Patologia Animalelor de Ferma

4
Sub aspect fiziologic, sanatatea este considerata o stare de normalitate metabolico-functionala, mentinuta cu ajutorul mecanismelor de reglare, prin care se realizeaza homeostazia mediului intern. Boala este rezultanta tulburarii activitatii normale a organisnului, sub influenta unor agenti din mediul intern sau extern. Precizand conceptul de boala, fiziopatologia retine cateva elemente comune care fixeaza cadrul general al acestuia. Prima caracteristica comuna tuturor bolilor o reprezinta cauzalitatea. La originea oricarei imbolnaviri stau anumite cauze, care in functie de interrelatiile cu organismul, sau independent de acesta, pot avea un rol determinant sau favorizant.A doua caracteristica importanta a bolii o reprezinta manifestarea de catre organism a unui complex de reactii de raspuns fata de actiunea agentului patogen. In functie de natura agentului patogen, de efectul local sau general si de durata de actiune aceste reactii pot fi generale si/sau locale. Dependent de natura agentului etiologic (toxic, infectios, mecanic etc.), de intensitatea si de durata actiunii sale, de caracterul local sau general al agresiunii, de interventia concomitenta a altor factori si in stransa relatie cu capacitatea de adaptare a sistemelor functionale, bolile pot prezenta caracteristici evolutive diferite. Desi fenomenul studiat se prezinta atat de complex, se pot totusi deosebi unele etape caracteristice in evolutia lui. A) perioada de latenta - mai este denumita si perioada de incubatie - in functie de natura agentului patogen poate dura de la cateva secunde (otravuri, traumatisme puternice)

description

boli la animale

Transcript of Patologia Animalelor de Ferma

Sub aspect fiziologic, sanatatea este considerata o stare de normalitate metabolico-functionala, mentinuta cu ajutorul mecanismelor de reglare, prin care se realizeaza homeostazia mediului intern. Boala este rezultanta tulburarii activitatii normale a organisnului, sub influenta unor agenti din mediul intern sau extern.Precizand conceptul de boala, fiziopatologia retine cateva elemente comune care fixeaza cadrul general al acestuia.

Prima caracteristica comuna tuturor bolilor o reprezinta cauzalitatea. La originea oricarei imbolnaviri stau anumite cauze, care in functie de interrelatiile cu organismul, sau independent de acesta, pot avea un rol determinant sau favorizant.A doua caracteristica importanta a bolii o reprezinta manifestarea de catre organism a unui complex de reactii de raspuns fata de actiunea agentului patogen. In functie de natura agentului patogen, de efectul local sau general si de durata de actiune aceste reactii pot fi generale si/sau locale.Dependent de natura agentului etiologic (toxic, infectios, mecanic etc.), de intensitatea si de durata actiunii sale, de caracterul local sau general al agresiunii, de interventia concomitenta a altor factori si in stransa relatie cu capacitatea de adaptare a sistemelor functionale, bolile pot prezenta caracteristici evolutive diferite.Desi fenomenul studiat se prezinta atat de complex, se pot totusi deosebi unele etape caracteristice in evolutia lui.

A) perioada de latenta - mai este denumita si perioada de incubatie - in functie de natura agentului patogen poate dura de la cateva secunde (otravuri, traumatisme puternice) pana la cateva zile (virusuri, unele bacteriI) sau saptamani, sau chiar ani. Incepe odata cu momentul actiunii agentului patogen si dureaza pana cand apar primele simptome manifeste de boala. De cele mai multe ori este asimptomatica.B) Perioada prodromala - dureaza in general putin. Incepe odata cu primele semne manifeste de boala, cuprinzand atat manifestarile specifice agentului patogen cat si manifestarile clinice nespecifice (indispozitie generala, cefalee, astenie, anorexie, subfebra, etc.). Sfarseste odata cu aparitia tuturor manifestarilor caracteristice bolii.C) Perioada de stare - este variabila ca durata avand o intindere limitata. Dureaza de la aparitia tuturor manifestarilor caracteristice bolii pana la inceputul declinului lor.D) Perioada de convalescenta - incepe cand simptomele clinice specifice bolii incep sa scada din intensitate si dureaza pana la vindecarea completa.In general aceasta stadializare, foarte caracteristica bolilor infectioase, este intalnita in majoritatea bolilor dar, de multe ori, este greu de definit fiecare faza in parte, fie datorita faptului ca unele faze sunt foarte scurte iar trecerea de la o faza la alta se face foarte rapid, fie datorita faptului ca trecerea de la o faza la alta se face insidios. Procesul morbid se poate termina prin vindecare, cronicizare sau moarte.

Boala se poate termina prin vindecarea completa, adica cu restabilirea deplina a functiilor tulburate si disparitia totala a leziunilor organice.

In alte situatii vindecarea poate fi partiala, cu persistenta unor leziuni organice datorate inlocuirii unei parti a parenchimului functional cu un tesut de scleroza, ceea ce va duce la aparitia unui anumit grad deinsuficientafunctionala a organului lezat.Uneori, datorita mecanismelor compensatorii, aceasta insuficienta functionala nu apare in repaus sau in timpul solicitarilor cotidiene, dar in alte cazuri ea se poate manifestata chiar si in aceste conditii.Un examen clinic este esential in cazul in care aspectul clinic este o caracteristica a bolii. In acest caz, un esantion reprezentativ de animale ar trebui sa fie examinate. Importanta acestei componente de examinare nu poate fi supra-apreciata. In cazul in care exista boala clinica, o definitie exacta prin examen clinic poate duce la un diagnostic al unei boli cu determinanti cunoscuti si specifici si examinarea in continuare a efectivului se poate concentra in mod special asupra acestor factori. In cazul in care examenul clinic nu duce la o definitie finita a cauzei bolii, dar ofera un diagnostic de o boala cu determinanti multifactoriali, examinarea va duce in continuare la identificarea factorilor de risc care trebuie sa fie inclusi in examinarea turmei. Inregistrarea rezultatelor sunt foarte importante si sunt ajutate, sau pot fi ajutate foarte mult de un formular, de un raport structurat astfel incat sa fie inregistrate aceleasi caracteristici clinice pentru fiecare animal. De obicei, animalele afectate clinic sunt inscrise ca si cazuri intr-o investigatie pe baza prezentei unor semne definite sau anomalii clinice si pe pe baza inregistrarilor efectuate cu formulare ajutatoare in aceasta selectie .Grupurile ar trebui sa includa opt animale bolnave, daca este posibil, patru cazuri timpurii avansate si patru animale normale pentru control. In cazul in care situatia o permite, includerea de animale care pot fi sacrificate pentru examenul necropsic este un avantaj. In mod ideal, cu exceptia cazului in care grajdurile nu vor permite, examinarile clinice trebui sa fie facute la ferma, iar medicul veterinar ar trebui sa aleaga animalele ce urmeaza sa fie examinate. In focare de boala in care exista mortalitate, examenul necropsic si prelevarea de probe asociate sunt instrumente extrem de valoroase de investigatie si diagnostic. Examenul necropsic nu ar trebui sa fie ignorat ca principala metoda de stabilire a unui diagnostic ale problemelor legate de boala sau ineficienta productiei in turme si cirezi. In multe boli ce apar la efectivele porcine si turmele mari de ovine, costurile asociate cu sacrificiul de cateva animale in scopul necropsiei, sunt depasite serios de beneficiile unui diagnostic precoce si precis si capacitatea de a interveni rapid cu strategiile corective.Chiar si in turme de vite, proprietarii sunt dispusi sa sacrifice animale afectate, daca prin aceasta se pot facilita o definire mai precisa a problemei lor. De asemenea, trebuie recunoscut faptul ca unele boli nu pot fi definite cu precizie in functie de manifestarea lor clinica si epidemiologica si o necropsie este necesara ca parte a sistemului de examinare.