"Ce este Europa? O gndire venic nesatisfcut. Nendurtoare cu ea nsi, caut fr rgaz dou lucruri: unul e fericirea, iar cellalt, care-i i mai indispensabil, i mai drag, adevrul. De abia i-a gsit o stare prnd s rspund acestei duble exigene cnd i d seama c ine n mn doar provizoriul, doar relativul, i c nici pe acestea nu le stpnete cu trinicie; iar atunci i rencepe cutarea disperat care este gloria i chinul su.

n Europa, oamenii destram noaptea pnza esut ziua. Se ncearc alte fire, se pregtesc alte urzeli i n fiecare diminea rsun zgomotul rzboaielor de esut care fabric, trepidnd, lucruri noi.

Europa n-a ncetat deloc s se supun propriei sale legi, asprei sale legi, nainte ca teoreticienii unei lumi care i ntemeia logica pe acceptarea liber a autoritii s-i fi ncheiat nuanarea doctrinelor, ali teoreticieni denunau pericolele, abuzurile, defectele aceleiai autoriti i, combtndu-i excesele, ajungeau s tgduiasc n ntregime valoarea conceptului ei. Astfel, pe ascuns, strdania cutrilor ncepea iari. Sub aparenele calme, se ntea din nou nelinitea, lumea pornea din nou spre o alt fericire, spre un alt adevr. Nelinitiii, curioii, mai nti julii, persecutai sau ascuni, ieeau la lumin, naintau, deveneau celebri i i reclamau rolul de cluze i de conductori. Aceasta este criza de contiin la care am asistat ntre secolele al XVII-lea i al XVIII-lea." (Paul Hazard)