TEXT LA PRIMA VEDERE / PAŞOPTISMPe coastele Calabrei* vaporu-nainteazăÎn unda luminoasă ce noaptea fosforează*;El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,Şi luna, vas de aur, pluteşte-n ceruri lin.

În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţă-un negru munte,Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;Sehastru ce cunoaşte al globului mister,El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.

În stânga e Carybda* sălbatică, stâncie.Din zare se întinde o punte argintiePe care se îndreaptă vaporul legănat,Ce calcă orizonul cu stele semănat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.În baie azurie Sicilia se scaldă;Şi-n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal,Aspiră-al Syracusei* parfum oriental. (Vasile Alecsandri, Pe coastele Calabrei)* Calabria – regiune a Italiei meridionale* Syracusa – port pe coasta răsăriteană a Siciliei

1. Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor mister şi parfum. 2. Precizează rolul cratimei din structura „stele-n cer”. 3. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin verbul a călca. 4. Menţionează două cuvinte din textul dat, a căror formă nu mai este acceptată de DOOM2, precizându-le forma literară actuală.5. Transcrie un fragment de vers/ un vers în care apare o imagine vizuală. 6. Explică semnificaţia unei figuri de stil identificate în a doua strofă. 7. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul poeziei date. 8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, ultima strofă, prin evidenţierea relaţiei dintre ideea poetică şi mijloacele artistice. 9. Motivează, cu ajutorul a două argumente, prezenţa descrierii în poezia citată.

Răspunsuri:1. Sinonime pentru sensul din text al cuvintelor: mister - secret, taină; parfum - mireasmă, aromă.2. Cratima din structura „stele-n cer”, se utilizează în scopul elidării unei vocale, pentru a se pronunţa într-o singură silabă două cuvinte şi pentru a se menţine măsura şi ritmul poeziei. 3. Cele două expresii care conţin verbul ,,a călca” sunt următoarele: a călca în străchini, a călca pe urmele cuiva.4. Două cuvinte a căror formă nu este acceptată de DOOM2 sunt: sehastru, stâncie. Formele literare actuale sunt sihastru şi stâncoasă.5. Două structuri lexicale care conţin imagini vizuale sunt: “unda luminoasă ce noaptea fosforează”, respectiv “luna... pluteşte-n ceruri lin”.6. Metafora „negru munte...sehastru ce cunoaşte al globului mister”, prezentă în strofa a doua, are rolul de a-i surprinde acestuia măreţia. Singurătatea, asociată ideii de sacralitate, de sfinţenie, devine o caracteristică de excelenţă a vulcanului, sugerând sentimentul de efemeritate şi de nimicnicie pe care îl trăieşte fiinţa umană care îl contemplă.7. Titlul poeziei este format dintr-un grup nominal, ce conţine substantivul propriu care denumeşte o regiune din Italia, Calabria, localizând un peisaj marin de o frumuseţe stranie. Ceea ce impresionează în acest pastel este exotismul peisajului, relevat în mod special de toponime: Etna, Carybda, Sicilia, Syraciisa. O stare de uşoară melancolie a eului liric se insinuează prin imaginarul poetic romantic (luna, marea, muntele, impresia de vechime, aluziile la timpuri istorice eroice etc.) şi prin limbajul bogat în figuri de stil specifice stilului romantic: epitete ornante (punte argintie), personificări (dorm valurile mării), metafore (luna, vas de aur), inversiuni (al mănii plai senin). Caracterul descriptiv al discursului din pastel este susţinut şi de titlul poeziei. Titlul se regăseşte în incipitul textului ceea ce sugerează dezvoltarea unui imaginar poetic exotic.8. Ultima strofă a poeziei este de natură descriptiva, şi se constituie într-un tablou static în care imaginilecentrale sunt marea şi portul sicilian Syracusa. Calmul şi liniştea sunt sugerate de verbul cu valoare de personificare dorm, dar şi de adjectivul caldă. Feericul peisaj cu nuanţe exotice, construit prin referinţele toponimice, îşi potenţează dimensiunea picturală prin epitetul adjectival azurie, în timp ce verbul se scaldă creează senzaţia de pace atemporală. Ochiul călătorului care contemplă peisajul surprinde astfel un tablou deprins din illo tempore, în timp ce simţurile îi sunt trezite prin intermediul senzaţiilor olfactive, sugerate prin imaginea parfumului oriental care dă complexitate perspectivei contemplative. La nivel morfologic se observă utilizarea verbelor la prezent dorm şi se scaldă care se înscrie într-un continuum temporal, fără început şi fără sfârşit, înglobând cele trei perspective temporale: trecut, prezent şi viitor. Acestea se complinesc prin utilizarea verbului la gerunziu ţintind ce surprinde o acţiune în desfăşurare, continuând spre infinit, spre atemporalitate. Motivul călătorului se dezvoltă de-a lungul întregului discurs liric, primind individualitate şi unicitate prin utilizarea cu articol hotărât „călătorul”.9. Descrierea este modul de expunere dominant în cadrul textului, fiind o marcă disctinctivă a liricului. Astfel prin intermediul descrierii se transmit în mod direct sentimentele şi emoţiile autorului. Descrierea este plastică şi sugestivă, fiind presărată cu o serie de imagini artistice: vizuale – unda luminoasă, coastele Calabrei, lava stinsă; cromatice- punte argintie, plai senin, dinamice- Sicilia se scaldă, azvârle stele-n cer, olfactive – parfum oriental. De asemenea, se regăsesc o serie de figuri de stil, purtătoare de numeroase valori expresive: epitet postpus simplu al mării plai senin, epitetul postpus cromatic simplu punte argintie, metaforă dorm valurile măriipărţi de vorbire dominante se observă grupul nominal, adjective cu valori conotative: sălbatică şi stâncie şi substantivele: coastele.

TEXT LA PRIMA VEDERE II / PAŞOPTISM

Nenorocita privighetoareCânta-n pădure a ei durere,Natura-ntreagă da ascultare,Tot împrejuru-i era tăcere. [...]

Un măgar mare ce-o ascultase,Şi ca un aspru judecătorCapul pleoştise, sau râdicaseCâte-o ureche,-n semn de favor,

Ieşi-nainte să-i dea povaţă,Şi c-o neroadă încredinţare:„Am fost, îi zise, aci de faţă,Dar zău nu-mi place a ta cântare”. [...]

Atunci începe cu bucurieUn cântec jalnic şi necioplit,Încât de aspra lui armonieToată pădurea s-a îngrozit.

Privighetoarea, fără sfială,Zise: „Povaţa e în zadar;Căci d-aş urma-o, nu e-ndoialăCă eu în locu-ţi n-aş fi măgar”. (Grigore Alexandrescu, Privighetoarea şi măgarul)

1. Scrie două expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul cap. 2. Evidenţiază rolul virgulelor din versul „Am fost, îi zise, aci de faţă”. 3. Scrie forma acceptată de DOOM2 a cuvintelor râdicase şi favor. 4. Precizează valoarea expresivă a adjectivului nenorocită, din primul vers. 5. Transcrie două sintagme/ scurte fragmente care conţin imagini artistice diferite. 6. Explică semnificaţia a două figuri de stil diferite, identificate în strofa a doua. 7. Prezintă semnificaţia titlului, în relaţie cu textul dat. 8. Comentează, în 6 - 10 rânduri, strofa finală (morala fabulei). 9. Argumentează apartenenţa poeziei la genul epic, prin prezentarea a două trăsături identificate în text.

REZOLVARE1. Expresiile care conţin cuvântul ureche sunt următoarele: a-i intra cuiva ceva pe o ureche şi a-i ieşi pe

celaltă; a-i trece cuiva ceva pe lângă ureche; 2. Rolul virgulei din versul citat este de a izola o propoziţie incidentă, al cărei rol este explicativ.3. Formele acceptate de DOOM2 sunt: ridicase şi favoare.4. Cu valoare de epitet personificator, adjectivul nenorocita numeşte o caracteristică a privighitorii: tristeţea

generată poate de nenoroc, de soarta potrivnică. 5. Imagini artistice: cântă-n pădure a ei durere - imagine auditivă; capul pleoştise - imagine vizuală.6. Personificarea este figura de stil care, alături de alegorie, susţine measjul textului. Personificarea vizează

aici măgarul-judecător, care ascultă privighetoarea, iar apoi o critică nemotivat. Epitetul antepus aspru sugerează o trăsătură a măgarului, prostia, căci a fi aspru doar din mândrie deşartă înseamnă a fi limitat.

7. Titlul poeziei este format dintr-un grup nominal care indică personajele implicate în conflictul epic. Lipsit dc valoare metaforică titlul numeşte două animale care conţin semnificaţii simbolice opuse: delicateţe, şi măiestrie pe de o parte, stângăcie, urâţenie, stridenţă de cealaltă parte. Aceşti trăsături puse în opoziţie în text, creează sensul: privighetoarea devine purtătoarea semnului eleganţei, în timp ce măgarul poartă cu sine semnul prostiei şi al orgoliului nejustificat.

8. Conform tipicului formal al fabulei, ultima strofă a poeziei lui Alexandrescu are valoare moralizatoare, ca conchizând asupra sensului construit de-a lungul mininaraţiunii anterioare. La sfatul nesăbuit al măgarului, de a fi luat ca exemplu, privighetoarea îi dă o replică usturătoare: de ţi-aş urma sfatul, eu aş fi măgar. E un joc de cuvinte care constituie miezul sarcastic al moralei. Naratorul recurge la stilul direct şi reproduce cuvintele privighetorii, prin care această îşi exprimă convingerea.Personajele animaliere sunt alegorii ale câte unui tip uman, fiind prezentate în antiteză pentru reliefarea defectelor.

9. Poezia este o fabulă aparţinând genului epic deoarece dezvoltă un fir epic cu încărcătură morală. Scheletul epic este simplu şi linear, propunând un episod semnificativ, prin care personajele animale ilustrează unele moravuri umane. În cazul de faţă, naraţiunea surprinde o întâmplare în care sun implicate două personaje: privighetoarea şi măgarul. Disputa acestora scoate în evidenţă prostia măgarului şi orgoliul său nemotivat. Perspectiva naratorului este una obiectivă, deoarece faptele sunt prezentate la persoana a treia singular.