şi de caracter ca Pan Izverna, m-a căutat şi m-a făcut atent că Securitatea a declanşat o anchetă cu toţi cei care îl vizitează pe Ţuţea. Pan Izverna fusese anchetat la Securitate şi urma aşadar să fiu chemat şi eu la discuţii. Mai ales că eu dusesem la Petre Ţuţea un grup numeros de studenţi (în frunte cu Marian Munteanu), care făceau cu schimbul şi, în fiecare zi, doi studenţi se îngrijeau de nevoile lui nea Petrache. Inclusiv nevoia de a avea, cum spuneam, conlocutori de calitate. Pan Izverna fusese avertizat să nu spună nimănui nimic despre anchetă. Mi-a mai dat şi alte detalii, utile pentru ce a urmat. Şi ce a urmat? N-am aşteptat să fiu chemat eu la Securitate, ci m-am dus eu să reclam abuzul Securităţii. M-am dus la Dumitru Radu Popescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, i-am povestit şi i-am demonstrat cât de imbecilă era o asemenea anchetă şi i-am lăsat un memoriu, către ministrul de interne, cu rugămintea să-l dea dînsul, personal, în mâna ministrului. Reacţia lui Dumitru Radu Popesu a fost impecabil de colegială şi de eficientă. Îndeosebi pentru Petre Ţuţea. În ceea ce mă priveşte, nu am mai fost chemat la nici o discuţie. O copie a acelui memoriu o mai am printre hârtiile mele. Din păcate ancheta nu i-a ocolit pe studenţi, pe Marian Munteanu şi pe colegii săi! Şi nu le-a fost uşor!

c. În 1985 am încheiat un raport de circa 300 (trei sute) de pagini asupra activităţii lui Petre Ţuţea, asupra a ceea ce gândeşte etc. Ca să derutez posteritatea, i-am dat acelui raport aspectul de roman. Ba chiar l-am predat spre publicare editurii Cartea Românească, în al cărui plan editorial mă şi înscrisesem cu acel text. Nu mi l-au publicat. Nici măcar în 1990 când editorul Sorin Mărculescu, de faţă cu acelaşi Marcel Petrişor, mi-a declarat că la editura Cartea Românească nu poate fi acceptat un roman care face apologia legionarilor. La care Marcel Petrişor aproape că l-a luat de guler: „Bine, mă, tu nu ştii că socrul tău a fost legionar?!“ Eu chiar nu ştiusem…

Cum spuneam, textul l-am scris în anii ’80. Se intitulează, ca roman, Salonul de reanimare, şi l-am publicat la editura ALL. În 1985 i l-am dat, în manuscris, lui Marcel Petrişor să-l citească. Personajul principal al cărţii este Petre Ţuţea. Mai apare şi Simion Ghinea şi alţi colegi de la Academia din Aiud… Am bănuiala că Marcel Petrişor, aşa cum m-am şi aşteptat, i-a arătat manusccrisul (sau i l-a povestit) lui Petre Ţuţea. Acesta, în câteva rânduri, discutând împreună, a introdus în discuţie câteva din subiectele pe care le abordase şi în textul meu. Parcă pentru a-mi întări convingerea (şi nădejdea) că transmisesem corect ideile sale, ale „marelui Ţuţea“.

7. Mă amuzam să ridic în adunările generale de partid chestiuni de principiu, sub forma unor paradoxuri ale lumii noastre, ale României socialiste. La aceste şedinţe participau cam toţi profesorii şi cei mai răsăriţi dintre studenţi (cu unele excepţii, fireşte):

– aşa am povestit colegilor mei de partid că mă întâlnisem deunăzi cu un fost coleg de facultate, care rămăsese repetent în anul I. Nu-l mai văzusem de atunci, până deunăzi, când am aflat de la el că este căpitan de miliţie, că are locuinţă dată de stat, un salariu de două ori mai mare decât al meu, maşină etc. Şi am întrebat adunarea generală: care dintre noi a urmat politica partidului, atât de corect rezumată în lozinca de pe perete: Învăţaţi! Învăţaţi! Învăţaţi! Evident, eu! Eu mă înscrisesem pe linia partidului, nu fostul coleg! Şi cu toate acestea eu nu aveam locuinţă, nici maşină, şi leafa pe jumătate! Am tras concluzia că lozinca cu pricina nu corespunde realităţii, derutează tineretul ţării şi am cerut să fie dată jos…

– în altă şedinţă am pus problema telefoanelor, a faptului că ne sunt ascultate telefoanele. Am adus dovezi! Dar nu pentru a contesta această practică. Dimpotrivă! Am lăudat-o, zicând că multe dintre aceste convorbiri, corect consemnate, vor fi de mare valoare pentru istoria literaturii române! Am deplâns numai faptul că persoana care (mă) înregistrează tot ce vorbesc eu la telefon (şi în alte ocazii), am aflat că are un salariu mult mai mare decât al meu! Mi se pare nedrept şi în contradicţie cu echitatea socialistă! Mai degrabă eu şi alţii care suntem înregistraţi merităm un salariu mai mare!…

– culmea tupeului meu de colonel de securitate infiltrat ca profesor la Universitate am atins-o, cred, la şedinţa PCR când ni s-a prelucrat o lege, a secretului de stat. O prevedere a acestei legi ne îndemna ca atunci când sesizăm o faptă care aduce atingere siguranţei naţionale să o aducem la cunoştinţă organelor de securitate. Securităţii, deci. Când am fost întrebaţi dacă e ceva neclar, dacă avem vreo întrebare de pus pe marginea textului ce ne fusese citit, eu am ridicat mâna şi m-am plâns că de ani de zile vreau să reclam la Securitate o mulţime de fapte care aduc atingere siguranţei naţionale, unele dintre acestea fiind fapte săvârşite chiar de unii colegi,

Ion Coja

EU, PETRE ȚUȚEA șI SECURITATEA NOASTRĂ CEA DE TOATE zILELE…

(continuare în nr. viitor)


î

Scriitor englez (trăieşte în Anglia din 1960), de origine niponă, Kazuo Ishiguro (n. 1954, Nagasaki), cu studii la University of Kent (Canterbury) şi University of East Anglia, debutează în 1982, cu A Pale View of Hills (Amintirea palidă a munţilor), carte căreia îi urmeaază An Artist of the Floating World (Un artist al lumii trecătoare), The Remains of the Day (Rămăşiţele zilei) – ecranizat de James Ivory, şi având în distribuţie nume mari ale cinematografiei mondiale: Sir Anthony Hopkins, Emma Thompson, James Fox, Hugh Grant, Christopher Reeve –, The Unconsoled (Nemângâiaţii), When We Were Orphans, The Buried Giant,

care au fost traduse în zeci de limbi şi pentru care primeşte Whitbread Book of theYearAward, Officier of The British Empire for Service to Literature, Chevalier des Artes et des Lettres etc.

*Romanul Never Let Me Go (2005) – Să nu mă

părăseşti, Editura Polirom, Iaşi, 2011, ediţia a II-a, traducere din limba engleză de Vali Florescu – este o confesiune amplă, ale cărei coordonate sunt fixate de la început: Anglia, sfârşitul anilor ’90, şi care debutează cu o succintă prezentare pe care şi-o face naratoarea: Numele meu este Kathy H. Am treizeci şi unu de ani şi sunt îngrijitoare de peste unsprezece ani. Prin intermediul ei se trasează configuraţia unei comunităţi care, deşi nu are nicio îndoială că duce o viaţă firească – neştiind un alt fel de a trăi –, se află aproape de graniţa cu supranaturalul, fiind alcătuită din copii şi tineri, fiinţe oarecum artificiale, create în laborator şi destinate nu să parcurgă un traseu existenţial ca al oamenilor, în general, ci să devină donatori de organe, în momentul când sunt suficient dezvoltate pentru a li se recolta.

În acest context, aflată la un anumit nivel al evoluţiei ei şi fiind conştientă de realitate, naratoarea relatează, descrie, evaluează, analizează viaţa pe care ea şi ceilalţi copii, apoi adolescenţi au dus-o mai întâi la Hailsham, un fel de sanatoriu sau aşezământ de sănătate, un complex instituţional unde copiii aceştia, clone, erau îngrijiţi şi pregătiţi pentru rolul pentru care fuseseră creaţi, iar apoi, în alte centre, unde erau repartizaţi, pentru a-şi urma ciclul proiectat. Drama lor nu are, totuşi, în propriii ochi, dimensiunile reale, cu toate că li se spune devreme, direct sau aluziv, ce-i aşteaptă.

Latura alegorică a romanului este implicită. Copiii de la Hailsham, dar şi din alte două asemenea aşezăminte, în ciuda artificialului care le caracterizează venirea pe lume, dar şi destinaţia, au nu doar rudimente de firesc în comportamentul lor, ci sunt, până la un punct, oameni cât se poate de normali, cu aspiraţii, nelinişti, tristeţi etc. Dar, peste toate, cu toţii ştiu că sunt diferiţi de ceilalţi, că sunt foarte speciali, că există un acolo, afară, altfel decât ceea ce cunosc ei: În mod sigur ştiam – deşi la un nivel mai degrabă superficial – că suntem altfel decât paznicii noştri şi decât oamenii normali de afară.

Totodată, în ingenuitatea lor, copiii din această adevărată pepinieră de organe, fără a conştientiza dimensiunile tragediei lor, încearcă, uneori, să glumească în legătură cu ceea ce urmează să li se întâmple şi-şi imaginează donarea într-un mod cu totul aparte: Ideea era că atunci când va veni momentul, va fi de ajuns să-ţi deschizi o părticică de corp, asemeni unui fermoar, iar un rinichi sau un alt organ va sări brusc afară şi tu îl vei înmâna cui trebuie.

Ceea ce, la acest moment, nu conştientizează însă este că ei sunt un fel de furnizori de „piese de schimb” pentru viaţa altora, fără a primi în loc ceva, adevăr la îndemâna tuturor celor care se ocupă de ei şi pe care li-l spune explicit doar Miss Lucy, una dintre îndrumătoarele lor, gest care poate fi pus în legătură cu plecarea ei intempestivă de la Hailsham. Înduioşată de naivitatea lor, manifestată, de exemplu, prin visurile pe care şi le fac, din care se hrănesc, încercând să-şi umple golul reprezentat de absenţa unei familii autentice , aceasta le vorbeşte

Sacrificaţi pentru viaţă – Kazuo Ishiguro: Să nu mă părăseşti

deschis: Dacă vreţi să aveţi o viaţă suportabilă, atunci trebuie să ştiţi adevărul. Niciunul dintre voi nu va ajunge în America. Niciunul nu va fi un star de cinema. Şi niciunul nu va lucra la supermarket, aşa cum i-am auzit pe unii dintre voi făcându-şi planuri zilele trecute. Vieţile voastre au fost planificate de alţii. Veţi deveni adulţi şi la un moment dat, chiar înainte de patruzeci de ani, veţi începe să vă donaţi organele vitale. Ăsta este motivul pentru care aţi fost creaţi. Şi nu sunteţi ca actorii pe care-i vedeţi pe casetele video. Nu sunteţi nici măcar ca mine. Aţi fost aduşi pe lume cu un scop precis, iar viitorul vostru, al tuturor, a fost deja hotărât.

Sistemul în care sunt creaţi şi crescuţi aceştia pare a fi structurat, mutatis mutandis, asemenea unor bolgii, unde copiii sunt în grija unor paznici-profesori-îndrumători, pregătiţi, la rândul lor, să nu empatizeze, pe cât posibil, cu ei, să aibă grijă să le îndrume creativitatea – ca mod de a ignora sau de a anula duritatea destinului lor –, să nu le permită să fumeze, pentru că trebuie să aibă organe sănătoase, iar, când cresc şi devin adolescenţi, deşi li se îngăduie accesul la sex, vorbindu-li-se, pe larg chiar, despre acesta, li se atrage atenţia în legătură cu posibilii parteneri din afară, tot din grijă pentru sănătatea organelor lor.

Sugestiv, pentru viaţa acestor copii, este şi momentul când pot cumpăra – într-un fel aparte, cu ajutorul unor jetoane – de la solduri, obiecte, aşa cum şi părţile corpului lor devin, pentru alţii, tot un fel de chilipiruri. De asemenea, în

aceste circumstanţe, naratoarea îşi achiziţionează şi o casetă cu o melodie, înregistrată prin 1956 – care dă titlul cărţii –, cântată de Judy Bridgewater, pe care fata o traduce în felul ei naiv, închipuindu-şi o mamă care a dobândit cu greu un copil şi care, în refren, imploră: Să nu mă părăseşti!

Şi mai există, în această parte a vieţii lor, un personaj straniu, misterios, din punctul de vedere al copiilor, o Madame, care îşi face apariţia periodic şi – eveniment de mare mândrie pentru cei cărora li se întâmplă! – ia cu ea produse ale creativităţii lor, pe care le duce să le expună într-o la fel de misterioasă Galerie a ei. În plus, sugestiv pentru condiţia lor, Madame, aşa cum observă tot copiii şi chiar verifică, în felul lor naiv, se temea de noi. Dar se temea de noi aşa cum unora le e frică de păianjeni.

Monologul lui Kathy H. pare că se desfăşoară în faţa unor prieteni, care au împărtăşit aceeaşi experienţă de viaţă ori că este adresat altora care, indiferent unde ar fi crescut, au avut condiţii similare de a se dezvolta, ca şi când personajul vede lumea, în ansamblu, ca pe un şir de centre, asemenea celor în care a trăit ea. De aceea, formulări ca: trebuie să vă amintiţi că; nu ştiu cum era unde aţi fost voi; nu ştiu cum era în cazul vostru etc. traversează tot romanul.

Partea a doua a romanului lui Kazuo Ishiguro urmăreşte altă etapă din existenţa acestei lumi privite, cu puţine excepţii, ca personaj colectiv: clonele au început

să se maturizeze şi au fost repartizate în alte locuri unde să-şi continue viaţa, caracterizată, acum, printr-un grad mai mare de autonomie. Trăiesc în clădiri dezafectate, foste ferme, la Căsuţe, nu-i mai au aproape nici pe adulţii care se ocupau de ei la şcoală, mulţi devin cupluri, împart, în mare, acelaşi areal cu „veterani”, clone şi ei, aflaţi pe o altă treaptă a evoluţiei, citesc foarte mult pentru a se impresiona unii pe alţii şi pentru a-şi crea, astfel, surogate de viaţă (ne intrase în cap ideea că gradul fiecăruia de acomodare la Căsuţe – cel mai bun mod în care puteai face faţă acestei noi vieţi – se reflecta cumva în numărul cărţilor citite), dar ajung să se confrunte cu o problemă de a cărei existenţă poate că aveau până atunci vreo vagă idee sau poate chiar informaţii, însă nu-i dădeau aceeaşi importanţă, care, pentru ei, are un nume: posibilii, despre care şi-au formulat şi o teorie, pe care tot Kathy /Kath o explică: Ideea de bază a teoriei posibililor era cât se poate de simplă şi aproape nimeni nu o punea la îndoială. Era ceva de genul următor: din moment ce fiecare dintre noi fusese copiat la un anumit moment după o persoană normală, însemna că pentru fiecare dintre noi exista acolo, afară, un mdel ce îşi vedea mai departe de viaţa lui sau a ei. Aşadar, cel puţin teoretic, nu era chiar atât de imposibil să găseşti persoana după care erai modelat. Din această cauză, atunci când te aflai în lume – în oraşe, în centre comerciale, în cafenelele din staţii –, stăteai să pândeşti „posibili”, adică oameni care ar fi putut să fie modele pentru tine şi prietenii tăi

Prin tot ce fac, se poate observa că personajele lui Kazuo Ishiguro, din acest roman, sunt fiinţe cu o complexitate interioară aparte, vizibilă în febrilitatea cu care caută să înţeleagă totul, prin toate mijloacele pe care le au la dispoziţie

Mioara Bahna


î

Palmierul Deboreide Moise Cordovero

Tomer Dvora (Palmierul Deborei) este o lucrare clasica de Cabala, care reuneste invatatura Cabalei cu etica. De aceea, ea poate fi citita de oricine, specialist si nespecialist, iubitor al unei lecturi educative, om traditional si om modern. Si putem adauga: evreu si persoana de orice alta religie sau ateu, insa dornic de a cunoaste, de a intelege iudaismul, gandirea si morala iudaica. O carte destinata initial evreilor invatati in Tora, dar care astazi este potrivita tuturor, ajungand sa fie menita sa prezinte gandirea iudaica atat evreilor, cat si tuturor oamenilor - o adevarata punte catre iudaism. O carte scrisa in secolul al XVI-lea, dar care este utila pana astazi, interesanta pentru oamenii secolului al XXI-lea. O carte care reuneste spiritualitatea cu viata zilnica.

Aceasta carte a fost tiparita pentru prima oara la Venetia (Italia) in anul 1589 de catre fiul lui Moise Cordovero, Ghedaliya, in colaborare cu Moise Basola. Ambii erau invatati in Tora. Era o publicare postuma, pe baza manuscrisului autorului. Tomer Dvora a cunoscut numeroase editii si traduceri: in luna octombrie 2014, in catalogul Bibliotecii Nationale a Israelului de la Ierusalim erau inregistrate 110 editii ebraice ale ei. Multe dintre aceste editii au fost publicate din considerente practice, fiind destinate studiului in academiile talmudice; unele dintre ele au aparut in ultimii 25 de ani. De asemenea, exista cel putin doua traduceri (si patru editii) in limba engleza, precum si cate o traducere in limbile franceza, spaniola si germana, toate relativ recente, uneori insotite de textul ebraic si de note explicative intr-o forma academica, alteori publicate sub forma unei editii populare. Numarul relativ mare de editii recente, precum si traducerile, de asemenea recente, indica o redescoperire a acestei carti de catre publicul intelectual si mediu preocupat de spiritualitate si de morala sociala, precum si o crestere a interesului asupra filosofiei, eticii si gandirii mistice iudaice.

(cărţi, discuţii, observare directă a fenomenelor sociale etc.), pentru ca, în ciuda realităţii şocante (pentru lumea obişnuită), dar simple, clare, în privinţa originii şi scopului pentru care au fost create, să-şi definească un statut care să le ajute să-şi prelungească perioada de „normalitate”, până la momentul inerent al începerii donaţiilor. Şi, în mod firesc, la fel ca orice om, dar dominate, în plus, de o încărcătură afectivă aparte, clonele trec prin crize a căror cauză frecventă este originea lor.

Personajele din roman, în pofida situaţiei lor, nu culpabilizează niciodată pe cineva, nu-şi fac un scop din a se revolta împotriva condiţiei lor stranii, nu-şi plâng de milă, totuşi, suferinţa există, aproape ca un dat al fiinţei lor. Aşa se explică, de pildă, izbucnirea lui Ruth, după o tentativă eşuată de întâlnire cu posibila ei: Modelele noastre au fost ultimele scursuri umane. Drogaţi, prostituate, alcoolici, vagabonzi. Poate şi puşcăriaşi, dacă nu erau psihopaţi. Ei sunt cei din care ne tragem. O ştim prea bine, aşa că de ce să n-o recunoaştem deschis? Pe de altă parte, o incurabilă durere a lor este faptul că, ştiindu-se altfel, au sentimentul că lumea obişnuită îi priveşte într-un mod diferit – cu dispreţ şi repulsie –, aşa cum observaseră că, la Hailsham, Madame se temea de ei sau, spre exemplu, când, după ce într-o galerie de artă sunt întâmpinaţi cu bucurie şi li se vorbeşte pe larg despre tablourile expuse şi despre autorii lor, Ruth întreabă, retoric: Credeţi că ne-ar fi vorbit le fel de frumos dacă ar fi ştiut ce suntem de fapt?

Căutarea posibililor devine, o vreme, pentru membrii acestei comunităţi, o preocupare a cărei miză – dorinţa de a-şi vedea, într-un anume fel, viitorul – îi determină să aştepte cu emoţie asemenea întâlniri, nu doar fiecare pentru sine, ci şi pentru ceilalţi, concomitent cu un trăirea unei stări contradictorii: pe de o parte, dorinţa de a se îndepărta (sufleteşte) tot mai mult de Hailsham şi, pe de altă parte, tendinţa irepresibilă de a raporta totul la ceea ce a fost, pentru ei, similar cu locul natal.

Fire puternic reflexivă, Kathy, naratoarea, se apleacă atentă asupra a tot ce trăieşte, întâmplări, gesturi etc. şi oferă, ca urmare, de-a lungul romanului, mai multe puncte de vedere despre tot ce i s-a întâmplat, formulate în momente diferite, imediat ce se petrec şi la un interval de timp uneori de ani. Dar, între reperele vieţii personajelor sunt fapte de rutină, unele, şi altele, pe care le percep ca evenimente cruciale, iar, între acestea, se înscrie şi începerea de către tinerii din această comunitate sui-generis a cursurilor pentru a deveni îngrijitori. Este, de fapt, anticamera donaţiilor de care se tem, pentru care caută, zadarnic, soluţii ca să le amâne.

Romanul cuprinde trei părţi care corespund celor trei trepte, planificate, ale evoluţiei personajelor: mai întâi, clonele, repartizate la centre (iniţial, trei asemenea instituţii), sunt crescute, educate, asigurându-li-se condiţii de viaţă asemănătoare cu ale copiilor obişnuiţi, pentru ca, în a doua fază, să li se dea un grad oarecare de independenţă, iar, în ultima etapă, după ce sunt pregătiţi să devină îngrijitori, adică se se ocupe de aceia dintre ei care şi-au început „decontarea” (pentru o viaţă care li s-a dat, cu scopul de a fi folosiţi pentru prelungirea altor vieţi), tinerii să-şi ducă la încheiere rolul care li s-a atribuit, să ajungă ei înşişi donatori de organe, pentru ca, din acest moment, viaţa care le rămâne să se măsoare doar în timpul cât rezistă fiecare: de la una, până la patru donaţii maxim, fiindcă nimeni nu supravieţuieşte!

În ceea ce o priveşte pa naratoare, Kathy, finalul ei e amânat pentru că, dovedindu-se o foarte eficientă îngrijitoare, i se tot prelungeşte acest rol, care a făcut-o să poată să se ocupe de foarte mulţi dintre confraţii ei, inclusiv de Tommy,

băiatul pe care l-a iubit mereu şi care a iubit-o, reuşind să-şi împlinească dragostea în scurtul interval de câteva luni de la a treia donaţie a lui şi până după a patra.

Neînţelegeri, nelinişti, spaime, visuri de a căror imposibilitate de a se materializa sunt convinşi din momentul când şi le făuresc, conştiinţa alterităţii şi, mai ales, a refuzului, încă din proiect, de a se permite un viitor pentru aceste fiinţe a căror moarte e premediată, din clipa creării, totul face parte din drama cumplită a unor oameni, al căror nivel de educaţie, de evoluţie le accentuează luciditatea şi, prin urmare, suferinţa, fără a-i face să se revolte, totuşi, câtă vreme li s-a inoculat, din copilărie, ideea că au un traseu ontologic de la care nu pot şi nu au cum să se abată.

Spre sfârşit, când Kathy şi Tommy, înainte de ultima donaţie a lui, mizând pe o convingere folclorică, răspândită printre cei din lumea lor, pe care o aveau de mult, potrivit căreia coordonatorii proiectului acestuia, inuman pentru clone, le-ar permite o amânare a morţii, în condiţiile în care ar dovedi că se iubesc cu adevărat, o caută pe misterioasa Madame, legându-şi de ea speranţa prelungirii vieţii, de fapt, a suferinţei. Întâlnirea pune faţă în faţă victimele şi o parte importantă din „instrumentele” acestei crime de proporţii, pentru că acasă la Madame, spre surpriza lor, o întâlnesc, invalidă, într-un cărucior, şi pe cea care era mâna de fier a şcolii de la Hailsham, Miss Emily, prin intermediul căreia visul lor de a li se prelungi agonia se năruie. Totodată, femeia aceasta pe jumătate senilă le vorbeşte deschis – oricum, în situaţia ei, nu mai are ce pierde –, dezvăluindu-le, aspecte din culisele acestei întreprinderi, cuprinzând şi latura pozitivă pentru care a fost iniţiată, dar şi convingerile unora dintre participanţi, legate de partea inumană, la fel de copleşitoare prin dimensiune.

Femeia care a coordonat instituţia de la Hailsham le vorbeşte celor doi condamnaţi nevinovaţi din faţa ei, amestecând în ceea ce spune, mândria pentru că, în centrul ei, condiţiile de viaţă ale clonelor au fost cât a putut ea să le facă de umane. Ea le mărturiseşte, în acelaşi timp, complexitatea situaţiei, imposibilitatea opririi bulgărelui de zăpadă, după ce i-a fost dat drumul pe pantă, când procesul nu mai putea fi oprit. Cum îi poţi cere unei lumi care a ajuns să vadă că există un leac pentru cancer să rennunţe la utilizarea acelui leac şi să revină la zilele lipsite de speranţă? (...) Aşa că o lungă perioadă de timp aţi fost ţinuţi în umbră, iar lumea a făcut tot ce-a putut ca să nu se gândească la voi. Iar atunci când o făceau, încercau din răsputeri să se convingă că nu sunteţi nici pe departe ca noi. Că nu sunteţi fiinţe umane în sensul propriu al cuvântului, aşa că nu contează. (...) Practic, ne aflam într-o situaţie fără ieşire.

Tot acum, cei doi primesc şi răspunsul la o întrebare pe care copiii de la Hailsham şi-o puneau mereu în legătură cu educaţia care li s-a dat şi despre rolul Galeriei, unde se expuneau lucrările lor, desene, picturi: Dacă menirea noastră este oricum doar aceea de a dona şi apoi de a muri, ce rost au avut toate acele lecţii? Ce rost au avut toate cărţile, toate discuţiile? Răspunsul târziu pe care-l primesc Tommy şi Kathy este recunoaşterea şi asumarea, într-un mod insolit, a vinei de către unii dintre participanţii la acest proiect: De ce vă luam lucrările? (...) Vă luam lucrările pentru că noi credeam că ele vă dezvăluie sufletele. Sau, ca să fiu şi mai limpede, am făcut-o pentru a demonstra că aveţi suflet.

Cartea lui Kazuo Ishiguro este, aşadar, un îndemn la meditaţie şi o demonstraţie dramatică a tentativelor omului de a-şi amelioara condiţia, care implică suferinţă, până la sfâşiere lăuntrică, venită din conştiinţa dureroasă a imperfecţiunii umane, determinând eforturi uriaşe pe care, ajutat de inteligenţă, le face, mânat mereu de speranţa că deficienţele speciei pot fi, dacă nu eliminate, măcar diminuate.


Fiorul sacru planează asupra întregii opera poetice a lui Miron Ţic, încă din primele poezii, şi se consolidează în acest volum, apărut “cu binecuvântarea Preasfinţitului părinte + Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei”.

Autorul completează, prin acest volum, lirica religioasă care dăinuie încă de pe vremea lui Dosoftei, luând amploare între cele două războaie mondiale, prin aportul lui Arghezi, Crainic, Voiculescu, iar după al doilea război mondiall prin Ioan Alexandru.

Poetul foloseşte un “Motto” convingător;”Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut”…

După prefaţa semnată de Pr.Emil Bota, primarul comunei Ilia Marius Gabriel Omotă, aduce un Laudaţio Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei;Deva, 2015 poetului pentru “împlinirea lui sufletească”…

Miron Ţic îşi structurează volumul în Rostiri din crez, Poeme în proză şi Dăruindu-mi gândul în lumina sfântă.

Dacă Tudor Arghezi pendulează permanent între credinţă şi tăgadă, ca şi Voiculescu, Miron Ţic are de timpuriu şi pentru totdeauna convingerea fermă că există Dumnezeu, numindu-l”altarul nostru”

Rostiri din crez închid ca într-o corolă cele 28 de poezii, debutând cu Rugăciune şi finalizându-se cu Rugăciunea iubirii.

Eul liric îşi exprimă, prin varii procedee artistice, credinţa neclintită în Dumnezeu, cerându-i “ajutor”, ”linişte”, ”bucurie”, ”fericire”, ”speranţă”, “să nu îmbrăcăm zilele negre ale disperării”, “să găsim Calea Luminii”.

Majoritatea poeziilor au ca titlu Rugăciune, Rugă sau Taină, dar şi referiri la Dumnezeu, , la Noaptea Naşterii, Sfinţirea apelor, la Ziua Sfântă de Crăciun ca moment- cheie în consolidarea credinţei ortodoxe.

Dacă “Rugăciunea ne e propria trăire”, împlinire”, ”bucurie pentru Slava lui Dumnezeu”, ”râu de iubire”, ”aer sacru”, prin care”Slăvim cărările/Aducătoare de apă sfiinţită”, poetul în cele şase zile lucrătoare”, converteşte cuvintele în “Rugăciune în Sfântul Altar”, aduce”Laudă naşterii Mântuitorului”, în Limba Română, /Ladă de zestre, comoară adevărată…”căutând fericirea tainei noastre”.

El adduce “Rugă poeziei scrise pe filele sufletului”, când”cuvintele, ca nişte picături de rouă, /Devin gânduri şi Psalmi pe care-I respirăm/Din lumina curată de aghiasmă”…

Primul ciclu se încheie cu Rugăciunea iubirii, concepută adecvată;”Gândiţi-vă şi voi la dragoste şi iubire…”

Fiul omului, ciclu subintitulat Poeme în proză, poetizează secvenţe biblice despre Iisus în împărăţia Sa, care “nu e din lumea aceasta”, încitând la “nostalgia Paradisului a lumii” de dincolo de noi”, vorbind despre Betleem, Toma, Cina cea de taină”(misterul cel

POEZIE SACRĂ; CUVÂNTUL ÎN SFÂNTA LUMINĂDE MIRON ȚIC

mai scump nouă”, despre minunile lui Iisus şi despre Sărbătoarea Înălţării, când “ Iisus Se/Înalţă la ceruri, însoţit de slava îngerilor lui Dumnezeu”…

Ultima parte a volumului, Dăruindu-mi gândul în lumina sfântă , exprimă varii ipostaze ale eului liric(“suflet de copil”, căutarea lui Dumnezeu, poetul, ”fiul cel umil”, ” omul acestui pământ” căutând” căile de a mă mântui”, aspirând la “eternă amintire”, la “harul izvorului bogat”, la” candelele purităţii”, la”cărarea către bucurie şi fericire”.

Poemul final, Tămăduire prin rugăciune, este conceput interogativ, ”Cum , oare, putem să stăpânim timpul?”Răspunsul”Doar prin rugăciune ni se deshide cerul”, ”îl putem vedea pe Dumnezeu””să vorbim cu Dumnezeu”Se impune acesta, pentru că”Numai aşa vom avea sufletul frumos şi liniştit/Pentru ziua în care începem să ne aşezăm sufletul/În faţa oglinzii şi să ne rugăm, odihnindu-ne”

Spre deosebire de celelalte poeme- concepute modern, în vers alb descătuşate de rigori-poemul Biserica de lumină păstrează cadenţele versului clasic, pentru a nu pierde perspectiva, dar trasmiţând şi un mesaj uman;”Privesc spre această biserică de lemn, /Prea Sfânta Treime, miluieşte-ne pre noi!/Îţi aducem Ţie preţuitul nostrum semn/Şi dăm săracului din cele ce avem peste nevoi”

De fior solemn sunt pătrunse şi versurile altor poeme, noi limitându-ne a evedenţia”selecţie din selecţie”privind noiamul de sintagme sacre;”icoane binecuvântate”, ”Altarul şi crucea …”, ”biserica de lemn”, ”Maica Domnului”, Prea sfânta Treime”, ”Bunul Dumnezeu”, ”Tatăl Ceresc”, ”Lumina cea adevărată”, ”Psalmii”, ”Mărire Ţie”, ”Cer al poruncilor Tale”, ”puterea rugăciunii”, ”Treimea Cuvântului”, ”Înpărăţia Lui”, ”Noaptea de slavă “, ”Taine sfinte”, ”apa sfiinţită a bobotezei”, ”Fiul Omului”, “Psalmul de laudă”, ”Mântuitorul”.

Efectul credinţei nu poate fi ignorant;”…crucea mea este cuvântul Tău cel Sfânt/Pentru totdeauna”, ”Cu inima mea curată/Îmi fac rugăciunea şi port în suflet numele Tău , Doamne”, ” doresc să preschimb necinstea în cinste”, ” vreau să mă mântuiesc”, ”Credinţa este singura cale către Adevăr şi fericire”, ”Mă rog cu cugetul spălat/În sfânta Taină a Spovedaniei”, ”te slăvim şi Te lăudăm.”

Viziunea poetului asupra condiţiei şi suferinţei umane se comunică prin originale asocieri de cuvinte.Limbajul figurat s-a convertit în metafore-simbol, personificări , epitete, inversiuni, hiperbole, comparaţii şi antiteze.

Din întregul volum se desprinde îndemnul la meditaţie asupra destinului omului contemporan, sfâşiat de nelinişti, victima a numeroase ingratitudini, dureri şi suferinţe, ameinţând cu pierdera identităţii de sine.

Maria Toma Damşa

Steaua:

Cate stele sunt pe cer Toate pan’ la ziua pier. Numai una, ca o proasta, Sade pe uzina noastra... Cine-i mare, da din mana si-are 4 la romana? Cine-i la academie si-are 4 la chimie? Cine-n tara este tare si-are 4 la purtare? Toate trei de le ghicesti, 20 de ani primesti.

RECLAMA:

Imi spunea un betivan, Rezemat contra perete: Fetele din Popa Nan E frumoase, dar nu-i fete!

La restaurantul Uniunii Scriitorilor:

Beau baietii, harnici, De cu seara-n zori, Unii sunt paharnici, Altii... turnatori!

GEOMETRIE BAHICA

Hranit mai mult cu lapte si iaurt, Un grec vazu cu mintea-i inteleapta Ca intre doua puncte, cel mai scurt Din drumuri, cu putinta, e o dreapta. Dar axiomul devenit banal Si insusit de vremile-aceste A fost atunci precum va fi si este Valabil doar pe-un plan orizontal. Si daca vrei sa tragi invatatura, Un plan orizontal, cand te gandesti, Constati ca nu exista in natura Ci exclusiv in mintile grecesti. Iar cand in loc de lapte, bei “Madera “, Aceasta socoteala te conturba Caci tu nu uiti ca ai baut pe-o sfera

Pe care dreapta lui devine curba. Si-n cap cu dreapta grecului defunct Pana ce vreun ‘nalt areopag O va fi pus definitiv la punct Pornesti spre domiciliu in zigzag.

Prin anii ‘30 Viorica Porumbacu, a scris niste

versuri de adanca simtire si vibratie de genul:

“ O, Europa, te simt in mine Te simt vibr?nd adanc..“ A doua zi Pastorel : “Mult stimata Veronica, Eu credeam c-o ai mai mica! Dar marturisirea-ti clara Din ‘Gazeta literara’ Dovedeste elocvent Ca in ...chestia matale... De-adancimi fenomenale Intra-ntregul continent!”

EpigramePăstorel Teodoreanu


Când prin anii 80 începuse să înmugurească o nouă direcţie în critica română, lumea era încântată. Discuţiile, purtate cu prudenţă privind mereu peste umăr, nu mai încetau; se căutau izvoare, se lansau ipoteze, pe dedesupt fierbeau publicaţiile care dădeau la vedere doar texte dintre cele canonice. Se vorbea despre o generaţie cultă, rafinată care izbutise să se sincronizeze cu lumea, în primul rând cu Occidentul.

Când, după 1989, s-a schiţat o altă direcţie care ameninţa schimbarea canonului critic, un fior rece a străbătut textele din publicaţii. Mai mult, eminentul critic Nicolae Manolescu, starostele discursului critic contemporan de care depinde

viitorul cărţii, la început domol, apoi mai violent, a pornit contestarea noi direcţii. Mai întâi în „România literară”, apoi chiar şi-n ziare de mare tiraj („Adevărul”), dl. Nicolae Manolescu are tot mai dese îndoieli că ar exista o nouă direcţie critică, şi dacă există, e imatură, inconsistentă, încă neînchegată într-un sistem. Chiar aşa o fi? Nu cumva reacţia criticului porneşte de la neînţelegerea şi inadaptarea la noile formule propuse? Nu ştiu. Ceea ce ştiu e faptul că la un moment dat suntem depăşiţi de timp şi răniţi în orgoliul nostru de insolitul noilor forme. Chiar dacă, formal, le acceptăm, în esenţă le contestăm fiind depăşiţi de noutatea pornită în cursa pentru consacrare.

În sfârşit, aşa mi se pare că sună legea devenirii care se aplică în tot ceea ce este omenesc, deci şi-n literatură. Noua direcţie s-a instalat, au început noi şi inedite lecturi ale unor texte, reevaluarea lor, contestarea lor, descoperirea unor noi sensuri care au stat ascunse, într-un cuvânt, o altă viziune. Textele critice din publicaţiile literare (care rezistă eroic ignoranţei democrate a conducătorilor vremelnici) lasă vederii o încercare de reaşezare a valorilor estetice, care încă îşi păstrează locul pe prima treaptă a judecăţii fără a mai fi exclusivă. Interesant ni se pare că la bază sunt aşezate tot canoanele clasice, dar în altfel de unghiuri din care textul ocupă acum locul prioritar. Este încă reevaluat, reformat, mă rog, recreat!

Vă aduceţi aminte, totul a început cu recitirea lui Mihai Eminescu, care a provocat un scandal imens. Începuse contestarea care devenise unealta apreciată. Mânuită, însă, inadecvat, fără subtilitate, ea, contestarea, devine distructivă. Aşa s-a întâmplat şi în cazul recitirii lui Eminescu şi-n cazul recitirii lui Marin Preda şi în toate cazurile în care a contesta înseamnă a condamna irevocabil valoarea fără a ţine seama de relativitatea ei.. Reducerea gradului de relativitate ar fi dus, posibil, la rezultate surprinzătoare.

Ca să conteşti, trebuie să ai ce pune în loc. Or, până acum, puţine sunt excepţiile. Viziunea critică impune, dar nu conservă. Viziunea cititorului stabileşte, însă, dimensiunea consacrării indiferent de demersul canonic. Acest fapt a imprimat impresia că noua direcţie nu mai respectă în nici un chip principiile canonice ale esteticii. Incorect. Sunt folosite, transformându-le după măsura noilor concepte. Dacă vechea critică n-a izbutit să găsească soluţia pentru temele controversate ale literaturii noastre (absurdul, evreii, dadaismul) sau le-au impus unele rezolvări şubrezite de timp, noua critică, fără prejudecăţi, viguroasă, cu aluzii ironice sau amuzante, încearcă să recompună noi soluţii într-o anumită formă. Lipsa aceasta de complexe a surprins, acuzaţiile fiind de naivitate (evident, eufemistic). Adevărul e că interpretările (cu rare excepţii) sunt echilibrate, insolite, surprinzătoare, uneori chiar uimitoare.

Din această direcţie, din acest val, din acest nou canon încă în compunere, face parte şi braşoveanul Iulian Cătălui cu al său volum „Mari controverse literare” (Ed. Aldus, Braşov, 2014). Despre ce „mari controverse” este vorba? Cred că e destul, deocamdată, să le enumerăm: „Caragiale, poporanismul şi Răscoala din 1907”; „Diferenţe de viziuni dintre poemul lui George Bacovia, „Plumb de iarnă” şi cel al lui Gottfried Benn, „Bar de noapte”: eseostudiu comparatist”; „Eseostudii despre avangarde şi avangardişti bizari”; „Stereotipuri şi clişee ale evreilor în literatura română în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a veacului al XX”.

Exerciţiu de recitire a controverselor

literare

Note de lectură Nu cred că nu aţi reperat noul termen, care voieşte să definească textele critice ale lui Iulian Cătălui! Este vorba, desigur, despre „eseostudii”. Pare o „struţo-cămilă”, dacă ne poziţionăm în terminologia clasică în care diferenţele specifice sunt bine fixate în pagină. „Dicţionarul de termeni literari”, semnat de Mircea Anghelescu, Cristina Ionescu şi Gheorghe Lăzărescu (Ed. Garamond, Bucureşti f.a.) defineşte eseul astfel: „Comentariu de proporţii reduse asupra unei teme filosofice sau ştiinţifice, compus cu mijloace literare, fără intenţia de-a epuiza problema”. Iar „Dicţionarul de terminologie literară” al lui Gh. Ghiţă şi C. Fierăscu (Ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1975) zice: Eseul „… este un studiu în care autorul îşi expune, într-o formă atrăgătoare, un punct de vedere personal asupra unei probleme filosofice, ştiinţifice, literare, artistice etc fără însă a o rezolva definitiv, şi pe care unii cercetători îl socotesc ca un gen semi-literar”. În sfârşit, DEX-ul, ediţia din 1998, defineşte studiul ca fiind „lucrare, operă ştiinţifică”. Acum să sintetizăm: Iulian Cătălui şi-a închipuit un termen care să cuprindă atât cadrul general prin care să se apropie de temele sale, cât şi cel individual care să-i permită exprimarea părerilor proprii şi care să nu-i pună probleme de spaţiu pentru demonstraţii. A împrumutat forma şi a convertit conţinutul ca să poată „manipula” textul mai ales acolo unde se foloseşte de studiul comparat.

Nu vrem să spunem că a descoperit un nou gen literar Dar şi-a pregătit „uneltele” după propria-i viziune, încercând să ne ofere o altă înţelegere a termenilor aplicaţi textului literar. Cum se vede, sunt păstrate principiile consacrate, chiar întărite cu noi argumente, dar funcţiile lor sunt îmbunătăţite, îmbogăţite, multiplicate, consolidate…

Fără prejudecăţi, fără ifose academice sau abuz de terminologie savantă, de laborator, cu o studiată modestie, Iulina Cătălui porneşte la treabă ca să descopere că aceste controverse încă nearmonizate complet rămân extrem de productive. Sunt aduşi în sprijin clasicii criticii noastre în sinteze care le deconspiră credinţele, înţelegerile sau idiosincraziile. Când vine vorba despre Caragiale, de pildă, este adus în spijin Garabet Ibrăileanu sau Al. George sau Dan C. Mihăilescu, cum se vede la distanţă istorică unul de altul şi irevocabilă concepţie despre literatură. Iulian Cătălui începe, asemenea păianjenului, să ţeasă plasa în jurul temei sale, creionând vremea istorică şi determinările ei în gândirea acelor ani. Sunt desfăşurate ideile lui Constantin Stere, cele narodniciste, poporaniste, semănătoriste, asemănându-le sau, dimpotrivă, îndepărtându-le una de alta. Când, însă, se apropie de părerea lui C. Dobrogeanu-Gherea care susţine ciclicitatea răscoalelor, Iulain Cătălui intervine fără delicateţe pentru că adevărul i se pare mult mai de folos decât formele politicoase ale stilisticii: „Ideea ciclicităţii sau periodicităţii răscoalelor din România după modelul crizelor economice şi industriale din Occidentul secolului al XIX-lea şi a Capitalului lui Karl Marx era eronată, după părerea mea, deoarece în România avuseseră loc numai două mari răscoale ţărăneşti, în 1888 şi cea din 1907, deci la o distanţă de 19 ani”. Sau, în alt loc, întrerupe textul demonstrativ, neuitând să atragă atenţia că este vorba despre opinia sa (chiar şi atunci, mai bine zis, chiar atunci când este foarte diferită de a celorlalţi comentatori, unii cu aureolă): „În opinia mea, răscoala de la 1907 a fost una de tip social, economic, având la bază decalajul profund dintre societate şi stat, falia, Marele Canion dintre stat, burghezie, arendaşi şi marea masă ţărănească rămasă mult în urmă şi prea numeroasă în raport cu celelalte categorii şi grupuri sociale, lipsa de modernizare a statului birocratic, neadecvarea la capitalismul european…”. Sau altădată: „Din punctul meu de vedere, Marinetti a intuit meschinăria şi „lipsa de idealuri” a societăţii italiene de atunci…”.

Cu aceeaşi tehnică intervine şi acolo unde funcţionează comparatistul. Mai întâi fixează canonul judecăţii lui Bacovia, formulează principiile estetice sprijinindu-se pe critica din vremea poetului până azi într-o înşiruire de păreri montate în peretele istoriei. Sapă ferestre în acest zid şi trece dintr-o parte în alta, când la Bacovia, când la Benn, schiţând lumea lor specifică. Atunci când crede de cuviinţă, cum ziceam, fără nici o pregătire „sparge” textul şi îl abate spre opinia sa pe care o încadrează în continuare ca o posibilă înţelegere şi o provocare pentru cititor.

Am scris câteva rânduri mai sus că Iulian Cătălui n-are prejudecăţi, citeşte eliberat de orice regulă impusă. Cu onestitate, însă, adaugă părerea sa ca să putem compara, echivala, îndrepta unde e cazul. Chiar dacă încă din titlu ne atrage atenţia că are în vedere „mari controverse” nu este deloc copleşit. Nici măcar de sensibila problemă a evreilor, cu ale sale clişee şi stereotipuri pe care le veştejeşte cu aceeaşi promptitudine şi cu aceeaşi forţă argumentativă. Iulian Cătălui pune mare preţ pe documentare (mai cu seama din scrierile teoretice anglo-americane). Poate uneori exagerează împingându-ne musai spre ideile canonice ale acestora, inserând între ghilimele sintagmele specifice. Poate ar fi fost mai nimerit să noteze ideea, conceptul în întregime, şi nu părţi reproduse într-o asamblare proprie. Mă rog, tehnica poate că face parte din noul canon critic, cine ştie!…

Cartea lui Iulian Cătălui este necesară, iar o carte necesară se autoimpune. Este un mod nou, din alte unghiuri de vedere, de-a citi o anumită literatură dintr-un anumit timp asupra căruia s-au pronunţat mai mulţi critici, fără însă a-i aşeza imaginea. În aceste „combinaţii” s-a angajat şi Iulian Cătălui, cu acribia sa evidentă, cu pasiune şi abia tăinuit orgoliu. Suntem convinşi că sistemul nou de lectură şi judecată estetică poate deveni canonic.’

Liviu Comşia


GHIDUL REINVENTĂRII MAMEI SAU PRETEXT PENTRU COPILĂRIE

În „Nota autorului” Mariana Vicky Vârtosu scrie: „Cititorilor curioși, atrași de conținut sau de prezentarea editorială, le sugerez construcția propriului scenariu despre propria lor copilărie, scriindu-și propria lor carte, folosindu-l drept ghid imaginativ” (conținutul acestei cărți, bineînțeles!), după ce mai înainte cu o pagină ne avertiza că reeditează „povestea Genei Mersan și a nepoților ei”, eroina rămânând, însă, „scheletul ” cărții. Sunt acestea avertizări pe care autoarea le adresează cititorului prea grăbit să pună etichete, numai după citirea a câtorva rânduri, sau după „travaliul” lecturii prefeței.

În general o prefață, sau câteva rânduri în care autorul schițează timid (de foarte multe ori autorii sunt niște timizi incurabili), liniile generale ale actului scrierii lor, nu dezvăluie nici pe departe întreaga dezvoltare a unei cărți. Nici nu au pretenția, de fapt să o dezvăluie, pentru că nu acesta este rostul acestor prime luări de contact cu substanța cărții. Sărindu-se peste prefață, de cele mai multe ori grăbiții cititori așa procedează, răsfoind cartea, iarăși de multe ori cititorii sunt nerăbdători, nu au timp prea mult la dispoziție, au altele de făcut (ei, aș!) și consideră că doar simpla succesiune a filelor și fixarea grăbită a unui rând, a unei expresii, a unui cuvânt, este în măsură să le deschidă mintea și să lasă lumina literei să-i pătrundă, aceștia își și stabilesc o prejudecată. Cum, mărturisesc, am făcut-o și eu! Și am făcut-o nu dintr-o delăsare a lecturii, nici dintr-o atitudine de discriminare a autorului față de alții, ci din motivul exprimat mai sus.

Până în acest moment am considerat cartea Marianei Vicky Vârtosu drept o cronică de familie, tip de abordare de care, de altfel, singură se delimitează și pe care în general, învățat cu monografiile istorice, nu o agreez în mod deosebit. Dacă doresc să cunosc o familie „istorică”, mă duc de cele mai multe ori la cartea științifică „cu greutate”, nu la literatură. Desigur că și asta este o dovadă de idiosincrazie, care îmi aparține, dar fiecare individ are ciudățeniile lui. Dar mai am și o altă ciudățenie: niciodată nu anulez definitiv un act, o acțiune, un om, un sentiment, etc. Întotdeauna îi dau șansa revenirii în planul conștiinței mele, pentru a-și dovedi, ca în fața unui „tribunal” nevinovăția sau vinovăția.

În ciuda negării autoarei, Lady Gena Mersan, carte apărută mai întâi sub titlul Aproape vestală (Editura Armonii Culturale, Adjud, în 2013), este o cronică de familie, fără îndoială, dar aceasta este o cronică pretext. Însăși Vicky Vârtosu mărturisește că întâmplările „seamănă” cu realitatea, dar multe dintre cele prezentate în carte sunt inventate de ea. Chiar dacă ar nega cu înverșunare că este ceva inventat în această carte, nu am crede-o, pentru că oricât s-ar strădui un autor să întemeieze biografia unei persoane, a unei familii, demersul este sortit eșecului. De ce spunem acest lucru? Pentru că a reconstitui traseul existent, cel care a fost, cel care a trecut, a unui fapt de existență umană, nu presupune alcătuirea unei galerii de fotografii, care să redea cu maximum de acuratețe tot ceea ce s-a petrecut. Și chiar și atunci, subiectivitatea fotografului va face din „cronica” sa ceva diferit de ceea ce a fost, fiind percepută diferit de către fiecare „vizitator”. O dată așternut pe hârtie, cuvântul se desprinde de autor, capătă semnificații multiple.

Dar ce fel de cronică de familie este această Lady Gena Mersan? Și de ce am spus mai devreme că este un pretext, de fapt? Și dacă este un pretext, al cui pretext este? Răspunsul nu va fi dat școlărește, pe rând pentru fiecare întrebare, ci se va putea decela din întreg. Partea reflectă întregul, iar întregul se constituie din suma părților.

Înșelarea mea a pornit chiar de la titlu, un titlu foarte potrivit pentru ceea ce reprezintă „scheletul” cărții, al epicului întregului și al liantului părților, Lady Gena Mersan și de la prefața care dezvăluie ceea ce trebuie despre această carte, dar care în mintea mea s-au transformat într-o prejudecată: „cartea este despre această «mamă»”, o mamă arhetipală, fără îndoială, dar pe care eu am receptat-o, într-un prim

moment cu una reală. Și cum spuneam mai sus, dacă doresc să știu ceva despre cineva real, tratat și literar, mă duc la documentul istoric. Titlul mă trimitea la o mamă reală, prefața mă trimitea la o cronică reală de familie. De aici până la formarea prejudecății, nu a fost decât un pas. De aici până la încercarea de a mă fofila în acțiunea lecturii, pe care mi-am propus-o de multe ori, dar pe care nu o îndrăzneam, nu a fost decât un gând. Ceea ce m-a scos din această „stare de înșelare” a fost momentul în care recitind, iarăși răsfoind, câteva pagini din cartea amintită, m-a străfulgerat ideea care ar fi trebuit să apară de prima dată în mintea mea, dacă nu aș fi fost sclavul unei prejudecăți, al cărui mecanism de formare l-am descris mai sus: cartea nu este o cronică propriu-zisă de familie, nu este decât pretextul pentru întemeierea familiei celor mici, a celor mai mici membri ai unei familii, adică a copiilor, nu a adulților, chiar dacă acești copii deveniți adulți au dat imboldul unei atari întreprinderi ca scrierea unei cărți despre ei.

Lady Gena Mersan este o altă carte a copilăriei, veți spune și așa și este, dar eu mă văd silit să adaug și adaug cu bucuria și tristețea, în același timp, a istoricului și al trăitorului în acele zile la care face trimitere cartea. De altfel zile cât se poate de reale: ultimii ani ai regimului național-comunist ai lui Nicolae Ceaușescu. Recunoaștem acești ani din trimiterile făcute de autoare la anumite fenomene, dar nu neapărat cu o intenție incriminatorie, ci cu aceea a conturării contextului în care se desfășoară cronica de familie a copiilor din familia Genei Mersan. Nepoți și bunică. Este cronica Genei Mersan, o mamă paradigmatică pentru autoare, o bunică arhetipală pentru copii. Copii sunt cunoscuți prin ceea ce fac ei în acest context, creionat din dialoguri și mai puțin din descrieri, căci Mariana Vicky Vârtosu stăpânește această artă și o

folosește bine în crearea de realități. Bunica este creată prin copii, pentru că ei sunt cei care o îndeamnă mereu să se reîntemeieze, să se re-creeze, să fie aceeași, dar mereu alta.

Pretextul este furnizat, așadar, prin trimiterea pe care eu așa am înțeles-o inițial, pornind de la cele două surse ale „înșelării” mele, de re-învierea amintirii celei care a fost. De aici și permanenta repetare a acelor cuvinte cu valoare incantatorie: „Am nevoie, am nevoie, am nevoie de tine”. Căci dacă lucrurile ar sta altfel, prezența Genei Mersan, a mamei reale, ar putea fi regăsită în fiecare pagină, ea ar îndestula dorul și dorința celei care rostește acele cuvinte, iar repetarea cuvintelor nu ar mai avea nici un rost. Ori rostirea lor mereu, revenirea la ele ca la o formulă care duce pretextul mai departe, ne îndreptățește să conchidem că însăși autoarea este conștientă de făurirea cărții ei ca un pretext pentru întemeierea copilăriei: a ei, a celorlalți copii cu care a crescut alături.

Maturitatea unui scriitor, se arată în evitarea sporirii efectului unui fenomen, a unei manifestări, a afectării, ceea ce ar putea produce kitsch-ul într-o formă sau alta. A scrie despre copilăria din ultimii ani ai comunismului, prezintă riscul căderii în context. Adică acela al îngroșării acelor aspecte care ilustrează evenimentele zilei, îndepărtându-se astfel de tema centrală pe care și-a propus-o. Vicky Vârtosu păstrează o măsură înțeleaptă, trimiterile la contextul social-politic nefiind făcute decât atunci când sunt absolut necesare. Ea este interesată nu de ceea ce se petrecea în societate, ci de ceea ce se petrecea în societatea celor mici. De multe ori s-a repetat până la banalizare că familia este patria cea mică. În acest caz copii reprezintă familia celor mici, celor vulnerabili, celor predispuși la libertate de spirit și de acțiune, uneori, totală. Scriitoarea Mariana Vicky Vârtosu dă o soluție pentru depășirea veșnicelor lamentări literare care au drept cadru societatea comunistă: universul acesta al copilăriei, care este același indiferent de timp. Ne aducem aminte ceea ce spunea Nică a Petrei despre copilul lipsit de griji, care își ia bățul, transformat în cal și regăsește libertatea.

Cartea Lady Gena Mersan este o recrearea a unui univers, recreare pe care eu o înțeleg ca terapie, ca auto-întemeiere, ca refacerea ființei permanentă în mersul ei către absolut. Cartea Marianei Vicky Vârtosu nu trebuie citită centrat pe acest personaj, Gena Mersan, ci pe toți copii care apar și se intersectează în paginile cărții și care o întemeiază zi de zi pe Gena. Fără această lume a copiilor, a nepoților ei, ea nu ar putea exista ca personaj, ca om. Și nici cartea nu ar avea substanță. Lumea copiilor din carte trebuie să beneficieze de o altă analiză pe care mi-o propun într-un alt articol.

Petrache Plopeanu


După părerea mea, în cele peste două decenii literare, de după dubla plumbuire din 1989, de la Târgovişte, singurele cărţi care prezintă un interes aparte, pentru cititorii avizaţi, sunt cele de memorialistică, în primul rând, şi cele de interviuri. Primele, ne completează în mod firesc şi necesar anumite lipsuri informaţionale din perioada totalitarismului, iar celelalte, mai puţine la număr, fie că e vorba de unul sau de mai mulţi intervievaţi, ne oferă o mai amplă posibilitate de a-i cunoaşte pe mulţi oameni de cultură, ceva mai în amănunt, dincolo de opera fiecăruia. Am în faţă o astfel de carte, un volum elegant – „Ideea ca obsesie” – , semnat de Georgică Manole, coordonator al foarte revistei botoşănene „Luceafărul” (vol. I), apărut la Editura „Agata”, Botoşani, 2015. O carte care nu ar trebui să lipsească din nici o bibliotecă publică, dar

nici din bibliotecile personale ale scriitorilor şi oamenilor de cultură care se respectă. Nu ştiu după ce criterii şi-a selectat autorul acestui prim volum conlocutorii, însă, cel puţin mie, aproape toate numele celor 35 de intervievaţi, cu vreo 5-6 excepţii, îmi sunt cunoscute, şi, aş zice, fără cabotinism, tuturor le apreciez activitatea spirituală, scrisul, în mod special, drept pentru care, sincer să fiu, nici chiar prezenţa politicianului Varujan Vosganian, în acest volum, nu a reuşit să mă irite, dimpotrivă, scriitorul respectiv fiind,în percepţia mea, unul de top, mai ales în proză. Totuşi, ca să nu nedreptăţesc pe vreunul dintre „oaspeţii” lui Georgică Manole, cred că e onest să public numele tuturor: Isabella Cantemir, Dan Lungu, Gheorghe Zaiţ, Ionuţ Bercaru, Loredana Mariana Botezatu, Culiţă Ioan Uşurelu, Nicolae Turtureanu, Mario Castro Navarrete, Adolf Dămideanu, Dorin Baciu, Dana Pietrariu, Dorel Mihai Gaftoneanu, Constantin Adam, Lucia Olaru Nenati, Florin Aioniţoaiei, Traian Apetrei, Theodor Damian, Elizia Lefter, Ioan Canciuc, Leon Şimanschi, Maria Cernătescu, Vasile Lefter, Pandelica Radeş, Al. D. Funduianu, Traian Calancea, Gică Manole, Alexandru Zub, Ana Blandiana, Ionel Bejenaru, Gheorghe Burac, Dumitru Lavric, Emil Karannica, Cristian Bădiliţă, Elena Zbanţ şi, cu voia autorului,ultimul pe listă, miruitul parlamentar liberal Varujan Vosganian.

Autorul cărţii, Georgică Manole, este născut la 26 octombrie 1952, în satul Popeşti, comuna Popeşti,judeţul Vrancea. Poet, prozator, epigramist şi publicist, a absolvit Facultatea de Matematică şi Fizică a Institutului Pedagogic din Suceava (1972-1975), după care a desfăşurat o impresionantă şi neîntreruptă activitate didactică, ca profesor de matematică şi, în diferite perioade, director de şcoală. În paralel, a desfăşurat o intensă activitate publicistică, colaborând la diverse reviste şi ziare, debutul absolut având loc în cunoscutul ziar vrâncean „Milcovul”, în 1970. Este membru al Ligii Scriitorilor din România şi a primit, de-a lungul timpului, diverse premii şi diplome. A publicat volumele: „Logica lui Masajust” (satire şi epigrame, 1996), „Antigeometria tristeţii” ( versuri, 2001), „Aici, Acolo, Dincolo” (eseu, 2002), „Ierbarul cu…arici” (eseu, 2002, reeditată în 2012), „Chipurile efemerului: „Jurnal de Actualitate(a)” -2008; „Idei la firul ierbii” (eseuri, comentarii, 2009), „Viaţa în interval” (eseuri, 2012), dar şi cărţi de profil didactic :„Matematica pentru performanţă” , „Atitudinea elevilor faţă de temele de acasă”, „Educaţia şi mediul rural” şi „Absenteismul şi abandonul şcolar în mediul rural”. O fi bine, o fi rău, nu pot suporta sub nici o formă oamenii leneşi, drept pentru care, cred că sunt în măsură să afirm, cu dovezile pe masă, cum se spune, că, dincolo de empatia firească dintre doi oameni cu aceleaşi preocupări estetice, la Georgică Manole preţuiesc hărnicia. Restul, cum ar fi stima şi recunoştinţa celorlalţi, vine de la sine.

Fiecare „personaj” din cartea lui Georgică Manole are în spate cel puţin câte o istorie, personală sau de neam. Isabella Cantemir provine dintr-o familie veche, de mici boieri. Chestiune care a contat enorm în anii comunismului, tatăl său, şi un frate al acestuia, dar şi alţii, din acelaşi neam, fiind arestaţi, anchetaţi şi condamnaţi între 10 şi 25 de ani de muncă silnică. Dan Lungu este un scriitor consacrat, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, ca şi pictorul Gheorghe Zaiţ. Ionuţ Bercaru este un „profesor de istorie recunoscut în ţară pentru analizele făcute etapei totalitare de tip stalinist din România”, iar Loredana Mariana Botezatu , director al Liceului „Mihai Eminescu”, din Botoşani, printre altele, remarcă faptul că ”Numele Poetului este

Marin Ifrim cinstit şi prin rezultatele de excepţie pe care elevii şi profesorii noştri le obţin”. O veche, statornică şi dragă cunoştinţă de-a noastră, scriitorul Culiţă Ioan Uşurelu, directorul excelentei reviste vrâncene „Salonul literar”, ne cucereşte încă o dată prin francheţea şi onestitatea cu care răspunde întrebărilor lui Georgică Manole. Şi Nicolae Turtureanu, un poet a cărui poezie o citesc de-o viaţă, cum se spune, reprezintă a prezenţă plăcută în această carte plină de spiritualitate. Iată şi o constatare, uluitor de reală, venită din partea lui Mario Castro Navarrete: „Paradoxal este că astăzi românii să nu ştie să se afle la nivelul lui Eminescu”! În fine, nu există, în această carte, autor care să nu prezinte minim de interes prin cele ce spune. Fiecare are sâmburele său de înţelepciune şi multă experienţă profesională sau de viaţă, de pe urma cărora cititorul de bună credinţă să poată învăţa câte ceva, în spiritul exemplului personal. Închei această scurtă prezentare, a acestei cărţi-document, cu un pasaj sclipitor, unul din interesantele răspunsuri ale lui Varujan Vosganian: „Dacă vrei să te întâlneşti cu tine însuţi, cel mai potrivit loc este copilăria, aşa este. Mai întâi cu oamenii care te-au cunoscut în copilărie şi cu locurile de atunci. Dar mai ales cu copilul care ai fost. Asta este o nuanţă pe care puţini o fac: dintre copilul din tine şi copilul care ai fost. Copilul din tine e însoţitorul tău. El creşte odată cu tine şi devine un copil cu chip bătrân, aşa cum, dacă priveşti icoanele observi că Iisus din braţele Fecioarei Maria nu are chip de copil, ci, cum se spune uneori, este un copil bătrân de zile. Copilul din tine (fără să-şi dai seama) îmbătrâneşte odată cu tine, în schimb copilul care ai fost este mult mai greu de abordat. A te reîntoarce şi a-l privi pe copilul care ai fost este un gest de conştiinţă dificil”. Nu pot încheia fără a remarca şi prefaţa acestor dialoguri, semnată de domnul Ion Istrate, directorul revistei „Luceafărul” de Botoşani, care, pe bună dreptate, constată: „Cu această carte,profesorul Georgică Manole, artist al cuvântului, ideilor şi imaginilor, cu concepţii valorice severe (Cezar Vasilescu), contribuie, alături de Silvia Lazarovici, la dezvoltarea şi conturarea ansamblului însuşirilor spirituale, prin gruparea informaţiilor din spaţiul românesc, ca nevoie a cristalizării memoriei şi afirmării identităţii noastre, ca români. Un fapt cu mult mai important acum, văzând cu atenţie circumstanţele geo-politice!”. Subscriu!

Georgică Manole în dialog cu 35 de intelectuali şi ideile acestora !


E UŞOR SĂ FII MĂMICĂ?

Adelina-i mititică Şi, de-o-ntreabă cineva Ce-şi doreşte, spune-aşa: „Eu aş vrea să fiu mămică!” A primit o păpuşică Drăgălaşă, de la tata,

OCHII TĂI

Furtună, amintiri, potop de stele,Cristale ochii tăi îmi dăruiesc,Tu eşti lumina dorurilor mele,Oglindă spre tărâm dumnezeiesc.

Când gândul meu te caută în noapte -Un cer se desfăşoară în lumini,Umbrele nopţii se cufundă-n şoapteIar eu trăiesc prin ochii tăi senini.

În ochii tăi mai caut o speranţăŞi mă strecor în luciul lor curat,Găsesc o poartă către siguranţăAl cărei lacăt stă neferecat.

În ochii tăi de caut o iubirePlutind sfioasă înspre veşnicii,Găsind drumeagul către fericireSunt umbra ce te cheamă să revii.

Tu eşti lumina dorurilor mele,Oglindă spre tărâm dumnezeiesc...Furtună, amintiri, potop de steleŞi pace ochii tăi îmi dăruiesc...

DE CE ?

Întreb: de ce te naşti în gândul meu Şi picuri veşnicie-n al meu dor? Prin nori de fum te conturezi mereu Iar cerul ne veghează ca decor.

De ce-mi sculptezi acelaşi suflet dur Din stânci ce le-ai rănit adeseori Şi mă obligi târziul să-l îndur Când risipeşti în mine doar culori?

De ce îngheţi şi timpul ce-a apusLăsând o urmă prinsă-n depărtări Şi-mi scrii cuvinte care nu s-au spus, Redevenind prin umbre doar uitări?

Şi, iar, de ce priveşti marea-n abis Când inima ţi-e mare-nvolburată? Ţi-ai înecat adâncuri într-un vis Strigând iubirea-n valuri câteodată?

Te-ntreb, dar nu primesc nici un răspuns. Mă pierd în ceaţă ca o destrămare;Misterul tău, încă, nu m-a străpuns, Rămâne-vei în veci o întrebare!

OCHII TAI Incearca ! Si fa cumva sa nu se observe ca ma uit in ochii tai, Tu privesti in ochii mei! De cite ori te intilnesc unii se uita cum alerg pe o privire si intru in ochii tai sa-ti ating sufletul, si tu alergi pe o privire si vii in ochii mei sa-mi atingi sufletul. Daca nu ma uit in ochii tai Nu vad sinceritatea, intentia si prosternarea mea fata de cer, Nu traiesc, nu pretind neprihanirea. Nu stiu sa tradez.Nu ma trada,. Fericirile au culoarea si mesajul lor, Eu am ales culoarea lui Iisus, Eu am ales culoarea mintuirii, Ar fi bine sa ma vezi cum si ce sunt cu adevarat. Daca nu ma uit in ochii tai! Nu vad ramul de flori rare, multmirositoare intins de la Dumnezeu spre mine, De cite ori Si oriunde s-ar intimpla. Cum ma uit in ochii tai?! Nu m-am uitat niciodata in ochii cuiva ca la ochii mei - nu vreau nazuinta si dorirea mea sa fie cioburi in ei. Limanul acesta ma expune ortodox, Limanul acesta ma face proprietara de cer, aici vine Maica Domnului la miezul noptii si-mi aduce bucurii, aici, te iubesc.

Dumitru BãLUñã Alexandra MIHALACHE

Ecaterina Negara

Vali Slavu

INSOMNIA BUFNIȚEI DE

PIATRĂ

* * *Mai întâi au șters punctele cardinale ca să încurce drumurile, însă drumeții s-au ținut de drumul ales.

Apoi au forfecat hărțile și iarba a sângerat, dar n-au reușit să taie nici munții, nici marea.

Acum că sunt în vacanță mintală și pulbere au cât nisip în pustiu, se joacă cu focul în geografii.

* * *Noi. Care noi? Un număr? Care cuviincioasă distanță de la umăr la umăr?Cu arcul pân-la refuz întins – mai pradă e prada de-adaos – jubilăm cu teamă de brațul învins.

Și voi, numai bune de rod, fugare din frescele facerii. În mondene edenuri, ce legațifulgere nod predestinattăierii ca tigva botezătorului?Ce umblați la culorile umbrei necunoscutului ochi aidoma împleticirii iederei?

Elegiile noastre –făgăduințele noastre uitate...

* * * Doru-mi-i de dumneavoastră ca unui zid de o fereastră. (Nicolae Dabija)Ferestrele, mai adânci decît fântânile, văd tot ce le stă în lumină.

De pretutindeni, neobositele, adună singurătățile întro luminăție ce zidului o-nchină.

* * *Între ei totdeauna sta cineva.

De la un șarpe totul porni, în calea ei și brațelor lui salvatoare.

Apoi copiii nu-și dădeau unul altuia loc în sărutul de taină.

Când timpul le scăpa în absurd, ei înșiși golul umpleau cu sfinții din evanghelie.

Acum – un arbore și de tulpina lui se reazemă ce a rămas din cruci.

Şi e mulţumită fata: „O, de azi, chiar sunt mămică!” N-are cine ce să zică, Grijulie-şi ocroteşte Păpuşica şi-o-ngrijeşte. „E plăcut să fii mămică!” Nu o lasă singurică, Iar de-o vede supărată, O înveseleşte-ndată. „Nu-i uşor să fii mămică!” Iar când draga păpuşică Are febră sau tuşeşte, Ceai călduţ îi pregăteşte. „Tare-i greu să fii mămică!” Păpuşica-i cuminţică, Dar mai face o trăsnaie, Un cucui, o vânătaie. „Dureros să fii mămică!” Însă tare bine-i pică, Păpuşica de-i zâmbeşte Şi îi spune c-o iubeşte. „E grozav să fii mămică!”


î

Visita Interiora Terras Rectificatur Invenies Ocultum Lapidum.

După triunghi, pătrat, penta- şi hexagon, înstelate pentru a reprezenta universul din haosul căruia s’a întrupat cosmosul nostru, mă întorc către heptagon, spre semnificaţia complexă atât de sărac prezentată în literatură a hexagramei. Pitagora fundamentează, după cum ştim, esenţa lumii prin studiul geometriei, muzicii şi astronomiei. Dumnezeul lui Pitagora era monada sau Cel Singur, care este Totul. El este mintea supremă distribuită în univers, cauza tuturor lucrurilor, inteligenţa şi puterea a toate câte există. Mişcarea lui circulară e verbul şi corpul îi este alcătuit din sublimarea Luminii, nomen, a cărui natură este compusă din substanţa Adevărului. Datorită acestuia, cele cinci corpuri – tetraedrul, cubul, octoedrul, icosaedrul şi dodecaedrul – se adaugă sferelor supraterestre. Drumul neofitului, calea candidatului dorit de cunoaştere se încheie la bifurcaţia semnului Y; e punctul în care o cărare porneşte spre dreapta, definind calea înţelepciunii divine reprezentate în ritualul de iniţiere egiptean printr’o femeie înveşmântată în alb, iar cealaltă cărare, dinspre stânga este cea terestră, a falsei cunoaşteri reprezentată de o femeie împodobită cu toate comorile lumii şi care poartă cornul abundenţei pe o tavă plină cu struguri. Câtă înţelepciune surprinde tradiţia ancestrală! Priveam bătrânul ţăran care caută apa pe câmp, să’şi zidească fântâna, porul universului să ţâşnească plin de viaţă în mijlocul ţărânei. Avea în mână un băţ în formă de Y, dar prin care căuta originea, esenţa, pentru că mâinile sale îl purtau ca pe coarnele plugului, transferând energia umană în vârful liber conectat apei primordiale. Deci un arc reflex energetic şunta cerurile între om şi Geneză, act care ne dovedeşte înţelepciunea, ceea ce putem vedea şi în cărtea de tarot. 1 şi 2 nu sunt cifre, aparţinând sferelor supraterestre. 3 e triunghiul şi 4 pătratul, 3 adăugat la 4 e 7, iar 1,2,3 şi 4 formează numărul 10, arhetip al universului, matrice, sigiliu, un ADN specific reîncarnării fiecărei specii în parte.

Poate că cele şapte vârfuri ale heptagramei din viziunile celtice nu sunt departe de Adevărul de început al lumii: soarele (cu rol în prosperitate, justiţie, trecerea porţilor – având ca spirite elementare salamandra, dragonul şi pasărea Phoenix), spiritele arborilor (de prietenie şi de vindecare - mama pădure, satirul, faunul, zâne şi nimfe), cele ale apei (determinând creativitatea, sexualitatea şi trezirea, adică pasajul spre o altă treaptă – având ca elemente sirene, oreade, naiade şi selkie), magia (definind binecuvântarea divină şi dragostea, fără a conţine spirite elementare), portalul de pătrundere pe tărâmul elfilor (sub binecuvântarea lunii), spiritele vântului (cu rol tămăduitor – cuprinzând silfide, grifoni, goblini şi înaripatul Pegas) şi succesul, spiritul sau Duhul Sfânt (datorat conştiinţei Geaei sub oblăduirea sfincşilor şi îngerilor). Există voci care afirmă că pentagrama ar fi o hexagramă simplificată. După cum remarcăm există multe tipuri de figuri geometrice în şapte puncte sau heptagrame, precursoare studiilor pe spaţii n-dimensionale, adică spaţii cu mai mult de 3 dimensiuni. Dacă un poligon este o porţiune plană delimitată de linii drepte, în cazul stelei cu şapte colţuri putem vorbi despre un poligon stea regulat în care toate laturile au lungime egală şi, de asemenea, unghiurile sale interioare au aceeaşi măsură (precum triunghiul echilateral, pătratul, pentagonul, hexagonul, octogonul, nonagonul etc). Secvenţa de trasare a heptagramei este 1, 3, 5, 7, 2, 4, 6, cu întoarcere la 1. Un alt tip ar putea fi realizat printr’o altă secvenţă: 1, 4, 7, 3, 6, 2, 5, şi apoi revenirea la 1. Mulţi dezvoltă o stea în şapte colţuri din cerc, chintesenţa multor alte forme, determinând diviziuni de aproximativ 51.42 grade şi apoi unirea punctelor pentru a forma steaua cu şapte colţuri. Cele şapte puncte reprezintă cele şapte daruri ale Duhului Sfânt, conceptul religios al creştinismului, ştiinţă, sfat, curaj, inteligenţă, evlavie, înţelepciune, frică de Dumnezeu. Existenţa încă din sigiliul Babilonului presupune un obiect - imagine, cuvânt, înscris, simbol, sunet, sau orice cu condiţia de a concepe meditaţia întru dorinţa şi voinţa umană sumată cu cea a Creatorului. Poate că datele tehnice trec pe nerăsuflate în cele ale subconştientului, pentru că, mai ales începând cu heptagrama înţelegerea noastră trece de bariera care cenzurează conştientul, pentru că funcţionează direct la nivelul matriceal subcortical în care nu există grile, dorinţe contradictorii, represiune sau teamă. Este conceptul uzual al practicilor magice1. Fiecare zeu sau astru este legat de numere. Pentru 7, pitagoreicii au dat numele de Minerva sau cubul Neptun, denumiri asupra cărora nici chiar Albert Pike nu îndrăzneşte să se pronunţe. Dacă unu e monada, tatăl, doi e mama şi trei triada ce dă naştere lumilor, patru e rădăcina tuturor lucrurilor, fântână a naturii şi singurul număr perfect, heptada rezultată din unirea utimelor două, e numărul religiei, venerarea celor şapte spirite celeste de către om, număr al vieţii pentru care cei născuţi prematur pot supravieţui doar la şapte luni. 7 e Fecioara care nu avea copii

Armonia celor şapte elemente

deoarece se născuse nu dintr’o mamă ci din coroana sau capul tatălui ei. Cuvintele cheie ale heptadei sunt norocul, întâmplarea, grija, controlul, guvernarea, judecata, visurile, vocile, sunetele şi cea care conduce toate lucrurile la pieire. Aegis, Osiris, Marte şi Cleo erau zeităţi exprimate de şapte.

Energia sacrului feminin în care ego-ul masculin se dizolvă şi se integrează pentru a dobândi înţelepciune, asociază principiile fertilităţii şi morţii, simboluri complementare întru dizolvarea Eului. Într-un sens larg Babilonul reprezintă nu numai varianta morbidă, apocaliptică ci, de asemenea, pământul mamă, sinteza de fertilitate văzută în psihologie de către Jung ca arhetip, este principiul cauzal şi nu o entitate specifică. Aici se poate integra o parte foarte importantă a filozofiei lui Will Thelema2, dezvoltată de Crowley, care include o imagine a Babilonului în arcana tarotului cu numărul Arcanei XI. De asemenea, Babilonul este reprezentat ca heptagramă.

În număr sacru, şapte zei ai evreilor antici, erau cunoscuţi ca arhangelii ce guvernează planetele şi adăugate celor trei spirite ale soarelui; astfel reîntâlnim numărul zece. Triada spirit, minte, suflet coboară în Tetrada universului împlinite în Heptada ce reprezintă natura mistică a omului în formele sale spirituale şi materiale simbolizate prin cub cu şase suprafeţe reprezentând direcţiile, pămţnt, aer, foc, apă, spirit şi materie. În mijlocul lui tronează omul spre care radiază cele şase piramide. El este centrul, stăpânul direcţiilor, al dimensiunilor, al distanţelor, împlinind cele şapte spirite dinaintea tronului. Omul, el însuşi cu cele şapte chakra sau centre de forţă spirituală se supune logosului, cuvântului divin care a născut cele şapte puteri creatoare sau vocalele, cei şapte Elohim. Din dezvoltarea conceptului pitagoreic de către francmasonul şi rosicrucianul Robert Fludd muzica sferelor este considerată ca provenind de la perfecţiunea celor şapte intervale armonice de ton şi semiton dintre planete: un ton de la Pământ la Lună, un semiton de de la sfera Lunii la cea a lui Mercur, de la Mercur la Venus o jumătate de ton, de la Venus la Soare un ton şi jumătate, de la Soare la Marte un ton, de la Marte la Jupiter o jumătate de ton, de la Jupiter la Saturn o jumătate de ton şi de la Saturn la stelele fixe o jumătate de ton, suma fiind de şase tonuri întregi ale octavei. Muzica lui Pitagora era unul dintre obictele subordonate ştiinţei divine a matematicii iar armoniile sale erau înregistrate cu precizie cu ajutorul proporţiilor matematice. Aceasta reprezenta armonia siderală pe care şi caldeenii o apreciau, ilustrând mişcarea astrelor pe cer. „Toate sferele pe care le vezi cântă precum îngerii atunci când se mişcă” (Shakespeare în Neguţătorul din Veneţia). Multe instrumente aveau şapte coarde cu corespondenţe atât în corpul omenesc cât şi în planete. Numele lui Dumnezeu era format din combinaţia celor şapte armonii planetare Numai cele şapte sunete primare erau acceptate în ritualurile templelor egiptene: „Cele şapte sunete Te slăvesc pe Tine, Dumnezeule Atotputernic, Creatorul neobosit al întregului Univers”. Tot din invocaţiile şi imnurile vechiului Egipt redăm următorul pasaj: „Eu sunt lira idestructibilă a întregii lumi care acordează cântecele sferelor.” De aceea, templele sunt construite în dimensiuni perfecte: pentru obţinerea unei acustici adecvate conceptelor misterelor greceşti în relaţia formă arhitecturală – muzică. Prima sferă producea sunetul vocalei sacre A (alfa), a doua vocalei sacre Έ (epsilon), a treia Ή (ita), a patra Ί (iota), a cincea Ό (omicron), a şasea Ύ (ipsilon) şi a şaptea Ώ (omega), toate producând împreună lauda nemuritoare pentru tronul Marelui Arhitect3.

Dacă e să privim în interiorul zilelor săptămânii ne surprinde relaţia tarotului cu cele şapte entităţi. Luni este Soarele care dă bineţe la începutul săptămânii cu lumină, conştiinţă, şi realizările produse de perseverenta noastră. Marţi e Papa, o zi pentru benefică pentru a contacta spiritualitatea intrinsecă, cercetarea lumiii sub o protecţie specială – e clipă în care Mercur, mesagerul răspândeşte veşti. Miercuri reprezintă Turnul plin de confruntări, tot ce am construit se poate prăbuşi într’un mediu agresiv cu schimbări de paradigmă. Apoi Joi devine ziua în care trebuie să se facă dreptate, echilibrul să se restabilească cu Justiţie. Vineri e Moartea, ziua când un ciclu se termină cu schimbări drastice şi permanente, fără cale de întoarcere. Sâmbătă aparţine arccanei Lumea, când totul e plin de veşti bune, succes, realizări, putere, integritate, echilibru în gândire, simţire şi acţiune. Iar Duminica e reprezentată de cartea Împăratul, sfârşit excelent de săptămână, cu stabilitate, protecţie de încredere şi respect.

Cele şapte vârfuri ale stelei Wicca se apleacă tradiţiei zânelor, fiind numită steaua zânelor sau a elfilor. Dar să ne oprim o clipă la folosirea acesteia în înţelepciunea Kabalei, acest instrument ştiinţific pentru studierea lumii spirituale. Kabala studiază lumile oculte, care nu pot fi percepute la prima vedere şi modul în care acestea funcţionează prin faimosul Zohar, o colecţie de comentarii pentru Tora, cartea sfântă a poporului evreu. Cu toate acestea, o reprezentare vizuală a cunoaşterii este celebrul arbore sau

Liviu Pendefunda


Etz Chaim, cele zece noduri numite Sephiroth, conectaţi împreună, fiecare reprezentând o cunoaştere spirituală specifică asupra cărora am mai insistat în prelegerile noastre. Al şaptelea Sefiroth numit Netzach, poate fi tradus prin “victorie” şi este reprezentat de o stea în şapte vârfuri. Imaginea sa alchimică poartă numele de Vitriol (vezi motto-ul prelegerii!). Termenul desemnează un acrostih, adică un cuvânt sau o compoziţie poetică, în care iniţialele mai multor cuvinte care la rândul lor au altă simbolistică. Ca toate formulele alchimice şi acest mesaj conţine o învăţătură valoroasă, care ajută la transformarea spirituală a alchimistului. Printre acestea se numără faptul că fiecare punct al stelei este o planetă şi un metal şi o zi. Planetele sunt, incepând cu vârful de jos în sensul acelor de ceasornic: Saturn, Jupiter, Marte, Soarele, Venus, Mercur, Luna, metalele corespunzătoare fiind: plumbul, staniul, fierul, aurul, cuprul, mercurul, argintul. Cele patru vârfuril inferioare reprezintă mâinile şi picioarele, având şi semnificaţia celor patru elemente: pământ, apă, aer şi foc, iar al cincilea element este figurat prin capul străjuit de aripi în partea de sus a imaginii. Figura umană şi cifrele din fundal reprezintă aspectele masculine şi feminine, în timp ce triunghiul din spatele stelei simbolizează cele trei niveluri: fizic, mental şi spiritual. În cercul situată între triunghi şi heptagramă, găsim înscris sentinţa Vitriol, începând din stânga jos.

În doctrinele orientale preluate şi de învăţăturile rosicruciene întâlnim o corespondenţă planetară cu chakrele corpului uman, fiecare putând simboliza un aspect energic, în celebrul om Planetariumla rândul său, reprezentată de cele şapte planete. Şi fiecare dintre chakre în sistemul energetic cel mai răspândit 7 chakre. Se poate observa în imaginea de mai jos alchimic, numit om Planetarium. Calea spirală din interiorul clopotului imaginat de mine este strâns legată de numărul de aur de aur sau raportul de aur cunoscut din antichitate, raport care determină multe dintre formele naturii şi artei, expresii esoterice, şi despre care s’ar putea scrie cărţi întregi. Este suficient să spun că este un număr de semnificaţie spirituală prezente în multe manifestări ale naturii înconjurătoare, în artă, alchimie, ştiinţă, matematică, în tradiţiile esoterice, în biologia animalelor şi plantelor etc. După ordinea atribuită planetelor şi chakrele avem următorul raport: Saturn – Sahasrara Chakra, Júpiter – Ajna Chakra, Marte – Visuddha Chakra, Soare – Anahata Chakra, Venus – Manipura Chakra, Mercur – Svadhisthana Chakra, Luna – Muladhara. Toate acestea explică de ce o stea a elfilor, a spiritelor elementare are importanţă în meditaţie Nu degeaba alchimiştii au numit chakrele ca sigilii ale planetelor sau cuptoare ale sufletului. Şi, bineînţeles, un cuptor serveşte pentru a transforma ceea ce conţine într’un produs superior.

În mistere, cei şapte lorzi creatori, asemănători celor şapte demnităţi ce creează o lojă perfectă sunt reprezentaţi sub forma unor curente de forţă care provin din logosul primordial. Acest lucru înseamnă că spectrul a fost extras din Lumina Albă. Roşul corespunde notei Do, Kama Rupa sau vieţii animale, gheţii, planetei Marte, Portocaliul îi corespunde lui Re, Prana sau principiului vieţii, stării critice, Soarelui, Galbenul lui Mi, Buddha sau sufletului spiritual, apei, planetei Mercur, Verdele lui Fa, Manas cel de jos sau sufletului animal, stării critice, planetei Saturn, Albastrul lui Sol, învelişul aurifer, aburii, planetei Jupiter, Indigoul lui La, Manas de sus sau inteligenţei spirituale, aerului, planetei Venus şi Violetul lui Si, Chaya sau eterului dublu, eterului, Lunii. În vechiul oraş din Ecbatana, Herodot descrie culorile celor şapte pereţi în funcţie de cele şapte planete ca o limbă naturală de comunicaţie iniţiatică între om şi divinitate. Faimosul zigurat sau turnul astronomic al zeului Nebo din Borsippa avea şapte nivele şi fiecare era pictat în culoarea cheie a corpurilor planetare, asemeni fântânii în şapte trepte prin care apa curgând îşi preschimba culoarea în cele şapte spectre ale curcubeului. Lumina reprezintă manifestarea primordială a vieţii, controlând împreună cu sunetele, armonia universului în mijlocul căruia se află omul.

Ceea ce mi s’a părut însă interesant şi prezint aici cititorilor mei este L’Archéomètre, o carte pur esoterică, scrisă de Alexandre Saint-Yves d’Alveydre4, publicată în 1911 de către organizaţia numită Prietenii lui Iosif Alexandre Saint-Yves D’Alveydre. Conţine ilustraţii şi informaţii alchimic-esoterice de mare complexitate. Aici am întâlnit o imagine formată din şapte cercuri cu diferite elemente în interior: simboluri astrologice, alfabetul Watan, culori, note muzicale, cuvinte în limbi diferite. De asemenea, are patru triunghiuri echilaterale care se suprapun în timp şi alte patru în centru. Este un instrument de cunoaştere esoterică pe de o parte, pe de alta serveşte la construcţia de clădiri sacre, devenind ştiinţa sacră a arhitecturii.

Literele folosite în L’Archéomètre aparţin limbii folosite de atlanţi, locuitori ai continentului pierdut al Atlantidei. Mai mult decât atât, acest limbaj ar fi cel pe care Moise l-a învăţat în timpul şederii sale în Egiptul antic şi constă din 22 de litere asociate zodiacului, planetelor, Kabalei etc. Nu numai că, există, de asemenea, tabele de corespondenţă între alfabetului Atlantidei şi alfabetul ebraic care constă, de asemenea, de 22 de litere, cu cel asirian, caldeean, siriac şi samaritean. Ceva similar, am descris în prelegerea mea despre misticul şi filosoful Ramon Llull (1232-1315), din secolul al XIII-lea, în Ars Generalis Ultima. Această ştiinţă poate fi folosită pentru a construi catedralele al căror contur este dispus în stea cu şapte vârfuri.

Cavalerii Templieri au legat heptagrama de căutarea Sfântului Graal care în accepţiunea lor, funcţionează ca simbol al transmutării alchimice, cele şapte sedii ale templierilor din Franţa putând fi unite prin linii, astfel încât să formeze o stea cu şapte vârfuri, în conformitate cu geomancia lui Dawkins, în mijlocul ei trecând printr-o linie energetică Linia Graalului, Franţa fiind la rându’i în centrul unuia dintre cele 12 pentagoane în care se află sfera

cerească, formând astfel un dodecaedru. Ca sigiliu al adevărului, heptagrama este doar o mică parte a sistemului

complex de magie enochiană care îşi are rădăcinile în domenii diverse precum astrologia, alchimia, Kabala, Biblia, numerologia, gematria, şi angeologia. Aceasta foloseşte limbajul enochian, numit astfel în onoarea lui Enoh, personajul biblic. Sunt amintiţi, Cain, Jared, şi, de asemenea, un descendent al lui Seth, acesta din urmă fiind menţionat în textul midrashic Bar-Hebraus, drept scriitor, dătător de cunoştinţe pentru omenire, ce ar fi inventat scrisul şi scriind cărţi, a dezvăluit cunoaşterea zodiacului, printre multe alte lucruri. Hermes Trismegistus, reminiscenţă a figurii egiptene Toth, adică avatar cu remarcabile caracteristici de mediere între cunoştinţele divine şi realitatea pământească, nu ar fi decât Enoh care fusese transformat de Dumnezeul evreilor din Arhanghelul Metatron, şi de aceea putea vorbi limba îngerilor. După autorul citat, se menţionează că rosicrucienii ar fi tradus această limbă desemnată ca limbă a îngerilor. Apare oficial în istorie când, în conformitate cu versiunea cea mai cunoscută este revelată de mediumul Edward Kelly5 (1555-1597), şi înregistrată de către celebrul savant, astrolog, alchimist şi matematician, John Dee6 (1527-1608). Revelaţia ar fi fost făcută de către un înger pe nume Ave, care este aceeaşi care fusese în contact cu Enoh alături de alte entităţi angelice care sunt menţionate şi în Apocalips. Toate s’au întâmplat din anul 1581. Ceea ce face Golden Dawn7 în secolul XX este să studieze scrierile lui John Dee şi să le modifice după propriile practici.

Printre elementele prezentate ca parte a limbajului şi magiei enochiene sigiliul Aemeth Dei8 descrie un cerc format din mai multe alte figuri aflate în interiorul său: pentagon, heptagon regulat înstelat obtuz, etc. Acesta conţine, de asemenea litere, numere, nume de îngeri şi al dumnezeului creştin, şi serveşte la descoperirea printr-un sistem complex de decodare numele multor altor îngeri. În prezent, există un dicţionar enochian-englez, The Complete Enochian Dictionary: A Dictionary of the Angelic Language As Revealed to Dr. John Dee and Edward Kelley. Boston: Weiser., scris de Donal C Laycock, DuQuette & Lon Milo, eds., 2001, pe care nu’l recomand decât celor din ierarhiile superioare vizible sau doar celor invizibile.

Ceea ce pare interesant de menţionat, în încheiere, este modul în care heptagrama este utilizată în creştinism pentru a simboliza cele şapte zile ale Creaţiei sau pentru a ilustra apărarea împotriva răului, în multe rituri fiind un simbol al perfecţiunii şi chiar al lui Dumnezeu, iar în neopăgânism drept steaua elfilor, a zânelor, un simbol sacru al tradiţiilor magice (steaua albastră Wicca). Ar mai fi de amintit prezenţa stelei cu şapte vârfuri pe stemele sau drapelele unor state începând cu cele ale nativilor americani , Cherokee sau Navajo, vechea stemă a Georgiei, steagul iordanian, şi australian care are cinci heptagrame şi o pentagramă reprezentând constelaţia Crucea Sudului şi Steaua Commonwealth-ului. Estetică sau simbolistică, cert este că omul iniţiat sau doar plin de har divin îşi reprezintă destinul.

_____________________1 Aleister Crowley (1875-1947), fondator OTO - Ordo Templi Orientis2 Dorinţa legii divine (legea filosofică a panteonului zeilor antici) după Aleister Crowley, The Book of the Low, (1976). Red Wheel/Weiser, LLC. 3 Romeo Daniel Botezatu, Armonia elementelor, planşă de arhitectură, Steaua României, 20114 Alexandre Saint-Yves, Marquess of Alveydre (26 Martie 1842, Paris – 5 Februarie 1909, Pau) occultist francez care a adaptat doctrinele lui Papus, dezvoltând termenul de sinarhie, ceea ce defineşte relaţia fiecăruia cu toţi în interiorul unei politici filosofice, L’Archéomètre - Clef de toutes les religions et de toutes les sciences de l’Antiquité - Réforme synthétique de tous les arts contemporains, 1911 şi The Kingdom of Agarttha: A Journey into the Hollow Earth, Inner Traditions, 20085 Sir Edward Kelley sau Kelly, (1 August 1555 – 1 November 1597), renascentist englez care a lucrat împreună cu John Dee, în preajma Rgimnei Elisabeta I, folosind oglinda pentru a intra în legătură cu spiritele şi îngerii, cunoscător al secretelor legate de transmutaţia metalelor în aur şi în obţinerea Pietrei Filosofale. Gustav Meyrink descrie în romanul său The Angel of the West Window experienţele mistice ale celor doi ocultişti rosicrucieni şi alchimişti.6 matematician, astronom, astrolog, filosof, ocultist, student în Renaţterea neoplatonicistă a lui Marsilio Ficino şi consilier al reginei a făcut studii de alchimie, divinaţie şi hermetism, dedicându-se comunicării cu îngerii pentru a învăţa limba universală a Creaţiei pentru a înţelege menirea umanităţii preapocaliptice.7 The Hermetic Order of the Golden Dawn, focaliyat pe teurgie şi dezvoltare spirituală este baza de inspiraţie a centrelor contemporane Wicca şi Thelema. Fondatorii, William Robert Woodman, William Wynn Westcott şi Samuel Liddell MacGregor Mathers, francmasoni şi membri ai Societas Rosicruciana în Anglia au constituit un ordin bazat pe ierarhie şi iniţiere. În prezent sunt trei ordine, primul de gândire esoterică şi filosofie cu influenţele hermetice ale Kabalei şi dominat de studiul individual asupra elementelor clasice ale astrologiei, tarotului, divinaţiei şi geomanciei. Al doilea numit „Inner” Order, the Rosae Rubeae et Aureae Crucis, de gândire magică ce include prezicerea viitorului, călătoria astrală şi alchimia. Al treilea este al maeştrilor secreţi care conduc prin comunicare spirituală conducătorii celui de-al doilea ordin şi care deţin marile taine. 8 Al adevăratului Dumnezeu


Muzeul Literaturii Române Iași lansează înscrierile pentru cea de-a VI-a ediție a Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, organizat în luna noiembrie 2015. Concursul este destinat autorilor români de orice vârstă, din România și din afara granițelor țării, care nu au debutat în volum și nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor. Participanții pot trimite 1-3 lucrări în proză, inclusiv fragmente de roman, dactilografiate în două exemplare, la 1,5 rânduri, de până la 15 pagini fiecare lucrare, până la data de 12 octombrie 2015 ( data poștei).

Lucrările, semnate cu un motto și având formatul A4, vor fi trimise pe adresa Muzeului Literaturii Române Iași (str. V. Pogor nr. 4, cod 700110, Iași), cu mențiunea Pentru Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, până la data de 12 octombrie 2015 (data poștei). În coletul poștal va fi introdus și un plic închis (având același motto) care va conține numele și prenumele autorului, un CV de prezentare și date de contact (nr. de telefon, e-mail).

Premierea participanților se va face sâmbătă, 14 noiembrie 2015, la Muzeul „Mihail Sadoveanu”, în cadrul Zilelor Sadoveanu. Juriul Concursului, stabilit de Muzeul Literaturii Române Iași și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași, va acorda Premiul „Mihail Sadoveanu”, premiile I, II, III, precum și o serie de mențiuni. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicate, cu acceptul autorilor, în Antologia Concursului Național de Proză „Mihail Sadoveanu”, editată de Editura Muzeelor Literare Iași.

Anul trecut, la Concursul Național de Proză „Mihail Sadoveanu” au fost înscrise peste 100 de lucrări.

Detalii: www.muzeulliteraturiiiasi.ro

Scriitorul, publicistul, eseistul, poetul, omul de cultură, membru al Uniunii Scriitorilor din România, prof. dr. Miu Constantin, se bucură de apariţia noului volum de proză scurtă umoristică „Oglinzi infidele”. Obişnuiţi cu “Theologhisiri literare“ ori “Istorie şi sacralitate” “Teme eminesciene” iată că această personalitate recunoscută în lumea literară Constantin Miu surprinde cu măiestria cu care a reuşit să abordeze cu umor de esenţă pagini vii din istoria societăţii contemporane, reuşind să incite, să bulverseze, să scandalizeze cu lumina adevărului crud al umorului sec şi rece care aduce măreţia frigului peste cei puşi veşnic pe “căpuşelă” structurată pe 25 de proze scurte, cartea devine totuşi un roman căci personajele se regăsesc în mai multe ipostaze. O frescă dureroasă deşi umoristică a vremurilor noastre. Un oraş de provincie în care învăţământul, cultura, economia, viaţa socială, toate sunt într-o harababură absurdă. Un film de Oscar am avea dacă s-ar ecraniza acest volum alert, viu, complet. Eroinele şi eroii cărţii sunt de-a dreptul memorabili şi prin nume şi prin fapte. Portretele realizate de autor cu o duritate meritată, căci trebuie asanată societatea noastră astăzi aproape în cădere liberă de toate tarele împrumutate ori moştenite. Oglindiri de mare profunzime literară, portrete caricaturizate la maxim (Carmen Ţibanu, Mariana Cochinescu, Preotul Demirel, Delma Avram, Anişoara Ciorănescu, Taşa Pelteu, Răzvan Paliu) personaje ce vor rămâne în timp imagini de top ale zilelor noastre. Chiar şi prof. dr. Florian Bradu remarca reuşita volumului construit cu mare înţelepciune, talent şi profunzime. Pentru că Miu Constantin ştie să stârnească imaginaţia cititorului prin subiectele abordate. Astfel în micul oraş unde totul se ştie, cine cu cine, de ce, cum şi pentru ce, parvenitisme, imitaţii absurde, şcoala, viaţa cu toate relaţiile ei interumane. “Mica sirenă” cu şcoala altfel, ”Portretul”,”Ginerică”, Navetista”. Originalitatea şi inventivitatea noastră alungată de dragul viselor străinătăţii. „Exerciţii explicative” „Reduceri de sezon” . Absolut toate gafele şi greşelile unui mic oraş din România sunt prezentate cu un umor fabulos, elevat, dur, sec, acuzator. Şi da şi lipsa de atitudine, unimea în numele fraudei generale. Până şi probleme ce ţin de igiena tinerei generaţii este persiflată cu har, clubul neînceputelor, mizerii sufleteşti umane, absurde. „Serbările zăpezilor”, „Cadoul”, „Feştania”, „Colăcelul”. Fiecare proză scurtă umoristică, devine o tăietură adâncă şi bruscă de oglindă a desăvârşirii spartă în milioane de cioburi „infidele”. „Cei din învăţământul românesc mor de foame şi mai ales de sete, eu sunt păţită” afirma o eroină, geografia este cunoscută prin călătorii închipuite, împachetări cu nămol de frumuseţe pentru eternitate. „Moaştele”, „Testament literar”, „Pudriera”, „Piramida”, „Pomană la vot”, „Turism electoral”, „Vagonul de cărţi”. Dotat cu un suprem simţ de observaţie, a tot ce strică armonia umană, cu o mie de ochi ce văd tot ce încearcă să distrugă evoluţia unui popor de bun simţ, care este moştenitor al bunelor maniere din străbuni de evoluţie spirituală. Prozatorul Miu Constantin, înfierează în proze satirice de înaltă forţă morală tot ce vine în contradicţie cu lumina morală. Pagini memorabile, întâlniri devastatoare, legături absurde şi mai presus de orice, umorul dureros, apăsător „de tot râsul” al celor care vor cu orice preţ să fie cineva să ştie lumea cine sunt ei. Şi lumea află căci scriitorul nu i-a lăsat prea mult în aşteptare. Avem şi binecuvântări şi lupte pentru sfintele moaşte, feştanii, gipiesuri, fete şnur, cu paranteze, acadele, şefi care şi fac şi zic şi NASA şi pământ de pe Marte şi piramide, Codul lui Davinci, Infernul lui Dante din Divina Comedie. Rivalităţi, eleve-profe, directori, iubiri interzise, viaţă sexuală, politica la zi şi vagoanele de cărţi ale eternităţii pe care unii doar le transportă, alţii le citesc, şi înţeleg. Deşi autorul ne avertizează, cititorii ar trebui să se bucure dacă îşi vor vedea adevărata faţă (a sufletului) privindu-se în aceste oglinzi „infidele” nimeni până în prezent nu a dat vre-un semn de bucurie. Şi totuşi se poate ca făcând haz de prostie s-o mai împuţinezi cumva, să mai înveţi câte ceva din propriile greşeli fără a agresa pe cel care ţi-a arătat doar o oglindă a evoluţiei totuşi.

„Oglinzi infidele” este o carte de proză scurtă, umoristică de mare valoare. Cuprinde portrete fascinante executate de spiritul unui magician în lumea cuvântului scris. Marionetele zilelor noastre vor continua poate să se minuneze privindu-se în orice fel de oglinzi, mai ales în cele infidele dar diferenţa între ce văd ele şi ce le arată oglinda este cosmică. O nouă latură a scriitorului prof. dr. Miu Constantin se consolidează, cea de autor de proză scurtă umoristică unde străluceşte reuşind să întoarcă iată lumea pe dos cu talentul cu care a abordat această stare halucinantă a stării de ipocrizie evoluată la care s-a ajuns

Oglinzi infidele datorită lipsei de cultură. Şi să nu uităm că autorul a mai publicat şi un alt volum „Săpături” tot de proză umoristică, volum care de-asemeni a stârnit panică în lumea celor care se ştiu vizaţi. Încă o carte care încearcă să trezească semenii din somnul prelungit al nepăsării. Constantin Miu devine iată şi în lumea prozei scurte umoristice un nume de referinţă prin harul de a spune cu un umor fin uneori, dureros alteori lucrurilor pe nume. Şi tânăra generaţie de la revista „Metamorfoze” pe care o conduce şi de care se îngrijeşte de 25 de ani, are aceleaşi principii trainice, este talentată, valoroasă, apreciată la nivel naţional, căci arta şi creaţia pe care o promovează este de excelenţă. Voi încheia cu un mic citat din „Piramida” lăsându-i cititorului bucuria de a se delecta cu o carte care merită cu adevărat citită.

„Ce comoară ai acolo, Paulică?-Pământ, părinte, nimic al’ceva decât pământ spuse Paul, arătând

cu mâna sub pat.-Car sacii ăştia după mine, că nu se ştie.-Tu n-ai minte!-Omu’tre să fie prevăzător, vorbi bolnavul, fără a lua în seamă

ironia.-Oi fi cărând tu sacii ăia, da’ tot’tre’ să plăteşti taxa de groapă!-Nu părinte, că e pământ adus de pe lună şi-am dat o căciulă de

bani!-N-are a face. Tot în pământ ajungi! Tot la groapă!-N-ajung părinţele, că mi-am făcut testamentu’ şi am lăsat cu limbă

de moarte să-mi facă deasupra un muşuroi – piramida lu’Tutankamon”.

Emilia Dabu

Înscrieri la Concursul Naţional de Proză

„Mihail Sadoveanu”, ediţia a VI-a


EMINESCU ŞI INDIAOra 6, a ciclonului din Delhi, după o

ploaie scurtă, vârtejul mână copacii, casele, autobuzele, răspunde din ușă în ușă. Avem noroc, la fel ca în martie acum un an, casa noastră e ferită; peste drum, facultatea zguduită, hodorogită, mașini de alarmă în du-te-vino, salvări, ziariști – toate ni le spun Charanjit și fratele lui, Neelu, care au auzit la televizor cele întâmplate chiar în zona universității. Deplânsesem cei trei bananieri dărâmați de la vecină și în timpul ciclonului, tocmindu-ne cu vânzătorul de mobilă din răchită, trăgându-l înăuntru să nu-l zboare vijelia, asurziți de geamuri și uși izbite. Construcții solide, copaci cu adânci rădăcini, și învățați copiii războiul, cutremurul, tornada.

12 morți, raportează Samachar, preluat de The Tribune (Chandigarh), 30

morți, spune Times of India (nimic despre discuțiile economice româno-indiene); 100 morți declarați – opozitiv – în National Herald (fotografia Indirei Gandhi lângă o victimă la spital; articol despre discuțiile economice). Este reținută cifra din TOI. Ziarele au anunțat, pe întuneric, construcțiile afectate în exterior și filmul repovestit al uciderii oamenilor îndeosebi în autobuze și sub copaci sau dărâmături. Fantezie și impresionabilitate, dar și declarații admirative, de la spitale sau poliție. Au murit și soldați și anonimi. Copii în școli, femei, bătrâni. Cel mai mare dezastru în Delhi, zice opoziția, publicul, tinerimea.

Cât de devastate locuri. Experiențele nucleare, proferează profesorul de urdu. Bătrânii cartierului și coreligionarii îngroașă rândurile mulțimii venite pe jos, cu scuterul, oricum să vadă, să comenteze, oarecum surâzând. Esauloff e în drum să-și viziteze prietenii. La fel ceva colegi ai mei de la facultate. Educatoarele de la grădiniță vor încerca și ele (taxiurile s-au întors goale, sunt copii răniți, pe alții i-au reținut părinții).

Deocamdată, nimic științific despre tornada (ciclonul) respectivă – mai târziu? De la 30 de secunde la 5 minute este evaluată durata, dar de martori oculari fascinați și îngroziți. Zborul autobuzelor, scuterelor, oamenilor a impresionat enorm, mai ales că, dimineață, putea fi reperat prin curți, pe sub rădăcini, pe maidane, era consemnat sânge, locuri și culcușuri de victime ridicate în noapte. Insensibili de la cutremurul nostru din 4 martie 77, tot o vinere, ca și ciclonul acesta din 16 martie 78, priveam ziduri ferfenițite ici-colo, mai ales gardurile de cărămidă – lumea se cutremura văzându-le, și casele reduse la schelet atrăgeau vizitatorii. Câteva străzi – blocate de copaci – multă poliție călare, dar și tăietori de lemne.

Un fel de excitație ce, de nu s-ar fi știut motivul, putea fi luată de bună-dispoziție – de ce nu, atâția inși supraviețuiseră, doar câțiva se aflau în mortării spre a fi recunoscuți de rude – nici așa, dar n-am întâlnit, în zori, pe nimeni să plângă, să se căineze, să dea semn de nebunie. Un timp minunat, un aer puternic în lumină, o circulație dublă, vitală – noi cred că aveam sentimentul din zorii de 5 martie 1977 din București, cu ajutoare, cu versuri, cu cereri de înfiat copii rămași fără părinți, cu presă mai intensă decât a ciclonului, a violării femeilor dintr-un cinematograf, după stingerea luminii, ciocnirilor din Lucknow, invaziei israelite din Lebanon, răpirilor, spargerilor, asasinatelor.

Astfel ne trecem anii de la o primăvară la alta, de azi pe mâine, chiar așa – ieri îmi dăduse întâlnire (pe motiv că n-au intrat zilele-n sac) micul T, fratele registrarului, să ne vedem azi la aceeași oră, pentru bursa lui Nansi (azi, facultatea închisă – plafonul sălii de conferințe, dărâmat); pe urmă, la grădinița Nanei, educatoarea mă invitase ritos să poftesc a doua zi ca membru al juriului judecător al desenelor copiilor lor, la zece fix, insistase. Eu însumi îmi zisesem să trec pe la ambasadă, de-oi mai găsi timp (acum am un prilej de oaspeți – dacă vin, le scot ochii că a trebuit să vină ciclonul ca să-i aducă; dacă nu vin: nici cu tornada învârtejită chiar în Maurice Nagar, unde noi viețuim, nu și-au adus aminte, nu s-au gândit – să le fie de bine și pe varianta a doua, bine că n-am ajuns la spital. Să mi se reproșeze că am schimbat direcția și trec rar tot eu pe la ei). Măcar mi-am scris scrisoarea de muncă până acum către min. S.G., datată 17 martie (am încheiat-o după).

Viki (Satendra) a lungit pasul, posomorât, în realitate preocupat să-și copieze o poezie – i-am dat catrenul eminescian postum:

Și dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văzDesigur că la noapte un tei o să visez,Iar dacă peste ziuă eu întânesc un teiÎn somnu-mi toată noaptea te uiți în ochii mei.

Și, pe aceeași stranie afinitate a trăirilor adplescentului student, a comunelor frământări în fața efectelor tornadei și apelul religios la poezie, i-am mai dat Dintre sute de catarge.

În gând, mai apoi, avusesem laudă cinică pentru gratuitate, luându-mi seama la crimele gratuite, totuși altfel decât invaziile și agresiunile armate, dar toate, în proporții absurd diferite, violatoare chiar dacă în chip gratuit îmi veniseră în minte. Acum, ce-mi pare rău, Nansi nu scrie ce-a simțit. Când am auzit ieri o bufnitură imensă, singur semn de neliniște în starea noastră generală de a accepta orice se întâmplă ca fiind obișnuit în această altă lume, de a spune că nu mai e șamponul, l-a

dărâmat ciclonul, eu am crezut că fuseseră două glastre căzute, ea, nu: Ganesh-ul de ceramică din micul pervaz dinspre grădină, un lut mai mărunt ca palma.

Pasiunea noastră comună pentru zeul elefant al științei și frumosului o face să-i atribuie, indiferent de idol, forțe disproporționate. Budha, însă, ne însoțește din ce în ce, iar o scrisoare de la Academia Internațională pentru Cultura Indiană, cu un telefon și o întâlnire, mai avea și o mandala comentată.

Cer albastru, albastru.Păsări rare ciori cioară.Orfan bananier.

George Anca

Faruqi, e vorba, astă-seară, să ne viziteze – vreau să-i vorbesc și de Sistemul sau întocmirea religiei muhamedane de Dimitrie Cantemir, prea l-am impresionat cu ișlicul lui Conachi. Ce poate fi dialectician (diplomat) – Cândea comentând filoturcismul cantemiresc (oricum arusesc) în pofida polemicii pe limba apologeticii creștine? Și atâta filologism, din atâtea epoci medii, cu un subtextual cazuism istoric.

Mai poate fi discuția mea cu Faruqi despre islamism în România, primit cu atâta dedublare, cu ura neîmpăcată a lui Baiazid însuși. Găsesc în Eminescu (ziaristică) sursa celei de-a doua dialectici, după Cantemir. (Cantemir, Eminescu, Barbu – treptele trecerii de la cunoaștere la accepție poetic spirituală a ... islamâkului – Islam-Isarlâk?) Faruqi nu numai că infirmă arderea bibliotecii din Alexandria ca operă islamică, dar ea ar aparține lui Iulius Caesar. Fraternitatea și egalitatea între oameni le vede ca mesaj islamic. Își va face monogram pentru scrisorile sale o inscripție circulară din Coran din volumul ce i-l recomand: Musulmanii în România.

Am jucat cu Nana cărți cu păsări și flori. Lovitură de teatru, a sosit familia Ardoiun. Iată budhismul și islamismul față în față, noi – alături. Comentez mandala primită de la Academia internațională pentru studiul culturii indiene? Fața musulmanului se strâmbă – nu-i bună, omul acela o trimite la toată lumea, și el are aceea. Neti Bossert laudă pe Pablo Neruda; sunt fericit să-i pun în mână poeme în spaniolă din Cartierul general, din Crestomație.

Făcusem fotografii – ne invitaseră Ardouinii – având plăcere să prindă familia noastră, mi s-a părut; într-una din zile urmează să ne revedem Ardouin, Faruqi și eu, fiecare cu gândurile și religia lui.„După ciclon”, am propus să se numească aceste fotografii. Le-am povestit despre cutremurul din România, din martie trecut, am văzut prin ochelarii lui Ardouin două zeițe malayalam, un Goethe urdu, o Virginia Woolf olando-indiană, un Corneille(-Appolinaire) – le-am spus-o.

Nety a cântat din vioara cu o coardă, eu îmi doresc tabla. Am băut ceai și cafea, cu biscuiți, cremă carmel, portocale. Când Ardouinii se retrăseseră, odată mai mult, F. mi-a mintit, cu un fel de reproș, de întâlnirea cu N.H. În chestiunea doctoratului lui Nansi; am insistat pentru un subiect indian – da, zice el, evul mediu moghul - „liber” - dar pentru budhism trebuie să învețe pali și sanscrită, lucru greu și pentru un indian -, de artă, pentru o artistă. Părea să o lase baltă, pe undeva, dar nici eu nu eram de alte argumente, decât mă jenez să deranjez într-o doară o personalitate – nu că el n-ar fi fost și l-a mumit și pe acela, ca și pe mine însumi, membru al comunității noastre universitare, aici atingând accente nobile, dincoace de umărul la umăr al fanaticilor ce ne găsim de voie ori fără de voie în lumea întâmplărilor intercomunitare.

Nirvana – prin al nouălea pătrat din 12, în „centru” aflându-se Lotusul. La ce-aș relua Cosmograma Materiei (Matrix) Supremei Mile (Compassion), cea japoneză – the Mahakarana-garbha mandala? Pedanteria de sine e mai aiurită ca altele, altfel poate necesară?

Namaste întru Brâncuși! Aseară la șase, a fost ciclon, pentru o jumătate sau cinci minute – cel mai mare dezastru în istoria cartierului nostru, Maurice Nagar. Oare ne așteaptă pe undeva antifilmul anticiclon? Casa noastră e doar cu două geamuri de la baie sparte, în rest, se scaldă-n soare și-n claritatea nopții. Strada „Tornadei” dă în a noastră, dar aceasta și-a dat toți cpacii, gardurile, streșinile în schimbul lianelor de sârmă de telegraf târâte prin rouă însângerată.

Am încheiat primul an academic de română în India cu bine. Sunt înaintea examenului. Cel mai inteligent student al meu are cancer în gât. Citim tot timpul ziare și sanscrită, iar Nansi, artă, budhism, hinduism, pentru doctorat. Locuința din București e în pericol, neavand de unde plăti ratele, tot sper să se publice cât mai repede Gramatica fanteziei, să se poată acoperi din ele. Măcar de nu s-or pierde cărțile, pentru când ne-om întoarce în căutare de altă casă.

Nicio confirmare că vreuna din corespondențe s-ar fi publicat – și-am trimis destule – mă mir de Păunescu, nu de Ivașcu, Dragoș, V. Nicolescu, mă mai mir de D.R. Popescu și de D. Fruntelată. În fond, am trimis unicate, pe ton prob. Cărți sunt la Mircea Ciobanu și Val. R..La ce speranțe să se publice? După scrisoarea ta, la două zile, o alta de la Grigore Popa. Nana se interesează ce mai face Douăzeciul din Pipa ta?

Our Dear Rose and Bob, Namaste! Auguri! Last night, at 6 pm, it was a cyclon just in Maurice Nagar, Mall Road, Kingsway Camp. Elephante regalato da voi vi saluta con belissimi smorfi. La sua padrona, nostra figla Nana, parla sempre di voi in infant-elephant linguaggio. Io ho scritto una corta storia, Buburuza – cioe Bob e Rose ( in romeno, lady bird). Nansi lavora per uno dottorato.

Cerul în transă după ciclon - să nu danseze lord Șiva - primăvară povestită norilor de pe dealul copilăriei în Probyn Road.

Ciclonul ne-a rămas în ziare, scrisori și presentimente. Studenții cred în strigoi, mai ales cei cărora, din răzbunare, li s-au dat să mănânce carne omenească. De ce tocmai zona universității a fost atinsă de ciclon? Pentru că tinerii întrețin relații erotice. Singur micuțul, șubredul templu al zeiței Durga a rămas neclintit, printre zidurile groase ale colegiilor crăpate sau doborâte.

Primăvară ispășită în vânt.Altă pasăreprivighetoarea zilei dintâia vieții de azi.


teatrală românească. Și cum omul sfințește locul, acest festival nu ar fi existat la dimensiunile lui actuale fără inițiatorul și promotorul său, inconfundabilul și neobositul actor și director al Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu, domnul Constantin Chiriac.

Într-un crescendo bine temperat ajungem la Premiile Speciale. În sală pătrund ecouri din Oda Bucuriei. Premiul in memoriam Iosif Sava ne amintește de profesorul fără catedră care ne chema de la microfonul radioului la ”Invitațiile Euterpei” sau, de la alt microfon, pus în lumina reflectoarelor, la ”Seratele Muzicale” de la TVR. Acest premiu, decernat Universității Naționale de Muzică din București, a fost înmânat de domnul Ionuț Vulpescu, Ministrul Culturii, compozitorului, profesorului și rectorului acestei universități, domnului Dan Dediu.

Premiul Lux Mundi este înmânat, după un laudatio emoționant, de doamna Beatrice Rancea, director al Operei Române din Iași, zburătorului cu aripi invizibile care gândește, muncește și trăiește altfel, învățându-i și pe alții arta dansului contemporan. Omul care și-a defrișat singur traseul propriu, transformat, mai apoi, într-o magistrală cosmică oriunde în lume l-a purtat zborul său, se înfățișează acum în fața noastră pentru a-și ridica premiul. ”Lux Mundi este acolo unde te-ai născut, ai crescut și ai învățat să zbori.” Cât adevăr și câtă durere în spusele și trăirile acestui mare artist, domnul Gigi Căciuleanu!

Valurile Odei Bucuriei se apropie de prim-plan odată cu Premiul pentru Excelență. Domnul Adrian Titieni, actor, profesor și rector al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică ”I. L. Caragiale”, după o rememorare a timpului trecut cu accente de laudatio, a înmânat acest premiu celui care a urcat acum – pentru a câta oară? – pe scenă. Furtuna binefăcătoare a aplauzelor estompează muzica. El, premiatul, simplu, monument al artei sale, purtând pe umeri dorita și dulcea povară a personajelor întruchipate – numai la radio are peste trei sute –, cu ninsorile vremurilor în plete și în sprâncene, spune astăzi un poem scris între anii 1952-1956, sub îndrumarea de atunci a dascălilor săi și ai altora, Aura Buzescu și Nicolae Bălțățeanu. Poemul-Catalog ne readuce în memorie nume dragi din Cartea de Aur a artei interpretative românești, cei care și-au gravat sufletul atât la temelia, cât și pe frontispiciul Templului numit Teatrul Românesc.

În final, actorul, profesorul, poetul și prozatorul ne spune: ”Bunii mei, Teatrul este una din salvările noastre întru bine și bucurie. Nu-l uitați!”.

Am înțeles, Excelență, bunul nostru drag, Mircea Albulescu.Oda Bucuriei inundă sufletele și sala. Cortina rămâne sus. Viața

își continuă spectacolul. A transmis: Dorel Vidrașcu

Transmitem din sala Teatrului Odeon din București festivitatea decernării Premiilor Radio România Cultural pentru anul 2014. În sală, lume bună, lume multă, împătimită de terapia cultural-științifică (și nu numai) prin radio, atât de necesară și benefică.

Pe scenă urcă prima laureată: Poezia, întrupată în volumul ”Bosnia. Partaj”, apărut la Editura Cartea Românească. Am ascultat, în lectura poetei, anterior acestei manifestări, câteva poeme care alcătuiesc această carte și sunt convins că premiul încununează frumoasele roade ale trudei unui liric racordat la pulsațiile timpului său. Doamnă Miruna Vlada,

sufletul meu vă aplaudă și pentru această recunoaștere.Urmează Proza: ”Harald și luna verde”, în veșmintele Editurii

Polirom. Vine în luminile rampei, pentru a-și primi laurii, așa cum vine călătorul la o fântână pentru o cană de apă rece, cristalină, revigorantă și apoi merge mai departe pe drumul împlinirilor sale. Așa mi-a apărut și de această dată doamna Nora Iuga, primindu-și premiul: sprintenă, zâmbitoare, tonifiantă, scrutând alte noi și frumoase țeluri.

Urmează A Șaptea Artă dâmbovițeană, obișnuită să calce pe covorul roșu al Cannes-ului – cel al Hollywood-ului o mai așteaptă încă. S-a impus în țară printr-o tulburătoare peliculă care a strâns, ca într-un poem, secvențe din viața atât de zbuciumată, dar plină de culoare și speranță, a țiganilor de la noi. În continuare, ”Toto și surorile lui”, filmul regizorului Alexander Nanau, a întrunit aprecierile juriului și ale publicului. Regizorul urcă pe scenă împreună cu Toto, Ilie Nicușor, și una din surorile lui, Andreea Petre. Toți trei, regizor și actori, gustă din cupa de nectar a succesului cu satisfacția unui gând trudit și împlinit.

Thalia apare în luminile rampei cu o viziune contemporană a muzicalului: ”Cabaret”, de la Teatrul German de Stat din Timișoara și ”West Side Story”, producție FNT. Cu fascinația acestui alai spumant și antrenant al cabaretului revigorat, regizorul Răzvan Mazilu își strânge la piept trofeul dorit și meritat, mai ales că genul, aparent ușor, este destul de greu realizabil.

Vine la rampă, dinspre sală, majestuoasă, Arta Plastică, după ce și-a impus, cu brio, ”Nostalgia” în viziunea pictorului Teodor Graur, prezentată privirilor admiratoare în expoziția cu același nume, al cărei curator este doamna Raluca Voinea. Plăcută și instructivă întotdeauna este urma lăsată de penelul unui maestru al imaginii plastice.

În sală pătrunde adierea unui murmur de vioară. O fi Stradivarius, Amati sau Guarneri, cine poate ști? Doar domnul Gabriel Croitoru, cel care a prezentat ”Vioara lui George Enescu la sate” cu arta sa recunoscută și cu dorința de a-și îndeplini misiunea. Câtă bucurie a semănat acest artist cu vioara lui măiastră în sufletele, mereu mai triste, ale țăranilor români! Premiul primit de marele violonist este și el un ecou de mulțumire al celor care l-au ascultat și aplaudat pe Gabriel Croitoru la toate concertele sale.

Nu se poate recepta frumosul, nici binele și nici multe altele fără Educație. Muzeul Național al Țăranului Român este o productivă și benefică uzină în acest sens. (Altele, de tipul producției materiale, nici nu prea mai avem.) Dar, ca orice uzină respectabilă, MNȚR are mai multe secții și ateliere, printre care Atelierul de Creativitate, generatorul premiului primit astăzi de domnul Virgil Nițulescu, directorul acestei uzine.

Fără Știință, nimic nu se poate crea, nimic nu se poate recepta. Institutul Național pentru Energie Electrică a înființat un Centru pentru Tineret, din dorința de a crea o rampă de lansare a elitelor din rândul tinerilor care, la rândul lor, vor îmbogăți tezaurul de gândire tehnică autohtonă în folosul poporului român. Frumos, ambițios dar mai ales curajos proiect. Punerea lui în operă își arată roadele. La primirea premiului, domnul doctor inginer Mircea Ignat este inundat de plăcutele emoții ale reușitei.

Secțiunea Proiecte Culturale și Festivaluri și-a desemnat laureatul: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Mă întreb: cine putea concura cu acest festival, în țară? Poate Festivalul Internațional George Enescu (o nouă ediție va avea loc în acest an) sau poate Festivalul Internațional Shakespeare, când va mai fi. Dar să ne bucurăm și să aplaudăm cu toată ființa noastră laureatul la această secțiune pentru triumful său de acasă și din lume, unde a reușit să impună arta

Aici Radio România Cultural

Dorel Vidraşcu

Directia Judeteană pentru Cultură Vrancea, in colaborare cu Inspectoratul Judetean de Politie Vrancea, a desfăşurat, in perioada 03-07 iulie 2015, o actiune comună de inspectie şi control la detinătorii de bunuri culturale mobile clasate in patrimoniul national. Activitatea de inspectie a vizat monitorizarea stării de conservare, securitate şi integritate a 33 de bunuri culturale din categoria «Tezaur» existente in judet. Cea mai mare parte dintre acestea, respectiv 32 de bunuri de tezaur, se găsesc in colectiile publice judetene şi apartin unor domenii variate: istorie, arheologie, ştiintele naturii şi etnografie. In urma verificărilor, s-a putut constata că aceste bunuri culturale se află intr-o stare bună de conservare, securitate şi integritate, fiind respectate prevederile legale in domeniul evidentei analitice şi electronice. Un singur bun de tezaur se găseşte intr-o colectie privată din Vrancea şi este reprezentat de un vas de provizii din cultura Santana de Mureş, datat in epoca medievală timpurie - secolele IV - V e.n. In prezent, acesta este pus in vanzare de către o casă de licitatii pentru suma de 3000 de euro. Cu această ocazie, au fost verificate şi două colectii muzeale locale, unde au fost identificate o serie de obiecte susceptibile de clasare in patrimoniul national, cum ar fi carte veche - sinaxar in limba rusă din 1795 sau icoane datate in secolul al XIX-lea. De asemenea, a fost identificată şi o medalie emisă de Regele Carol I in anul 1913 pentru a-i onora pe civilii şi militarii participanti la campania militară a Romaniei in Bulgaria din acelaşi an.

Directia Judeteană pentru Cultură Vrancea a inspectat 33 de bunuri culturale din categoria „Tezaur”


Chimia vietii

Viaţa este o reacţie chimică, fenomen ce se petrece în timp. Fericirea, produsul principal de reacţie ; Nu poate fi dobândită dacă Reactanţii (tu si eu) nu sunt ajutaţi de un catalizator Care măreşte viteza de reacţie, exprimată prin numărul de ispite, dorinţe înăbuşite, piedici ce reactionează în unitatea de timp pe unitatea de suflet.

Catalizatorul se dezactiveaza în perioada de inducţie ; E nevoie de tine, de soare să-l reactivăm În credintă şi iubire...

Dragul meu promotor, vei mări considerabil activitatea catalizatorului, partea mea de noroc; Dragostea (promotorul vieţii), fără dăruire nu modifică viteza reacţiei chimice; viaţa rămâne searbădă, trăind în întuneric eşti doar o umbră goală pe pământ .

Destinul este întors cu 180 grade dacă otrăvurile (substanţe fără suflet) urmăresc fatalitatea, sorbindu-ţi şi ultimele fărâme de oxigen, ultimele raze de soare.

Inhibitorii micşorează viteza reacţiilor chimice, actionând asupra reactanţilor, tu, prietena mea cea mai buna care te-ai aşezat nerugată, nedorită,ca un zid între mine şi celălalt reactant, ai rupt firul iubirii, ai udat scânteia în motorul inimii.

............................................


Ispitǎ

Gol în luminaCe mǎ sǎrutǎ Pe tot trupulCa o amantǎ Care mǎ idolatrizeazǎ

Îmbrǎṭişez luminaCe îmi mȃngȃie pieleaCu raze De la Facerea Lumii

Stau în lumina nudǎDin clipa dintȃiŞi mǎnȃnc mǎrul

Am ucis şarpeleŞi am pǎstrat coasta femeii

Vreau raiul înapoiDrept rǎsplatǎPǎcatelor mele

Fără vârstă...

Mă scald în luminăSingurGolNou-născutÎn pulberi stelare

Simt în fiecare celulă Atingerea lumii

Totul e-aiciTotul e dincoloMă topesc printre lucruri Ca râul de lavă

Mă mângâie raza Pe creştetBeau sevǎ de cactuşiCursă din stea

Mă scald ca un pruncÎn ape de zareCǎzut în istoriiFără de vârstă...

Carnal

Pe trupul meu durerea joacă şah,Adună regi şi cai în curse de nebuni,Împrăştie fâşii alb-negre de-anotimpuriŞi se împiedică de boli ce ţin de luni.Când unge carnea în minciuniPe trupul meu durerea joacă şah.

Pe trupul meu durerea cântă simfonii,Dansează psihedelic pentru oameni,Distrează-ntunecate, bune duhuriŞi-aruncă stelelor note-n registre surzi.Zâmbind luminii în distihuri,Pe trupul meu durerea cântă simfonii.

Pe trupul meu durerea scrie poezii.Mai sus, mai jos, pe pleopele bolnaveAşază reci cuvinte-n fantezii

O nouă viață

I În capătul străzii m-am împiedicat de semnul stop când voi nu ați fost atenți l-am înlocuit acum este cedează trecerea în momentul în care ea va trece prin dreptul meu imediat o să-l schimb în drum cu prioritate. Am toate actele necesare.

II Două scaune, o masă și o țigară aprinsă noi doi și lumina stinsă ne fumăm în liniște amorul. Două scaune, o masă noi doi și lumina aprinsă amorul s-a terminat dar începem altul. Două scaune noi doi față în față ne privim trecerea timpului pe chip. Noi doi.

III Am citit într-o carte că o dată la 100 de ani plouă invers de la pământ spre cer și chiar așa este. Azi ne-am ascuns amândoi în aceeași picătură

Rondelul ritmului interior

Mi-e dor de ritm şi armonie,Le aflu doar în cânt şi-n vers

Şi din extaz în agonieTrec, neştiind al lumii mers:

Azi sunt cuprins de veselieŞi-apoi amare lacrimi vărs;

Alensis De Nobilis

Enache Lorena-Ella

NICOLAE BRATU

Luis Ionuñ Popa

Rodica Moruñan

Rimând un „ah” cu două clipe.Notând sălbatic ode pentru zei şi morţiPe trupul meu durerea scrie poezii.

Pe trupul meu durerea operează nopţi,Îşi toarnă solitară acid pe venele lucioase Şi-aşteaptă să-şi trezească muşchii amorţiţiÎn timp ce anestezicu-a moarte miroase.Oraşe-ntregi adună ea-n perfuzii,Pe trupul meu durerea operează nopţi.

Mi-e dor de ritm şi armonie,Le aflu doar în cânt şi-n vers.

Când totu-n jur e nebunie,Abia schiţez un zâmbet şters

Şi-ncerc timid o ironie,Primind in schimb un râs pervers..

Mi-e dor de ritm si armonie...

Rondelul gării pustii…

Sunt în gara unde trenul nu opreşte,Ceasul pe peron a stat de mult;Printre linii doar mohorul creşteLampa spartă mă priveşte mut.

Trece noaptea, ziua se iveşte,Totul e încremenit demult…

Sunt în gara unde trenul nu opreşte,Ceasul pe peron a stat de mult;

De aici nimic nu mai porneşte,Sentiment de-ncremenit tumult,Timpul pare că nu se clinteşte

Şi mă-ntreb de sunt aici de mult:Sunt în gara unde trenul nu opreşte...


î

Toate acestea pentru a spune că un model convingator de postmodernism cere o constelație de stiluri, elemente și atitudini particulare, plasate într-un context isoric particular. Oricare dintre aceste elemente luate separat - să spunem parodie, autoreflexie, sau umor negru – poate găsi antecedente vechi de o sută sau o mie de ani, în Euripide sau Sterne. Dar împreună, în contextul lor istoric prezent, aceste elemente se pot strânge coerent într-un model de lucru al fenomenului numit postmodernism.

1. Având construit un asemenea model, se dezvoltă postmodernismul de-a lungul acelorași linii în orice domeniu artistic sau câmp cultural? Se manifestă pe sine identic în arhitectură, pictură, muzică, dans, literatură – și doar în domeniul literar – în literatură, în poezie, ficțiune, teatru, sau eseu? Care sunt corespondențele, și simetriile, dar de asemenea disjuncțiile și asimetriile, în genuri artistice diferite, întradevăr în domenii distincte ca stiința, filosofia, politica, divertismentul de masă? Evident, provocăriile unui model pe înțeles al postmodernismului sunt intimidante. Chiar avem nevoie de un astfel de model? Chiar avem nevoie încă de cuvânt?

Postmodernismul ca și categorie interpretativă La acest punct, putem să ne întrebăm – că suntem la Cairo,

Sydney, Milwaukee sau Kuala Lumpur – de ce să ne deranjăm de fel cu potmodernismul?

Unul dintre răspunsurile pe care l-am sugerat, este că postmodernismul devine prin mutație postmodernitate, care este condiția noastră global/locală. Voi reveni în curând și voi concluziona cu această temă. Dar este un alt răspuns, mai imediat: postmodernismul a devenit, conștient sau inconștient, la bine sau la rău, o categorie de interpretare, un instrument hermeneutic. Ca atare, influntează asupra treburilor noastre ca studenți în cultură, literatură și arte.

De ce este aceasta ? Mai mult decât o perioadă, mai mult decât o constelație de mode artistice și stiluri, postmodernismul a devenit, chiar și după parțiala sa dispariție, o parte a modului nostru de a vedea lumea. Bernard Smith poate avea dreptate în a spune că postmodernismul se dovedește a fi un pic mai mult decât o încleștare cu modernistul „Formaleseque”. Dar acest dialog, această încleștare, devine de asemenea un filtru prin care vedem istoria, interpretăm realitatea, vedem realitatea; postmodernismul este umbra noastră acum.

Fiecare generație, bineînteles, își reinventează, își reinvestește strămoșii – aceasta este de asemenea hermeneutică. Și astfel, privim înapoi la Tristram Shandy (1759 -1767), a lui Lawrence Sterne și spunem: aicea este o instanță sau un antecedent al postmodernismului. Putem zice la fel despre The Castle (1926) al lui Frank Kafka sau de Nausea (1926) a lui Jean-Paul Sartre or de Finnigans Wake a lui James Joyce (1939). Dar acestea înseamnă că am internalizat pur și simplu câteva dintre presupunerile și valorile postmodernismului și că acum recitim trecutul – îl readecvam, întradevăr – în termenii lor.

Această tendință, inevitabilă și cumva capacitând-o, poate deveni ofensivă când ideologiile postmoderne canibalizează trecutul, incorporându-l în întregime în propria-i carne. Pus în termeni mai echitabili, avem nevoie să respectăm alteritatea trecutului, cu toate că vom fi condamnați să îl revizuim chiar cum îl revedem. În aceasta, ca în studiile literare în general, teoria postmodernă, în forma ei cea mai bună, se poate dovedi folositoare: poate deveni unificată de conștiința de sine, autocritică față de propriile prezumții, față de propriile mituri albite, decolorate, și față de tehnologiile invizibile, și tolerant față de ceea ce nu este chiar propriul sine. Dar aceasta cere pragmatism, și cere să evităm extremele dogmei și ale scepticismului. Pentru cel de-al doilea, după cum a spus T. S. Eliot, în ale sale Notes Toward A Defition of Culture (Note spre o definiție a culturii – n.t.), poate fi o caracteristică, cu toate că, atunci când decade în pyrronism (scepticism n.t.), devine ceva de la care civilizațiile pot murii.

Postmodernism și pragmatism Aici trebuie să fac un excurs despre filosofia pragmatică, un cuvânt

mult mai crucial de adăugat familiei noastre de cuvinte, aflată în creștere. Prin 1987, când am publicat The Postmodern Turn 9 (Întoarcerea

postmodernă 9 n.t.), am început să mă întreb, ca și alții de altfel, cum să recuperez impulsul creator al postmodernismului fără atavism sau vre-o revenire, fără recădere în forme enervate sau dogme agresive,

fără cinism sau fanaticism. Scepticismului ușor îi lipsea convingerea; politica ideologică era plină de minciuni pasionate. M-am întors atunci spre pragmatismul filosofic al lui William James și m-am reîntors la pragmatismul lui John Cage. Amândoi admiteau un loc pentru credință, pentru spiritualitate mândră, nestingherită, în lucrări ca The Will to Believ și A Year from Monday.

Filosofia pragmatică bineînțeles nu oferă vre-un panaceu, dar intelectualitualismul ei generos, pluralismul ei noetic și epistemic, eschiva ei față de dezbaterile sterpe (despre minte și materie, spre pildă, libertate și necesitate, natură și cultură – în sens spiritual) și afinitățile sale cu societatea liberă, deschisă, multiculturală, unde problemele trebuie rezolvate mai degrabă prin mediere și compromis, decât prin putere dictatorială, sau decret divin – toate acestea o fac apropiată postmodernismului, fără a accede la potențialul celui de-al doilea, pentru nihilism, pentru spiritul ei de „joc” fără folos și fără plăcere.

Dar virtuțiile emersoniene sau jamesiene – mult mai mult decât cele rortiene – pragmatismul, afectează studiile literare în general, nu doar teoria postmodernă. (Această topică necesită o monografie în sine.) Poate, în anticipație la concluziile mele pot spune simplu asta: astfel de virtuții sunt interioare realitații. Ele rezistă mândriei nemăsurate ale teoriei, impacienței ideologiei, furiei dorințelor și nevoilor noastre – pe scurt, ele alimentează acea „capacitate negativă” pe care Keats o considera esențială marii literaturi.

Cât despre Cage, acel geniu al avantgardei în muzică, dans, arte vizuale, literatură, el a purtat/cărat, capacitate negativă până la pragul nondiscriminării. Un pragmatist, un descendent al Transcendentalismului American, în plus un discipol al filosofiei zen, viziunea sacramentală a deposedării, a lipsei de ego, străbate opera sa de la început la sfârșit. Cine nu a auzit ridicându-se din paginile sale aleatorii – deseori compuse prin șansă prin operațiuni făcute cu ajutorul I Ching-ului – râsul fericit a lui Cage, râsul cu gura deschisă, făcând ecou practicalității hilare a sfinților nebuni din vremuri trecute, la fel ca și robusta și expansiva amabilitate a lui William James?

Acela este sunetul pragmatismului, recunosc, ale cărui cadențe ne pot inspira și calma pe toți, în special în studiile de cultură postcolonială.

După postmodernism: o lipsă de concluzie De-alungul acestei lucrări chestiunea latentă a fost: ce este dincolo

de postmodernism? Bineînteles, în realitate nimeni nu știe. Dar răspunsul meu tacit a fost: postmodernitatea pulsând pe internet. Aceasta nu este o clauză de aclamat.

Realismul ne învață, despre crizele care nu întotdeauna ajung la o rezoluție fericită; avem nevoie să știm ceea ce istoria ne poate sau nu ne poate învata. Cu toate că inechitațile existenței pot fi îndurate, ele nu sunt toate în mod iremediabil în forma particulară pe care o iau.

Doi factori agravează proba postmodernității în timpul nostru: orbitoarele disparități de avere între și în națiuni, și furia formelor de naționalism, identități colective, sentimente de masă. Despre primul subiect, crucial cum ar putea fi, voi spune puțin: angajează științele aiuritoare ale economiei și geopolitici, peste putința mea de cuprindere. Despre a doua, voi încerca câteva remărci.

Se spune mult despre diferență, despre alteritate, și mult din ce se spune este la modul declamat. Dar aceia care pretind respectul pentru cei de o sorginte cu ei, nu întotdeauna îl acordă altora de alt fel. Fapt este că creierul uman a explodat în mod misterios spre evoluție, un milion - sau așa ceva - de ani în urmă, punând la punct grăbite strategii de supraviețuire, ce includ distincția între sine și ceilalti, noi și ei.

Diviziunea se manifestă în lumea biologica, nu doar în lumea interspecii (între diferite specii) ci și intraspecii (între indivizii ale aceleați specii). Acesta este miracolul sistemului nostru imunitar care distinge imediat între corpuri aflate „acasă” și „invadatori”. Un astfel de sistem poate fi prostit câteodată să atace prieteni și să ignore dușmani, dar asta e o altă poveste. Diferența dintre sine și altul este manifestă între aproape toate limbile noastre, în structurile profunde ale gramaticii și în vocabularele diferitelor pronume. De aici diferența pe care o facem între eu și tu, nouă și lor, noi și ei, și așa mai departe. Mai mult, distincția este activă între diferite nivele ale psihicului, după cum lacanienii și freudienii știu, în distincția dintre instinctul ego (autocentrat) și obiect sau instinct erotic (centrat pe alții), la fel ca și în stadiul oglindă și ordinea simbolică

De la postmodernism la postmodernitate: context local/globalIhab Hassan



Depășind exemplul pe care l-ai ales: teoretic, regizorul este tătuca diplomaților; el convinge managerul de utilitatea viitorului spectacol, el trebuiesă-I explice autorului de ce i-a tăiat din text, scenografului - de ce nu-s bani pentru un decor monumental, actorilor - de ce le cere lucruri (aparent) ciudate, coregrafului - care-I necesitatea dansului, în montarea respectivă (care nu pare a avea nevoie de coregrafie), să convingă criticl că viziunea lui este motivată ș.a.m.d....Nu obosesc să dau exemplul marelui Ciulei, nu doar omul de cultură, ci și diplomatul emblematic al teatrului românesc.

Sunt însă și cazuri de regizori-tirani, care nu-și propun să fie diplomați: ei au succes la cei hipnotizabili, masochiști, docili sau snobi.

Deci, ca-n multe alte cazuri, în teatru nu există reguli, ci reguli&excepții.

lacaniană. Cel mai pertinent topicii noastre, oricum, diviziunea este clar în dezvoltarea evoluționară și istorică a familiei, grupului, tribului. Ființele umane ar fi diparut de mult în lupta pentru evoluție – în favoarea unor animale mai iuți, mai rapide, mai feroci, cum ar fi tigrul sabre (tigrul cu-colți-sabie n.t.) – dacă nu ar fi existat creierul uman, limbajul uman, și organizarea socială umană. De aici profundul instinct tribal, care se dezvoltă în instincte naționale de diferite feluri, incluzând naționalismul etnic, religios, cultural și politic.

Acest instinct este primar dar de asemenea primitiv. Romancierul, laureat al premiului Nobel, Elias Canneti a scris în Auto-da-Fe despre „sufletul–masă din noi”, care spumegă ca o enormă fiară sălbatecă, ca un animal în carne și oase. Mai sobru, marele biolog E. O. Wilson descrie în Consiliance, „regulile epigenetice” guvernând practicile tovărășiei, cooperarii, și ale altruismului reciproc în societățile umane.

Acum, sufletul-mulțime, cireada tribului instinctual, poate fi primar. Dar la fel sunt imaginația și iubirea, la fel este și puterea simpatiei – pe scurt, puterea de a sării peste distincții și de a ne identifica cu alții. Mai mult, cu toate că diferența dintre sine și celălalt au putut odată fi esențiale supraviețuirii, pot fi mai puțin astfel acum, poate că trebuind să își asume diferite forme în era asta a noastră interactivă, interdependentă, cibernetică și „glocală” – acest neologism hidos poate fi folosit doar o dată – epoca postmodernității.

Totuși, nu cred că separația între sine și celălalt, între noi și ei, va disparea curând în mod special dacă discrepanțele de avere și putere persistă în formele lor flagrante. Dar cred că în loc să dorim și doar să vorbim în sensul dispariției distincției, putem să o facem mai conștientă de sine în viețile noastre. Aceasta pretinde candoare absolută, curajul de a rosti adevărul și pentru noi, nu doar pentru alții. Dincolo de asta, noi avem nevoie să cultivăm un mai pătrunzător, mai viu, mai dialogical simț al sinelui în relația cu alte diverse culturi, cu diverse naturi, cu întreg universul. Și avem nevoie să descoperim moduri de autotranscendență, în special pentru „nenorociții pământului” pentru a evita oarba identificare cu premize colective pe excluderi ale altor grupuri. Aceasta, îmi dau seama, este de departe mai ușor de zis decât de făcut, în special pentru mințile îngrămădite din fiecare din colțurile lumii. Și totuși, eu voi susține, este proiectul spiritual al postmodernității, un proiect pentru care literatura și toate celălalte arte rămân vitale.

Bineînteles, putem defini proiectul postmodernității simplu, în termeni politici, ca pe un dialog între local și global, margine și centru, minoritate și majoritate, concret și universal - și nu doar între acelea dar și între local și local, minoritate și minoritate, și mai departe, chiar între moduri diferite ale universalului. Dar nu este niciodată cu siguranță, că un dialog politic, chiar si cel mai deschis, nu va erupe în violențe.

Împotriva acestui loc murdar al violenței umane, nu am remediu. Mă întreb însă: poate postmodernismul pragmatic să ne servească - chiar și în mică măsură? Ne poate imaginația servi pe căi majore? Va fi devenit spiritul nivelul de la care noi valori planetare și ecologice vor izvori? Poate internetul – mai mult conjunctiv decât disjunctiv, împotriva parodiilor curente ale Teilhard.com – poate stârni o abordare noetică, holistică, a realității, pe care eu am numit-o în Paracriticism „noul gnosticism”? Eu știu atât: fără spirit, simțul întrebărilor cosmice, al firii și al mortalității

la extrema cea mai largă, pe care cu toții o împărțim, existența, se reduce rapid la a supraviețui degeaba. Avem nevoie să fim eliberați de inchisoarea identității tribale, și de tensiunea teribilă a preocupării de sine. Acela este spiritul.

În acest univers, nu toată muzica este făcută de noi.

Note*Variante ale acestui eseu au aparut in: Artspace (Sydney), Ceitical

Issues Series No.3 (2000) si Philosophy nad Literature 25, 1 (Spring 2001).Opere citateBertens Hans. The Idea of Postmodern: A History. London and New

York: Routledge, 1995.Cage, John. A Year From Monday. Middletown, CT: Wesleyan

University Press, 1967.Canetti, Elias. Auto-da-Fe.Tr. C. Wedgewood. New York: Seabury

Press, 1979.Deleuze, Gilles si Felix Guattari. Rhizome. Paris: Les Edition de

Minuit, 1976.Eliot, T. S. Notes Towards the Definition of Culture. London: Faber

and Faber, 1948.Foucault Michel. Michel Fouccccault: Beyound Structuralism and

Hermeneutics. Ed. Hubert L. Dreyfuss si Paul Rabinow. Chicago: Univerity of Chicago Press, 1982.

Hassan, Ihab. Paracricism: Seven Speculation of the Times. Urbana, IL: University od Illinoise Press, 1975.

Hassan, Ihab. The Postmodern Turn: Essays in Postmodern Theory and Culture. Columbus, OH: Ohio State University Press, 1987.

Huyssen, Andreas. After the Great Devide: Modernism, Mass Culture, Postmodernism. Bloominton, IN: Indiana University Press, 1986.

James, William. The Will to Believe and Other Essays. New York: Dover, 1956.

James, William. Pragmatism. New York: Dover, 1955.Jenks, Charles. What is Postmodernism? Fourts Edition. London:

Academy Editions, 1996.Kant, Immanuel. „Was Ist Aufklarung?” Berlinische Monatschrift,

Noveber 1784.Keats, John. The Selected Letters of John Keats. Ed. Lionel Trilling.

New York: Farrar, Straus, and Young, 1951.Lyotard, Jean-Francois. La Condition postmoderne. Paris: Edition

de Minuit, 1974.Nietzsche, Friederich. The Will to Power. Ed. Walter Kaufmann, tr.

Walter Kaufmann and Hollingdale. New York:Random House, 1967.Rose, Margaret. The Post-Modern and the Post-Industrial. Cambrige

University Press, 1991.Smith, Bernard. Modernism’s History. New Haven, CT: Yale

University Press, 1998.Wilson, E. O. Consilience: the Unity of Knowledge. New York:

Random House, 1998.

Traducerea din limba engleză Virgil Untilă

În data de 2 octombrie 2014, 08:47, CalinCiobotari <[email protected]>a scris:

3. Recent, am avut neșansa să văd la Iași un spectacol în care decorul și costumele erau pur și simplu oribile. Sufocau tot: joc actoricesc, text, gând regizoral. În schimb, autoarea costumelor e un nume cu rezonanță în lumea modei și, mai nou, a politicii. Înclinsă cred căregizorul s-a jenatsăîirefuze „produsele”, preferândsăconstruiascăspectacolulpecei s-a dat. Cât de diplomattrebuiesă fie un regizorcucolaboratoriisăi, domnuleUlmu? Sau, altfelspus, trebuiesă fie diplomația o calitate a unuiregizor?

Știu spectacolul. Ai dreptate! Costumele erau îngrozitoare!, Dar, pentru prima oară, am remarcat negativ...pantofii hidoși, grotești, inimaginabili, pe care-ipurtau biețiiactori! Nu-nțeleg cum nimeni nu a observant asta, înainte de premieră...Cred că se ascunde altceva în spatele acestei colaborări, o sponsorizare, spreexemplu; ori un interes de ordin extra-teatral, soțul dnei. fiind o figură foarte importantă a administrației locale.

Bogdan Ulmu

Bogdan Ulmu 3


î

România literară (nr. 1-2, a.c.), revistă condusă de acad. N. Manolescu, ambasadorul nostru la U.N.E.S.C.O., îmi dedică, la rubrica Ochiul magic, un articol foarte iritat sau, mai corect spus, un pamflet în care sunt denunţat ca om de rea-credinţă, arogant faţă de colegii mei (scriitori), incorectitudine faţă de statul român care, nu-i aşa?, sprijină cultura română în timp ce eu declar la o emisiune TV că nu face mai nimic pentru propăşirea ei şi mă plâng, apoi, de structura actuală şi de poziţia publică a Uniunii Scriitorilor; or, mi se atrage brutal atenţia, n-aş avea dreptul să vorbesc despre toate acestea întrucât am fost deja suspendat din această Uniune etc. Articolul nu este semnat şi, în tradiţia bine-cunoscutului discurs al personajului caragialesc, combate bine, loveşte adânc, nu-şi precupeţeşte vorbele când este să apere, mă înţelegeţi, onoarea instituţiei (Uniunea Scriitorilor) pe care Dl. Manolescu o păstoreşte de la Paris. Fiind semnat doar anonim, în stilul lui Farfuridi, nu ştiu cui să mă adresez în răspunsul meu şi, în consecinţă, cui să-i întorc politeţea pe care mi-o arată revista la care am publicat timp de aproape 30 de ani înainte de 1990. Să mă adresez colegului meu de catedră Nicolae Manolescu sau Dlui Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei, actual vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, fost, actual şi viitor senator, cunoscut om politic liberal etc?

Carevasăzică, eu cu cine să polemizez? Cui să-i atrag atenţia că, într-o polemică literară, nu-i deloc frumos şi nici moral să-ţi insulţi adversarul sau ce-o fi el şi nu-i deloc demn de o revistă a Uniunii Scriitorilor din România (cum scrie pe frontispiciul României literare) să spui că, dacă Eugen Simion nu observă marile realizări din ultima vreme ale Uniunii Scriitorilor şi aduce critici acestei instituţii din care a făcut parte câteva decenii până a fost suspendat de curând sub motiv că nu şi-a plătit cotizaţia, nu-i deloc corect şi demn să spui, repet, că „E. Simion nu mai face parte de mult timp din categoria oamenilor de bună credinţă”?!

Este o impoliteţe gravă, Domnule Manolescu, Domnule Varujan, ca să nu zic – în stilul Ochiului magic – că este o imensă mitocănie, este opera unui publicist care şi-a pierdut cumpătul şi uzul raţiunii… Ar trebui, probabil, să mă opresc aici şi să las cititorii revistei să judece, singuri, dacă acest stil brutal de mahala,

Deoarece avem de-a face cu o lucrare de atitudine & altitudine cvasi-filosofică, croită din seducătoare, indimenticabile abstracțiuni, cerem permisiunea să începem cu date ceva mai concrete, în mod impunibil /compensatoriu.

Cu zece ani în urmă, l-am cunoscut la Iași pe un licean care dorea să urmeze cursurile clasei de regie din București (pe atunci nu exista această secție, la Iași). Am făcut cîteva ore de introducere-n practica scenei. Ne-a surprins plăcut inteligența lui și rapiditatea cu care a deslușit taina resorturilor mizanscenei, accesul la o bibliografie surprinzătoare.

A întrat la facultate, din primul an. Am aflat apoi că s-a transferat la teatrologie (opțiune atipică studenților treimiiști!). În fine, după o vreme îl întîlnim în curtea Universității mureșene, și aflăm că este masterand aici (după ce a absolvit un master în Irlanda). Acum își susține doctoratul, tot la Tîrgu Mureș. Ne este greu să presupunem pe ce meleaguri, cu ce ambiții, cît de imprevizibil va continua drumul său profesional!...Oricum, îi urăm (încă) doctorandului de azi vînt din pupa, fiindcă merită, iar fortuna îi ajută pe cei temerari!

Am fost pînă acum conducător științific, ori doar referent oficial, în 37 de comisii de doctorat. Am calculat, pe fugă: din cele 37 de teze doctorale, cel puțin 7 erau excelente. Cea de față ar intra în grupul excelențelor, deși, ca lectură, pare cea mai dificilă, profunzimea ei fiind dublată de un limbaj neacroșant, mai greu digerabil.

Discipolul a împrumutat de la mentor (cunoscutul teatrolog Sorin Crișan) adîncimea discursului; ar urma, cred, să-și adapteze și stilul (discursul îndrăgostit, cum ar spune Roland Barthes). Dar, poate suntem mai nerăbdători decît cel în cauză...

Cele zece capitole ale cercetării prezente au ca virtuți, pe lîngă originalitatea demersului, un langaj aproape inedit, în terminologia națională. Concepte/sintagme precum monolit teatral, forța centrifugă/forță centripetă, componente identitare, consolidarea mitologiei, echilibru dinamic, unelte proprii, cimentare ș.a. revin deseori, pe parcursul cercetării, Eugen Păsăreanu încercînd să ni-i ...centripeteze în analiza referențială. Lor li se adaugă, în lucrare, laitmotive/sintagme familiare, precum psihodrama, teatrul comunitar, teatrul oprimaților, măreția artei teatrale, magia teatrului, teatrul educațional ș.a.

Sunt aduși în discuție autori mai rar vehiculați în teatrologia națională precum Kuhn („competiția dintre paradigme nu este o dispută ce poate fi rezolvată prin dovezi”) și Feyerabend („nu există niciun argument care să sprijine excepționalul rol pe care știința îl joacă astăzi în societate. Știința a făcut multe, dar la fel au făcut și alte ideologii” – s.n.).

Așa cum cele două mame își dispută copilul înscris în celebrul cerc de cretă (caucazian, cum l-a numit ulterior, Bertolt Brecht), forța centrifugă și cea centripetă își dispută Teatrul, lupta ducînd la un rîvnit echilibru dinamic al artei spectacolului. Acest echilibru ideal, susține lucrarea, ne-ar feri de risipirea artei căreia ne-am dedicat în unelte aferente altor repere disciplinare, dar și de venerația ei mistică, fetișizantă.

E un subiect de meditat: după (peste) patru decenii de teorie & practică teatrală, refuzăm să credem că Arta se va disipa, punîndu-se în serviciul altor discipline; dar și că vom fi feriți de tentația admirației, după o viață în care am practicat aceste exerciții afectuoase, poate naiv, dar cu convingere netrucată.

Altă interogație deloc complicată, la care teza își propune să răspundă: teatrul este destul de matur pentru a fi privit per se (pe propriile picioare)? Îmi place să cred că da, așa cum consideră și Eugen Păsăreanu. După peste 2.000 de ani de existență, orice artă ar fi îndreptățită să emită asemenea pretenții. Dar depistarea uneltelor specifice, din noianul celor analoage, nu cred că rămîne, în mileniul trei, o operație facilă: psihologia, pedagogia, sociologia, sportul, media cred că-și pot revendica unelte comune. Teatrul-forum, Teatrul în educație, ori teatrul-sport, apelează la procedee comune mai multor discipline. Doctorandul încearcă să descopere

O teză originală despre teatru: autor, Eugen Păsăreanu

Eugen Simion

Bogdan Ulmu

ce le unește și ce le diferențiază, într-un demers încununat de succes. Găsim aici și o sintagmă demnă de reținut:„vestiarul secret al teatrului”. Personal, îmi amintește de ceea ce mi-a spus un critic, după ce a văzut montarea mea cu Căsătoria lui Gogol: „Buzunarul autorului e mare, încap multe în el!”. Cred că și „vestiarul teatrului” nu-i prea mic, oricît de secret ar părea el...

Ca propunere personală a doctorandului, și ca argumentare a ei, am reținut cele trei surse ale forței centripete: cimentarea istorică, cimentarea prezentului și cimentarea întru eternizare. Ne-am întreba însă cît de „utopică” poate fi considerată aceasta din urmă, din moment ce apelează nu doar la montarea de răsunet ce va să vină, ci și la cea care ...a fost.

În fine, ne-a mai interesat, în lucrare, portretul complex, în tușe proaspete, făcut spectatorului, hiperconsumatorul, căutîndu-și stima de sine prin „farmaciile fericirii”(cum zice aici citatul Lipovetsky). Receptor care este protejat, în anonimatul sălii, cum spune Sorin Crișan, de „distanțare și denegare teatrală”. Nu întotdeauna: la teatrul-dezbatere situația se schimbă.

OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE


Uniunea Scriitorilor în care, înainte de 1990, am luptat împreună – cum poate îşi mai aminteşte, dacă face un efort – împotriva opresiunii, cenzurii şi, vorba lui Maiorescu, contra „neadevărurilor“ din cultura şi societatea românească sub comunism. Toate acestea nu mai au azi, observ, nicio însemnătate. Esenţial este doar amănuntul că am uitat să-mi plătesc la timp cotizaţia. Am ofensat, prin aceasta, Uniunea. Restul nu mai contează.

4. În fine, dovada deplină a relei mele credinţe mele, înveninatul Ochi magic, este faptul că am semnat un apel iniţiat de revista Contemporanul (condusă de N. Breban) prin care se cere Parlamentului României să ajute financiar toate revistele culturale, nu numai pe cele care fac parte din A.N.U.C. Ei, bine, eroare mare, probă de flagrantă necinste, infernală lipsă de bună-credinţă din partea mea. Cum de am cutezat, cum de mi-am permis să mă alătur lui N. Breban, Augustin Buzura, Eugen Uricaru şi altor scriitori şi să contest legea pe care a moşit-o, după cum am aflat, chiar senatorul Varujan Vosganian? Uite că am cutezat, am îndrăznit… şi cred că bine am făcut, nu pentru ca legea să fie respinsă (cum zice mincinos şi mitocănesc publicistul din spatele Ochiului magic), ci pentru că legea – aşa cum este formulată – face o inacceptabilă discriminare între revistele Uniunii Scriitorilor şi alte reviste de cultură din ţară care nu fac parte din această organizaţie, dar care au aceeaşi valoare şi slujesc cultura română, ca şi cele dinainte. Pe ce temei şi cu câtă justeţe faceţi această diferenţiere, Domnule Varujan? 90% din bani pentru revistele Uniunilor şi 10% pentru celelalte… Bună, corectă, democratică socoteală… „Bani cuveniţi, conform legii, doar asociaţilor de utilitate publică“ – scrie Ochiul magic. Serios? Şi celelalte (Cultura, Contemporanul, Caiete critice…) nu sunt utile publicului, ele nu fac parte din cultura română? Ele nu trebuie ajutate? Domnule Varujan, Domnule Manolescu, nu vi se pare că forţaţi logica şi insultaţi adevărul? Memoriul este semnat de câţiva scriitori importanţi din această ţară, printre ei – i-am citat deja – N. Breban şi Augustin Buzura. Din laşitate, din teamă, din şiretenie politicianistă, din diplomaţie politicească evitaţi să-i numiţi. Mă agresaţi pe mine, pentru că nu am unde să vă răspund repede, nici cum să vă periclitez poziţiile politice pe care le deţineţi. Frumos, nu? Curajoşi intelectuali, bravi bărbaţi politici! Stăm bine, foarte bine, stimaţi confraţi…

5. Înainte de a încheia acest ţâfnos pamflet împotriva mea, Ochiul magic al României literare (al cărei director este, repet, fostul meu coleg de catedră Nicolae Manolescu) îmi aminteşte – ca nu cumva să uit – că, semnând memoriul despre care a fost vorba mai sus, îmi dovedesc încă o dată şi probabil pentru totdeauna, „necinstea”. Rezumând: dacă spun că Uniunea Scriitorilor nu este, după opinia mea, ceea ce ar trebui să fie în viaţa intelectuală românească de azi, încetez numaidecât să mai fac parte din categoria oamenilor de bună-credinţă; şi nu de acum, ci „de mult timp”; dacă zic că legea bugetării revistelor trebuie să acopere, fără discriminări absurde, toate revistele culturale valoroase, autorul Ochiului magic mă acuză că uneltesc împotriva literaturii române şi a scriitorilor români. Cât vă mai trebuie, fraţilor, să mă reclamaţi la D.N.A.? Am deja o experienţă cu „maculatoarele lui Eminescu”, aşa că, vă rog frumos, contaţi pe mine. Până atunci iau act de faptul că, înainte de a mă avertiza, v-aţi grăbit să mă suprimaţi din Uniunea Scriitorilor, iar acum – cum înţeleg din Ochiul magic – îmi retrageţi şi calităţile morale. Frumoasă poveste depănaţi sau o toleraţi în revista pe care o conduceţi, Domnule Manolescu! Voie bună şi senatorie pe viaţă, Domnule Vosganian! Îmbătrânim prost şi trist, nene Iancule…

--------------------------------------------Surse de preluare: * Revista „România literară” Nr.1/ 15 ianuarie 2015 (Ochiul magic): http://www.romlit.ro/ochiulmagic1215** Revista „Cultura” Nr. 502/ 4 februarie 2015: http://revistacultura.ro/nou/2015/02/ochiul-magic-minte-de-ingheata-apele/

autoritar şi ultimativ ca limbajul unui birjar oborean, se potriveşte sau nu într-o confruntare literară, cu tradiţia intelectuală a unei reviste respectabile?!… Nu pot însă să închei răspunsul meu pentru că autorul ascuns sub anonimatul Ochiului magic, acru la inimă şi veninos la minte cum nu se mai poate, mistifică opiniile mele, îmi arată o ură sinceră şi îmi atribuie idei pe care nu le am. Le iau pe rând.

1. Dacă eu am spus că Uniunea Scriitorilor nu mai este, azi, ce-a fost şi că autoritatea ei publică s-a diminuat considerabil – şi, mărturisesc, am zis de mai multe ori –, Ochiul magic vine numaidecât şi, în loc de a dovedi că mă înşel, zice că fac parte din categoria „dezonorantă“ a celor care judecă „după ureche“ şi că, în fapt, eu mă fac vinovat „de aroganţă faţă de colegii săi, care, vezi Doamne, ar fi nişte bieţi asistaţi social, incapabili să trăiască pe picioarele lor”. Inexact. N-am gândit şi n-am spus niciodată că scriitorii români sunt sau că trebuie să fie nişte asistaţi social. Cine mă ştie şi cine mă citeşte îşi dă seama că am multe păcate, dar nu şi păcatul aroganţei. Detest, în genere, pe oamenii aroganţi, cum îi detest pe cinicii mărunţi şi vanitoşi care, ajunşi în funcţii mari şi la vârste înaintate, devin agresivi şi represivi faţă de alţii. Cred, într-adevăr, că scritorii de azi n-o duc deloc bine (materialiceşte vorbind) şi că viaţa literară nu este ceea ce ar trebui să fie. Uniunea Scriitorilor s-a transformat într-un sindicat lăţit (ceea ce, în bună parte şi sub alte forme, trebuie să fie pentru a avea grijă de membrii ei). Şi-a diminuat însă autoritatea publică într-un moment – cum este cel de azi – în care politicienii delirează şi se ocupă de interesele lor şi aproape deloc de interesele culturii române. N-ar fi fost bine şi n-ar fi bine ca Uniunea Scriitorilor să devină o voce ascultată, responsabilă, apărătoare a valorilor spirituale naţionale, în haosul vieţii româneşti de azi? Despre asta este vorba, nu de altceva, Domnule Manolescu, Domnule Varujan Vosganian, senator actual şi viitor… Câtă aroganţă este şi cât urechism există în aceste propoziţii? Că eu nu văd.

2. România literară acuză „văicăreala mea“ şi reaua mea credinţă privitoare la raportul dintre statul român şi cultura română. Mai precis: eu am zis – şi zic în continuare – că statul român n-a făcut şi nu face ceea ce trebuie pentru cultura română (adică nu are proiecte de interes naţional şi, dacă ele există, nu le sprijină financiar pentru a putea fi realizate), Ochiul magic vine, mânios, şi denunţă „văicăreala“ mea ca „un exerciţiu demagogic <care> sună rău în gura unui scriitor rupt de interesele breslei şi neînstare să facă efortul minim de a se informa despre viaţa ei de zi cu zi”… Este limpede, nu? Statul român sprijină, pe ruptelea, cultura română, în timp ce eu <E.S.>, rupt de interesele breslei scriitoriceşti şi dat afară din Uniune ca rău platnic, „urechist“ reputat, rău-voitor notoriu („de mult timp”), îndrăznesc să mă plâng, fac demagogie, nu respect adevărul… Ce poveste! Frumoasă poveste! Carevasăzică: statul român, prin Ministerul Culturii, ajută de nu mai poate cultura naţională şi eu, sceptic de serviciu, nu recunosc acest fapt, spun neadevăruri, ponegresc statul… Noroc că există Ochiul magic care denunţă abuzurile mele şi îndreaptă lucrurile.

3. Apropo de ruptura mea de Uniunea Scriitorilor şi de dezinteresul meu faţă de soarta confraţilor… Ochiul magic nu spune adevărul. Uniunea Scriitorilor nu mi-a dat niciun semn de interes în ultimele decenii, nu m-a invitat la nicio acţiune, iar revistele Uniunii (cu precădere România literară) au ignorat cu obstinaţie cărţile mele. Când am vrut să public ceva (în România literară), am fost refuzat pe motiv că doamnele din redacţie s-au arătat indignate de ideea de a semna alături de mine şi au ameninţat că îşi vor da demisia dacă numele meu apare în paginile României literare. Mi-a comunicat această decizie, întristat desigur, chiar dezolat, directorul publicaţiei, N. Manolescu. Încă o dată: frumoasă poveste, sublimă democraţie!

De curând, am aflat că am fost eliminat (suspendat) din rândul scriitorilor români pentru că nu mi-am plătit cotizaţia. Cotizaţia este, remarc, unicul element de interes în relaţia mea cu Uniunea… Nu-mi pare bine, evident, că Nicolae Manolescu m-a suspendat din


Notă: Dl prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, decan al Facultății de Filologie

al Univ. Hyperion din București, şi-a câștigat faima

de autentic eminescolog, printr-o asiduă muncă de cercetare a operei și biografiei marelui poet, prin numeroase studii

asupra operei, și biografiei marelui poet. Este autor al unei opere unice,”Poesii”

de Mihai Eminescu - Ediția critică sinoptică realizată după o muncă de 10 ani și al numeroase a numeroase studii si exegeze critice.

î

1. Stimate Domnule prof.Nicolae Georgescu, într-o ”mărturie tulburătoare” cu titlul[1], ”Artur, cavalerul”, scriați că l-ați cunoscut pe Artur Silvestri “în vremuri de cumpănă”. La ce perioadă, context vă refereați?

Este vorba de anii ‘8o ai secolului trecut, o criză în criză. Să explic. Pe fondul crizei mari de ideologie, de sistem politic, a apărut în aceşti ani o criză a încrederii noastre în noi înşine. Privind retrospectiv, astăzi cred că a fost efectul scontat al ideologizării forţate. Adică, timp de peste 30 de ani, o generaţie întreagă, ne-au tulniucit urechile cu poporul unic muncitor, comunişti din toate ţările uniţi-vă etc. – încât am început să ne simţim unici, uniformi, imponderabili. Deci: nu ne mai spunea nimic vocabula aceasta, român. Nu ne mai păsa de ce e românesc şi ce nu e românesc, vedeam totul în amestec, un “şi ce dacă” insensibil regla orice răspuns la îndoieli…Cum să mai faci istorie sau istorie literară într-un asemenea climat de indiferenţă faţă de diferenţe? În literatură bântuia spiritul entropic, standardizarea prozei mai ales se făcea cu sistem, era încurajată, lăudată. Cine se abătea de la reţetă era cam desconsiderat.

Noi am trăit această criză, poate am trăit-o chiar în exces (pentru că eram în mijlocul evenimentelor, în imediatul faptei scrisului); de aceea n-am sesizat gradul de epuizare a sistemului communist ca atare – în orice caz, eu n-am anticipat “revoluţia”, nu mi-a venit să cred că a venit nici când a venit… Problema este că această criză pe care am trăit-o şi urmărit-o noi era foarte gravă – ca orice criză identitară, de altfel. Să nu mai ştii care este stânga şi care este dreapta ta, să-ţi fie indiferent ce e dincolo de tine în trecut…Or, lucrurile erau atât de rău pornite la vale încât noi înşine, în momente de luciditate, de sinceritate cu noi înşine, nu prea vedeam salvarea, nu prea acordam mari şanse redresării. Vedeţi, doar, cum efectele sunt foarte vizibile până astăzi. În acest sens eu am considerat anii ’80 ai secolului trecut ani de cumpănă. O cumpănă poate să se aplece ori într-o parte ori în alta: aşa resimţeam viitorul imediat, idea naţională era în cumpănă, putea să fie sau să nu mai fie. În aceste condiţii am trăit, am gândit, am lucrat cu Artur Silvestri şi cu ceilalţi intelectuali care au sesizat fenomenul şi au dorit să facă ceva, să se opună cumva acestei alunecări.

2. Cum ați descrie acum atmosfera intelectuală, dezbaterea de idei literare, istorice, patriotice, în jurul nucleului redacțional de la ”Luceafărul?” Pentru cititorii de astăzi și de mâine, sunt interesante părerile și amintirile dvs, care ați fost acolo ani de zile, fiindcă observăm o tendință de simplificare și schematizare a trecutului (exact așa cum a procedat comunismul cu epoca anterioară)?

În anii ’78-’80, când m-am apropiat eu de Luceafărul (mi-au trebuit doi ani de tatonări, dar asta este o altă poveste, poate o reiau mai joss au altădată) revista trecea prin unele transformări. Se va instaura o conducere energică, avându-l Redactor şef pe Nicolae Dan Fruntelată redactor şef adjunct pe Aurel Zăinescu şi secretar general de redacţie pe Mihai Ungheanu. Pe vremea aceea funcţiile erau puţin diferite faţă de azi – dar la Luceafărul a existat ceea ce se numeşte munca în echipă, deci această tripletă era reprezentativă. Mai erau şefii de secţie: Nicolae Ciobanu la critică (un estet intransigent – şi un intelectual deosebit; urmpărea cu mare atenţie critica tânără, o încuraja), Theodor Balş la traduceri, Grigore Hagiu la poezie, Nicolae Velea la proză, Sânziana Pop la reportaj. Aceste funcţii au fost ocupate, apoi, de alţi membri din redacţie: Cezar Ivănescu a preluat poezia (el ţinea un cenaclu în redacţie, se numea “Cenaclul Numele poetului”; revista va mai avea un ceneaclu al ei, ca revistă, care-şi va desfăşura activitatea la Muzeul Literaturii Române, fiind condus de Nicolae Dan Fruntelată) – dar de poezie se ocupa şi Ion Gheorghe; de critică se mai ocupa Aurel Dragoş Munteanu – iar mai târziu, spre miezul deceniului al IX-lea al secolului trecut, Artur Silvestri şi cu mine. Voicu Bugariu stătea pe lângă noi dar era redactor mai mult cu numele, cred că nu înţelegea fenomenul literar în genere. Foarte activ era Iulian Neacşu, mereu înconjurat de tineri doritori de debut, dar şi Gheorghe Suciu, acela care a avut, la un momen

Artur Silvestri a fost secretarul literar al epocii sale

dat, şi funcţie de conducere, spre 1988.Dan Laurenţiu, cu eternul său baston-umbrelă, era o prezenţă de ceasornic, şi cred că citea tot ce se publică în revistă pentru că ştia toţi colaboratorii şi toate temele. Fiind cam cenzurat, publica puţin şi nesemnificativ. În general redactorii mai vechi erau hârşiţi de cenzură, obosiţi să tot schimbe de ani de zile texte, idei, cuvinte ca să le treacă numele în revistă – şi trimiteau la înaintare, ca să zic aşa, colaboratori mereu noi. În anii aceea cenzura era negociabilă oarecum, era un fel de şcoală de litreratură în fond: obiecţiile erau de ton, de nuanţă, de conjunctură, puteai împacheta şi idei mai grele în aceeaşi hârtie – dar trebuia să fie “frumos” sau să aştepte momentul potrivit. Şi acesta este unul dintre motivele pentru care colaboratorii Luceafărului erau mai mulţi decât redactorii revistei. Care redactori, dacă n-am scăpat pe cineva, ca ceştia erau. Geo Dumitrescu n-a călcat prin redacţie – iar în ultimul an a refuzat să-şi mai plătească acea cotizaţie la partid – lumea zicea că pentru demolarea casei de la Băneasa, dar au fost şi voci care au văzut în asta o dizidenţă… Nu ştiu, cert e că suma infimă era acoperită mereu de cătrecolegi.Pe statul revistei Luceafărul mai erau trecuţi şi alţi scriitori (dl. Viorel Şerbu îi ştie pe toţi, pe mine nu prea m-au interesat aceste culise oficiale). Un collaborator foarte active al revistei era Toma Michinici – care era mâna dreaptă a d-lui Mircea Croitoru, colegul nostru ce realize legătuira cu tipografia, în realizarea almanahurilor. Luceafărul scotea un almanah de iarnă în aproape o sută de mii de exemplare şi un almanah de vară cu un tiraj ceva mai mic, acesta din urmă cu titlul generic “Istorii neelucidate”.În felul acesta noi nu numai că deveniserăm rentabili pentru noi, adică ne autofinanţam, dar aduceam Uniunii Scriiotorilor venituri importante pentru susţinerea altor reviste care nu se vindeau mai de loc dar… cum să vă spun? … erau foarte commentate la Europa Liberă, de pildă, fiind considerate (etichetate) drept publicaţii care critică regimul. Criticau sau nu – dar şedeau pe tarabe şi nu le lua nimeni, în timp ce Luceafărul se cumpăra ca pâinea caldă, cele zece mii de exemplare tiraj fiind mereu insuficiente.

Eu am debutat la Luceafărul pe 13 septembvrie 1980 (de ziua poompierilor), următorul text l-am publicat peste exact 13 numere – şi cifra aceasta mi-a purtat mult noroc (am descoperit şi un număr pierdut din “Timpul” eminescian: numărul 113 din 1882, pe care l-am editat în Luceafărul). Mă zbăteam de doi ani să public, cum spusei

Când spui “Luceafărul”, eşti tentat să înţelegi instituţia ca atare, adică redacţia cu cei 12-15 redactori ai ei dintre care 4-5 munceau efectiv. În realitate, “Luceafărul” devenise înainte de ajungerea mea acolo, deci înainte de anii ’80, un loc de întâlnire, trăia prin grupul din jurul redacţiei, prin intelectualii care percepuseră şi trăiau în mod asemănător acea criză identitară a neamului despre care am încercat să vorbesc mai sus. Sunt foarte atent la cuvinte, şi reiau pentru întărire: mulţi, enorm de mulţi intelectuali au perceput-o dar criza ca atare a creat curente, adică moduri de trăire distincte după vârstă, educaţie, geografie interioară, etc. Nimeni nu poate spune: “Noi am fost buricul pământului!” Este vorba, în fond, de răspunsul fiecărui grup la provocările bolii sociale, culturale, politice. De soluţiile fiecăruia în parte şi ale fiecărora ca grup. Noi, cei de la “Luceafărul” (mă refer la cei activi de la “Luceafărul”) ne-am creat un stil de lucru care nu e greu de descris, dar e mai greu de înţeles cred. Este vorba de întâlniri pentru discuţii. Fie la cele câteva restaurante unde aveam colţul nostru, fie la cele câteva adrese ale unora dintre noi, fie în delegaţiile prin ţară – oriunde ne aflam în grup porneam aceste discuţii pe teme identitare. Regula noastră, internă, era oarecum simplă: trebuia să ne citim unii pe alţii (şi aici nu încăpea excepţie: toţi ştiam ce a scris sau despre ce va scrie fiecare în parte), să comentăm deschis – şi, mai ales, să-l lăsăm pe fiecare să-şi dezvolte ideile. Un grup cu reguli liber acceptate şi respectate este, se înţelege de la sine, un grup de prieteni. Desigur, cu ierarhia lui interioară, recunoscută de toţi – dar aceste inegalităţi întăreau prietenia, n-o ştirbeau câtuşi de puţin.

N.Georgescu

AMINTIRI (APROAPE UITATE) CU SCRIITORI

Interviu despre Artur Silvestri

Teodora Mîndru


3. Cum vi-l amintiți pe Artur Silvestri în acel context? Ca redactor, cronicar literar, coleg, prieten poate? Vă amintiți discuțiile pe care le purtați, numai cu Artur Silvestri, sau în grup?

Artur Silvestri este unul dintre cei care au contribuit decisiv la sudarea grupului, la alegerea celor activi din redacţia “Luceafărului”. Lucrurile erau în derulare prin 1980, astfel că la venirea mea m-am integrat din mers. Practic, Artur Silvestri “monitoriza presa”, cum s-ar zice astăzi, adică citea întreaga producţie de periodice româneşti, mai ales revistele, mai ales pe cele culturale dar şi pe cele ştiinţifice. El singur îşi alesese acest mod de a cunoaşte, dar şi de a-şi stabili afinităţile. Din când în când se opera asupra câte unui autor şi începea să-l caute pretutindeni pe unde publica. Munca lui se derula, de fapt, mai ales în bibliotecile mari, acolo unde găsea abonamente – dar şi bibliografii. Era un cititor asiduu al Bibliotecii Academiei Române, acolo unde eu lucram – şi unde l-am ajutat să-şi facă mulţi prieteni, mai ales dintre depozitari. Tot aici avea întâlniri şi nesfârşite discuţii cu viitorii săi colaboratori – pe care şi-i alegea, vă repet, după ce le citea textele. În felul acesta el făcea un fel de radiografie de idei: îi găsea pe aceia care rezonau în programul “Luceafărului” fără ca ei să ştie. În fond, el este unul dintre cei care au conştientizat, au individualizat un curent de idei, un grup alcătuit din indivizi care uneori nici nu se cunoşteau între ei. Este ceea ce în sociologie, mai ales în sociologia canadiană, se numeşte o “şcoală de gândire”: intelectuali răspândiţi pretutindeni care se regăsesc în modul de a înţelege realitatea. Ei nu au nevoie de un sediu central, de o clădire, etc. – ci doar de publicaţii şi întâlniri periodice. Ei se întâlnesc, se citesc, se citează ca să dezbată, ca să dezvolte un pachet de idei.

E greu de identificat un “lider” într-o şcoală de gândire, find vorba de întâlniri oarecum la vârf, de primi inter pares: eşti tentat să crezi că toţi sunt la fel. De aceea nici nu s-a observat importanţa lui Artur Silvestri între noi – în sensul specificului activităţii sale. Şi totuşi, Artur Silvestri, pe lângă textele pe care le-a scris şi publicat pe marginea ideii naţionale, a adus, cred, la “Luceafărul” cei mai mulţi colaboratori, mai ales tineri. Avea vocaţia aceasta de a descoperi – după ce îşi făcuse din lecturi investrigatoare o adevărată profesiune secundă, de credinţă. Urmau prezentările către prieteni, apoi primirea în redacţie, lărgirea ariei de discuţii…

Se poate vorbi de un adevărat ritual al intrării cuiva în grup, ritual pe care eu însumi l-am parcurs. După primele colaborări la revistă (eu am aşteptat un an întreg să public aici, am vrut să public proză, apoi traduceri – către critică şi istorie şi litrerară m-a îndemnat mai ales necesitatea: în acest domeniu se simţea nevoia de nume noi, cum se zice – sau, mai simplu, mi s-a sugerat că, dacă vreau să public, doar critica mi se primeşte, celelalte domenii sunt aglomerate…), Cezar Ivănescu, cel care mă primea mai des în cercul său, m-a prezentat lui Mihai Ungheanu – care, după câteva lungi şi lămuritoare discuţii pe teme de istorie literară, m-a “dat pe mâna” lui Artur Silvestri să întărim împreună compartimentul de critică al revistei.

Lucrurile sunt ceva mai complicate, de fapt. Eu îl cunoşteam pe profesorul Gheorghe Ivănescu, unchiul lui Cezar Ivănescu, aveam cu dânsul lungi colocvii filologice prin curtea Bibliotecii Academiei – după ce mi-l prezentase amicul Lucian Chişu (iniţial, cu aceeaşi intenţie de a-i face cunoştinţă cu depozitarii bibliotecii ca să-i fie servite mai repede cărţile: cititorii aşteptau şi câte o jumătate de oră să le vină cărţile din deposit, dar asta nu din rea voinţă, ci pentru că erau depozitari puţini, schema bibliotecii funcţiona la minima rezistenţă). Profesorul m-a trimis la nepotul său, în biroul căruia l-am recunoscut pe Artur Silvestri, ca cititor la bibliotecă ce era… Vedeţi: este vorba de cunoaşteri şi recunoaşteri care ţin şi de destin. Important este că în anii mei de integrare am fost foarte apropiat de Artur Silvestri, mă vizita acasă şi la serviciu, îl vizitam destul de des acasă la el, în apartamentul de pe “Căderea Bastiliei”, destul de aproape de Biblioteca Academiei, de altfel. Nu aveam o regulă a discuţiilor, ne spuneam unul altuia ce am mai citit, ne împrumutam cărţi, stabileam la ce cărţi să scriem în revistă.

Revista “Luceafărul” căuta să atragă atenţia într-un fel asupra ideii naţionale, şi una dintre temele care se dezbătea pe atunci ţinea de revalorificarea trecutului nostru cultural. Asta implica un fel de calendar cultural cu sublinierea datelor mai importante (zile de naştere ale marilor scriitori, evenimente importante, etc.). Oricum, în atmosfera aproape sufocantă a sărbătorilor comuniste “Luceafărul” a adus această noutate care la început a derutat dar apoi s-a împământenit în toată presa culturală: nu numai anii scurşi de la “eliberare”, de la grevele din 33, de la “Salva-Vişeu” etc., etc. – ci şi cât a trecut de la uciderea lui Miron Costin, de la tipărirea Bibliei de la Bucureşti, de la programul “Daciei literare”…Aceste sărbători, unele dintre ele de-a dreptul derutante pentru cenzură care se trezea joia cu numărul făcut şi trebuia să decidă, nu este aşa, adică era pusă în faţa faptului împlinit – multe dintre ele erau stabilite de Artur Silvestri cu oamenii din bibliotecă, eu sau vreunul dintre mulţii cititori care au devenit şi colaboratori ai revistei. Aceştia, mari specialişti de talia unui Pandele Olteanu ori I.C.Chiţimia sau Gheorghe Mihăilă, de pildă, stabileau ei înşişi sărbători în domeniul literaturii române vechi…Prin 1988, pare-mi-se, am publicat un text în “Luceafărul” cu acest titlu: “Sărbători şi antisărbători”

– mult chinuit (de trei ori a fost pus în pagină, în forme schimbate, şi abia a patra oară a ieşit) unde discutam pur teoretic, fără nici un fel de aluzie la concret, idea sărbătorii pe dos, cu trimiteri doar la practicile de descolindat descrise de Petru Caraman…Le-am făcut multe “antisărbători” comuniştilor; Artur Silvestri era un maestru în invenţii. Şi ştiţi de ce? – Pentru că avea oameni care să scrie la evenimentul programat, oameni foarte bine pregătiţi, talentaţi, care ştiau, mai ales, să creeze evenimente de presă. Ştiţi, pe vremea aceea se spunea (Iulian Neacşu a lansat vorba) că un scriitor valorează cam câţi cititori are, iar un redactor la o revistă culturală, cam câţi colaboratori are.

4. Fiindcă sunteți un renumit și recunoscut și pasionat eminescolog, nu pot să trec peste subiect: Eminescu. și Artur Silvestri era fascinat de această personalitate fundamentală a literaturii românești? Era o temă de interes în discuțiile dvs. cu Artur Silvestri? Ce îl interesa mai mult?

Mai mult decât atât: cu Artur Silvestri mă consultam, mă sfătuiam, analizam împreună unele informaţii. V-am mai spus, doar: Mihai Ungheanu m-a dat pe mâna lui, a fost, aşadar, primul meu “şef”… Era mai mic decât mine, dar eram amândoi produsul aceleiaşi Universităţi din Bucureşti, făceam parte din şcoli de gândire apropiate pentru că, ţărani fiind la origini, ne-am ataşat amândoi de profesorii universitari care-şi recunoşteau ţărănismul structural. Avea faţă de mine ascendentul acesta pe care i l-am recunoscut de la început: era un foarte bun cunoscător al literaturii române. Cred că nu e carte scrisă în limba română care să nu-i fi trecut prin mână. Eu, ca filolog classic, practic nu am făcut nici un curs de limbă sau literatură română în facultate, sunt un autodidact în aceste domenii – dar un autodidact format la Biblioteca Academiei Române, unde opt ore pe zi şedeam între cărţi şi periodice. Colaborarea mea la revista “Luceafărul” se producea după 5 ani de muncă în bibliotecă, practic asta a fost o a doua facultate – şi abia eram la începutul marilor aflări în materie de eminescologie. Practic, eu am înţeles că nu-mi pot prinde din urmă colegii întru istoria literară, şi mi-am făcut alt program de studiu: nu cartea m-a pasionat – ci ziarul. Am constatat repede că în periodicele româneşti s-a aşternut aproape întreaga noastră cultură, că pentru noi cartea a fost o sărbătoare, un lux, pe când ziarul a însemnat cultura în haine de lucru, în acţiune, cultura formatoare.

Discutând aceste lucruri cu Artur Silvestri prin birourile redacţiei, şi încercând chiar să riscăm un raport între ziar şi carte (eu susţineam proporţia gheţartului, cele şase şeptimi de sub apă fiind ziarul şi cea de deasupra rămânând cartea, el era mai generos acordând cam un sfert cărţii) – nu mică ne-a fost mirarea să observăm, la un moment dat, că ne asculta foarte atent Nicolae Velea, veşnic cu o cafea în faţă şi cu şahul desfăcut alături, gata să provoace pe oricine, individ sau grup – de fapt, lumea întreagă – la o partidă. Lui îi aparţine expresia memorabilă: “Negru pe alb, negru pe negru”, referitoare la ziar, mai activ, mai viu, care se întipăreşte în albul vieţii cu litere apăsate – şi la carte care, nu este aşa?, închide pagină tipărită peste pagină tipărită, ascunde negrul în negru…Devenise un fel de parolă de recunoaştere între noi trei această expresie, niciunul dintre noi n-a folosit-o ca metaforă cognitivă (dacă nu cumva Artur Silvestri, prin manuscrisele sale…) şi cred că ne-a oprit acest moment încremenit când Nicolae Velea, “omul cu două creiere” cum îl numea profesorul Florea Fugariu, a respirat adânc în discuţia noastră şi i-a pus un titlu-definiţie atât de sugestiv încât ne-a amuţit…Rămâne fapt constatat: în presă citeşti cărţile românilor înainte ca ei să şi le tipărească, de cele mai multe ori altfel decât apar ele tipărite…

Totuşi, eu descopeream literatura română–Artur Silvestri o redescoperea, ştia cărţile, autorii, şi era fascinat să refacă apele din izvoare, ca să zic aşa – ape de izvor în care eu mă scăldam de cele mai multe ori pentru prima oară.

Ca să revin strict la conţinutul întrebării D-voastră, trebuie să spun, aici, că prima mea sinteză despre viaţa târzie a lui Eminescu mi-a fost cerută chiar de Artur Silvestri. Manuscrisul intitulat “Ultima zi a lui Eminescu la ziarul Timpul” a stat la el câteva luni, l-a citit cu interes şi Mariana Brăescu (având intenţia de a scrie un scenariu de film pe tema zilei de 28 iunie 1883, când Mihai Eminescu a fost dat afară de la ziar). N-am putut publica această carte decât după 1989, dar începusem o luptă cu cenzura comunistă chiar în anii “Luceafărul”, Artur Silvestri fiind unul dintre sfătuitorii mei “de taină”, adică spunându-m, din experienţa proprie, cum poate fi “fentată”, îmblânzită sau obligată cenzura să-ţi accepte o carte. Iarăşi: lucrurile sunt mai complicate, pentru că în cazul cărţilor cenzura acţiona diferit de la editură la editură, uneori chiar de la un redactor de carte la altul; cu Artur Silvestri abia tatonam editurile mai apropiate de revista “Luceafărul” cănd a venit Revoluţia şi s-a sfârşit totul…


[1] Nicolae Georgescu, ” Artur , cavalerul” în vol . ”ARTUR SILVESTRI mărturii tulburătoare”, Editura CARPATHIA, 2009, P 37


Cartea de faţă a scriitorului gălăţean pare a se constitui într-o excepţie, dacă este privită în ansamblul lucrărilor sale. Anterior, Ion Manea îşi obişnuise cititorii cu texte, foarte reuşite, din sfera umorului, fie că era vorba de fabule sau de povestiri. Cei care i-au urmărit evoluţia, lectori obişnuiţi sau critici literari, au apreciat, adeseori la superlativ, creaţia sa, mai ales cea a ultimilor ani (din volumele „Ion Ionescu’s story”, „Regele ghioceilor” sau „La girafe nu mă bag”), unde imaginaţia debordantă în găsirea subiectelor, inventarea unui erou (Ion Ionescu), apt să le poarte către lume, atesta ieşirea din tipare sau din tipicul umorului creat de mulţi practicanţi în materie. Este acesta un prim motiv de a privi şi judeca cu atenţie ieşirea autorului pe piaţa cărţii cu altceva.

Ion Manea îşi defineşte prozele din acest volum „pledoarii sincretice”. În fapt, eseuri. Eseuri încărcate de o anumită specificitate. De pildă, în „Reacţia lui Călinescu la intrarea în literatură a domnului Poponeţ”, construcţia textului, pe cât de elegantă, pe atât de critică la

adresa eroului şi a fenomenului pe care îl ilustrează, poate surprinde prin folosirea unui personaj real, nelipsit în anumite medii, Codin Maticiuc. Iar respectivul, cunoscut şi sub numele Poponeţ, este ales de scriitor ca purtător de sensuri în proza sa, deoarece insul a scos o carte. „E o carte plină de vicii, de nenorociri, se destăinuie sincer eroul. Ce putea scrie un pierde-vară ca mine? (...) Am scris o carte, continuă el explicitând: E cam de căcat şi plină de vicii de toate felurile, alcool, clubbing, droguri şi f... Mă mir că mi-au băgat-o ăştia prin toate librăriile.” În continuare eseistul Ion Manea anunţă urmările gestului comis de numitul Poponeţ: lansare de mare succes, plimbarea „operei” prin emisiuni TV, contribuind la creşterea ratingurilor acestora, reeditări cu nemiluita, traduceri, o iminentă ecranizare ş.a. Descrierea fenomenului, devenit avalanşă de neoprit în lumea „literar-artistică”, poate surprinde, unii cititori socotind chiar că istoria este cam gogonată. Nu este, ne asigură autorul, referindu-se la carte: „Eu chiar am citit-o, convingându-mă, încă o dată, că literatura nu (mai) este doar ceea ce spune teoria că este şi nici ceea ce credem noi că trebuie să fie, ea tinde să fie şi chiar este, în egală măsură, şi ceea ce crede fiecare dintre cei care scriu, indiferent cum scriu, că este...” Să recunoaştem că eseul de faţă, şi nu este singurul, aduce a pamflet, se înrudeşte cu prozele scrise de Ion Manea în cărţile anterioare. Chiar şi fantezia probată în trecutele scrieri nu e foarte departe de natura subiectului abordat acum. Cu o singură mică/mare deosebire: dacă Ion Ionescu este un erou plăsmuit, Poponeţ, oricât s-ar mira unii, chiar există în realitate. Ion Manea vrea să ne bage în cap adevărul, cumva ştiut, că oricât de bogată ar fi imaginaţia scriitorului, viaţa bate filmul, cum se spune.

În prefaţa cărţii, criticul a. g. secară ne asigură şi dumnealui despre existenţa cărţii lui Poponeţ (numită „Consumatorul de suflete”). Şi nu doar în legătură cu acest subiect. Textul intitulat „Cum e să filmezi un anaconda pe dinăuntru...” se sprijină pe un alt fapt, să-i spunem insolit: decizia unui biolog de a se lăsa înghiţit de un şarpe uriaş, pentru a-l studia pe dinăuntru. Or, şi această întâmplare este strict autentică, ne asigură criticul prefaţator, respectivul om de ştiinţă temerar şi curios numindu-se, precum afirmă şi scriitorul, Paul Rosolie. Şi, se precizează în text, experimentul a sfârşit repede, biologul fiind imediat regurgitat de uriaşa reptilă. La ce-i foloseşte acest fapt autorului despre care discutăm acum? Pornind de la o idee de bun-simţ („Ce naiba poţi vedea cu adevărat în burta unui şarpe, dacă nu nimic mai mult decât chiar burta unui şarpe?”) Ion Manea explică: „Transpusă în lumea literară, întrebarea ar fi „Ce ar putea vedea un sociolog dacă s-ar integra printre scriitori?” Dacă ar participa, adică, la toate întrunirile lor, ar scrie el însuşi, pentru a-şi argumenta noua identitate, ar publica şi s-ar lua cu ei la întrecere în obţinerea premiilor literare sau în situarea cât mai sus în posibilele ierarhii (...) Finalitatea unui astfel de experiment este greu de prevăzut. Este posibil, în primul rând, ca „intrusul” să fie „regurgitat”, întocmai ca biologul american (...).Mai este posibil ca studiul să se termine cu succes”. Argumentaţia este mai amplă, fiind de reţinut întrebarea. „În cazul acesta nu se ştie cine va avea de câştigat sau de pierdut, sociologia sau literatura?” Ca fapt divers să precizăm că profesia primară a lui Ion Manea este cea de sociolog...

Pentru a incita la lectură, voi enumera în continuare titlurile câtorva texte din carte: ”Testul ”Eminescu” şi tunul „Shakespeare”, „Băşica de porc cu grăunţe şi invenţia lui Zuckerberg”, „Între „Calicul” lui Moş Costache şi „Rinocerii” lui Ionesco”, „Cum (n-)a iubit-o Mircea Cărtărescu pe Zaraza”, „Gogol şi sufletele vii”, „Să dai mâna cu o statuie şi să te aşezi pe Alba ca Zăpada”, „Gutenberg a murit şi nici Marconi nu se simte mai bine. Cine urmează?”, „Poneiul lui Patapievici şi suveica Mamei Ruţă”, „Virginele din Swaziland şi delirul românesc”, „Ţechinii lordului Byron”, „Să fi fost Moise sub papucul Seforei?” ş.a. În bună parte, eseurile din carte sunt nu doar pamflete, ci implicit polemici, atitudini – construite artistic, evident – în legătură cu fapte sociale. „Năvala” modernităţii peste blânda viaţă culturală a prezentului („Ce e, mamă, un ebuc?”, „Şi capra şi varza, adică şi cartea şi internetul etc) este tratată cu calm, împăciutor, fără stridenţe sau acuze la adresa purtătorilor noului. În general, se remarcă în texte un tonus aşezat, filozofic, în înţelegerea unor „derapaje” ale lumii contemporane. Iar satira, prezentă implicit, este ca întotdeauna benefică, legând organic prezenta carte de precedentele ale aceluiaşi autor. Ion Manea este original în noul parcurs literar, dovedindu-ne că are forţa artistică de a performa şi altfel decât multiplicându-şi galeria de povestiri umoristice, foarte reuşite, cum spuneam mai sus. Abordarea acestui gen de eseuri, inteligent construite, polemice

îndeosebi, prezintă un Ion Manea gata să iasă pieptiş în lupta cu alţi împătimiţi ai scrisului şi cu sine însuşi, sperând că măcar o nouă bătălie va fi câştigată. Iar cineva de undeva, de sus, nu neapărat Dumnezeu, poate vreun adjunct, ar putea vedea asta...

ConsemnăriIon Manea; „Călimara cu pixeli”

Dan Plăeşu

Leonardo da Vinci - Mona Lisa

Surâsul misterios al Giocondei

O doamnă ce urma să se despoaie,Model să-i fie, într-un cadru nou,Pe Leonardo l-a văzut la baie,Şi-aşa,-mbrăcată.... a rămas tablou.

Michelangelo Buonaroti - Moise

Moise pe muntele Sinai

Găsind tăbliţa cu porunci pe munteA dat degrab’ cu ea să se întoarne,Dar când s-a pipăit atent pe frunte,Era târziu, deja-i pusese coarne.

Galeria de artă– Epigrame –


î

Căci ipostaza poetică a filozofării practicate în închisoare de Constantin Oprișan a putut fi memorată de preotul Gheorghe Calciu, Iosif V. Iosif și Marcel Petrișor (8).

Așadar sub forma plămădirii de stihuri a reflectat după gratii tânărul născut în 1921 în comuna Oncești (Tecuci) la acea «Sorge» de care aflase în Gemania de la Heidegger, sau poate chiar în România anilor săi de liceu și de facultate, întrucât până prin 1948 a mai dăinuit în viața culturală a Europei osmoza valorilor ei spirituale. Despre îngrijorarea (die Sorge) temătoare de sfârșirea vieții omenești în neant (9) o altă victimă a ocupantului sovietic scria (în Crugul mandarinului, jurnalul pe care l-a ținut între cele două detenții politice ale sale) că ar avea ca proveniență sintagma indicând «îngrijitorul de suflete» (der Seelensorger) proprie filozofiei protestantismului. De aici ea ar fi fost preluată de existențialistul german (10). Incadrându-și viziunea în spiritualitatea creștină, Constantin Oprișan pune tradițiile umanismului creștin alături de filozofia antică grecească pentru a sugera cititorilor săi ideea că cele două au format împreună temelia culturii europene. In Psihaion principiul a tot ce există apare drept sens al istoriei ce-și adeverește esența creștină. Pentru studentul ajuns după gratii, în spatele existenței umane nu se găsește acea Sorge înfățișată de Martin Heidegger în volumul SEIN UND ZEIT (1927, trad. rom. de Dorin Tilinca în 1994). De esență spirituală amintind în subsidiar de nous-ul anaxagoreic reformulat de Platon prin mistica sa (11), înțelesul pe care îl conferă Constantin Oprișan heideggerianei «Sorge» trimite într-un anume sens la interpretarea pe care Horia Stamatu a dat-o baladei Miorița, pe când invoca acea echilibrare interioară pe care o oferă creștinismul cosmic românesc.

În viziunea necunoscutului discipol al lui Heidegger (care -foarte probabil - îi ascultase alături de Octavian Vuia și Alexandru Dragomir cursul despre Parmenide), la temelia lumii nu stă nici Binele Suprem de care vorbea Platon, principiu de dincolo de existență a tot ce există. Întrucât independent de contrastul de sorginte platonică dintre lumea spiritului și lumea simțurilor pe care îl păstrează, la Constantin Oprișan viziunea creștină asupra lumii apare prin indirecta invocare a trans-substanțializării la care participă orice creștin prin taina eucharistiei : «Cu suflet cald și dulce din pâine și din vin / Unesc abstractul spirit pământului concret, / In duh port limpezimea Olimpului Elin, / Si-n trupul meu de iască, port fiere si oțet» (Psihaion, p. 11).

Lui Heidegger, Constantin Amăriuței îi vorbise despre gândirea filozofică a lui Mircea Vulcănescu ilustrată de irumperea timpului sacru în timpul profan pe care o evidenția hermeneutica vulcănesciană în construcția etimologică de obârșie latină a termenului aievea. Poate tocmai pentru că autorul volumului Sein und Zeit (1927) își pusese problema viețuirii în timp a omului desprins de tradiția religioasă (12) și metafizică și cumva constrâns a atribui totuși un sens vieții sale. Soluția lui Heidegger, dincolo de analizele sale asupra semnificațiilor existenței umane pe care în 1933 Mircea Vulcănescu le găsea

Motto: «Heidegger cunoaște România din buna reputație de a fi o țară a filozofilor, căci mereu îi vin de acolo studenți în filozofie… Pe când bulgarii vin la Freiburg să studieze

economia politică iar maghiarii medicina, românii își reprezintă țara pe frontul spiritual.»

(Biemel, în rev. «Universul literar», București, dec. 1942)

Când în România se aude în cele patru zări că Alexandru Dragomir (1) împreună cu Walter Biemel i-au fost discipoli lui Heidegger se ivește (ca de la sine) întrebarea: „Numai cei doi să-i fi fost discipoli ?” Lăsat ceva mai în umbră, câteodată mai este adăugat și numele filozofului creștin Octavian Vuia (2), criticat de Henry Wald, „profesorul lui G. Liiceanu” cum l-a desemnat Contantin Noica precizând limpede că Liiceanu Gabriel „nu este elevul lui, ci al lui Wald” (Noica în arhiva Securității, București, Editura M.N.L.R., 2009, p. 154). Heideggerianul Octavian Vuia (al cărui volum Montesquieu

und die Philosophie der Geschichte a fost îngrijit de Richard Reschika în 1998, Frankfurt am Main -N.Y.) nu este desigur menționat prin revistele «oficiale», adică revistele care se bucură de o largă mediatizare, fără ca prin aceasta să câștige mai mulți cititori.

Cam aceasta este imaginea difuzată și răsdifuzată de cei care se premiază între ei uzurpând titluri vane precum cele de «singuri specialiști în filozofia lui Heidegger» sau de «primii (/cei mai mari/ singurii adevărați) traducători», varianta preferată încă din vremea comunismului. Mecanismul ei de propagare, bine verificat de-a lungul timpului în operația de amputare a culturii și spiritualității românești prin restrângerea scriitorilor români la cei angrenați ideologic în „construirea comunismului” urmărea «uitarea» oricărui nume de gânditor român care a mai tradus din Heidegger, sau a scris despre el, precum poetul gânditor Horia Stamatu (3). In general se dorea o cât mai radicală transformare a domeniului traducerilor de scrieri filozofice într-un fals deșert prin drastica înlăturare a numelor de traducători români marginalizați dincoace de Cortina de fier, sau afirmați dincolo de „lagărul socialist” (4), precum universitarul spaniol care conducea doctorate și în Italia, George Uscătescu (1919-1995), interesat de fenomenologia religiei la Heidegger (Phaenomenologie des religiosen Lebens, în traducerea spaniolă a profesorului Uscătescu, Introduction a la fenomenologia de la religion, Madrid, Ed. Siruela, 2005).

Ghinionul așa-zișilor ‘unici specialiști’ în Heidegger a fost existența -fără întrerupere- a dialogului pe teme filozofice heideggeriene dintre românii din exil care l-au cunoscut pe filozoful german. De exemplu, dialogul de prin anii 50 dintre Stefan Teodorescu și Constantin Amăriuței chiar în jurul unei traduceri din Heidegger, ca să nu mai vorbim de neîntrerupta comunicare dintre discipol și maestru, cum a fost în cazul lui Octavian Vuia (5) pe care Martin Heidegger îl prețuia în mod special. Demn de știut este și faptul că (în principal) prin eforturile lui Vuia s-a ajuns a se forma la un moment dat un fel de ‘zid românesc’ în jurul bătrânului filozof atacat la Paris, interzis la Sorbona și omagiat la Castelul din Cerisy la Sale (6).

Fără putință de dialog real din cauza terorii ideologico-securiste, și în țară exista o oarecare „emulație” între cei încurajați de Noica și cei încurajați de Anton Dumitiu să se ocupe de filozofie (referitor la traducerea lui Heidegger a se vedea interviul lui Alexandru Dragomir, refăcut și adnotat de Isabela Vasiliu-Scraba, https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/ ), la care (în forme inaparente) s-a adăugat dialogul dintre cei din exil și cei din țară, Noica însuși citind cu mare interes în revistele exilului studiile publicate de Horia Stamatu (http://www.scribd.com/doc/164910136/IsabelaVasiliuScrabaNoicaStamatu ) sau de Stefan Teodorescu pe care-i cunoscuse în tinerețe în casa lui Mircea Vulcănescu. E drept că din Sokrateion-ul lui Fay (1991, Ed. Humanitas) nu aflăm decât de Noica și de C-tin Floru (p. 49), dar lista celor prezenți în casa lui Mircea Vulcănescu poate fi ușor completată după lectura fascinantelor amintiri ale lui Titus Bărbulescu despre cel ce-i fusese cândva profesor de etică (7) și care a fost sortit (de ocupantul țării) exterminării după gratii, acolo unde, la câțiva ani distanță, avea să-și dea duhul și tânărul Constantin Oprișan (1921-1958). Acesta, după ce a absolvit în 1940 liceul la Bacău, s-a întâmplat să-i fie discipol lui Martin Heidegger în aceiași perioadă când Alexandru Dragomir și Octavian Vuia își pregăteau la Freiburg i. Br. cu filozoful german tezele de doctorat, unul interesat de gândirea lui Hegel, altul de orizonturile filozofice deschise de platonism ( http://www.scribd.com/doc/188004276/IsabelaVScrabaAlxDragomirOctVuia ).

Înscris la Universitatea revenită la Cluj după ce patru ani funcționase în refugiul de la Sibiu, studentul Oprișan și-a impresionat profesorii (pe D. D. Rosca, Lucian Blaga, Stefan Bezdechi, etc.) cu talentul său într-ale filozofiei. Arestat la jumătatea lui mai 1948 după numai doi ani de studii la o universitate românescă, lui Costache Oprișan nu i-a rămas să-și valorifice remarcabila sa pregătire filozofică decât sub formă versificată, ceea ce a contribuit într-o bună măsură (dacă nu chiar în mod esențial) la salvarea de la dispariție a meditațiilor sale metafizice.

IN DISCIPOLII NECUNOSCUTI AI LUI HEIDEGGER: Constantin OpriSan

Isabela Vasiliu-Scraba


«fastidioase», nu s-a deosebit (în esența ei) de considerarea omului în postura sa de creator de cultură. Or, la fel a fost văzut omul și de Lucian Blaga. Mai mult chiar, într-un mod paradoxal, în opera sa filozofică, poetul Lucian Blaga a fost mai limpede în exprimarea gândirii sale decât Heidegger care s-a vrut poet în toate scrierile sale filozofice, nu doar atunci când s-a apropiat cu o «religioasă înfiorare» (apud. Blaga) de poezia lui Hoelderling.

Ințelesul pe care îl dă Constantin Oprișan heideggerianei «Sorge», cu un abia bănuit punct de inflexiune, amintește (în mod surprinzător) de dublul sens (de o primă și de o a doua instanță) pe care l-a conferit acestui termen Nae Ionescu vorbind la un curs de metafizică despre Faust și problema mântuirii. Iată - dintr-una din poeziile sale-, prelucrarea pe care a făcut-o Costache Oprișan temerii de neant: «Amurgul mă lasă în urmă, / Și negura-n suflet pătrunde, / Tăcerea din spate mă scurmă, / O, cine mă cheamă, și unde?» (Frământări elegiace, p. 43). Cum se poate observa, fostul student al lui Heidegger deplasează accentul de pe momentul fricii, pe uimirea provocată de pășirea pe un tărâm necunoscut. Faptul a fost perfect intuit și de editorul volumului de versuri apărut în 1995 ce se deschide cu acel lung poem intitulat Psihaion: «Conștiința unui tărâm suprafiresc, adâncită într-o zonă pe care spiritul nostru abia o ghicește, a fost probabil resortul creației lui Constantin Oprișan» (Marcel Petrișor, Prefață, p.6).

Când Nae Ionescu vorbise prin 1926 studenților săi despre semnificația metafizică a poemului Faust de Goethe, el a amintit la un moment dat de versul în care apare prima dată grija («Die Sorge nistet gleich im tiefen Herzen,/ Dort wirket sie geheime Schmerzen» ) în «cutele cele mai adânci»(trad. Nae Ionescu) ale sufletului eroului căruia îi produce dureri stranii. Comentariul Profesorului este de mare finețe, căci după ce indică momentul depresiei care-l cuprinde pe Faust, Nae Ionescu observă că grija ar fi într-o a doua instanță un «element de potențare a puterilor lui Faust» și nu o cale de cufundare într-o și mai adâncă disperare (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Faust-ul lui Nae Ionescu, în rev. „Cervantes”, Bucuresti, dec. 2012, pp.128-131, http://www.scribd.com/doc/176939301/Isabela-Vasiliu-Scraba-Despre-Faustul-lui-Nae-Ionescu-conferin%C5%A3%C4%83-de-la-Salonul-c%C4%83r%C5%A3ii-Hotel-Decebal-Bac%C4%83u-28-sept-2012 , sau înregistrarea video http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck a conferinței din 28 sept. 2012 de la Bacău ; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, Faust în interpretarea lui Nae Ionescu, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, Anul XIII, nr. 199, sept. 2005, p. 1 șI pp. 4-6 șI partea II-a în „Asachi”, nr. 200, Anul XIII, oct. 2005, p.3 ; http://www.scribd.com/doc/190132817/IsabelaVasiliuScrabaFaustWagner ; extrase apărute în rev. „Jurnalul literar”, București, nov.-dec. 2005, pp. 6-7 ).

În gândirea metafizică a lui Constantin Oprișan, tărâmul suprafiresc se vădește în chiar titlul poemului Psihaion care cuprinde o determinantă cu iz temporal, aionul. Realitatea acestuia nu este pur mentală. Ea pare mai degrabă a fi legată de cel care cugetă printr-un fel aparte de solidaritate ontologică primordială. In orice caz, Psihaion-ul indică o realitate aievea, în sensul oferit de Mircea Vulcănescu acestui termen care i-a sugerat o stranie «irumpere a timpului sacru în timpul profan» . Aionul, zeul timpului (sau «eonul») pe care Lucian Blaga îl vedea «dogmatic» - adică sub semnul acelei minus-cunoașteri înaintând simultan în știința și neștiința omenească -, este intuit de tânărul filozof ca ținând de domeniul spiritualului și nu de domeniul cunoașterii conceptuale.

Cedând ispitelor heidegeriene, poetul-filozof va mai întrebuința de-a lungul elaboratului său poem și alți termeni obținuți prin același procedeu. De pildă «somatomul», ilustrând (în negura începuturilor în care timpul nu începuse încă a curge) existența androgină a unor entități cu corpul («soma», gr. corp) nedespicat în bărbat și femeie (indivizibil, «atomos») : «Natura necurmată și timpul neștirbit,/ nimic nu separase realul de latent. / Ce-a fost, cu ce-o sa fie, un tot nedespărțit, / iar lumea, uriașă, întreagă în prezent. // Când mintea noastră ruptă pe dinafară cată, / prin simțuri să-și întindă spre lume cap de pod, / ei pătrundeau misterul din două părți de-odată, și gândul lor în lucruri curgea ca seva-n rod»(Psihaion, p. 12).

Filozoful poet mort la Aiud pe 26 iulie 1959 și-a centrat viziunea pe acel «ontonoos» format din amplificarea termenului ce desemnează gândirea. Adăugând gândirii în mod explicit «existența» acesteia («on», gr. ființă), trimiterea se face către tărâmul noetic atât de greu de exprimat în cuvinte.

De la presocratici prin excelență existent, «ontonoos» este cu mult mai existent decât toate câte există în lumea celor care se trec odată cu timpul : «Dar ce mister s-ascunde în dosul ăstui nume?/ Să vă desleg eu taina, oricât aș vrea, nu pot. / Conceptele, gândirea, spun prea puțin : ‘O lume, / cu cerul laolaltă, și încă nu spun tot.’// Gândirea e prea strâmtă și vorbe nu aveți/ să prind în ele taina ca vouă să v-o spui. / Si Cronos ne cuprinse. Nespuse frumuseți / revărsă din adâncul tezaurului lui : // O muzică de sfere se rupe din tăcere, / din neguri se desprinde al aștrilor exod. / Si naște bucuria din cea dintâi durere,/ la glasul de aramă al primului rapsod. (Psihaion, p. 14)

In plus, puritatea domeniului spiritual va apărea într-una din poeziile sale prin contrast, căci de partea celor impure ar sta folosirea josnică a rațiunii aservite scopurilor nedemne de ea, respectiv «bunăstării materiale» [expresie neînsemnând nimic, datorită creionării unei așa-zise stări de «bine» care în fond nu este bună, pentru că este «materială»]: «Să mă cobor cu rațiunea, iat-o: / Mai jos ca Marx, în murdării. / Apoi, purificat cu Plato, / Să urc abstractele tării.» (Definire, p. 41). Ivită odată cu apusul spiritului religios ce a dăinuit în toată Europa evului de mijloc, epoca modernă, cu somnolența ei spirituală, ar fi fost inaugurată de seducția clarități. La ea Descartes ar fi ajuns imitându-i pe scepticii disprețuitori care se îndoiau de dragul îndoielii pentru ca mai apoi să-i lase în urmă: «Dar cine-mi doarme, oare, pe patul de licheni ?/ Si recunosc tichia bătrânuli Descartes// Ciubotele-i sînt prinse sub giulgiul de bureți,/ Crescuți parcă la sânul decorului de basm./ Pe față-i doarme umbra aceluiași dispreț/ Pe buze strâmbătura aceluiași sarcasm// Si parcă-l văd spre seară grăind o sacră lege,/ lângă izvor, sub poala pădurii de stejari:/ <<Ca nu cumva vreodată să rătăcești, alege,/ din tot ce vei percepe, percepțiile clari!>> «(Psihaion, p.24).

Din Ontonoos vine și în el se resoarbe timpul, prim «trecător» în decorul de vis al nedespicatelor începuturi : «Din umbră și lumină cărarea eu mi-o torc, / Si tai în două lumea, c-un fir imaginar, / Cobor din Ontonoos și tot în el mă-ntorc, / unind cu începutul destinu-mi circular»(Psihaion, p. 13).

Într-o strofă din poezia Întoarcere («Și-ntr-un amurg nostalgic, când soarele pe culmi / Va săruta pământul uitându-se-napoi, / Vei revedea în zare pădurile de ulmi, / Și dulcele Psihaion cu turmele de oi», p. 48) termenul de «Psihaion» pare a indica tărâmul de dincolo, chiar în acea accepțiune pe care Horia Stamatu o va da peste ani localizării întâmplărilor din balada Miorița , în perfect acord cu acel crestinism cosmic românesc de care mai vorbise cândva Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu și Lucian Blaga (13).

Dar în poemul Psihaion, doi eseiști îi oferă în final reperele structurante ale viziunii filozofice prezentate: Papini, autorul Povestei lui Christos și Unamuno, cel care, prin Don Quijote y Sancho según Miguel de Cervantes Saavedra (1931), a înălțat donquijotismul în înaltul filozofiei culturii, spre a ilustra lupta împotriva spiritului Renașterii dusă de pe ultimele baricade ale religiozității unor timpuri apuse. Cu ambii Constantin Oprișan împărtășește așadar nostalgia credinței religioase din Evul Mediu și interesul pentru destinul individual și personal al omului.

Cu Miguel de Unamuno disprețuiește exagerările «silogisticii», pretențiile rațiunii invocate la tot pasul de pedanți și diletanți: «Când spiritul oprește mișcarea lui subtilă,/ Iar somnul libertatea i-o țintuie pe loc, / Din geniu mai rămâne netrebnica fosilă, / Închisă într-o carcasă, ca scoica în ghioc. /»(Psihaion, p. 27). «De-ți lunecă privirea pe limpezimi banale, /... / Te trage-n somnul trândav gândirea trivială, / .../ Te-alintă glorii vane, păcatul îl respiri, /.../ Vicleanul te vânează cu plasele-i subțiri/»(ibid.).

Pe Giovanni Papini îi ia drept simbol al luptei pentru convertirea la creștinism a lumii moderne, diavolești: «Dar răul se ascunde, îl supără lumina, / Mințind că toate acestea-s copilărești simboluri, / Și-n bezna sufletească-și înfige rădăcina, / Să ne prăvale duhul într-ale sale goluri /».

După Mircea Eliade (din Noaptea de Sânziene), destinul ar fi „porțiunea de timp pe care ne-o îngăduie istoria”. Or, pentru ideile filozofice ale lui Costache Oprișan, timpul nu s-a oprit odată cu uciderea în temnița comunistă a acestui fost discipol al lui Heidegger. Miracolul supraviețuirii și publicării, oricât de târzii, a gândurilor sale filozofice - riscând să nu ajungă vreodată la cititorii interesați (14) ne pare nu numai impresionant ci și semnificativ pentru neizbânda finală a celor care au vrut să ne distrugă din temelii cultura, - arzând biblioteci, ruinând învățământul, întemnițând vârfurile spiritualității românești și punând sub interdicția propagării acele creații ivite sau de după gratii, sau din exilul de dincolo de Cortina de fier, sau din exilul interior al clandestinității culturale.



POVEŞTI DESPRE PLECĂRI ŞI FIORDURI

Tot ce ai vrut să fiu am fostTe însoţeam în reveriiScriam poezie cu aburii beţiei de tineFăceam copii cu altele, ca să nu îţi stric taliaTe iubeam la trecut şi la prezentfoloseam pentru tine verbe din viitor Casa ta era toată poezie, lumină ,cer, absolutŞi numai cu penele te făceam să râzite gâdilam în talpă în direcţia cocorilor Apoi veneau poveştile despre plecări şi fiordurigândul fiorului pierdutte caută şi aziîn azilul minţii mele.

DINCOLO DE NEGRU brusc culorile se opresc la negru cu pensula în mână caut în spectrul minor în dulapul de pictor o culoarea tristă borcanul culorii disperare din el se aplică tenta deziluziei în câmpul de secară şi sperietoarea de ciori are sentimente (nimeni nu ştie ) dar trăieşte o frică teribilă de păsările care o atacă razant ca avioanele germane în picaj acum un an la Dresda am cumpărat un tub de roşu carmin îl deschid cu grijă miroase a istorie şi a ulei de tanc Voi finisa tabloul negru palid iar roşul îl pun pe obrazul meu ca să trec într-un an nou de doliu.

Diana Dobrita Bilea

FLORIN COSTINESCU

Flavia Adam

Adrian Grauenfels

FIICEI MELE

mai întâiașterne-ți părul lungîn altarede la capătul unei singurătăți până la cealaltă zăpadă a lumii nu mă-ntreba de fleacuri precum fericireadezmiardă îndoielile de orice fel pentru ultima datăcopilăapoi sărută mâna cărțiiși stai în genunchi pe coji de nucăpână când literele vor sări din pagini să te ajute după ce privești dimineața în ochiprimenește-ți zâmbetul cu îngerii rămași prin buzunarele inimiiai grijă de mâini să nu fie goalecând plânge un copil de om de pasăresau un copil de floareleacul pentru drumurile lungi și grele e să nu calcivisele altoraculcate pe burtă în sfântul lăcaș al țărânii dintre oameniunii chiar dragi îți vor intra în suflet cu noroiul strâns pe tălpile zileinu-i da afarănu-i opri să stingă o candelăcideschide larg fereastra unui acatistși iubirea ta să le spele picioarele în ziua a șapteadă fuga la scara crinuluisă vezi dacă poți să te odihnești și tupe vreo treaptă

SCAME PE CAPACE DE BERE o umbră de-i desculță, ascult-o pe-ndelete, ea știe rostul ierbii în coajă-a-l descânta, prin ceruri face tumbe, în glasu-i de sticlete tot dorul meu de pietre începe-a-l frământa. opacă-i risipirea sub zidul de o noapte, se face că e toamnă și spini îmi cresc în piept, își stoarce Domnul mustul, poverile mi-s coapte, doar ploaia să mă spele de scame o aștept. mă fac un ghem și sufăr și toată-s numai ață, pe un capac de bere pământu-i rotunjit, cu mine stau în groapă, petrecem față-n față, o moarte și-încă una din oase mi-au mijit.

OGLINDA

Doar salutându-l ca pe un prieten vechi,anotimpul îmi spune multe lucruri despre tine , bunăoară,ieri ai întârziat fascinată într-un vers ca sub un cadelabru de epocă,nu te mai săturai citindu-l: “De cum piere noaptea, noi iarăși ne naștem” repetai cu încântare așteptând să auzi venind spre tine, apropiindu-se,pașii abia atingând pământul ai înserării… Azi ai ocrotit o stea salvând-o dintr-un naufragiu celest , prinzând-o cu surâsul tău înainte de a se destrăma definitiv;o, câți îngeri îți vor fi rămas datori, rugându-se pentru somnul tău, și nașterea ta de a doua zi...

Mâine vei arunca grăunțe porumbeilorcu care împarți fereastraprin care privești cu evlaviecerul nopții...

Toamna mi-a trimis o oglindăîn care să te văd reală și ireală, visând și nevisândînvinsă și puternică...

O, de nu s-ar sparge oglinda lovită oblic de razele soarelui...

CÂNTARE DE FLAUTE

Tu spui cuvinte soarelui de parcă mi le-ai spune mie, acesta-i semnul verii de zodie aurie,

În pârg dă gândul care stăruie să te caute,trupul tău – cântare de flaute,

Mai mult se-ntețeștela ora de noaptea stelei neajunse de umbre și șoapte,

Lemnul crud al pădurii statuia-și viseazăiubirea te urcă

MUZĂ LA CEAS DE SEARĂ încalță-te, ciudato, cu pașii mei de umbră, mă poartă rai în sânge, mirabil acatist; tot cerul mă petrece pe glezna ta cea sumbră, albastrul să-l înalțe la rang de ametist. mă curge apă crudă, pe trupul tău alene să vărs dumnezeirea din pumnul tremurat, o toamnă se agită turbată printre gene, nimicului îi pune tăcerea la murat. și vine frigul, vine, mă umplu iar cu fiare, cu dinții lor de fildeș în os înșurubați, mă cheamă, muză vie, mă strigă-n gura mare, în lobul de rezervă, spre seară când îmi bați!

mereu în amiază…

VÂRSTE

Visăm odată, la-nceput, comoara primului sărut, nu flăcări ard deasupra ei, ci anii tăi, ci anii mei,

Alt-dată-n vreme de mijloc, visăm arzând sub cer un foc, nu vântul jaru-i întreţine, ci dorul meu de dor de tine,

Ci dorul tău de-un dor ce sunt, şi auzim păduri crescând, de fag, de brad şi de stejari – visăm – luceafăr sfânt - răsari!..

În timpul care urma bate visăm rodind grădini brumate... Din fructele crescând prea suspe care, timp, ni le-ai adus?


fondează la București Loja L`Amitie. Masoneria Română susținea că Franța nu poate avea pretenția ca

atelierele din țara noastră să fie sub obediența sa precum lojile din orientele situate în coloniile sale, România fiind stat independent.

Având recunoașterea Marelui Orient al Italiei și a Marii Loji a Angliei, MLNR a fost relativ repede recunoscută și de celelalte Mari Puteri Masonice din lume.

De altfel, Marele Orient al Franței, la 12 septembrie 1877, în cadrul Adunării Generale proclamase renunțarea la credința în Marele Arhitect al Universului drept esențială pentru calitatea de mason și renunțarea la prezența pe Altar, în timpul desfășurării Lucrărilor Rituale a Cărții Legii Sacre8. Astfel, Marele Orient al Franței devine Masonerie iregulară, celelalte Mari Puteri Masonice Regulare delimitându-se și distanțându-se de acesta.

Nu este exclus ca poziția vehementă a Masoneriei Franceze de a nu recunoaște MLNR să se datoreze și presiunilor exercitate de organizațiile internaționale evreiești, în special Alianța Israelită Universală cu sediul la Paris. Se dorea ca evreilor din România să le fie acordată cetățenia în masă, prin modificarea articolului 7 din Constituția României de la 1866 care prevedea că doar cei de rit creștin pot dobândi împământenirea, și nu individual.

La rândul lor, atelierele simbolice ale Ritului de Memphis au făcut mișcarea de a ieși de sub oblăduirea Constantinopolului în 2 timpi. În 1881 s-au plasat sub autoritatea Suveranului Sanctuar din Italia iar apoi, în 1882 lojile românești, cu acordul italienilor au fost atașate la MLNR, constituindu-se Suveranul Sanctuar Român de Memphis având la conducere pe Constantin Moroiu9.

Să analizăm pe scurt care a fost conjunctura internă și externă care a făcut posibilă ieșirea de sub tutela franceză a atelierelor simbolice din țara noastră.

Trebuie avută în vedere slăbirea poziției politico-militare a Franței pe continentul european și afirmarea ca mare putere a Imperiului German. Înfrântă de Prusia în urma războiului din 1870-1871, Franța pierde o parte din influența și prestigiul pe care le avea în Europa.

Pe lângă sprijinul Masoneriei Italiene, românii au avut în general suportul Italiei, care se afla într-o continuă ascensiune politico-militară și care se afirma ca mare putere europeană, după desăvârșirea unității statale la 1870. De altfel, ca evoluție istorică România prezenta similitudini și asemănări

cu Italia aflată și ea în plină luptă pentru realizarea unității statale. Franța, deși promotoare a marilor idei universale de libertate, egalitate și fraternitate, era un stat național centralizat de secole, devenise treptat un imperiu, o mare putere colonială și urmărea, în primul rând, prin sprijinirea unor mișcări, organizații, acțiuni și curente de idei în statele mici din Estul Europei să-și extindă puterea și influența pe continentul european.

Prezintă interes, în analiza situației de față și evoluția politico-juridică a tânărului stat național român care s-a lepădat de suzeranitatea otomană și și-a dobândit independența la 1877-1878.

Înfrângerea Imperiului Otoman la 1878, „omul bolnav al Europei”, a creat premisele scoaterii atelierelor simbolice aflate sub tutela Suveranului Sanctuar de Memphis de la Constantinopol și plasarea lor sub autoritatea română.

Nu în ultimul rând a contat poziția conducerii politice statului, a domnitorului Carol I favorabil unei apropierei de Prusia, ulterior de Germania și de distanțare față de Franța.

Proclamarea și recunoașterea MLNR a constituit un eveniment important in istoria națiunii române, în afirmarea sa ca națiune liberă între marile națiuni ale Europei.

__________________1 Bogdan Constantin Dogaru,

Francmasoni și conspiratori în Orașul Unirii, Tipografia Atec, Focșani, 2012, p. 13.

2 Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Francmsoneria Română, ds. 12, f. 27.

3 Ibidem, f. 28.4 Ibidem, f. 29.5 Ibidem, f. 29 verso.6 Ibidem, f. 32.7 Ibidem, f. 33.8 Ibidem, f. 34-35.9 Cosmin Dumitrescu, Arta Regală, Ed. Uer Press, București, 2013, p.

89.10 Arhivele Naționale Istorice Centrale, fond Francmsoneria Română,

ds. 12, f. 40.

Date istorice mai noi sau mai vechi atestă faptul că Loja Steaua Dunării din București a fost vârful de lance al luptei pentru asigurarea unei „independențe masonice” a atelierelor simbolice existente în orientele de pe teritoriul proaspătului stat național român constituit la 1859/1862 sub domnia lui Al. I. Cuza. Atelierul respectiv, întemeiat la 1 iunie 1857, va deveni Mare Lojă la 1 iunie 1859, intrând în adormire la 1865 în contextul acțiunilor îndreptate de domnitorul Al.I. Cuza împotriva Masoneriei1.

La 1868 își reaprinde luminile Loja Steaua Dunării, lucrând tot independentă, consemnează Ioan T. Ulic, cu intenția de a unifica Masoneria Română2. Încercarea acestui atelier de a

scoate lojile române de sub obediențele străine și a le plasa sub oblăduirea unei obediențe naționale ce avea să se constituie a stârnit în primul rând nemulțumirile Marelui Orient al Franței.

Mai mult, Marele Orient al Franței a făcut demersuri ca atelierele aflate sub obediență italiană să treacă sub propria sa autoritate. Tot din cauza intrigilor franceze, Loja Steaua Dunării a fost nevoită să intre din nou în adormire în 18763.

Obținerea de către România a independenței statale, politico-juridice, în urma războiului din 1877-1878 a impulsionat din nou acțiunile în plan masonic. Pe cale de consecință, Loja Steaua Dunării își reia activitatea împreună cu foștii ei membri, cu unii frați din Loja Înțelepții din Helippolis intrată recent în adormire și cu mulți ofițeri întorși din războiul pentru independența neamului nostru4. Reaprinderea luminilor Lojii-Mume a Masoneriei Române s-a datorat în primul rând demersurilor făcute de Ion Brătianu ce a fost ales Venerabil de onoare.

O primă încercare s-a făcut la 7 mai 1879 când a fost proclamat Marele Orient Român. Th. Rosetti figura ca Mare Maestru Venerabil iar doctorul Carol Davila ca Mare Maestru Secund și Prim Supraveghetor. Ceilalți membri din proaspătul for de conducere al Masoneriei Române erau: Ștefan Șoimescu, Secund Supraveghetor, colonelul Costiescu-Cancelar, Louis Basset-Secretar, doctor L. Fiala-Secretar, P. Borș-Orator și B. C. Livianu-șeful Cancelariei5. În atelierele simbolice plasate sub această mare obediență națională intraseră frați care până atunci fuseseră sub obediență franceză, italiană sau portugheză.

Franța nu privea cu ochi buni aceste acțiuni ale masonilor români deoarece ar fi putut pierde în primul rând influența masonică atât la nord de Dunăre cât și, în perspectivă, în Balcani și Sudul Rusiei. De asemenea, Marele Orient al Franței nu ar mai fi beneficiat de contribuțiile financiare care îi reveneau de la atelierele din spațiul românesc.

Chiar dacă Marele Orient Român a fost desființat la 15 decembrie 1880 din cauza presiunilor francezilor, Loja Mumă a Masoneriei Naționale Române, Steaua Dunării, a continuat și a persistat în demersurile sale astfel încât, cu susținerea Marelui Orient al Italiei din Napoli, la 8 septembrie 1880 s-a constituit Marea Lojă Națională Română având ca Mare Maestru pe căpitanul Constantin Moroiu6.

La data constituirii sale, 8 septembrie 1880, MLNR avea 2 Suverane Capitole, Steaua Dunării la București și Hyram la Brăila și 12 ateliere simbolice: Steaua Dunării, Ilfov și Socrate la București, Oltul la Slatina, Aurora la Focșani, Concordia la Roman, Preponderența la Buzău, Hyram la Brăila, Progresul la Craiova, Traian la Turnu-Severin, Armonia la Pitești și Prahova la Ploiești7.

Franța a considerat proclamarea MLNR o schismă și a intervenit la celelalte Mari Puteri Masonice ca forul conducător al Masoneriei Române să nu fie recunoscut. Totodată a susținut că aprinderea luminilor Francmasoneriei în Țările Române s-ar datora francezilor.

Pe bază de documente, reprezentanții Masoneriei Române, Constantin Moroiu, Ion Brătianu, C.A. Rosetti au arătat că primele loji de la Galați și Iași din 1732 erau sub obediență italiană, că Loja Zeul Marte din Iași, constituită la 1772 se afla sub obediența Marii Loji a Angliei iar Loja Memphis de la Iași din 1807 depindea de Suveranul Sanctuar de Memphis de la Constantinopol. Marele Orient al Franței pătrunde în spațiul românesc abia la 1842 când

Constituirea MLNR, în istoricul colonelului Ioan T. Ulic

Bogdan Constantin Dogaru


De obicei în România se scrie despre Eminescu pe 15 ianuarie și pe 15 iunie. Ca și cum un bisturiu astral ar divide timpul în două jumătăți de an, iar românii (cu excepția criticilor și poeților) s-ar trezi obligați ca - din jumătate în jumătate de an – să mai adauge încă un eveniment Eminescu la seria celor petrecute până acum.

Cum aș putea scăpa de “obligația“ de a mă alătura celor care, pe 15 ianuarie sau pe 15 iunie ?

*Scriu o lucrare importantă

despre EMINESCU și POE, nu îmi propun să reproduc aici din acea lucrare, dar sunt tentat să comentez ceva din “ irizările Eminescu – Poe” ale acestei lucrări. Profesorul universitar Liviu Cotrău (poate cel mai deosebit exeget în literatura lui Poe de la noi) îmi trimisese cândva un e mail în care se întreba cum de nimeni nu s-a gândit la binomul Eminescu-Poe până acum… Mă simt cumva fericit și apăsat de responsabilitatea acestei lucrări, dar sunt mulțumit că știu ce vreau, deși sunt mereu “contra cronometru”…

Așa că duc mai departe acest “ metajurnal al unor irizări Eminescu – Poe” (este un spațiu al deplinei libertăți de a comenta irizările arcului poetic transatlantic dintre Europa și Statele Unite (“Eminescu, utlimul mare romantic al Europei”, se spune…).

Când eram elev de școală generală, la Slănic Moldova, atunci când venea vacanța de vară, îmi luam teancul de cărți (unele citite de cîteva ori) și operam o selecție a acelor cărți care aș fi dorit să le recitesc. Plăcerea lecturii era pentru mine bucuria de a hălădui în libertate printr-un univers fascinant al unor cărți și al unor autori.

Simțeam nevoia să citesc atunci pe prispa de lemn a vilei unde părinții mei aveau, cu chirie, o locuință de două camere. Simțeam nevoia să

trag lângă mine munții cu păduri de brad și să ascult, în depărtare, foșnetul rece al apei de munte.

Pentru a citi din Eminescu, descoperit mai târziu, în liceu, aș simți mereu nevoia să trag lângă mine un țărm de mare și foșnetul valurilor. Acum, când scriu aceste rânduri,ascult pe YOU TUBE, foșnetul unor valuri marine. Deși niciodată foșnetul real al valurilor de mare nu se va putea compara cu cel înregistrat pe YOU TUBE. Și nici un fel de foșnet de valuri de mare nu se poate compara cu muzica valurilor eminesciene.

Există undeva, într-un poem al lui Poe, o referire la “acel regat de lângă mare”.

Am stat ani de zile să mă întreb dacă nu cumva “acel regat de lângă mare” nu este regatul Marii Britanii (fiindcă Poe a copilărit în Marea Britanie și acea perioadă a lăsat urme în opera sa).

*Când eram redactor la ROMPRES (agenția de presă redevenită

AGERPRES) și lucram la știri externe, am citit o știre despre o recentă descoperire a cercetătorilor americani despre influența care o au primii ani din copilărie asupra formării unui om. Și mă gândeam că românii descoperiseră de mult “cei șapte ani de acasă”…

Există foarte multe asemănări între viața și opera celor doi mari poeți, există și deosebiri fundamentale, dar nu există o influență directă Poe asupra lui Eminescu.

O mare poetă din Statele Unite, Diane Wakoski (she is described as an «important and moving poet» by Paul Zweig

in the New York Times Book Review, she is frequently named among the foremost contemporary American poets by virtue of her experiential vision and her unique voice ) , imi scria – luând la cunoștință opțiunea mea de a studia Poe – că “întotdeauna europenii au avut o mai mare considerație pentru Poe decât conaționalii săi americani“. Mă întreb, dacă nu ar fi fost Baudelaire să traducă din Poe (fiindcă l-a descoperit ca pe un congener al său) și dacă limba franceză nu ar fi prevalat în Europa în secolul al XIX-lea, dacă Poe ar fi fost la fel de cunoscut dincoace de Atlantic. Problema este, ca revers al medaliei, cum am putea să-l facem pe Eminescu la fel de

cunoscut dincolo de Atlantic.

Ioan Iacob

Metajurnalul unor irizări Eminescu – Poe (3)

de C. Pavel


Îmi imaginez că opera şi viaţa unui mare creator se propagă în minţile exegeţilor ca nişte unde concentrice provocate de căderea unei pietre într-un lac liniştit. În cazul lui Lucian Blaga putem vorbi chiar de prăvălirea unei stânci sau de căderea unui meteorit în apă. Prima undă acvatică receptată aparţine operei şi produce comentariul nemijlocit al efectelor estetice şi semnificaţiilor acesteia; urmează a doua undă, provocând comentarea biografiei şi a corespondenţei autorului în cauză; iar în final se comentează lucrările exegeţilor.

Cartea scriitorului şi diplomatului Nicolae Mareş, Lucian Blaga epistolarul de la Academia Română (Ed. ALTIP, Alba Iulia, 2012) aparţine celui de-al doilea val de receptare. Autorul are ideea de a cerceta colecţiile Bibliotecii Academiei şi descoperă o corespondenţă demnnă de interes între Lucian Blaga şi următoarele personalităţi culturale, politice şi diplomatice: Felix Aderca (istoric şi critic literar), Ion Bianu ( academician, filolog şi bibliograf), George Oprescu (istoric de artă, secretar al Comisiei de cooperare intelectuală al Ligii Naţiunilor), Cezar Petrescu (romancier, publicist), Ion Petrovici (academician, filosof, profesor universitar), Ion Pillat (poet), Liviu Rebreanu (romancier, directorul Teatrului Naţional), A. C. Cuza (prim ministru), Ciureanu, conducerea ESPLA (director Petre Dumitriu). Mai avem un răspuns adresat lui Blaga, de Savel Rădulescu (subsecretar de Stat la Ministerul Afacerilor Străine).

Corespondenţele au fost iniţiate de Lucian Blaga aflat in misiuni diplomatice prin Europa, unde resimţea din plin dorul de casă şi nevoia de a dialoga cu personalităţi culturale din ţară. Aceste aspecte îl dedermină pe Nicolae Mares să afirme că Blaga nu a fost aşa taciturn cum s-a încetăţenit: „Nu mi-au fost confirmate în aceste pistolar aprecierile unor exegeţi cu privire la lipsa de comunicativitate, muţenia de lebădă şi impenetrabilitatea scriitorului şi filosofului. Dimpotrivă. Iniţiativa declanşatoare a dialogului, cea de prim emitent îi aparţinea.”

Corespondenţa, pragmatică, limpede, clară, lapidară, fără echivoc, se referă la probleme diverse.

Să inventariem succint solicitările şi rugăminţile importante pentru activitatea literară a filosofului culturii:

- solicitarea adresată lui Cezar Petrescu, aflat în juriu, pentru ca Eonul dogmatic sa primească premiul naţional pentru jurnalisti-că;

- rugămintea adresată lui Liviu Rebreanu pentru ca dramele Meşterul Manole şi apoi Tulburarea apelor să fie jucate la Teatrul Naţional;

- rugămintea adresată academicianului Ion Petrovici ca să-i dea răspunsul la discursul de recepţie la Academia Română (ceea ce se va întîmpla la data de 06,06,1937).

O altă categorie de scrisori se referă la transmitere de cărţi ale autorului Blaga către diverşi scriitori: Ferestre Colorate lui Felix Aderca şi Paşii profetului lui Ion Bianu.

Într-o altă scrisoare, Blaga solicită lui Ion Pillat culegerea de folclor întocmită de poetul menţionat, Cântece, pentru a traduce în germană unele dintre acestea într-o o antologie de poezie populară (care va cuprinde 50 poezii din care: 40 lirice, 5 balade, între care şi Mioriţa, precum şi 5 bocete şi colinde).

Unele epistole se referă la rezolvarea unor colaborări la re-viste:

- Blaga e solicitat să colaboreze la „Gândirea” de către Ion Petrovici şi Cezar Petrescu;

Nicolae Mareş – Lucian Blaga epistolarul de la Academia Română

- filosoful culturii solicită colaborarea lui Ion Petrovici la „Saeculum”;

- Blaga roagă pe Felix Aderca să-i ceară acordul lui Eugen Lovinescu pentru a-i publica în traducere poloneză câteva fragmen-te de critică literară.

Fire altruistă, marele om de cultură intervine pentru sprijinirea unor asisenti ai săi rugându-i pe: G. Opresu să-l angajeze pe I.D. Sârbu într-o functie corespunzătoare preocupărilor acestuia; pe Liviu Rebreanu, care căuta un director teatrul din Timişoara, să-l angajeze în această funcţie pe Victor Iancu; pe Savel Rădulescu să nu-l concedieze pe Octavian Beu la reorganizarea Centralei Ministerului Afacerilor Străine. Nicolae Mares a descoperit numai răspunsul lui Savel Rădulescu.

Corespondenţa cu ESPLA

Începutul aventurii îl povesteşte însuşi Lucian Blaga – Cum l-am tradus pe Faust (Steaua nr. 5/mai 1957). Iniţial i se propunsese de la Uniunea Scriitorilor să traducă o piesă de Shakespeare, traducătorul ar fi dorit ca aceasta să fie Hamlet, dar subiectul fusese încredinţat altui scriitor; i se recomandă Macbeth dar Blaga propune Faust şi i se acceptă. Blaga avea afinitate pentru temă, pornind de la freamătul nietzschean din Poemele luminii şi din daimonionul cu ascendenţă goetheeană. Blaga vrea să facă o traducere poetică a cosmopeiei gotheiene, o re-creare în specificul românesc într-o matrice stilistică proprie.

Lucian Blaga a lucrat la această traducere în condiţii nefavorabile: în anul 1949 i s-a desfiinţarea catedra şi a fost încadrat ca cercetător la Institutul de Istorie şi Filosofie al filialei Academiei din Cluj (1949-1951), apoi bibliotecar şi bibliotecar şef la aceeaşi instituţie (din 1951), iar oprea sa era pusă la index. Trăia cu frica de a nu fi arestat din cauză cu nu făcea compromisuri cu regimul totalitar. Nu i se iertase prestaţia de subsecretar de stat la Externe în Guvernul Goga-Cuza (28.12.1937-10.02.1938) şi diplomat regal în diferite capitale europene 1926-1939.

Deşi Blaga începuse să lucreze la traducere începând cu anul 1951 (când, la gura Râului citea fragmente în casele familiei Manta), contractul cu ESPLA a fost semnat la data de 4 martie 1953, stipulându-se un tiraj 3000 care în final va creşte

la 25000. Traducătorul era nemulţumit de faptul că munca sa era încadrată la categoria a III-a de remunerare, fapt ce se va mai corecta pe parcurs.

Din corespondenţa oficială cu ESPLA (1953-1954) reiese că la încheierea contractului Blaga tradusese deja 8000 versuri din cele 12000, iar la 23 sept. 1953 erau traduse 11000 versuri, Blaga dorind ca lucrarea să fie inclusă în planul editorial pentru anul 1954. Traducerea va fi încheiată la 20 sept. 1953, dar tipărirea va fi amânată pentru anul 1955, întrucât s-a solicitat examinarea traducerii, poetului Alexandru Philippide. La sfârşitul anului 1953, Blaga lucrează la îndreptările cerute de editură.

Din “dosarul Faust” (căruia Zenovie Cârlugea îi dedică un capitol substanţial în volumul: Blaga – Goethe – afinităţi elective, 2012), la Academia Română, Nicolae Mareş descoperă un număr de şapte scrisori adresate directorului ESPLA, scriitorul Petre Dimitriu, din care rezulră că era presat de lipsa banilor. Filosoful cere fiicei sale Dorli să intervină pe lângă Mihai Beniuc sa primească tranşele la timp în perioada când era strâmtorat ca bibliotecar. Într-o altă epistolă se arată nemulţumit de tirajul mic (3000 ex care vor deveni în final 25000). În mai multe scrisori anunţă conducerea ESPLA de stadiul traducerii. În final se arată mulţumit de colaborarea cu Alexandru Philippide.

În concluzie să transcriem afirmaţia cercetătorului corespondenţei, Nicolae Mareş: „În general corpul documentelor ataşate dovedeşte multă sinceritate, devotament faţă de familie, ataşament faţă de cultura românească şi universală, dorinţa de a propaga creaţia prorpie în spaţiul românesc, sacrificiu în propagarea valorilor perene ale culturii naţionale în lume.”

Lucrarea diplomatului-scriitor Nicolae Mareş este meritorie trezind interesul cititorilor prin informaţiile inedite. Ele revelează un Blaga comunicativ şi prietenos, nu taciturn şi ursuz cum s-a încetăţenit.

Lucian Gruia


Opere apocrife, care s-au bucurat insa de o larga circulatie si apreciere printre iubitorii spiritualitatii de sorginte crestina, „Cartea intelepciunii lui Solomon” si „Cartea lui Enoh” sunt celebrate, astazi, drept unele dintre scrierile cu o influenta majora in conturarea si maturizarea doctrinei Noului Testament. Cele doua carti publicate la Editura Herald, aflate acum la o a doua editie au contribuit hotarator la cristalizarea unora dintre cele mai importante concepte ale crestinismului (precum cele de pedeapsa vesnica, judecata, Fiul Omului, iad, condamnare, mantuire, si multe altele), dar si la simbolistica si imaginarul asociate acestui fenomen cultural.

„Cartea intelepciunii lui Solomon”, indeosebi, continua sa fie considerata opera cea mai inspirata, mai substantiala si mai atractiva din corpusul lucrarilor excluse din seria celor canonice. Carturarii Noului

Testament, dar si ai scrierilor religioase ale epocii, ramase in afara corpului canonic, au identificat numeroase paralele intre pasaje ale Noului Testament si viziunea pe care autorul „Cartii intelepciunii lui Solomon” o contureaza in opera sa. Datand cel mai probabil din perioada anilor 130-100 i. Hr., cartea este o pilda de echilibru, eruditie si sincretism in ceea ce priveste imbinarea traditiei evreiesti cu cea a unei atmosfere eleniste specifice epocii intertestamentare.

“Cartea lui Enoh”, redactata cu aproximatie in jurul anului 300 i. Hr., se afla si ea intr-o stransa relatie cu Noul Testament prin contributia hotaratoare a acestei opere in trasarea unor teme capitale, cu valoare de coordonate pentru definirea spatiului cultural al spiritualitatii crestine. Este vorba de natura imparatiei mesianice si a vietii viitoare; de rolul, pozitia si invatatura Alesului, a Celui Uns; de o descriere grafica a prapastiei de foc ca destinatie finala a sufletelor nevrednice; de inviere si rasplata vesnica ce li se cuvine celor drepti; si, nu in ultimul rand, de natura ingerilor pastratori ai primei lor conditii, dar si a celor decazuti si a vietuirii lor in mijlocul imparatiei pacatului.

Asadar, se poate afirma fara teama unei exagerari, imprecizii sau erori ca, pentru studiul sistematic si complet al originilor crestinismului, dar si pentru simpla familiarizare a cititorului cu ceea ce a insemnat maturizarea culturii crestine, „Cartea lui Enoh”, alaturi de mai recenta „Carte a intelepciunii lui Solomon” sunt doua dintre lecturile care nu pot fi ocolite. Indiferent de traditia religioasa la care adera cititorul, cele doua editii critice ale manuscriselor traduse la Editura Herald in limba romana reprezinta lecturi fundamentale

pentru orice iubitor al culturii, al istoriei si al cartii in general.

Cartea intelepciunii lui Solomon

Cartea Intelepciunii s-a bucurat mult timp de reputatia de a fi cea mai atractiva si mai interesanta carte din corpusul apocrif. Gandirea cat si expresia se situeaza la un nivel inalt; cugetarea este a unui scriitor patruns de un puternic spirit religios, unul care a simtit apasarea si tulburarea vietii si a suferintei, si care totusi a rezistat ispitei de a abandona - asa cum au facut multi dintre coreligionarii sai - credinta sa ancestrala intr-un Dumnezeu al dreptatii. Limbajul este viguros si constructia simpla; impresia ca autorul era foarte familiar cu literatura si filozofia Greciei este cu atat mai puternica cu cat cartea este studiata mai mult, si acesta nu e lipsit de curajul de a revizui unele dintre credintele traditionale ale religiei sale. Teologia Cartii Intelepciunii

Cartea înţelepciunii lui Solomon şi Cartea lui Enoh

este alexandrina, o combinatie intre religia ebraica si filozofia greaca.

Opera se imparte firesc in trei sectiuni:

Prima sectiune a fost numita pe buna dreptate „cartea eshatologiei”; aceasta infatiseaza printr-un viu contrast diferitele destine ce ii asteapta pe cei drepti si pe nelegiuitii care ii prigonesc. Cuvintele hulitoare si sfidatoare ale nelegiuitilor, imaginea deznadejdii si remuscarii acestora de dupa moarte si descrierea razbunarii divine coborata asupra lor reprezinta caracteristicile cele mai de seama din aceasta parte a cartii. Invataturile religioase din aceasta sectiune sunt si ele importante. Imediat dupa moarte, scriitorul face referire la doctrina nemuririi, neaga faptul ca suferinta presupune pacatul, refuza sa accepte ca moartea prematura este in mod necesar o nenorocire sau ca lipsa copiilor este un semn al nemultumirii divine. Vor fi greu de gasit alte cinci capitole din Scripturile Vechiului Testament care sa se indeparteze atat de mult de perspectiva traditională.

Cartea lui Enoh

Cartea lui Enoh, scrisa probabil in sec. II sau I i.H. si descoperita in Etiopia in 1773, este una dintre cele mai vechi marturii mistice existente si cel mai important text al corpusului pseudoepigrafic biblic. Pomenita in Zohar si in Epistola Sf. Iuda, cartea

aceasta a exercitat o puternica influenta asupra ganditorilor evrei si crestini, inclusiv asupra autorilor Noului Testament. Cateva teme familiare precum: introducerea raului in lume de catre „ingerii cazuti”, epoca mesianica, Noul Ierusalim, Invierea si Judecata de Apoi sunt numai cateva dintre ele. Bogatia de detalii si simbolismul folosit de patriarhul Enoh in descrierea viziunilor sale legate de ingeri si demoni, de cerurile si iadurile din lumea de dincolo sunt egalate doar de Revelatia Sf. Ioan.

In ciuda caracterului sau fragmentar, Cartea lui Enoh poate fi considerata expresia clara a trairii si cunoasterii mistice din timpul Vechiului Testament cu consecinte de netagaduit si in vremea celui Nou.

Alexandru Anghel


Grila criticii contemporane încearcă să impună un nou model, considerat poetic, în care se îmbină transcrierea banală a realului – împins adesea până la scabrosul gratuit – cu viziunile delirante din domeniul patologicului sau al unui teribilism confundat cu inovaţia artistică. Aceleaşi voci critice pot blama şi demonta sarcastic revolta împotriva noilor modele poetice, invocând autoritar diverse argumente, de la glosele despre lipsa de experienţă/gust/deschidere a marginalităţii complexate şi anacronice până la digresiunile pe tema mutaţiilor estetice petrecute de-a lungul timpului, vizând sensibilitatea creatorilor, orizontul de aşteptare al publicului, distincţia dintre etica artei şi etica vieţii cotidiene. Şi totuşi, se impune observaţia că revoluţiile continue împotriva prejudecăţilor (din lume şi din artă), dorinţa (uneori lipsită de suport intelectual, afectiv, estetic) de a inova cu orice preţ au îndepărtat poezia de adevărata ei esenţă – alchimie a ideii, a sentimentului şi a cuvântului, nu amestec fad/facil de frustrare, epatare, colocvialitate. Discursurile liricii româneşti actuale nu au fundamentul solid al experienţelor poetice făcute de Arghezi, Sorescu sau postmodernişti, ci rămân doar la suprafaţa unor pretenţii boem-orgolioase de a considera că tot ceea ce trăieşte autorul e pur şi simplu … poezie. Pare să fie uitat faptul că, în ciuda firescului proteism

al literaturii, există în ultimă instanţă un arhetip al artei ce trebuie să se actualizeze în orice creaţie, diferenţiind discursul artistic de discursul cotidian. Extremismele estetice funcţionează atât timp cât rămân pete de culoare, breşe izolate şi nu se impun ca paradigmă dominantă. Gestul lui Duchamp de a expune obiecte banale, ignobile, în spaţiul muzeal / al artei îşi păstrează aura estetică, în măsura în care nu a devenit paradigmă perpetuată, iar arta plastică în sine nu s-a convertit în simplă transpunere a unui obiect dintr-un spaţiu banal într-un spaţiu conotat artistic. În poezia românească actuală, se poartă/încurajează/elogiază transcrierea unor discursuri banal-vulgare, transpuse apoi în spaţiul artistic dintre coperţile uni volum devenit simbol al inovaţiei de limbaj şi viziune, deşi reiterează experienţa atâtor volume contemporane. Într-adevăr, poezia a depăşit stadiul retoric, stadiul diafanului siropos, al pathosului patriotic sau erotic supralicitat, al metaforismelor şi totuşi, nu poate fi golită de ea însăşi, nu poate fi rezumată la transcrierea rudimentară ca sens, expresivitate, originalitate (deci nulă estetic) a experienţei de a viziona un film de război sau de a rămâne blocat cu autobuzul în trafic. Deşi a impune poeziei o definiţie riguroasă echivalează cu un gest barbar, totuşi, pentru a proteja această artă de o altă formă a barbarismului – confundarea cu teribilismele vulgar-afectate – ar putea fi revăzute câteva dintre atributele poeticului: imaginea caleidoscopică/labirintică, limbajul expresiv menit să suscite căutări ale gândului, aventuri ale interpretării, o anume formă a pathosului liric ca solicitare afectivă a lectorului, totul pus sub semnul reflexivităţii şi al memorabilului.

*Digresiunea despre natura autentică a poeziei, alterată uneori de literatura

şi critica actuală, a fost inspirată pe de o parte, de lectura unor selecţii din volumele de debut ale câtorva poeţi contemporani promovaţi de presa culturală centrală şi pe de altă parte, de lectura unui rafinat volum de poezii – „Pasărea de gheaţă”, scris de Ştefania Oproescu şi publicat la editura Atec-Focșani, 2015. Volumul Ştefaniei Oproescu se înscrie în codul poeziei autentice, deosebit de moda contemporană a banalităţilor cu pretenţii estetic-inovatoare. Autoarea profesează cu talent arta poeziei prin imageria complexă, inedită,prin impactul emoţional și traducerea inspirată a realului în poetic. Volumul dezvoltă temele definitorii ale fiinţei şi fiinţării, interpretate în cheie personală memorabilă. Imaginile şi sensurile poetice îşi lasă amprenta în memoria afectivă a cititorului, rechemându-l să deguste/savureze arta versului şi să reflecteze îndelung la sub-textele şi de ce nu, extra-textele ei. Cele 62 de poeme rescriu teme fundamentale ale eului în relaţie cu sine şi cu lumea, punând în discurs raportul dintre interioritate şi exterioritate, dintre real, ireal şi ideal, dintre finit şi infinit: zborul – tentaţie a absolutului, timpul – canon implacabil, iubirea – dorinţă, ademenire, geneza – suferinţă perpetuă şi deschidere către moarte, memoria – anamneză a sacrului, a paradisului pierdut. Actul de a fiinţa în registrele variate ale timpului, iubirii, zborului, generează stări sufleteşti deosebit de puternice. Mirarea, dorinţa, spaima sunt forme ale afectivităţii intense, manifestate în faţa provocărilor mirabile, dezirabile sau terifiante ale lumii. Întreaga experienţă lirico-existenţială este guvernată de spectrul morţii asumate cu filosofia superioară a unei vârste de sinteză între stadiul estetic (moartea este contemplată şi transfigurată artistic), stadiul etic (moartea este asumată ca principiu moral,ordonator al lumii) şi stadiul religios (al plonjării prin/din moarte în metafizic). Figura păsării de gheaţă, totem şi alter-ego al scriitoarei, se desenează în filigranul întregului volum, încifrând condiţia fiinţei excepţionale, as al zborului, dar şi al plonjării abisale, al înălţării şi al prăbuşirii. Gheaţa purificată a raţiunii şi a morţii inevitabile defineşte făptura păsării, în care s-au distilat/ au îngheţat sensurile supreme ale fiinţei şi nefiinţei.

Imageria şi ideatica volumului scris de Ştefania Oproescu se înscriu în teritoriul poeticului autentic: sofisticat – fără a fi artificial, sentimental – fără a deveni patetic, stilizat – fără gratuităţi retorice. Poezia „Vis” defineşte adevărul ca o boală incurabilă, ce macină dureros idealul, speranţa, orice proiecţie a sinelui dincolo de limitele realului: „visul destrămat în metastaza adevărului”. Pentru modernitate, adevărul îşi pierde calitatea de valoare fundamentală (alături de Bine şi de Frumos) conferită de filosofia Greciei antice. Adevărul, cu doza sa de întuneric, eşec, tragism, este o maladie încuibată în organismul visului pe care îl destramă lent, sigur, letal. Poezia „Rătăciri” conturează o ipostază vegetală a cuplului: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu […] şi din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta, pâine”.Logosul poetic („verbul meu”) izvodit de feminitatea înzestrată cu atribute demiurgice este un ingredient narcotic, împrumutând ceva din forţa alienant-seducătoare, de sirenă irezistibilă, iradiată de principiul feminin. Inima blândă a bărbatului iubit se transsubstanţiază în pâine, simbol cristic la cuminecării şi comuniunii, al hranei spiritualizate şi al iubirii. Seria evadărilor din tiparul antropomorf, a identificării cu elementele universului înconjurător, este reluată şi în alte texte pe tema iubiri:

„De n-aş fi cascadăaş putea fi cuibîn care ţi-aş adăpostitoate visele”. („Cuib”)

Ana-Maria Cornilă-Norocea

Esenţe poetice- despre reînscrierea în codul poeziei -

Retorica iubirii poartă mărcile adresării directe, ale confesiunii şi deschiderii fervente către celălalt. Ființa îndrăgostită se concepe în ipostaza tumultoasă a cascadei, splendidă vâltoare a pasiunii. Alternativa pentru tumultul (neobosit? obositor?) al cascadei este liniştea protectoare a cuibului, adăpost pentru vise nocturne şi reverii diurne.

Poeta concepe şi o interesantă imagerie a timpului cu irizări semantice complicate:

„ceasul roteşte săbii în carne […]doar timpul se îndoaie de dorul tău”(„De când ai plecat”)„proaspăt înlănţuiţi în galera timpului”.(„În partea cealaltă”)Timpul stăpâneşte o adevărată artă a torturării

făpturii omeneşti, tăindu-i în carne, fizic, liniile trecerii sale abstracte, înhămând-o apoi la corvoada înaintării prin valurile anilor. De asemenea, emoţionantă este imaginea timpului deformat în aparenţa sa imaterială/informă, de intensitatea dorului resimţit de sinele îndrăgostit. Timpul însuşi pare să fie contorsionat de dor, de o formă intensificată a Erosului trăit ca absenţă, de aşteptări şi visuri, pasiune consumată de propria-i substanţă. Suferinţa şi aşteptarea fac parte dintr-o ordine prescrisă de la geneză:

„La facerea lumiirana din care s-a desprins viaţaa rămas deschisă pentru întoarcere”(„Adevăr”)Actul genezei, de la cea primordială până la

avatarurile sale ce asigură perpetuarea lumii la toate nivelurile, implică durerea; rana rămasă în urma intrării în viaţă nu se cicatrizează, aşteptând deschisă momentul stingerii/întoarcerii fiecărui individ şi a lumii întregi la starea originară de nefiinţă. Naşterea se defineşte astfel ca eternă şi certă promisiune a morţii, dar şi ca unul dintre riscurile fundamentale ignorate de om:

„doar că s-a omis de pe lunga listăde riscuri, naştereadupă care, pui degetul pe trăgacica la ruleta rusească;degetul creator,degetul arătător,degetul dătător de decizii,degetul intrându-şi în ochi”. („Riscuri”)Mâna concentrează gesturile esenţiale ale

omului, săvârşite după principiul imprevizibilului: gestul salvator al creaţiei, gestul inofensiv al indicării/conştientizării realului, gestul fericit de a decide, gestul final al automutilării, al propriei anihilări. Conştiinţa morţii inevitabile generează o reacţie reflexă de autoapărare, de căutare a unei soluţii de compromis între fiinţă şi nefiinţă:

„Dacă mi-ați da libertatea, ca la plecare,să-mi aleg o singură clipă din viaţă pe care s-o locuiesc la nesfârşit.”(„Scrisoare”)Unitatea timp-spaţiu este regândită din

perspectiva plecării către dincolo; dacă în cursul vieţii omul cere privilegiul eternităţii, în momentul final, el cere privilegiul clipei ca timp spaţializat: o clipă de fericire supremă trăită cândva şi locuită apoi la nesfârşit ca o formă alternativă de recuperare a paradisului, de eternizare a propriei fiinţe, de redefinire a morţii.

Inevitabil, expunerea de faţă, care nu şi-a propus să exploreze monografic volumul, a lăsat în suspensie numeroase imagini poetice („Sorbul luminii / porneşte avalanşe de labirinturi”- „Tatuaje”, „Până la capătul lanţului s-a repezit Dorinţa” – „Dezmierdări”, alături de multe altele ) ce aşteaptă voluptatea lecturii – act intelectual, afectiv, dar şi tactil în cazul acestui volum în care dispoziţia poetică este potenţată de pagina delicată, velină, cu reproduceri florale. De altfel, scriitoarea a recurs şi în cazul volumelor anterioare la practica seducerii vizuale a cititorului, ce savurează estetic nu doar versurile, ci şi imaginile ce le însoţesc, selectate de sensibilitatea picturală a scriitoarei.

Graţie şi inteligenţă, intuiţie stilistică şi forţă reflexivă, dozaj perfect între trăire şi transfigurarea ei artistică, iată atributele liricii scrise de Ştefania Oproescu, autoare ce recuperează astfel în mod necesar figura autentică a poeziei.


Camera de reflecţie

Dincolo de peretele de sare,se scutură un cnut de flăcărizămislit de gnomi.Treptat, defileazăamfore, sculpturi ronde-bosse, străzi înguste, pavate cu piatră,cântăreţi cu lăute,obuze, paturi de arme,rândunele.Nu s-a dizolvat nicio serie de întâmplări datate azi cu radiocarbon,însă noi, pelerini cu visuri fulguinde,am renunţat a mai aştepta.

ÎNCHINAREA PIETELOR

Mă închin pietrelorPentru că nu-şi schimbă faţaNici forma, nici gândulSunt mereu aceleaşi,Poate mai ciobite pe la colţuriMai netezi în creştetBătute de vânturi şi ploiStatornice, nemuritoare -Simboluri ale naturiiVirgine.

Pietrele nu trăiesc nici un sentimentNu cer, nu pretind, nu le dăruim nimicŞi totuşi le iubimSunt parte din aspiraţiile noastreSpre eternitate.

ANOTIMPURILE DRAGOSTEI

Nu!Acest anotimp nu existăŞi nici nu ştiu de va exista odatăAlte anotimpuri,Desprinse din răbojul vremii,Stau de-a curmezişul, aducândGerul iubirii,Primăvara promisiunilor deşarte,Vara toridăŞi toamna pământului înecat în glodŞi totuşi iubirea cu săgeata ei fragilăCu luminile-i stelareŞi mângâierile tandreStrăpunge zidul anotimpurilorNeprietenoase.

Iubirea nu ştie de friguri, nici de zile pârjoliteNici de ploi torenţiale şi ceţuri ivite din seninIubirea este motorul vieţiiAre duşmani, dar şi amiciToţi o aşteaptă, o viseazăŞi, neostoiţi, o venerează

Bucăţi Ziua şi noaptea se adunăîn ochii mei seninica fardul împodobindu-michipul rotund din miezulunui ţurţure de gheaţă. Ca un văl mi s-a pus ceaţadinainte,merg şovăind, poatela fel de cuminte,căutând visul meu. Văd dansul fulgilor de neaîn roi de fluturi albişi aş vrea să mă ridicdin lacrimi, să-mi atingcu vîrful degetelorîngheţatevisul meu care a rămasdeparte.Când noaptea nu-mi dă pace,ziua se desface,bucăţi mi-e sufletul şi tace...

Umbre găsite de soare Pâcla se lasă peste albulce mă-nveleşte ca un giulgiu,mă strânge şi tace.Şopata izbeşte printre lacrimica un şuvoi de lumină,aleargă bezmetică şi plină,sufletul să-mi salvezedin blestemul durerii. O luptă fără arme-mi aleargă prin vene,dorinţa mă-năbuşă şi geme,aş vrea să mă salvezeun înger cu aripi grele,de acasă.E lângă mine minunea de o viaţă,pierdută şi ea într-atâta ceaţă,încerc să o ating prin sticla de gheaţă,mă priveşte în faţă, mă ascultăapoi mă lasă, sufletul să-mi storccând pentru mine ea nu are mai multacasă. Aş trage cerul peste mine,n-aş cere ce nu mi se cuvine,n-aş plânge sub aripi de înger întinsedacă acasă mi-ar fi visurileatinse de împăcare,ascunse în umbre găsite de soare!

Se lasă iarna caldă Se lasă iarna caldă peste gândulînţepenit de mirsul geruluice-mi taie respiraţiasăracă.Aşteptarea mă doare,parfumul i-l simt din depărtareşi mă-neacă cu atâta putereîncât miezul de iarnă se topeştepeste mine ca un bulgărealbit de timpul pătatcu flori de gheaţă. Mi-e lacrima un fir de aţăcusut pe pleoapele-mi amorţite,un loc unde n-am nevoie de cuvintesă spun că sufletul mi-a îngheţatfără veşminte de când tot ce-mi doresc a rămasnumai la mine în minte.

fals rasarit sub mana mortii ingropat

rasaritul acesta seamana cu litra de vin de pe masa bunicului si il privesc asa printre uluci si n-am priviri de vultur nici nechezat de murgi sa-ngroape spaima noptii in rasaritul tau si vinul fierbe -n cana iar in vin (precum in falduri rosii de rochie de fecioara ) se inbaiaza strasnic Dumnezeu ! iar soarele se-ntinde pe continentul sau nimic nu sfarma noaptea nici blesteme de Zeu nici ropot de copita nici mana bunului de mana mortii osandita

nu stiu de ce

din ultima Biserica in care am intrat am iesit cu Dumnezeu in carca ! mergeam impleticindu-ma precum... andrelele bunicii. doua pe fata si doua pe dos ... strigau picioarele mele si dedesuptul lor se casca iadul mai mare decat o gura de taran amarat venind de la coasa ! si o ploaie cu piatra venind dinspre mine spre cerul albastru cozonacul mamei ce mi-a umplut pumnisorii in copilarie andrelele bunicii care mi-au crosetat intaia iubire iar, mai presus de ele Dumnezeu in carca mea umbland hai-hui ca si cum s-ar fi intors acasa de la pescuit fluierand a toamna , nu stiu de ce te-am rapit Doamne ! mi-a rasarit in tampla dreapta un dor napraznic de Tine si.. de cozonacul mamei invelit in stergare curate de doua maini semanand cu doua pagini din Biblie ! nu stiu de ce te-am rapit Doamne !

Elena Andreea Ion

RALUCA OANCEA

Harry ROSS

adelina flevaN-am uitat, dar am alessă mergem mai departe.

Paşi de balet celest

Bulgări de scântei cu braţe de cinabru, verde-jad şi ametist,păşesc sensibil,pe coridoare de-azur.Fuioare de lumini nedesluşitenăvălesc prin hubloul nopţiiîntocmai cum narvalii despică apele arctice;fildeşii uriaşilor nordului,splendide săbii de os,împing întunericul,acel boem ce-şi poartă cu graţie coroana de imortele. Departe, diapazonul e lovitpentru obţinereatonalităţii perfecte.


î

Mihaela-Paula Stegarescu Încă din titlu, prezența adverbului cirumstanţial „altădată” ar

trebui să lămurească localizarea în timp a acţiunii, însă, paradoxal, acesta subliniază o incertitudine pentru că nu precizează data exactă. „Altădată” poate desemna acum două zile dar și în urmă cu 100 de ani, precum și o indeterminare în ceea ce privește reperul temporar. Timpul este imprecis, neprecizat ceea ce determină spațiul imaginar. Timpul este legat inevitabil de loc despre care nu se amintește nimic.

Nuvela are o formă dialogică; discuția între doi prieteni care petrec împreună vacanța de iarnă. Textul este constituit din relatările a doi amici. Istoria povestită cuprinde un caz straniu care nu are nicio tangență cu prezentul evenimentului. Strategia discursivă este mai elaborată prin rupturile izotopiei narative sau cu o sintagmă mai uzitată, povestirea în ramă. Viscolul, de care își amintesc cei doi, fenomen meteorologic, presupune un vânt puternic care aruncă zăpada adunată în toate părțile. Sub imperiul zloatei, de proporţii hiperbolice, este provocată ruptura în spațiul profan. Ceea ce descrie prietenul, un viscol, reprezintă o intruziune neașteptată, integrată unei realități normale: „Un viscol de altădată, dragul meu, începea luni după-amiază și abia dacă se termina sâmbătă dimineața.”1

În această atmosferă calmă de prietenie s-a produs pe negândite un viscol puternic iar naratorul oferă indici preciși de timp pentru a face credibilă povestirea și, totodată, având calitatea de martor la acel eveniment ieșit din comun:

„- Poftim - i–am zis râzând prietenului – începi şi dumneata să devii bătrân şi dezorientat: un viscol de altădată!

- Da. Un viscol de altădată. De ce să nu admitem că şi viscolele nu sunt toate la fel? Un viscol de altădată, dragul meu, începea luni după-amiază şi abia dacă se termina sâmbătă dimineaţa…Odată, eram foarte tânăr pe atunci, a început să viscolească ”2

Nicolae Manolescu afirma că „asistăm la o stranie ieşire din timp care are ca urmare destrămarea identităţii”.3

Apoi, fără să mai stea pe gânduri descrie furtuna și viscolul care se abătuse asupra lor:

„-Da – a continuat netulburat prietenul –eram foarte tânăr pe atunci şi a început, domnule, un viscol, Dumnezeule, ce viscol! A început chiar așa, luni după-amiază. Mi-am potrivit ceasul ca să urmăresc viscolul cum trebuie - parcă văd era o zi de luni, la orele șase fără zece - și am așteptat. Urla vântul, venea zăpada izgonită de pleznete de Crivăț, se prăbușeau pe pământ și iar se suiau în cercuri răsucite zăpezile spulberate, ziua devenise o noapte alburie toată plină de țepi porniți să rătăcească bezmetici între orizonturi, sobele nu mai ardeau în case, bufneau numai fum în odăi și stingeau lămpile și lumânările, te apucă groaza, nu alta.”4

Personificarea „Urlă vântul” plasticizează zgomotul puternic produs de vântul înspăimântător. Senzația oamenilor nu poate fi decât de spaimă hiperbolică din cauza căreia frigul pare că se transformă în arșiță.

Sentimentul care îl domină este teama. În această încleștare, se pierde noțiunea de timp, ilustrată în chip simbolic de ceasul care parcă a ținut timpul în loc, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat: „Pierdusem noțiunea timpului, ceasul îmi stătuse, cred că nu trecuse multă vreme de la începerea viscolului, când, aud niște bătăi puternice în ușa mea. Bătăi de om disperat. Vreun călător rătăcit, mi-am zis – doar ştii cum se întâmplă în atâtea şi atîtea poveşti. Dar nu m-am grăbit să deschid. În situaţii din astea nu ştii cu cine ai de-a face. Dar, din nou, bătăi furioase în uşă.

„Cine eşti? ” – am întrebat. „Un frate al tău ” – mi–a răspuns un gals străin de dincolo de uşă.„Prostii –i–am răspuns eu celui de afară –mai bine spune exact cine

eşti. ”„Un fratele al tău.” – mi–a repetat vocea străină. „Fie – am zis şi i–am deschis– poftim, intră, să fie şi un lup mâncat

de oaie”5 Personajul nu aşteaptă pe nimeni, nu are nici un frate, rămâne

surprins când acesta face astfel de observații. Iar reacția este ciudată fiindcă cei trei frații nu se cunosc între ei. Prezența celor trei frați trimite la lumea basmelor, un spațiu imaginar. Frigul, atmosfera glacială, îi determină să bată la ușă și nepoftiţi să intre în casă:

„Ei – l–am întrebat văzându–l întremat – acum poţi să–mi spui cine eşti cu adevărat, deşi, la drept vorbind, prea mult nu mă interesează, fii binevenit şi o mie de ani pace.”

„Eu – a zis străinul cu încăpăţânare – eu sunt un frate al tău.”6

Nuvela prezintă elemente de basm popular. Personajul încearcă să reproducă prin anamneză ceea ce „a fost odată” un viscol, formulă care apare la începutul unui basm sau prezenţa celor trei fraţi . Eroul trebuie să depăşească mai multe probe pentru a accede la spaţiul sacru.

Scrierea propune viziunea subiectivă a unui narator care este și personajul care expune întâmplările firești. Transcenderea în planul fantasticului se realizează pe nesimțite, când primul frate bate la ușă, astfel

UN MOTIV PREZENT ÎN BASME: MOTIVUL CELOR TREI FRAȚI ÎN SCRIEREA LUI ŞTEFAN BĂNULESCU „UN VISCOL DE ALTĂDATĂ”

că nu putem vorbi de o linearitate a acțiunii, deoarece apar digresiunile care schițează o latură a fantasticului:

„Nu sunt mi–a zis străinul–nu sunt nici unul dintre cei patru fraţi ai tăi mai mari pe care nu i–ai mai văzut de foarte mult timp. Sunt altul.”

„Atunci nu eşti nimeni” m–am cam răstit eu.„ Ba da–mi–a întors vorba străinul, de data asta scuturându–şi capul

şi făcând să–i sară o adevărată ploaie, amestecată cu gheaţă,din păr, din sprâncene, din barbă şi mustăţi – ba da, eu sunt fratele tău mai mic.”7

Pronumele negativ „ nimeni” implică „caracteristica lui de construcţie co–ocurenţa obligatorie cu forma negativă a verbului”8 „nu eşti” , implicit propoziţia este negativă, având predicatul negat, însă tocmai cele două forme negative realizează prezenţa propoziţiei afirmative echivalentă cu propoziţia „eşti cineva”.

Într-o atmosferă friguroasă, ostilă omului, își fac, pe rând, apariția trei bărbați care erau considerați fraţi ai povestitorului, fapt ce nu-l surprinde și nu îi este teamă deși unul dintre ei dă impresia unor dimensiuni ciclopice: „A intrat în casa mea un om înalt, enorm, îmbrăcat într-o șubă imensă, mițoasă, cu țurțuri de gheață cât cuiele în lațele șubei ca și în sprâncene, în barbă și în mustăți.”9

Repetarea adjectivului „enorm” subliniază dimensiunile anormale ale acestui om dar şi inserarea ideii că el aparține altui spațiu, idee întărită și de „țurțuri de gheaţă cât cuiele în sprâncene”. Din cauza condițiilor climaterice vitrege, şi anume frigul, gerul, se produce această ruptură în realitate.

Portretul fizic al fratelui, în concordanţă cu tonul hiperbolizant al naratorului, este creionat din perspectiva celui care povestește. Straniul și fabulosul, nu putem vorbi de fantastic, sunt rezultaul atmosferei neliniștitoare și a decorului hibernal înfricoșător în care-și fac apariția personaje ciudate. Portretele lor sunt construite schematic, fără nuanțe.

Prosografia lui Gerilă din basme nu provoacă teamă în perimetrul profan. El se integrează noului spațiu în care intră fără sincope, ca și când ar fi familiarizat cu locul, cu casa și cu fratele său.

Naratorul realizează o imagine de ansamblu, descrie o serie de portrete, trăsături fizice, corp, siluetă, semne particulare. În fond, se folosește o metodă specifică realismului:

„ Bine, fie, eşti un frate al meu, dar care, pentru că am mai mulţi fraţi. Şi ca să te ajut şi eu să nu te încurci: e drept, pe patru dintre fraţii mei, pe cei mai mari, nu i–am mai văzut demult, să zicem că eşti unul dintre cei patru, dar, uite, cu mine nu semeni deloc ca să te pot lua drept frate al meu şi după cîte îmi amintesc nici cu ei nu semeni; deşi nu i–am văzut demult le ştiu bine nasul, mărul lui Adam, uitătura, mersul, cum îşi mişcă mâinile şi capul.”10

Există o strategie narativă bine pusă la punct. Coerența textuală este rezultatul intercalării unor pasaje descriptive cu cele narative, fără a lăsa impresia de alunecare spre alt perimetru, chiar dacă se întămplă, trecerea este firească:

„Cum să fii fratele meu mai mic? Fratele meu mai mic abia a ieşit adineauri din odaie, s–a dus să aducă de afară din curte un braţ de lemne, într–adevăr a ieşit cu o şubă ca asta pe umeri, dar tu nu eşti fratele meu mai mic.”

„Ba da. Eu sunt fratele tău mai mic, am ieşit din odaia asta pe uşă ca să aduc de afară din curte un braţ de lemne, dar n–am ieşit adineauri cum spui, ci luni după–amiază când abia începuse viscolul. ”

„Ei drace –i–am zis – şi acum nu e luni după–amiază? ”11

„Nu. E vineri în zori– mi–a răspuns străinul care încă mi se părea că e străin şi că mi se dă drept frate în mod necuvenit– e vineri în zori – a repetat el – am ieşit într–adevăr luni după–amiază pe uşă, dar în loc să mă duc înspre stiva de lemne din curte, auzind în stradă nişte tropote, curioase, amestecate cu voci de femei şi de bărbaţi, m–am îndreptat spre stradă, m–am luat după tropote, am rătăcit, ce a urmat şi ce a fost e greu, mi–e ruşine să–ţi spun, în sfârşit, iată–mă din nou acasă, deşi abia acum am putut veni înapoi, abia azi, vineri în zori.”

Naratorul are o funcție dublă: este personaj anaforic, în această calitate își amintește de un fenomen meteorologic - viscolul - dar în același timp conferă coerență textului:

„Bine–i –am zis eu cu ciudă, m-am îmbrăcat, am ieşit eu afară după lemne, am încărcat un braţ bun şi am revenit repede în casă, fără să fi rătăcit şi fără să mi se întâmple cine ştie ce poveste nemaipomenită ca fratelui meu mai mic. Am aprins focul în sobă, apoi am fiert nişte vin roşu, cu boabe de piper, cu scorţişoară şi cuişoare, ca să beau împreună cu fratele meu mai mic. O dată vinul fiert, am turnat în două căni şi m-am îndreptat spre patul unde fratele meu mai mic se culcase .”12

Nu există semne prin care să se identifice calitatea de frate şi nici obiecte prin care se, ci doar cuvântul care capătă atribute magice. Cei trei


oameni reprezintă trei hierofanii care irup în spațiu profan și pătrund în casă, la căldură. Este mai mult o înfrățire spirituală decât una existențială:

„Ce–i cu dumneata în casa mea? – l–am întrebat furios pe noul străin – sub şubă trebuia să fie fratele mai mic şi acum ai apărut dumneata.”

„Păi – s–a bâlbăit somnoros noul străin – fratele mai mic te–a aşteptat ce te–a aşteptat să vii de afară din curte cu lemnele şi văzând că nu mai vii a plecat după tine, i–a fost teamă că te–ai rătăcit. În timp ce te aştepta să vii, am sosit eu, fratele tău cel mai mare, eu sunt fratele tău cel mai mare pe care nu l–ai mai văzut de foarte mult timp şi, dacă am venit îngheţat şi flămând cum earm, i–am zis fratelui nostru mai mic: dă–mi ceva cald să beau şi să mănânc şi apoi du–te şi caută–l pe fratele nostru mijlociu, adică pe mine, pentru că eu nu mai eram în stare să mă mişc. ”13

Primul fratele vine dintr-un spațiu boreal, iar gerul parcă îi cuprinde întreaga ființă, deși este îmbrăcat cu o haină groasă, bărbatul suferă de frig. Însă toţi trei se rătăcesc când ies afară.

Frații reprezintă legături, punți între lumea profană și lumea sacră. Legătura dintre ei se realizează verbal.

Apoi, se revine la situația inițială: „- Așa erau, dragul meu, viscolele de altădată. Tu poate strâmbi din

nas și zici că toate astea sunt banalități, dar ia să se pornească acum un viscol din ălă de altădată și să plec eu după lemne în curte și să te las aici numai pe tine cu vinul ăsta fiert pe masă, învăluit în abur de scorțișoară, piper și cuișoare, și ia să mă aștepți și să mă tot aștepți, și ia să nu mă mai întorc, și ia să pleci după mine în lume să mă cauţi, şi ia să mă înapoiez eu în lipsa ta şi să găsesc vinul aproape terminat, iar sub şuba ta, în patul de colo unde te lăsasem, un om străin, cu totul străin şi să-mi spună că el nu e altul decât prietenul nostru comun Stenaforu… Adevărat – spuse nostalgic prietenul meu sorbind din cana cu abur dulce şi aromat - adevărat, ce-o mai fi făcând Stenaforu, nu l-am mai văzut de vreo douăzeci de ani, teribil om Stenaforu ăsta, ţi-l aminteşti, ăsta da, ăsta chiar că ştia ce înseamnă ce înseamnă viscolele de altădată şi, dumnezeule, pe câte le ştia, pe câte le ştia, pe atât de frumos şi de nemaipomenit le povestea … .”14

În definitiv, plecarea în lume spre necunoscut ilustrează motivul călătoriei din lumea profană spre lumea sacră.

Gerul, vinul fiert învăluit în abur de scorțișoară, piper și cuișoare determină aceea clivare a realului.

Construcția narativă conține o dimensiune fantastic ce provine din poziția ocupată de narator în raport cu istoria, diegeza, cu personajele sau din confesiunile personajului narator, intradiegetic, care a trecut prin întâmplări extraordinare. Componenta narativă joacă un rol important în alcătuirea nucleului fantastic. Fantasticul utilizează modalități narative

care se regăsesc în orice tip de discurs în proză, însă imaginarul face ca povestirea să fie verosimilă. Textul se definește prin jocul instanțelor narative, prin modul cum sunt înglobate detaliile semnificative astfel încât să inducă spațiul imaginar:

„Şi acum ce zi poate fi? - l-am întrebat eu pe fratele meu cel mare.„Nu ştiu - mi-a răspuns el căscând- nu ştiu, penrtu că eu, de când a

plecat după tine fratele nostru mai mic, după ce am băut şi am mâncat bine, am adormit adânc, foarte adânc am adormit.”15

Povestirea este enunțată la persoana I, naratorul este intradiegetic. Avem de-a face inițial cu un fals „narator - martor”, care se destăinuie, semn că i s-a întâmplat ceva, însă povestește păstrând neutralitatea. Naratorul se confundă cu eroul însă distanța temporală separă planul récit de cel al evenimentelor (histoire), ceea ce potențează dimensiunea fantastică.

Viscolul începe luni dimineață și se termină abia sâmbătă, aproape o săptămână întreagă ține, semn că așa ar trebui să fie un adevărat viscol. Atmosfera călduroasă din camera contrastează cu frigul de afară. Aceasta creează un spațiu confortabil, sadovenian, favorabil confesiunilor și povestirii:

„Prietenul meu a încheiat povestea râzând şi mi-a mai întins încă o cană de vin fiert amestecat cu mirodenii şi mi-a zis pentru a pune punct cum trebuie.” 16

Motivul căutarii a determinant arhitectura nuvelei. Suntem în inima fantasticului. Lumea profană lasă loc apariției elementelor ce provoacă fantasticul. ______________1 Ştefan Bănulescu, 1976: Scrisori provinciale, Bucureşti, Editura Albatros, p.18.2 Ştefan Bănulescu, op.cit., p.18.3 Nicolae Manolescu, 1976: Literatura română postbelică, Braşov, Editura Aula, p.148.4 Ştefan Bănulescu, op. cit., p.19.5 Ştefan Bănulescu, 1976: Scrisori provinciale, Bucureşti, Editura Albatros, p.19.6Idem, p.20.7Ibidem, p.20.8 Oswald Ducrot, Jean Marie, Schaffer, 1996: Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului, Bucureşti, Editura Babel, p.319.9 Ştefan Bănulescu, op. cit., p.20.10Ştefan Bănulescu, op.cit., p.20. 11Idem, p.21.12 Ştefan Bănulescu, 1976: Scrisori provinciale, Bucureşti, Editura Albatros, p.21.13 Ibidem, p.21.14 Ştefan Bănulescu, op. cit., p.22.15Ibidem, p.22.16Idem, p.23.

Nicolae Breban: Un denunţ calomnios al dlui G. LiiceanuNicolae Breban îi răspunde lui

G.Liiceanu

Aflu cu surprindere că dl G. Liiceanu a publicat un denunţ calomnios, în care afirmă că, într-o şedinţă a Secţiei de Literatură şi Lingvistică a Academiei Române, eu i-aş fi menţionat numele şi aş fi afirmat că el, G. Liiceanu, „ar trebui împuşcat”. Pentru a clarifica situaţia, repet ceea ce am comunicat zilele trecute şi Agenţiei Mediafax. La Academie am repetat pe scurt ceea ce am spus la Antena 3, în emisiunea domnului Radu Tudor. La emisiunea Punctul de întâlnire din data de 10

mai 2015, am afirmat că, dacă dl Patapievici ar fi fost în Polonia şi ar fi murdărit şi înjurat istoria şi identitatea poloneză, probabil că polonezii l-ar fi împuşcat. Insist, polonezii, nu eu. A fost o comparație pentru a sublinia ideea că disprețuiesc atacurile la adresa neamului românesc și a istoriei acestui neam. Voiam să spun că probabil polonezii ar fi reacționat foarte ferm. Pe când în România nu a reacţionat nimeni. Eu îi dispreţuiesc pe cei care atacă istoria şi limba românească. N-am spus nimic de dl Liiceanu, care nu a participat la acea şedinţă a Academiei Române. Cu toate acestea, el minte cu neruşinare, inventând, răstălmăcind grosolan afirmaţiile mele şi lezându-mi astfel imaginea publică.

Referitor la antiromânismul agresiv, cunoscut publicului larg, al dlui Patapievici, înainte de a mă pronunţa, reiau câteva citate din textele d-sale:

■ „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.” „Un popor cu substanța

tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare... guri vulgare, trăsături rudimentare.” „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă”. ■ „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau... să o folosim numai pentru înjurături ... “ (H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 64) ■ „Puturoșenia abisală a stătutului suflet românesc... spirocheta românească își urmează cursul până la erupția terțiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconștient, până ce mintea va fi în sfârșit scobită: inima devine piftie, iar creierul un amestec apos.” (H. R. Patapievici, Politice, ediția 1996, pag. 49) ■ „Ca poet naţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi iesim azi din zodia naţionalului”, „Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluţia sociologică din învăţământul superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioşi care fac alergie la auzul cuvântului canon şi manifestă tendinţa să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiţie”, „Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual, deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare”.„Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «politic corect», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon (...) a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect»” (H.-R. Patapievici, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale,Flacara nr. 1-2, 2002, p. 86)

Uzând de un fals de logică şi forţând grosolan valoarea eseistului Patapievici, dl Liiceanu îl pune pe acest calomniator al limbii şi naţiunii române alături de mari scriitori europeni, crezând că în acest fel, prin asemenea enormităţi, pot fi justificate aceste scabrozităţi, precum şi altele, ale dlui Patapievici.

Oare prin asemenea diversiuni şi provocări mediatice grosolane vrea cumva dl Liiceanu – autorul volumului Dragul meu turnător – să-şi pregătească intrarea în Academia Română?

1 Iunie 2015, Bucureşti

Comunicat de presă

Nicolae Breban


î

Ion PACHIA-TATOMIRESCU

EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI

„CÂNTAREA CÂNTĂRILOR”Cu privire la versurile aflate sub lupa noastră, cu „dendrite“ pe

rifturile „continentului“ (macrotemei) Iubirii/Erosului ca dintr-o antic-sacră poemă, Cântarea Cântărilor, reţinem pentru Distinsul Receptor de Poezie, fie acesta şi dintre „cei mai grăbiţi“ prin cosmicele noastre dienocuri, câteva fraze – veritabilă „radiografie“ de mare fineţe / fidelitate – din prefaţa semnată de cel mai autorizat şi valoros-înrăzărit poet contemporan al Creştinismului, newyorkez-valahul pr. prof. dr. Th. Damian, Scriind cu sufletul în vis/ Ecrire le rêve à l’âme, prefaţă ce, călduros-colegial întru aleasă liră, recomandă volumul bilingv de poeme, Păcatul neliniştii/ Le péché de l’inquiétude (2012)*, de Daniela Gifu (pseudonim de „eurocircuit“ al numelui de familie, Gîfu, poetă-doctor-în-filosofie, născută în oraşul Bârlad, în Zodia Capricornului, la 10 ianuarie 1973): «Cartea Danielei Gifu poate fi citită şi ca fiind un singur poem (dialogal) scris dintr-o răsuflare în momentul îndrăgostirii. Aşadar, poezia din aceste file este un dialog intim între Ea şi El (fiecăruia venindu-i rândul de a deschide luna), deci un discurs cu accente de filosofie existenţialistă, o declaraţie de iubire ce aminteşte atât de un anumit mod de expresie al dramei antice, cât şi, mai ales, de celebra Cântare a cântărilor, poem biblic de asemenea dialogal, unde iubirea este sublimată şi celebrată în acelaşi timp. Precum cartea biblică, şi poemul Danielei Gifu este scris ca o expresie a sublimului ca stare interioară ce denotă că poezia e-n suflet şi sufletul e-n poezie, sau, mai mult, că poemul e suflet şi sufletul e poem. Poate că numai în contextul acesta al sublimării iubirii, dar, în condiţia umană prezentă, trebuie înţeles cel puţin unul dintre sensurile acestui titlu, „Păcatul neliniştii“, ce trimite la asceza părinţilor pustiei. Că marele poem al acestui volum este o „cântare a cântărilor“ o spune însăşi poeta: „Am scris primul cânt...“ (p. 40). Neliniştea iubirii, apropos de titlu, este prezentă şi în Cântarea cântărilor, şi nu în sensul de păcat, ci de bucurie [...] În volumul Danielei Gifu iubirea dintre El şi Ea e percepută ca un fel de ireversibilă predestinaţie: „De m-ar înrobi înnorarea / tot te-aş chema“ (p. 68). E aici dovada unirii totale asemănătoare cu unirea ca încununare a treptelor desăvârşirii din mistica patristică, implicând purificarea şi iluminarea ca trepte precedente. Aceasta e de parcă poeta ar identifica iubirea cu unitatea indestructibilă [...] În acest context iubirea e atât de mare că e mai puternică decât moartea [...] În iubire, dăruirea totală are fazele ei după cum ea implică şi o anumită necesară pregătire. [...] În dăruirea totală erotismul nu mai are înţeles de păcat, ci de virtute; cuplul – unitatea desăvârşirii – este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În Cântarea cântărilor el o vede pe ea femeie şi înger totodată... » (p. 10 sqq.).

Deosebit de interesantă este „arhitectura“ volumului Păcatul neliniştii / Le péché de l’inquiétude, de Daniela Gifu (volum a cărui tâlmăcire de marcă în limba poetului Arthur Rimbaud se datorează Mariei Penzes), unde se relevă mai întâi, structurarea materiei poematice în douăsprezece cicluri, fiecare ciclu purtând un titlu împrumutat de la fiecare lună a anului, însă nu de la cel romantic-macedonskian, ci de la anul tradiţional-plelasg > valah, cu începere din martie / mărţişor, luna marilor explozii / revoluţii de muguri şi de flori de cais, în mai marea lor iubire de fotoni şi de albine, ca să-şi „închidă bucla“ în făurar / februarie, luna iubirii, a sfinţilor dragobetieni / valentinieni – ceea ce trimite, fie la regăsirea emisferelor androginice de după chirurgia făcută de Zeus şi de armata-i de bune asistente-zeiţe asupra oamenilor-sfere (botezaţi de heladici drept „androgini“), desigur, pentru o „absolută“ iubire de numai un an („cosmic“), fie la nuntirea telurică a idealei perechi, Cosânzeana – Făt-Frumos, în năşirea celestă a sacrei perechi secunde din tedrada Zalmoxianismului, Lună – Soare; „binomul erotic“, emisferele Yin – Yang etc. au „corespondent lirico-semantic-sincretic“ – de-a lungul / latul acestor douăsprezece cicluri de poeme danielogifuane – perechea pronominală Ea – El („deschiderea“ anului iubirii făcându-se prin Ea / Elle – «Pecetluitu-ne-am / începutul cu un sărut / fugar, timid, dar atât de răscolitor. / Un straniu sentiment s-a cuibărit, / în cele din urmă, / în inimile vătămate de înşelăciunile întrupate / ale trecutului. Te purtasem cu mine / dincolo de chinuitoarele / nopţi de singurătate. / Teama de dăruire / în braţele întunecatului apus / a fost delicat estompată» – şi „închiderea“ prin El / Lui – « Ce graţioasă mi te-ai descoperit ! / Atât de aproape acum,

/ m-ai învăluit cu totul în deplinătatea afectivă. / Te laud, rătăcitor buimac ce-am fost, / mulţumindu-ţi cucernic că ai avut înţelepciunea / de a mă învăţa să-ţi port de grijă, / să te iubesc cu adevărat. / Rostindu-ţi numele, le-am uitat pe toate celelalte. / Parcă nu aş fi auzit un altul. / Sunt cuprins de tine, la ultim târziu ceas !» –, poate ca şi la perechea edenică a „neliniştitei“ căderi în „păcat cu măr“, măr „îndrăgostit“, sau nu, la rându-i, de „omidă“ – la epiderma-sferă – şi de „vierme“, în miezul de platină). Sub pecetea numărului şapte, cabală zalmoxiană cu semantism sacru, în jurământ-fidelitate, în „războinicire“ anti-zemeiască / anti-genune, în biruinţă şi în nuntire – ce are înrăzărire şi-n alte spaţii, în cel budist, de pildă, nutritor de Arbore-Şapte-Frunze (cu „certificare eliadescă“, indirectă, prin Maitreyi) –, deopotrivă, şi sub pecetea numărului şapte, al zilelor sacrei săptămâni de Geneză, sunt puse şi cele şapte poeme ale fiecărui ciclu, cu vectorizare – magie prin analogie – într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină.

Ea, eroina liric-mărţişoară, fără teamă de „braţele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are şi trăiri în spaţii oririce, într-un «somn viclean», ţinându-şi iubitul de mână, îşi îmbăiază trupul-dorinţă, scăpat «din inerţia detenţiunii sufleteşti temporare, prea înfricoşat de fierbinţeala simţirilor», caută «înţelesuri tainice», „bunădimineţeşte“ «păcatul neliniştitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, îşi aude numele strigat, constată că-i «cu neputinţă a uita să respiri eliberarea», chiar dacă şi mintea mai face autocenzura „pornirilor lumeşti“, se deschide «asemenea crinului», „înţelege“ expresionistul „neînţeles“, paradoxizându-l, „deschide fereastra să îmbrăţişeze ziua“, se dezmeticeşte, dar încă destul de mult mai „şovăie“, îi este destul de greu să mai caligrafieze iubirea «fiindcă totul acum e iubire», ia «perina în braţe», imaginându-şi că dansează «pe acordurile inimilor» binomului erotic, El – Ea, fireşte, căci «instinctul iubirii a învins barierele spaţiale şi temporale», de florar fiind, la „slăbirea îmbrăţişărilor“ are «parte de o noapte de lămuriri, de apăsări», „încrucişări de priviri dojenitoare“, vibrează «neîncetat, asemenea păcatului originar», simte «totuşi un zid», fără a fi ca al zidirii Anei lui Manole în Mânăstirea

Argeşului, vrea „a obloji“ trecutul «cu săruturile stelelor», cu «senzaţia unei căderi printre râpi tot mai adânci, în care conştiinţa se rafinează ca un fir de lumină deşteptător la căinţă», „se ghemuieşte“ oximoronic «pe malul lacului secat de tăcerea îndelungatei aşteptări» şi «are povara unei netâlmăciri trezită din rămăşiţele închinăciunii», „nădăjduieşte“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăţ al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăieşte visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăceşte“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireşar fiind, «aici şi acolo, sub forţa inimaginabilă a iubirii», îşi cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absenţa acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezenţa ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aştept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» şi „nu mai are ce să jertfească «pentru o picătură de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătuşată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă

că iubirea mişcă şi munţii din loc, Ea şi El / Iubitul par a fi doi drumeţi, nicidecum sisifici, ci, dimpotrivă, «pe versanţii lor periculoşi, cu precădere la cunoaşterea angelică a extazului», într-o «fericire în doi, fără odihnă...»; de răpciune fiind, eroina lirică a Danielei Gifu simte cum, «prin tufişurile dese şi răcoroase», aude „îngânatul trist al iubitului“ «de dincolo de uşa» despărţitoare, constatând că amândoi „jelesc“ «nevoia de ghemuire unul în braţele celuilalt»; de brumărel fiind, „se furişează în pat, lângă trupul bărbatului iubit, «răvăşit de căutarea coapselor feciorelnice, precum stropii ploii mocăneşti» şi „se nevoieşte alene a se desprinde“ «de oglinda înlănţuirii inimilor»; de brumar fiind, «cu toată agitaţia din jur», este cuprinsă de «un sentiment de seninătate» şi îşi invită iubitul „să-l trăiască o vreme“, «poate o viaţă», căci «îndelungată a fost furtuna, spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriş vălurit» pe care Ea şi El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiţilor li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, îşi cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea şi El „îmbrăţişează pământul“, în ultimă eros-instanţă, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobeţiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110).

El, înmărţişorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleşi», îşi propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea – El, braţele (cele patru, androginicele) li «s-ar preschimba în aripi de înger», constată că poezia ochilor Ei / Iubitei «este îndurătorul înger», îşi încrucişează «braţele în aşteptarea ceremonialului schimbării gărzii de nori», iubita-i se leagănă «mai frumos decât gândul» chiar şi în ziua în care aceasta-i „ultima lui


resurect prin veac, al legitimităţii obsesionale, ca paradigmă a Fiindului, oricât răsună de preţios! Originismul, vs asaltul cumva precesiv-, al veneticilor, strămutaţilor, coloniştilor etc. ; prin substituire, prin cuceriritemporare, prin violenţă sau viclenie...”. Viclenia cea din mitul grecesc. „ Timeo Danaos et dona ferente”? Sau una şi mai oribilă: viclenia pan- slavică, de unde inoculatul morb al amalgamului de după retragerea Aureliană şi tot ce a urmat ! Un egregor, un „ ciclotron” ce pare complice ( sic, al duplicităţii ca „ raţionament” al supravieţuirii) – prin stigma prea- răbdării, sau a toleranţei ca dictatură ( v. Francis Dessart, Noua Reconquista un Neam vechi, ci nu bătrân ( v. G. Călinescu, care afirma el însuşi, surescitat, „ Eu sunt grec !”) Iar trăsătura de a tolera spre a continua, ne este şi ea o determinare din afara fiinţei originare, genomice ! Extremele ( atitudinale), se ating în spectrul „ misterios” al acestei re- deveniri- redefinitorii, cum ar spune Mircea Eliade.

Dumnezeul Nostru, Gneticianul cosmic, este din interior, sau nu va fi deloc ! Fobia existenţialistă nu ne poate scoate din Dilemateca (sic, n) ce pare a fi devenit întreaga- ne străbatere în spaţiul-timp ACUM. Acelui Dumnezeu din NOI se cere a ne închina, fără a ne tîrî, ci cu starea perenităţii transcedentale, pe verticala Brancuşiană, imuabile, a Noastră, cât anume ne vom recunoaşte cu limpezime, revelatoriu, în EA. Cred că Poetul ştie cel mai reînseninat, ce anume a fost, este şi se deduce profetic a mai fi. A Ne Adeveri.

Editorial itinerant Despre Sinea Naţională

M-a intrigat cândva Istoria Românilor, a lui A.D. Xenopol, în egală măsură doar cu altele, oarecum şi alte două capo’d-opere ale culturii Române: Mitologia lui Nicolae Densuşianu şi Istoria Literaturii române de la origini până în prezent, a lui George Călinescu. În cazul lui Xenopol, odată în plus, existenţa din chiar numele său, evident grec, a etinomului (onomastic) XENO: mi-am spus că poate şi de aici vine cuvântul XENO- FOBIE. citeşte „ frica, fobia faţă de elementul străin, alogen, aşadar. ( la români). Numai că românii sunt cel mai primitor Neam dintre toate ! Conceptul este unul determinativ, justificat din milenii (!), la un popor ce suie scarat din istoria-i multi-milenară, necontenit încercat de Condiţia indusă din situarea Sa într-un spaţiu al interferenţelor mereu tendenţios- expansive, ale Imperiilor ce s-au succedat tinzînd şi reuşind temporar, să înghită – ca Fiinţă şi Teritoriu, acest Neam indoeuropean.

E de regîndit şi opera, niciodată superior- obiectivă(!) a unor geniali din acest spaţiu: Lazăr Şeineanu ( mitologia sa), Pîrvan, Iorga, Eminescu, Blaga...,H. Daicoviciu, Mircea Vulcănescu, Legionarii, Iosif C. Drăgan, Eugen Barbu, I. Ploscaru, Napoleon Săvescu ş.a. Scrutînd retro-capitulativ perindarea unor atari persoane- cheie ale teoriei existenţiale- cu o întreagă cohortă de şcoli ce s-au arătat şi s-au estompat în memoria colectivă a Românilor remanenţi (!) – constaţi că acel substantiv, al xenofobiei, este de facto un reflex condiţionat, al instinctului originar- genomic ( sic,) – însă corupt de factorii conjucturali ai Istoriei, cu toţi deviaţionişti (!) – paradoxal tocmai dinspre ...alogeni! Doctrinele, utopiile, dogmele, sunt un summum al acestui, vorba lui Marin Sorescu, Triajului ( v. poemul Dreptatea liniilor, vol. Tuşiţi). Instinctul legitimităţii revendicative,

lacrimă“, „se regăseşte“ «într-o realitate deplină şi concretă, unde totul pare că are un ritm previzibil pentru cei ce îndrăznesc să creadă că poate mâine va fi altfel», are «ochii încremeniţi în infinitatea plăcerii», „se pierde“ «în strânsoarea sânilor» Ei, „se fericesc“ (El – Ea) «adăpostiţi sub tavanul înstelat, înveliţi în cuvinte aurite», uneori, expresionist, are „poftă sporită de a se scălda“ «în oceanul de senzaţii necunoscute», cu singura îngrijorare de a nu fi «încarcerat într-o odaie neaerisită», se declară a fi «un cititor pasionat de cărţi de debut», „mai ademenitoare părându-i-se“ «decât cele scrise pe fondul unor trăiri mâhnitoare, încuibate adânc în suflet», „contemplă sânii Ei“ «încă tineri, cu sfârcurile rozacee» şi „se întreabă“: «Oare voi avea vreme să te citesc până la capăt...?» (p. 110).

Cele douăsprezece cicluri (Martie – Februarie) ale volumului

Păcatul neliniştii (Le péché de l’inquiétude), de Daniela Gifu – de câte şapte poeme fiecare (evident, numărul celor 84 de poeme ale „întregului liric danielogifuan“ din „păcatul neliniştii“ ar putea fi „focalizat“ pe laudatio la Maestrul ce „desăvârşeşte“ al 84-lea ocol al Soarelui, dar nu e cazul) –, graţie modernelor unghiuri de fugă în orizontul cunoaşterii metaforice, pot să se încoroleze şi autenticei primăveri de Rai cu măr de-un rozalbiu nor, bineînţeles, cu / fără şarpe, însă întru profund catharsis.

____________________* Daniela Gifu, Păcatul neliniştii / Le péché de l’inquiétude, poeme,

Cluj-Napoca, Editura Eikon (ISBN 978–973–757–738–2), 2012 (pagini A-5: 116).

Într-o perioadă a caniculei temperate, luna iunie ne-a oferit puţine clipe de lectură din creaţiile proprii. E vară, e vacanţă, mulţi dintre cenaclişti sunt antrenaţi şi angrenaţi înte cele două examene ale perioadei:capacitatea şi bacalaureatul. Aşa că...Petrache şi Nina Plopeanu, Nicoleta Hurmuzache, Dumitru Coşereanu ne-au vizitat mai rar. Elena Stroe-Otavă a suferit o pierdere irecuperabilă( a rămas orfană de mamă), Ştefania Oproescu a ,,vizitat,, Eforie Nord, iar impresiile sunt ireproductibile.Ioan Dumitru Denciu s-a împărţit între olteni şi moldoveni... Gheorghiţă Sucoverschi a pornit-o prin Europa aşa cum a făcut în fiecare concediu de odihnă.Noi, cei care ne-am văzut am purtat discuţii

pe teme literare, iar în rest, am ascutat-o pe Nicoleta Hurmuzache, o cronică de prezentare a unei cărţi de versuri semnată de prof. Constantin Miu de la Medgidia, (text care se va regăsi între paginile revistei Oglinda) - câteva catrene ale lui Ionel Moni Constantin şi, o proză realistă – Căruciorul disponibil - citită de Gheorghe Andrei Neagu.S-a mai întâmplat în luna iunie:

- Lansare de carte – Poveştile Alyaziei – semnată de Mariana Vicky

Vârtosu - prezentată la Şcoala nr.7 şi la Atene-ul Popular Mr.Gheorghe Pastia;Biblioteca jud.Duiliu Zamfirescu;

- Lansare de carte – Alfabetul disperării - sem-nată de Dan Movileanu, eveniment petrecut la Bibli-oteca jud.Duiliu Zamfirescu, în cadrul proiectului ,,O zi de cenaclu altfel,,. De semnalat cuvântul lui Virgil Panait, care a şi deschis dialogul propus de temă; cuvintele de apreciere ale scriitorului Gheorghe Andrei Neagu şi, analiza pe text expusă de poeta Constanţa Cornilă. Ştefania Oproescu a punc-tat câteva idei, trecute neobservate de vorbitorii anteriori.

- Vacanţă?...Cine are nevoie?! Cenacliştii, nu!,,LA MULŢI ANI!,, tuturor colegilor născuţi în această lună,Stănică

Budeanu şi Petrache Plopeanu(poetului Plopeanu de două ori ,,La mulţi ani,,a sărbătorit şi ziua numelui, tot în iunie). Voi încheia, poetic, folosindu-mă de versurile lui Dan Movileanu:

,, De ce râzi, poete?/Râd pentru că se apropie furtuna/De ce plângi, poete?/ Plâng pentru că se apropie furtuna/Încă din seara aceasta/ voi lipsi dintre cei doisprezece/adunaţi pentru cină/şi nu voi avea decât un singur loc/şi nu voi avea decât o singură casă/şi nu voi avea decât un singur/în-ger tâmâduitor/în rest, nu există nimic/nici clipa de faţă/visez şi se apropie furtuna./,,

Deie Dumnezeu să nu pierd visul niciodată!

CRONICA LUNII IUNIEMariana Vicky Vârtosu


Chiar pretindea ca ferestrele de la stradă ale redacției să fie luminate, ca să vadă el, de dincolo, de peste drum ce se petrece înăuntru; după cum, la anumite ore, nu întotdeauna aceleași, urca el parcurgând coridoarele și deschizând ușile spre a ne controla din cadrul lor, cu privirile acelea neîncrezătoare. Dimitrie Stelaru, mai în vârstă și mai hârșit decât noi, ne taxase la contribuție în așa fel încât să-i rămână și lui de-un rachiu de pară și achiziționase de la telali un parpalac jegos, pentru agățarea căruia bătuse în cel mai vizibil loc din perete, ceva mai jos de portretul lui Stalin, un cui. Iar când ușa se deschidea descoperind privirea lui Vasilescu, acuzatoare sub fruntea îngustă încununată cu păr creț și pieptul lui bombat, ca și cum ar fi amenințat că ne-a prins asupra vreunui fapt nepermis, parpalacul își făcea datoria fluturîndu-și mânecile iar zbirul închidea ușa mormăind nemulțumit „Ăștia sunt pe-aici”... Metoda era bună, iar secretarul de redacție a mutat și el, chiar în dreptul ferestrei, panoul cu cârlige ascuțite în care se-nfigeau hârtiile cu articolele noastre care se duceau la tehnoredactare sau „ periile” venite din tipografie pe hârtie udă, ca să facem corecturile cu creion chimic. Panoul acela era, de fapt, placa turnantă a redacției pentru că în cârligele lui veneam să ne-agățăm operele când le terminam de scris și ni le semna de aprobare șeful de secție, din cârligele astea le lua curierul numit „trepăduș de redacție” care i le sorta secretarului tehnic, acela calcula mărimea literei și formatul coloanei trimițând în tipografie, de unde veneau înapoi sub formă de șpalte care se agățau pe partea cealaltă, ca să venim noi să le luăm, să ne facem corectura și să le punem înapoi, în alt rând de cârlige de unde se întorceau la tipografie. Era locul unde, chiar dacă nu se afla nimeni la birourile din încăpere, avea loc astfel mișcare continuă. Iar, în modul acesta mai puteau chiuli și cei de la secretariatul de redacție, comandantul cu autoritate polițistă văzând mișcare când întorcea capul de la masa lui de bodegă.

Pentru că patronul nostru era din fire convins că numai el poate să trișeze, iar vigilența lui perfidă, cu toate metodele de infiltrări și turnătorie, trebuia să știe tot despre cei din subordine care l-ar fi putut trișa. Adus de import din cealaltă parte a regiunii de partid, cum era obiceiul pentru a disloca oamenii și a face să nu mai funcționeze vechile rădăcini, avea polițismul în sânge ca toți acei șefi obișnuiți să dea ordine bătând cu cravașa în propriul carâmb sau cum erau învățați să se comporte, prin cursuri de neîncredere în semeni, liderii bolșevici. Iar după ce, din partea celor de la Dunăre pe care-i terorizase cu dictatura și suspiciunile lui, i-a venit o turnătorie abil redactată despre modul cum conlucrase cu nemții și „organele regionale” l-au dat jos, chiar la poliția portului a ajuns, organizând controale și provocând turnătorii pentru a-i prinde pe salahorii care ciupeau ceva din vamă, sau rujarii care își legau șireturile peste marginea de jos a pantalonilor, umplând cracii cu cereale din ce-ncărcau sau descărcau, de-și mișcau picioarele ca pe niște saci împinși câte unul înainte.v.u.

Șeful nostrum narinar înrăit, despre care vorbeam Avea oarece sinceritate de pahar față de un singur om, și nu pentru că ar fi avut încredere, că nu era în stare de așa ceva. Acela era Nea Mircea Mărcoi, poet nonconformist de cultură fină, abrutizat în milităria tranșeelor, războiului, prizonieratului și trecerii forțate în rezervă. Își câștiga pâinea ca publicist cu pană rapidă pe care Vasilescu nu-l putea trece pe la cadre ca să-l angajeze, dar îl ținea colaborator frecventând cu el cam aceleași bodegi și, uneori, acceptându-l la masa sa unde îi dicta vreo trei fraze banale înscrise-n carnetul cu care se ducea să ia instrucțiuni de la partid, din propozițiile neterminate ale cărora Nea Mircea făcea articolul de fond prin care redactorul- șef, semnându-l apăsat, dădea linia de atac a ziarului. Nea Mircea scria și bine și repede iar, uneori, n-avea nici măcar cele două-trei fraze de la Vasilescu, el venind de acasă cu câteva articole gata scrise în timp ce-și contracara insomniile și primind de la șef, drept răsplată, coniacul de dimineață – dușca ce reglează ritmul de viață făcându-i pe cei treziți mahmuri să se simtă mai în voia lor la început de zi nouă. Dar asta nu-nsemna că bossul era chiar generos: onorariul pentru articolul ales a fi de fond îl încasa el, lui Nea Mircea rămânându-i numai celelalte, plus micul bacșiș în băutură, plus certitudinea că, astfel, el, colonel scos în rezervă ca posibil reacționar care scrisese versuri despre eroismul românilor la Cotu Donului și Stalingrad, era acceptat colaborator la ziarul oficial al regiunii. Doar doi se bucurau de regimul acesta - de scribi secreți ai articolelor marelui redactor-șef; unul însă mult mai cu precauție la ale sale și numai cu pseudonim, pentru că numele lui adevărat era Agarici. Celebrul Agarici, pilot de vânătoare pornit „ca să vâneze bolșevici”. În vreme ce Nea Mircea, avea scriitura mai rapidă și mai inspirată, dar nu beneficiase de o atât de mare faimă sub comanda antonesciană, fiind cunoscut numai în cercurile poetice unde luase un mare premiu : Premiul de poezie al anului 1943 pentru volumul „Cu Ion vânător de munte” care fusese pus sub interdicție, printre cele de ars în piața publică. Al treilea din generația lor, l-am pomenit mai înainte, era Dimitrie Stelaru, care fugise din București de frica cenzurii de unde furase o stampilă punând-o pe spaltul unei poezii ce-i fusese respinsă din apariția unui grupaj.

Unul dintre tristele adevăruri ale vieții politice a românilor în contemporaneitate este că, în ultima vreme, n-am mai avut deloc parte nici de alegeri entuziaste, nici măcar de posibiltatea de a merge la ele cu convingerea că vom putea găsi printre opțiuni ceea ce avem nevoie. Iar asta pentru că fiecare încheiere de mandat acordat de noi așa, cu jumătate de gură și cu inima îndoită, s-a caracterizat printr-o și mai mare deziluzie.

Din păcate, deziluziile sunt previzibil asemănătoare și pentru o primă etapă viitoare: Toate bâjbăielile guvernelor Ponta - între o scădere de TVA care mărește prețurile la raft și o încercare eșuată de a redresa bugetul de

stat prin impozitarea bacșișului - ne conving că această guvernare care s-a lăudat cândva a fi tinerească dar este numai infantil-amatoristică, o va sfârși la fel de prost ca și celelalte. O va sfărși la fel de prost nu numai în fața electoratului, ci și în fața propriului lor partid. Fiindcă pentru țară a fost o guvernare (sau o serie de guvernări dacă luăm în considerație remanierile ce n-au folosit la nimic în plus), lipsită de priceperea tehnică și nu a putut aduce nici măcar servicii tehnocratice, lipsite de ideal; iar pentru partidul pe care ar fi trebuit să-l reprezinte ideatic, programatic și doctrinar, a fost total lipsită de vreo culoare și total incapabilă de a demonstra că guvernează în baza vreunei doctrine politice, nedovedindu-și capacitatea de a ridica astfel prestigiul acesteia în fața electoratului. Niște guverne în care n-am simțit a avea nici oameni politici a căror orientare să ne convingă, dar nici tehnocrați a căror pricepere să ne ajute să ieșim din marasm. Au fost, mai degrabă, niște guverne de mercenari; mercenari de mâna a doua, care-și dau ifose. Dar asta numai dacă s-au aflat în slujba cuiva - pentru că în slujba unor idei ale partidului lor n-au fost și nici nu l-au ajutat, ca entitate politică, să demonstreze că ar avea vreun program de guvernare. Așa că, mai degrabă, arată a fi fost doar niște aventurieri ce au pus întâmplător mâna pe putere profitând de atmosfera de scandal pe care au întreținut-o împreună cu fostul președinte. Acesta le era doar în aparență adversar, ambele tabere fiind componentele ce dădeau funcționalitate aceluiaș sistem nefast al „coabitării” cu strâmbe unul către altul, celui mai vechi în rele convenindu-i diversiunea care distrăgea atenția de la multianualele lui nereușite și miniciuni, celor mai noi și juvenili în aceleași rele convenindu-le această distragere de atenție pentru că nu mai trebuiau să-șii dea măsura guvernării.

Din acest motiv, chiar și astăzi când etapa de scandal - gratuit pentru ei dar devastator pentru țară - pare a fi de domeniul trecutului, peste acest dezastru administrativ și social-economic ce se petrece cu ajutor venit din plin de la un guvern care a dus totul de râpă de vreme ce a fost în stare să recurgă și la ultima resursă, dacă a ajuns să impoziteze acel infinitezimal „pour-boire” provenit doar dintr-o mărinimie simbolică și nu din vreo tranzacție comercială, diversiunea prin invective continuă: Pe lângă malversațiile guvernului, o voce de gorgonă se revarsă din când în când asupra noastră, venită din furiile lui Băsescu, marinarul ce se răzbună astăzi pe vânturile pe care, ani de zile, el le-a chemat ca să sufle în velele sale și, de care, s-a bucurat chiar din plin când credea că-i suflă în sprijin și în avantaj. Pentru ca acum, conform caracterului ’mnealui de belea, defecând și flatulând invective, să se vaite descoperindu-le macazul terorizant pe care el li l-a instalat astfel, dacă ne putem plânge de așa ceva în materie de justiție, de servicii, de diferitele forme administrative care îngrădesc democrația.

Asta îmi amintește de experiențele mele și a câtorva alți confrați din două generații apropiate, de la începuturile noastre gazetărești când, în fruntea ziarului care se numea „Cuget liber” a venit un fost căpitan de vas fluvial sau de convoaie de barje dunărene, adus de partid la noi, la mare, ca să nu-l taie subalternii pe care-i terorizase pe Dunăre.

Îl chema Cornel Vasilescu, avea o frizură creață neagră, zâmbet rău, dedesubtul pomeților oacheși, rotunzi ca și nasul ce trona între ei precum un nasture turtit. Nu era cârn și, totuși, nările nu-i respirau în jos ci se deschideau spre tine cu răutate dilatată, accentuând o expresie arogantă și priviri nemulțumite, puse pe imputare sau harță, precum ale celui obișnuit să dea dintr-un foc dușca mare pe gât, mult mai repede decât timpul în care cineva ar fi putut să-și dea seama cu ce se îndeletnicește. Își făcea veacul la restaurant la „Jubileu”, unde-i duceam mapele pe care nu le putea rezolva secretarul de redacție și, numai în orele de apariție, când începeau a veni paginile din tipografie, se muta mai aproape, la bodega de la cooperativa „Furnica” de unde, vedea peste drum ferestrele redacției și chiar prin ele, demonstrând astfel că știe el cum se supraveghează echipajul chiar și de la distanța punții de comandă.

’MNEALUI, CA FILĂ DINTR-UN JURNAL DE AMINTIRI- un punct de vedere mai mult literar -


Corneliu LEU


î


Astfel, la 2 ianuarie 1934, în urma asasinării lui I.G.Duca, filosoful Nae Ionescu este arestat la Sinaia... În iunie, în acelaşi an, 1934, apare romanul lui Mihai Sebastian, intitulat” De dăuă mii de ani”, prefaţat de Nae Ionescu, prefaţa fiind concepută ca o antiteză la tematica romanului lui Sebastian, pe numele său de elev Hechter M. Iosef, al cărui mentor, filosoful i-a fost încă din adolescenţă, o prefaţă în care filosoful încearcă să fundamenteze ştiinţific şi teologic, antisemitismul.

În anul universitar 1934 -1935, profesorul Nae Ionescu definitivează şi predă cursul de “Logica generală”, cu un cuvânt înainte realizat de editorii

cursului: C. Floru, C. Noica, Mircea Vulcănescu, ediţie îngrijită de D. C. Amzăr, Bucureşti, 1935, la Universitatea din Bucureşti (Bucureşti, M.O. şi Imprimeria Statului, 1943)... cât şi cursul universitar de “Logica colectivelor” (1934-1935). “. “Ascultând cursurile lui Nae Ionescu”, relevă Arşavir Acterian, “ erai captat de elocinţa şi adâncimea cu care erau înfăţişate problemele filosofice, înlesnind în acelaşi timp înţelegerea fără dificultate a esenţei temelor propuse” .... “ ...Axa centrală a gândirii lui Nae Ionescu a fost - orice s-ar zice- creştinismul ortodox”, în “Apostrof”, anul V, nr. 10-11-12 (53-54-55)/1994>>.

La 7 ianuarie 1935, universitarul filosof Nae Ionescu ţine la Bârlad conferinţa “ Primejdia spiritului defensiv”, sub egida Asociaţiei Studenţilor Creştini” Alexandru Vlahuţă”. Rezumat în Credinţa, 10 ianuarie 1935 , iar la 11 februarie 1935 ţine o conferinţă cu unele accente naţionale, în sala festivă a primăriei din Oradea, în cadrul adunărilor ASTREI, despre unele noţiuni curente de sociologie ( Rezumatul în Familia, martie, 1935). La 25 aprilie ţine o altă conferinţă “Ce înseamnă a fi roman”, la Brăila , într-un ciclu de conferinţe organizat de “Analele Brăilei”.

Îşi începe colaborarea la revista “Vestitorii”, la 15 martie 1935, sub redacţia lui Gh.I. Ciorogaru, care îi publică în următoarele 6 numere, pe parcursul lunii martie-aprilie, articolele sale, intitulate: Roza vânturilor; Cine face istoria; Sofisma cea Mare; Eşti rumân; Cum se” construieşte” o formă istorică .

În anul universitar 1936-1937 predă cursul”Probleme de metafizică”, început în ianuarie 1937, iar la 22 aprilie 1937 Conferinţa sa de “Metafizică şi Istorie a Logicii” este transformată în catedră, profesorul Nae Ionescu, fiind numit professor agregat prin Decretul Regal nr. 4059 din anul 1937. La 27 iunie 1937 îi apare în “Buna Vestire” nr. 100, articolul , intitulat ” Sub semnul arhanghelului” şi tot atunci îi apare singurul volum antum ”Roza vânturilor”, o ediţie îngrijită de Mircea Eliade, cu o prefaţă de Nae Ionescu, la Editura”Cultura Naţională”Este, de fapt, o culegere de articole şi cronici publicate în perioada anilor 1926-1933. Sunt cronici semnate de Horea Stamatu, Liviu Teodoru, D.C. Amzăr, George Călinescu, Arşavir Acterian, Constantin Gh. Popescu, Vasile Damaschin ş.a..

În anul 1938, la 21 ianuarie , reapare “Cuvântul”, iar la 10 martie Senatul Universităţii din Bucureşti este de accord cu propunerea de schimbare a denumirii catedrei ocupate de filosoful şi locicianul profesor Nae Ionescu în “Catedra de Logică şi metafizică”. La 25 martie 1938 ţine o prelegere-comunicare, cu ocazia celui de al 11-lea Congres al profesorilor de filosofie, la sala”Dalles”, rezumat în Cuvântul, 27 martie.

“Cuvîntul” este interzis, din nou, la 17 aprilie 1938 şi Nae Ionescu este arestat, a doua oară. Este destituit din Universitate, iar în noiembrie 1938 este eliberat din lagăr.. Concepe o suită de scrisori , “Căderea în Cosmos”, între anii 1938-1939, de care se aminteşte şi în “Introducere la Istoria logicii”, 1941, şi pe care, potrivit informaţiei lui Valeriu Râpeanu, Cella Delavrancea le confirmă distrugerea. Referitor la ziarul “Cuvântul”, acesta , aşa cum afirma Traian Brăileanu în “Cuvântul”, nr. 1/14 octombrie 1940, devine o publicaţie lrgionară, redând textual ” în jurul acestui nou ziar se vor aduna toţi scriitorii legionari, toţi cei ce vor să ajute cu scrisul lor marea operă de temeinică aşezare a ţării...”.

La 13 ianuarie 1939 este intemniţat, a treia oară, în lagărul de la Miercurea Ciuc , lagăr care avea să fie bombardat de avioanele aliate, în data de 23 august 1944, şi eliberat, apoi, tot în anul 1939, la 24 iunie, bolnav de inimă. Nu îşi mai recapătă catedra de la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, pe care o structurase personal în “Catedra de

logică şi metafizică” şi este vizitat, în schimb, la vila sa de la Băneasa de Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade,Constantin Noica, Ionel Gherea, George Racoveanu ş.a..

În anul 1940 lucrează la un “Manual de logică”, din care au rămas doar fragmente de manuscris. Moare la 14 martie 1940 în vila de la Băneasa, de faţă fiind Cella Delavrancea.

Sebastian Doreanu, din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, va relata .”Îndepărtat de la Universitate, ziarul Cuvântul suspendat, urmărit permanent de agenţii Siguranţei, Nae Ionescu se retrage la vila sa de la Băneasa unde, la 15 martie 1940 este văzut pentru ultima data de către Mihail Sebastian, intins pe catafalc...”, dinamica stării sale patologice, care îi grăbise moartea, confirma, după părerea acestuia, o încadrare suspectă.... Unii susţin că a fost ucis. Arşavir Acterian, în “ Mărturii despre Nae Ionescu”, apărută la “Echinox” nr.7-8-9/1991, certifică prezenţa la înmormântarea lui Nae Ionescu , printre marea de oameni, pe filosoful C. Rădulescu Motru, pe Pamfil Şeicaru şi Nicolae Carandino... Îi găsim, spuselor lui Emanoil Bucuţa, şi pe Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vaile Băncilă....

Asupra morţii lui Nae Ionescu , putem apreciai relatările lui Emanoil Bucuţa “ ... Onicescu[...]( este vorba de acad. Octav Onicescu) a avut timp[...] să-mi spună vestea de trăznet că Nae Ionescu a murit azi-dimineaţă. Îl întreb şoptit: „ De moarte naturală? „ El face numai un semn din umeri care te lasă să bănui orice. Bietul Nae! Acum opt zile, când am mâncat împreună şi era atât de vioi, cine s-ar fi putut gândi? ... >>.

Miron Radu Paraschivescu , în ciuda concepţiilor sale opususe lui Nae Ionescu, l-a admirat “ pentru inteligenţa lui ieşită din comun, ca şi pentru spiritual lui de dăruire” (Arşavir Acterian). D.C. Amzăr în confesiunile sale “ Nae Ionescu,. Cum l-am cunoscut” îi va contura o imagine cât mai apropiată de realitate celui “ ... care a fost , generaţii de-a rândul, îndrumător şi generator de gând şi faptă românească şi umană.... “ . Acesta a fost atras de “ cursurile extrem de vii şi surprinzător de personale ale filosofului.

Sub egida Comitetului pentru tipărirea operei lui Nae Ionescu, din care făceau parte studenţii profesorului: Mircea Vulcănescu,Costache Floru, Constantin Noica, prieteni ai acestuia, printre care academicianul Octav Onicesu şi admiratori, precum Sandu Tudor, s-au publicat volumele: “Istoria logicii, în 1941 şi 1943, “Metafizica”, în anul 1942, având la bază cursul de “Teoria cunoştinţei metafizice. Cunoaşterea imediată”; “Logica generală”, după un curs ţinut în anul universitar 1934-1935, în anul 1943, pentru ca în anul 1944 să fie tipărită “ Metafizica”, partea a 2-a , cuprinzând cursul de “Teoria cunoştinţei metafizice. Cunoasterea mediată”, un curs ţinut în annul universitar 1929-1930, apariţie, anul 1944.

Germania va fi , nu după mult timp, locul în care , în anii “50” apar primele cărţi ale lui Nae Ionescu, editate de către foştii studenţi sau colaboratori la “Cuvântul”.... Sub îngrijirea lui George Racoveanu îi apare în anul 1951 volumul “Convorbiri”, cu o prefaţă de Mircea Eliade, iar sub îngrijirea lui D.C. Amzăr, apare volumul “Îndreptar ortodox”tipărit la “Frăţia ortodoxă” din Wiesbaden, în anul 1957.

După cum relevă acelaşi Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil” , ”Mircea Eliade, prin prestigiul câştigat în lumea academică internaţională, publică o prezentare a lui Nae Ionescu, în volumul 4 din “The Encyclopedia of Philosophi ”, apărută sub îngrijirea lui Paul Edwards, la Editura Macmilian şi Free Press din New York, în anul 1967”. V .

La împlinirea celor 80 de ani de la naştere şi 30 de ani de la deces, în anul 1970, i se va închina lui Nae Ionescu întreg numărul 10 al revistei “Prodomus”, foaie de gândire şi apropiere creştină, apărută în Franţa, sub redacţia lui Paul Miron şi Ioan Cusa. Semnează în acest număr omagial : Andre Scrima, Ioan Cusa, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, D.C. Amzăr, , Vasile Băncilă, Monica Lovinescu şi George Racoveanu.

Virgil Ierunca, în anul 1978 se îngrijeste de apariţia volumului de logică a lui Nae Ionescu, la Editura Ethos din Paris...

In mai 1988, Eugen Popescu revine cu o comunicare la congresul al XIII - lea al Academiei Romano - Americane de Arte si Stiinte, ţinut la Universitatea Portland, Oregon, intitulata: Profesorul Nae Ionescu, filosof si ziarist. Prezentatorul a urmarit să scoată din uitare opera lui Nae Ionescu, spre a i se acorda importanţa cuvenită. Se va ţine de cuvânt şi doi ani mai tarziu, in Colectia Institutului Roman de Cercetari Istorice, din San Diego, sub ingrijirea sa vede lumina tiparului volumul omagial: “Nae Ionescu, 100 de ani de la nastere: 1890 - 1990, cincizeci de ani de la moarte: 1940 - 1990”, volum în care parintele Gheorghe

FILOSOFIA, SUMAR BIOGRAFIC: NAE IONESCU (1890-1940)

Gheorghe Apetroae


î

Calciu, ajuns în exil, relevă textual Ortodoxia lui Nae Ionescu. In acelasi an, 1990, ca urmare a transformarilor politice petrecute in Romania, numele lui Nae Ionescu reintra in circuitul cultural naţional. Editura Humanitas publică şi republică cursurile de Metafizică, de Logică, de Istoria Logicii . Alte edituri publică: Prelegeri de filosofia religiei, Problema mantuirii in Faust al lui Goethe, Teoria cunostiintei, Suferinta rasei albe, Manual de grafologie şi Roza Vanturilor, o reeditare a singurului volum publicat in timpul vietii, sub ingrijirea lui Mircea Eliade. Cercetatorii perioadei se dedica recuperarii lui Nae Ionescu. Sub ingrijirea lui Marin Diaconu, Dan Ciachir sau Dorea Mezdrea, apar : “Nelinistea metafizică”, “Intre ziaristică şi filosofie”, “ Publicistica dintre 1909 - 1923”, “ Scrisori si memorii”, “ Corespondenta de dragoste. ... “. Numarul 7, din septembrie 2003 al revistei Rost - manifest românesc este dedicat in întregime lui Nae Ionescu iar un manuscris al lui Mircea Vulcănescu este tiparit sub titlul “Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut”.... In exil, editorul Gabriel Stanescu, din Atlanta, Georgia, rediteaza “ Indreptarul Ortodox” si compileaza volumele : “Nae Ionescu in constiinta contemporanilor săi” şi “ Mircea Eliade: File despre Nae Ionescu”... In afara volumelor publicate despre Nae Ionescu, omagierea fostului profesor de catre grupul de intelectuali români din exil s-a manifestat si sub forma pastrarii numelui ziarului , o publicaţie care a facut istorie sub directia sa in anii ‚ 30. Ma refer aici la ziarele exilului “Cuvântul Liber” sau “Cuvântul in Exil”, culminând cu ziarul “ Cuvânt Românesc”, cea mai lungă publicaţie anticomunista a exilului romanesc... Şi pentru ca s-a amintit de “Cuvântul Romanesc”, nu se poate trece cu vederea realizarea, de către acelaş grup inimos de români din Hamilton-ul Canadei, a “Centrului Cultural Nae Ionescu”, gazda de-a lungul timpului a atâtor manifestari culturale de exceptie..., unde, alaturi, la umbra verde a unui stejar, tronează pentru veşnicie bustul lui Nae Ionescu, opera celui care a fost sculptorul român în exil, maestrul Nicapetre.

Dar, interesant este şi faptul , asupra căruia trebuie să reflectăm cu atenţie, că nu mult după efuziunile recuperatorii postume, opera nae- ionesciană intra sub lupa unor cercetatori ai perioadei interbelice. Drumul a fost deschis, paradoxal, de Eugen Ionescu, care într-o scrisoare adresata in anul 1945 lui Tudor Vianu, aruncă eşecul generatiei interbelice pe Nae Ionescu, pe apropierea acestuia de Miscarea Legionară!... Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil”, Hamilton, 8.01.2010 , relevă un fragment din scrisoarea lui Eugen Ionescu către Tudor Vianu : ”Ăsta, Eliade, e un mare vinovat. Şi el, şi Cioran, şi imbecilul de Noica, şi grasul de Vulcănescu, şi atâţea alţii ( Haig Acterian, Mihail Polihroniade ...) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Din cauza lui, toţi au devenit fascişti. A creat o stupida, infioratoare Romanie reacţionară „.... Aceste accente acuzatorii la persoana filosofului şi logicianului român Nae Ionescu au fost preluate, dupa 1990, de catre Zigu Ornea, care , după relatările lui Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, în conferinţa sa “ Nae Ionescu în ţară şi în exil, ” acesta “ într-o lucrare ce a facut furori, Anii ‚30, criticul literar, al cărui denunţ ordinar, in plină perioadă stalinistă, a anilor ‚50, i-a trimis pe Constantin Noica si pe alţi intelectuali din lotul Noica - Pilat la puşcărie, Zigu Ornea, asadar, face un aspru rechizitoriu al vieţii culturale interbelice, acuzată de un antisemitism feroce, vinovatul principal fiind găsit, nimeni altul decât Nae Ionescu şi influenţa negativă a acestuia asupra tineretului”... >>

Se semnifică, dar, cazuistica unui subiect controversat, Nae Ionescu, expusă de Gabriel Stănescu, în “ Cazul Nae Ionescu sau triumful spiritului Socratic în cultura română” , un articol de început la crestomaţia sa, intitulată “ Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi”, Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 : “ ... Adorat de către o parte dintre studenţii săi cei mai dotaţi pentru filosofie, contestat cu virulenţă de către politicieni, dar şi de gânditori de talia unui Nichifor Crainic ori de istorici literari şi gazetari “de sânga” (George Călinescu şi virulentul C. Beldie), flacăra spiritului lui Nae Ionescu a supravieţuit vicisitudinilor timpului, ea fiind mai puternică decât incertitudinea, îndoiala şi suferinţa fizică”...

Tot Gabriel Stănescu, în urma obţinerii acordului de a prelua unele articole scrise de personalităţi de seamă ale spiritualităţii şi culturii româneşti cu referire universitarul filosof Nae Ionescu din publicaţiile acestora şi de ajutorul lor documentar, referindu-se la Paul Miron, Mac Linskott Ricketts, Gheorghe Drăguluin, Andrei Pleşu, Gherghiţă Geană, Gabriel Liiceanu, Eugen Popescu, Nae Antonescu, Mircea Handoca,... Dan Dungaciu, Gh. Paruisi(B.A.R.), Marta Petreu a evidenţiat spiritual socratic al profesorului de logică şi metafizică, paideica sa fiind în spiritual creştinismului, că “... virtutea morală reprezintă mijlocul necesar pentru a realize mântuirea. Nae ionescu nu a intenţionat să “construiască” un sistem filosofic, pentru că un astfel de sistem este iremediabil închis, deci definitiv, când de fapt fiinţa umană este imperfectă în raport cu Dumnezeu. ... “ >>.

Personal, referindu-mă sintetic la condiţia universitarului filosof Nae Ionescu, aş releva, tot textual, impresiile lui N. Bagdazar în volumul său ” Scrieri”, Ed. Eminescu, 1988, o ediţie îngrijită cu note şi introducere de Gh. Vlăduţescu: “ ... ofensiva contra filosofiei ştiinţifice” ....este primejdioasă

în ordinea unei, aşa-zicând, pedagogii sociale, deturnând tineretul, mai cu seamă, de la rosturile sale autentice. Or “ noi avem o absolută nevoie de răspândirea spiritului ştiinţific în mijlocul tineretului... Secolul în care trăim trebuie să sfârşească dând neamului nostrum o educaţie în spirit ştiinţific” >> este o referire la “ Ofensiva contra spiritului ştiinţific”, concepţia lui Nae Ionescu de filosof creştin expusă în “ Revista Fundaţiilor Regale”, an X, iulie 1943, nr.7 . Şi încă ceva: Diabolicul val al antisemitismului a fost de natură stratificat sociologică, al limitei cunoaşterii tuşată şi impregnată de mercantilismul mistic mozaic şi de creştinism, de alte religii personaliste şi chiar de politeism!... Astăzi, când presiunile moral-teleologice, urmare a expansiunii şi universalizării informaţionismului şi neopozitivismului scientist ( vezi orientările pozitivist-scientiste ale Şcolii de la Viena), devin , în mod natural, tot mai diluate , este de aşteptat un orizont societar al unor elevaţii morale şi metafizice cvasiintelectuale. Futurologic, este de aşteptat , nolens- volens, o diminuare şi o ireversibilitate a escaladării contrastelor antinomice eclesiale, într-un orizont epistemologic larg deschis construcţiei armonice- exploratorii , pozitive , categorial - dialectice în competiţiile social-culturale şi spirituale ale majorităţii păturilor sociale şi implicit a naţiunilor.... Este vorba, desigur, de o metafizică a ontologicului şi de o logică a sustentării gnosiologice spre cunoaşterea fizical- esoterică... Cu acestă dialectică, în principiu gnomică, a antinomiilor categoriale, filosoful lucra antitetic la logica ambelor resorturi, dar dinafara raţiunii logice, pe ambele paliere, şi cel iraţional mistic- nihilitic imediat şi cel analitic-sintetic pozitiv mediat, aceasta, fiind, de fapt, determinanta de forţă a gravitării în jurul său a unei importante părţi din elita intelectuală interbelică, dar tot el nu recunoştea valoarea lor în planul cunoaşterii şi în spaţialitatea social-spirituală... Regretabil, Nae Ionescu refuza constant construcţiile metafizice cu principiile pozitivist-scientiste şi efectele acestora... Aceasta, numai pentru primatul sustentării teologice a adevărului absolut, în El, în unicitatea Providenţei, numai pentru proliferarea creştinismului, a dogmelor ortodoxe în spaţiul naţional românesc, şi poate mai puţin urmărea potenţialul axiologic moralizator al acestora, pe care le seconda, în fond pe latura cea mai perenă a creştinismului, şi pe care le idealiza, neezitând să profite pentru aceasta chiar şi de oferta politică a Mişcării Legionare, un sol ideologic de care se pare că s-a folosit mult, dar de fertilitatea căruia se pare că nu prea era convins!... Pe restul epistemologiilor raţional- ontologice, cosmologice , neopozitiviste, spiritual bergsoniene, sau constructiviste, sau altele, opuse concepţiei şi preocupărilor sale metafizice monoteiste, trăirii în persona isihasmului palamasian, în absolutul pământean şi în cel celest, cu tot binele, în El,... le refuza cu obstinaţie sau poate chiar nu reuşise, până la trecerea prea timpurie a sa în eternitate, efectele lor a le intui ...

Bibliografie:- Vlăduţescu,Gh., Sensul cunoaşterii în filosofia “trăiristă”; în

“Revista de filosofie” nr.9, 1966;- Stănescu, Gabriel, Nae Ionescu în conştiinţa contemporanilor săi,

Ed. Criterion Publishing, Bucureşti, 1998 ;- Sebastian Doreanu din Denver-Colorado, conferinţa “ Nae Ionescu

în ţară şi în exil” prezentată la Săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, 8.01.2010;

-Ciachir, Dan, Gânduri despre Nae Ionescu, “Steaua, anXLI, nr.3, martie 199o;

- Ionescu, Nae, Neliniştea metafizică, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1993;

- Cioran, Emil, Nae Ionescu şi drama lucidităţii, în Vremea, an X, nr.490, 6 iunie 1937,

- Noica, Constantin, Ce învaţă “filosofii”de la Nae Ionescu, în Vremea, an x, nr. 490, 6 iunie 1937;

- Eliade, Mircea, Profesorul Nae Ionescu, în Universul literar, an II, nr.13, 23 martie,1940;

- Eliade, Mircea , Funcţionarea socratică a lui Nae Ionescu, în “Pan”, an I, nr.3, 1-15 aprilie 1941, Ed. A II-a,1941,

- Ediţiile şi notele realizate de Marin Diaconu şi Dora Mezdrea, la volumul “Neliniştea metafizică, Editura Fundaţiei Culturale Române,1993;

- Manoliu, Petru, Nae Ionescu: “Istoria logicii”, în Vremea războiului, an Xii, nr. 610, 20 iulie, 1941;

- Ediţiile şi notele realizate de- Diaconu, Marin, Mezdrea, Dora, Curs de istorie a metafizicei, cu

introducerea de Ştefan Voinescu, Editura Anastasia, 1996;- Băncilă , Vasile, Nae Ionescu, în : Nae Ionescu, Istoria loguicii,

Bucureşti, în M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;- Vulcănescu, Mircea, Noica, Constantin, Introducere la: Nae

Ionescu: Istoria logicii, Bucureşti, n M.O. şi Imprimeria Statului, 1941;- Popa, Grigore, Opera lui Nae Ionescu ( “Istoria logicii” şi “

Metafizica”), în “Saeculum”, an I,nr.1, ianuarie-februarie 1943;- Cazan, Gh. Al., Filosofia trăirii. Nae Ionescu; în Istoria filosofiei

româneşti, Bucureşti, E.D.P.,19084;- “Nae Ionescu”, encyclopedia liberă, text disponibil sub licenţa

Creative Commons.


Ataol Behramoğlu s-a născut în localitatea Çatalca, în 1942, devenind, peste ani, vocea cea mai amplă și profundă a poeziei turce contemporane, el știind, ca și Nazim Hikmet, să foreze la mari adâncimi realitatea și valențele epice ale unui cotidian contradictoriu, oralitatea și tradițiile unui spațiu cu o spiritualitate specifică și bogată.

Ataol Behramoğlu e un liric existențial, pentru el realitatea se constituie în scena marilor convulsii interioare, ce afecteaza trăirile

personale, cunoașterea, mutațiile afective și conferă poemului o tonalitate fundamental melancolică și filosofică. Neîndoielnic, lirica sa a câștigat în profunzime și valoare în urma unor evenimente ce i-au marcat inspirația poetică: cenzura, închisoarea, exilul, când, după lovitura de stat din 1980, va fi obligat să se refugieze în Franța, unde a petrecut cinci ani, călătorind și locuind la Londra și Moscova. În aceste circumstanțe deloc ușoare, poezia lui primește accente grave, ce unesc trecutul și viitorul, când amintirile devin apăsătoare și doar visul și iubirea mai păstrează rostul lumii și armonizează lumina prezentă și umbrele viitoare. Acum, vocea poetului transmite o perpetuă aspirație a libertății, a frumosului și a emoției, la această ipostază contribuind toate elementele naturii, piatra care vorbeşte, apa ce curge înspre eternitate, tramvaiul singuratic, cafeneaua etc. Dar, orice fericire ce va să fie, crede poetul, izvorăşte din suferinţa dătătoare de putere, din orice zonă a universului uman, Ființa fiind cea care asigură eternitatea.

Dincolo de discursul impecabil, bine strunit şi structurat, poezia poetului turc e maiestuoasă, gravă, înflăcărată, sângerândă, precum istoria, şi, nu de puţine ori, dra- matică. Parcă ar fi o cantată de iniţiere în labirintul de fiecare zi al fiecăruia, primind cheia miracolului, a comuniunii universale, cât şi a voluptăţii rememorării trecutului şi a obârşiei. Poetul construieşte, cu migală de artizan, un „poem organic“, ce-şi trage esenţa şi vivacitatea din armonia existenţei şi nu din bogaţia mijloacelor de expresie, distanţându- se de formula lui Mallarmé ce prefera “logica incantatorie a limbajului”. De aceea, Cuvântul lui Behramoğlu e aspru, tăios, pur, simplu, fără efluvii sentimentale, pentru că existenţa, mai ales în circumstanţe delicate, este devitalizată uneori, efemeră şi apăsătoare pentru individul anonim, ce nu-şi îm- plineşte speranţa, fiind lipsit de aripi şi aspiraţii.

Ataol Behramoğlu nu agrează invaziile verbale, metaforele abuzive, figurile de stil ci, preferă sensurile fecunde, ideea clară, muzicalitatea strunită, transparentă şi ritmul alert al sentimentelor, într-o metafizică originală a limbajului liric, ridicat la rangul de artă astrală a emoţiei.

Este o poezie orgolioasă, reflexivă, cu un blazon inconfundabil, pentru că autorul ei a ştiut, după o viaţă de creaţie, să dea o altă splendoare fragilităţii eului, să toarne in materialul lingvistic caratele maxime ale meditaţiei interogative, ca şi logica, de extracţie magică, a unor inevitabile obsesii: timpul, istoria, libertatea, continuitatea, iubirea veşnică, tinereţea eşuată etc.

Poet european important, fin cunoscător al poeziei lumii, traducător exceptional, Ataol Behramoğlu a primit, de la nu stiu

cine, o aripă în plus de curcubeu, semn sigur că poate călători atât de uşor, pe toate meridianele Versului, către începutul lumii şi al poeziei, dar şi spre orizontul visat de către orice creator, ca şi-n sufletele tuturor cititorilor săi. Acum, şi în al celor din România.

Ataol Behramoğlu un constructor de mit, un melancolic solar.

Istanbul

Îmi desenez pe piept un IstanbulCu degetul arătător, asemenea unui flutureÎn faţa oglinzii îmi mângâi chipulŞi părulDe parcă as fi un copil.

Din Kadikoy îmi vin în minteMai multe mări,Din Shishli un tramvai singuratic, Din Samatya fi Sultanahmet Atâţia smochini.

Îmi desenez pe piept un Istanbul,Cu degetul arătător precum un flutureŞi mă simt puţin obositŞi fără speranţăŞi nu ştiu de ce,Dar cel mai mult îmi placOchii mei.

Am învătat atâtea

Până acum am tot învăţat. În viaţă încearcă într-una Să afli cât ai obositDe atâtea pupături ale altora,Când, de fapt, ar trebui să te prăpădeştiDe mirosul unei flori.

Cineva poate privi cerul toată ziua, De ce nu o pasăre, un copil, marea,A trăi pe pământ înseamnă să deviiParte din el,Ca să eliberezi rădăcinile captive.

Dacă trebuie să te agăţi de ceva Ţine strâns în braţe un prieten, Luptă cu fiecare muşchi,Cu întregul corp, Cu toata pasiunea,Iar dacă te întinzi o clipă, Pe nisipul plajei fierbinte,Odihneşte-te precum un grăunte de nisip,Ca şi o frunză sau piatră.

Ascultă fiecare cântec minunat, De parcă te-ai îmbibaCu sunete şi melodii,Cineva trebuie să se arunce în viaţăCu tot corpul,Ca şi cînd ar plonja de pe o stâncăÎn marea de smarald.

Locuri necunoscute ar trebui să te atragă

ATAOL BEHRAMOGLU - MELANCOLIA TIMPULUI

Ion Deaconescu

î


Şi oameni pe care nu-i cunoşti,Să citeşti cărţi, să ştii vieţile altora, Să arzi, să nu dai nimic,În schimbul unui pahar din bucuria apei, Nu contează cât de plăcut este,Umple-ţi zilele cu fericire şi vise.

Ar trebui să simţi şi mâhnireaCu toata fiinţa ta,Pentru că durerea ca şi fericirea Îl fac pe om să se împlinească, Sângele tău să se amesteceÎn marele circuit al lumii, Iar în venele taleSă curgă la nesfârşit sângele proaspătAl vieţii.

Am învăţat atâtea până acum, Cât trăieşti afli tot mai mult, Înfrăţeşte-te cu râurile, cu cerul Cu întregul univers,Pentru că ceea ce suntem

Ce am pierdut printre tufele de liliac

Ah, acele minunate seri de primăvară, Fericirea trecea dincolo de lume,Iar orizontul se retrăgea mereu, Ca şi amintirile, de-altfel

Erau nopţi când nebuneşte cântamLa mandolină,Dragostea celor dintâi vise, de neuitatŞi-acele gânduri atât de inocente.

După tunurile din Ramadan, Cântam din fluierPe străzile pustii şi dezolante. Ah, singurătate, atât de iubită, Unde ai dispărut?

Armonică

Sunt înnebunit după trenurileCe şuieră în staţii mici, În nopţile când ninge,Cu femei zâmbind de după perdele, Ridicându-mă pe vâiful picioarelor Să le privesc mai bine.

Voi scrie o poezie şi voi cânta, Poate voi şi plânge,Apoi îmi voi reveni,Cântând la armonică, pe străzi.

În fiecare noapte plouă în oraşŞi iarăşi, în fiecare noapte, disparNu mă ascund, trenul merge mai departeOrice s-ar spune, eu mă voi urca în el.

Cântec de toamnă

Am închis manualul de drept civilVăzând fetele de liceu Cum traversau strada Citeam pentru examene, Despre bani şi nu ştiu mai ceŞi în ciudă, mi-am aprins o ţigară.

Mi-am zis, această lume Se învârte mereu în vid. Această ploaie de septembrie Înnebuneşte omul,Dar oamenii, ei, pe cine ajută?

M-am tot gânditŞi gândul mi-a străfulgerat inima. Secunde, clipe, ore, zile

Oh, departe

Dintotdeauna au avut un rostNecazurile de la început,Dorul meu, cel dintâi, a crescut În mijlocul atâtor restricţii, Dar şi-n curentul iubirii.Cine mai ştie ce sunt corabiile aceleaPe mări întunecate.

Ea şi-a umplut coşul cu flori de liliacIar bucuria calmă s-a revărsat în jurEl, bărbat blând, ea, femeie cu dinţii roz Numai păsările ştiu ce sunet au Săruturile lor secrete.

Să fii fost în tăcere aidoma râurilorÎn negura nopţii îmbel;ugată de înţelegeri,Anii să moară cu miile, din o mie de locuri, Pentru o mie de ani,Ca eternitatea să crească spre tine.

Cine s-a aflat în amurgul blândCu săruturi calde, ca ale mamei mele Ce prevesteau dragostea şi călcând uşor Prin pădurea sentimentelor.

Te rog, să nu se sfârşească niciodată, Poate să sufere în tăcereŞtiind ce sunt lacrimileŞi cum cade zăpada încet peste ochi,Am să te divinizez, oh, vreme îndepărtată!

Un negru foarte ciudat

Acolo, de unde este Walt Whitman, un negru Din Harlem, cu frunzele sale după ploaie, Un pahar de gin, un martini dublu,Ca şi când aş fi eu însumi în beznă.

În Harlem, cu frunzele sale după ploaie, Mâinile-mi şi carnea din faifurie, Simţind că o să-mi pierd minţileDacă nu tac,

De parcă aveam un tren în mine.Un pahar de gin, un martini dublu, Gândindu-mă la cele mai frumoase locuri Ale tale dintre cele mai urâte,Uitând să mor fără nicio durere.

Am înţeles atâtea,De parcă aş fi chiar eu acolo, în întuneric, În timp ce o ploaie stranie începuse să cadă Acolo, în Harlem,De unde este Walt WhitmanŞi trei negri.

ATAOL BEHRAMOGLU

S-a născut la Istanbul, în 1942. Studiază la Universitatea din Ankara limba și literatura rusă, ulterior, la Universitatea de Stat din Moscova (1973-1974).

Este fondatorul unor importante reviste literare: „Halkin Dostlari” (Prietenii poporului), „Militant”, publicație de prim rang a literaturii turce moderne, ca și a „Teatrului Libertății”.

Întreprinde mai multe călătorii în străinătate, generate, fie de perfecționarea sa academică, (studii de specialitate la Sorbona II și Centre de poétique comparée) fie de per- secuțiile politice ale regimului militar, care-l condamnă, în contumacie, la 8 ani de închisoare.

La Paris, colaborează la publicația „Les Lettres Françaises”, condusă de Louis Aragon și la „Action Poètique“, devenind portdrapelul generației sale, prin crearea unei poezii militante, irigate de suflul modernității originale, ca și de evenimentele unui cotidian reverberativ și contradictoriu.

Traduce importante nume din literatura rusă (Cehov, Maiakovski, Lermontov, Puşkin, Gorki etc.) și editează din creația unor poeți turci moderni, fiind considerat, după 1989, vocea cea mai amplă și reprezentativă a poeziei turce de astăzi, dar și a celei europene.

În 1995, a fost ales președinte al Sindicatului Scriitorilor din Turcia, desfă- șurând o bogată activitate de profesor, jurnalist, dramaturg.

Bibliografie selectivă:

Bir Gün MutlakaKizima mektuplar (1985)Sevgilimsin (1993)Başka Gőkler Altiuda (1996)Aş iki Kişilikir (1999)Yeni aşka gazel (2002)

î


OMUL PENDUL

Ştreangu-i strânsLa gât.

Jur împrejurCeaţa-i lăptoasă.

Lacrimile-s pusePe felii de-ntrebări.

Omul pendulIncrustează ora exactăPe-o altă Pată de sânge.

LA ORA EXACTĂ

La ora exactă florile îşi beau cafeaua,În rama tabloului latră căţeaua.Cănile aşteaptă laptele de steleCe coboară din ceruri în ulcele.

Pâinea rumenită râde la mine,Pe faţa de masă e rod de-mplinire,Tu încântată aştepţi o minuneSă înflorească vetrele străbune.

Lemnul din pereţii ferecaţiPoartă printre riduri inimi de bărbaţiŞi mai poartă semne de mirarePrin care orice fată prinde ca să zboare!

OTILIA CAZIMIR

MARIN MOSCU

Popescu Carmen

George Petrovai

çTefan radu muçat INTENSITATE

răsplătim un necuprins fără regreteîn nopţi purificate cu adâncul din noi,sclipiri de stele în ochii tăiîndepărtează durerea înstrăinării.

mâinile mi se rotesc în sensul timpului, căutând cu disperare veşnicia la colţul gurii taleşi întregesc vigoarea jurământului cu o şoaptă stinsă.

unghiile mi se înfig în carnea ta până la sânge,de teamăsă nu pierd intensitatea nemuririi.

îmbrăţişarea umbrelor noastre,un iad de patimiîn piepturi despicate .

urcăm şi alunecăm în lumina de la capătul visului,ne ancorăm gândurile de pământ,de anotimpuri înşirate între noi ;

din care reconstituim copilăria pe o fâşie de răsărit ;pledoarie tandră pentru imaculat a două suflete regăsite,

Ai ochii negri, mincinoşi şi răi Fântânile cu ape moarte-ascund

Pupile negre licărind în fund, Ce mă atrag spre-adânc — ca ochii tăi.Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un

cuvânt. Aşa se zbat copacii în furtună:

Ca pentru fugă crengile-şi adună — Dar rădăcina-i leagă de pământ

De azi încolo n-am să-l mai iubesc Dar când îi văd privirile păgâne

Şi zâmbetul copilăresc, Mă jur că n-am să-l mai iubesc — de

mâine!Pe zi ce trece-ţi seamăn tot mai mult

Aşa, izvorul ce se aruncă-n baltă Se-nvăluie cu malul laolaltă,

Şi-n loc să-i spele apele verzui — Îşi tulbură izvorul apa lui.

Arar în ochi-mi dragostea surâde Şi buruiana plină de pripoane, În ciuda stâncii goale şi aride,

Tot înfloreşte, vara, câte-o floare.Vorbeşte-mi blând, mi-e inima bolnavă

Iubirea m-a întâmpinat cu ură: În loc să-mi toarne câte-o picătură, Mi-a dat, întreaga, cupă-i cu otravă.

Când voi pleca mă vei uita uşor Şi ştiu că nici nu s-ar putea altfel:

Abia o clipă valul călător Păstrează chipul oglindit în el.Mi-e faţa împietrită ca o mască

Şi-n ochi lumina-i gata să se stingă… Chiar diamantului, ca să sclipească,

Îi trebuie o rază s-o răsfrângă.În clipa cea din urmă-a judecăţii, îşi vor primi zadarnică răsplată

Şi ochii tăi — că n-au ştiu să plângă, Şi ochii mei — că n-au râs niciodată.

Nu-mi mai aduce flori de liliac, Nici zâmbetele tale înflorite –

Că primăvara noastră care-ncepe E tristă ca o toamnă pe sfârşite.

Păstrează-mi mâna ta într-ale tale, Să stăm aşa, alături amândoi.

Nu simţi ce singuri am rămas pe lume De când iubirea nu mai e cu noi?

Mă urmăreşti ca pasărea de pradă, Mă iscodeşti cu ochii reci şi răi –

Şi uiţi că, dacă-s urme pe zăpadă, Noroiul e lăsat de paşii tăi.

De câtva timp, în fiecare seară Mi-aduce somnul câte-un vis ciudat Şi-atât de trist, că nu mai ştiu anume

De l-am trăit, ori numai l-am visat.Iubirea-ntârziată se anină

De zâmbetele tale-nşelătoare, Cum se anină florile-n grădină De ultimele raze de la soare.

................................

INTERPELARE

Doamne,de la aleşi am învăţatcum poţi primi răspunsuri claredoar prin interpelare.E drept că ele nu ajutăo viaţă-atâta de coruptăîncât apare ca sucită,dar orişicât avem dovadacă plugul şi-a pornit lucrareaîn minţi, deprinderi şi-obiceiuri,să are democratic ţaracu zelul din agricultură,unde ţăranii reciclaţimuncesc cu spor la-nfulecatde când au document la mânăcă sunt şomeri calificaţi.*Te-ntreb atunci ceresc Părinte,cum l-ai făcut pe om de-i şuişi unde este mintea luicând rosturile şi le uităîmpins de forţa egoismului?C-o mână doar ai dăruit,altfel cum naiba se explicăcă omul pare-un zăpăcit:ba şoricel flămând de tainedosite-n scrinul vrerii Tale,ba frunză smulsă de păcatedin pomul vieţii fără moarte,ce de furtuni e-nvârtejităşi-apoi în tină azvârlită...

PĂRUL TĂU

Noptosşi greu de-mbătător miros,părul tău- o, preafrumoaso -e puntea aruncatăde oarba întâmplarepeste torenţii sorţii mele,pe care se duc şi se tot ducsperanţele iubirii nepereche,strânsă ca-ntr-un cleştede dor şi disperare.

NU E PREA TÂRZIU

Ne tot zoreşte timpul cu teama că vom pierde ba strălucirea iernii, ba mângâierea verde a câmpului ce râde cât suntem de naivi când alergăm să prindem ce-avem deja-n priviri.

Şi norii se răsfaţă în dansul fără griji şi râd şi ei, călare pe-ai nesfârşirii mânji. Doar noi ne strângem pleoapa şi tremurăm speriaţi că-i prea târziu, că timpul ne va lăsa uitaţi .

firave picături de cer,atinse doar de clipe ...

ASFINŢIT

Înserarea îşi dezlănţuie întunericul ;ziua se peschimbă în ceaţă, înălţându-se la ceruri,sfâşiată pe alocuri de soarele îngropat într-un dezastru neclintit care îşi trăieşte iluzia cea din urmă în norii căptuşiţi de întuneric - asfinţit...


î

artificii” are modulaţii tematice pe portative, când grave, ca o sarabandă de baroc preclasic, când patetice, ca un scherzzando preromantic, dar şi în tonuri discorcondante de Stravinski. Lexicul epigramelor domnului Alexandru Hanganu are dimensiuni de-o mare diversitate, de la eleganţa uşor pedantă a unui salon literar elitist, la partituri licenţioase şi pudibonderie insinuantă, agresivă şi cu intenţia deocheată de a şoca prin argou colorat ori jargon preţios, evident băşcălios, dar toată tevatura lingvistică fiind salvată de un umor inteligent şi provocator.

Cartea lansată recent de scriitorul Alexandru Hanganu, „Proezie – Texte expresii şi poezii cu recul”, Editura Centrului de Creaţie, Brăila, 2014, 208 pagini, continuă ceea ce a început cu volumul de lirică umoristică de care aminteam mai sus, dar şi pe un prag valoric superior, pentru că locul epigramei l-au luat proza şi poezia, dincolo de structura prozodică a catrenului, dar a păstrat aceeaşi tematică şi acelaşi stil.

Volumul „Proezie” este organizat editorial pe două capitole: „Cascade”, primul, paginat ca o „apă în cădere” (pag. 4-131), cu proză umoristică, şi „Eufemisme cu picioare” (pag. 133-200), al doilea, cu trimitere la poezie, din care a rezultat... hibridul de gen şi specie literară de pe copertă, şi a păstrat, ca un al treilea capitol, celebrele sale definiţii, scrise în josul paginilor, de tipul: „Farsoare – una care crede că Soarele este un far”; „Tribun – apreciat de femei că face cât trei”; „Fosă nazală - spaţiu de la Operă unde instrumentişii cântă pe nas”; „Nurori – cele ce-şi arată nurii soacrelor”; sau şi mai celebrele şi spiritualele sale aforisme-satirice, din care citez câteva: „A aţâţat cu nurii ei focul de la inima lui şi l-a fript”; „Când a văzut sticla goală, s-a culcat cu ea”; „Avea o cultură bogată pe pământul de sub unghii”; „Când i-a venit mintea la cap, l-a găsit plin de prostii”.

Volumul „Proezie”, o antologie umoristică de proză, poezie, definiţii şi aforisme surprinzătoare, îndrăzneţe, inteligente, agresive, uşor indecente, unele; ironice, satirice, persiflante, batjocoritoare, insolente, altele; atipice „perle de satiră şi umor”, „pe faţă sau... pe dos”, directe sau... „cu mănuşi”, aparent nevinovate sau voit ofensatoare; „ca la uşa cortului”, când înfierează vulgaritatea agresivă, proasta creştere, ifosele fără acoperire, mârlănia, lipsa de cultură, prostia omenească. Sau, un manual, un dicţionar complet de umor, şi o variantă de caricatură, realizată nu prin desen, ci prin cuvinte, cu o semantică deturnată, modificată, îmbogăţită...

Domnul Alexandru Hanganu se dovedeşte astfel un maestru al literaturii de umor, pe care îl aşez, fără exagerare şi dintr-o sinceră admiraţie, alături de

Scriitorul Alexandru Hanganu este receptat în arealul literar brăilean şi naţional ca un reprezentant redutabil al epigramiştilor, creatori de literatură... în răspăr, puşi pe harţă şi cu un simţ al umorului, uneori chiar peste limita elegantă a dialogului paşnic, autori de poezie în format mini, de doar patru versuri, dar respectând canonul prozodic al rimei împerecheate, încrucişate sau îmbrăţişate; poeţi talentaţi, deşi sunt priviţi... „cam de sus!” şi cu o nedisimulată ţâfnă contestatară de către ceilalţi, puţini ce-i drept!, poeţi, care atribuie epigramei stigmatul de facil, desigur nedrept şi discriminator.

Adevărul este că epigramiştii au personalitatea unor tipi talentaţi, inteligenţi peste medie şi cu un acut simţ al umorului, iar epigrama este acceptată ca o specie a genului liric cult, alături de sonet, odă, elegie, rondel, glossă, pastel, în ciuda unor... „cârcotaşi”, care o văd ca pe „o damă de companie” la recepţii sclifosite, elegantă şi frumoasă, frivolă şi inaccesibilă, dar după care se îndreaptă priviri admirative şi invidioase, mascate de o ţâfnă scrobită şi neconvingătoare.

Este şi inexplicabilă şi din ce în ce mai rar întâlnită această atitudine; şi pe bună dreptate, pentru că epigrama are un precedent convingător. Începuturile epigramei în limba română sunt cunoscute încă de la cea dedicată autorului „Psaltirii în versuri”, mitropolitul Dosoftei, în secolul al XVII-lea, apoi la altele semnate de Antioh Cantemir, un secol mai târziu, în limba rusă, deşi mai credibile şi mai de laudă sunt catrenele în limba latină ale marelui umanist Nicolaus Olahus, fiul unui boier din familia Basarabilor, nepot al lui Iancu de Hunedoara şi văr cu regele Matei Corvin. Au cochetat cu epigrama, adorata... „cenuşăreasă” a liricii, poeţii Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi, şi chiar contemporani de marcă: Nichita Stănescu, cu concursul şi încurajarea criticilor literari Şerban Cioculescu, Al. Piru, Mircea Iorgulescu...

Domnul Alexandru Hanganu este un poet-epigramist de excepţie, alături de o listă lungă de colegi din cenaclul brăilean „Ştefan Tropcea”, care a convins cu cartea sa de referinţă apărută în 2011, „Sclipiri de artificii”, care-i întregeşte coordonatele stilistice pe un registru tematic, ironic şi persiflant, incriminant, ca un tratat de etică, pe un contrapunct moralizator şi de educativă lecţie civică, din care citez doar un catren, în care ironizează pretinsa „lume bună” a parveniţilor şi a îmbogăţiţilor peste noapte: „Ajunşi patroni şi-având prestanţă, / Consumă caviar, homari, / Şi fac amor de la distanţă / La cât li-s burţile de mari” („Soţii privatizaţi”), lângă care adaugă crochiul epic, un fel de aforism-concluzie: „Ca pilot, i s-a părut normal să aibă şi nevastă paraşută”.

Epigrama din „Sclipiri de

PROEZIE - Alexandru Hanganu

marii maeştri ai genului, pentru flerul şi nonşalanţa cu care foloseşte limba română în latura ei cea mai expresivă şi mai penetrantă. Dacă s-ar lua în serios, scriitorul Al. Hanganu ar putea elabora un... „Dicţionar al limbii române hazlii”, al metaforei-bufe, pentru latura artistică a literaturii de comedie.

Domnul Alexandru Hanganu este desenat în linii aspre, colţos şi agresiv, aparent „cumsecade”, pentru ca să-şi păcălească „victimele”, deşi nu este nici colţos, nici agresiv, nici „parşiv”, cum îl cataloghează... „prietenii” (cu şi fără ghilimele), dar poate fi catalogat după „portretul” semnat de Leonte N., datat 9 septembrie 2011, de pe coperta IV; în ton cu coperta I, cu cele 42 de măşti de carnaval, de carnaval al umorului, cu o gamă cremoasă a fizionomiei, de-o diversitate surprinzătoare; de la râsul nestăvilit şi năvalnice „hohote de râs”, la rictusul sarcastic, ori dispreţuitor, ori îmbufnat... până la rânjetul ursuzului şi sictirul dispreţuitor al prostului „sadea”; adevărate A.D.N.-uri de identificare, cu aplecare spre latura cea mai... „discutabilă” şi cu evoluţia cea mai surprinzătoare, chiar şi pentru creatorul din Ceruri, care n-a intuit, în latura sa perfectă, fiinţa inteligentă şi superioară, de la Adam şi Eva încoace; şi l-a determinat pe Darwin să acrediteze concepţia atee a evoluţiei vieţii pe planeta Pământ.

Cum spuneam mai sus, scriitorul Alexandru Hanganu este un cunoscător al celor mai subtile nuanţe semantice ale limbii române actuale şi, din aceste motive, dominanta stilistică a microprozelor sale umorist-satirice este marcată de latura aparent... neîngrijită a exprimării, deşi tocmai această şarjă de lexic nonconformist îi asigură originalitatea şi acurateţea stilistică, cu arma ironiei în „linia întâi” a literaturii militante.

Titlul complet al cărţii domnului Alexandru Hanganu, „Proezie – texte, expresii şi poezii în recul”, sugerează, ca să nu existe niciun dubiu asupra profilului tematic şi structural, o manieră atipică de meticulozitate, care aduce a... „brambureală” programată, adică un gen de ostentaţie mai mult ironică decât necesar lămuritoare, cu trimitere la prozaicul final... „rămâne ca-n tren!”. Primul segment al volumului, proza, ocupă, aşa cum spuneam la început, cel

Dumitru Anghel


mai întins spaţiu, acele povestioare – mai mult de jumătate sau treisferturi de pagină - peste 100, scrise în cea mai... „zburdalnică” limbă română, de la Anton Pann la şezătorile de altădată; de la Bacalbaşa la I.L. Caragiale şi de la Al. Hanganu la Al. Hanganu; într-un recital de lingvistică aplicată, cu accent pe latura ei de neaoşism, mai mult de „paradă verbală” sau antimodel pentru snobii care se exprimă „din vârful limbii” şi cu dispreţul la purtător.

A doua structură editorială, „marca Hanganu”, i-aş zice, pentru că apare şi în volumul de epigrame „Sclipiri de artificii”, plasată în partea de jos a paginilor – fie de proză, fie de poezie – „definiţii” în „doi peri” sau „microaforisme”, din

care am citat câteva, se conturează ca un... „joc de-a luatul în tăbârcă”, sau ca o nevoie umană de a ne exprima altfel, de a comenta, de a bârfi, de a... ne afla în treabă, dar care reprezintă cea mai nevinovată formă de protest împotriva a tot ceea ce ne nemulţumeşte, ne displace, ne sictireşte şi ne îndeamnă la... sfânta înjurătură!

Ultima secvenţă, poezia, din capitolul „Eufemisme cu picioare”, adună peste 60 de poeme în manieră clasică, cu ritm iambic şi trohaic; cu rimă împerecheată, încrucişată sau îmbrăţişată, cum a învăţat domnul Alexandru Hanganu la şcoală, când lua premiul I cu coroniţă şi recita versuri de Coşbuc şi Eminescu la serbările festive.

RITMURI CREPUSCULAREDupă remarcabilele apariții

anterioare, „Zdrențele sfielii” (Societatea Scriitorilor Militari, 2007) și „Poezii arse de vii” (Societatea Scriitorilor Militari, 2009), al treilea volum aparținând poetului Mircea Brăilița, „Vals în întuneric”, apare în postumitatea autorului. Se încheie astfel o misterioasă etapă triadică, prilej de noi începuturi întru decriptarea tainelor poeziei. Un dezlănțuit filon iernatic marchează debutul primului ciclu liric al cărții, „Doar întrebări”. „În timp ce crivățul scutura frunză cu frunză/ o mie de păduri „(Ianuarie), e pusă în discuție funcția maieutică a poemului, cu note foarte personale privind sensul curgerii

sângelui melancolizat. Inevitabil, ne amintim de Virgil Mazilescu și al său „plâns încâlcind pădurile”, poate și de alt mare poet, prieten cu Mircea Brăilița, Daniel Turcea. Demersul poetic al autorului, având certitudinea predestinării, se situează în proximitatea disperărilor paradoxale, condiție ce predispune atât la adânci maculări, cât și la sclipitoare fulgurații ale idealului. Mircea Brăilița e încadrabil acelui atemporal contingent de poètes maudits, congregație elitară ce amprentează fundamental destinele. Fapt extrem de rar întâlnit, cruntele mesaje poetice vin pe un fond lexical delicat, miniatural, sfielnic, special experiment art nouveau depășind cu mult uzualul accepțiunilor. Următorul grupaj, „Fostele inimi, fostele ceasuri”, pare adecvat, din multe puncte de vedere, motto-ului alchimic V.I.T.R.I.O.L. (Visita Interiora Terae Rectificando Invenies Occultum Lapidem). Autorul, marcat de asprul lamento al suferinței, abandonează nivelul vieții care se viețuiește: „M-am ascuns/ să scriu altceva decât blesteme/ adânc în minele de aur// unde căluții orbi/ care trag veșnic vagonete/ au sufletul pur// să dea Dumnezeu/ să nu mai pot să ies de-acolo/ în lumea care trăiește/ numai la șes// și n-ar fi doar asta/ fiindcă din plaur/ codul durerii nu s-a mai șters// vai, inima largă!/ vai, creierul sur!” (Inima largă, creierul sur). În versurile grupate sub titlul „Altele, înaltele”, irealitatea imediată produce ipostazieri vecine cu paradoxul, corespondențe de genul subpământ-suprateluric, în vreme ce căi morganatice ghidează mersul timpului, uneori adecvat evaziunilor nimbate mistic. Întoarcerile din vis sunt tot mai dureroase. Realitatea apasă continuu: „pe mari universale grătare/ ne sfârâie creierii/ noaptea se lasă/ voințele se frâng. țârâie greierii” (Credeam). Rar, cu binecunoscuta timiditate, găsim presărate semnele unei potențiale resurecții, rapid dăruită neantului. Viața, colecție de răni și bijuterii, duce (până la final) sufletul poetic pe căi destinate șlefuirii. Mircea Brăilița pictează în versuri pânze inubliabile : „adaugă-i dacă poți puțin/ cu pensula negru de fum și vin/ și în moșia inimii garanță/ în gură duh de violete/ de la o putrezită stanță// tușe întunecate la subțiori alpine. hei!/ și viața sfâșiată: vrei nu vrei” (Sfumato). Tot mai clar se impune austeritatea, nefrecventarea tribulației naturale, așteptarea, înconjurat de vise ce pregătesc trecerea. Impresionează delicatețea rostirii actelor dureroase. Odată cu ciclul „Vals în întuneric”, dramatismul se muzicalizează, păstrând aceleași accepțiuni

thanatice. Partenera de dans e animată de sepulcrale adieri. Încet, încet, alunecările duc afară din viață: „pe un podium de lacrimi/ cu false surâsuri/ până la trei// topească-se-n valsuri/ cea existență/ nimic nu mai vrei// un pas înspre tine/ doi pași nelumești/ împreună cu ea// se stinge lumina/ muzica tace/ ça va! (Vals imperial). Câteodată, ziua și noaptea aparțin ritmului vânării de vânt, vegheat de paradigma tăcerii. Axa liricii lui Mircea Brăilița unește cromatic începutul de final. Dansul ne situează în preajma revelării condiției umane. Mereu aproape se află cele ce țin de problematica durerii. Următoarele poezii sunt grupate sub titlul „Nipone și americane”. Unele stau sub o metaforică influență orientală, dublate fiind de versurile scrise de autor pe parcursul călătoriei în S.U.A. Grația poate atinge infinitezimalul. Iată o exemplificare pentru acest atât de prețios esprit de finesse, în obișnuita cheie dramatică: „Proaspătă proaspătă/ gură de orhidee/ din grădina uitată/ de stăpânul ei absolut// care vânezi suflete mici/ și creier dulce de albină/ care muști/ cu mușcături milostive/ și carnea clipelor tale/ miroase delicat a sulfină// adânc adânc/ am fi alunecat pe limba ta/ și când să te-nchizi pe totdeauna/ peste strigările noastre/ pierisem deja la o/ poruncă divină/ ca mici libelule albastre (Cântec de seră). Atât de specialul orologiu poetic a atins vârsta ultimelor pregătiri. Remarcăm un alt foarte sensibil moment, declarația de iubire făcută cu ingenuitate celor doi nepoți de peste ocean, sub inefabila protecție a prietenului absolut,Virgil Mazilescu: „m-am jucat cu voi/ am gătit clătite chifteluțe/ și v-am iubit în secret/ oh! cât v-am iubit// Diana Maria/ Matei Gabriel// remember

me/ și creșteți voi ca mătasea porumbului (Emoție din Nebraska). Secțiunea finală a volumului, „A sosit timpul”, radicalizează fundamental mesajul. Intervin crâncene obiectivări, de data aceasta fiind accentuat și rolul instanței divine. Printre multe situații fortuite, eul poetic detectează o certitudine supramundană: „Doamne Dumnezeule/ sunt lângă marea ta încuietoare/ de maximă siguranță” (Marea încuietoare). Primează ideea unei fatalități cutremurătoare ce a generat acest sacrificiu vital. Acele odată încrezătoare catarge sunt anulate în prezentul robit stelelor moarte. Opțiunea poetului se îndreaptă spre meandricul univers al himerelor, negând visceral autenticitatea celor existente. Înaltele valuri ale vieții au compromis multe năzuințe. Însă, nu putem trece peste cutremurarea ființei: „și uită-mă/ n-am încăput decât în frac de mire// și uite-mă/ lustruitor de ruginite stele” (Doar). Încă din viață, treptat, semnalmentele stingerii devin evidente. Poezia va reprezenta apogeul, dincolo de orice alt fapt. Poemul final numește „șevaletul straniu al lui Alex Ivanov” (Sărutul interzis), între Mircea Brăilița și pictorul Alex Ivanov existând corespondențe iernatice

care pot fi încadrate într-o grilă capricorniană a valorilor ce vor rezista. Dealtfel, coperta I a cărții „Vals în întuneric” reproduce o lucrare a lui Alex Ivanov, situată indubitabil în perimetrul marii picturi. Impresionează și naște fiori metafizici acest tors cașectic, supliciat, care, folosind atât de complexele trasee proprii imaginației, ar putea figura, oniric, drept detaliu al Răstignirii, capodopera lui Grünewald, parte a celebrului Retablu din Isenheim (1513-1515). Odată cu pătrunderea în regiunile poetice stăpânite de Mircea Brăilița, avem acces la eclectismul stărilor de conștiință artistică, la metamorfozele eminamente turbionare ce decurg consonant cu realitatea crepusculului. „Vals în întuneric”, iată un volum care îl individualizează in aeternum pe Mircea Brăilița, prezență elegantă, mult prea discretă în peisajul liric românesc.

Octavian Mihalcea


este dată de anii celui decedat: cu cât avea mai mulţi, cu atât era mai înalt, iar grosimea nu depăşeşete 20 de centrimetri. Pentru că vine din vechime, obiceiul cere ca pe stâlp să fie imortalizate şi soarele şi luna. Pasărea din vârf, reprezentată ca un porumbel, are, cel puţin după cum spun localnicii, două simbolistici: una a sufletului care zboară din trup ca un porumbel nevinovat, alta de Gaia, pasărea care mijloceşte trecerea pe tărâmul morţii, chiar moartea însăşi.

Deşi meşterii fac pasărea cu aripile desfăcute, gata să-şi ia zborul, ea nu porneşte niciodată în mirajul care o deosebeşte de alte vieţuitoare. E un zbor frânt. Un zbor al neantului, înfundat în cimitirul din Loman. Cum pentru un stâlp astfel aspectat se munceşte mai multe zile, deci meşterul nu se încadrează în timpul în care mortul e plâns de rude şi urmează să fie dus la cimitir, se fac stâlpi, de mai multe feluri din vreme. Când cineva a fost lovit de necaz, poate să achiziţioneze, contra unei oi – atenţie, nu se plăteşte în bani o coloană mortuară – ceea ce doreşte şi îi face trebuinţă. Ca, de altfel, şi la atelierele mortuare din oraşe, de unde se procură cele necesare înmormântării la momentul cuvenit. Bărbaţii care au murit însuraţi, au şi ei pasărea morţii pe stâlpul mortuar. Lipseşte doar clopoţelul, care bărbaţilor neînsuraţi ar fi trebuit să le vestească ursita, adică fata care le este destinată spre căsătorie. Pasărea se aşează în vârful stâlpului. Se spune că vechii daci credeau că dacă

pasărea nu este ţinută 40 de zile pe stâlp, sufletul celui mort intră într-un animal şi nu se mai ridică la cer, unde îl aştepta Zamolxis.

Femeile nu au parte de stâlpi la căpătâi. Lor li se pun cruci, pe care meşterul a încrustat motive geometrice. Cu siguranţă că, păstrate cum sunt de la daci, şi motivele respective au simbolistica lor. Numai că misterul semnelor se pierde în negura timpului şi meşterii de azi, deşi le fac, nu mai ştiu ce însemană. Dar crucile femeieşti constituie şi ele, ca şi stâlpii bărbaţilor, adevărate opere de artă. Specialiştii, unii aduşi de misterul îngropării morţilor, de departe, din Franţa şi Spania, cred că Brâncuşi, când a realizat Coloana Infinitului s-a inspirat din stâlpii funerari, folosiţi la îngropăciune, dar fără pasărea din vârf, în zona Carpaţilor Meridionali. Mesajul dacilor a învins astfel timpul.

Cimitirul DACIC din satul Loman, satul “scoborâtor din Zamolxis” – locul unde tradițiile precreștine încă se păstrează!

Satul scoborâtor din Zamolxis

Săpânţa, cu cimitirul său vesel, deosebit de alte cimitire de la noi şi din lume, a intrat în conştiinţa călătorilor, specialiştilor, doritorilor de inedit, prin poveştile dăltuite în piatră ale celor plecaţi la cele sfinte. Lumea s-a arătat interesată să le afle, să le vadă, să le ştie. Dar foarte puţini dintre noi am auzit de cimitirul de la Loman, o localitate din judeţul Alba, unde aproape ai zice de necrezut, se păstrează încă vechile ritualuri dacice, în cazul persoanelor decedate. Nu e tot una să mori flăcău ori bărbat aşezat la casa ta. Cum nu acelaşi tipic e pregătit femeilor care se duc în lumea cea fără de dor. În cimitirul despre care vorbim astăzi, sunt, la multe morminte, în loc de cruci, stâlpi ornamentali. Sau şi o cruce şi un stâlp la un mormânt. Şi, ca să vadă asemenea minunăţii, ca să înţeleagă, ca să le desluşească misterul, au venit specialişti de departe, din Franţa şi din Spania.

Loman… Un sat românesc de ciobani, unde jumătate din an e iarnă grea şi lupii hălăduie pe uliţe, în căutare de pradă. Unde

zăpada blochează drumurile şi astupă cărările. Unde oile sunt obiect de tranzacţie şi la căpătâiul morţilor. Unde bărbaţii zâmbesc doar arar şi femeile obişnuiesc să nu le iasă din vorbă. Unde copiii, învăţaţi de mici cu munca şi căliţi în lupta cu viaţa, se duc la şcoală doar după data de 1 octombrie, când coboară, împreună cu familiile, de la munte cu oile. Când L-a înfiripat, cu mulţi, mulţi ani în urmă, Dumnezeu a aruncat satul ăsta sus, în Munţii Sebeşului şi a decis ca toată lumea de aici să oile şi să lucreze lemnul. După cum spun cu mândrie oamenii locului, rădăcinile lor se pierd adânc, în istorie, pe vremea dacilor. De acolo vin, poate, mândria şi duritatea lor, fermitatea, legătura cu lemnul. De la Zamolxis îşi trag, cum cred, ei puterea.

Stâlpul veşniciei contra unei oi

De acolo vine cu siguranţă şi obiceiul ca, atunci când moare un om, în loc de cruce să i se pună la căpătâi stâlpi de lemn. Obiceiul este precreştin, după cum se fălesc cu tradiţia lor localnicii, de pe vremea dacilor. Nu toată lumea care trece dincolo este tratată de cei rămaşi la fel, desigur, vorbind din punctul de vedere al monumentului funerar. Bărbaţii neînsuraţi au la căpătâi coloane de lemn, în vârful cărora se află un porumbel şi un clopoţel. Înălţimea stâlpului de îngropăciune

Nina Marcu


î

Pentru prima oara voi publica si prezenta publicului cateva imagini rarisime adunate in timp, reprezentand capul voievodului ucis langa Turda. Imaginile vor fi insotite de fragmente extrase din cartea “Moartea unui erou” scrisa de istoricul medievist Constantin Rezachevici si V. Speteanu. Povestea asasinarii lui Mihai Viteazu si odiseea capului sau e un subiect extraordinar, demn de un documentar de buna calitate. Odisee, din pacate

putin cunoscuta. Dar, iata, blogul Art Historia, va prezinta atat ineditele imagini ale testei

eroului de la Calugareni, nevazut de nimeni din 1920, cand a fost reinhumat definitiv, cat si teribila poveste a ultimilor minute ale lui Mihai, a aducerii capului in Muntenia, gratie unor credinciosi in frunte cu paharnicul Turturea, a greutatilor prin care trece de-a lungul secolelor, la calatoria craniului la Iasi si Crimeea in timpul Marelui Razboi.

La aripa dreapta se aflau archebuzierii pedeştri valoni, in frunte cu capitanul Verlin de Liege, care trebuiau sa inconjoare cortul domnitorului pe la flancul stang. Manevra trebuia executata “cu toata graba”, simultan, cat mai pe ascuns in ceea ce priveşte trupele de la cele doua aripi. Intreaga operatie era condusa de colonelul Pezzen, ale carui trupe au inconjurat într-adevar “cu mare iuteala” cortul domnului.

In acest timp, Mihai Viteazul se pregatea de plecare. Fie in acest scop, cum crede Stavrinos, fie pentru ca aflase ceva din cele ce se urzeau impotriva sa, cum afirma Szamoskozy, el a cerut sa fie adus şi pregatit langa cort calul sau alb. Izvoarele sunt de acord ca domnul avea langa dansul putini oşteni; “oştile lui, ce avea nu erau cu dansul in tabara”; “toata oastea lui Mihai era impraştiata prin tara”. Escorta de calareti sarbi şi romani care-1 aştepta s-a retras şi apoi s-a impraştiat la apropierea imperialilor, crezand probabil, cum mai credea poate şi Mihai, ca au sosit valonii ceruti de domn.

In picioare, Mihai Viteazul a intampinat prin cuvinte de bun sosit: - “Bine ati venit, vitejii mei ostaşi” - grupul de ofiteri valoni, poftindu-1 sa intre in cort, unde se aflau mai multi comandanti de haiduci [un gen de trupe neregulate, specifice Europei centrale si de est, nu haiduci cu sensul de “lotrii”]. Câţiva au intrat, iar capitanul valon Beauri, care era mai aproape de voievod, fără alte cuvinte - o somaţie era de prisos, caci interpretul lui Mihai era în tabara lui Basta -, cu un gest elocvent, a pus mana pe voevod zicand: “eşti prins! Raspunsul lui Mihai a fost la fel de iute: “Ba!” dupa care a întins mâna stângă (caci era stângaci) spre sabia sa, atârnată de stâlpul cortului. In acest moment, Beauri îi înfige vârful ascuţit al halebardei “în mijlocul pieptului” (in meso al petto) - in stomac spun alte izvoare - iar un valon işi descarcă archebuza în mana stangă a voevodului, întinsa spre sabie. [Valonul Iacob de Beauri, cel care a dat lovitura mortală marelui voievod, a fost numit mai apoi capitan al Fagaraşului şi guvernator al Braşovului].

Lovitura de halebarda ii provoaca raoartea. Alte lovituri de săbii, intre care şi cea a capitanului valon Rosini, se indreapta spre trupul eroului. Îndată după aceea, un căpitan de pedestraşi nemţi,

foarte apreciat pentru astfel de lovituri, îi taie capul cu un cuţit - dagă (un fel de sabie scurtă, purtată de pedestraşi), iar trupul e despuiat de ucigaşi şi chiar de unii care se aflau in cortul sau (M. Peresith a luat spre “eterna amintire” surguciul de pe căciula voevodului, împodobit cu safire albastre).

În cort, au scapat putini cu viata, intre care Ludovic Rakoczi, capitanul haiducilor unguri ai lui Mihai, ranit la git. În preajma lui rasuna focuri de archebuze: sunt ucişi 16-17 sau chiar mai multi slujitori şi oşteni ai voievodului, care au pus mana pe arme. Dupa relatarea lui W. Bethlen, L. Rakoczi şi Matei Peresith, alt comandant ungur, au fost răniţi, in vreme ce loan Bekeny, comandant de lefegii unguri şi alti slujitori ai voievodului, au fost decapitati. În ciuda ordinului lui Basta, cortul eroului cazut a fost jefuit de ucigaşi (restul bunurilor lui Mihai, cai, bani, corturi etc. au fost luate de Basta), dar scrisorile acestuia au fost salvate. Ele au fost ridicate de colonelul Pezzen predate lui Basta. Pastrate intocmai şi astazi in Arhiva de razboi din Viena (Kriegsarchiv Wien), ele se refera la stapanirea domnului asupra celor trei tari romane şi la tratativele sale cu reprezentantii imparatului.

Odata cu moartea lui Mihai au fost prinşi, interogati şi apoi executati toti “consilierii” (boierii) domnului, in afara de trei, despre care se vorbea ca vor fi trimişi la imparat pentru explicarea “cazului”. Cei trei erau banul Mihalcea, şi albanezii Aga Leca şi Leca comisul. Ultimii doi, de acelaşi neam cu Basta, au trecut de partea acestuia şi “au marturisit tot ce ştiau despre Mihai Voda”.

Deşi batran - septuagenar -, banul Mihalcea, “cel mai insemnat sfetnic” al lui Mihai in Transilvania, vazand cele petrecute in cortul domnului, a incalecat, refugiindu-se intr-o moara “din sus de Turda”. Urmarit şi prins de valoni, a fost dus de Basta la Alba-Iulia, unde in prima jumatate a lunii septembrie 1601 a fost chinuit indelung şi in cele din urma strangulat intr-un beci, trupul fiindu-i aruncat intr-o groapa de pietre, pe câmpia de lânga cetate. Călăreţii şi pedestraşii imperiali au urmarit de altfel pe toti cei care au incercat sa-şi afle scaparea in afara taberei domneşti.

Uciderea lui Mihai Viteazul a provocat o mare framantare in tabara acestuia, potolita insa de Basta in mai putin de o ora. Faptul a fost posibil deoarece oastea domnului era formata in exclusivitate din lefegii: putini români, majoritatea acestora fiind unguri (haiduci de peste Tisa şi mercenari din Transilvania), sarbi, cazaci şi poloni. In plus, o buna parte din romani (munteni şi moldoveni) şi sârbii devotaţi domnului erau trimişi, cum am vazut mai sus, la Alba-Iulia şi Fagaraş.

Asasinarea domnului roman a provocat nemultumirea taranilor, care in unele locuri au pus mana pe arme şi a secuilor, care il voiau pe Mihai domn. Chiar o parte.a nobilimii maghiare proimperiale judeca aspru crima ordonata de Basta.

Dupa asasinat, capul acestuia a fost prezentat lui Basta, şi lasat apoi sa zaca pe calul alb al voievodului, omorat cu prilejul luptelor dinaintea cortului domnesc, autorul asasinatului nepermitand ingroparea rămăşitelor lui Mihai.

Dupa moartea lui Mihai “Turturea paharnic, el a furat capul lui şi l-a adus adus in tara, de l-a slujit şi l-a ingropat [la mănăstirea Dealu]cu multa cinste ca pe un domn “.

Iata ce spune Letopisetul Cantacuzinesc in legatura cu legamantul facut intre Mihai si paharnicul Turturea: “...

Craniul lui Mihai Viteazul

Mihai Viteazul in catedrala catolica din Alba Iulia. Pictura

de Costin Petrescu

Mihai a murit in urma loviturii de halebarda primita in piept.

O frumoasa gravura ce ilustraza momentul asasinarii lui Mihai Viteazul.

Scena mortii a fost descrisa de

mai multi martori si a devenit

binecunoscuta in epoca.

Pictura lui Lecca, aflata la Muzeul de Arta al Romaniei, nu respecta

descrierea de epoca a momentului mortii lui MV, insa a fost des reprodusa

in lucrarile romanesti


î

î

Gheorghe Bibescu (1842-1848) s-a incoronat in februarie 1843 la biserica de la Curtea veche din Bucureşti, imbracat intr-un costum care imita pe al lui Mihai Viteazul. Impodobit la fel, a venit şi la manastirea Dealu sa se inchine şi sa se reculeaga la moaştele Eroului. Prin 1845 au inceput lucrarile de restaurare ale manastirii, prilej cu care in 1847 s-au deschis mormintele lui Radu cel Mare şi Mihai Viteazul, iar craniile celor doi voievozi au fost aşezate in doua răcliţe de sticla, pentru a satisface curiozitatea morbidă a vizitatorilor şi pelerinilor.

In 1864 Dimitrie Bolintineanu,

ministrul Cultelor şi Instructiunii Publice, se adreseaza printr-un referat Consiliului de miniştri, prin care cere sa fie autorizat a solicita Domnitorului Al. I. Cuza dreptul de a prezenta Adunarii un proiect de lege. Se dorea ridicarea unui monument dedicat lui Mihai Viteazul, in chiar incinta manastirii ctitorita de acesta la Bucuresti.

Monumentul de la manăstirea Mihai Voda din Bucureşti care va confine craniul sau, va fi ridicat pe patru tevi mari de tunuri luate de la cetaţile Braila sau Giurgiu. Va fi din marmura neagra, cu patru suprafete cu inscriptii incrustate cu litere de argint precizand datele şi locurile

bataliilor, generalii, consilierii, data şi locul morţii etc. ţDeasupra va fi pusă o placa tot de marmura neagra care va avea la cele patru colturi cate un leu cizelat in argint. Pe aceasta platforma (masa) va fi urna din aur care va contine craniul aşezat pe o perna triunghiulara de catifea violeta care va avea colfurile brodate cu emblemele Tarii Romaneşti, Transilvaniei şi Moldovei. Deasupra urnei, va strajui vulturul Ţarii cu crucea-n cioc, cu arme şi fulgere in ghiare. Monumentul va fi inconjurat cu stalpi de marmura alba, cu lanfuri din zale groase vopsite in negru lucitor intre aceştia. In stanga monumentului va fi fanarul cu flacara veşnic aprinsa,

iar in dreapta va sta santinela.

şi de sa va prinde lui Mihai vodă sa pieie într-alta ţara, sa nu-i lase oasele acolo, ci să le aducă în Ţara Românească. Iar de se va prinde sa pieie acest postelnic Turturea intr-alta ţară, sa nu-i lase Mihai vodă oasele, ci sa le aduca in Ţara Românească sa le îngroape.

Drept aceia, deaca vazu Turturea postclnicu ca tăiara pre Mihai voda, mult s-au nevoit pentru

juramantul ca sa aduca oa sele lui Mihai voda. Ci n-au putut, ci au luat numai capul de 1-au adus in Ţara Romaneasca, şi 1-au ingropat la manastirea Din- deal, de la Targovişte. şi au facut mila mare care au fost lasat Mihai voda sa le dca acei manastiri.”

Craniul voievodului este depus in biserica manastirii, şi intr- un timp nedeterminat, Radu

Buzescu pune piatra mormantala cu textul scris in romaneşte in care precizeaza cine se afla sub lespede.

Odihna capului voievodului este tulburata de hoti princiari (Gabriel Bathory in 1610), hoti imperiali (1690, 1738), hoti otomani (1738); de înstrăinarea lăcaşului (1630); de cutremur (1802), de nepasarea oamenilor, de ruinarea şi degradarea bisericii.

Aceste desene au fost realizate de artistul Carol Isler, trimis de ministerul Instructiunii condus de Odobescu sa deseneze

diverse monumente istorice si artefacte afl;ate in patrimoniul bisericilor si manastirilor. Aceeasi misiune au avut-o si

Henri Trenck si Szatmary. In caietul lui Isler, pastrat la Bibl Academiei Romane, se afla acest desen. Dupa cunostinta mea,

este prima oara cand acest desen este reprodus intr-un loc public (acest blog!)

Afis editat de D. Papasoglu, fost ofiter, autor al unei Istorii al Bucurestilor si proprietar al caietului cu schite de monumente al lui Carol Isler. Acest afis educativ a fost desenat avand ca baza desenele lui Isler (craniul, manastirea Dealu, vechea piatra de

mormant, scrisa in romaneste)

La mănăstirea Dealu se păstrau două cranii voievodale: a lui Mihai Viteazul si alui Radu cel

Mare

Mănăstirea Mihai vodă, după restaurarea din perioada interbelică, locul unde Bolintineanu şi alţi patrioţi din

sec. al 19-lea doreau să construiască un mausoleu pentru craniul lui Mihai Viteazul şi un azil pentru militarii bătrâni

şi invalizi (foto din anii 30)

Biserica Mihai Vodă aşa cum arăta la 1900,

inainte de refacerea cupolelor.

Tot monumentul va fi acoperit de sticla alba pe care se va afla coroana princiara sau gugiumanul lui Mihai aşezat pe o perniţă.

La finele anilor 80, manastirea ctitorita de Mihai Viteazul, dispare de pe fata pamantului, odata cu dealul pe care fusese


î

ridicata. Ceausescu nu avea nevoie de concurenta. In afara de biserica si turnul principal de intrare, translate cateva sute de metri spre sud si ascunse azi dupa blocuri, nimic nu mai aminteste azi de vechiul loc al manastirii.

Tot la manastirea Mihai Voda, dupa restaurarea sa urma a fi construita o Citadela de Invalizi. Chiliile şi anexele vor fi demolate, iar biserica va fi amenajata in stil bizantin; in dreapta intrarii, intr-un loc spatios, va fi monumentul craniului lui Mihai. Dealul Mihai Voda, va fi imprejmuit cu zid, ca o citadela, avand la colturi tumulete rotunde care vor servi de adapost strajilor. Poarta spre oraş, va avea deasupra turn cu ceas, prevazut cu paratraznet şi cu catarg pentru arborarea drapelului na|inal. Celelalte trei laturi vor fi strajuite de cate un tun, aşadar trei tunuri, care vor celebra serbarile nationale prin salve.

In curte se va construi o cazarma cu 100 de paturi pentru invalizi, militari batrani saraciti. Comanda va fi formata din ofiteri superiori batrani, care vor comanda 100 militari batrani imparfiti in doua plutoane care vor fi efectivele totale ale citadelei. Uniforma lor, va fi cea veche romanesca a primei oştiri de la 1830, iar armele şi regulamentele din aceeaşi perioada.

Cortegiul insotitor al moaştelor Eroului pe traseul de la Dealu la Bucureşti, era un proiect elaborat minutios in 40 de puncte, a carui descriere ar devia subiectul propus. La 1 aprilie 1864 (ce zi neserioasa!) preşedintele Consiliului comunica ca proiectul de lege s-a aprobat, iar textul legii suna aşa:

Art. 2. Acest cap este mai cu osebire încredinţat guardei oştirii romane.

President Lascar Catargiu

Este posibil ca proiectele lui Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Dimitrie Pappasoglu şi ale altora sa nu fi fost viabile. Nici unul din acestea nu a fost realizat.

Cativa ani mai tarziu, in 1874, in centrul Capitalei in fata Universitatii ridicate cu putin timp inainte, a fost amplasata şi dupa indelungi tergiversari

inaugurate, statuia lui Mihai Vi- teazul. De la aceasta data, marile sarbatori nationale au avut ca loc

de desfaşurare monumentul Eroului. Cu banii adunati timp de trei ani, in 1904, societatea Tinerimea

Universitara sub indrumarea arheologului Grigore Tocilescu, a inlocuit răcliţa de sticla care prezenta craniul Eroului vizitatorilor, cu un relicvariu din bronz in forma de capelă. Acesta are o inaltime de 76 cm, latimea de 42 cm, profimzimea de 32 cm. Decoratia faţadei are motive variate, florale şi geometrice. Deschiderea capelei care continea craniul voievodului, are cate doua colonete laterale.

Postamentul din marmora are inscriptia: Eroului Creştinatatii lui Mihai Voda Viteazul Domnul Tarii Romaneşti, Ardealului şi Moldovei.

Nicolae Iorga considera nedemn obiectul pentru a sluji drept loc de veci voievodului martir, a propus lui Nicolae Filipescu, ministrul de razboi, sculptura unui sarcofag de marmura. Sculptorul Carol Storck a realizat doua splendide sarcofage de marmura alba pentru odihna ramaşiţelor pământeşti ale voievozilor Radu cel Mare şi Mihai Viteazul.

In 1908, la împlinirea a 400 de ani de la moarte, resturile umane ale lui Radu cel Mare au fost depuse definitiv in sarcofagul plasat in pronaosul bisericii manastirii Dealu, in stanga cum priveşti spre altar.

Sarcofagul lui Mihai nu fusese terminat. Capul Viteazului a ramas in continuare in chivotul lui Tocilescu. La 1912, monumentul funerar era gata, dar imprejurari adverse n-au ingaduit odihna de veci a craniului.

In timpul Marelui Razboi, craniul lui Mihai are o nouă si indelungata odisee.

Dupa sfatul şi cu sprijinul lui N. Iorga, Alexandru Dolinescu (1886-1947), preotul liceului militar de la manastirea Dealu a luat teasta lui Mihai Viteazul, şi a dus-o la mitropolia din Iaşi.

In arhiva Mitropoliei Moldovei şi Sucevei din Iaşi, se gaseşte fila de jurnal cu nr. 3512 semnata de mitropolitul Pimen, preotul Alexandru Dolinescu, marele eclesiarh Policarp Luca şi profesorul Teodor Naum. Textul este urmatorul:

“Se constata de Noi prin acest jurnal ca astazi, Duminica 16 octombrie 1916, ora 3 dupa amiaza, a sosit la Iaşi parintele Alexandru Dolinescu preot şi profesor la Scoala militara de la Manastirea Dealului şi Ne-a predat capul Voievoului Mihai Viteazul, din doua piese, tigva şi maxilarul de jos aşezat intr-o cutie de lemn incuiata.

Dupa ce am vazut capul şi 1-am aşezat in cutie şi 1-am depus intr-o lada de fer, aflata in o tainita a Mitropoliei formata la peretele de rasarit a Sf. Altar, incredintandu-1 Marelui eclesiarh al Metropoliei, Protosincelul Policarp Luca.[...]”

Dupa un timp, moastele voievodului, sunt iarasi pe drumuri, de data asta in Rusia, pentru a fi protejate in caz de invazie a Iasului. Din fericire, capul viteazului nu a fost trimis impreuna cu restul Tezaurului catre Moscova ci catre Cherson.

I.G. Duca ministrul Cultelor, in Amintiri politice, ne relateaza: “... Din autoritatile civile multe au fost trimise la Cherson, aşa spre pilda am pornit acolo pe Garboviceanu şi i-am incredinţat capul lui Mihai Viteazul luat de la Manastirea Dealului in momentul invaziei germane, nu care cumva acest adevarat simbol al unitatii noastre nationale sa cada in mainile duşmanilor, şi in special ale ungurilor. Epopeea lui Garbo viceanu cu craniul Marelui Voievod in Rusia revoluţionară merita sa fie scrisa, istorica relicvă ascunsa in cutii de palarii spre a nu deştepta atentia agenţilor bolşevici, spaima perpetua a sărmanului conului Petrache, conştiinta raspunderii ce i se încredintase, lupta aceasta de-a ascunselea este o adevarata tragi-comedie.

In orice caz este curios şi foarte simptomatic cum simbolul unităţii noastre naţionale a trebuit sa treaca prin aceleaşi neinchipuite vicisitudini prin care a trecut statul roman insuşi, până sa ajungă la înfăptuirea unitaţii sale; iar capul lui Mihai Viteazul a fost cu alai readus la Mitropolia de la Iaşi aproape in acelaşi moment in care trupele se pregateau sa reia armele şi cu Aliaţii învingatori sa inainteze peste Carpati spre Alba Iulia şi spre campia de la Turda, unde spada tradatoare a lui Basta retezase acest cap”

Petru Garboviceanu, pedagog renumit, a fost colaborator apropiat al lui Spiru Haret, doctor in teologie şi filosofie (diploma la Leipzig), deputat, director al unor prestigioase institutii de invatamant, redactor al revistei “Biserica Ortodoxa”, renumit om de cultura cu traduceri celebre. Statura sa morala 1-a indrituit sa fie ales pentru protejarea relicvei nationale.

In Noiembrie craniul se afla din nou la Iasi. La 8 noiembrie

“S-a facut de Sf. Mihail o comemorare din acelea care cu greu se pot uita. Capul, sacra tigva din care scapasera luminile fulgeratoare, a fost aşezat incununat cu lauri, intr-un sicriu de stejar umplut cu cele mai vechi bucati de brocard pe care le cuprindea veşmantaria Mitropoliei. Regele, regina, prinţul moştenitor, [...] reprezentantii civili şi militari ai Aliatilor Romaniei neutre erau de fata, inconjurati de o mulţime imensa...”.

In ziua de 22 august 1920, a plecat de la Bucureşti cu destinatia Iaşi un tren special cu personalitati politice, culturale, militare, religioase. Un vagon anume amenajat era pregatit pentru a transporta teasta sacră. O masa acoperită cu catifea, gardată de două santinele militare aştepta relicva naţională.

Programul prevedea transportul craniului eroului de la Iaşi la Dealu, pe un traseu pe directia Paşcani-Bacau, Alba Iulia- Sibiu-

Biserica si turnul gata pentru translare

Mihai Viteazul a fost o personalitate de

talie europeană, foarte cunoscută la vremea sa.

Dovadă sunt şi portretele sale, Mihai fiind unul

din cei mai portretizaţi voievozi valahi (daca nu

chiar cel mai)...

Sarcofagul lui Mihai Viteazul, sculptat de Carol

Storck (si nu Frederik Storck, cum scrie pe net),

şi scena reîntoarcerii craniului de la Iaşi, în

prezenţa regelui Ferdinad şi a lui Nicolae Iorga,

pictată deasupra. sursa Wikipedia


î

Volumul Biblia şi Metalurgia a fost lansat la Cluj Napoca. Este o încercare de a demonstra că ştiinţa metalurgică a fost prezentă în viaţa societăţilor prezentate în Biblie. Autorul Strul Moisa, inginer-şef al Departamentului de Ingineria Materialelor din cadrul Universităţii Ben Gurion, din Israel, a scris această lucrare de pionierat în domeniu, o carte care se adresează deopotrivă teologilor, lumii universitare cu profil tehnologic şi tuturor celor interesaţi de cultură, istorie biblică şi metalurgie. Cititorul este provocat de dl Moisa la o lectură a Bibliei cu „lentile metalurgice”, notează curierulnational.ro. „Această carte reprezintă o muncă de cercetare de peste 6 ani, practic putea fi un nou doctorat în care încerc să descriu legătura dintre Biblie şi metalurgie. (…) Cartea se adresează unui public larg, nu numai publicului teolog, universitar-tehnologic, efectiv tuturor celor care doresc să aprofundeze anumite elemente şi, dintr-odată, vor realiza acea legătură dintre Sfânta Scriptură şi Metalurgie”, a declarat autorul. Lansarea volumului este organizată la Cluj de Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor în colaborare cu Editura Galaxia Gutenberg. Cartea a fost lnsată în Sala de conferinţe „Ioan Muşlea” din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj. Evenimentul editorial a fost moderat de prof. dr. ing. Ioan Vida Simiti, decanul Facultăţii de Ştiinţa şi Ingineria Materialelor. Printre invitaţi se numără preotul Silviu Hodiş, directorul Editurii Galaxia Gutenberg, şi prof. dr. ing. Horia Colan, membru al Academiei Române, conform utcluj.ro. „Parcurgînd filele cărţii, descoperi imensul aport material oferit de către «decorul» şi «parfumul» specific metalelor şi metalurgiei, la frumuseţea şi intensitatea deosebită a mesajului spiritual ce-l poartă Sfânta Scriptură. Considerăm lucrarea Biblia şi Metalurgia, a domnului dr. ing. Strul Moisa, nu numai o lucrare de pionierat în domeniu, dar şi un eveniment editorial, deopotrivă atât pentru lumea teologilor care studiază Biblia, cât şi pentru lumea universitară sau tehnologică, cu dimensiuni largi, cognitive şi – de ce nu –de cultură, pentru publicul larg”, a declarat arhimandritul Ieronim Creţu, episcop vicar patriarhal, reprezentantul Patriarhiei Ortodoxe Române la Sfintele Locuri. Cartea Biblia şi Metalurgia a fost lansată şi de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB) în colaborare cu Editura Galaxia Gutenberg. „Este… o lucrare în care descoperi un univers pe care nici nu ţi l-ai fi imaginat. Ne aflăm în faţa unui text care te pune să gândeşti, să faci conexiuni, să investighezi pentru a înţelege nivelul la care ajunseseră tehnica şi arta metalurgică în vremurile biblice”, a declarat prof. univ. dr. ing. Sorin Dimitriu, preşedintele CCIB, prezent la eveniment.

Andrea Ghiţă: DIALOG cu dr. STRUL MOISA, despre BIBLIE şi METALURGIE

În lucrarea „Unicitatea şi profunzimea legăturii dintre Dumnezeu cu metalurgul biblic”, pentru a demonstram că prelucrarea metalelor a fost singura specialitate dată oamenilor, aleşi pentru acest lucru, de către Dumnezeu Însuşi, am selectat citate biblice relevante, care demonstrează că Dumnezeu i-a şi înzestrat pe cei aleşi cu har, cunoaştere, pricepere şi îndemnare, necesare realizării celor indicate de Creatorul Divin.

Andrea Ghiţă: Acum aproape trei ani, v-am întâlnit la lansarea cărţii Biblia şi metalurgia, un subiect inedit şi incitant care a reunit în sala arhiplină a Bibliotecii Universitare din Cluj metalurgi, fizicieni şi teologi. Cum a fost receptat volumul de mediul ştiinţific şi cum a marcat destinul autorului?

Strul Moisa: Încercand să răspunzand la întrebarea pusă, pot spune că pe site-ul universităţii Ben Gurion, cel al facultăţii, precum şi

în revista universităţii alef-bet-ghimel – aceste litere reprezentând iniţialele universităţii noastre în ebraică – au fost publicate recenzii ale cărţii, precum şi ecouri ale impactului pozitiv de care s-a bucurat cartea. De asemenea a apărut un Book Review măgulitor în câteva reviste de specialitate, semnate specialişti în domeniu. Am avut plăcerea ca la două manifestări – 21 februarie 2011, lansarea cărţii, organizata de Camera de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti (CCIB) şi conferinţa ROMAT 2012, Bucuresti, 17-19.10.2012 – să fiu onorat cu prezenţa si cuvântul de salut al ES Dan Ben-Eliezer, ambasadorul Israelului în România.Îmi face plăcere să menţionez că în anul 2011 Universitatea Dunărea de jos, din Galaţi şi Universitatea Tehnică din Cluj – mi-au acordat titlul de profesor onorific . Am înţeles că în balanţa opiniei senatelor, dincolo de creaţia mea ştiinţifică, subiectul cărţii, noutatea lui, au constituit un atu puternic.

A.G.: Înţeleg că aspectul copertei cărţii este într-o strânsă corelaţie cu subiectul.

Strul Moisa: Trebuia realizată expresia legăturii dintre mesajul spiritual ce-l poartă Biblia cu aportul material pe care metale şi metalurgie îl aduc mesajului biblic. În titlul, care se întinde pe trei rânduri, acel “A” comun cuvintelor BibliA si MetAlurgia, reprezintă o punte între ele. În imaginea centrală – oala de turnare, din care se scurge un jet de metal topit către fila biblică – lanţul conceptual al designului grafic este închis de cele câteva litere ebraice care urcă dinspre fila biblică (spirit) către oala de turnare (materie) prin jetul de metal topit. Cât priveşte versetul din Deuteronom 8,9, acesta completează imaginea copertei, dar şi mesajul cărţii.

A.G. Ce ne puteţi spune despre conexiunile din carte?Strul Moisa: Chiar dacă risc să fiu acuzat că vorbesc pro domo,

nu pot să nu menţionez că decorul şi parfumul specific, oferit Bibliei de metale şi metalurgie, au o contribuţie majoră la frumuseţea si intensitatea mesajului biblic. Metalurgia (= materie) şi Biblia (= spiritualitate) au o legătură intrinsecă. Oare cum ar fi arătat mesajul biblic, care ar fi fost intensitatea acestui mesaj, fără prezenţa metalelor şi metalurgiei în textul biblic?

A.G.: La lansarea de la Cluj, episcopul greco-catolic Florentin Crihalmeanu (de formaţie inginer) a vorbit foarte sugestiv despre cartea Dvs. Au existat astfel de ecouri şi din partea altor personalităţi ale clerului?

Strul Moisa: Întâlnirea cu episcopul Florentin Crihălmeanu, de la Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică de Cluj-Gherla mi-o amintesc foarte bine; s-a petrecut în 22 februarie 2011, când a fost lansat volumul la Biblioteca Universitară din Cluj. La un moment dat, moderatorul – prof. univ. dr. ing. Ioan Vida-Simiti, decanul facultăţii de specialitate – l-a invitat să ia cuvântul pe înaltul prelat care şi-a început alocuţiunea cu salutul tradiţional şalom lahem, relevând apoi legătura inedită dintre Cartea Cărţilor si metalurgie, dintre credinţă şi ştiinţă. Printre altele, a afirmat: „in cartea sa, dr. Moisa demonstrează ca ele nu sunt in opoziţie: metodele de cercetare sunt diferite, însă scopul cercetării e identic. Am observat că înaltul prelat utiliza cu uşurinţă termenii tehnici, „fiind acasă” în temă* surse wikipedia.ro.

Biblia poate fi citită cu “lentile metalurgice”Ştrul Moişa

Targovişte. S-a renuntat la ocolul prin Transilvania şi s-a hotărât itinerarul Bacau, Focşani, Ramnicu-Sarat, Buzau, Ploieşti, Targovişte.

Întrega ţară a fost ţinută la curent cu traseul urmat de craniul voievodului prin relatările ziarelor “Evenimentul”, “Adevarul, “Dimineaţa”, “Universul”.

La 26 august la Targovişte,

in prezenta demnitarilor oraşului, in frunte cu ministrul de razboi P. Raşcanu, craniul a fost coborat din tren şi dupa ce o trupa de parada i-a dat onorurile militare a fost instalat pe un afet de tun tras de 6 cai. În muzica glasurilor de bronz ale clopotelor oraşului, s-a format un impresionant convoi funerar care a strabatut intr-o desavarşita reculegere, cei 2-3 km

pana la Manastirea Dealu.In fruntea alaiului se afla

regele Ferdinand I, care a parcurs tot traseul pe jos. Ajunsa la manastire, procesiunea s-a aliniat pe doua randuri in fata bisericii. Curtea manastirii şi imprejurimile erau intesate de oameni, veniti sa-şi aduca piosul omagiu lui Mihai Viteazul.

A urmat slujba religioasa, apoi s-au tinut numeroase discursuri incheiate cu alocufiunea regelui Ferdinand I. Dupa cuvantare, regele şi-a desprins din piept insigna albastra a ordinului Mihai Viteazul şi a aşezat-o cu respect pe craniul voievodal. Apoi, a cimentat cu propria-i mana capacul de marmura alba a sarcofagului.


MIC ORAŞ ÎN SIBERIA o lumina albastra facându-ne sa stam împreuna aplatizati pe acoperis e ca si întotdeauna tovarasul nostru ca o eticheta din portile infernale pusa pe o sticla medicinala e casa calma prietenul meu tremura si atunci gros curbata usa ofera saritul peste batrânete din ora în ora pe cadran gulerul intact de lampi de scurtaturi pentru locomotive coboara în jurul nostru din când în când si se desumfla tu numesti asta tacere bând acoperisuri de tinichea licarire de cutie de herringi si inima mea decenta pe case modeste mai modeste mai impunatoare mai modeste pe care as galopa si freca mâinile pe tabla dura cu farâmituri de pâine a dormi oh da de numai ar putea cineva sa faca numai asta trenul punctual leguma spectacolul turnului frumosului eu stau în banca mea ce conteaza leguma frumosul ziarul ce vine dupa care este rece astept vorbeste mai tare inimi si ochi se învârt în gura mea î n a i n t e m a r s si copii mici în sânge [e îngerul? eu vorbesc de el care se aproprie]

SINGURĂTATE

nu poţi s-o iubeşti chiar de fiecare dată când îţi ridici ochii şi o vezi trecând pe landa cu vânt de iarnă, (chiar dacă ştii că ea ştie că de la fereastra arcată o pândeşti – dacă ţi-aminteşti când şi când să ridici ochii - ), de cele mai multe ori o recunoşti doar constaţi că o ştii mult prea bine , că e inutil să mai încerci. – alte ori, e drept, îţi apare o femeie străină cu mâinile fine când i le vezi, trecându-şi-le prin păr şi crezi c-ai putea sta la picioarele ei, doar rar ridicându-ţi privirea spre faţa ei aplecată pe care ai să vezi cum se resfrânge lumina bolnăvicioasă de afară, şi ea chiar să creadă că eşti real. – şi afară să ningă cu mulţi fulgi funebri, şi tu să îi vorbeşti, fără să te mai asculţi.

SĂ INTRI ÎNTR -O CARTE ŞI S-O ÎNCHIZI

DUPĂ TINE

să fii în stare să fii unul sau altul din lucrurile care stau, se mişcă, în jur - lucru putînd să însemne şi lucrare - să fii în stare să fii lucrarea

Mircea Ivãnescu

Tristan Tzara

Laurenñiu Ulici

Viorel Munteanu

UMANISM

Printre dărâmături de seve ce-abia s-au împlinitMă atrăgea chemarea sonorizată-n daltăSă rup mantaua mută ce-adânc le-a învelitŞi să zvâcnească suflet şi sânge laolaltă

*

Ochii mici şi trupuri blazate-n nemişcareUitaseră de dorul ce-odată-l ajungeamDoar noaptea-n întuneric scânceau câte-o chemareCând visele din febre, lichide, le curgeau

*

M-am aşezat alături de-aceste seve nudeŞi le-am întins o mână să scape de înecŞtiam c-or s-o lovească, ca ploile-or s-o udeDar nu puteam concepe ne-învingător să plec.

REVENIRE

Cu umeri aplecaţi peste grilajul timpuluiÎmi cert amintirile pentru ce nu mi-au dat Din toate culorile doar culoarea nisipuluiMă atrăgea ca un vis ciudat

*

Se făcea că trăisem odatăÎnsă mult mai serios şi mai convins O, suflet generos şi purpuriu de fată Cât de frumos m-ai învins!

*

Te căutam în orice petală de vânt C-o lungă părere de rău, dezmorţită, Printre pânzele desfăcute ale acestui pământÎn orice amintire amintită

*

Deodată m-am trezit. Culoarea nisipuluiMi-a pătat mâinile obosite de căutări violente Cu umerii aplecaţi peste grilajul timpuluiTe-am furat din amintirile mele latente.

ALT POEM CU TEMENEA

Spre orga nopţii de luminiPoeţii îşi deschid cărareÎnsă puţini sunt înzestraţiLa suflet cu piper şi sareIeşiţi din bezne şi luminiAnalfabeţii-şi bat savanţiiDar cum apare drumul dreptSe pun pe treabă intriganţiiÎn plata domnului lăsaţiZeii îşi arc pe rug OlimpulŞi (cu sau fără remuşcări)Pe toate le rezolvă timpulCând apele se limpezescVântul din timp îşi face planuriCa nu cumva să cadă-n mitTot repertoriul de cancanuriCu pensia în buzunarBătrâni cu feţele plisateSe roagă pe la farmaciiPentru un gram de sănătate.Temenea :

Ai noştri tineri în puterePrin pieţe vând ţigări şi bere...

CRONICĂ RI(T)MATĂ

Vremuri bune vin spre noiCam ca ochii mortuluiŞi se-njură de nevoiCa la uşa cortului

mîinilor tale, a minţii tale, să fii de pildă închipuirea pe care ţi-o faci despre o fiinţă - care există, pe care o vedeai uneori foarte des - închipuirea despre unele împrejurări în care acea fiinţă joacă un rol - ca într-o ştiută piesă de teatru - să fii tu însuţi o întîmplare cu ea, şi cu alte fiinţe - în care, în lumină, se mişcă mai mulţi în jurul ei, şi ea îl împinge cu vîrful piciorului pe cîinele care dormea sub scaun - poţi să-ţi spui că ai fi în stare cu adevărat să fii tu însuţi, o clipă, o vreme, viaţa ei - şi să-ţi spui că ea ştie asta - că ştie că atunci ar intra în carte, cu toată viaţa ei, şi fiinţele care-i sînt ei lumea - ar intra în fiinţa ta ca într-o carte pe care tu n-o citeşti - s-o laşi deschisă, s-o închizi, s-o pui în raft, şi s-o uiţi.

A ajuns un strop de vinCam cât preţul pâinilor –Prea se taie clandestinFrunzuliţa câinilor

Se ntind spre cei avuţiPalmele ologilorMuşcă vicii şi virtuţiGura demagogilor

Nici o umbră de cadouNu se dă artistuluiParcă s-a întors din nouVremea activistului

Nu-i nici câine, nici ogarInamicul relelorŞi se simte la hambarStrângerea curelelor

Nu mai are nici un hazForţa argumentelorŞi nu arde nici cu gazRugul sentimentelor

Când ajung lirele-n cuiSub antene agereDumnezeu cu toţi ai luiBate în retragere

Se vânează pentru furi Până-n rodul toamnelorPielea vulpii din păduriDoamnelor şi domnilor...


Aurel M. Buricea – un poet cu ştiinţa postulatului metaforic

A revenit în vitrina cu noutăţi livreşti – după câtă vreme? – strălucitul sonetist Aurel M. Buricea, într-o alcătuire selectivă şi reprezentativă de 101 sonete, (Editura Semne, Bucureşti, 2013)ceea ce poate însemna un fel de chintesenţă, de paşaport pentru eternitate şi pentru consacrarea definitivă a trecerii sale prin aglomerata lume a poeţilor. Cândva, dar asta se întâmpla demult, în vechea Eladă, Socrate umbla ziua în

amiaza mare cu un felinar aprins în mână, căutând un om. Lume multă, dar oameni puţini, spunea înţeleptul din Atena şi-am făcut această analogie gândindu-mă cât de necesar ar fi azi un Socrate exigent care să mai descurajeze inflaţia actuală de poeţi, de la tractorişti şi zidari la simpli frizeri şi mecanici, care n-au auzit de Holderlin, de Rilke, de Emily Dickinson, de Walt Whithman, de parnasieni galici sau de romanticii germani, dar scriu poezie, scot volum după volum şi-s convinşi că Cel de Sus i-a hărăzit cu o genialitate aurorală. S-a înmulţit numărul poeţilor-intruşi şi nu aud pe nimeni strigând, precum Maiorescu odinioară, în lături.

Sigur că-n această galerie improvizată de noi în aceste rânduri frugale şi fără arătarea tuturor datelor, nu-l includ şi pe poetul-matematician Aurel M. Buricea ale căror sonete creştine au îmbogăţit zestrea poeziei româneşti de formă fixă şi l-au propulsat printre emulii cei mai convingători ai filonului activat cândva, în perioada interbelică, printre alţii, de Nichifor Crainic şi Vasile Voiculescu.

Nu ascund că pe poet îl ţin în graţii receptive de mulţi ani şi-am dat seama public de opiniile mele privind isprăvile sale lirice din ultimii ani. M-a câştigat mai ales prin simţământul creştin al sonetelor sale, prin credinţa sa sinceră, netrucată şi neîncercată de vreun simţământ de tăgadă. După lungile decenii comuniste de interdicţie, am asistat la o gonflare a motivului creştin, care a devenit tema privilegiată a multor poeţi apăruţi după momentul decembrist al devenirii noastre recente. Puţini însă, dintre cei ce l-au activat, l-au ferit de artificii, de o teatralitate ipocrită, de impostură. Cabotinismul se trădează uşor, nu poate fi ascuns multă vreme şi nici fluturat ca pe o batistă la butonieră. Artificialitatea nu ţine la drum lung şi nu se poate substitui credinţei adevărate, sincere şi nestrămutate.

Aurel M. Buricea ştie că simţământul religios, credinţa adâncă, atunci când se decontează dintr-o convingere profilactică şi mistuitoare, se sprijină şi decurge din învăţăturile biblice şi din dogmele religioase, aşa cum s-au sedimentat în istoria şi în practica noastră cultică. Nu le reproduce mimetic, dar le converteşte în postulate, în sentinţe metaforizate care, ca orice postulat, nu mai reclamă o demonstraţie aferentă, dar nici nu excede codului poetic. Între simţire (sentiment, pasiune, emoţie, afectivitate, patimă) şi raţiune, (procesare logică a unui fapt de cunoaştere).poetul a ales raţiunea, dar o raţiune edulcorată, cu bemoli afectivi la cheie, cu eludarea conceptului şi cu apetenţe pentru o exprimare metaforizată.

Exprimări precum Eu văd în brad verde crucea mea crescând sau Gândul se jupoaie de lumină, sau La marginea timpului vreau să m-atârn (Bocete de caloian) se resorb, deopotrivă, din accesarea ambilor termeni ai binomului eminescian minte şi inimă, a raţiunii şi sensibilităţii şi e greu, de nu cumva imposibil să privilegiem unul din ei în defavoarea celuilalt. Ca şi în volumele anterioare, Aurel M. Buricea întreţine cu divinul relaţii tainice, smerite şi cucernice, realizează o poezie creştină, evlavioasă şi sinceră, cum mai rar se întâmplă în lirica noastră postdecembristă, care a adoptat, motivul creştin ca pe un adevărat laitmotiv, deşi sentimentul, de filistinism, de făţărnicie, de cabotinism se trădează repede, nu poate fi ascuns multă vreme, sub masca unor imagini improvizate, sau prefabricate. Poetul nostru lasă impresia că se mişcă într-un teritoriu familiar, pe care-l stăpâneşte deopotrivă, afectiv şi raţional, epistemic. Teatralitatea, fariseismul n-au nici o trecere la poetul, care-şi înţelege nimicnicia condiţiei sale telurice şi acceptă disconfortul căutării Gârbovit de atâta eternitate/ nu mai poate gândul respira de cer (Troienit de noapte). Nu se erijează într-un descoperitor epifanic, căci nu L-a aflat în toată dimensiunea mistică, dar şi febra căutării face parte din codul său poetic, aşa cum îl găsim pus în act şi-n active argonautice la Arghezi.

Te caut orb în fiece secundăpipăi cuvintele şi nu te găsescprivirile mele de cer se lovescacest univers se pierde-ntr-o undă

de-aş putea fi dincolo de gândireîn nemărginiri de îngeri călătorsă nu mai ştiu de durere şi de dorîncet să-mi iasă spiritul din fire

dar viaţa mea nu-i decât amăgiredin vremea vremii trec în amintirepe aripi de fluture visele mele

firave plutesc pe un vad necuprinsdin lumea reală tainic m-au desprinsşi-n nevăzut se-aprind clipe rebele (vine vremea vremii)

Să mă explic. Pe Aurel M. Buricea îl ţin în graţii receptive de mulţi ani şi fiecare nouă ispravă literară de-a sa îmi confirmă încredinţarea că este unul dintre poeţii cei mai bine aşezaţi în rosturile poeziei contemporane. Am scris atât de mult despre el că pot trece drept un fan al său, şi recunosc că el, Maria Cogălniceanu, Toader Bulei, Valentin Popa şi alţii de care nu am cunoştinţă, dar le bănuiesc existenţa salvează câte ceva din vechiul orgoliu al spiritului brăilean. Sper să pot aduna între două coperţi de carte toate depoziţiile mele despre pritocirile confraţilor brăileni şi să ofer celor interesaţi o imagine aproximativă despre efortul găsirii unei cadenţe de afirmare în spiritul vechii sale tradiţii, când dădea ora exactă a vieţii culturale româneşti.

Ionel Necula


î

A apărut volumul I din Seniorii literaturii noastre, semnat de Fl. Popescu la editura Bibliotheca din Târgovişte, în pragul iernii de anul trecut.

Nu ştiu câte volume va putea rostui acest mare iubitor de scriitori, care se mândreşte în alt volum, că i-a citit pe toţi, dar mă bucur când declară din capul locului că acesta ar fi primul volum şi mă rog lui Dumnezeu, să scoată şi celelalte volume, pentru că mai sunt mulţi seniori ce merită a fi trecuţi prin pana domniei sale.

În volum se regăsesc la loc de cinste interviuri cu Alecu Ivan Ghilia, despre care astăzi nu se prea discută, sau despre Toma George Maiorescu, unde nu pot să am decât cuvinte de laudă pentru interviu acordat.

Aflu cu tristeţe că a murit Corneliu Leu, care s-a bucurat la rându-i de spaţiul acordat de autor în acest volum. Şi pentru că l-am cunoscut personal fiindu-i recomandat de Mircea Herivan pe vremea când Leu era director la o Casă de Filme cu un scenariu venit din „Arme şi Lopeţi”, nu pot decât să-mi exprim regretul pentru că nu am putut colabora aşa cum mi-am dorit. A murit din ce în ce mai răzvrătit împotriva găştii literare Liiceanu-Patapievici, întristat de lipsa solidarităţii societăţii literare româneşti.

Este interesant şi interviul luat lui Coman Şova, care nu ştiu de ce trece cu vederea peste experimentul silvic avut în tinereţe mai ales că are grijă şi de apariţia revistei „Bucureştiul literar şi artistic”, unde Florentin Popescu este şeful publicaţiei în adevăratul sens al cuvântului.

Găsesc că este destul de greu să mă exprim despre acest gen literar de construire a unui volum.

Iată de ce atunci când mă opresc la Dinu Săraru şi ambiţia sa de a scrie o „Trilogie a ciocoilor”, nu pot decât să mă rog la Cel de Sus pentru realizarea proiectului.

Prezent este şi George Astaloş, Valeriu Râpeanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Horia Zilieru, C.D.Zeletin şi mulţi alţii, despre care, spre cinstea lui, aflăm lucruri noi dar mai ales ne readucem aminte şi ne bucurăm că mai există loc pentru ei în memoria culturii literare. Aştept în viitoarele volume prezenţe ca Eugen Simion, Nicolae Breban şi de ce nu Mircea Cărtărescu şi Nicolae Manolescu să-şi găsească locul în volumele autorului Florentin Popescu. Sper să-mi acorde cu proxima ocazie al doilea volum spre a mă bucura de spiritul seniorial al literaturii române.

Seniorii din casa omului

care ne-a citit pe toțiVolumul de debut editorial “SGRAFFITO”,

Editura InfoEst, Siliştea – Brăila, 2015, 60 de pagini, semnat de adolescenta Ioana Codruţa Tudoriu, se remarcă printr-o atipică şi orgolioasă încercare de a scrie literatură şi altfel (!)..., altfel decât ceea ce a perceput poetesa din zona unor stereotipii lingvistice, ca o lentoare de proces geologic, şi au determinat-o să propună un... model de creaţie novatoare şi îndrăzneaţă, de avangardă rebelă, uşor sfidătoare, ca un experiment liric inedit.

De fapt sau mai degrabă, un colaj liric, epico-liric, de poezie, de proză cu impresii, reacţii, atitudini, revolte; o tevatură sentimentală cu viziuni insidioase între ludic şi parodic, în formule bizar-agresive, infantile sau licenţioase, şi cu... “refugii” salvatoare în muzică, plastică, computer şi reţele de socializare de ultimă generaţie, cu intenţii voalate de a şoca, dar şi de a arăta că se poate scrie şi altfel decât până la ea, poetă introvertită şi nonconformistă, asumându-şi nu doar “riscul” unui oprobiu din partea... “clasicilor”, a cuminţilor şi puritanilor, ci şi satisfacţia unui tip de “frondă” juvenilă.

O infatuată “risipă” şi uşor preţioasă cultură literară şi muzicală, română şi străină, de la W. Shakespeare şi Aldous Huxley la Ion Barbu (“Riga Crypto şi lapona Enigel”) şi Mircea Cărtărescu; de la I.S. Bach şi Edvard Grieg la jazz, heavy metal, blues, cu Boris Vian şi rock alternativ, cu Pink Floyd; ori cu docte trimiteri la limba engleză, folosită copios în poemele sale, de la titluri la “versuri”, şi la nume sonore din cultura română şi universală, Nietzsche, von Herder, Sartre, Balzac, Flaubert, Gatsby, Rainy Mood, Daniel Wisenhoff: “răsfoiesc în grabă Aldous Huxley / cu capul pe spate, desfăcându-mi mai apoi / întreg trupul. / dau o căutare rapidă pe google / Pink Floyd undeva după miezul nopţii” (“18 – Deep in my mind there’s confusion and hope”, pag. 39).

Impetuoasă, “pusă pe fapte mari”, cu un... “je m’en fiche” de toată frumuseţea, poeta adolescentă Ioana Codruţa Tudoriu nu dă semne c-ar afecta-o succesul sau eşecul “experimentului” său literar, şi liric, şi epic!, dar, doar al ei, şi este fericită: “...aceasta este contribuţia mea la dezvoltarea artei literare şi, după lectură, veţi vedea că se poate scrie poezie... sau – mă rog!? – ceea ce cred eu că este poezie”, după afirmaţia sa categorică...

Până la urmă, nici n-ar fi drept să nu-i acordăm domnişoarei Ioana Codruţa Tudoriu “dreptul la opinie în materie de tehnică literară”, pentru că ceea ce propune autoarea în volumul “Sgraffito” poate fi poezie, sau proză-lirică, sau eseu cu reverberaţii poeticeşti, sau Jurnal intim cu accente elegiace... Tânăra poetesă dovedeşte o matură şi spectaculoasă atitudine artistică în perceperea faptului de viaţă banal, deturnat în conştiinţă, existenţialism şi spiritualitate, cu pusee, când bigote, când atee; cu revolte sau umiliri de circumstanţă de-o sinceritate dezarmantă, pe care le pune în pagină, le scoate în evidenţă printr-un “arţag”, mai mult mimat decât manifest, dar pe care şi-l revendică în planul creaţiei literare ca pe un experiment, în ciuda unei aparente impresii de brambureală lirică.

Deşi sunt posibile false impresii de dezordine... controlată (!), cosmetizată, volumul de literatură... experiment, semnat de Ioana Codruţa Tudoriu, vine şi cu o inedită formulă de echilibru valoric, marcat fantezist de desenul stilizat, frizabil şi vaporos, al maestrului Hugo Stelian Mărăcineanu, asimilat cu inspirate, convingătoare şi incitante grafitti stradale de-o intuiţie semantică, semnificativă şi definitorie, care completează fericit nonconformismul literar al autoarei.

Este sau poate fi o literatură... cu program, nonconformistă, cum afirmam mai sus, de tipul muzicii dodecafonice, ca o frondă, asemeni unui... dadaism de secol XXI, cu ifose şi ţâfnă de paradă, dar având girul şi nevoia unui semnal de alarmă, care atrage atenţia asupra faptului că, dintotdeauna, cele vechi şi consacrate – nu mereu având asigurată valoarea absolută - trebuie să fie curăţate de “zgura” obişnuinţei şi a stagnării. Chiar şi aşa, nu sunt nici eu prea convins de faptul că Ioana

RECENzIE

SGRAFFITOde Codrina Codruţa TUDORIU

Dumitru Anghel

Gheorghe Andrei Neagu

Port

ret d

e O

vidi

u Şa

ghin


î

Radu Gyr, a fost reabilitat, în 2012, de judecătorii din Bucureşti pentru condamnarea la muncă silnică pe viaţă. Este vorba de anularea ultimei decizii de condamnare dată de justiţia comunistă împotriva sa, cea pentru poezia: “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. Poemul a fost memorat în gând, în prima detenţie comunistă iar în scurta-i libertate, în anul 1956, versurile au fost aşezate pe hârtie.

Radu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924, odată cu apariţia volumului „Linişti de schituri”. A colaborat la numeroase reviste ale vremii şi a fost comandant legionar al Olteniei. În anul 1940, în timpul guvernării legionare, el a fost numit director general al teatrelor iar în această calitate a luat iniţiativa înfiinţării Teatrului Evreiesc Baraşeum, singura instituţie de acest fel din Europa acelor vremuri.

Pentru opţiunile lui politice a făcut închisoare în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, fiind internat în lagărul de la Miercurea Ciuc. Apoi a fost închis şi de regimul mareşalului Ion Antonescu. Este trimis pentru “reabilitare” în linia întâi pe frontul de Est, alături de alţi intelectuali legionari. După ce luptă cu arma în mână contra bolşevicilor, este rearestat la întoarcerea în ţară, în 1945. Eliberat în 1956, este arestat din nou, în 1958, şi condamnat de regimul comunist la moarte pentru poezia: “Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”.

Judecătorii Tribunalul Militar au arătat în sentinţa din 23 martie 1959 de ce a fost condamnat anterior Radu Demetrescu Gyr. “Condamnat înainte a fost la 12 ani închisoare corecţională şi la 12 ani detenţie riguroasă pentru dezastrul ţării în 1945, în prezent arestat pentru crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punctul 1 al Codului Penal şi pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare prevăzută şi pedepsită de articolul 193/1 alineatul 3 Cod Penal”.

“Tribunalul în numele poporului hotărăşte: făcînd aplicarea articolului 211 Cod Penal, cu unanimitate de voturi condamnă pe Demetrescu Radu Gyr la moarte pentru crima de insurecţie armată prevăzută şi pedepsită de articolul 211 Cod Penal prin schimbarea calificării conform articolului 292 Cod Juridic Militar din crima de uneltire contra ordinei sociale prevăzută şi pedepsită de articolul 209 punct 1 Cod Penal. Făcînd aplicarea articolului 193/1 alineatul 3 Cod Penal cu unanimitate de voturi îl condamnă la 20 de ani detenţiune grea pentru crima de activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare. îl condamnă şi la 10 ani degradare civică conform articolului 58 Cod Penal şi în baza articolului 25 punct 6 Cod Penal i se confiscă în întregime averea personală. Conform articolului 101 Cod Penal se va executa pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa cu moartea, 10 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale”, secizia de condamnare.

La 10 aprilie 1959 cererea de recurs declarată împotriva sentinţei 62 din 30 martie 1959 era respinsă. Prin decretul 162 din 5 mai 1960 emis de Prezidiul Marii Adunări Naţionale se comută pedepasa lui Radu Demetrescu-Gyr la la 20 de ani detenţiune grea.

Povestea procesului de reabilitareTotul a început în iunie 2010, atunci când Simona-Carmen Popa,

unicul copil al poetului Radu Demetrescu – Gyr, a cerut magistraţilor

de la Tribunalul Bucureşti revizuirea condamnării primite de tatăl său în baza Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Simona-Carmen Popa mai cerea constatarea judiciară a caracterului politic al condamnării tatălui la 20 de ani de detenţie, prin trei hotărâri diferite; să se constate distrugerea unor manuscrise şi instituirea sechestrului asigurător asupra averii mobile lui Radu Gyr; să se dispună reabilitarea tatălui său; să fie obligat statul român, prin Ministerul de Finanţe, la plata sumei de 3.000.000 de euro – daune morale – şi la 1.000.000 de euro – daune materiale – pentru confiscarea totală a averii, scrie Evenimentul Zilei.

La data de 4 mai 2011, Tribunalul Bucureşti a respins majoritatea cererilor făcute de fata lui Radu Gyr. Judecătorii au constat, după ce au amânat pronunţarea de trei ori, caracterul politic al hotătârii numărul 62/30

martie 1959 pronunţată de Tribunalul Mulitar Regiunea a II a şi a obligat Ministerul Finanţelor la plata sumei de 20.000 de euro daune morale către Simona-Carmen Popa, echivalent în lei la data plăţii. Ambele părţi au făcut recurs, iar la 21 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a decis irevocabil că decizia de condamnare a lui Radu Gyr a avut caracter politic. Judecătorii au decis că fata acestuia nu va primi daune morale pentru suferinţele tatălui din închisorile comuniste.

Curtea de Apel Bucureşti a arătat că decizia de reabiliatre dată de Tribunalul Bucureşti în acet caz este una corectă. “Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut că prin sentinţa penală nr. 62/1959 autorul reclamantei (n.r. Radu Gyr)a fost condamnat pentru săvârşirea

faptei penale prevăzută de art. 211 cod penal, condamnare care este calificată de legiuitor potrivit art. 1 alin. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009, ca având caracter politic”, se arată în motivarea Curţii de Apel Bucureşti.

Judecători au explicat de ce Simona-Carmen Popa nu poate primi despăgubiri pentru suferinţa tatălui său: dreptul al despăgubirile condamnaţilor politci a fost declarat neconstituţional. De asemenea, nu există o hotărâre definitivă de achitare al lui Radu Demetrescu – Gyr, iar judecătorii au decis reabilitarea. “Potrivit legii speciale – 221/2009 – chiar dacă acţiunea este imprescriptibilă, dreptul la despăgubiri a fost declarat neconstituţional, iar potrivit legii generale – art. 505 – 506 Cod procedură penală – aplicată de instanţă, acţiunea este prescriptibilă şi nici nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege menţionate pentru admiterea cererii reclamantei, pentru că nu există o hotărâre definitivă de achitare, iar constatarea caracterului politic al condamnării nu este o noţiune juridică echivalentă cu cea a achitării, ci cu cea a reabilitării”. “

“De aceea, obligarea pârâtului la despăgubiri în baza art. 505 – 506 Cod procedură penală a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale pe care instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea, deoarece aceste dispoziţii legale sunt străine de obiectul cauzei, astfel că recursurile declarate de Statul Român şi Ministerul Public vor fi admise în baza art. 3041 Cod procedură civilă, cu consecinţa respingerii cererii reclamantei având ca obiect obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri morale”, se arată în motivarea irevocabilă dată de Curtea de Apel Bucureşti.

Sursa: FrontPress.ro

Poetul LEGIONAR Radu Gyr a fost REABILITATPoetul legionar Radu Demetrescu – Gyr (1905-1975) a fost reabilitat irevocabil de două

instanţe româneşti pentru condamnarea primită pentru poezia „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”, informează Evenimentul zilei. În 1959, poetul a fost condamnat la moarte, iar un an mai târziu pedeapsa i-a fost comutată la 20 de ani detenţiune grea. Poezia a fost considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Anul trecut, în campania electorală pentru alegerile parlamentare, liderul Noii Republici, Mihai Neamţu, a

fost acuzat de “antisemitism” pentru că a recitat versuri din celebra poezie.

Codruţa Tudoriu ar fi simţit nevoia de schimbare, de înnoire cu orice preţ, ci, mai degrabă, o alătur, cu indulgenţa necesară, celebrului personaj al scriitorului francez Jean Baptiste Poquelin, zis Molière, care... “nu ştia că face proză!”

Proiectul editorial al adolescentei propune, incită, protestează, amalgamează, sfidează, insinuează, acuză, ironizează, râde în hohote, arată cu degetul şi se expune cu un “sâc!” de toată frumuseţea şi “nu dă doi bani” pe toată lumea din jurul său, deşi... “ţipă” după adevăr şi certitudini, cu o altă exemplificare: “nirvana – sau fericirea totală. 2.21 a.m. stau pe genunchi şi / privesc stelele. stau pe genunchii zdreliţi pe care în somn / îmi aşez visele. dorian grei în vârful unghiilor. îmi desfac / împletitura

stângace. îmi alunecă / trupul de-a lungul zidului rece. îmi las capul pe spate. fragil. / kurt cobain. lent. îmi muşc buzele. sau mateescu de la a / douăşpea. nebun de ciudat. adamic.” (“Conjuctiv – Cause you’re my fella, my guy”, pag. 12).

“Sgraffito”, o carte de literatură modernă, cu un limbaj îmbibat de tehnologia modernă, cultivând o metaforă rară şi preţioasă din care se încheagă bizarerii şi viziuni stranii şi o tematică cu un pronunţat caracter ludic, impresionism şi sentimentalism agresiv, nonconformism de paradă, inocenţă şi puritate angelică, inteligenţă vie, talent şi har artistic, induse dintr-o cultură generală peste medie, la vârsta de 18 ani a adolescentei Ioana Codruţa Tudoriu.


100 de lucruri despre cărţi şi scriitori

28. Fantomele apar în patru piese de teatru shakespeariene: Iulius Cezar, Hamlet, Richard al III-lea si Macbeth.

29. Ferma Animalelor de George Orwell a fost cenzurata în U.R.S.S. si refuzata initial în Marea Britanie la sfatul unui ofiter care s-a dovedit mai târziu a fi spion sovietic.

30. Franz Kafka era vesnic nemultumit de cum arata, asa ca se dezbraca complet foarte rar de exemplu, desi credea ca spa-urile nudiste îi vor face bine la sanatate, nu îsi dadea niciodata pantalonii jos.

31. Gabriel Garcia Marquez a refuzat în repetate rânduri ca magistralul sau roman “Un veac de singuratat”e sa fie ecranizat.

32. Hans Christian Andersen, cunoscut pentru basmele sale, era homesexual.

33. Honore de Balzac adora cafeaua în decursul unei zile el consuma circa 50 de cesti de cafea tare, turceasca. Daca nu avea posibilitatea sa fiarba cafeaua, scriitorul sfarâma niste boabe si le mesteca .

34. Ian Fleming, pasionat de ornitologie, si-a numit personajul James Bond dupa ornitologul american cu acelasi nume.

35. În 1939 scriitorul american Ernest Vincent a scris un roman de peste 51.000 de cuvinte, niciunul continând litera e.

36. În fiecare an în Statele Unite se publica peste 50.000 de titluri noi.

37. În intreaga sa cariera de pilot, Saint-Exupéry a suferit 15 accidente aviatice.

38. În Mizerabilii, Victor Hugo foloseste o fraza lunga de 823 de cuvinte.

39. În poemul sau “Paradisul Pierdut”, John Milton foloseste peste 8.000 de cuvinte diferite.

40. În S.U.A. în fiecare secunda sunt cumparate 57 de carti.41. În Spania se publica anual mai multe carti decât au fost

traduse în toate tarile arabe în ultimi 500 de ani.42. În timpurile în care G.G. Marquez abia îsi începea cariera de

scriitor, de multe ori nu avea bani pentru chirie si nu de putine ori a fost nevoit sa înnopteze în bordeluri.

43. În ultimii 12 ani din viata, Casanova a lucrat ca bibliotecar.44. Initial, Ray Bradbury si-a numit romanul «Farenheit

471”,”Pompierul”.45. Iulia Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, a fost un

copil-minune care la 11 ani a absolvit Colegiul National Sfântul Sava si, in paralel, Conservatorul de muzica din Bucuresti, iar apoi a studiat la Sorbona. La 17 ani a reusit sa publice un volum de poezii în franceza.

46. Jack London este considerat ca fiind primul scriitor care a devenit bogat exclusiv de pe urma cartilor sale. Asta dupa ce a fost refuzat de nu mai putin de 600 de ori si era sa se lase de scris dupa ce a primit doar 5 dolari pentru prima sa povestire acceptata.

47. James Joyce a suferit de cinofobie, keraunofobie si hidrofobie, adica îi era frica de câini, fulgere si apa.

48. James Joyce era interesat de actul sexual extrem de mult, pâna la obsesie. Si-a început viata sexuala foarte devreme, alaturi de o prostituata. Pâna dupa casatoria cu Nora, a continuat sa se culce cu prostituate, dezgustat de act, dar convins ca experientele îi vor folosi.

49. James Joyce si-a petrecut sapte ani din viata scriind romanul “Ulisse”.

50. John Keats avea doar 1,5 metri înaltime, la fel ca si William Blake.

51. La fiecare doua saptamâni o limba dispare pentru totdeauna.52. La sfârsitul lunii februarie din 1974, scriitorul de fictiune si

consumator de amfetamina, Philip K. Dick, în timp ce se odihnea în casa lui, a avut o serie de viziuni puternice. Acestea au continuat si pe tot parcursul lunii urmatoare, o combinatie de modele geometrice vii cu imagini ecleziastice, cu scopul de a crea interpretari noi si profunde a istoriei religioase si literare.

53. Lev Tolstoi a suferit de cazuri grave si frecvente de depresie si, în cele din urma, a devenit un ascet ratacitor în cursul vietii sale octogenare. Tragic, el a murit dupa ce s-a îmbolnavit de pneumonie, plecând în mierzul noptii si în mijlocul iernii spre gara.

54. Lev Tolstoi era un Don Juan în timpurile sale. A ramas celebru pentru ceea ce a facut în noaptea nuntii sale cu Sophia Behrs (în vârsta de 18 ani): a obligat-o sa-i citeasca jurnalele întreaga seara pentru a o pregati cu obiceiurile lui sexuale si a-si marturisi toate aventurile amoroase pe care le avuse pâna atunci.

CE NU STIM DESPRE SCRIITORI...


Ion Ungureanu


1. Valea Oamenilor Fara CapAceasta vale cu nume macabru este, de fapt, Parcul National Nahanni din

nord-vestul Canadei. Accesul in aceasta zona poate fi realizat doar cu avionul sau cu barca, pe raul Nahanni. Un loc plin de mistere, valea este presarata cu gheizere si cascade uriase, printre altele. Numele sinistru de Valea Oamenilor Fara Cap i-a fost oferit dupa anul 1908, cand au avut loc primele evenimente ciudate, cand fratii MacLeod au pornit intr-o expeditie in aceasta zona, din care nu s-au mai intors niciodata. La un an distanta, trupurile lor decapitate au fost gasite in valea Nahanni. Ulterior, numeroase alte cazuri de acest tip au mai fost inregistrate.

2. Harta CreatoruluiIn 1995, Aleksandr Chuvyrov, profesor de stiinte fizice si matematice la

universitatea Bashkir din Rusia, pornea un studiu privind migratia chinezilor spre Siberia si muntii Urali. Cercetarile ulterioare s-au dovedit a fi spectaculoase, asta pentru ca profesorul a aflat despre niste placi de piatra descoperite prin secolul XVII, undeva prin sudul muntilor Urali, intr-un sat numit Chandar.

Ajuns acolo, Aleksandr a cautat in van placile. Cand speranta, care ce-i drept moare ultima, chiar era pe moarte, un batran a venit la profesor, conducandu-l pana in spatele curtii sale, unde se aflau cateva placi impresionante. Ele aveau sculptate harti si mesaje intr-un limbaj necunoscut.

Pe lespedea de piatra sunt trecute cu o precizie incredibila cele trei rauri principale - Belya, Ufimka si Sutolka, cat si canionul Ufa. Dupa ce a fost studiata cu atentie, cercetatorii au descoperit ca aceasta infatiseaza un sistem urias de irigatie, cu canale avand o latime de 500 m, cu 12 baraje, fiecare avand o latime de 400m, o lungime de 10 km si o adancime de 3 km

Hartile aratau regiunea Ural modificata, cu baraje uriase si sisteme de irigatii pe toate cele trei rauri principale. Cireasa de pe tort a fost reprezentata de analiza materialului: trei straturi de roci diferite, dintre care ultimul un portelan special cu rol de protectie. Profesorul Chuvyrov a marturisit uimit ca acele placi nu puteau fi facute manual, ci cu anumite masinarii.

Testele efectuate au indicat faptul ca piatra are o vechime de circa 120 de milioane de ani si ca este imposibil ca lespedea sa fi fost sculptata manual, data fiind precizia liniilor. Cum a fost realizata aceasta lespede, de cine si care este scopul ei, ramane un mister.

3. Anii pierduti ai lui IisusUn mister greu de deslusit este acela al perioadei cuprinse intre 12 si 30 de

ani din viata lui Iisus Hristos. Biserica sustine ca faptele din acea perioada nu sunt relevante pentru Biblie, prin urmare, au fost omise. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, numeroase teorii au incercat sa afle ce s-a petrecut in toti acei ani cu Iisus Hristos. Una dintre cele mai raspandite sustine ca Iisus s-ar fi alaturat unei caravane care se indrepta catre Orientul Indepartat si ca, printre altele, ar fi trait si invatat alaturi de calugarii budisti timp de 6 ani.

Exista unele marturi care spun ca a luat calea orientului, mergand spre Irak si Pakistan, apoi pana in Tibet, unde a petrecut sase ani. Au fost sase ani de invataturi, Iisus intorcandu-se plin de pilde in Ierusalem. In 1887, exploratorul rus Nicholas Notovich a ajuns in Tibet, unde a descoperit o scriere veche de cel putin o mie de ani. In ea se vorbea despre un anume Issa, care a studiat printre calugari. Intrebandu-l pe lama ce inseamna Issa, acesta i-a raspuns “Iisus”.

Notovich a scris si o carte intitulata “Viata secreta a lui Iisus”. Mai mult, exista Bhavishya Maha Purana, o scriere indiana veche, in care Printului Casmirului relateaza despre intalnirea sa cu un om cu plete, imbracat in alb si foarte intelept, care spunea ca este nascut dintr-o virgina, nu este iubit de poporul sau si este fiul lui Dumnezeu...

4. Catacombele din MaltaUn alt mister mai putin cunoscut este legat de Malta. Mai precis, in 1902, aici

a fost descoperit un complex de galerii subterane datand din perioada preistorica, mai precis de acum circa 3000 de ani. De atunci, locul a intrat in patrimoniul mondial UNESCO. Cercetarile aprofundate intreprinse au dezvaluit scheletele a mai bine de 30.000 de oameni - partea cu adevarat surprinzatoare, insa, este legata de dimensiunea craniilor acestora, mai mari decat ale oamenilor obisnuiti. Ulterior, povesti conform carora acestea ar fi ramasitele unei specii umane care traia in subteran, au inceput sa se raspandeasca.

5. Avionul vechi de mii de aniIndia a fermecat o lume-ntreaga. De la noi, cele mai bune exemple sunt

Eminescu si Eliade, care s-au contopit cu cultura indiana, cautand niste raspunsuri. Scrierile vechi sanscrite sau hindu contin informatii pretioase din toate domeniile, de la astronomie si pana la matematica. Anumite texte, vechi de mii de ani, vorbesc despre Vimana, o masinarie capabila sa zboare. Exista planuri detaliate, studii despre energia nucleara, despre electricitate, despre vortexuri cu ioni si invizibilitate.

Poate ar trebui sa ne uitam in trecut ca sa mergem spre viitor? Mai mult ca sigur. Textele descriu un avion nuclear, lucru imposibil pentru acele timpuri. Cu toate acestea, exista informatii despre Mohenjo-Daro, un oras care a fost ras de pe fata pamantului acum 3000 de ani. Studiile moderne au aratat ca acolo exista un nivel inalt de redioactivitate, iar oasele gasite sunt incarcate cu nivele mult mai mari fata de cele de la Hiroshima sau Nagasaki. Sa fi avut popoarele vechi de-a face cu energia nucleara?

Top mistere incredibile5


Poezia, nr.2 (72) 2015În această vară diriguitorii publicaţiei s-au oprit la „poezie

şi ştiinţă”. Cassian Maria Spiridon onorează acest număr cu un editorial aplicat temei, făcând serviciul de a ne anunţa până în anul 2018 inclusiv ,domeniile propuse spre a fi tratate. O întrebare pentru Marius Chelaru: în anul 2018 chiar poezia şi păcatul vor fi demne de atenţie? De altfel, aşa cum îi stă bine acestei publicaţii, întâlnim poezie de toate tipurile, de la excelenta Gabriela Pachia şi până la însuşi Marius Chelaru, cel care mai face şi traduceri din literatura armeană. Interesante eseuri semnate de Lucian Gruia, Ioan Holban, N. Cabel şi mulţi alţii. Nu mă pot abţine, să nu-i invidiez pe autorii care sunt parodiaţi de Lucian Perţa, după cum nu pot să nu remarc umorul de bună calitate al doamnei Carmelia Leonte de la „Prima verba”.

Bucureştiul literar şi artistic, nr. 6, 2015Aflăm că Florentin Popescu şi Iuliana Popescu au fost

medaliaţi cu o plachetă placată cu aur, la Târgovişte, unde revista „Litere” a împlinit cincisprezece ani de apariţie. Regret că n-am putut fi prezent la această aniversare. Acelaşi Florentin Popescu ia un interviu lui Ştefan Cazimir, şeful liber-schimbiştilor de odinioară. Şi tot Florentin Popescu ne prezintă cartea lui Ion Brad. Interesantă prezentarea Salonului Naţional de Literatură de la Râmnicu Vâlcea, cât şi lecturile de vacanţă semnate de I. Arcudeanu, A. Gaghinuc, D. Căpruciu, E. Tarlapan şi mulţi alţii. Există şi poezie de bună calitate, dar şi proză scurtă captivantă. Un titlu surprinzător R.Beligan + Mafia, semnat de Candid Stoica, ne duce în lumea teatrului.

Nord Literare, nr. 5, 2015.Nu ştiu de ce revista noastră nu ajunge la domnul Gheorghe

Glodeanu et.co. Probabil că în acea parte de ţară există o selecţie, despre care deocamdată nu comentăm. Mă bucur când întâlnesc o cronică adevărată semnată de Delia Muntean a cărţii lui Cornel Ungureanu, despre V. Voiculescu. După cum admir excelenta traducere şi prezentare al lui Luciano Maia,făcută de Elena-Liliana Popescu. În cele şaisprezece pagini tipărite, revista reuşeşte să pună în valoare şi câteva personalităţi literare din zonă.

Litere, nr. 5, 2015.Remarc prezenţa familiei Liviu şi Dorina Grăsoiu, cu

nişte teme extrem de interesante şi mă mir că Mihai Cimpoi se opreşte asupra discursului Elenei Văcărescu la Academie, pentru că nu-l ştiam prea iubitor de exotism comportamental din lumea scriitorilor. Mulţumim domnului Barbu Cioculescu pentru popasul critic asupra lui Al. Ivasiuc. Nu înţeleg de loc revista revistelor oprită doar asupra unei publicaţii, care nici măcar nu are o densitate literară remarcabilă, dar mă bucur că a primit trei numere din publicaţia noastră. Nicolae Georgescu ne dă un colţ din volumul aflat în pregătire la editura Bibliotheca asupra lui Eminescu. Iar Radu Cârneci ne aduce în faţă mari poeţi ai iubirii. Şi aici dăm peste Florentin Popescu, care susţine că ne-a citit pe toţi. Iar Mihai Stan face un portret extrem de interesant lui Al. Georgescu.

Convorbiri literare, nr.5, 2015.Ne surprinde cu suplimentul poetic semnat de Constantin

Marafet, fondatorul a numai puţin de şase reviste şi treizeci de volume, după cum se menţionează, din care aş cita: pe caii de

sete/ să fugim spre stepe/ ne visează umbre / în ponoare sumbre/ iarăşi vin izvoare / de întâmpinare / se preling prin văi / cu zori – clopoţei…”(Iubito). În rest avem un curier de ambele sexe plin de înţelepciune şi o compresă a revistelor a lui V. Talpalaru, închegat sub clopoţelul lui Cassian Maria Spiridon, aducător de speranţe literare. Găsesc o nouă faţă a lui Adrian Alui Gheorghe când ia „poezia ca violenţă domestică” dar şi un Ioan Holban care se opreşte asupra lui I. Groşan în „Povestea poveştilor unui om din est”. Surprinzător Constantin Simirad cu „Moartea capodoperei”,

text care ne convinge din nou că este un prozator adevărat. Doamna Elvira Sorohan vine cu acelaşi discurs universitar, marşând probabil pe faptul că revista se adresează şi studenţilor, iar Gh. Grigurcu se joacă cu adevăruri de tip „Tangoul era socotit imoral în 1920” dar şi „Valsul pe la 1800!”…. Nu ştiu de ce Vasile Spiridon cu „Norii vin de la răsărit” a fost încadrat la proză. În schimb îl înţeleg pe Ion Papuc cu „Detunata – Detunatul”. Revista spre deosebire de dorinţa unor altor diriguitori de reviste, face o prezentare amplă a cărţii pe care se „întemeiază” literatura română cu adevărat.

Curtea de Argeş, nr. 6,2015.Interesantă remarca de pe frontispiciul revistei, cum că

apare într-un „oraş regal”, pentru că în acest număr chiar găsim regalitatea în temele abordate de Nicolae Georgescu, cu un discurs pertinent, printre mănăstiri deTatiana Rotaru ce se opreşte asupra unui academician de peste fruntariile ţării sau Nicolae Melinescu cu al său reportaj despre violonistul Alexandru Tomescu. Onorant este şi expozeul lui Cristian Cocea despre marele Gaudi dar şi Maruca Pivniceru cu ale sale „Dialoguri esenţiale” despre Paula Romanescu. Până şi eseul „Primele manifestări ale epigramei româneşti” semnat de Elis Râpeanu, mă duce cu gândul la Ana lui Manole de pe aceste meleaguri. Domnul Gheorghe Păun analizează cu fineţe bunele intenţii aducându-ne cu picioarele pe pământ. Aflu cu surprindere că a existat un pod de reviste, la care am fi participat şi noi.

Boem@, nr. 74,75,76,2015.Iată-l pe Mihail Gălăţeanu în postura de redactor şef, oferind

cititorilor în loc de editorial, aceleaşi virginităţi sângerânde care l-au consacrat. Ion Vasiu face o prezentare destul de reuşită a poetului Emilian Marcu cu volumul Feţele insomniei, apărut la editura Premier. Poezie de bună calitate, semnată de M. Hotca, Denisa Lepădatu, Paul SânPetru, Luca Cipola, Brânduşa Dan prefaţează parcă deschiderea spre proză sub semnătura lui Radu Focşăneanu, Luminiţa Zaharia, sau Constantin Toma care îşi plimbă aceeaşi proză şi-n publicaţia noastră. Interesant eseul lui Gabriela Grigore. Binevenite sunt şi deschiderile către cărţile care au poposit la redacţie, ce-şi aşteaptă valorificarea pe masa de lectură a deja cunoscuţilor Dumitru Anghel, Ionel Necula, Luminiţa Zaharia. Era să uit – a mai apărut un Gălăţeanu, Cristian, care chiar are o poezie de calitate, alături de Petre Ioan Creţu. Nu ştiu de ce tânărul Alexandru Cocetov, în prezentarea „Eu şi Dumnezeu” de Petre Rău ne dă o mulţumire „pentru ultima sa carte”. Marin Ifrim are eleganţa de a ne prezenta cartea „Gâlmenilor”, „Legendele Buzăului”.Prietenul scriitorilor, Dumitru Anghel ne îndrumă paşii spre cartea lui Gh. Lupaşcu – „Asediu”. M-am grăbit să semnalez o pagină de umor semnată de Lusiana Drăguşin şi Marius Zaharia şi am rămas mofluz.

BA-CAL,BA-ȘA

Re-presia preseiliterare

· PDF filejidani pe pământ, ca să poată alţi oameni, care nici ei n-au avut nici un...

Documents

Transcript of · PDF filejidani pe pământ, ca să poată alţi oameni, care nici ei n-au avut nici un...