ANUL IV. — No. 188. — 4 Septembrie 1930,

PE IN SER AT } (întoarcerea delà muncă)(F o to Berman-Realitatea)

2 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 4 Septembrie IU

DIN TOATĂ LUMEAsus, ca să câştige existenta.Ori sunt profesori de golf, ori triţori la cărţi. Căci şi cei cu averi moş- tenite, nu pot trăi fără muncă.

BANCNOTELE FRANCEZE

’AU retra -, din circulaţii «li de 100 fr., apoi a incepul» tragerea celor de 5H, oW«

1000 fr.Vechile bilele sunt înlocuiţi n

altele noui. E interesant să s< iii ce se întâmplă cu cele retrăit,i ard? Nu. Vechile bancnote nil tratate cu acizi, cari tfescomji com plect fib re le şi le prefac înlri pastă, d in care se fabrică pipni

M ODIFICAREA ALFABETUL!RUS

E i UPĂ eroica hotărârea., )) Kemal Paşa, marele ret«-

— mator, de a înlocui allaia tul turcesc cu cel latin, dupiti germ anii au început să-şi tipare» că literatura cu ajutorul alfabft lui latin, iată că Sovietele reiuii la scrierea lor veche.

Fatal vor urma Bulgarii, Sai şi poate chiar Grecii, lată un mau pas, spre internaţionalizare! |

URM AŞII TRUPELOR LUIi LEXANDRU CEL MARE

¡A V Â N TU L etnolog Dr. lan-I) slav, a dat unui ziar îţi

zesc un iuterview, in« pretinde că ar f i descoperit, .st dia o populaţie, care ar dem din trupele lui Alexandru k don. Se ştie că marele cuceri!1' trecut în Ind ia prin anul 32ii Ch. Ajungând la Hyaspes, .'ori te num ită azi Jelunx, bate şi ii» zon ier pe Porus, regele indian, poi înaintează până la Garruj unde trupele lui extenuate, re/i' să mai continue drumul.

Alexandru fu nevoit să «rit retragerea şi a pornit-o pe apari lu i Jelum, cu o parte din Irupt, tim p ce restul armatei, se relri| pe ţărm uri. Se bănueşte ci om dintre soldaţi, au dezertat ini» tim p şi au colonizat ţinutul. U Jaroslav crede că a găsit în pş laţia Maria, pe descendenţii sote ţi ia r dezertori.

H AVARIA INTEZICE DANSUL URŞILOR

Q UVKRNUL Bavarez a pi cat un decret prin care» terzice dansul urşilor.li

b lânzitorii de urşi nu mai aum să umble din localitate ’n local tate, chinuind bietele animale.

Decretul pomenit mai sus, (pi ne că dansul con,stitue o gram tingere a sănătăţii urşilor şi cala altfel nimeni nu se anai interna ză de acest spectacol.

PR O PR IE TĂ Ţ ILE LUI CONFl 'CIUS

IN CH IN A , ţara tradiţiilor, pa prietă ţile lui Confucim,m le înţelept, au rămas net lin

până azi. Casa în care a locuiţii ce a înpărţit atâta lumină, ni xistă şi azi.

N ou l guvernator din Amili însă, intenţionează să con/iştiI rea rămasă din lală ’n fiu un lor. AI 77-lea descendent iu Iii directă, Kung-Teh-Chang, a pui lat îm potriva acestei încercări.

Judecătorul Wu, un legistâU a refuzat să confişte averea liih dat demisia.

URMAŞII FO STULU I SU LTAN ABDUL HAMID

RMAŞII tiranului detronat în 1909, au intentat proces de moştenire contra statelor

Italia, Franţa şi Anglia, referindu-se la posesiunile care au aparţinut fos­tului sultan şi care au fost înstrăi­nate de aceste ţări. Ei cer o despă­gubire de 75 m ilioane dolari. (Cam vreo 12.000.000.000 le i).

vârsta fiecăruia. C op iii, adolescen­ţ i i şi bătrânii, sunt scu tiţi de m un­că, însă îş i p rim esc şi ei venitu l ce l i se cuvine.

Populaţia insulei vinde fructele şi seminţele pa lm ieru lu i Kambia, o specie extrem de rară în restul lu­m ii, şi foarte am bundenlă aci. „ Gu­vernu l’” insulei, prim eşte com enzi p rin b irou l com ercia l din Sidney, iar venitu l se îm parte în tre lo cu i­tori.

RAZELE U LTR A V IO LE TE ŞI VE­N IN U L ŞERPILOR

I N URMA experien ţe lor făcute la institutu l ,,Pasteur“ din Paris,

— s’a constatat, că razele ultra violete măresc puterea veninului şerp ilor. Iată cum credinţa poporu ­lui, că şerp ii de câmpie sunt mai veninoşi decât ce i de pădure, se a- devereşte. In tr ’adevăr şerp ii clin câm pii, sunt mai m ult tim p expuşi

HINDENBURG PE ECRAN

y ‘V REŞED INŢELE H indenburg Jkj a p rim it să film eze. I'otuş

n ’a vo it să pozeze mai mult de două m inute. Când secretarul său i-a atras atenţia că făgăduise zece m inute, H indenburg, a admis să se continue film area, până la im p lin irea term enului acordat.

Ş i când ne gândim că atâţia alţii ar f i gata să plătiască bani buni, numai să fie film a ţi !

UN NOU H OTEL CARE-ŞI AS I­GURĂ C L IE N Ţ II

H H H H N U L din marile hoteluri ale Detroit-lui (Statele-Unite) a încheiat un contract cu ca

societate de asigurare ,prin care-şi asigură clienţii, în timpul cât stau în hotel şi 48 ore după plecarea lor, contra focului, furtului, piea-- d erii v ieţii, sau a incapacităţii de lucru.

Pentru caz de moarte, societăţile vor plăti o sumă globală de 5000 do- lar.i, apoi câte 25 dolari pe săptă­mână fam iliei decedatului. Asigu­rarea intră în vigoare din .momen­tul în care clientul a fost înscris în registrele hotelului.

D ISCURSUL FUNEBRU AL UNUI MORT

■ ■ ■ p ţN american m urind la Paris, cadavrul i-a fost ars la cre- m atoriu , con form dorin ţe i

exprim ată p rin testament. Rudele şi p riten ii au rămas surprinşi, în tim p ce asistau la incinerare, auzind gla­sul m ortu lu i. Am ericanul îşi fixase discursul funebru pe o placă de pa­tefon cu câteva lun i înainte. V o rb i­rea lu i sfârşia astfel: „ Aşadar m or şi rămân orig ina l până d inco lo de m orm ânt“ .

La negustorul de antichităţiSOCIETATEA B IBLICĂ“

Q UNOSCUTA societate ce-şi are sediul în Anglia şi atâtea su­cursale în alte ţări, îşi ser­

bează 125 ani dela înfiinţare.In anul 1805, când s’au pus ba­

zele acestei societăţi, biblia a fost editată în 72 de limbi. Azi biblia apare în 623 lim bi şi dialecte, fiind tipărită în 60 feluri de caractere. In cei 125 de ani de existenţă so­cietatea a vândut 385.828.225 b i­blii. Z iln ic se vând azi 12.000 exem­plare. Cea mai bună clientă, a fost Germania, care a cuanpărat 157.000 exemplare. Urmează apoi Cehoslo­vacia, Austria şi Ungaria.

O INSULĂ... PARADIS

A 300 m ile de New-South- Walles din Australia, se ti­flă insula num ită Lord-Haw .

L o cu ito r ii acestei insule, 120 de suflete (im ig ra ţia pe insulă e in ­terzisă) trăesc în cea m ai m inuna­tă clim ă d in lume. Nu cunosc f r i ­gul. n ic i căldura. E i lucrează nu­mai o lună pe an, iar restul tim ­pulu i prim esc rodul m u n cii lor, un venit stabilit dinainte, socotit după

Când un cetăţean îm plineşte 21 ani, i se dau 25 de puncte de par­tic ipare în acest com erţ naţional. La vârsta de 31 de ani, el primeşte, încă 25 puncte. F iecare punct a- duce 10 dolari anual. Un m in or până la 21 ani, prim eşte 5 puncte . Culegerea fru c te lo r şi sem inţelor palm ieru lu i Kambia, are loc o sin­gură dată pe an şi durează exact o lună.

Singura neferic ire a lo cu ito r ilo r, este plictiseala. 11 luni pe an n’au n im ic de făcut.

F U R N IC ILE ALBE

■JSN IN SU LELE F ilip ine, stat .re- publican, cu capitala Manilla, furnicile albe cu aripi, cari

sunt foarte numeroase, au pătruns în tezaurul public, şi au distrus ro- zând, bilete de bancă în valoare de câteva m ilioane pesos. D irec­ţiunea tezaurului, a fost silită să ia serioase măsuri de pază, şi să or­done retipărirea bancnotelor dis­truse.

razelor ultra violete şi este deci probabil, că sub influenţa razelor solure, veninul lo r e mai putern ic.

CE CREDE O AM ERICANĂ DESPRE CĂMIN

Î NTREBATĂ dacă ar voi să aibăo căsă a ei, o americană răs- de:

—- „Casă? La ce bun? N ’aş şti ce să fac cu ea. M’am născut în- tr’un spital, am fost crescută fca- tr’un pension, m i s’a făcut curte în tr ’un automobil, m ’am măritat în tr’o biserică, luăm masa la res­taurant, ne petrecem dimineaţa pe terenul de golf, după amiezile a- plecaţi deasupra meselor de b rid ­ge şi sea-ile la dancing sau cinema­tograf. Avem nevoie cel mult de un garaj .şi o odaie de dorm it deasu­pra.

Când o să mor, sper că voiu fi înmormântată de o întreprindere de pompe funebre!”

întrebarea este, când muncesc aceşti oameni, soţul şi soţia de mai

ISeptembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ

m i/A

Fotog ra fiile noastre repre­zintă două scene caracteris­tice bancare, m a i cu seamă pentru Am erica, ţara tu turor bogă ţiilo r şi a fărădelegilor. Sus în dreapta, doui p o liţiş ti am ericani, transportând un stoc de bani, dela m onetărie ta una din bănci, sunt atenţi în permanenţă, cu carabina şi revo lveru l la ochiu.

La stânga, vedem intrarea în tr ’un tezaur bancar ame­rican, a cărei uşe exterioară singură, cântăreşte 45 tone şi e lucrată din cel m ai solid oţel. Odată cu înch iderea ei, tezaurul se umple cu gaze as­fix ian te , care nu se retrag decât odată cu o nouă des­chidere a m ecanism elor.

OBANTCA a sărit în aer la Chicago, alia a fost spartă la Berlin... Patru paznici au fost asasinaţi la New -York, un transport de bancnote a căzut pradă bandiiţlor la Los Angeles!...

Şi lista atentatelor provocate de ispita aurului, e nesfârşită. Ii tiiin! aproaipe zilnic continuarea, sub diverse aspecte, prin coloa- !xlt gazetelor.| te poate fi mai elocvent pentru tentaţia ce-o exercită banul Hipra omului decât răbdarea şi perseverenţa acelor ind iv iz i, cari »muncit luni întregi la o galerie subterană, ca să se introducă în tezaurul celei mai păzite bănci din Berlin? (Dresdner Bank).

Sau exemplul acelui bandit din Chicago, care a intrat şi a ră­mas, timp de câţiva ani, funcţionar la o bancă, până când i s’au Lncredinfat secretele tezaurului?...In acea încăpere solidă cu aspect de b ib liotecă de oţel, unde fie ­

care carte e o casetă, un,de fiecare casetă conţine o comoară, unde fiecare comoară are o încuetoare şi unde fiecare înouetoare p re­cita un secret, bandiţii odată introduşi sunt ca la ei acasă.De necrezut şi totuş adevărat. Specialitatea pe care o au spărgă­

torii, ca să afle secretele caselor de bani, nu poaite fi întrecută nici d: cei mai rutinaţi fabricanţi.S’au văzut cazuri, când s’ a pierdut cheia dela o casetă şi nimeni

ia fost in stare s’o deschidă, până când nu s’a făcut apel la unI spărgător de meserie. Şi acesta, după ce a cerut toată garanţia că si va fi trădat, a descuiat-o în câteva minute...Peaceea băncile mari şi^au construit tezaurele din cel mai rezis­

tent material.Adevărate fortăreţe ale aurului, unde însuş casierului, ca să pă­

trundă. ii trebue o jumătate de oră de calcule şi manevre...Observaţi fotografia cabinei cu butoane, roţi şi m anivele meca­

nice pe care o publicăm !Ksituată într’un ipunct cu totul opus tezaurului, ■— drumul spre

ea nu-1 cunoaşte decât casierul general — şi totuş fără o prealabilă trecere pe aici, uşa principală a încăperii de oţel, nu se va deschi­de nimănui.Punerea la punct a mecanismului, care să elibereze broaştele

uşilor, necesită mai mult de douăzeci de minute şi după fiecare vizită se schim­bă aranjamentul. Dela cabina aceasta şi până la tezaur ,casierul parcurge un culoar ascuns, a cărei intrare, mascată în peretele uniform , nu se deschide de^ât tot odată cu fixarea mecanismelor...

Ajuns în faţa uşii principale a tezaurului, care poate f i de d ife r ite forme, dar care nu va cântări niciodată m ai puţin de 20— 30 de tone, e suficientă ră­sucirea unei chei de mărimea unui chibrit, ca uriaşul bloc de oţel să se dea înlături, în mod automat. încă o poartă sau două de gratii, — fiecare cu secre­tul ei, — şi com orile sunt în puterea omului...

Mecanismul pentru deschiderea unui tezaur al unei bănci americane

VOPSIRI DE PĂR«KOMOL» există în 18 nuanţe naturale. Cu aceasta puteţi văpsi părul cărunt, cu cea mai mare siguranţă în 15 mi­

nute în culoare originală. Cereţi „ K O M O L “ la C o a fo ru l Dv. Se trimite la cerere franco prospect gratuit la Reprezentanta Generală

O rad ia M are , Str D e lav ra n ce a 28

Sus putem vedea cu câtă m igală se des­chide un tezaur bancar, iar în dreap ta , do u i po licem an i am ericani, păzind un transport monetar.

L a ieşire e deajuns să se apese pe un boton anum it şi uşile se zăvoresc m işcate de resortu ri nevăzute, aşa cum dictează m ecan ism ul cabinei, căru ia casieru l a avut g r ija să-i fixeze d inainte noua fo rm u lă m agică.

C ân d cu loaru l a fost pa rcu rs şi om ul se află ia răş i în a fară de z idu rile lu i strâm te şi um ede, nici o vietate nu m a i poate trăi în el, căci a fost inundat im ediat cu gaze otrăvitoare, gaze care nu se vo r retrage decât la comanda funcţiona­ru lu i în sărcin at cu o nouă vizită a tezaurului.

Iată de ce ban d iţii, cunoscând pe de rost toate m ăsurile acestea — au renunţat să m ai p ă tru n d ă pe aiseimenea d ru m uri, găsin d m u lt m a i /practi­că săparea tunetului sau m inarea tezaurulu i cu m aterii exiplozibile. In p rim u l caz, spărgătorii odată in troduşi în cam era de oţel, operează cu uşurinţă, secretele case lor n e fiin d pentru ei decât sim ple ju că rii, ia r în cel de al do ilea caz, — ceva m ai riscant — cassa trebue să fie p ră ­dată, în m om entul zăpăce lii p roduse de exp lozie.

REALITATEA ILUSTRATĂ 4 Septembrit IUI

Am erica e ţara aurului, (ara li mântărilor financiare, a lovita de bur.să şi a marilor îmipnum Acolo, banii circulă în stocuri» portante, mai «m it decât oriunde. ] Z iln ic pornesc transporturi deitti 1 de m ilioane; fie dela un oraţ y.| tul, fie cu direcţia vreunei i europene, sub forma împrumuturi! externe.

Cu mult timp înainte, banc sunt puşi în curent cu toate secr le nouilor transporturi şi când i prejurările sunt favorabile, nov dau înajpoi dela nimic.

Un atac îndrăzneţ în mijloculn Urnii, fie la ieşirea din bancă, drum spre gară sau în tren se t i produce neapărat.

N u m e r o a s e l e a te n ta te dc cale li r a t ă d e s p r e c a r e c it im deseori ţ z i a r e , n ’a u a l t s c o p decât prăds v a g o n u l u i o u în c ă r c ă tu r a preţioa.

Să nu vă închipuiţi totuş, căsl curite de bani circulă acolo înv. soartei. Dela împachetarea lor im tomcKbile blindate şi până la î la destinaţie, o gardă de poli) înarmaţi până în dinţi, cu reva rele vecin ie în poziţie de t supraveghiază cea mai midi din jur şi sunt gata să trajjă II milă în individul care s’ar ajpropi prea mult.

Atât că bandiţii americani s oameni ingenioşi... Au doveditot] dată în plus, mai zilele trecuteci în Ioc să atace „caravana“ - ! « zic ei — au pândit drumul pollftjj lor, cari se îndreptau spre o t cu misiunea de a însoţi delalil Angeles până la New-York, un IrciJ port de cinci milioane dolari (cim| opt sute milioane lei), şi i-an festrat, unul câte unul, în sigure. După aceea s’au în hainele lor, le-au luat ţiile şi autorizaţia misiunii şi s prezentat astfel la bancă, undei s’aii încredinţat bancnotele...

Substituirea nu s’a aflat decât« ra târziu, când unul dintre veri Iii poliţişti reuşise să scape jitii— fireşte —- cele cinci milioanei vuseseră tot timpul să ajungi kf destinaţie necunoscută. J.||

Doctor JEAN SEGALSpecializat h Paris

Soli de Femei - MamoşTraiamentu! radical al scurgerilor şi înflamaţiunilor prin Electrotherapie

S tr.G -ra l L a h o v a ri 12 (GrădinaIcoanei) Consuit. 3 -6 Telef. 228-22 Citifi „LECTURA“ F,oaMLiteraturilor

C i o d A p u l DE

Amon Aiuour

CEL MAI FIN CEL MAI ELEGANT CEL MAI OUUABIL

4 DM a va ţe/dckcm ^edru A u Ă jrw icyu A d u ih fe d u d .

T ab lete le Bromural *Kno ll» sunt cel mai răspândit calmant al nervilor şi somnifer din lume. Preparatul s’a dovedit eficace în milioane de caşuri şi se prescrie zilnic de mii de medici. îşi manifestă efectul său miraculos chiar numai după 20 minute. Complect inofensiv, luat şi pe timp mai îndelungat. Se găseşt*» în Farmacii în tu­buri cu câte 20 şi 10 tablete. — Fabricaţia KNOLL A.-G., Ludwigshafen pe Rin (Germania)

iSiptembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ

v m ; r C U Z D A N 1

St: paşaportul lu i Zaro Agha; Sus: Zaro Agha, îm preună cu una din nu rorile .sale, pe acoperişul u- nui sgârie-nori din New -York.

M pe „Sultanul Republican“ după cum nu- iţite el pe Mustafa Kemal. A fost de două ori baudienjă la el şi-i admiră toate reform ele în pide una: Zaro Agha nu e de acord cu liber- »a p? care acest „sultan“ o acordă fem eilor. In litinţa asta bătrânul turc are mentalitatea epo- Bsale: femeia trebuie ţinută în casă; spectaco- |pe care-1 oferă turcoaicele imoderne, cu părul B şi rochia scurtă, în plină stradă, i se pare m ruşinos şi degradant.t supravieţuit 10 din cele 11 soţii ale sale. De- raienea cu excepţia unei singure fete, ac- Bimente In vârstă de 64 de ani, — şi pe cei 28 fii ai săi.hainte vreme a călătorit mult, nu nu­li in Turcia dar şi în străinătate. F iind lima tovarăşii săi de drum î l părăsiră şi ră­ii fără mijloace. Atunci se adresă Papei, ca- Mdădu bani de drum. A mâncat întotdeauna Itfe puţină carne iar acum se hrăneşte exclu- ircuzarzavaturi, fructe şi yoghurt. N ’are un fir ir In cap şi'ultimul său dinte l-a pierdut cu- nd după prăbuşirea lui Napoleon al III-lea.Pană acum o Jună, el era portar la Prefectură, ide străinii veniau special ca să-l vadă. In tr’o insă, cu caravanele de turişti ce circulau tot isl, sosi un impresar american dornic de-a deş­iri o curiozitate interesantă, pentru a o duce America, Imediat cum auzi de Zaro Agha, el

ceru la Prefectură, permisiunea de a-1 lua cu el în A- merica. Prefectura, ceru avizul rudelor, acestea consim- ţiră şi Zaro Agha, cel mai bătrân om din lume plecă în America.

Călătoria « ’a făcut în condiţiuni bune. Zaro Agha era omul cel mai sărbătorit de pe bordul transatlanticu­lui. La vama din New -York a început însă alaiul îm ­prejurul lui. Doctorul găsindu-1 sănătos, i-a perm is de­barcarea. Unui ziarist care l-a întrebat ce va face cu banii pe care-i câştigă acum, i-a răspuns că-i va uti­liza pentru divorţul său, cu a unsprezecea femee, cu care nu trăeşte bine. In New -York aglomeraţia şi va­carmul străzilor îl înfricoşă. N ’a vrut n ici să se urce în automobil şi n ici .să meargă cu metropolitanul. A cerut să 'fie dus înapoi în Turcia şi abia după multe insis­tenţe şi prom isiuni a fost convins să urmeze pe im pre­sarul său.

Zaro Agha este însoţit la New -York de un anume Ridvan Beymun nepot al lui, în vârstă -de 80 de ani.

Datorită imensei reclame ce i s’a făcut la New-York, el a ajuns foarte popular iar partizan ii regimului sec,l-au dat drept exemplu. E i au declarat prin radio că omul cel mai bătrân din lume, Zaro Agha, a ajuns la această vârstă, pentrueă în viaţa lui n’a băut niciodată alcoolice şi că din pricina acestei temperanţe va trăi probabil până la 200 de ani.

Bătrânul este un om bine cunoscut în Statele Unite. Presa îi consacră articole întregi, cu povestea v ie ţii lui şi-l consideră drept cel mai bătrân om din lume.

2MO AGHA, considerat astăzi ca cel mai bă­trân om din lume, s’a născut în Curdistan in anul 1774. De mic, a fost adus la Con-

popol unde începu meseria de hamal la va- pporlului, meserie pe care şi-o păstră până la p de 130 de ani. Tot timpul, chiar după 120

Bani, el continua să transporte ziln ic sute de •grame pe umerii săi. Când îm plin i 130 de Bun mai putu lucra şi în urma cererei lui fu Rija! ca portar la Prefectura Poliţie i.■ irt o memorie excelentă şi-şi aduce aminte■ nenimente istorice care s’au petrecut acum■ re». In decursul vieţei sale, au domnit 13 ■bai in Turcia, dintre cari admiră cel mai

P en tru h i g i e n a intim ă a fem eii

Remediul parfumat şi desinfectant în tablettepentru spălaturi. — în lătură m irosu l şi su doarea , de a ceea es te in d isp en sab il în tim pul vere i.

Nevătămător, — Uşor de intrevuinţat,—Răcoritor

OCHELARIcu sticlele cele mai bune |se găsesc la Magazinul jSocietatea de Binefacere j

„AMICII ORBILOR" 1Medic specialist dă con- Isultaţii la cei ce au nevoie i

îP A S A S I U L I M O B I L I A R A :

Intrarea prin Calea Victoriei, 48 : vis-a-vis de Terasa Oteteleşanu :

Zaro Agha

întrebat asupra diferenţei îintre anii 1830 şi 1930, el dă următorul răspuns competent: „Acum oame­nii trăese ca păsările, mânate de duhuri rele. Sunt întotdeauna gro­zav de grăbiţi şi nu au răbdare să stea nicăeri mult timp. In 1830 lumea avea mult mai multă vreme, era răbdătoare şi călătoria încet, uneori timp de câteva săptămâni, spre a ajunge de la un sat la altul. Le cumpăniau toate bine, înainte de a face ceva. Acum o sută de ani lumea era şi mai bogată decât as­tăzi. Aveam aur berechet şi totul era e ft in ! Cu toate acestea el pre­feră epoca ac tu ai ă şi vorbeşte cu entuziasm despre gramofoane, b i­ciclete, despre avion şi radio. E ferm convins că va îm plin i vârsta de 175 ani.

Zaro Agha a .fost îmbrăcat în u- niform ă de ienicer, cu şalvari, tur­ban vşi un iatagan mare. In această îmbrăcăminte el este expus în Lu- na-Park din New-York.

Dar Zara Agha e profund ne­mulţumit. Mai întâi mu-i învăţat cu acest port şi preferă haina lui din Curdistan. Apoi nu-i convine, la bătrâneţea lui situaţia .de măscări- ciu şi obiect de curiozitate în bâl- ciu, pe care i-a impus-o impresa- riul.

In acest sens a şi scris fam iliei sale din Constantinopol, care s,e spune că va interveni ,pentru re­întoarcerea lui la Stambul.

FR. ELLM.Stambul

CEREŢI NUMAI L4M 4 OF RAS

R ep re zen ta n t g en era l A . S c h o r ,

Bucureşti, s lr T u d o r V lad im i- rescu N o . 26

REALITATEA ILUSTRATA 4 Septembrie IM)

Colecţia de antichităţidin comuna Paloş, jud. Târnava-Mare

8 R N partea de Nord-Est a judeţului Târnava Mare, se află situată iL comuna fruntaşă Paloş, locuită exclusiv de gospodari harnici

români, locu itori pentru cari munca este prima poruncă din Decalog. Localitatea numără 1300 suflete şi se află la o depărtare de 15 km., de orăşelul Rupea (Cohalm ), sediul reşedinţei de plasă.

Comuna Paloş se află chiar în imediată vecinatate a Secuimii, de care a fost asuprită culturaliceşte, în tendinţa de desnaţiona- lizare, veacuri dearândul, lucru care s’a întâmplat dealtfel cu majo­ritatea satelor româneşti, apropiate de colon iile ungureşti.

Se ştie de altfel, din trecutul Ardealului, că săcuii au fost cei mai fanatici naţionalişti unguri, dintre colonişti şi în acest scop, au fost îm proprietăriţi înspre graniţele vechiului regat român, pen­tru a tăia pe deoparte legătura culturală între rom ânii locuitori ai ambelor versante carpatine, iar pe de alta, pentru a zădărnici ac­tivitatea vech ilor „grăn iceri” .

Vedem în dreapta, o co lecţie m inunată de ceramică, reprezentată p rin vase şi ulcele româneşti, iar jos co lţu l icoanelor din colecţia de antich ită ti d e a -lu i Gh. Cernea.

Cu toată asuprirea conducătorilor unguri şi a conţilor, (g r o f i ) , comuna Paloş, care a fost iobagă până la 1848, a ştiut să^şi păstreze neştirbită co­moara obiceiu rilor strămoşeşti, dati­nile frumoase, limba, portul, poezia populară şi adm irabilele doine de pe malul Oltului şi Târmavei.

Un tânăr învăţător, Gh. Cernea, o- rig inar din această comună, a ştiut să pună în valoare virtuţile şi calită­ţile satului şi regiunei sale, adunând în două volume, „strigăturile” şi poe­zia populară a locului, — peste 8000 piese, — dar mai cu seamă s’a ocupat pasionat de colecţionarea obiectelor vechi, din care a format un muzeu cât se poate de interesant, instalat în casa părintească din Paloş.

Ac.est muzeu conţine:Ceramică. Aproape 200 de bliduri

şi ulcioare vechi, unele de o mare va­loare.

Num ism atică. 300 monede de ar­gint, austro-ungare, germane, france­ze, italiene, româneşti etc., unele din ele rarităţi.

400 monede de nikel şi aramă, câ­teva datând de pe timpul romanilor (D iocletian, Maxim ilian, Justiniân Constantin).

100 medalii din d iferite ţări.A rm e: puşti, pistoale, săbii baio­

nete.Unelte casnice: Pluguri vechi, plos-

ci, candele etc.Obiecte bisericeşti.O bogată co lecţie de m inerale.Cusături şi ţesături naţionale.

Icoane : 60 icoane pictate pe lemn şi sticlă.

M ob ilie r ţărănesc: laviţe, cuiere, scaune, mescioare.

Cele mai multe obiecte sunt aduna­

te din Paloş şi împrejurim i. Ele au o mare valoare._D. Gh. Cernea intenţionează să ed ifice în comu­

na un local propriu. în care să aranjeze aceste colecţii după categorii.

Cu timpul întreaga colecţie o va dona fie tu nei Paloş, fie Muzeului Asociaţiunei din Sibiun Muzeului Naţional din Bucureşti.

In stânga paginei, vedem un alt coli ă i lecţia com unei Paloş. Iată pe o laviţei oiif rită, nenumărate com ori de artă rommrn veche, iar pe pere ţi relicve de ceramicii icoane, m artore ale trecutului românesc ini deal.

Sus: casa d-Iui Gh. Cernea, casă in coreu instalat muzeul. In stânga, d. prof. Gii.Cm

1i Septembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATA

t ) U C V r t U l î A I > f n i K / H

M'AM văzut începutul scenei, cu toate că s’a des- W fâşurat la mai puţin de doi metri de mine. De

altfel, asemenea spectacole, sunt obicinuite pe irizile aglomerate ale Parisului.Mergeam grăbit pe trotuarul drept al m arilor bule- arde, intre Monmartre şi Drouot. Să fi fost ora trei fepâ masă. Terasele erau ca de obiceiu, înţesate de lu­pt Ajuns în dreptul pasajului Jouffroy, unde mulţi- xae întotdeauna maii concentrată, am auzit deodată polul sec al unei lovituri de pumn, însoţit de acel h i vag care anunţă că se petrece ceva. bacei moment, cineva se abătu spre mine, ca un om art-ţi pierde instantaneu echilibrul.Văzui un pumn care lovia din nou.Omul care căutase să se sprijine de mine, îl prim i iplină fa|ă. Se auzi lovitura dură, provocată de con ­ului oaselor. Mulţimea se agita cum se agită deobicei kastfel de cazuri, avansând curioasă şi căutând cu " ile un poliţist, nevoind totuşi să piardă ceva din

ftctacol.lrnspectacol demn de toată m ila !Pumnul unuia dintre combatanţi, se abătuse de două

* asupra celuilalt şi acum încerca să lovească din no. Părea însă, că ezită.In cele din urmă, lăsă mâna în jos, rid ică din umeri,potrivi pălăria şi murmură printre dinţi :- Murdar!...Xu pricepeam nimic. Mulţimea din jurul meu nu pă-

<—» mai lămurită.Privii, rând pe rând, pe cei doi

«meni separaţi acum prin tr’o dis- “Ttaţă de câţiva metri.; Cel care ifusese maltratat, îş i ţinea lina dreaptă pe obrazu l tum efiat ) arunca adversarului său p r iv ir i fc ură.\u protestase cu un cuvânt. Nu ripostase nici cu cel mai m ic gest..\a încercase măcar să atragă publi- alde partea lui.Părea abrutizat. Şi ored că, dacă

celălalt ar fi continuat să lovească, ei ar fi Încasat, fără un suspin, până li knock-out.Xu era, cu toate acestea, n ic i (bă­

trân şi nici firav.Părea să aibă cel mult treizeci şi

duci de ani; după aspect, un om b i­le hrănit.Dar faptul că nu protesta, nu pro-

kaoare, că era vinovat?Pe celălalt nu-1 văzui bine. N ’am ivut timpul să-l studiez în amănun- r. Mi-amintesc nuimai o siluetă în ­altă, sportivă, în haine deschise,elegante. 0 faţă tânără, energică....Corecţia terminată, pălăria potri- lită el lăsă să-i scape câteva cuvin- k, pe care eu nu le auzii şi se de- jârtâ, caşicând nimic nu s’ar fi pe-

Inţelesei din atitudinea curioşilor, aplicaţia incidentului; fiecare lan­sa către victimă priviri reprobatorii.¿neva şopti alături de m ine. Pălăria în tre ro tile m aşin ii-Cme ştie ce i-o fi cerut?!?.. - yScena devenia penibilă. Corecţia fusese administrată rapid şi, cum

riclima nu mai avea nimic de adăogat, trecătorii îşi continuară dru-

Omul care primise loviturile, îşi pierduse bastonul şi pălăria. Fu­sese desigur cumplit ameţit, căci făcea eforturi să-şi menţină echili- KIlsfârşit se restabili. Fără să arunce o p riv ire in d irecţia agresoru­

lui, se aplecă şi-şi luă bastonul.Se îndreptă apoi, către pălăria căzută ceva mai departe, căreia un

ştrengar care asistase la scenă îi dădu o lovitură cu piciorul, ca unui balon de foot-ball însoţind gestul cu o înjurătură destul de sem nifi­cativă, ca trecătorii să isbucnească în râs.

Atâta tot. Pălăria se afla acum între ro ţile automobilului...Victima renunţă să mai alerge după ea şi se depărtă clătinându-se

pe picioare...

Uitasem cu totul acest incident grotesc, când la vreo opt zile după iceia, intrai într’un restaurant ,unde câţiva prieteni mă invitaseră să Inez im compania inspectorului Boucheron de la Po liţia judiciară.

Am ajuns printre ultim ii. Când mă apropiai de masă, un om se ri- iică. Simţii că îmi ard obrajii... Unul d intre prieten ii m ei pronunţă:

— Inspectorul Boucheron...Era omul depe marile bulevarde! Nu agresorul, ci celălalt! Cel

tare încasase loviturile! Cel care suferise in juriile publicului şi se de­părtase fără pălărie !... Am bâlbâit câteva cuvinte vagi de politeţă. Unul din prietenii mei mă întrebă :

Invalmaseala.

— Ce e cu tine? A i aerul c’ai căzut din lună!Situaţia era de nesuferit. Cu riscul unui com prom is spu­

sei:—- Mi se pare c’am avut deja plăcerea... să vă...Fruntea poliţistului se încreţi, apoi faţa i se ilu/mină.— Mi-se pare şi m ie!... exclamă el râzând. Am oarecum

memoria fizionom iilor... în ţeleg prea bine tulburarea dv... Eraţi acolo nu e aşa?...

N ’aţi fost d-voastă acela de care m ’am sprijinit?... Am memorat această cicatrice pe care o aveţi la buză inferioară şi care e foarte caracteristică...

Ceilalţi ne priveau fără să înţeleagă ceva. Şi de data a- ceasta văzui un Boucheron jovia l, bine dispus, cu totul altul decât acela, care încasase pumnii în stradă, explicându-le:

— Nu puteţi înţelege, scumpii mei dom ni! Dar prietenul d-voastră a trăit un moment foarte penibil când ne-aţi pre­zentat unul altuia...

Aprobai din cap. Boucheron continuă:—■ Este poate întâmplarea cea mai indicată, să probeze

că profesia de poliţist, nu e ceeace crede publicul... Ascul­taţi!... Gândiţi^vă bine!... Şi spuneţi-mi dacă aţi fi avut cu­rajul să m ergeţi până la capăt...

„O , nu e vorba de curaj fiz ic ! N ’am înfruntat revolvere... Şi puţină practică a boxului m ’a învăţat să încasez cu uşurinţă lovitu rile de pumn, chiar acelea date de un găligan bine hrănit...

„Va amintiţi desigur de furtul comis acum o lună, în „S im plon” de către o bandă internaţională! Un întreg vagon de dorm it fusese spart. Au dispărut bijuterii în valoare de peste un m ilion de franci.

Aveam certitudinea că cel puţin unul dintre hoţi se afla la Paris. Am început prin a supraveghia hotelurile.

„In strada Drouot m ’a intrigat sosirea unui ind iv id suspect, la două zile după ifuirt, care-şi închiriase o cameră, îşi depusese acolo va­lizele şi plecase anunţând că va lipsi câteva zile.

„Cuierele şi valizele sale erau încuiate. Posesorul avusese fireşte grija, să ia cheile. N im ic nu-mi permitea să forţez încuetorile, căci bă- nuelile mele nu se bazau pe ceva precis.

„Mă lim itai să mă duc in fiecare zi la portar, al cărui răspuns era invariabil...

— „Nu s’a înapoiat în că !” .„Călătorul era în regulă. îş i plătise camera pentru cincisprezece

zile şi se înscrisese în registru arătând hârtiile necesare identităţii.„începusem să cred că urmăresc o pistă falsă. In tr ’o zi însă, pe

când eşiam dela hotel, unde v izita mea fusese tot infructuoasă, ca de obiceiu, observai la geamul unui ibar, situat în faţă, un ind iv id car*' părea că supraveghiază intrarea hotelului.

(Continuare in pagina S)

8 REALITATEA ILUSTRATA 4 Septembrit ¡IX

„Atitudinea acestuia m i se păru suspectă. Intrai la rândul uneu în bar, unde ,cu cel mai inocent aer, comandai ceva, potrivind lucruri­le aşa fe l încât să ies odată cu el.

Boucheron se întoarse spre m i­ne.

— L 'a i văzut-! zise el. Dar, fără îndoială, n’aţi remarcat că urechile lui au o formă ciudată. Particu lari­tatea aceasta îm i era suficientă, ca să recunosc în el un temut ex- croc intenaţional, cunoscut sub nu­mele José le Jaloux...

„O re întregi l-am unmărit pas cu pas, d intr’o cafenea în alta. Am luat masa la acelaş restaurant şi mi-am petrecut seara la cinema, pe o strapontină vecină cu fotoliul lui.

„Către m iezul nopţii s’a retras în tr’o casă care închiria aparta­mente mobilate, pe rue Montmar­tre. Găsii de cuviinţă să mă repeid la hotel şi să-l întreb pe portar clacări mai aduce aminte semnal­mentele locatarului absent. Mi-a fost /însă im posibil să obţin vre-un rezultat .dela el...

„A facerea era totuş simplă. Jo­sé participase la furtul b ijuteriilor, despre aceasta eram sigur. Partea lui de câştig se afla în valizele de la hotel şi în momentul când ven i­se să pună stăpânire pe ea, mă ză­rise, îm i bănuise calitatea.

„Jocul devenia pasionant. Căci, dacă aş fi putut sechestra şi r id i­ca bagajele, n’aş f i avut în schimb, n ici o armă contra banditului, ca­re s’ar fi bucurat înainte de liber­tate. Ca să-l arestez, trebuia să-l prind în flagant delict.

„Aşa c’aim luat decizia de a per­sista în urmărire.

„Cu aerul omului, care n’are n i­m ic de făcut, coboram dimineaţa dela hotel, unde-mi închiriasem o cameră, vecină cu a lui, şi m er­geam la harul de peste drum, unde îl găsiam regulat pe omul meu.

In cele d in urmă, prezenţa mea, descare căuta să scape, începu să-] sgândărească în mod pronunţat. După cât constatasem, terminase şi banii, căci de unde mai înainte lua masa la restaurante de lux, de astădată intrase într’un local mo­dest, cu preţ fix.

F iind convins că nu deţin proba palpabilă contra lui, ca să-l pot a- resta, în tr’o bună zi se năpusti a- supra mea, în plină stradă, profe­rând injurii şi acuzaţii, care m ’au aruncat deodată, în disgraţia pu­blicului.

Şi fireşte, şi-a câştigat numaide­cât lumea de partea lui.

„N ’am ripostat şi iată de ce: „Im ediat ce m ’a părăsit în plină

stradă, de unde era sigur că nu-1 mai pot urma din cauza publicu­lui, s’a repezit la hotel...

— Şi tu ai rămas cu loviturile., interveni un prieten al inspectoru­lui.

» — Ţe înşeli. Peste cinci minu­te, José avea cătuşele la mâini... II arestase la ieşire omul dela ascen­sor, care nu era decât un agent de poliţie, postat de m :ne..

—■ Şi era într’adevăr...- Hoţul din „S im plon“ ?... Nu !..

De data aceasta, crezurăm cu loţii că Boucheron îşi bate joc de noi...

— Nu era hoţul, continuă el, ci... asasinul.

— ?!?— Asasinul hoţului... José le Ja­

loux făcea parte din altă bandă. Sesizat, mai înainte decât mine, de prezenţa hoţului la Paris, Q a urmărit... Şi hoţul nu s’ar mai f i întors niciodată să-şi ia bagajele, căci cadavrul lui a fost pescuit z i­lele trecute, în canalul Saint Mar­tin, purtând urmele a patruspre­zece lovituri de cuţit...

Beech-Nut Drops1 n l á l u r á m i r o w I

\ u i u v \ u l

B o m b o a n e i r a c o n l o a r e d m s u c d e

u d e d e

C a l i - f o r n i a

Atenţiune la apatH j

Evitaţi spălatul prii fe l paru lu i vostru cu sau flrlup.r intru cât aceasta usucirUluiJ păru lu i şi inlesnesţe fomnJ m ătreţei care cauzează clfcJ părului.

P E T R O L -u l HAHN, InM buinţat zilnic in cantitate micii m enţine capul într’o stateM curăţen ie perfectă, il cijr!|lJ praf şi înlătură secreţiile «Uf m âtoare fără să usuce rid » păru lu i, fortificând-o şi M ol de orice infecţie.

P E T R O L -u l HAHN facepJ m ătăsos ce convine coaiim P rescris de către corpulmedol

D E VÂNZARE IA : |F arm ac ii, Droguerii, PirlnJ

Saloane de Coafat. |

din suc de lămâi, portocale, roleH a l istruéuri etc..

ii

P s t r u idau un aspect

caraghios

tenul galbennu este frumos

Chiar ce! mai nostim obraz pierde din atracţie când este plin cu pistrui sau cu aspectul tenului galben. Fiecare poate fără multă osteneală să devie simpatică şi atrăgătoare.Chiar un ten sănătos este un pas pe scara frumuseţii şi progresu­lui. D ec i: înălbiţi tenul Dv. cu Uralla.

U R A L L A a j u t ăK e zu lta tu l f r a g m e n t u lu i d ă un t e n fin ş i c a t i f e la t p lin d e fa r m e c c a r e v ă t a c e d o r it ă

★De găsi! oielutindeni I

In caz con trar, indică d ep ozitar

O e a “ K ra y e r. T im iş o ^ n

U R A L L A

n e in f la m a b il, miros plk. d e g a ja t de orice suta g ra s ă străina.

O

L E N TI

N A

FABRICA DEDE FAIANŢĂ

C e f e m a i nou i modell

VINDE Şl IN RIŞ o s e a u a M m a i Bravul

(Bariera Moşilor)

Este foa r te util D oam nelorsă consulte specialitatea pentru îngrijirea Seţei la

FRIZERIA I. BEERCalea Moşilor, No. 53. — To lo fn No. 381/82 C it i ţ i Adevărul Liltf

W

fo ic M N IL Q Pm DiN INO1if0tiiL£ Dt COM

•\ FAŢA Universităţii din Cluj, pe strada KogSlniceanu, în centrul |1 oraşului, se află o puşcărie de copii. De aifară, nu se văd decât zi- ¡■durile galbene, o poartă blindată, ca de pension săsesc de dom.ni- pe, şi firma cu alură şcolărească:[ „Institutul preventiv de m inori” . Crezi la început că e vorba de un slilul de instrucţiune şi educaţie, de o şcoală. Dar ide îndată ce baţi ikpoarta groasă, începi să ai impresia ipuşcăriei. O ferestruică, un „gh i- p', se deschide în poartă, şi, dinăuntru, doui ochi te scrutează.Sue interesant pentru cititor, m ijlocul prin care aim reuşit să pătrund

(Septembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ

— Am ucis.—- A i ucis? Dar eşti un copil...— Am ucis d in gelozie, pe amicul

fem eei ipe care o iubeam. Abia acum îm i dau seama ce este femeea; e o pros­tie să fi gelos şi o nebunie să ucizi pe nit nu o femee. Dar acum e prea târ­ziu... Atunci, credeam că dragostea e totul...

— Iţ i pare rău?... îl întreb.— Iimi pare foarte rău că am ucis.

La vârsta aceea, dragostea a fost ca o vije lie . M ’a mustrat conştiinţa. M ’a mus­trat atât, încât am mărturisit şi altă crimă pe care am (făcut-o.

- A i ifăcut două crim e?Da. Tot din gelozie. In tr ’o zi, s’a

găsit un cadavru într’o râpă. S’au făcut

cercetări, dar nimeni nu şi-a putut închipui, că un copil ca mine iLa ucis. Era un om pe care îl iubi a ea... Am sărit asupra lui, în tr ’o noapte, când am descoperit că-1 iubia, şi 1-aim înjun­ghiat cu sete. Am simţit apoi o răcorire a sufletului... Dar de atunci, numai chin...

— Şi cine e femeea aceea fatală, pentru care ai ucis doui oa­meni? O artistă de cinema, o femee din lumea mare?

•—- 0 servitoare. Eram servitori amândoi... M ’a înşelat... Era prima mea dragoste... De unde să ştiu pe atunci, cum sunt fe ­meile?...

Tribunalele pedepsesc pe m inorii ucigaşi, — fie chiar ucigaşi(C on tinuare în pag. 12)

F o togra fiile publicate în această pagină, re­

prezintă:

1) T in e r ii deţinuţi, scoţând apă pentru ne­

voile institutu lu i. 2 ) Z id u l a fost spart, ca să

poată f i sărit. 3 ) M in o r ii la p liv itu l ie rb ii din

curte, 't) Capela şcoalei de orfan i d in Cluj. 5 )

Un co p il deţinut în tr ’un institut de corecţie .

6 ) C orid oru l ce lu le lo r institutu lu i. 1 ) —ei lu­

crează 200 jugăre...

kincinta acestei închisori de copii. In prima curte, în loc de pedagogi pprofesori, m’au întâmpinat gairdieni, şefi-gardieni şi grefieri. Aci sunt pleurile, — instalate în corpuri de case albe — şi atelierele.

UN CADAVRU, IN T R ’O RAPA...

i 0 nouă poartă se deschide şi pătrumlem în a doua curte, unde se Hi, de jur împrejur, dormitoarele larcerile.| In turte, câţiva copii şi adoiles- #»|i. Sunt deţinuţii. Nu ni se p e r ­iile să-i fotografiem. N u ni s’a dat aplicaţia acestei oprelişti. C red că uisura aceasta poate să a ib ă d o u ă wtive: deţinuţii minori isunt îm bră - fiţi ta vai de ei, în haine şi căm ăşi jdecite, unii cu ipicioarelc goale ; iii motiv pare a fi că p rin tre ei se li copii de o condiţie ceva .mai ani, a căror fotografiere ar d isp lă - a poale familiilor.Deşi sunt cu severitate ţinut la

&u|i de ei, reuşesc să îndup lec mcerberi şi să obţin o m ărtu ris ire

un adolescent deţinut.I— Ce ai fătuit? Dece te-au adus

10 REALITATEA ILUSTRATA

O L I M P I A D A m u

4 Septem briill

A

A rb itru l

carea jocurilor sportive. Mi-a fost dat sălii o olim piadă neagră şi am fost profund miri ambiţia ce depuneau, spre a câştiga di« curse şi concursuri.

Se găsia întotdeauna unul care voiasi| nească înaintea semnalului dat de arbitri această cauză, trebuia să se repete semuV şase ori, spre indignarea nespusă a specii negri. Puţin ii albi aflaţi prin mulţime, sui saltaţi cu întrebări. Am depus destulă ■ până când căpetenia, — care se crede ta importantă persoană pe o rază de cel puţin klm., — s’ia docis isă procedeze după rţ sportului european. Acum sunt cu toţii pţ punct: niu numai fiindcă-i amuză, dar fiind! instituit prem ii în valoare de.... 50 cenţi pi 2 dolari. Galanţi mai suntem!

Programul este atât de variat, încât foarli îl poţi deosebi de acel al olympiadei erei alergări pe 50 m., trasul frânghiei, arunci! lancia, sărituri, gimnastică la inele. Aceşti: mai au insă o specialitate, — un sport pq

O monedă de cinci cenţi, e fixată în vii nei prăjin i şi acel care ajunge primul* însuşeşte banul. Bineînţeles că această te dă loc de certuri, din cauza că fiecare caii şi doboare concurentul, care e cu câţiva( metri înaintea lui.

Studenţii din Oxford practică şi ei aeesls Bineînţeles însă că la ei decurge intr'm mult mai c iv iliza t. Este însă grozav de ai* să priveşti acele trupri negre, care in gcate ajunge primele, se înghesue şi se ceartă.

Dr. KARLII

T R IB U L răsboinic al Bontocilor, care trăeşte în nordul munţilor insulei Luzon, s’a transformat simţitor. încă acum 30 and,

când mai trăiau sub stăpânirea spaniolilor, erau cei m ai aprigi vânători de capete, şi satele alătu­rate erau vecin ic în răsboiu unele cu altele. Nu­mai mulţumită d iscip linei introduse de Uniunea Americană, s’a putut transforma acest popor săl­batec, în tr’unul silitor şi aproape civilizat.

Ocupaţia zilnică, la care sunt şi acum obligaţi bărbaţii, este cultura orezului, care este totuş în­treruptă, spre a l i se da libertatea, pentru practi-

Dreapta: Cam pionul.

1 Septembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATA 11

Lon Chaney

Lon Chaney in prim ul său film Hrbitor, Jos: Lon Chuneij in tr ’un Imiestl de bătrână.

până la afirmarea prin propriile lui mijloace...Lon Chaney s’a născut la Colorado Springs

în anul 1883. Părin ţii lui erau surdo-muţi şi trăiau din m ila cunoscuţilor. Astfel că dela cea mai fragedă vârstă, m icul Lon a fost nevoit să muncească spre a-şi câştiga pâinea zilnică...

Mai întâi s’a angajat să spele vesela unui mic restaurant. Apoi, a fost văzut, rând pe rând, ca: vânzător de ziare, băiat de serviciu la vestiare, decorator, grădinar, maşinist, sobar, agent de transporturi al unei companii tea­trale, figurant, corist, dansator şi maestru ma- quilleur.

In calitatea aceasta a reuşit să pătrundă în studiourile dela H ollywood, ca peste câţiva ani de eforturi (p rin 1923) să debuteze în faţa obiectivului.

Faza debuturilor a fost însă chinuitoare pen­tru el. T im p de câţiva ani nu i s’au încred in ­ţat decât figuraţii de prim plan sau m ici ro ­luri episodice. To ţi regisorii îl descurajau, sfătuindu-1 să se apuce de altă meserie de­oarece — pretextau ei —■ nu posedă nici f iz i­cul şi n ici talentul pentru cinematograf.

Chaney a perseverat totuş. A perseverat cu riscul de a muri de foame, căci pierzândinşi tot timpul cu colindările pe la diversele stu­diouri, în căutarea angajamentelor, nu se mai putea ocupa cu nim ic altceva, care să-i asigu­re existenţa. Z ile de-arândul se sbătea în chi­nurile foamei, de câteva ori fiin d chiar r id i­cat de pe străzi în nesimţire.

Chaney avea şi o ambiţie incoruptibilă : ţinea să nu interpreteze decât roluri de compoziţie grea şi cum pentru asemenea roluri se caută întotdeauna numai actori cu reputaţie stabilită, era firesc ca re­g isorii să-i neglijeze pretenţiile.

Lansat, însfârşit şi rid icat vertiginos la rangul de mare vedetă, Lon Chaney n’a uitat greutăţile prin care a trecut. Era cel dintâi personagiu al studiou­rilor care încuraja tinerele elemente, uneori cu bani, alteori cu sfaturi înţelepte...

In.tr’o zi a observat în tr’un colţ al studioului pe un flăcăiandru care se căsnea să se machieze şi nu reuşia să obţină o faţă în conform itate cu ce­rinţele regisorului. Tânărul era disperat. N im eni nu-i venea în ajutor. A- tunci Chaney s’a apropiat de el şi s’ a o ferit să-l machieze... Datorită fardu­r ilo r corect aplicate de marele actor, proba de fotogenie a tânărului a ieşit impecabilă. A fost angajat. A zi e vedetă cu renume... Se numeşte Gary Cooper....

Fără a mai pomeni de extraodinara artă de a se machia, care va ră­mâne unică în analele cinematografului şi pe care toată lumea a remarcat-o, Lon Chaney avea o putere de muncă cum rar se întâlneşte...

Tăcut, preocupat şi-aproape vecin ic posac, el nu trăia decât pentru ro ­lurile încredinţate. N iciodată n’a acordat un in terv iew unui ziarist şi nici n’a căutat pe alte căi să^şi lanseze reclamă.

Cum părăsia studioul, se îndrepta spre locuinţa lui de pe Edgemont Street, se încuia în cameră şi ore întregi, până noaptea târziu, făcea exer­c iţii, în faţa oglinzii, pentru scenele ce urmau să se turneze a doua zi.

Un amic intim, care a avut prile ju l să petreacă un week-end în compa-

i sună parcă şi-acum în ure- vocea minusculă, prinsă de ' care a anunţat laconic: ri a încetat din viaţă la Los

, celebrul actor de cinema, Chaney“.

Mirlurisesc c’ara avut o emoţie folernică. Ştirea căzuse ca iin Hmet în timpanul urechilor iele....A murit Lon Chaney ! Să fie a-

iirârat ?... Parcă tot nu-mi vine tred!...Cu câteva zile mai ’nainte, citi-

ia intr’o revistă străină amănun- * ssunra ultimului film al actoru- ki „cu o mie de măşti“ . Citisem părerile lui Chaney asupra cinema- ipfului vorbitor, activitatea lui intensă in studiourile dela Holly- *ood, proectele pentru v iito r şi popularitatea de care ajunsese să «bucure, în toată lumea.! Era vedeta înălţată la culmea jloriei, dupăce parcursese acelaş ta spinos, pe care-1 străbătuse odinioară şi Rudolph Valentino. Sici unul dintre actorii de c i­nema n’a întâmpinat atâtea mi- itrii. atâtea răutăţi din partea oa- itnilor, atâta lipsă de concurs,

12 REALITATEA ILUSTRATA 4 Septembrii ÎWO

Revolta orfanilor(C ontinuare din pag. 11-a)

în clipe de dezechilibru provocat dactică, având în frunte pe un pe- de turburările pubertăţii, — până dagog...la la am de închisoare. D0J M INORI CA.SAPI DE OAMENI

M INO RII DORM PE PO D ELE !

Vizităm ateliere de tâmplărie, unde se fabrică mobile.

Legea pretinde o seriaţiune a m inorilor, în grupe selecţionate după starea morală şi socială a fie ­căruia. Această îm părţire în grupe nu se poate însă face, deoarece în- tr’un local de 70 deţinuţi, au fost înghesuiţi 181 m inori! E i nu dorm în celule, ci câte 20, clae peste grămadă, în camere cu 4— 5 pa­turi!

Mulţi dorm pe jos, fiindcă nu au paturi. Cred că în n ici o înch i­soare nu s’a mai pomenit aşa ce­va. Supravegherea e d ific ilă în a- semenea condiţiuni, promiscuita­tea creşte.

In aceste camere nu se între­buinţează sistemul „hârdăului” . Fiecare cameră are un closet se­parat.

Supravegherea e mai grea...Din lipsă de spaţiu, chiar bise­

ricuţa are două întrebuinţări: Du­mineca e biserică, în zilele de lu­cru sală de clasă. M inorii de aci sunt puşi să înveţe carte. E i lu ­crează 200 jugăre; institutul îişi produce zarzavatul în regie pro­prie, şi primeşte 12 le i pe zi alo­caţie pentru fiecare m inor.

Doui preoţi şi doui învăţători veghiază la reeducarea acestor ti­neri deţinuţi.

CUCERIREA NO U LU I LOCAL

Din cauza lipsei de spaţiu, se pare că institutul acesta a cerut un local mai mare. I s’a dat localul şcoalei de meserii, a orfanilor, cari evacuaţi, a>u provocat cunoscu­tele evenimente.

Am vizitat localul acestei şcoli evacuate: e ca în urma unei de­vastări. Cel mai frumos institut de pe vremea ungurilor, e azi o ruină. Prin taivan plouă. Z idurile se :nă- ruesc, gratiile dela ferestre au fost în parte scoase, sunt zeci de gea­muri sparte, o admirabilă seră de flo ri, parcă a fost bombardată!

Conflictu l d intre institutul pre­ventiv şi şcoala de orfan i, e acut. Grave învinu iri de ambele părţi. Când institutul a pus un gardian la poartă, dupăce a ocupat localul şcoalei, orfan ii au venit să ia cu asalt şcoala, au lov it cu berbecele în ziduri, ca în tr ’o cetate şi au reu­şit să facă nişte găuri ¡în zidul în­conjurător, pe unde au sărit în curte şi, alungând pe paznic, au recucerit, în urale, cetatea lor di-

La Institutul preventiv se află deţinut şi m inorul Dobrescu, cel care, în com plicitate cu Trotu, a ucis la Adjud, în 1925, pe soţii M i­chel şi Natalie Scheîfer. Vă amin­tiţi faptele: cei do i m inori au in­trat în cârciuma soţilor Scheffer, cu intenţia să-i prade. Au cerut de băut. La plată, Trotu a dat o lo v i­tură de cuţit în ceafa bătrânului Michel, care căzu ca itrăznit, sco­ţând un ţipăt în fiorător la auzul căruia sosi baba dintr’o cameră vecină. Cu o bardă şi un cuţit, cei doui precoci asasini, i-au căsăpit orib il. Baba prim i 15 lovituri.

O asemenea ferocitate la doui copii, -— Trotu avea 19 ani ia r Do­brescu 18, — e în tr ’adevăr ceva extraordinar.

Azi, Trotu se află în închisoarea dela Aiud, iar Dobrescu în înch i­soarea de copii dela Cluj, unde a devenit un bun tâmplar. E ciudat cât d-e bine se poartă acum.

Trotu însă e mai sălbatec şi de aceea a fost izolat în tr’o închisoa­re cu un regim mai aspru, cum este cea dela Aiud.

S. V.

A murit Lon Chaney(C ontinuare din pag. 9-a)

nia lui, povesteşte că, auzind peste noapte sgomot în camera lui, a a- vut curiozitatea de a p riv i pe gau­ra cheii. L-a văzut atunci pe Cha­ney — să fi fost ora 2 noaptea — îmbrăcat în gentilom moda 1840, cu favoriţi lungi, cu pălărie c ilin ­drică şi baston de argint, făcând reverenţe în faţa oglinzii... A doua zi dimineaţa, a apărut în sufragerie cocoşat, desfigurat, paralitic vârând spaima în biata madamă care le prepara gustarea...

Transform ările şi studiul ma­chiajului constituiau mania lui...

Pentru filmul vorb itor Chaney prepara o nouă surpriză spectato­rilor :

Un rol de ventriloc, care vorbia, fără să mişte un muşchiu al feţii, pe şase tonuri diferite.

Succesul nu se ştie dac’ar fi fost prea mare s’au dacă n’ar fi căzut în categoria spectacolelor de băl- ciu.

Judecând însă, după creaţiile lui de până acum, se poate spune că cinematografia pierde, odată cu moartea lui Chaney, pe cel mai mare interpret al ro lurilor de com­poziţie.

JOSEPH DE SAXA

Jam boreea dela P.-Neamţ(Explicaţii la paginile 14—15)

In tr ’un cadru im presionant au şi în so ţito r ii au p leca i cu m aşinile avut loc la P ia tra -N . m arile serbări spre dealul Cârloman. La sosirea cercetăşeşti ale p r im e i noastre ¡am- în tabără, p rin c ipe le a p r im it ra- boree naţionale, în prezenţa p rin - portu l com isaru lu i special al Jam- cip e lu i N icolae, com andantul cer- boreei naţionale, d. lt.-colonel Pa-celaşilor. naitescu, trecând apoi în revistă

Îna ltu l comandant al cercetaşi- cercetaşii d in întreaga ţară.lor, principele Nicolae, însoţit de Jocurile ş i exe rc iţiile cercelăşe-aghiotantul său, d. comandor Păiş, şti, au urmat apoi în tr ’o ordineau sosit în P ia tra -N „ la 24 August, perfectă, dinnainte stabilită.pentru a lua parte la serbările în cepute d in ziua de 21 August.

Fo tog ra fiile pe care le publicăm în pagin ile l i — 15 ale acestui nu-

In gară au fost p r im iţ i de către măr, sunt câteva instantanee aled -n ii general Manolescu, ajutorul trim isu lu i nostru special şi repre-p rin ţu lu i, lt.-colonel Sâmboteanu,, zintă:d irectoru l cereeţăşiei, p re fectu l ju- 1. P rin c ip e le N icolae demons-deţului d. D. Isăcescu, lt.-col. La- trează cercetaşilor, cum se taie unzăr: comand, garnizoanei, maior lemn în cel m ai scurt tim p. 2 )Ionescu Andrei, prim aru l oraşului Concurs pentru cea m ai rapidăşi lt. I. G. Marinescu. fiertură . 3 ) P rin c ip e le N icolae, în

Descinzând d in vagon, oaspeţii costum de cercetaş. \ ) Delegaliu-

n ile cercetăşeşti străine, asistente la Jamboree. 5 ) Trecerea în revis­tă a cohorte lo r. 6 ) O şezătoare la lum ina focu lu i de tabără. 7 ) „Rea­litatea Ilustrată” este în perm anen­ţă la datorie, ch ia r şi în rândurile cercetaşilor. 8 ) La focu l bivuacu­lui. 9 ) Cercetaşe d in Botoşani. 10) Cohorta Fântânele din Cluj, care şi-a adjudecat cele m ai m ulte pre­m ii cercetăşeşti şi sportive, a p r i­m it pentru anul acesta, drapelul Jam boreei Naţionale. 11) Concurs cercetăşesc, pentru confecţionarea cea m ai rapidă a uneltelor şi o- b iecte lor cele mai utile. 12) P r in ­cipele N icolae şi com andanţii cer­cetaşilor, asistând la exe rc iţii. 13)O fanfară originală a coh orte i din Cluj.

CHARLOT..

...dela Neptund. G. Stănescu Trestian, s’a impus ca un frum os talent de com edie, p rin adm irabila creaţie pe care a făcut-o din im itaţia lu i Charlot, pe scena Teatrulu i Neptun.

Concursul nostru cinematografic

In numărul nostru trecut, am publicat în paginile 2 şi 27, o serie de artişti de cine­matograf, instituind un con­curs, al cărui text nu l-am putut însera, din cauza lip­sei de spaţiu.

Revenim azi asupra lui, in­dicând următoarele condi­ţiuni:

Cititorii ne vor indica nu­mele artistului şi artistei pre­ferate, arătând şi numărul de răspunsuri pe care-1 va pri­mi candidatul votat de ei, precum şi numărul răspun­surilor primite la redacţie pentru fiecare artist în parte.

Răspunsul care va fi cel mai apropiat de realitate, va fi premiat cu suma de lei 5.000, următoarele două pre­mii fiind acordate în valori de 2.000 şi 1.000 lei.

V A R I AB A B Y F O R D

D UPĂ ştirea dată de ziarul „La journée industriel , Henri/ Ford inlenlmià

să pună pe piaţa europeană, un mo­del mai m ic de automobile, inimi. te „Baby Ford ” .

In acest scop se construcţie* cum o fabrică pe malurile ¿finului, aproape de Colonia.

Autom obilele vor fi mai micip m ult m ai ieftine. Această lubrici va f i singura sucursală a /imti Ford , care să confecţioneze mit tom ob il în întregime. Fabrica o avea la început 1000 de lucrM

F r u m o a s ăin tre cele mai frumoase m fi

cine va întrebuinţa neîntnail CREMA LA U R A No. 1 pentru edi felarea şi albirea tenului fi iVo, ! pentru curăţirea coşurilor, buloii lor, eczemei. 100 lei borcanul li toate farm aciile şi drogueriile,

Depozit en-gros Parfumeria „Ei- celsior” , Calea Moşilor 78

O K A T I S ! c.atal?au! I1?1al articolelor li p a r f u me r i e şi toaletă trimiteP A R F U M E R IA MARC"!Bucureşti - Str. Mihai Vodă - Bucureşti

Expediţie în toată |ara

Femeile la 50 dt ani au posibilita­tea să nu pară mai mult de 30 de aii,

Surprinzătoarea de frumuseţe

a Dr. K arl Stejskal, protesor la ta

G A R A N Ţ IE ! WUI00.— DE FR.VVQ tatea de Medicină din Viena şi emili

specialist in dermatologieÎN T R E B U IN ŢA Ţ I SĂPUNUL

DE FRUMUSEŢE:T O K A L O N

Crem a Tokalnn este preparaţi către Com pania „TOKALONPARt Paris, şi se găseşte in comerţ două form e: una absolut neprasl alta puţin g ra să ; ambele conţinIffi cele m ai preţioase ingrediente tir contribuie cu succes la tnfrumw tarea tenului şi la reîntinerire.

P ro fesoru l dr. Stejskal iletliii „Crem a Tokalon, aliment pentrupie le, va hrăni pielea Dv. în locul a ţi întrebuinţat o. Crema |iroaî|il şi uleiul de mfi«line, gălbenuşul ouă şi extractele vegetale emuli» tiate ce se găsesc în Crema Totali: «unt repede absorbite de către pil

transform ate în celule ?l ţiuitulv i i

4 S e p tem b rie 1 9 3 0 REALITATEA ILUSTRATA 13

Sus: mansarda hotelu lu i ,,Palace” d in Capitală a fost distrusă de un incendiu. Stânga: la ştrandul K iseleff au avut loc săptă­mânile trecute m ari concursuri de înot. In fo togra fie şi în me­dalion, vedem două sărituri im presionante. Stânga jos: Am iralu l Davies şi suita sa au depus o jerbă pe m orm ântu l E rou lu i N ecu ­noscut. Dreapta jos: A m ira lu l Davies coborând treptele muzeu­lu i m ilita r din Parcu l Carol, îm preună cu d. Com andor Bălă- nescu, d in marele stat m ajor al m arinei.

REALITATEA It

(V e z i exp lica ţiile in pag. 12)

REALITATEA ILUSTRATA 4 Septembrie IM

La Sport si Jocîntrebuinţaţi Cremă Nivea. Căci graţie conţinutului ei de Eucerită, care se găseşte numai în Cremă Nivea, pătrunde uşor în piele, şi numai Cremă pătrunsă poate să dea un rezultat binefăcător.

CREMĂ NIVEAevita efectul uscarei pielei în aer; întăreşte efectul bron- zărei a luminei şi razelor solare, chiar şi pe vremuri no-

roase, şi evită pericolul arsurilor solare. Lumina, aer şi soare • si pe lângă aceasta Cremă Nivea! D o z e : L e i 1 6 . - , 3 4 . - , 7 2 .— . Tuburi: clin c o s ito r curat: L e i 3 0 . - , 45.-

Florence. — N u e o poveste, dar nici fenomen... Că Buster Keaton n ’a fost văzut niciodată râzând e adevărat. Să nu credeţi însă că s’a născut astfel!... Ş i-a propus şi el, la început, să creeze un tip comic original şi a găsit nime­rit să realizeze un film, în care să nu râdă de loc. „Goanga“ — cum spun actorii — a prins şi iată-1 pe Malec supranumit „omul care nu râde nicio­dată“. De-atunci, ca să-şi facă şi mai multă reclamă, nu l-a mai văzut ni­meni zâmbind, nici în viaţa particu­lară — afară bineînţeles de soţia lui care, probabil, l-a văzut... şi plângând. Ceva mai mult, a mers până la a insti­tui un premiu important pentru acela care-1 va face să râdă. Şi n ’au reuşit nici cei m ai irezistibili comici ameri­cani... Actualmente se află în Franţa, unde-şi face cura pe pla ja delà B ia r­ritz, împreună cu soţia lui, Nathalie Talmadge.

Const. Petrescu. — Trimiteţi şi în caz că va fi bună se va publica. Con- diţiunlle nu pot fi puse în discuţie, mai înainte de a ne da seama de va­loarea manuscriselor.

Joe Auberque. — O urăşti pe Greta Garbo şi mă ’ntrebi dece a devenit cele­bră!... O iubeşti pe Jenny Jugo şi vrei să ştii dacă şi ea te-ar iubi!... Te în­trebi apoi de ce omenirea nu se în- clvnă în faţa lui Charlie Chaolin!.. Pentru primele două chestiuni îmi re­zerv dreptul de a te trimite la plim­bare prin locuri răcoroase... (L a în -t toarcere să-m i spui cum te simţi). Cu lumea nu se închină lui Charlie Cha-j plin e foarte explicabil: acesta estej si el un om şi n ’are nimic comun cu ; Budha sau cu vre-o altă zeitate. Te-ai lămurit?...

Nino. — Da, am orimit la timp. sa­lutările şi ţi-am răspuns instantaneu cu reverenţe demne de un Ludovic- rege. Propunerea cu. trimiterea foto­grafiei nu prea o găsesc genială. De ce să te privezi d -ta dela un portret, ca să ni-1 trimiţi nouă, când aici, la redacţie, ne sosesc zilnic zeci de foto­grafii s'milare? Cât pentru pseudonim, te felicit!... Cu celălalt începusem să capăt migrenă...

Liza, Adri, Era. — Condiţiunile care se cer unei debutante în cinematograf au fost scrise adeseori în coloanele noastre. 2) Prin snortu/ri practicate cu chibzuinţă. 2'* SS v5 mfl.ritati. e sin­gura soluţie... 4) O femee emancipată pentru noi bărbaţii, e ceva primejdios— m^i ales în cazul dv. 5) Toţi aceia

c*>ri nu i-aţi citit dv... L a ce bun să vă enumăr eu scriitorii contimpo­rani? V ’aş putea. cpI mult, recomanda autonfl unui... abecedar.

Jlgolo-Iaşi. — Adresati-vă redacto­rului nostru dela Paris, d. Oportro TPe- odorescu, 1, Passage de l’Elysée des Beaux Arts. E l se ocupă cu asemenea lucruri şi — recomandându-vă din oartea mea — veţi avea toate indicaţi­ile dorite.

Jester Ly. — E vorba să se înfiinţe­ze acum o societate serioasă pentru producţie de filme româneşti. M ulţu­mesc pentru urări ,dar nu mai colabo­rez la film ul anunţat, din motive pe care le voi anunţa ulterior prin presă.

Miss Predeal. — Puţintică răbdare şi se va puJblica şi mult aşteptata fo ­tografie a concurentei căreia i s’a de­cernat titlul de „Miss Universe 1930“. N u uitaţi că fotografiile sosesc cu po­şta nu prin radio...

Cetitor-Bucureşti. — La această ru ­brică se răspunde, pe măsura spaţiului, tuturor cititorilor fă ră nici un cupon special. Probabil că nu s’au primit scri­sorile dv. Este singura explcaţie...

N inon-copil precoce. — Dacă nu-m i precizezi titlul acelui film, m i-e impo­sibil să-ţi răspund, neştiind despre ce e vorba. 2) N ils Asther s’a născut la 17 Ianuarie 1900 la Malmo. E căsăto­rit cu o actriţă, al cărei nume îmi sca­pă. 3) Şi-acum, vrei un leac, ca să nu-ţi mai rozi unghiile?... Copiază u r­mătoarea reţetă şi prezintă-te cu ea la farm acia tatălui d-tale: Iamădepăr,1 kg.; Extras de minte 500 gr.; Pu l­bere de unghie bătrână 0.5 gr.; Sirop de doliu 10 gr... D in acest amalgam să iei o lingură la ceas.

Gh. P. Nicolescu. — Adresaţi-vă C la ­rei Bow, în limba engleză la Param o- unt studios, Hollywood. Cal. V. S. A.

Poale l«nsri... etc. — W em er Fuette- rer are 1.85 m. înălţime. N u e nici o greşeală însemnată, dacă-i pronunţi numele aşa cum se scrie.

O cititoare-Loco. — Sunt actori de teatru al căror nume n’a fost menţio­nat nicăiri. Cu nespus regret că nu-ţi pot fi de folos!...

V. Melopee. — Bun venit simpatică si veche prietenă anonimă!... Ţ i-am recunoscut scrisul dela distantă, deşi nu-1 mai văzusem de mult... W olfgang Zilzer s’a născut la 20 Ianuarie 1904 în oraşul Cîncinnati (Am erica). Este fiul celebrului artist ungur M ax Z il­zer... A debutat în teatru la vârsta de 6 ani şi puţin mai târziu a apărut si în fata ob'pcitfvului. 'Primul lui film a fost ..Bărbierul din Pilmersdorf“ da*- n’a fost lansat cu adevărat decât de rpffisorul Robert Land, în producţia sa . Deşteptarea Prim ăverii“. După mme, e un actor de talent. 2) îm i e impo­sibil să cunosc toţi actorii cari inter­pretează roluri secundare. Raţionează puţin si-m i vei da dreptate...

Petrică Meleşeni. — Ivan Mos.iouki- ne a debutat în mici filme ruiseşti, re ­alizate înainte de răsboiu. Odată cu revoluţia din Rusia a plecat în străină­tate. Cu chiu. cu vai, a aiuns la Paris, unde nu-1 cunoştea nimeni, dar unde nrin talentul şi fizicul său s’a lansat, în scurt timp. Adresa: Berlin W . K u r- fiirstendamm 195. 2) Printre compatri­oatele care se bucură de reputaţie în studiourile străine sunt: Elizza la P or­ta, Emmi Lyn (Emmy Şe’neanu), A - lice Cocea. Pola Ilery şi Lly Nigrim.

3) O lga Tschechowa e căsătorită. 4) Hans Adalbert von Schlettov locueşte la Berlin O., Grosse Frankfurterstra- sse 4... 5) De ce naţionalitate sunt eu?.. Congoleză...

O lga Nordeli. — „Din mica mea co­pilărie am vrut ca să mă facă artistă“... Şi eu-ţi răspund: E o prostie!... M al bine fă-te... cameristă!...

Tarantula. — Faci foarte bine că ci­teşti orice volum ce-ţi cade în mână. E o autocultură sănătoasă, a fară de cazul când ai avea predilecţie numai pentru romanele de aventuri.... 2) Să trăiască Rudolph Valentino?... Se poate să fie cineva atât de naiv încât să creadă!?

Odyle de Reveaux. — W alter Rilla s’a născut la 22 August 1896 în orăşelul Neunkirchen. A profesat mai întâi zia­ristica, apoj s’a consacrat ecranului — prin anul 1922. Locueşte la Berlin W ., Wacholderweg, 6. 2) G ary Cooper e căsătorit, dar nu cu Lupe Velez.

M ax-G alaţi. — Costul abonamentului se poate trimite ad-ţiei noastre prin m andat poştal. Vedeţi preţul în corpul revistei.

Ne-Jen. — Puneţi în discuţie o che­stiune foarte interesantă. E adevărat că multă lume are obiceiul ca la pre­zentare să-şi mormăie numele în mod imperceptibil. Eu unul condamn proce­deul acesta. Deaceea e prezentare ca să ştie omul pe cine are în faţă, indi­ferent dacă e vorba de utn Popescu, Ionescu sau Cantacuzino. Când cineva se prezintă singur, e frumos să pro­nunţe răspicat: ,.Numele meu este....“ Când e prezentat de cineva, este de datoria aceluia să -i pronunţe numele, fă ră a mai fi însă nevoe să -l repete şi el, pentru fiecare ins în parte... Prie tenul d-tale îţi face observaţii absurde şi le motivează într’un mod foarte pe­riferic prin acel „nu să face!“ D ac ’aş avea spaţiu, ţi-aş documenta eu, că din cele mai vechi timpuri ale civilizaţiei, dăinue obiceiul corect ca la prezenta­re, persoanele — de orice gen — să-şi pronunţe numele clar... Când cineva mormăie, am impresia să -i văd cazia- rul la poliţie... cufundat în bezna fap ­telor urâte.

M ititelu-Tunari. — Elizza la Porta primeşte corespondenţa la Berlin -Char lottenburg, Kurlănderallee 1. 2) In fil­mul acela au jucat: Charles Farel şi Janet Gaynor.

Vasile Năstăsescu. — Pentru Ramon Novarlo adresaţi la M etro-Goldwyn- Mayer studios, Hollywood Cal. U . S. A. Abonamentele se primesc la ad -ţia noastră. D ar nu" văd la ce i-a r folosi să-i trimiţi d -ta revista noastră, când el o primeşte regulat la studio, aşa cum o primesc de altfel toate vedetele de frunte ale ecranului.

Etoile. — Eu nu admit, e adevărat, ca cineva să povestească subiectul unui film într’un articol cu alt titlu şi să -l semneze apoi, fă ră a menţiona sursa inspiraţiei. D a r se obieinueşte pretu­

tindeni. Eu, cel puţin, n’am făcutn n.ciodată, deci reproşurile nu mi s cuvin mie, ci autorului respectiv... Ni răspund personal decât de rubrica | articolele semnate de mine.

Viitorul as al ecranului. — Cil*dispunând de oarecare avere, nu p# avea nici o garanţie de reuşită in ti nematogxaf. Totul e in funcţie de să şi de talent. 2) Ivan Mosjoukine t filmat până in ultimul timp pentr Ufa. Suma exactă cu care a fost plât pentru fiecare film n’o cunosc... Si născut în anul 1892 la Penza in Sus şi a turnat până acum in peste 15 li me. 3) Pat şi Patachon au filmat pa tru diverse case de producţie, dana şi germane.

Micu. — Faci observaţii foarte just până la un punct, dar începi să le ea gerezi aducându-mi atâtea elogii ni Scrie fiecare cum poate şi dacă rubii ca aceea este acum prost redactau revista respectivă n’are decât să şuier consecinţele... După cum vezi, am lui dispoziţia să mi se culeagă paginai ceasta cu cea mai mică literă, ca s satisfac şi pe aceia care nu mai i unde se adresa decât la noi. 2) In li mul despre care te interesezi, dup câte mi-amintesc, au jucat: Emil Jai nings şi D iana Karenne.

Julietta. — M ii de bombe!... Eşti' fată delicioasă şi am să-l rog pe Mi chel Angelo să-ţi toarne o statui k călţată cu papuci de bae.

Natolis-Verga. — Vrei să faci cini ma... Eşti în clasa V -a de liceu?... şt ce? Urm eaz-o şi pe-a Vl-a, poate intr timp ai să renunţi la gloria ecranului Ah. dac-ai ştii d -ta pe câte mizeriii clădeşte această glorie!

D -ra Vera. — Pluralul dela .şcoali se scrie „şcoli‘‘ şi „şcoale“. Pânâ I momentul acesta n ’avem un dicţiou care să precizeze forma.

Triple sec. — Nevasta-ţi, fără terni fug it-a cu un grec... Şi-a dat, probai» seamă, că eşti un triple... sec. Dar di că peste-o lună, se ’ntoarce şi-o pii meşti. să-ţi spun eu una bună: D patru ori sec eşti !...

____ J. deji

Institut Cosmetic M e U(Institut de îniramus«t*n)Ştlrbel-Vodă No. 34. Tel. 311*

D r . F . KOVACSSpecializat la Viena

Boli de piele şi cosmetică. Diater- mie, Raze ultraviolete, Fizioterapie, îngrijirea fetei. Distrugerea radlaU a părului de prisos, sbârdturi, negi, coşuri, pistrui, semne de naţtere. Tratament de întinerire. Curl de slăbire locală şi generală, varice,etc— Vânzarea produselor proprii -

August 1930 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 17

' ! Lvie m1 1« i 1

Vi*

Prin fjordurileNorvegiei

Un grup numeros de in te lectua li români,

d o rn ic i de o şi mai largă instru ire, au porn it

în tr ’o m inunată excursiune spre Capul Nord ,

spre ţara aurorei boreale, spre patria zile i de

şase lun i şi a n op ţii aşişderea.

In drum spre extrem itatea nord ică a E u ro ­

pei, vaporul — plecat din Hamburg, — a tre­

cut şi pe lângă coastele Anglie i, oprindu-se

pentru o zi la Edinburg, unde un soare m i­

nunat, a perm is luarea unor fo tog ra fii de p r i­

m ul ord in .

în to rş i din meleagurile Nordu lu i, au păstrat

o am intire excelentă, despre această excursiu ­

ne, care i-a plim bat p rin fjo rd u rile N orvegie i,

stăpânite pe vrem uri de V ik in g ii legendari.

i

Publicăm in această pagină, o serie h/olografii, prinse de am atori din pipul excursioniştilor rom âni, in lom egia.Sus: vedem un admirabil apus de

mu, fotografiat de pe puntea de co­rnii u vaporului cu care s’u orga- Bl excursiuneu.La dreapta, prima fotogra fie , re-

rt:inlă pe un m ilitar-m uzicant sco­ta, in costumul de mare ţinută şii cimpoiul tradiţional al ţinutulu i. La extrema dreaptă, vedem doui bă­

iat pescari din Bergen, ieş iţi desi- ft la pensie; se’ncălzesc la soarele ita al Nordului, pe ob icinu ita lor tacă de lemn.Iar jos vedem întregul grup al ex-

mioniştilor români, fo togra fia ţi pe mita superioară a vasului, impreu- «j cu comandantul şi unul d in tre o fi­liri.Treke să remarcăm cu această o-

tarif, minunata execuţie a fo tog ra fii- k, alese la întâmplare, d in tr ’un mare număr, primit la redacţie.

ÎS REALITATEA ILUSTRATA 4 Seplemii/it Iii

Com itetu l soc. „V oin ţa” a lu cră to rilo r tipo ­grafi, a organizat D um in ică 24 August o ser­bare de vară, in parcul „Vlad Ţepeş” din B-dul Ferdinand.

La această petrecere a asistat şi p rim aru l sectoru lu i de negru, d. Al. R. Protopopescu, care a presidat şi ju riu l pentru alegerea cele i mai frumoase fete d in sectorul II.

In aclamaţiunite nesfârşite ale pub licu lu i, ju riu l, — după lungi desbateri, a proclam at alese pe d-rele:

Anişoara Dum itrescu,Steluţa Negoescu şiArgentina Ia n cov ic i.

A doua zi, Lun i, cele tre i alese au fost p r i­m ite de d. Al. H. Protopopescu, la sediul P r i ­m ărie i de Negru, unde au fost fotografiate.

Ilustraţiun ile publicate în această pagină, reprezintă câteva clişee prinse cu această oca- ziune.

Sus: d. p rim a r Protopopescu , la masa de lu cru ; dr.: d-ra Steluţa Negoescu, una din a- lese.

Prim aru l în m ijlo cu l aleselor şi a funcţiona■ r i lo r su p erio ri; Jos: Com itetu l soc. „Voim/of, pub lic şi alesele în curtea prim ăriei.

I !l August 1930 R E A L IT A T E A IL U S T R A T A

I r o i n e i e

fleruluiPrunele, Sbura taure.¿J12 S a c r if ic iu peíztr¿L

6 d ràé óste.■ *

Stanga: Prăbuşirea m ortulă a d-nei Blan­chard.

P tBINTRE descoperirile moderne (înţeleg prin vorba modern, pe

■ — acelea care sunt ulterioare se-I (olului al XVII-lea), puţine sunt careI să fi avut în omenire un răsunet m a i.I considerabil ca descoperirea aviaţiei.I Cercetarea diferitelor încercări, fă-I rate înainte de secolul al XV III-leaI ne-ar duce prea departe şi ne-ar de-I pârta de subiectul nostru.I La 5 Iunie 1783, fraţii Montgolfier, f făceau la Annonay, prima experienţă | ile ridicare în văzduh, cu ajutorul ae­

rului dilatat, prin încălzire.I Numai în 1783, în ziua de 15 Oc- ! tombrie Pilâtre de R ozier şi marchi- iul de Arlande avură îndrăzneala de-a ¡e urca într’o nacelă, suspendată dedesubtul unui balon umflat di- nairrte, şi să se înalţe astfel, în mai multe rânduri, la vre-o două sute de metri deasupra pământului. Entuziasmul spectatorilor fu atât de mare, încât îndrăzneţii navigatori ai aerului vo iră să încerce o ascen­siune şi maî primejdioasă.

La 21 Noembrie următor, plecând din castelul la Muette, se r id i­cară cam la o sută cincizeci de m etri şi după ce plutiră prin aer ate- risarălazece kilometri, depărtare de punctul de plecare, după ce tra­versară Parisul.

Im!; Johnson în cercu l fam ilie i, după înapoierea ei din raid.

Primejdia te îndeamnă să te avânţi în prim ejd ii mai marUncurajat de această încercare, P ilâ tre de Rozier voi să facă o faptă şi mai temerară. Cu o îndrăzneală admirabilă pentru epoca aceia, el târî pe amicul său Romain, într’o aventură care-i costă, pe amândoi viaţa. Ei nădăjduiau să traverseze Canalul Mânecei! Fură svâr- liţi însă pe malul abrupt al Bodoniei, la 15 Iunie 1785. La 1 Decembrie, Charles şi Robert făceau la rândul

lor prima experienţă şi însfârşit la 7 Ianuarie, Blan- dwrd isbuti să treacă fără accident Pasul de Calais. Cu câte-va luni mai de vreme, o altă încercare a fost făcută in Anglia, de către căpitanul italian V icente Lunardi cavalerul Biggni şi o femee, d-na Sage, cea dintâi cam­pioană a sexului ei, pe tărâmul aviaţiei.Balonul lor se înălţă în faţa unei mulţimi extrem de

emoţionate şi cu in im ile palpitând de soarta aeronau- jilor şi pluti deasupra Londrei pe la orele unu după a- miază. Se coborî apoi fără n ic i un incident la câte-va mile de Hanow, în Midlesex, după ce parcursese, în două ore, douăzeci şi cinci de kilom etri. Aterisarea ti­nerei femei provocă manifestaţii extraordinare. După cum se poate vedea dintr’o gravură a timpului, d-na Sa-

Sus: In m edalion Elisa G arnerin ; stânga: devotamentul căpi­tanului H arris ; sus în dr.: d-na Sage în nacelă.

ge îmbrăcase pentru acest eveniment o elegantă toaletă care ar face să zâmbească pe aviatoarele din zilele noastre. Dar nu trebuie să uităm că d-na Sage nu era decât o pasageră şi nu avea de făcut n ici o m işcare, niciun efort, afară de acela de-a trim ite bezele şi saluturi cu mâna am icilor rămaşi pe pământ.

Cu totul alta fu atitudinea d-nei Blanchard, intrépida to­varăşe a inventatorului bărcei zburătoare. In vechea uliţă Ta- raune, azi contopită cu bulevardul SaintjGermain şi chiar în curtea hotelului unde locuia, Blanchard făcu prim ele încer­cări ale aparatului pe care avea să-l arate tuturor în ascen­siunea făcută la 4 Martie 1784, din Champ de Mars. ¡El mai

construise şi o pereche de arip i pe care şi le aplica pe corp şi care-i permiteau să se rid ice la optzeci de metri înălţime prin m ijlocul unei contra-greutăţi. După multe încercări nereuşite, Blanchard isbuti în cele din urmă să adapteze barca lui sburătoare la balonul cu gaz hy­drogen, ceeace-i îngădui să facă ascensiunea din Champ de Mars.

Curând, după ce-şi perfecţionă aparatul, Blanchard, repetă în as­censiunile lui publice, deasupra parisien ilor uim iţi, experienţa execu­tată de Lenormand (inventatorul paraşutei) la Montpellier.

El ataşă de o vastă umbrelă d iferite animale pe care le aruncă din balon şi care ajunseră nevătămate la pământ.

Experienţele lui Blanchard fură urmărite cu pasiune de soţia lui, care î l însoţi foarte des în sborurile sale.

Celebritatea fu recompensa îndrăznelii acestor doui tovarăşi de viaţă, care nu întârziară a se îmbogăţi.

Dar tocmai când ¡norocul le zâmbia mai mult Blanchard căzu din balon pe când sbura deasupra oraşului Haga, în anul 1809. Dupăce strânsese o avere considerabilă, ne feri­citul aeronaut avusese tim pul să o şi piardă în specula- ţiuni nenorocite.

Cu câteva zile înainte de accidentul care-1 costă viaţa el spunea soţiei lui, pe un ton glumeţ: „Scumpa mea, dupăce vo i muri eu, tu nu ve i avea alte resurse, decât sau să te înneci sau să te spânzuri....”

Dar Sophie Armant văduvia lui Fran­cois Blanchard, gustase din fructul is­p ititor al g loriei. Ea —• decât să moară de foame — preferă să sboare şi să tra­gă din ascensiunile ei, veniturile ce p ier­duse.

Mai întâi, toate păreau că zâmbesc a- cestei făpturi curajoase.

Sbură la M ilano, la Turin, la Roma, la Londra, la Berlin, aproape pretutindeni.

(C ontinuare în pag. 20)

Sus : Miss Huth E l­

der; dr-ta: Marge B as­t i e.

R E A L IT A T E A i l u s t r a t ă 4 Septembrit 1!J

torat salvarea decât eroismului iu­bitului ei. Ea 'dispăru din lume şi nu mai reînoi nici odată cruda experienţă.

Mai fericită fu soarta E lizei Gar- nerin nepoata lui Jacques Garne- rin. Acesta, prim ise 30.000 de fr., de la (guvern spre' a organiza ser­bări aerostatice.

Dar căzu în ziua de 17 Decem­brie 1904 pe câmpia Bracciano, după ce zburase d ’asupra Romei.

După moartea lui, E liza nepoa­ta sa, îi urmă cariera. Ea muri li­niştită, după numeroase ascensiu­ni şi coborîri, cu o paraşută pro­prie.

Tim pul trece insă, aducând me­reu descoperiri noui.

In 1905, princip iu l aviaţiei e gă­sit şi fraţii W right fac să alerge la Chartres m ii de oameni din toa­tă lumea, ca să-i vadă sburând.

Curând şi fem eile vor la rândul lor să stăpânească văzduhul! Iat-o pe cea dintâi pe d-na iPeltier, care a avut atâtea im itatoare încât ne-ar fi im posibil să le cităm pe toate.

De n’ar fi decât să pomenin pe cele mai îndrăzneţe, pe baroana l.aroche, victim ă a curajului ei, pe Sophie Blanchard, pe Maryse Bastie, ziaristă şi aviatoare, pe gra ţioasa Titayna, reporteră strălucită tot odată, pe americana Ruth E i­der, care era să piară traversând Oceanul şi tot am putea vedea cât de repede şi în ce chip strălucit şi-a făcut loc femeia în domeniul aviaţiei.

Şi pe măsură ce sboară timpul, novicele departe de-a se descuraja de sfârşitul tragic al câte unei ca­marade, se avântă, din zi în zi mai îndrăzneţe, din zi mai hotări- te să învedereze că şi ele sunt ca­pabile să îndeplinească eforturile pe care viaţa actuală le cere ori cărei făpturi demnă de-a le între­prinde.

Avem astfel pilda tinerei engle­zoaice, Miss Am y Johnson, care a bătut toate recordurile sborului în etape, din Anglia până în Austra­lia, stârnind admiraţia întregei lumi.

Şi suntem siguri că perform an­ţele aviatice fem inine, nu se vor opri aci........

mavaj

P O M P E AUTOMATE

f ^ Vara In voiaj

în exeursiuni

gSste pentru

r id ica re a apei la ori« înă lţim e

B P o m p a r e a dela oriei adân c im e

funcţionând singure la întou- cerea orcărui robinet

PRODUS: GENERAL MOTORS

înviorează,ră c o re ş te ,

uşureazădigestia

B U CUREŞI I S t r . C â m p im in i l lHIDROELECTRICA

T e le fo n N o . 368/29

Căpătase o asemenea îndemai.a- re în meşteşugul ei încât i se în­tâmpla să doarmă noaptea în na­cela cea strâmtă şi să aştepte sus­pendată între cer şi pământ, apa­riţia zilei, ca să coboare.

In ascensiunea pe care o făcu deasupra munţilor Piemontului, în 1812 îndură un frig^atât de grozav încât ţurţuri de ghiaţă îi acoperi- ră m âinile şi faţa.

Aceste prim ejd ii nu reuşeau de­cât să-i mărească ardoarea.

In 1817, ea execută la Nantes a cincizeci şi treia ascensiune a ei, când, voind să coboare pe .câm­pie, căzu într’o mlaştină. Cum ba­lonul i se agăţase de nişte arbori, ea ar fi p ierit la sigur dacă nu i-ar fi sosit ajutoare la timp.

Dar moartea o pândea totuşi. La6 Iulie, 1819 Sophie Blanchard se înălţă în timpul unei serbări ce avea loc la T iv o li în strada Saint- Lazare. Ea ducea cu dânsa o para­şută încercuită de o cunună de flăcări de Bengal, destinată să dea publicului unui foc de a rtific ii ce ar coborî din văzduh..

Ţinea in mâna o lancie cu foc, ca să-şi aprindă piesele de artifi­cii.

O mişcare greşită puse orific iu l balonului în contact cu lancia cu foc. Gazul se aprinse.

îndată, o imensă coloană de foc se rid ică deasupra balonului în­grozind pe numeroşii spectatori adunaţi la T ivo li şi în cartierul Montmartre.

Se văzu atunci lămurit cum d-na Blanchard încerca să stingă incen­diul comprimând orific iu l interior al balonului; apoi recunoscând i- nutilitatea sforţărilor ei se aşeză în nacelă şi aşteptă.

Gazul arse mai multe minute fă­ră a comunica focul învelişului • balonului. Rapiditatea coborîrei era foarte moderată şi e neîndoios că dacă vântul ar fi îndreptat spre câmpie balonul, d-na Blanchard ar fi ajuns la pământ fără accident. Balonul însă se abătu asupra Pari­sului. El căzu pe acoperişul unei case din strada Provence. Nacela alunecă pe panta acoperişului clin spre partea străzei.

— Ajutor! strigă d-na Blanchard. Acestea fură ultimele ei cuvinte.

Alunecând pe acoperiş nacela în- tâlni un cârlig de fier: ea se opri brusc şi în urma acestei sguduiri, nefericita aenonaută fu precipitată afară din nacelă şi căzu cu capul pe pavaj. Fu ridicată cu craniul s drobi t.

Balonul, cu totul golit atârna din vârful acoperişului până’n stradă. Era a şaizeci şi şaptea ascensiune a curajoasei femei. Parisul i făcuo înmormântare demnă de ea..

* * *O altă aerouauta din dragoste,

nu mai puţin îndrăzneaţă, a fost frumoasa amică a nefericitului Harris, Clara L....

Această tânără femee, care apar­ţinea unei nobile fam ilii engleze, se înamorase de un o fiţe r de ma­rină, căpitanul Harris, unul din p ion ierii aviaţiei în patria lor co­mună. Clara, însoţia pe o fiţe r în călătoriile sale fără să fie speriată de vre-un pericol. La 8 Mai, 1824, perechea plecă din Vaux-Hall din Londra pe un timp senin.

Harris, după ce plană câteva Ceasuri la o mare înălţime, voi să se coboare, dar supapa nu mai funcţiona. Dânsul găuri atunci ba­lonul. Gazul eşia însă prea repede, acum şi nefericitul dorind să evi-

'te tovarăşei lui o moarte atroce, se aruncă în spaţiu, ca să opreas­că coborârea vertiginoasă a balo­nului.

Amica lui îl văzu învârtindu-se un moment apoi sdrobindu-se de pământ, pe când balonul, uşurat, se cobora încet. Clara nu şi-a da­

‘20

< Septembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ 21

Hr. Alphonso Jaydes, comisarul dis actului, lăsă din mână telegrama pe n o citise, apoi îşi strigă secreta­ri negru.| - Citeşte — îi strigă el aruncând Ma pe jos.! Secretarul îşi înfipse tocul în pă - d des Şi creţ., ridică hârtia de pe jos, a cat mai multă demnitate putea, toi simţind că gestul făcut ca să i plece ii deranjase solemnitatea linelor europene îşi trase in jos ves- m I. işi aranja ochelarii...¡-Citeşte, îţi spun, urlă comisarul. Ii te mai răţoi ca un păun.Secretarul citi hârtia, cu o expre­

se de om insultat, apoi zise:Soseşte intr'un moment prost te-

jpina asta, domnule.-Ce tot vorbeşti? E o infamie, nu

:nefte prost. Gâscanul care a scris-o, is’a mişcat de pe malul mării în r«a lui, de îndrăzneşte să mă înveţe l mine cum se tratează indigenii, ibar n’are de ce se petrece în înte­ţii, e un simplu conţopist şi ştie nu­ni să scrie. Districtul acesta e cel

; sai bine administrat din colonie, nu ! »?a?

■ Da, domnule,■ E vreun şef mai mulţumit de

¡strict in ţara asta părăsită de Dum ­ei?-Domnule, ţara asta nu e părăsită

a Dumnezeu — răspunse secretarul tare tăcea parte dintr’o misiune creş- m - dar şeful tribului Abbassu e (irisit de Dumnezeu*. El zice că n ’are tui să plătească taxele şi ca să -l aş- iptam un an. De aceea, zic că tele- jtama asta soseşte prost.

i timp ce comisarul căruia ii ife- aa ochii din cap de furie, era gata

14 pradă unui atac de apople- se,secretarul citi din nou telegrama: „Dacă se mai întâmplă cazuri de

¡isutordonaţie in districtul dumnea- rastrâ, veţi primi o vizită a Exce­

lenţei sale Guvernatorului, care va raporta la oficiul colonial”.

M r. Jaydes înţelegea că situaţia e serioasă. Şeful tribului Abbassu nu era uşor de liniştit. Hotărî deci să plece în persoană, să trateze cu el.

bun de nimic. Să ştii că dacă mă în ­curc de dumneata, te trimet înapoi, cu toate prevederile regulamentului.

Sublocotenentul nu ripostă. Pe drum m ergea cu soldaţii în urma mânio­sului comisar, cu care nu mai dădu

â m '4 i t

r i t f a

— Citeşte, îţi spun, urlă comisarul

Cu tot dispreţul lui pentru militari, era obligat de regulamente, să ia cu el o escortă comandată de un ofiţer. Curând i se prezentă sublocotenentul M ark Roper, un nou venit, care avea să comande escorta.

— Dumnezeu ştie ce cauţi dum­neata ou mine, zise comisarul; nu eşti

ochii decât seara, la masă.. Când se aşezară să mănânce, comisarul îi spuse:

— Dacă eşti vorbăreţ, poţi să te duci să mănânci în altă parte.

Ofiţerul nu răspunse. In tot timpul mesei ascultă cu răbdare, o lungă d i­sertaţie despre felul cel mai potrivit,

de a trata indigenii. D ar cuim masa era copioasă, către sfârşit, comisarul districtului se îmblânzi până într’a - tâta. încât binevoi să vorbească ironic tânărului Roper. Acesta suportă şi i- ronia, amuzându-se cu nişte cărţi de joc, cu care făcea scamatorii.

— Uite popa. nu e popa! zise d. Jaydes. Ca să-ţi reuşească trucul a - cesta ar trebui să umbli mai repede cu cărţile.

— Tocmai, meşteşugul e să faci să se pară că umbli încet, răspunse R o ­per, cu multă amabilitate în glas.

— Ehe, mare prost ar trebui să fie cineva, ca să-l poţi păcăli cu înceti­neala dumitale, răspunse comisarul. Uite de exemplu acuma popa e aci...

Se opri încurcat, căci pusese mâna pe trei de pică.

— Ia mai fă odată, zise el brusc.Roper mai amestecă odată cărţile

atât de încet, încât orice confuzie pă ­rea imposibilă. Totuş marele A lphon­so Jaydes greşi şi de data aceasta, ceea ce-i închise gura.

A doua zi, când ajunseră la două mile depărtare de satul răsvrătit, o- fiţerul se apropie de hamacul în ca­re voiaja comisarul ş i-i spuse:

— A jungem în curând, domnule. Aveţi vreun ordin special de dat?

D. Jaydes tocmai se deşteptase din somn şi nu era m ai bine dispus de­cât de obiceiu. De aceia răspunse:

— Da, domnule: doresc ca dumnea­ta şi soldaţii dumitale să vă ţineţi cât m ai mult posibil la o parte.

— Am înţeles, răspunse Roper. şi făcu un semn discret sergentului: opt soldaţi care aşteptau la o parte dispărură în tufiş.

E ra evident că sosirea lor în sat fusese aşteptată: nici picior de om nu se zăria pe drumul dintre colibe. Co­misarul se dădu jos majestos din h a ­mac, în faţa casei şefului. Puse sol­daţii să bată toba, dar nu apăru de-

DE P R E C I Z I EPDNTHU

TO AT Ă V I A Ţ A

Au apărut u rm ătoarele v o lu m e

1| M atem atic i le T e c h n i c i inului (4 volume) p re ţu l le i 160.2) Mecanica lei 240 — 3) T e c h nologia m a t e r i a l e l o r d e c o n strncţie lei 120.— ; 4) U z i n i centrale e l e c t r i c e 80 lei.A se cere la p rin c ip a le le l ib ră r ii

din ţară sau co n tra ra m b u rs la Biblioteca T e c h n i c ă , B u c u re ş ti (2), Str, Ion Mincu N o. 8.

* R E P R E Z E N T A N Ţ A U Z I N E L O R \O D E O N

OESCH IDE IN 15 SEPTEMBRIE a. c. |vastele sale magazine din

IIIIOIECA T E C H N I C Â

STR. LIPSCANI 94cu următoarele mari raioane:

RADTO, GRAMOFOANE, PLĂCI, INSTRUMENTE MUZICALE, PARFUMERIE, GALANTERIE, ARTI­

COLE DE CADOURI, SPORT, CÂRUCIOARE, BICICLETE, MAŞINI DE CUSUT

VIZITAŢI ACESTE MAGAZINE, sim ilara marelor întreprinderi din Occident

D O M N I Ş O A R A !nu u i t a f l că pentru d-voaslră a apârul

ALBUMUL CUNCURSULUI DE FRUMUSEŢEcu suie de f o t o g r a f i i ale aleselor diu B u c i ireşt, Sinaia ş i din întreaga { <ră. Este cea mai frumoasă podoabă in once casa.

PREţUL 80 LEI

RIOAUPjUb» PA* tSDeslegările se primesc până la 10

Septembrie 1930. Fiecare joc acordă dezlegătorilor un număr oarecare de puncte. Cel care obţine numărul cel mai mare de puncte prin des- legarea celui mai mare număr de jocuri din numerile 184, 185, 186 şi 187, va primi un premiu de 1000 lei. Premiul al doilea 500 lei. Premiul al treilea 200 lei. Următo­rii şapte deslegători, primeşte câte un volum. Premiile se vor distri- hui la 20 Septembrie 1930.

Cupon pentru jocuri No. 188

Numele şi p ronum ele -------------------

A d rasa

ÎNGRIJIREA RAŢIONAU A OBRAZULUI, PĂRULUI

S I MÂINILORPREŢURI CONVENABILE

EU INTREBUINTEZ NUMAI CUNOSCUTA

CREMAPUDRAs.LAPTELEdeCRIN

•FLORA*lin CARI A L B E S C S I C A T I-

FE L E A Z A T E N U L .

P A R U L IL I N T R E T I N C U

CAPI LOG ENIA R

C O N T R A T R A N S P I R A Ţ I E I

ANTIODDRULI I GĂSESC CEL H A I BUKI

PENTRU Ondulaiiune Permanenfă J Aplicafiune ru K en n e *

îngrijirea Tenului Vizitaţi Salonul de Coafură V S p e c i a l p en t r u Dam e

Serviciul strict hygienic şi conştiincios

P r o p r . MILO QUELLERB-dul I. C. Brătianu Nr. 41

O n o ra te D o a m n e ţ i D -şo a re . Sunt rugate a vizita Salonul de Coafură Institut de Beaute L e o n Calea V ictoiiei No. 18, Tel. 382/74. U N IC în văpsitul nărului cu HKNNE veritabil, ondulaţii PERMANENTE Lucrări artistice de păr, coafat, manicure, ondulaţii cu apă: aplicaţii cu HENNE face personal Dsnul L E O N

masage facial face specialistă din străinătate.P re fu r i N. B Aranjamente

con ven ab i le pentru mirese închiriem

0 Periculoasă Inieclie a Picioarelor

a contaminai TaraExam inaţi dacă aceste

symptome se prezintă intre degetele Domniavoastră.

Este o infecţie neplăcută, cauzată de un germene, pe care îl neglijăm cu uşu­rinţă, dar care devine periculos dacă-1 neglijăm prea multă vreme : ştiinţa îl numeşte Ţinea Trichophyton. De obicei apare între degete. Symptomele sunt următoarele : pielea divine umedă şi ade­sea se crapă sau produce băşici, care dau loc la măncărime. Uneori pielea se înroşeşte şi se inflamează, său arsă. se tnălbeşte, se întăreşte sau chiar se sidefează.

Mirosul este adesea dezagreabil. Exami- naţi-vă picioarle chiar în această seară şi dacă descoperiţi unul din aceste symp­tome, reacţionaţi imediat. Puneţi Saltra- tul Rodell în apă, pănă ce oxigenul degajat va da apei înfăţişarea unui lapte gras. C.ănd veţi pune picioarele în această baie lăptoasă, oxigenul pătrunde adănc în pori şi omoară germenul, care produce boala. E l mai calmează oboseala şi sen­sibilitatea picioarelor şi moaie induraţiunile şi bătăturile atăt de mult, încăt puleli să le scoateţi în întregime, cu rădăcină cu tot.

Saltratul Rodell, se vinde de toate farmaciile şi drogheriile cu garanţie de înapoierea banilor în caz de neefica- citate. Preţul lui este derizoriu.

C itif i „RADIO

cât o babă prăpădită, care începu să se văicărească:

— M ăria voastră, şeful nostru o să fie nenorocit când o a fla că aţi venit în lipsa lui: e plecat într’un loc, care e la patru zile de drum de aici şi nu ştim când se întoarce.

— Chiamă-1 pe ajutorul lui, porun­ci Jaydes.

— Vai vai, se boci femeia, toţi oa­menii din sat sunt plecaţi departe, departe! Şi tot bocindu-se, se întoarse în colibă şi închise uşa. D a r din jo ­sul drumului apărură patru soldaţi, cari aduceau între ei pe şeful absent şi pe ajutorul lui. Aceştia nu ştiau cum s’o întoarcă.

— M ărita ta, zise şeful, dacă aş fi bănuit vizita aceasta, ţi-aş f i pregă­tit o primire strălucită.

— Ce va să zică asta? întrebă Jay­des încruntându-se.

— Patru soldaţi de-ai mei, explică Roper, se găsiau din întâmplare în ca­pătul cellalt al satului, când domnii aceştia se pregăteau să plece. Şi aşa i-au oprit şi le -au spus că excelenţa voastră vrea să le vorbească.

Comisarul îşi aduse aminte de „or­dinele speciale” şi-şi muşcă buzele : nul era obiceiul ca indigenii să fugă la apropierea lui, dar de astă dată, dispoziţiile pe care le luase ofiţerul se nimeriseră bine. Constatând în­toarcerea şefului, oamenii începură să se ivească de prin colibele unde e- rau ascunşi. Printre ei se distingea un tânăr, rudă cu) şeful, care privia pe albi cu multă îndrazneală şi că­ruia i se citia în ochi obrăsnicia.

— Majestatea sa împăratul, anunţă Jaydes, este foarte supărată pe şeful tribului Abbassul.

— Şeful tribului Abbassu e fericit că Majestatea sa a aflat de existenţa lui, răspunse şeful.

Comisarul îi privi cu severitate, dar nici o urmă de ironie nu se vedea pe faţa indigenului; de aceia Jaydes con­tinuă. E l arătă că refuzul de a da tri­butul, este răsvrătire pe faţă, apoi de­clară că dacă i se dau imediat banii, el va interveni pentru iertarea rebeli­lor. Şeful îl asculta cu mare atenţie,

22

— îm i miroase a bani! Ilustre set, voinicii tăi au minţit. Iţi voiu da ia- poi ceeace ţi se curvine.

Apoi îi luă de mână pe negrul«; tânăr şi începu să-l smucească adia- tr’o direcţie aci într’alta, până câtl mişcarea imperceptibilă pe care o li cură mulşchii aceluia ii arătă teu în care trebue să caute bănit Et» ce scamatorii numesc transmit«« gândirii sau telepatie. Aşa dar Rţe tărî după el pe bietul negru până fe gă casa şefului. Comisarul, care la t- ceput fusese sufocat de amestecul o- filerului, dar numaidecât îşi f c seama de avantajul pe care-1 puia trage din intervenţia aceluia, obsem că faţa şefului se învineţise Ata strigă brusc:

— Staţi! E vizibil că ofiţerul « spune adevărul. Voinicii 1-au insei pe şef. D ar când ofiţerul a spus ai să dea înapoi şefului banii asemţu făcut o făgăduială pe care n'o p» ţine: legea spune că banii care a îngropaţi in pământ fără ştirea p» prietaruilui sunt ai guvernului, ian zecea parte se cuvine cui i-a găsit.

Şeful se făcuse cenuşiu. In tiiţt acesta, Roper mai scoase cu un p neglijent, o monedă din urecheaţii rului care era mai mult mort ied viu de spaimă. Cu toată firea lui s părăcioasă, Jaydes nu era lipsit de c băcie. Polosindu-se de situaţie, el it

— O şef al Abbassu-ilor, ia-ţt» nii deoparte şi cere-le să spună# vărul. De unde nu. ofiţerul mea ti găsească toţi banii, şi-i vom lui r

Şeful fu .bucuros că i se ofemi \ portiţă de scăpare. Peste un ceas,® i trupa se întorcea cu banii ina* j pentru impozite, Jaydes ii făflilaîi per cel mai înalt compliment ptc re-1 putea face:

— Tinere, zise el solemn, voia trecerea dumitale, la autoritatea i vilă.

U n urlet fioros se auzi in spiţa lor. Toată populaţia satului titj după tânărul obrasnic, căuitând Sa scoată bani din el; şi cercetărUeItri se rezumau numai la nas!

4 Septembrit IM

CEREŢI NOUL CATALOG

IA INSTITUTUL DE

R E D A C Ţ IA Ş I ADMINISTRAT. Bucureşti, str. Const. Miile 7,Et

TE LE F O N 306/67

D irec to r redacţional:

N IC . CONSTANTIN P R E Ţ U L ABONAMENTBLC1

Pe un a n ......................Leii

Pe şase lu n i ................. „IPe trei l u n i ....................Pentru străinătate . . . .

REALITATEA ILUSTRATA

dând din cap în semn de aprobare.— Cuvintele stăpânului nostru sunt

pline de înţelepciune, zise el apoi. A le urma este a merge pe calea cea dreaptă şi a atinge fericirea. D a r vai, nu putem să le urmăm!

Comisarul, care era încântat de e- fectul vorbelor lui, se încruntă acum, auzind că indigenii nu voiau să -l as­culte. D a r şeful continuă:

voi despăgubi de pierderea suferită pentrucă sunt credincioşi şi suipuşi.

L a auzul acestei propuneri neruşi­nate, comisarul simţi că se sufocă. Dar, înainte de a putea da drumul furtunii de ocări, care se strânsese în pieptul lui, sublocotenentul Roper ieşi în faţă şi, fă ră să se uite la d. Jaydes,i se adresă şefului pe limba lui:

— Eşti sigur că voinicii dumitale au

...Alte câteva monede căzură din nasul negrului

— Stăpâne, acesta e adevărul. Am fost pedepsiţi pentrucă am ascultat de ordinul guvernului. N u ni s’a dat ordin să nu m ai îngropăm banii, ci să-i ducem la banca oamenilor aibi? D ar furtuna î-a prins pe oamenii noştri când treceau un râu, şi cutiile cu bani s’au înecat. Iată de ce nu putem plăti birul. D a r acuma stăpâ­nul nostru Jaydes, ne-a adus uşura­rea: dacă majestatea sa a aflat de e- xistenţa noastră, desigur că va afla ce s’a întâmplat şi va zice: copiii mei sufăr pentru că m i-au ascultat porun­ca. De aceea îi voi ierta de bir şi-i

spus adevărul? Uite tânărul ăsta (şi-l arătă pe cel cu mutră obrasnică), cum se face că mai are bani la el şi-i ţine în nas?

Ş i luând în m ână casca, scoase o monedă din nasul negrului, care căzu in cască. Trucul bine cunoscuit de sca matori, fusese executat cu atâta m ă­iestrie, încât indigenii încremeniră. Alte câteva monede căzură din nasul tânărului, în casca lui Roper, spre m area spaimă a privitorilor. Apoi ri­dicând capul, închizând ochii şi su- flând pe nas in toate direcţiile, ofi­ţerul zise în mijlocul tăcerii generale:

ONOB.DOAMNE5 DOMNIŞOARE A2 CONVINGE Di

1 I Stpttmbrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ 23

PRINTRE LEPROŞIde T IT A Y N Â , Baroană de IVidolair

Pţil’LORATORUL are ocazia să capete cunoştiinţe de o

P bogăţie şi precizie, la care |npo(i ajunge, oricât te-ai înco­lţii asupra cărţilor.! Ca mulţi aliţi, am citit o ciudată ifcrare a poetului englez Swim- Ssrne, care tratează iubirea unui iiir, pentru o femee leproasă — ievul mediu, tocmai, când lepro- ş tran trataţi cu o extremă cnu- « — şi descrie fericirea aceş­tia. când, in cele din urmă, isgo- litpentru totdeauna din sânul so- «lă|ii, îşi poate alătura soarta, ie aceea a ferneei condamnate.Atonei, am considerat lucrarea, hpt un simplu produs al im agi­nai şi n’am stat o clipă la îndo- ilă, că in realitate aşa ceva ar fi bi! imposibil.Acum in să v ă d că Swimburne

(facoperise u n fapt destul de sur- ■RDiâtor: l e p r a exercită o fasci- nţie m o rb id ă , de neînţeles, asu- fra p e rs oa n e lo r de sex opus.Sb intenţionez să întristez ceti-

ferii cu o descripţie a leprei în ul- paek-i faze, numai spre a le spu- le ceeace probabil ştiu, că e celiii groaznic spectacol pe care-1 ¡«ale prezenta o boală.Ca toate recentele progrese ale

wdicinei, am auzit că e încă in- rarabiiă, deşi dacă e luată din vre­ţi, prin injecţii cu Chaulmoogra riadecă maladia, permiţând pă­tatului să moară 'de altceva, mai ikscând se duce într’o climă tern­ara lâ.Multe din insulele Pacificu lu i, a-

itvărate paradise naturale, sunt iadirate pentru tratarea bolii.Deşi ezit s’o spun, pentru că nu

ifire rezonabil, în mare parte, fa- [tsla atracţie a insulelor d in ocea- ¡al de sud, numită de germ ani fapptn-Wahnsinn, ce se exercită itât de puternic asupra oamenilor i i , făcându-i să-şi părăsească pa- tria, familia şi afacerile, spre a lâncezi sub un palmier, nu e în- blJtauna frumuseţea naturei, ci o ten şi încă o femee leproasă. Debarcând la Tahiti în oceanul

M ic de sud, găsii corabia „Pau- lolii" — însărcinată de guvernul hicez cu adunarea leproşilor de pe insule şi ducerea lor în colonia Iepe Tahiti — gata de iplecare.Holărli să iau parte la această

apediţie, spre a vedea ceeace pre- iiaţiam că avea să fie , deşi peni- bil. unul din cele mai ciudate spec

Spre uşurarea mea, leproşii erau taţi intr'o luntre enormă, legată ie partea dinapoi a corăbiei şi pă­liţi de gardieni tot leproşi. Ne o- jrirâm în diferite insule, având a m din fiecare mai mulţi bolnavi. Uesea refuzau să vie şi atunci era ieroe să se facă uz de forţă.Problema era dintre cele mai iile, întrucât marinarii francezi, isărcinaţi ou ridicarea lor, nu-i hImu atinge, fiind în perico l de ontaminare. Aruncau cu îndemâ- ire o bucată de muşama asupra olnavului, îl legau şi-l repeziaui luntre, unde era luat în prim ire e fraţii săi întru suferinţă.Ardeau apoi casa leprosului şi itceeace-i aparţinuse. In urma a- islei operaţii, marinarii şi docto-i îşi muiau încălţămintea într’o ie dezinfectantă de formaldehyd, roarece se crede că boala se tras- ile mai ales prin intermediul pă- intului.In oursul unei luni s’au adunati leproşi, mare parte în ultimele

faze şi de câte ori sufla vântul din d irecţia Iun trei spre corabie, pre­zenţa acesteia se simţia în mod pe­nibil.

Nenumărate alte detalii îm i nă­pădiră sufletul de o nespusă tris­teţe, totuş, trebui să rămân până la sfârşitul expediţiei. Dezolare şi desgust: iată ce produce vederea

multă vreme. Am găsit-o măritată cu un bătrân infectat de lepră, ca­re im ediat fu trim is Ja lazaret. Stă­rui să-l însoţească, deşi ştia că n’ar mai fi avut voe să iasă de a- colo. II în griji trei sau patru ani, cu devotament, până când bătrâ­nul muri de tuberculoză. După a- ceasta, făcându-i-se obicinuită exa-

leprosului unei persoane sănătoase şi cu toate acestea vă spun că e- xercită o terib ilă fascinaţie.^ Fără îndoială, acest fapt e de neînţeles. Dar viaţa în sine e adesea de ne­înţeles. Nu pricep i cum molia, du- pe suferinţa avută din contactul cu flacăra, se repede din nou acolo unde o aşteaptă moartea: cum pa­sărea se lasă în jos, de bună voe spre gura hidoasă a şarpelui. Mai de nepătruns ne pare faptul că oa­m enii foarte avizaţi asupra neno­ro c ir ii stupefiantelor cad totuş pradă lor. Tot astfel e teribilu l fa r­mec al lep re i: e de necrezut şi to­tuş foarte real.

Corabia ancoră în cele din ur­mă la Tahiti, cel mai frumos colţ al pământului, unde totul pare nu­mai zâmbet, unde în afară de o bucată de pânză în jurul şalelor, n’ai nevoe de alte vestm inte; unde o colibă te adăposteşte foarte b i­ne şi hrana creşte aproape ne în­grijită. Apa sărată şi caldă a gol­fului, străluceşte îmbietoare, dar natura e amăgitoare. Frumosul n i­sip e populat de creaturi m arine: teramee şi nohu a căror înţepătu­ră e otrăvitoare. Noaptea nu poţi înnota sub razele argintii ale lunii, din cauza unor peşti a căror muş­cătură e mortală. Pe pământul cald şi în aerul parfumat, 'pluteşte acel m isterios virus al leprei, care sca­pă încă len tile lor m edicinei.

Marea colonie de leproşi depe Tah iti ocupă o vale separată de restul insulei, p rin tr’un lanţ de munţi înalţi şi p rin tr ’un lac artifi­cial de ocean.

Leproşii sunt lăsaţi liberi în a- ceastă vale d in care le-ar f i foarte greu să evadeze şi din care n ici ei nu ţin să iasă. Doctorul, coloniei, un francez, mi-a povestit o mulţi­me de cazuri ciudate:

Era acolo o fem ee tânără şi foar­te drăguţă, de o rig ine jumătate franceză, jumătate indigenă.

— „Nu pare să aibă ceva” , şop­tii doctorului văzând-o.

— „Nu, acum e perfect sănătoa­să” , răspunse el, „dar nu pentru

Coliba unui lepros.minare medicală, ar fi putut pără­si lazaretul, dar nu vrea să audă de aşa ceva. Viaţa în colonia le­proşilor exercita asupra ei o fasci­naţie irezistibilă.

In m ijlocul unui crâng în florit, doctorul îm i arătă o căsuţă izo la­tă, făcând impresia celui mai dră­gălaş cuib de dragoste, ce se poa­te imagina.

— „A c i trăeşte un tânăr am eri­can“ , începe doctorul cu tonul lip ­sit de em oţie, al unuia ce repetă o poveste veche. „Se îndrăgosti de o fată indigenă dar la gândul lovitu- rei ce ar fi dat-o respectabilei sale fam ilii din Boston, nu se putea de­cide s’o ia în căsătorie. Tocm ai a- tunci se descoperi că era contami­nată de lepră, dar atât de uşor, în­cât un străin, n ici n’ar fi bănuit-o •—• şi conform leg ii e dusă în colo­nie, iar tânărul se întoarse la Bos­ton. Fam ilia mulţumea cerului că boala se ivise tocmai la timp spre a îm piedeca o căsătorie atât de ne­potrivită . Numai că se cam prip i. Şase luni mai târziu tânărul dis­păru, se întoarse şi clădi această căsuţă, unde trăiră fe r ic iţi. Uite-1 chiar v in e“ . Era în ultimele faze ale bo lii.

Un bătrân foarte original ce-şi zicea droghist, mi-a spus multe lu­cruri interesante despre leproşi. Făcea comerţ ou opium, m orfină, cocaină, heroină, haşiş şi cu minu­natul stupefiant mexican peyotl. Fumai, adică simulai că fumez o- pium şi-l întrebai care e după pă­rerea sa cel mai puternic stupe­fiant. „Societatea lep roşilor” răs­punse el. Un cultivator, îm i vorbia odată de un tânăr chinez foarte inteligent pe care-1 avusese în ser­viciu l său. Curând descoperi că a-

Inlăturâ gălbeneala produsă de futun

KOLYNOS împiedică formarea tartru- lnl şi decolorarea datorită nlcoiinei, dând dinţilor albeaţa şi strălucirea lor naturală. Distruge bacteriile periculoase cari produc caria si boli In genera«.

Incercafi pasta KOLYNOS. Ea e deli­cios de împrospătăioare. Uu centimetru pe periuţa uscată şi aspră o suficient.

C R E M A D E D I N Ţ I

KOUNOSFur izorul C u r ţ i l o r K e g a l e a Komîniei şi Spaniei. Furniz. Curţei Princiare a A. S Prinţul de Galles a Angliei

24

cesta intrase în tr ’o colonie de le ­proşi. Se îndrăgostise de o indige­nă grav atinsă d e această boală.

F iind relativ bine şi capabil să se îngrijească, chinezul avea o că­suţă confortabilă cu grădiniţă. Scoase femee a din spitalul leproşi­lor şi o îngriji cu devotament. Cul­tivatorul, văzându-1 aci, avu o strângere de inimă la gândul că o- mul acela tânăr şi aparent sănătos, avea să aibă un sfârşit atât de tra­gic. .

—• „Eşti foarte puţin atins” , îi spuse el. „Cred că aş putea aranja să fi i retrim is în China“ .

— „Nu fără ea” , răspunse aces­ta şi o repeta cu încăpăţânare ori de câte ori i se făcea propunerea.

In tr ’o după masă, vizitam insula şi cum treceam pr intr’o secţie un­de se aflau situate cele mai bune colibe, fui oprită de o voce ce mi se adresa în franţuzeşte:

-— „Doamnă, o vorbă numai vă rog” , Mă găsii jyi faţa unui bărbat care altă dată parea să ifi fost foar­te bine. Acum era între două vâr­ste şi ravagiile boalei pentru care se afla aci erau foarte evidente. Pe un ton de irezistibilă im plora­re, mă poftii în coliba sa drăguţă şi foarte bine mobilată. Niciodată în viaţa mea n’am dorit mai puţin să intru în casa unui bărbat, totuş mă pomenii pornind şi acceptând un scaun. Dece? Pentru că un re­fuz ar fi însemnat:

„Ah, nu; eşti lep ros !”Nu mă indurai să-l fac să gân­

dească asta, pentru că era adevă­rat.

Era am om cult, un artist, care cu câţiva ani înainte r venise pe insulă să picteze şi ca mulţi alţii căzuse pradă boalei. Se interesă de activitatea artistică din ultimul timp a Parisului şi ştiu să imă în- treţie, făcându-mă să pierd din re- pulsiunea dela început. Statui o jumătate de oră având grijă să nu ating nim ic şi tocmai mă pregă­team să mă retrag, încredinţată că nu mă periclitasem:

— „Nu pleca încă” , zise el im ­perios şi aprins totodată şi spre neliniştea mea, încuia uşa. punând cheia in buzunar. Continuă să vo r­bească curtenitor, era de o vervă sclipitoare. Pentru un moment, nu făcu nici o m işcare să mă atingă, totuşi din cap până în tălpi mă străbăteau fiori de groază.

Nebună, decât să ating suscepti­bilitatea unui lepros, preferam să mă prind atât de stupid în această sinistră cursă.

Clădirea administraţiei era prea departe de colibă pentru ca stri­gătele mele să fie auzite şi în aju­torul celorlalţi leproşi nu puteam nădăjdui. Sunt abilă şi mai puter­nică decât mulţi bărbaţi. Cu ace­sta ştiam că nu aveam de luptat; dintr’o lovitură l-aş fi doborît. Dar la gândul că mâinile lui m ’a.r fi atins în timpul luptei, recăzui fără puteri pe scaun.

Dacă în acel moment m ’ar fi cu­prins în braţe, n’aş fi fost în stare să opun vre-o rezistenţă.

îm i dădui atunci seama ce sunt bietele păsărele când se dau pradă şarpelui sau p isicii. E ceva întoc­mai ca bolnava tentaţie de a te a- runca de la o mare înălţiime.

Mai era totuşi .speranţa, că da- că-1 puteam ţine destul de vorbă, s’ar fi băgat de seamă lipsa mea la cartierul general şi ar fi trim is o patrulă în căutare.

Continuai să vorbesc cu v io ic iu ­ne, simulând nepăsare, în timp ce el devenia tot» mai fam iliar.

Mă m ir cum de n’am albit în a- cea noapte.

Soarele coborî, urmat de scurtul amurg tropical şi apoi, întuneric, nici o altă lumină, afară de opaiţul cu ulei al leprosului. Era evident

REALITATEA ILUSTRATA

că intenţiona să mă reţie în timpul nopţii. Ce era de făout? Din d ife ­ritele planuri de scăpare, ce mi se perindau prin minte, cel mai bun, era să-l lovesc în cafr cu pipa lui, şi să-i iau cheia din buzunar. In acela« timp însă, o m ilă nespusă mă paraliza.

— „V e i fuma cu mine o pipă” , spuse el rugător, „e singura noa­stră plăcere aci” .

Ştiam că vorbia de opium. E im-

ru o indigenă voin ică şi drăguţă. Avea o cheie şi din asta dedusei că venise să fumeze cu artistul şi să-i uşureze pe cât putea singură­tatea. Repede mă rid ica i în întâm­pinarea ei.

— „Ce cauţi a ic i?” mă întrebă cu och ii scăpărând de gelozie.

—• „Vreau să plec” , îi răspunsei „dă-mi drumu” .

In acest moment, eaptorul meu deschise ochii.

— Eşi afară, îm i şueră ea lu ureche.

posibil să opreşti libera circulaţie a narcoticului, pe insulă populaţia muncitoare fiind formată numai din chinezi.

P rim ii, cu gândul să evit a fuma şi sperând să se ivească o şansă de scăpare în timpul cât drogul va lucra. Ne trântirăm pe perne, conform regulei. Când pilula fu coaptă, mă observă de aproape, astfel încât nu putui evita să iau pipa între buze şi trebui să trag în piept fumul amar al opiului cu el poate şi lepra.

Cea mai penibilă parte, venea a- cuin.

Leprosul, sub acţiunea drogului,» devenea tot mai intim. C lipele tre­ceau grele şi teribile. La lumina slabă şi tremurândă a lăm piţe1, priveam strania figură a tovarăşu­lui meu.

Uneori se pleca spre mine, alte­ori închidea ochii, surâzând vede­n iilo r sale. Făcui sforţări să-ini păstrez calmul.

Deodată, îm i păru că aud un sgomot la uşă... In momentul ur­mător, se deschise şi în prag apă­

— „îm i aduce ştiri de acasă Te- ena. încuie uşa şi aşează-te.

Indigena mă p r iv i, ezită, dar fă­cu cum i se spuse. Era geloasă şi mă suspecta. Dar respectă ordinul stăpânului său... Ne depănă un timp poveştile insulelor. Ne vorbi de mari grămezi de giuvaeruri ale vech ilor regi, de puterile vracilor

indigeni cari preschimbauowiii în animale...

Cu timpul, francezul câw tr’un somn letargic. Începui si ai rog de Teena să-mi dea drumi Mult timp refuză să calce ordini stăpânului său.

Atunci mă hotărîi să-i vorti dela femee la femee pe intelesulti

— „Acest om s’a îndrăgostii4 m ine, după cum cu siguranţă văzut” , îi spusei. „Eu insă nu-li besc. Dacă voi rămâne aci, vo» deveni şi eu leproasă şi voiuM cu el, iar tu vei fi gonită”,

Se gândi un moment, apoi fc cuiă uşa.

— „Eşi afară!” îmi şueră ea ii• ureche, atât de ascuţit, încât »zui că asurzesc, şi dacă te veimt înapoia vreodată la el, î|i voia ii ia gâtul.

Nu i-am dat niciodată aceasti razie, dar dacă mai sunt in ti# ambii, pariez că încă i-e frici 1111 revin şi să-i răpesc leprosul*] bit. 1

Cât despre mine, mulţi anini obsedat părerea că-mi văd pecuj pete albe şi adesea în mijlocului tii, consultam dermatoloşi spt» lişti. Acum încă, mă mai visei neori leproasă cu cioacele căzute.

Lepra e un adevărat mister,C#i stă într’o descompunere a ţes* rilor care cruţă organele vita astfel că bolnavul trăeşte am J zile, putrezind de viu. E moli» toare, însă nu se ştie cum sep»j pagă. Copii trăiţi între lepri contractează maladia, cei im din leproşi scapă clacă sunt izoW;imediat. M

La Orofaro am văzut o hm compusă din doi bunici, şasefl căsătoriţi şi 36 nepoţi atinşi « mod groaznic de lepră. Bit* creaturi se adunară în jurul « şi le luai o fotografie, lin d» inent remarcabil care însă nu p» te figura decât într’o lucrare *dicală. j

In firm ierele ce îngrijesc sute zii în ultimele faze ale bolii,soi dupe mine, cele mai eroice temi

Multe din ele contractează M şi totuş muncesc cu ardoare. Sil! membrele unui ordin al diacon*lor. . . j

Ştiinţa a făcut cateva incert® de tratare a maladiei cu injecţii» Challmoogra, care (lupă ,raport« lui Sir Leonard Roggers, dela» eiaţia pentru ajutorarea leproşi» din imperiul britanic, vindeca* tă la sută din cazurile recentei lepră şi 30 la sută din cele mi*| mult încuibate.

Totuş, efectele drogului nu sigure şi bolnavul la apariţia *1 nistrelor pete albe, nu ştie daca«l va „curăţa” , cum spune biblia,« va trece prin toate fazele boliir s’a declarat.

UITAYNA

4 Septembrie IU

■I

C it iţ i „ A d e v ă r u l Liten

/W W u/eaAz

'(Septembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATA

M m m MULLTON I

M & d îv u l Tpevdp O & e, va, Suc/sulă, ca6&a2% Şu cSa. C B zas^d .ZDIATUL CAPITOLELOR

PRECEDENTE utilul Dean O’Banion, a fost M ile necunosciili, în floră - ttlin Chicago.dorul Hlink, şeful serv ic iu lu i kili/icare, descoperă pe doi i- lijino Alfieri şi Lug A ldore, trecuseră la ora crim ei, prin ţarinei; ei au fost văzuţi de k¡licenian.ţiamprentele culese pe cada- mi identice cu ale lu i R ino ri, loluş acesta neayă că ar f i

ÎM vreodată în florărie, si pro- mi chiar un alibi.[liderul asasinării lui O’Banion ptile prin declaraţia flo ris te i n fious.se/, care afirmă că trei pi:i numiţi au atacat pe pa- piil ei Dean O’Banion, în floră - *, In clipa încă când se pregă-

con/runtarea ei cu A lf ie r i şi «, ilari/ Roussel e răpită!... ili/ia constată că Lug A ldore e

Ea reuşeşte să evadeze.* *

iWse duce la teatru, Bugs Moran ■pari bilete pentru 5 — 6 scaune Ijnl locului său. In jurul lui, găr­i i personală ia loc în stal şi ve- ■ LJCapone, zis Scorpionul roşu, era "înnl oraşului... Chiar Bugs M o­

ran, succesorul lui O ’Banion, se temea de puterea invizibilă a Scorpionuluiroşu!...

PR O C E SU L

Doctorul B link înaintă un raport, în care dovedia, prin identitatea am ­prentelor, că Rino A lieri era asasi­nul şi cerea imediata sesizare a jus­tiţiei Parlamentul votase de curând legea accelerării judecării gangsteri­lor, adică a bandiţilor din Chicago.

Rino A lfieri şi femeea care se da drept Lug Aldore, în contumacie, — fură judecaţi, cu o procedură sumară.

Se dădu lui Rino, asistenţa unui a - vocat din oficiu, Mister Robert M a - lory. Or, acesta îşi luă rolul în serios, şi, bazat pe alibilul lui Rino Alfieri, care dovedea absenţa sa în florărie la ora crimei, ceru achitarea acestutia. Dai- depoziţa d-rului Blink fu sdrobi- toare pentru acuzat:

— Rino Alfieri, zise acesta, minte când declară că nu a Intrat în floră­rie, căci amprentele lui dovedesc că el a fost acolo.

Portarul hotelului Esplanade şi o parte din personalul aoef.tiii liotei, susţineau însă că Rino A lfieri şi Lug Aldore se aflau în hotel la ora când s’a comis crima!

Judecătorul Lindsay care prezida şedinţa, întrebă:

— Să fie adevărat oare că nu exis­tă doi oameni, cari să aibă amprente­le digitale la fel?

In adevăr, alibiul acesta, dovedia că la ora 12 — ora crimei, — Rino nu se afla în florăria lui O ’Banion; pe când amprentele culese de doctorul Blink, dovediau că acuzatul fusese în florărie, contrar tăgadei acestuia. Atunci din două una: sau personalul hotelului era complice cu Rino, sau amprentele erau exact cu ale sale, şi totuşi erau ale a l­tui om.

— Sunt oare amprentele digitale o probă matematică?...

Adică: Este exclusă posibilitatea a doi indivizi cu aceleaşi amprente?

— N u sunt o probă matematică cio probă fizică, răspunse Blink, aşa cum este şi moartea. Nu ştim dacă se vor găsi vreodată două amprente i- dentice, cum nu ştim dacă va exista vreodată un om care să nu moară. Dar, dat fiind că până acum nu s’au găsit amprente identice, nici oameni nemuritori, avem tot dreptul să cre­dem că probele acestea fizice, sunt suficiente justiţiei. Galton a calculat că ar trebui 64 de miliarde de dacti­lograme ca să poţi găsi două asemă­nătoare.

Amprentele acestea au avantaji'l că sunt inalterabile de timp, pe cale chimică sau fizică, sunt invariabile la aceiaşi persoană dela vârsta de câteva luni până la moarte, şi nu sunt identice cu altele.

Iată, de pildă, cât de deosebită e amprenta asasinului Rino Alfieri...

— Pardon, zise avocatul Malory: ..acuzatul“ Alfieri, nu „asasinul*-...

—• Iată, — reluă d -ru l Blink, — cât de deosebită e amprenta acuzatului din faţa d-voastră, de amprenta ade­văratului Rino Alfieri, de pe fişă. Pe când amprenta asasinului de aci, e absolut identică cu cele ridicate la florărie.

— Repet, zise Rino Alfieri, că nu am intrat în florărie. Şi totuşi, am ­prentele însângerate de pe zid, sunt ale mele, deşi nu am atins zidul! Şi urmele de paşi lăsate de ucigaş, sunt ale mele, şi ţesătura hainelor!

— Falşul Rino are până şi dintele rupt, ce-a lăsat urma din muşcătura ce cadavrul avea la m ână“ — spuse d-ru l Blink.

— D ar n ’am muşcat eu acest cada­vru! zise Rino înebunit.

Ceru o lupă şi confruntă încă odată amprentele dela florărie, cu propria sa amprentă:

— Toate liniile, toate buclele şi in­suliţele .acestor amprente sunt la fel cu ale mele! mormăi el. Şi totuş, R â - mos a stabilit că ar trebui 4.660.337 de secole ,ca să se găsească doi oameni cu amprentele digitale asemănătoa­re !...

— Sunt absolut identice! N u există nici o deosebire microscopică! zise Blink.

D -ta eşti asasinul.— Nu sunt eu !Mister Malory, apărarea, ceru am â­

narea procesului, pentruca poliţia să poată identifica precis pe acuzaţi: Rino Alfieri nu e Rino A lfieri ,iar fe -

26 REALITATEA ILUSTRATA 4 Septem brie IM

meea nu e Aldore. Cine sunt aceşti oa­meni?

De asemeni .susţinea Malory, sen­tinţa trebue amânată, până se va des­coperi cum şi in ce scop a dispărut flo- răreasa M ary Russel. In adevăr, nu era oare ciudat, că M ary Russel a dis­părut, tocmai în clipa când trebuia să fie confruntată cu acuzatul, şi să do­vedească astfel că Rino A lfieri nu era printre cei trei asasini ai lui O ’B a - nion?

— D a r această confruntare, între­rupse Blink, putea dovedi mai de­grabă, că Rino A lfieri era unul dintre cei trei asasini .Aldore altul şi poate dactilograful era al treilea...

— Observ, zise aspru Malory, că doctorul Blink, deşi nu este de cât un şef de laborator, un auxiliar ,se sub- stitue aci procurorului, aşa cum în timpul primelor investigaţii, a con­dus toată ancheta.

După aplanarea acestui incident, Mister Malory continuă pledoaria sa:

— Cer să nu se dea un verdict gră ­bit, ci să se aştepte ca poliţia să des­copere pe asasinii dactilografului, ai acelui individ care a atras pe acuzaţi spre florăria lui O ’Banion, în ziua cri­mei. Onorata Curte nu vede oare că a - ceste evenimente: atragerea lui A lfieri şi Aldore spre florărie, crima din North State Street, dispariţia florăre- sei şi asasinarea dactilografului, sunt în legătură?

Cu toată sforţarea avocatului, jude­cătorul Lindsday impuse juraţilor să dea un verdict imediat, bazaţi fie pe alibiul ce dovedia nevinovăţia lui Rino Alfieri, fie pe identitatea amprentelor, ce dovedia vinovăţia lui.

Rino A lfieri fu condamnat, după o deliberare de cin<rt ore, la moarte, pe scaunul electric!

Pemeea „Lug Aldore“, complice şi tăinuitoare, fu condamnată, în contu­macie, la munca silnică pe viaţă.

Rino A lfieri nu fu de loc impresio­nat de acest verdict.

Publicul, împărţit în două tabere

adverse, urla. O parte sări să linşeze pe juraţi, huiduindu-i; cealaltă îi o- vaţiona şi sări să linşeze pe acuzat. In cele din urmă, aceste două tabere se încăerară, şi fu nevoie să se ordone evacuarea sălii, cu forţa.

s. O. s.

Nouile alegeri comunale aduseseră în fruntea oraşului pe primarul Thom ­son.

Acesta declară că asasinatul din West Side trebue să marcheze sfârşi­tul luptelor dintre ..gangsteri“ :

— Suntem în preajm a unui mare războiu civil! adăogă el.

Oraşul întreg era terorizat de m i­tralierele şi bombele celor două bande, dela Nord şi Sud. Asasinatele se ţineau lanţ.

Cele două bande se organizară în secţiuni: secţiuni de bootleggers, cari fabrică clandestin alcool m etilic ; secţiuni de rackteers cari pun mâna pe incţustrii întregi prin şantaj; secţii pentru cumpărarea conştiinţei magis­traţilor şi poliţiştilor; de ucigaşi cu bomba, cu mitraliera...

Chicago deveni Capitala Crimei.In tr’o bună zi, primarul Thomson,

disperat, arboră pe acoperişul prim ă­riei drapelul negru, de doliu!

Bandele din Nord şi Sud ameninţă să invadeze centrul. Panica financiară începu.

In plin centru, Bugs M oran sau oa­menii săi, ucid pe Lombardo cu gloan. ţe de revolver. Bandiţii umblă în zale, sub haine; de aceea, toţi ucişii sunt loviţi în cap.

Ferestrele zgârie norilor sar în ţăn­dări: o nouă bombă a exploadat...

* * *A doua zi după proces, doctorul

Blink înainta un nou raport urgent, prin care cerea imediata executare a sentinţei de moarte dat fiindcă ban ­ditul Rino A lfieri este fioros şi în stare să evadeze.

In adevăr, din cercetările detecti­

vului Olson, reeşea că banda lui Al. Capone ar vrea să ajute pe deţinut să evadeze, aşa cum probabil organi­zase şi evadarea lui „Lug Aldore“.

Se admise ca execuţia lui A lfieri să aibă loc chiar a doua zi.

EVADAREAIn celula sa, Rino A lfieri dormia cu

0 linişte uimitoare.O mână îl bătu pe umeri. Deţinutul

se trezi calm, dar o expresie de mirare1 se întipări pe faţă : în celula sa nu se afla gardianul, ci un om înalt, ras, înfăşurat într’o lungă pelerină neagră.

— Vino după mine! porunci necu­noscutul lui Rino.

— M ă duceţi la scaunul electric? în­trebă acesta.

— Nu... Iţi dau libertatea.— Am fost graţiat ?— L a dracu!... strigă necunoscutul.

Haide odată şi nu mai trăncăni! Sunt Bugs Moran, urmaşul lui O ’Banion şi şeful Bandei din Nord!

Spre marea surprindere a lui Bugs Moran, A lfieri se cramponă de pat:

— N u vreau să es de aci !...— D ar .idiotule, mâine în zori te vor

electrocuta.— Asta nu e treaba d-tale!— A i înebunit!... Iţi poruncesc să mă

urmezi!... Nu e timp de pierdut.Bugs M oran scoase revolverul. In a-

cela ştimp, doui indivizi săriră asupra lui Rino A lfieri şi-l luară pe sus. Cum Rino se sbătea, M oran îl potoli cu un formidabil pumn în Cap:

— Ce idiot!... Preferă să fie electro­cutat!...

Trecură astfel prin culoarul pustiu, unde un gardian zăcea în sânge. Se strecurară pe o poartă. Săriră un zid în curtea închisoarei. Pe zid fusese le­gată din vreme o frânghie.

D in partea opusă a curţii se auzia pârăit de mitraliere şi răbufniri de granate.

— Ne vor prinde, şopti Rino Alfieri, trezindu-se după lovitura ce primise.

— Noi am provocat lupta în partea

opusă a curţii, ca să atragem «¡¡j gardieni, şi să te putem salva li* Tovarăşii noştri au spart acolo î i- namită un zid, şi aiu provocat ok- căerare între deţinuţi cari vor si tţ şi gardieni.

In adevăr, săbiile de lumină ale ectoarelor tăiau noaptea numai H recţia opusă punctului pe unit î| M oran şi tovarăşii săi din banii £ Nord, cari răpiseră pe Alfieri, si"i zidul, in câmp...

U n automobil îi aştepta, dupi boschet. Săriră în maşina care ¡¡e farurile stinse prin noapte şi ei moţul motorului amortizat.

In aceiaşi clipă însă, lumiM proector se fixă asupra lor, orbia Mitraliere nevăzute răpăiră mii gloanţe in ei... Automobilul, cu po de acceleraţie apăsată brusc, fir. salt înainte, ca un cal cravaşaţi geros.

— Mike Genna, strigă Moran« din tovarăşii săi, dă toată vita N e -au văzut... Coteşte, ca să pădure...

A lfieri îşi aminti că Mike 0« era unul din cei şapte fraţi lu urmăriţi fără succes de zece ac: poliţia din Chicago.

— O maşină ne urmăreşte! celălalt bandit.

In adevăr, în urma lor venia a mai mare viteză, un automobili liţiei, prevăzut cu puşti mitralieri

M ike Genna, fabricant de ale»;: tilic la periferia oraşului, scoase volverul şi începu să tragă in u ce-i urmărea. Gloanţele poliţiştii cursa aceasta nebună, le şuerau )i urechi, ciuruind capota autoimti

— Ţin să protestez, strigă Rin fieri că vă amestecaţi in triti mele şt că mă faceţi să evadez, a voinţei mele!

— Ţ i-e frică de mitralierele | ţiştilor? îl întreabă Bugs Moran,i bandiţilor din Nord. Preferi scaii lectric?...

— Va urma —

SLĂBIŢI Şl RĂMÂNEŢI SLABEîntrebuinţând produsul francez

EMBRODANYA u

Usaj extern. Fără gimnastică, dietă, băi sau medicamente. Fără pericol. întrebuinţarea foarte uşoară. Puteţi slăbi repede orice

parte a corpului. Pentru informaţiuni adresaţi-vă la Repr. G-rală p. România „Farmacia B rus ’S Bucureşti 1, Cal.Vic- toriei 36. Succese obţinute de mulţi ani în toate ţările Eu­

ropei. M ii de certilicate doveditoare la cerere.

Doriţi s a aveţi o pastă d e d in i i c a r e curată p e r fe c t d a n t u r a Bî ?

Întrebuinţaţi Pasta de dinţi GELLÉ FRÈRES. Această paşti activă pătrunde şi îndepărtează impurităţile care provoacă dis­trugerea în acele locuri greu de ajuns unde nu poate pătrunde peria de dinţi. Meritul pastei GELLÉ FRÈRES constă în faptul că e un dentifrice superior. Aceasta se explică prin popularita­tea sa mondială. E întrebuinţată şi recomandată de medicii den­tişti mai mult de cât orice altă pastă de dinţi cunoscută.

Este dentifriciul protector cu acea aromă minunată, accep­tat de ştiinţă ca având o putere de pătrundere mai mare de cil oricare altul din dentifricele de frunte.

Puterea activa şi antiseptică a PASTEI GELLÉ FRÈRES distruge literalmente bucăţelele de plimente dăunătoare şi depo­zitele de mucină aşezate în despărţiturile în care nu poate pi- trunde peria de dinţi, înmuino şi dislocând resturile impurili- ţilor cu putere ca o undă ce curăţă totul.

Dacă până acum n’aţi întrebuinţat încă PASTA GELLÊ FRÈHES o încercare e suficient spre a vă convinge de efectele sale şi o veţi adopta pentru totdeauna. Tubul mic Lei 34, Tubul mare Lei 51. Borcanul de porcelan Lei 65,50.

La farmacii, droguerii şi parfumerii.

T E S T ACOMBATE

DURERI DE C APM IG REN E NEVRAIGIIDUPERI DE

¡tptembrie 1930 REALITATEA ILUSTRATĂ 27

locurile „Realităţii Ilustrate“loc de cuvinte încrucişate

,,B e e th o v e n “|10 puncte) de V irg il G rigoriu -Giurgiu

M. S. Regina Maria. 21) Interjectie. 22) Aliment. 23) A rticol. 2 4 ) 'Şi (nem ţ.). 25) Particulă negativă. 26) Plantă. 27) Operele lui au fost scrise în tr ’un anumit... 30) Măsură chinezească. 31) Pronume. 33) Plec. 34) Este cea mai mare neno­rocire pentru un muzicant, atunci când devine... 36) Cerere. 42) Li­nul din profesorii lui. 45) Interj. 46) Muzica este urî... d iv in ! 47) T re i consoane din răsfrânt. 48) Plec. 50) Sunet neplăcut (în gra­m atică). 51) îm părat german. 53) Conjuncţie. 54) Femee ceebră prin spiritul şi frumuseţea sa. 56) Rege d intr’o tragedie de Shakespeare, cu care-1 asemueşte Iulius Benedict pe Beethoven. 58) Ce ţine de o şcoală filozo fică (fem .). 62) In co­mun. 63) O jumătate de tătară. 64) Logodnica lui Beethoven. 66) Râu în Franţa (in v .). 67) Sim fonie de­dicată lui Napoleon Bonaparte. 68) Cetate bretonă. 69) Ceas.

V E R T IC A L : 1) Horă muntenea­scă. 3) Ceeace am putea spune des­pre statura lui Beethoven. 4) U rsi­tă (f ig . ) . 5) Notă muzicală. 6) P re­poziţie. 2) Zeitate. 7) In firm . 8) Una din uverturile cele mai fru­moase, compuse de Beethoven. 9)

Operă religioasă compusă tot de el. 112) Operă de Beethov :n, după o o- peră compusă de Shakespeare. 17) V itreg (f ig . ) . 18) Pronume. 20) Unde s’a năsicut Beethoven ? 24) Şorecar. 28) Una din cele mai bune prietene ale lui Beethoven. 29) Sonată celebră, inspirată după „V ije lia ” lui Shakespeare. 31) P ro ­nume. 32) Măsură. 35) Beethoven s’a..., însă opera lui a rămas. 37) S im fonie celebră. 38) Pronume. 39) Pronume. 40) Strigăt de v ic to ­rie. 41) Ferm ecător vis, al unei zile de vară (s im fon ie ). 43) Animal. 44) Interjecţie. 47) Operă magis­trală de Beethoven. 49) Cum se numesc bucăţile de muzică instru­mentală, întâlnite atât de mult în opera lui? 52) Proeminenţă. 53) Nume de ifemee. 55) Greutatea m ărfurilor, după scăderea ambala­jului. 55-a) Arenă. 56) Zeul cămi­nului. 57) Beethoven a foist neno­rocit în... 59) Pronume. 60) Idem. 61) Campion. 62) Epitet pe lângă titulatura boerilor români. 65) L o ­calitate în Franţa.

N. B. Datele priv itoa re la viuţa in tim ă a lu i Beethoven sunt luate după un studiu de R. Rolland.

Jocul stelelor(10 puncte de M. si S. Bruim an-Sorocu

iZONTAL: 1) Cântăreaţă ber- Localitate în Franţa. 15) T re i lite-, inspiratoarea lui. 2) D iv i- re din răsbunare. 16) Ardeiu roşu,

Kteatrală. 10) Sigant. 11) Ad- pisat mărunt. 17) Pronume. 19)bre. 13) Oraş în Peru. 14) Culoare. 20) Castel, proprietatea

In locul fiecăru i punct negru se va pune câte o literă, astfel ca să se obţină cuvinte cu următoarele sem nificaţii: __

I — 2=Asupresc (f ig . ) ; 2— a— Foarte dulce; 3— 4=H rana oame­nilor; 4— 5=U na din cele 12 con- telaţii, prin care trece calea apa­rentă a soarelui; 5— l= C e ta te ocu­pată de Turci.

G__7=Bucată de muzica pentrudouă voc i; 7— 8=Expresiune în- trebuintată în sens figurat; 8 9 Constelaţie lângă „Triungiu l aus­tral” (om onim cu o pasăre); 9— 10 = Preot italian (1515— 1595); 10— 6 = Preot evreu;

I I — 12= Constelate din em isfe­ra boreală; 12— 13=Planta cu care ţărancele vopsesc ouăle de Paşte; i3— 14=Rom ancier englez, autor

de romane de aventuri (1818— 1883); 14— 15 = Afluent al Adria- tic ii ; 15— ll= L e x ic o g r a f francez (1755— 1841):

16— 17=U ltim ul descendent al casei Iui David; 17 18=Num ele dat tuturor astrelor, aifară de soa­re şi lună; 18— 19=G olf la nordul m ării N egre; 19— 20=Bumbac dă- răcit şi mătăsos; 20— 16=Cântăreţ străvechiu la Greci (p l . ) ;

21 -22=Păsări de curte; 22— • 23=Zeu l răsboiului, la vech i Gali; 23— 24=Răm ân pe loc; 24— 2 5 = Constelaţiune aşezată a.proape de polul boreal; 25— 21=Autom obiI (fam .).

L iterele din vârful stelei din m ijloc (2— 10— 13— 16— 24— 2) dau numele celei mai strălucitoare stele, din constelaţiunea Câinelui.

IIEMIâT li:ÂZUMIôCo. LTD.9SAKA (JAPONIA)