Pătrunjelul (Petroselinum crispum)

Utilizări: cancer, rahitism, tuberculoză, afecţiuni oculare; întârzie îmbătrânirea; litiază biliară; ciroză hepatică; celulită, pletora; atonie digestivă; conjunctivită; blefarită. Conţine (în 100 grame):

� vitamina C - 100-200 mg; � provitamina A - 60 mg; � calciu - 240 mg; � fier - 19,2 mg.

Pătrunjelul are multiple calităţi şi contribuie la vindecarea a diverse boli: - Anemie - previne anemia feriprivă, ca urmare a conţinutului bogat de fier, dar şi a vitaminei C (care ajută la absorbţia fierului); - Antioxidant - creşte capacitatea antioxidantă a sângelui; - Antibacterian (distruge bacteriile); - Ameliorează respiraţia urât mirositoare; - Contribuie la tratarea alopeciei - cei care şi-au frecat pielea capului cu pătrunjel au constatat că această metodă funcţionează mult mai bine, comparativ cu alte tratamente; - Purifică sângele; - Întinereşte vasele de sânge - pătrunjelul menţine elasticitatea vaselor de sânge şi ajută la vindecarea vânătăilor; - Digestie - planta îmbunătăţeşte digestia proteinelor şi a grăsimilor şi favorizează absorbţia intestinală, stimulând funcţia ficatului. Datorită conţinutului ridicat de enzime, pătrunjelul facilitează eliminarea scaunului şi optimizează activitatea digestivă; - Antidiareic; - Hipocolesterolemiant - scade nivelul colesterolului din sânge; - Diuretic; - Tratament pentru surditate şi infecţii ale urechii; - Edem - acţionează ca diuretic şi tonic al vaselor de sânge; - Înlătură oboseala; - Dizolvă calculii biliari; - Îmbunătăţeşte funcţia ficatului, splinei, rinichilor şi a glandelor suprarenale; - Gută; - Suport hormonal - la femei, pătrunjelul stimulează producţia de estrogen, şi restabileşte circulaţia sangină normală la nivelul uterului. Menstruaţia întârziată, sindromul premenstrual (dureri mensturale) şi menopauza (piele uscată, iritabilitate, căderea părului) pot fi ameliorate prin consumul acestei plante. Pătrunjelul reglează ciclurile menstrualedatorită apiolului, care este o componentă a estrogenului, hormon feminin. Echilibru hormonal al organismului se realizează prin intermediul acizilor graşi volatili pe care îi conţine pătrunjelul; - Întărirea sistemului imunitar - nivelul ridicat de vitamina C, betacaroten, B12, clorofila şi acizii graşi esenţiali cresc imunitatea. Pătrunjelul consolidează imunitatea prin complexul de multivitamine şi minerale pe care îl furnizează organismului; - Inhibă formarea tumorilor, în mod special a celor existente la nivelul plămânilor; - Înţepături de insecte - umflăturile şi mâncărimea se vor calma prin frecarea zonei afectate cu pătrunjel; - Icter; - Boli renale şi ale aparatului urinar - cu excepţia inflamaţiilor severe, pătrunjelul este eficient în tratarea multora dintre bolile renale şi ale aparatului urinar. Acesta îmbunătăţeşte activitatea rinichilor şi elimină toxinele din sânge şi din ţesuturile rinichilor, previne resorbirea sării în ţesuturile organismului, ameliorează urinarea dureroasă, edemul,oboseala; - Congestia hepatică - pătrunjelul stimulează circulaţia fluxului de sânge la nivelul ficatului, reduce

congestia hepatică, elimină toxinele şi întinereşte organismul; - Vedere nocturnă (caracteristică în cazul deficitului de vitamina A); - Ameliorează durerile reumatice; - Afecţiuni ale splinei - pătrunjelul poate trata diverse afecţiuni ale splinei,dar şi malabsorbţia; - Întărirea dinţilor - scorbutul (cauzat de un nivel scăzut de vitamina C) provoacă slăbirea dinţilor, înmuierea şi sângerarea gingiilor. Încă din Evul Mediu, patrujelul a fost folosit pentru diverse afecţiuni ale dinţilor, inclusiv pentru întărirea lor şi a gingiilor; - Slăbit - prin calităţile sale diuretice, pătrunjelul ajută la scăderea numărului de kilograme. Pătrunjelul este bogat în clorofilă, care are capacitatea de a purifica şi de a inhiba răspândirea bacteriilor, ciupercilor şi a altor microorganisme. Clorofila din această plantă are calităţi antibacteriene şi antifungice care stimulează sistemul imunitar pentru calmarea simptomelor sinuzitei, de exemplu. Clorofila, bogată în oxigen suprimă virusurile şi ajută plămânii să elimine toxinele acumulate din mediul incojurator. Pătrunjelul este una dintre puţinele surse naturale de acid alfa-linolenic, un acid gras esenţial, important. Fluorul se întâlneşte în abundenţă în pătrunjel. Fluorul existent în pătrunjel are o structură complet diferită molecular de fluorul produs chimic. Cariile dentare sunt rezultatul unui nivel prea scăzut de fluor. Combinaţia dintre calciu şi fluor crează o suprafaţă solidă de protecţie la nivelul dinţilor şi oaselor, protejează organismul de infecţii, germeni şi virusuri. Planta conţine vitamina B12 care este necesară pentru formarea celulelor roşii din sânge şi pentru dezvoltarea normală a celulelor, este importantă pentru fertilitate, sarcină, imunitate şi prevenirea bolilor degenerative. Acţiunea vitaminei B12 este inhibată de antibiotice, pilule contraceptive, de stres, ficat leneş sau de prezenţa unor paraziţi în colon sau tractul digestiv. Pătrunjelul contracarează acţiunea acestor factori inhibitori.

Țelina (Apium graveolens)

Ţelina are un conţinut bogat de vitamine: A, B, C, K, PP şi minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu.

Rădăcina conţine acid folic, fiind recomandată consumarea legumei în stare crudă de femeile care

doresc să rămână însărcinate; prezintă un efect pozitiv asupra dereglărilor hormonale, ajutând la

combaterea sterilităţii feminine şi la prevenirea impotenţei masculine.

Ţelina reprezintă o legumă indicată nu numai în alimentaţia zilnică, pentru întărirea sistemului

imunitar, dar şi în perioadele de convalescenţă, în anemii (ţelina conţine o cantitate importantă de fier

şi magneziu, necesare în tratarea stărilor de epuizare) sau în stările acute de surmenaj (ţelina conţine

substanţe ce reduc hormonii stresului).

Frunzele de ţelină, foarte bogate în vitamina C, pot fi folosite cu succes şi extern în cazul degerăturilor

sau al plăgilor, accelerând ritmul de cicatrizare a pielii.

Este indicată de asemenea şi în tratarea diverselor infecţii urinare, în tratarea afecţiunilor renale sau în

combaterea gazelor intestinale.

Uleiul de ţelină stimulează pofta de mâncare şi are un efect de purificare asupra sângelui, acţionând

pozitiv şi asupra tractului urinar.

Ţelina conţine anumite substanţe care dilată vasele de sânge. Infuzia de ţelină se recomandă adesea

persoanelor care suferă de hipertensiune arterială.

Pentru că este un bun drenor pulmonar şi un excelent calmant al tusei, se recomandă consumul de

ţelină în timpul răcelilor sau al gripelor, sub formă de ceai, tinctură sau în salate alături de alte

ingrediente.

Tinctura de ţelină se poate prepara în casă foarte simplu şi se foloseşte timp de doi ani. Într-o jumătate

de litru de alcool de 40 de grade se pune la macerat o rădăcină de ţelină de mărime medie, tocată

mărunt sau eventual dată prin maşina de tocat carne. După opt - zece zile se filtrează amestecul

obţinut.

Din acest amestec se beau câte două linguriţe pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Cura cu tinctură

de ţelină durează 10 zile, cu pauză de 10 zile, după care se reia.

Extern, frunzele de ţelină opărite se pun pe articulaţiile dureroase, sub formă de cataplasme, cu efecte

benefice deosebite în mai multe tipuri de artroză.

Mărarul (Anethum graveolens)

Mărarul este bogat în multe vitamine vitale, inclusiv acid folic, riboflavină, niacină, vitamina A, beta-

caroten, vitamina-C, care sunt esenţiale pentru un metabolism optim Vitamina A şi beta-carotenulsunt

flavonoizi naturali cu efect antioxidant.

Mărarul conţine numeroşi compuşi şi derivaţi chimici care sunt cunoscuţi pentru puterea lor

antioxidantă şi de prevenire a bolilor. Această plantă populară nu conţine colesterol şi este foarte

săracă în calorii. Cu toate acestea, ea conţine mai multe tipuri de anti-oxidanti şi vitamine, cum ar fi

niacina, piridoxina (vitamine din complexul B) şi fibre alimentare care ajută la scăderea colesterolului

din sânge.

Frunzele de mărar (fire) şi seminţele conţin multe uleiuri esenţiale volatile, cum ar fi d-carvona,

dillapiol, DHC, eugenol, limonen, terpinene şi miristicin .

Uleiul esenţial, eugenolul, extras din mărar a fost utilizat în scop terapeutic, ca anestezic local şi anti-

septic. Eugenolul, de asemenea, a fost aprobat ca şi ulei ce ajută la reducerea nivelul de zahăr din

sânge la diabetici.

Uleiul extras din seminţele de mărar are proprietăţi anti-spasmodice, carminative, digestive,

dezinfectante, galactogene (ajută la secreţia de lapte matern), proprietăţi sedative.

Mărarul proaspăt este o sursă excelentă de vitamine antioxidante, cum ar fi vitamina-C, 100 g

conţinând aproximativ 85 mg sau 140% de vitamina C.

Vitamina-C ajută corpul să dezvolte rezistenţă împotriva agenţilor patogeni şi curăţă organismul de

substanţele dăunătoare ( radicalii liberi).

Mărarul este o sursă bună şi de minerale precum cupru, potasiu, calciu, mangan, fier şi magneziu.

Cuprul este un cofactor pentru multe enzime vitale, inclusiv citocrom c-oxidaza şi superoxid

dismutaza (alte minerale care funcţionează ca şi cofactori pentru această enzimă sunt manganul şi

zincul).

Zincul este un co-factor în multe enzime care reglează creşterea şi dezvoltarea, producerea spermei,

digestia şi sinteza acidului nucleic.

Potasiul este o componentă importantă ce reglează nivelul de apă din celulele corpului, care ajută

inima şi controlează tensiunea arterială.

Mărarul este considerat unul dintre cele mai valoroase alimente şi cu toate acestea, 100 g de mărar

conţine numai 43 de calorii, însă cantitatea de fito-nutrienți este cea mai ridicată dintre toate

alimentele, fie că este vorba de nuci, leguminoase, cereale sau carne.

Ceapa (Allium cepa)

Principalii constituenți cunoscuți: fructani, vitaminele A, B, C; săruri minerale - sodiu, potasiu, fosfat și nitrați calcaroși, fier,sulf, iod, siliciu; acizi - fosforic și acetic; disulfură de alil și de propil; ulei volatil; glucochinină; oxidaze diostaze (acestea din urmă sterilizate; prin căldură); principii antibiotice.

Proprietăți

Uz intern: Stimulent general (al sistemului nervos, hepatic,renal), diuretic puternic, dizolvant și eliminator al ureii și al clorurilor, antireumatismal, antiscorbutic, antiseptic şi

antiinfecțios (antistafilococic: ceapa se comportă în privința acestui microb ca un antibiotic: L. Binat), secretor, expectorant, digestiv, echilibrant glandular, antisclerotic și antitrombozic, afrodiziac, hipoglicemiant, antiscrofulos, vermifug, hipnotic ușor, curativ al pielii și al sistemului pilos.

Uz extern: emolient și rezolutiv (resorbant), antiseptic, antalgic (sedativ, calmant), îndepărtează

țânțarii.

Indicații

Uz intern: astenii, surmenaj fizic și intelectual, oligurii, retenții lichidiene (edeme, ascite, pleurezii, pericardite), hidropizie, azotemie, cloruremie, reumatism, artritism, litiază biliară, fermentații

intestinale (diaree), infecții genitourinare, afecțiuni respiratorii (guturai, bronșite, astm, laringită), gripă , atonie digestivă, dezechilibrări glandulare, obezitate, ateroscleroză, prevenirea trombozelor, prevenirea senescenței, prostatism, diabet, adenite, limfatism, rahitism, paraziți intestinali.

Uz extern: abcese, panariții, furuncule, înțepături de viespi, degerături, crăpături, migrene, congestie cerebrală, surditate, țiuituri, nevralgii dentare, negi, plăgi, ulcere, arsuri, pistrui, ţânţari (pentru a-i îndepărta).

Cimbrul (Satureja hortensis) Frunzele de Satureja hortensis sunt bogate în compuşi fenolici şi flavonoide, în special acid rozmarinic, care prezintă o capacitate antioxidantă ridicată. Prezintă acţiuni antispasmolitice, antiseptice, antivirale; este utilizat pentru a trata bronşita, anghina, astm, prevenirea deareei, a constipației, reduc infecţiile micotice la nivelul unghiilor; bun digestiv şi imunostimulator.

Leușteanul (Levisticum officinale) Utilizări: afecţiuni digestive, afecţiuni ale glandelor salivare, afecţiuni renale, anorexie, bronşite, cicluri menstruale dereglate, colici abdominal la copii, constipaţie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace şi renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenţă, retenţie azotată, stres, tahicardie, traheită, ulceraţii tegumentare.

Hasmațuchi (asmațuchi, asmățui, hașmaciucă; Anthriscus silvestris) Frunzele sale sunt un depozit de substanţe active, printre care vitaminele C, PP, complexul B, carotenul, alături de minerale (conţine o cantitate importantă de fier) şi de uleiul volatil, bogat în substanţe amare. Utilizări: relaxarea generală şi detoxifierea organismului; antiseptic respirator ( fiind de mare ajutor în afecţiunile respiratorii), este un bun diuretic, stimulează secreţiile gastrice, biliare, intestinale, lactaţia, curăţind ficatul şi rinichii de toxine.