Studiu de caz III

Componenta grupei de eleviMunteanu IoanaRadu RoxanaMihaila Andrei Marcu Andrei

Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor. Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade: Prepasoptismul (1830 -1840) Pasoptismul (1840 -1860) Postpasoptismul (1860 - 1870) Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari cum ar fi: 1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu 1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi 1864 Apare universitatea Bucuresti 1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi 1829 Apar primele ziare romanesti

Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literature Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare: 1840 Dacia literara 1844 Propasirea 1855 Romania literara Fundarea speciilor Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura romana si datorita faptului ca acum sunt puse bazele primelor specii literare cum ar fi : meditatia, elegia, pastelul, balada, poemul filozofic, satira, epistola, fabula, idila si egloga. Afirmarea romantismului In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ales un

curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari. Reprezentanti Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu.

Alecu Russo

Alecu Russo (*17 martie 1819, Chiinu - 5 februarie 1859) a fost poet, prozator, eseist, memorialist i critic literar romn (originar din Basarabia), ideolog al generaiei de la 1848. Este autorul volumului Cntarea Romniei, tiprit anonim. Fr a revendica vreodat explicit aceast oper, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literar din istoria literaturii romne.

Date BiograficeS-a nscut n familia unui boier de vi veche, dar cu o situaie social relativ modest. Copilaria i-a petrecut-o la ar, n mijlocul ranilor. Pe la 1829 o cumplit epidemie de holer i-a secerat familia.Rmas orfan de mam, Alecu Russo e trimis de parintele su la studii n Elveia. Dup studiile din Elveia, i continu studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Vernier de lnga Geneva. Pe bncile institutului scrie primele sale ncercari literare. Majoritatea lucrrilor au fost scrise n limba francez i au aprut postum n traducerea lui Alecsandri, Odobescu.

Opera literarCntarea Romniei Amintiri Iaii i locuitorii lui n 1840 Palatul lui Duca Vod Decebal i tefan cel Mare Cronologie17 martie 1819 - Se nate Alecu Russo (numele vechi este Rusul sau Rusu), fiul lui Iancu Rusu, proprietar de pmnturi ntr-un sat pe valea Bcului, n Basarabia, Prodnetii Vechi. 1829 - Este trimis de ctre tatl su (mama i murise n acest an n urma epidemiei de holer) n Elveia, la Institutul lui Franois Naville de la Vernier, unde nva limbile francez i german. 1836 - Tnrul Russo scrie poemele La mort d'Alibaud i Epitaphe d'Alibaud n limba francez. Louis Alibaud fusese un tnr care a ntreprins un atentat mpotriva regelui Ludovic Filip, dar, nereuind, a fost condamnat la moarte. De pe acum, Russo se dovedete un revoltat, cu un deosebit sim al dreptii i al egalitii, un liberal n gndire, fiind, mai apoi, ideologul micrii revoluionare de la 1848 din Moldova.

1839 - Se ntoarce n Moldova, probabil la moia de la Negrioasa, n inutul Bistriei, unde tatl su arendase nite pmnturi. mpreun cu Alecsandri ntreprind o cltorie n inuturile Neamului, intrnd n contact cu frumuseea folclorului, cu peisajul romnesc. Acestea toate, cltorii i impresii, vor deveni material etnopsihologic pentru celebra Piatra Teilui. 1840 - Se stabilete la Iai, n urma unor dezacorduri cu familia. Impresionat de locuri i de locuitori, Alecu Russo scrie Iaii i locuitorii lui la 1848 (n francez). Scrie Studie naionale, lucrare aprut postum sub ngrijirea lui V. Alecsandri. 1841 - Domnitorul Mihail Sturdza i ncredineaz un post de funcionar la Tribunalul districtual de la Piatra Neam. 1845 - Alecu Russo scrie piesele Bclia ambiioas i Jicnicerul Vadr sau Provincialul la Teatrul Naional. La Mnjina, moia lui C. Negri, face cunotin cu mai muli intelectuali progresiti munteni, printre care i Nicolae Blcescu. 1846 - Se reprezint la Iai Bclia ambiioas i, apoi, Jicnicerul Vadr. Apare n Albina Romneasc articolul Critica criticii, un studiu programatic n spiritul Introduciunii de la Dacia literar. n urma reprezentrii comediei Jicnicerul Vadr, Alecu Russo este surgiunit la Mnstirea Soveja; scrie jurnalul Soveja. Ziarul unui exilat politic la 1846, publicat postum de Al. Odobescu.

1847 - Scrie articolele Poezia popular i Decebal i tefan cel Mare, publicate postum n Foaia societii pentru literatur i cultur romn din Bucovina. Dup ncercarea lui Negruzzi din 1840, Poezia popular devine o oper fundamental de cercetare a folclorului. 1848 - Particip la micarea revoluionar din Moldova alturi de V. Alecsandri; n urma eecului acesteia, Russo pribegete mai nti n Ardeal, pentru ca apoi s se stabileasc la Paris. 1848 - Particip la micarea revoluionar din Moldova alturi de V. Alecsandri; n 1850 - Apare n Romnia Viitoare, revist politic a romnilor exilai la Paris, Cntarea Romniei (versiune francez): Dar ceea ce ar ajunge a face din Russo unul dintre numele mari ale literaturii noastre e tnguirea intitulat Cntarea Romniei ... E o scurt ochire asupra trecutului rii, n toat vitejia i durerea ce cuprinde, cu blesteme de profet fanatic mpotriva ticloilor timpului de fa i cu perspective limpezi deschise asupra viitorului. O simire tot att de aleas pe ct de puternic, o mare putere de a concretiza n icoane gndurile de preri de ru sau de sperane dau acestei scurte buci o valoare pe care unii n-au atins-o i n-o ating, i nimeni, n curgerea vremurilor, n-a mai gsit astfel de accente pentru a mngia i mbrbta maica n suferin, ara cea drag, i n acelai timp, pentru ntia oar se caut n desfurarea venimentelor ce alctuiesc istoria noastr un rost filosofic (Nicolae Iorga).

1851 - Se ntoarce n ar; public n Zimbrul scroerea Studie moldovean sub pseudonimul Terenie Hora. + 1855 - Dup o absen mai lung n publicistic, Alecu Russo public n Romnia literar a lui Vasile Alecsandri Cugetri. Adept al unui conservatorism literar i lingvistic, fr a fi potrivnic influenelor apusene, nverunat critic al restauratorilor limbii, al latinitilor i al ardelenismului, Alecu Russo vede evoluia limbii i a literaturii romne cu o cumpnit gndire, innd seama de tradiie: Dac este ca neamul romn s aib i el o limb i o literatur, spiritul public va prsi cile pedanilor i se va ndrepta la izvorul adevrat: la tradiiile i la obiceiurile pmntului, unde sunt ascunse nc i formele i stilul; i de a fi poet, a culege mitologia romn, care-i frumoas ca i cea latin i greac; de a fi istoric, a strbate prin toate bordeiele s descopr o amintire sau o rugin de arm; de a fi gramatic, a cltori pe toate malurile romneti i a culege limba. + Apare n Romnia literar a lui Alecsandri Cntarea Romniei (versiunea romneasc).

VASILE ALECSANDRIPrimii aniVasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri i al Elenei Cozoni. Dup unii cercettori, anul naterii ar putea fi 1819 sau chiar 1818. Locul naterii sale este incert, deoarece naterea s-a petrecut n timpul refugiului familiei Alecsandri n muni din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consider c s-a nscut undeva pe raza judeului Bacu. i-a petrecut copilria la Iai i la Mirceti, unde tatl su avea o moie i unde a revenit pe ntreaga durat a vieii sale s-i gseasc linitea. A nceput nvtura cu un dascal grec, apoi cu dasclul maramureean Gherman Vida.ntre anii 1828 i 1834, s-a deschis la Iai pensionul lui Victor Cuenim. Sptarul Alecsandri l-a nscris pe fiul su la pensionul francez, unde a studiat alturi de Mihail Koglniceanu, Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie i admiraie i pentru care a scris Chiriele i o mare parte din cnticelele comice.Anii de formaien anul 1834, mpreun cu ali tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza i pictorul Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde i-a dat bacalaureatul n anul 1835. n 1837 s-a pregtit pentru un bacalaureat n tiine, urmnd cursurile Facultii de Inginerie, pe care nu a terminat-o.n 1838 apar primele ncercri literare n limba francez: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata.

n anul urmtor s-a ntors n ar i a ocupat un post n administraie pn n 1846. mpreun cu Costache Negri a fcut o cltorie n Italia, care a devenit motiv de inspiraie pentru nuvela romantic Buchetiera de la Florena.n 1840, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iai i i-a nceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatic nsumeaz circa 2000 de pagini, rmnnd cel mai rezistent compartiment al activitii sale literare i va constitui baza solid pe care se va dezvolta dramaturgia romneasc n principalele sale direcii tehnice: comedia strin i drama istoric. n noiembrie s-a jucat Farmazonul din Hrlu, iar n februarie 1841, Cinovnicul i modista, ambele preluate dup piese strine. Din 1842 dateaz importanta sa cltorie n munii Moldovei, n urma creia descoper valoarea artistic a poeziei populare. Scrie primele sale poezii n limba romn pe care le va grupa mai trziu n ciclul Doine i care sunt foarte strns legate de modelul popular din care au luat natere.n 1844, mpreun cu Mihail Koglniceanu i Ion Ghica scoate sptmnalul Propirea, n care poetul va publica versuri ce vor fi incluse n ciclul Doine i lcrimioare, iar n 11 ianuarie se reprezint piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezisten n dramaturgia scriitorului.

n 1845 cu ocazia seratelor literare de la Mnjina o cunoate pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se ndrgostete i creia, dup moartea timpurie 1847, i dedic poezia Stelua i apoi ntreg ciclul de poezii Lcrmioare.

ExilulDup nfrngerea micrii paoptiste este exilat, i dup ce cltorete prin Austria i Germania; se stabilete la Paris, unde se ntlnete cu ali militani munteni; din perioada exilului dateaz poeziile Adio Moldovei i Sentinela romn.n 1849- mai- pleac, mpreun cu ceilali exilani la Braov, n Bucovina, apoi, n toamna aceluiai an, la Paris. Scrie primele cnticele comice (oldan Viteazul, Mama Anghelua) i cteva scenete comice i muzicale. Se ntoarce n ar n luna decembrie.Anii de maturitateNicolae Blcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo n 1852. ntre anii 1852-1853, Alecsandri rmne pentru mai mult vreme n Frana. n vara anului 1853, pornete spre sudul Franei, ntr-o cltorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid, o cltorie care va lasa urme n creaia sa poetic, n gustul pentru exoticul mauro-hispanic.n 1855 s-a ndrgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fat, Maria, n noiembrie 1857. S-au cstorit nousprezece ani mai trziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilete la Mirceti, unde rmne pn la sfritul vieii, chiar dac lungi perioade de timp a fost plecat din ar n misiuni diplomatice.

n 1882 este ales preedinte al seciei de literatur a Academiei. Cltorete n Frana pentru a primi premiul oferit de felibrii; este srbtorit la Montpellier. l viziteaz pe ambasadorul Romniei la Londra, prietenul su Ion Ghica. Pleac la Paris n 1885, ca ministru al Romniei n Frana. n 1889, primete vizita poeilor francezi Sully Prudhomme i Leconte de Lisle.Vasile Alecsandri s-a stins din via la 22 august 1890, dup o lung suferin, fiind nmormntat cu toate onorurile la conacul su de la Mirceti.

Activitate culturalA fost unul dintre fruntaii micrii revoluionare din Moldova, redactnd mpreun cu Koglniceanu i C. Negri Dorinele partidei naionale din Moldova, principalul manifest al revoluionarilor moldoveni.n 1854 - Apare sub conducerea sa Romnia literar, revist la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Koglniceanu, Al. Russo, dar i muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.n 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis n Frana, Anglia i Piemont pentru a pleda n scopul recunoaterii Unirii.Primete Premiul Academiei pentru Literatur n 1881.

Alecsandri i Junimean 1863 ia natere la Iai societatea Junimea, al crui membru onorific a fost pn la sfritul vieii. n anul 1867 este ales membru al Societii literare romne, devenit Academia Romn.

Cu ocazia serbrilor de la Putna din 1871, poetul trimite dou cntece care au nsufleit marea mas de oameni: Imn lui tefan cel Mare i Imn religios cntat la serbarea junimei academice romne. n acelai an Titu Maiorescu public n Convorbiri literare studiul Direcia nou n poezia i proza romneasc n care spune: n fruntea noii micri e drept s punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare n generaia trecut, poetul , culegtorul cntecelor populare pruse a-i fi terminat chemarea literar (...). Deodat, dup o lung tcere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse n izolare la Mirceti, i iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat n literatura rii, poetul nostru renviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... Opera. Evoluie i tendinen 1843 apare, n Albina Romneasc, Tatarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine i lcrmioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloana, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. n 1848 scrie poezia Ctre romni, intitulat mai trziu Deteptarea Romniei.n 1850, dup o absen de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se ntoarce n ar; public n revista Bucovina poeziile populare Toma Alimo, Blestemul, erb srac, Mioara, Mihu Copilul. ncepe sa lucreze la ciclul Chirielor cu Chiria n Iai. Aceasta va fi urmat de Chiria n provincie (1852), Chiria n voiagiu (1864) i Chiria n balon (1874). La Teatrul Naional se joac Chiria n Iai sau Dou fete -o neneac.

n 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cntice btrneti). Adunate i ndreptate de d. V. Alecsandri. Tiprete primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care conine piesele Iorgu de la Sadagura, Iaii n carnaval, Peatra din cas, Chiria la Iai, Chiria n provincie. n 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate i ndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a. Public la Paris primul volum de poezii originale: Doine i lcrimioare. n 1856 apare n Steaua Dunrii, revista lui Koglniceanu, poezia Hora Unirii.n 1874 public Boieri i ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresc social de dimensiuni considerabile. Tot n Convorbiri literare public nuvela Cltorie n Africa. n 1875 se editeaz Opere complete, cuprinznd Poezii (I-III) i Teatru (IV). n 1876 se public volumul Proza. n 1877, odat cu poezia Balcanul i Carpatul ncepe seria Ostailor notri. n 1878 apare volumul Ostaii notri, nchinat eroismului romnilor n rzboiul din 1877. n 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende nou i Ostaii notri.n evoluia artistic a lui Alecsandri se pot distinge cel puin trei momente, trei vrste aflate n deplin corelaie cu epoca plin de transformri prin care trece societatea romneasc a acelor timpuri.Debutul su st sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florena, Doine i lcrimioare) dar i al unei necrutoare critici a ridicolului social n piesa Iorgu de la Sadagura sau n ciclul "Chirielor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romne din perioada paoptist, are n literatura lui Alecsandri cea mai nalt msur n Balta alb i n Deteptarea Romniei i, de cele mai multe ori se prelungete prin unele texte pn dup Unire.

O a doua etap, aa-zis de limpezire, de obiectivare a viziunii i a mijloacelor artistice, se poate observa ncepnd cu prozele cltoriei n Africa i terminnd cu expresia artistic matur din pasteluri i din unele legende.

Cea de-a treia etap l face s revin spre teatru, cu o viziune n general romantic, viziune filtrat ns printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o senintate a nelegerii care l apropie de clasicism. Epoca n care triete Alecsandri este fundamental romantic, dar fr ndoial c a vorbi despre clasicism i romantism la modul concret (implicnd aadar o contiin i practic concret), e o aventur la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene ntr-o literatur cu alt evoluie cultural i istoric dect cele din vestul Europei.Dup 1840, cnd psihologia romantic ptrunde mai adnc, poetul ncepe s sufere de ceea ce s-a numit

modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alt parte tentaia de a imprima acestei micri de emancipare o ordine, o coeren, care nu putea fi gsit dect n marile modele ale literaturii clasice, adic n ncercarea de a obiectiva viziunea i mijloacele artistice, iniial, iar mai apoi n luciditatea interogrii lumii, n gustul contrastelor tragice nscute de interaciunea dintre epoci, de ruptura dintre ele. PastelurileAlecsandri ncepe s publice pasteluri n 1868, n diverse numere ale Convorbirilor literare.O astfel de ncercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscut - n aceast form - numai n literatura romn, creat i dus la celebritate de Alecsandri nsui, ntr-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate n revista Convorbiri literare, n cea mai mare parte ntre 1868 i 1869.Pastelul preia de la poezia descriptiv a primilor romantici nu numai ideea corespondenei dintre sentiment i tabloul de natur, ci i pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul mictor al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care l lumineaz i-l nsufleesc mereu de alt via, n alte nuane; pe de alt parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, ncercnd s o apropie de trsturile unei opere plastice. Pastelul este mai degrab un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul nseamn un desen n creion moale, uor colorat). Acest tip de poezie manifest preocupare pentru satisfacerea unor exigene specifice: compoziie, colorit, echilibru.

Alecsandri a dat form concret unei tendine care preexista n poezia romneasc (gsim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toi poeii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetic: Alexandru Macedonski, George Cobuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu.Pastelurile lui Alecsandri evoc natura aa zis domestic, adic tot ce constituie cadrul obinuit al unei viei patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natur romantic, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este, ca n marea poezie romantic, refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptiv. Pastelurile devin n acest sens imnul plin de ncredere adresat adevratei ri, satului i adevratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robusteea i sntatea moral. Melancolia romantic este nlocuit aici cu ncredere n armonia natural, cu o adevrat credin naturist (vezi poeziile dedicate primverii: Privirea scoate aburi pe umedul pmnt / Se-ntind crri uscate de-al adierii vnt. Cldura ptrunde n inimi i natura iese din amoreal, sosesc cocorii din rile calde, ranii muncesc cmpul. Universul generat va fi unul al armoniei i al ciclurilor fireti ale naturii.

Volume de teatru. ComediiChiria n provinie (1852) Chiria n voiagiu (1864) Chiria n balon (1874)

Volume de poeziePoezii populare. Balade (Cntice btrneti), 1852 Poezii populare. Balade adunate i ndreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 Doine i lcrmioare, 1853

ProzeIstoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florena Iaii n 1844 Un salon din Iai Romnii i poezia lor O primblare la muni Borsec Balta-alb Cltorie n Africa. Un episod din anul 1848

Proze din periodiceSatire i alte poetice compuneri de prinul Antioh Cantemir Melodiile romneti Prietenii romnilor

Lamartine Alecu Russo Dridri, (roman scris n 1869, publicat n 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margrita, (nuvel scris n 1870, din ea fiind publicat numai un mic episod n 1880) Introducere la scrisorile lui Ion Ghica ctre Vasile Alecsandri

DrameCetatea Nemului Lipitorile satelor Sgrcitul risipitor Despot Vod, dram istoric Fntna Blanduziei Ovidiu

Opere completeOpere complete, 1875

Grigore AlexandrescuGrigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Trgovite- d.25 noiembrie 1885 Bucureti) a fost un poet i fabulist romn. Profunditatea cugetarilor si expunerea lor prin imagini noi si impresionante fac ca Alexandrescu sa fie in adevaratul sens al cuvantului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848, superior si lui Heliade si tuturor celorlalti poeti, el va fi intunecat numai de stralucirea succesului lui Alecsandri si de energia si noutatea lui Eminescu.In anul 1810, dup unii, 1812 sau 1814 dup alii, se naste la Trgoviste, n mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu, poetul Grigore Alexandrescu. Ramne orfan i srac, dar de mic e detept i dotat cu o memorie extraordinar. Ajuns la Bucureti, este elev la pensionul Sf. Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunostin cu Heliade. Uimeste pe toti prin talentul sau poetic. Va sta i acas la Heliade, care-i va publica prima poezie (Miezul nopii) in Curierul romnesc, urmat de elegia Adio. La Trgoviste. Primele lui poezii, ce apar n 1832 sunt simple reflexe ale maetrilor si: Heliade din literatura romn, Lamartine i Florian din literatura francez din care a i tradus.

Colecia de poezii ce public n 1838 prin ajutorul lui Zaharia Carcalechi cuprinde poezii de amor: (Eliza, Ateptare, Petera); poezii religioase i umanitare (Cinele soldatului, Rugciune), fabule (Lebda i puii corbului, Boul i vielul, oarecele i pisica) i epistola ctre Vcrescu. Originalitatea lui nu e deplin nici acum, cci gsim c izvoarele inspiraiei sale sunt Boileau, Delavigne, Lamartine, dar el nu mai este un imitator, ci ncepe a-i arta personalitatea n poeziile sale. Un eveniment important se ntmpl n viaa sa, anume cltoria pe care o face cu I.Ghica pe la mnstirile de peste Olt n 1842; astfel, ntr-o ediie din 1847, el public poeziile inspirate din acest cltorie: Umbra lui Mircea, Rsritul lunii la Tismana .a. Ediia din 1842 cuprinde i cteva din cele mai reuite poezii, ca Satira Duhului meu; fabule n care ntrebuineaz versul liber; aici se tiprete i Anul 1840, care este considerat una din cele mai de frunte poezii ale literaturii noastre. Unanim apreciat drept cel mai mare fabulist romn din secolul al XIX-lea, Grigore Alexandrescu a avut cteva modele ilustre din literatura universal, inspirndu-se ndeosebi din fabulele lui La Fontaine, ns nu le-a pastiat, prelund doar motivul iniial, adaptndu-l realitilor autohtone, cu mijloace pe deplin originale, extrgnd semnificaii moralizatoare care se raportau att la defectele contemporanilor si, ct i la ale speciei umane, n general. Compoziia lui e reuit n cele mai multe i destul de clar, versificaia ns nu este perfecionat.

n aceasta nu e mai sus dect contemporanii si. Profunditatea cugetrilor i expunerea lor prin imagini noi i impresionante fac ca Alexandrescu s fie n adevratul sens al cuvntului cel mai mare poet din epoca dintre 1830-1848, superior i lui Heliade i tuturor celorlali poei, el va fi ntunecat numai de strlucirea succesului lui Alecsandri i de energia i noutatea lui Eminescu.

Heliade i Alexandrescu Dac la nceput au fost n relaii foarte bune, mprejurri de natur intim duc la rcirea raporturilor ntre ei, ba chiar dau natere unei dumnii grozave. Primul atac este al lui Heliade n prefaa poeziilor lui Momuleanu n 1837, unde, fr a-l numi, ndrepteaz cteva sgei mpotriva lui Alexandrescu i e att de stpnit de necazul su nct l consider pe Momuleanu superior lui Alexandrescu. Profit apoi de publicarea unei fabule a lui Alexandrescu (Vulpea, calul i lupul) i-l atac direct n Curier de ambe sexe, fcnd glume pe socoteala lui. Alexandrescu rspunde prin fabula Privighetoarea i mgarul n care spune c de ar asculta sfaturile criticului, atunci "eu n locu-i a fi mgar". Alexandrescu l-a mai atacat i prin epigrama ctre Voltaire fcnd aluzie la Heliade (care tradusese o tragedie a poetului francez). Heliade i-a rzbunat groaznic prin poezia Ingratul scris cu o violen extraordinar, care, dac-l ndeamn cteodat s exagereze tonul vulgar, i d ns i cteva accente foarte puternice. Se pare c i satira lui Alexandrescu de mai trziu, Confesiunea unui renegat, l-a vizat pe Heliade Altfel de surse bibliografice

Viaa lui Alexandrescu o cunoatem n parte, dar despre unele epoci ale ei nu avem informaii suficiente. Izvorul, de care s-au servit mai toi biografii, este o scrisoare a lui I.Ghica n care povestete toate amintirile sale despre Alexandrescu, cu care a fost legat de aproape o mare parte din via. Sigur este c a fost ofier, c i-a fcut serviciul la Focani, c, demisionnd n 1837, s-a ntors n Bucureti i c a fost arestat. Nu e prea sigur pricina: dup unii ar fi fabula Lebda i puii corbului; dup alii, amestecul ntre tinerii care organizau micri politice n spirit democratic. Alexandrescu a fost funcionar la postelnicie i a intrat n bunele graii ale lui Bibescu. Ghica povestete chiar o scen, n care s-a vorbit s fie numit poet al curii, lucru ce Alexandrescu a refuzat. A fost apoi director al departamentului credinei, iar la venirea lui Cuza a fost chiar ministru interimar. Ultima sa funcie a fost aceea de membru n comisia central de la Focani; acolo a fost lovit de o boal crud care i-a afectat judecata. Se tie c el a mai scris i dup aceasta, c a publicat articole n ziarele din Bucureti i chiar poezii, dar n nici una nu se mai regsete Alexandrescu de altdat. A murit srac la Bucureti la 25 Noiembrie 1885.Referiri asupra operei: George Calinescu:"Intr-o parte a ei, poezia lui Alexandrandrescu este cea mai puternica expresie a lamartinismului la noi. , , , in natura, religiozitatea, , oceanele, imensitatile sunt ale poetului francez. Cateodata viziunea capata un aer cetos ossianesc si recitatia o hohotire byroniana. (...)

Totusi, asezandu-ne inj timpul romantic descoperim la poet tehnica marilor solemne muzicale, inaltul hieratism al melancoliei."Barbu Stefanescu Delavrancea: "Alexandrescu s-a proptit curentului latinist si a invins, caci sosise mare si puternic, ganditor adanc, minte limpede si simt drept. Opera sa este originala si romaneasca. (...) Ca si Alecsandri a socotit ca nu poti fi poet adevarat decat in limba vie, inteleasa si graita peste intinderea pamantului romanesc.

Constantin NegruzziConstantin (Costache) Negruzzi (1808 24 august 1868) a fost un om politic i scriitor romn din perioada paoptist. BiografieNscut n Trifetii Vechi, lng Iai, i ncepu nvtura n grecete cu unul din dasclii greci mai cu renume pe atunci n Iai, iar romnete nv singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum nsui mrturisete ntr-un articol intitulat Cum am nvat romnete, foarte interesant pentru detaliile pe care le d asupra metodelor ntrebuinate de profesorii din acea vreme.Izbucnind revoluia din 1821, fugi n Basarabia cu tatl su. La Chiinu face cunotin cu poetul rus Pukin, care-i deteapt gustul pentru literatur i cu un emigrant francez de la care ia lecii de limba i literatura francez. Din aceast perioad dateaz primele sale ncercri literare: Zbavele mele din Basarabia n anii 1821, 1822.Murind tatl su, intr copist la visterie, ncepnd astfel viaa politic, cum fceau toi fiii de boieri pe atunci.n acest timp public cteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), i cteva nuvele, care fcur mult efect. ndemnat de scrierile patrioilor de peste muni, studie istoria i ddu la lumin Aprodul Purice ca un fel de protestare indirect la adresa domnului i boierilor din timpul su.

Ales, n 1837, deputat de Iai n Obteasca obinuit adunare, instituit de Regulamentul Organic, apoi ca funcionar superior, i ca director al teatrului (alturi de Mihail Koglniceanu i Vasile Alecsandri), se arat ptruns de idei liberale i doritor de progres. n 1840 este ales primar al oraului Iai.Negruzzi nu ia parte la micarea din 1848 i mult timp rmne retras din afacerile statului, reintrnd numai mai trziu ca judector, ca membru n Divanul domnesc (1857) i apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanelor, ca deputat i ca epitrop la Sf. Spiridon.Se stinge din via la 24 august 1868, i este nmormntat n cimitirul bisericii din Trifetii Vechi.Activitatea literarNegruzzi debuteaz cu traducerea poeziei alul negru dup Alexandr Pukin. Apoi ntreprinde traducerea baladelor lui Victor Hugo, lucrare meritorie, pentru c a cutat s ntrebuineze un vers analog cu al poetului francez, vers greu de fcut n romnete, mai ales n timpul cnd scria Negruzzi (ex. Pasul de arme al Regelui Ioan) i pentru c multe din ele exprim foarte bine ideea autorului ntr-o romneasc curat. Dintre cele mai reuite citm Uriaul. O alt traducere important este a satirelor lui Antioh Cantemir, din rusete, fcut mpreun cu Alexandru Donici.

Negruzzi a scris i poezii originale, dar acestea nu sunt partea cea mai strlucit din opera lui. Cea mai nsemnat lucrare n versuri e Aprodul Purice. nceputul e pastoral; tonul epic e pstrat ctva, dar interesul i calitile poetice scad de la un moment i de aci ncolo este numai o cronic rimat. Operele n proz sunt mprite n trei grupe, botezate cu titlul general de Pcatele tinereelor (1857). n prima intr Amintirile din junee, cteva povestiri, din care unele cu caracter personal, de exemplu Zoe (1829) i O alergare de cai (1840), nuvele n care intriga e bine condus i plin de interes, iar limba e romneasc i cu expresiuni nimerite. Fiziologia provinialului reprezint poate cea mai bun fiziologie scris n limba romn.Tot n aceast grup intr i povestea Toderic, juctorul de cri (1844), imitat cu destul libertate dup Federico de Prosper Mrime. E vorba aici de un juctor de cri care pierduse toat averea, i gzduind odat pe Iisus Hristos i pe Sfntul Petru, a obinut ca rsplat trei lucruri: crile pe care le avem n mn au fost druite cu putere ca totdeauna s aduc ctig lui Toderic, pomul de la ua lui s fie aa c oricine se va sui s nu se poat cobor fr voia lui, n fine un scaun de asemenea fu blagoslovit ca oricine va sta pe el s nu se ridice fr voia lui Toderic. Cu mijloacele acestea el fcu avere mare, scp n cteva rnduri de moarte i n fine, cnd muri, izbuti s intre n rai prin iretenia lui.

Aceast glum nevinovat, despre care nsui Negruzzi ne spune c s-a tiprit mai mult ca s umple coloanele revistei dect cu vreo preteniune literar, supr grozav clerul i administraia din acel timp 1844, nct l trimiser n exil la o mnstire, iar revista Propirea fu suspendat.Dintre fragmentele care alctuiesc grupa a doua, cea mai nsemnat lucrare este Alexandru Lpuneanul, publicat n Dacia Literar n 1840, una din nuvelele de referin ale literaturii romne. Nuvela se compune din patru pri, fiecare purtnd un motto, care este tema ei. Iacob Eraclid, cunoscut sub numele de Despot Vod, fusese ucis de Toma, care devenise domn al Moldovei; Alexandru Lpuneanu, care mai domnise o dat, vine cu oti turceti ca s reintre n posesia tronului.

A treia grup din scrierile lui Negruzzi o formeaz Scrisorile, peste 30 de buci. n unele se gsesc observri critice i satirice asupra obiceiurilor societii; n alte notie despre diferii scriitori (Scavin, Alexandru Donici), n alte amintiri personale sau po vestiri din istoria rii. Tonul este n genere glume, potrivit cu genul acesta chiar cnd trateaz chestiuni serioase i trateaz i asemenea chestiuni cum sunt cele privitoare la ortografie i la limb. Scrisorile au fost publicate antum n volumul Negru pe alb.Negruzzi ia parte la discuiile cu Ion Heliade Rdulescu i cu ardelenii i nfieaz, chiar din primii ani ai acestei lupte, punctul de vedere cel mai cuminte.

Scrisorile acestea sunt un bogat izvor de informaii de tot felul, de care nu se poate lipsi cel care voiete s cunoasc viaa social i cultural a epocii dintre 1838-39.Negruzzi s-a ocupat i de teatru. tim c a fost unul din cei care au pornit micarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din francez i a scris i lucrri originale - slabe ca ntocmire dramatic, dar cu pasaje satirice hazlii: Crlanii, vodevil ntr-un act (1857) i Muza de la Burdujeni (1850), n care i propune s ridiculizeze pe puriti i neologiti.

Ion Heliade Radulescu

I s-a zis parintele literaturii romne si i s-a ridicat o statuie la Bucuresti. Este, a doua mare personalitate a literaturii romne dupa D. Cantemir" (G. Calinescu). Vede lumina zilei la Trgoviste, ca fiu al lui Ilie Radulescu. Urmeaza Scoala greceasca de la Schitu Magureanu. Trece la Colegiul Sf. Sava, ajutndu-l pe Gh. Lazar si devenind, la retragerea acestuia, succesor de nadejde. Va preda aici romna si matematica. Publica la Sibiu Gramatica Romneasca (1828). nfiinteaza primul ziar Curierul romnesc (1829), urmat de suplimentul literar Curierul de ambe sexe (1837). n 1836, si aduna productia literara n volumul Culegeri din scrierile lui I. Eliad de proze si de poezie. Participa la pregatirea Revolutiei de la 1848, redacteaza proclamatia ce s-a citit la Izlaz, e membru al guvernului provizoriu si e silit a se expatria, traind 10 ani departe de tara la Paris, Constantinopol si Insula Chios. Abia n 1859 se napoiaza din exil. Cel care pregatise revolutia n-a mpartasit ideile radicale, violente ale confratilor politici. n opozitie cu aripa radicala a revolutionarilor, I.H.R. era adept al actiunilor moderate, pentru a feri tara de interventia straina. S-a pronuntat n potriva mproprietaririi clacasilor, pentru desprinderea totala de sub influenta Rusiei si pentru o ntelegere cu Turcia. Multi din fostii prieteni i-au devenit adversari. si ia aere de profet, mproscndu-si adversarii cu furie nestapnita.

Scriitor, filolog si ndrumator cultural, Heliade domina o jumatate de secol de poezie romneasca. si face planuri mari, dar nu le duce la ndeplinire. ncearca toate speciile genului liric, nsa productiile literare sunt inegale: unele excelente, altele slabe, lipsite de culoare. S-a dovedit nzestrat pentru poezia satirica si fabula. Si n proza, unde are talent, se distinge spiritul sau satiric. Cea mai importanta opera este Echilibru ntre antiteze, prima schita romneasca a unui sistem filosofic. Capodopera literara a lui H. ramne Zburatorul: "Vezi, mama, ce ma doare! si pieptul mi se bate, Multimi de vinetele pe sn mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, racori ma iau din spate, mi ard buzele, mama, obraji-mi se palesc!" Porneste de la mitul folcloric, de care vorbeste si Dimitrie Cantemir n Descriptio Moldaviae. Acelasi mit l inspira si pe Eminescu n Calin (File de poveste) si n Luceafarul. Poetul nostru national l admira astfel n Epigonii: "Eliad zidea din visuri si din basme seculare Delta biblicelor sfinte, profetiilor amare, - Adevar scaldat n mite, sfinx patrunsa de-nteles. Munte cu capul de piatra de furtune detunata, Sta si azi n fata lumii o enigma nesplicata, Si vegheaz-o stnca arsa dintre nouri de eres."

ActivitateaFondator al unor reviste, printre care cea mai important este considerat a fi Curierul romnesc de ambe sexe publicat ncepnd cu 1829, primul ziar aprut n ara Romneasc, dar i Gazeta Teatrului Naional, Muzeul naional,difuzate prin librria romneasc a lui Iosif Romanov. Fondator al Societii Filarmonice (1833). Implicat n evenimentele de la 1848 (a participat la redactarea Proclamaiei de la Islaz, membru n guvernul provizoriu, etc. Teoretician i ndrumtor literar n Regulile sau gramatica poeziei. Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul eroic Anatolida sau Omul i forele, realizat fragmentar, a cultivat meditaia cu motive preromantice, lamartiniene O noapte pe ruinele Trgovitei, elegia Dragele mele umbre, mitul popular Sburtorul, capodopera sa literar, satira i fabula politic. Proz cu coninut satiric i pamfletar, n maniera fiziologilor, Domnul Srsil autorul, Conu Drgan i cuconia Drgana. Este autor a numeroase traduceri, imitaii i prelucrri din clasici ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante Aligheri, Goethe, Byron .a.m.d.. A militat pentru unificarea limbii romne literare (Gramatica romneasc), 1828). Preocupri de natur filosofic i religioas de inspiraie gnostic (Biblicele, 1858; Echilibru ntre antiteze). Membru fondator al Societii Academice Romne (Academia Romn) i primul preedinte al aceteia (1867 - 1870).

Vasile CarlovaVasile Crlova (n. 4 februarie 1809, Buzu - d. 18 septembrie 1831, Craiova) a fost un poet i ofier romn, care dei a scris doar cinci poezii a intrat n Istoria literaturii romne a lui George Clinescu i a introdus n literatura romn faimoasa tem a preromantismului european. Biografie4 februarie 1809- S-a nscut la Buzu Vasile Crlova, fiu al medelnicerului Ioni Crlova, fost ispravnic de Buzu, descendent al unei familii de boiernai (Crlomanii/Crlovanii) avnd ntre naintai pe Luca, episcop de Buzu (trimis n misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; dup mam, se trgea din familia Lcustenilor din Locusteni Dolj.1816- Dup moartea timpurie a prinilor, este crescut de o sor a mamei, cstorit cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovar de nvtur pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a nvat limba greac i limba francez. Dup ncercri de versificare n grecete, la struina lui Ion Voinescu II va scrie poezii n limba romn.1827- A debutat cu o traducere dup Hero i Leandru a lui Musaios i a poemului Zaire a lui Jean Jacques Voltaire. A scris Pstorul ntristat, poezie publicat n Curierul Romnesc (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rdulescu (va fi pus pe muzic, la 8 mai 1850, de Anton Pann).

1827- A scris Pstorul ntristat, poezie publicat n Curierul Romnesc (la 8 mai 1830) de I.Heliade Rdulescu (va fi pus pe muzic, la 8 mai 1850, de Anton Pann).1828- Scrie Ruinurile Trgovitei, tiprit la 20 martie 1830, n aceeai gazet, cu o prezentare a lui Heliade Rdulescu, care i menea un strlucit viitor literar: geniul su cel poetic fgduiete mult pentru limba romneasc, cea att de frumoas subt pana lui.1828- Scrie poezia Rugciune, publicat postum (1839) de Heliade.30 mai 1830- Revista ieean Albina romneasc reproduce poezia Ruinurile Trgovitei. Scrie poezia nserarea, publicat n Curierul Romnesc, la 29 iunie.1830- Ia fiin miliia naional, nucleu al otirii romne moderne.6 iulie 1830- E al treizeciitreilea dintre voluntarii angajai n miliia naional, unde va servi cu gradul de sublocotenent.1831- Scrie Marul romnilor sau Od otirei romne cu ocazia nlrii steagului naional, versuri ce au circulat tiprite pe foi volante (cenzura a fcut s nu poat fi tiprite dect postum, n 1839, n Curierul Romnesc).18 septembrie 1831- Vasile Crlova a murit la Craiova, n urma unei boli infecioase. A fost ngropat n curtea bisericii Madona Dudu.

PoezieRugciune Ruinurile Trgovitii Pstorul ntristat nserarea Marul [otirii romne]

Dimitrie BolintineanuBiografiePoetul era macedonean aromn de origine, printele lui, Ienache Cosmad, a venit n ar din Ohrida. n puini ani ai tatlui su Ienache i fcu n Valahia o situaie acceptabil. Arenda, mic proprietar, apoi subprefect, cu reedina la Bolintin, sat aproape de Bucureti; el nu apuc s-i lase celui de al doilea nscut, Dimitrie, o avere care s-l scuteasc de griji.Orfan de ambii prini nc din 1831, tnrul a fost crescut de nite rude mai avute. Se susine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcionreti. n 1841 era copist la Secretariatul de Stat, n 1843 - secretar la departamentul pricinilor suditeti". Printr-un misterios concurs de mprejurri, e ridicat, n 1844, la rangul de pitar. Faptul c publicase n 1842 admirabila poem "O fat tnr pe patul morii", prezentat elogios de Ion Heliade Rdulescu (i invocat mai trziu de Mihai Eminescu n Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fat tnr pe patul morii" era o imitaie dup La jeune Captive de Andr Chnier, i a fost publicat n "Curier de ambe sexe".Ca ati ali paoptiti, tnrul nu se trudi prea mult s intre n graiile principelui. Inima l trgea mai curnd spre lumea care va s vin". Cooptat n Fria i n Asociaia literar, i nsui rapid mentalitatea de carbonar.

n acel timp se formase n Bucureti Asociaia literar, sprijinit de fraii Alexandru i tefan Golescu care trimiser pe la sfritul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris in 1845, cu o burs din partea Asociaiei literare, audiaz i el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet i Adam Mickiewicz. Nu triete dect pentru Revoluia pe care o presimte. Cnd aceasta izbucni la Paris, n februarie 1848, tinerii studioi hotrr s se ntoarc n ar. Conjuraii i ddur un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluionarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu s fac. Aga poliiei, Ion Manu, l mirosise" i, refuzndu-i paaportul pentru Moldova, l ameninase cu un arest la mnstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dac nu izbucnea revoluia......Participant la revoluia paoptisti la 1848 revoluia a adus o explozie gazetreasc. Daca C.A. Rosetti scosese, imediat dup izbnd, "Pruncul romn", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mic, de patru pagini, cu doar dou coloane pe fiecare fa, dar redactorul-ef avea proiecte mari. Ar fi vrut s tipreasca un jurnal al intereselor democratice i al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.Izbucnind revoluia din 1848, reveni n ar i redact mpreun cu Nicolae Blcescu, Cezar Bolliac . a. "Poporul suveran", dar - cznd revoluia - fu exilat i se duse n Transilvania, apoi la Constantinopol i n fine la Paris ca s-i continue studiile ntrerupte.

ExilulPe la 1855 domnulGrigore Ghica i-a oferit o catedr de literatur romn la Iai, dar Poarta nu i-a permis intrarea n ar i atunci a fcut cltorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate n publicaiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes i scrise cu mult cldur.ntorcndu-se n ar la 1859, intr n politic i deveni ministru de externe, culte i instruciune public. Prin struinele lui, ale lui Costache Negri i ale lui V. A. Urechia se nfiineaz primele coale la romnii macedoneni.

Boala i moarteaPe la 1866 se retrase din viaa politic, ocupndu-se cu literatura, publicnd drame n proz i n versuri, poezii epice, satirice, dar ducnd o existen foarte nenorocit. De aceea nu dup mult vreme se mbolnvi ru. Prsit de toi i puse biblioteca la loterie i fu ctigat de Vasile Alecsandri i Costache Negri, care i-o lsar drept mngiere. Atunci, n urma interveniei unor amici, fu aezat la spitalul Pantelimon, unde muri, dup scurt vreme i fu ngropat n satul natal, fr nici o pomp, de civa amici personali, cci toat lumea uitase pe acest poet entuziast i patriot.

Opera poeticDimitrie Bolintineanu a scris foarte mult att n proz ct i n versuri. Opera sa poetic cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele i Reveriile.

Legendele istoriceLegendele sunt poezii narative, dar cu un nsemnat element liric (n felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate n cronicari (mai ales n Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate n versuri de o perfect corectitudine, n care se vede mult simire i o mare iubire de ar. Acestea l-au fcut popular i multe din cugetrile exprimate ntr-un stil sentenios au devenit nite maxime foarte des ntrebuinate.Astfel ne-a artat patriotismul femeii romne dus pn la sublim n persoana mumei lui tefan cel Mare; a cntat sentimentul datoriei care ducea pe romn pn la moarte; ne-a nfiat nobleea caracterului lui Mircea cel Btrn, care nu vrea s pedepseasc pe soli, dar nici s ncheie o pace ruinoas; a vetejit pe cei ce se fac uneltele tiranilor:Cei ce rabd jugul i-a tri mai vor Merit s-l poarte spre ruinea lor;

A ludat devotamentul i pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-i vinde sculele ca s termine mnstirea Argeului; a scos din nou la iveal testamentul lui tefan, care zicea c mai bine ara s-ar face un mormnt dect neamul s triasc n robie; n fine, a fcut cea mai frumoas urare plentru patria sa:Viitor de aur ara noastr are i prevd prin secoli a ei nlare. Andreiu sau luarea Nicopolei de romni i Sorin sau tierea boierilor la Trgovite sunt dou naraiuni n care nu subiectul istoric formeaz partea principal, ci un subiect imaginat.Sorin este o compunere pe jumtate epic, pe jumtate dramatic. Ea se ncepe printr-un prolog, n care Herman, medicul curii, dezvolt ideea neputinei omeneti de a ptrunde tainele firii, idee inspirat dup Faust a lui Goethe. Partea de la nceput are prea multe descrieri inutile, iar partea de la urm trece prea repede asupra ntmplrilor. i Sorin moare, ducndu-se la nchisoare, ca s scape pe altul, iar o fat care l iubea, se arunc n ap.Florile BosforuluiFlorile Bosforului cuprind poezii, parte lirice, parte narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumuseile naturii la Constantinopol, frumuseea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita via a cadnelor, amorurile lor descoperite i pedepsite cu cele mai grozave mori, trgurile de sclave etc.

Amorul i gelozia formeaz fondul mai tuturor acestor poezii, scrise ntr-o limb foarte armonioas. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpai, Leili, istoria unei jertfe pentru amor.BasmeSub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, n care miraculosul joac un rol nsemnat, chiar dac sunt amestecate i personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea i Baba, a crui dezvoltare nu e destul de lmurit, dar cuprinde versuri frumoase i acel blestem foarte important n literatura noastr, care - ca i Grui Snger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alturi de modelele de imprecaiuni din literaturile strine, cum e al Camiliei din Horaces . a.

MacedoneleMacedonele ne descriu frumuseile din rile locuite de macedoneni i ne povestesc ntmplri din viaa lor. n geneal personajele sunt pstori i pstorie. Cele mai nsemnate: Romnele din Cavala - Samarina.

ReveriiSub numele de Reverii a adunat poeziile sale pur lirice i anume elegiile sale, care prin frumuseea versurilor i prin sentimentele triste ce inspir au fost foarte preuite. Din acestea fac parte: O fat tnr pe patul morii - Plngerile poetului romn - Scopul omului - Un tnr romn mort n strintate i altele.

Opinia contemporanilorAceste diferite grupri sunt cele mai bune lucrri ale lui Bolintineanu. Valoarea lor a fost privit n mod foarte deosebit de critici. Unii au admirat fr rezerv tot ce a scris el, cum este Aron Densuianu, care-l crede cel mai mare poet liric al nostru alturi de Mureanu; alii i-au tgduit orice valoare, cum face Nicolae Iorga n Istoria literaturii. E drept c Bolintineanu se citete din ce n ce mai puin i impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebit de cea produs generaiei de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este foarte slab, iar n locu-i sunt discursuri i maxime. S-ar putea zice c planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurt descriere, un discurs, sau dou discursuri. Limba nsi, n care sunt multe neologisme i cuvinte savante, precum i prea multe diminutive, face ca poeziile acestea s fie n mare parte monotone. Un merit sigur are Bolintineanu: meteugul de a face versuri. Versurile sale sunt mult mai bine reuite, vorbim n special de ritm, dect ale tuturor poeilor anteriori i contemporani. Poate c aceast calitate, cum i maximele patriotice din scrierile sale, i-au asigurat succesul n prima parte a activitii sale.

Nicolae BalcescuNicolae Blcescu (n. 29 iunie 1819 - d. 29 noiembrie 1852) a fost un istoric, scriitor i revoluionar romn. Viaa i activitateaNscut n Bucureti, ntr-o familie de mici boieri, era fiului pitarului Barbu sin Petre i al"serdresei" Zinca Petreasca-Blcescu. Va lua numele de familie al mamei sale, originar din Blceti, Vlcea, n locul celui al tatlui, Petrescu. Tatl lui Nicolae Blcescu a murit n anul 1824. Nicolae Blcescu avea doi frai: Costache i Barbu, precum i dou surori: Sevasta i Marghioala. ntr-un alt document se mai pomenete i de o alt sor: Eleni.Studiaz la Colegiul Sfntul Sava, ncepnd cu 1832, fiind pasionat de istorie, avndu-l coleg pe Ion Ghica, iar ca profesori, ntre alii, pe Ion Heliade Rdulescu. La 19 ani ajunge n armat, iar n 1840 particip, alturi de Eftimie Murgu, Marin Serghiescu Naionalul, la conspiraia Filipescu, care este descoperit, i este nchis la Mnstirea Mrgineni, unde va rmne doi ani, pn la 21 februarie 1843, la plecarea domnitorului Ghica i venirea lui Bibescu. Miti Filipescu este inut doi ani, cu picioarele n ap.Dup ce este eliberat nfiineaz mpreun cu Ion Ghica i Christian Tell o alt organizaie secret denumit Fria, cltorete prin toate teritoriile locuite de

romni: ara Romneasc, Moldova, Transilvania, Bucovina, precum i prin Frana i Italia i studiaz istoria, fiind editor, alturi de August Treboniu Laurian, la o revist istoric numit Magazin istoric pentru Dacia, care a aprut ncepnd cu 1844.n Frana se va implica n revoluia din februarie 1848, dar inspirat de aceast revoluie se ntoarce la Bucureti pentru a participa la revoluia din 11 iunie, fiind timp de dou zile ministru de externe i secretar de stat al guvernului provizoriu instaurat de revoluionari. Va fi de partea liberalilor, dorind mproprietrirea ranilor i vot universal.Fiind arestat pe 13 septembrie de autoritile Imperiului Otoman care au nbuit revoluia, reuete s evadeze, plecnd n Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritile habsburgice. n primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena i ajunge n Constantinopol. Apoi, la Debrein, se ntlnete cu Lajos Kossuth, conductorul revoluiei maghiare, pentru un aranjament ntre revoluionarii romni i maghiari. Lajos Kossuth i face lui Blcescu o impresie bun. n 1849 se gsete la Pesta, ncercnd s negocieze un acord romno-maghiar cu revoluionarii unguri, dar dup ce acesta este semnat, revoluia maghiar este nfrnt.

Ca istoric, marea sa oper a fost "Romnii supt Mihai-Voievod Viteazul", pe care a scris-o n exil, ncepnd cu 1849, rmas manuscris i publicat de Alexandru Odobescu. Se exileaz la Paris, unde ncearc s coaguleze forele revoluionare europene aflate n exil, pentru ntemeierea unei confederaii europene. Cu un paaport eliberat la Paris, la 27 septembrie 1850, "au nom de Sa Majest l'Empreur des Ottomans", n primvara lui 1852, pleac la Constantinopol, de aici, la Galai i ncearc s ptrund n ara Romneasc, ns autoritile nu-i permit, dei era bolnav i voia s o vad pe mama sa, care era n vrst i bolnav. Medicii i sftuiesc s se stabileasc n Italia, unde clima e mult mai blnd. Trece prin Malta, Napoli i se stabilete la Palermo, n Sicilia, la hotelul "Alla Trinacria". Moare la Palermo de tuberculoz la vrsta de 33 de ani. n anul 1977, Cantemir Riscutia a facut parte dintr-o delegaie romana plecat la Palermo pentru a descoperi locul in care se spunea ca ar fi inmormntat Blcescu. Totul pornise de la mrturia unui marinar, care credea ca trupul romnului mort in exil se afla in galeria de mumii a clugrilor capuccini. Riscuia a analizat 2.000 de schelete, dar nici unul nu se potrivea trsturilor lui Nicolae Blcescu. ntr-un final, au aflat c romnul fusese nmormntat intr-un osuar de onoare al capuccinilor, loc sigilat n urma unei epidemii de holer. Trupul lui Nicolae Blcescu nu a mai fost scos la lumin.

Ideologia comunist romneasc, sprijinindu-se pe unele lucrri ale lui Karl Marx[2], l considera pe Nicolae Blcescu drept un nainta al acesteia. De aceea, pe biletele bancare romneti, de 100 de lei, ediiile 1952 i 1966, a fost gravat imaginea lui Nicolae Blcescu. Peste 10 localiti rurale, precum i strzi din Romnia comunist au primit numele lui Nicolae Blcescu, n memoria revoluionarului paoptist.

Scrieri istoriceRomnii supt Mihai-Voievod Viteazul CitateOrincotro te-i uita, vezi colori felurite ca un ntins curcubeu, i tabloul cel mai ncnttor farmec vederea. Stnci prpstioase, muni uriai, a cror vrfuri mngie norii, pduri ntunecoase, lunci nverzite, livezi mirositoare, vi rcoroase, grle a cror limpede ap lin curge printre cmpiile nflorite, praie repezi, care mugind groaznic se prvlesc n cataracte printre acele amenintoare stnci de piatr, care plac vederii i o spimnteaz totdeodat. Apoi, n tot locul, dai de ruri mari, cu nume armonioase, a cror unde port aurul. n pntecele acestor muni zac comorile minerale cele mai bogate i mai felurite din Europa: sarea, fierul, argintul, arama, plumbul, mercurul, zincul, antimoniul, arsenicul, cobaltul, tuteaua, teluriul i, n sfrit, metalul cel mai mbelugat dect toate, aurul, pe care l vezi strlucind pn i prin noroiul drumurilor.

Astfel este ara Ardealului. Romanii supt Mihai-Voevod ViteazulPe culmea cea mai nalt a muntilor Carpati, se ntinde o tar mndr si binecuvntat ntre toate trile semnate de Domnul pre pmnt. Nu poate fi fericire fr libertate, nu poate fi libertate fr putere. Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi. Ceea ce este bine pentru fiecare n parte, este bine i pentru toi. O naie nu se poate mntui dect prin sine nsi. Viaa nu merit trit, dac e trit n genunchi n faa altora. Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi.

Mihail Kogalniceanu

Mihail Koglniceanu a fost un om politic de prim mrime din Romnia."N-a schimba sraca Moldov nici pentru ntiul tron din lume", afirma la Luneville, n Frana, Mihail Koglniceanu, cel care se considera, pe bun dreptate, un adevrat fiu al secolului al XIX lea. A fost istoric, scriitor, ziarist, om politic, prim-ministru i, mai tarziu, ministru de externe. A jucat un rol important n Revoluia de la 1848 i n lupta pentru Unirea Principatelor Romne.S-a nascut la 6 septembrie 1817. Era fiul vornicului Ilie Kogalniceanu si al Catincai Stavilla, \"coboritoare dintr-o familie genoveza, stabilita de secole in vechea colonie genoveza Cetatea-Alba\". Invata mai intii in casa, cu calugarul German Vida, apoi la pensionul francez al exofiterului Cuenim, in noul institut al francezilor Lincourt, Chefneux si Bayard. In 1839 se pune sa redacteze \"Foaea sateasca a printipatului Moldovei\", publicatie nevinovata de economie rurala cu efecte modeste dar sigure. Inca din 1838 deschidea subscriptia pentru o editie completa, dupa mijloacele de atunci, a operelor lui D.Cantemir, in colaborare cu C.Negruzzi. adiotantul avea sa scrie \"Viata Domnului\", avea sa traduca din frantuzeste Istoria Imperiului Otoman, din nemteste Descrierea Moldovei si sa mai ingrijeasca de alte citeva texte. In mai

1840 anunta 6 tomuri din Letopisetele Valahiei si Moldaviei. In acelasi an pregatea aparitia, ce avea sa se intimple in 1841, a unei publicatii de documentatie istorica Arhiva romaneasca. In 1840 lua, alaturi de C.Negruzzi si V.Alecsandri, administratia Teatrului National in urma carui fapt incepu a publica Repertoriul Teatrului National din anul 1840 - 1841. Tot in 1840 apare si Dacia literara, intiia revista literara bine organizata, care nu avu nici ea ingaduinta de a continua mai mult de un an. Revista se deschise cu o introductie in care Kogalniceanu isi propunea sa-i continue activitatile lui Heliade si a lui Asachi, care se socoteau initiatorii presei romanesti. Scopul care si l-a propus M.Kogalniceanu era sa imbogateasca literatura \"cu productiile romanesti fie din orice parte a Daciei\", sa reproduca scrieri originale pentru ca \"intocmai ca intr-o oglinda sa se vada scriitorii moldoveni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecarele cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau\". Desi revista \"Dacia literara\" s-a publicat numai un an, ea a contribuit esential la aparitia unor scriitori demni neamului sau. Nefrint, Kogalniceanu se indirji in editura si incepu sa scoata calendare. La \"Cantora Foaiei satesti\" aparu in 1842 Almanahul de invatatura si petrecere. Kogalniceanu se dovedea un gazetar cu mult mai superior lui Asachi, bine pregatit, cu program hotarit, ridicindu-se cu mult asupra secilor compilatii. Almanahul din 1843 era compus in acelasi spirit, cuprinzind pe deasupra 3 poezii de V.Alecsandri (Hora, Cintecul ostasilor calareti, Iarna vine, vara trece). In 1844 Almanahul publica Fiziologia provintialului la Iasi.

Acaparat de activitatea politic i public a participat la momentul de la 1848, redactnd Dorinele partidei naionale n Moldova, precum i Proiect de constituie pentru Moldova.Ca prim-ministru sub Cuza seculari-zeaz averile mnstireti.A fost director al Teatrului Naional din Iai.n domeniul tiinei istoriei, a lsat o oper fragmentar, alctuit din iniiative editoriale, public Letopiseele rii Moldovei, 1845, Cuvnt pentru deschiderea cursului de istorie naional, rostit n 1843 unde jaloneaz principii modernizate ale disci-plinei.I se datoreaz apariia Daciei literare, 1840, al crei program-articol se instituie n manifestul romantis-mului paoptist, revista constituind un model de publi-caie cu largi deschideri, publicarea Propirii, titlul fiind tiat de cenzur, rmnnd doar cu subtitlul Foaie tiinific i literar i a Arhivei romneti , 1840-1845, destinat tipririi de documente istorice.Discursu-rile sale politice, Pentru mproprietrirea ranilor, Dezrobirea iganilor, tergerea pribegiilor boiereti, rmn realizri majore n genul cruia i aparin. Principiile proclamate de Koglniceanu i prietenii si la Dacia sunt binecunoscute, iar importana lor a fost subliniat insistent de ntreaga noastr istoriografie lite-rar modern, ele ilustreaz o opiune romantic, larg enunat, punnd accentul, cu o admirabil intuiie a oportunitilor, pe elementul esenial n momentul respectiv.

Dacia literar pune capt ambiguitii criteriilor.Ea afirm c originalitatea naional este nsuirea cea mai preioas a unei literaturi i condamn nmulirea imitaiilor i a traducerilor, deoarece ele s-au fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional.Programul Daciei nu folosete cuvntul romantic, dar prin istoricism, descoperirea folclorului, replierea pe elementul specific, recomandarea subliniat a originalitii se nscrie net n hotarele romantismului, un romantism cuminte, temperat, naional, deschis, ntruct formuleaz o strategie a politicii culturale, indi-cnd temele, cu modalitatea realizrii artistice, drumul ce trebuia urmat, nu mijloacele de a-l parcurge, dup cum spunea Paul Cornea n opera sa, Originile roman-tismului romnesc. Neavnd ncredere n ficiune, urmrit de respectul is-toricului pentru document i mrturie, moralist prin structur, el amestec intenia narativ cu pastia, prelu-crarea cu localizarea, proza cu articolul i cu micul eseu social-istoric. Scrisoriile din vremea studiilor n strintate ale lui Mihail Koglniceanu, adresate printelui su, vornicul Ilie, sunt opera unui copil de geniu.Fr a cuprinde vreo idee original sau adnc, fr a ne oferi pagini de ob-servatie

interesant asupra celor vzute, asupra celor cu-noscui sau asupra celor ntmplate n decursul anilor cnd au fost aternute pe hrtie, ele cuceresc, n primul rnd i supravieuiesc literar prin extraordinara lor spon-taneitate i ingenuitate. Prin nsi finalitatea i cadrul unde-i tiprea scrieri-le de almanah, Mihail Koglniceanu este un iniiator n mediul romnesc al genului de Kalendergeschichte fiind, n multe privine, un foiletonist de prim mn, afrm criticul Mircea Zaciu n lucrarea sa, Lecturi i zile.

Dacia Literara

Dacia literar este o revist aprut pe 30 ianuarie 1840 la Iai, sub redacia lui Mihail Koglniceanu.n ciuda titlului, revista nu i-a propus s se axeze exclusiv pe literatur. Pe parcursul apariiei, ea a avut urmtoarea rubricaie, marcat prin supratitluri:Nr. 1: Scene istorice din cronicile Moldaviei (text: Constantin Negruzzi, Alexandru Lpuneanul), Scene pitoreti din obiceiurile poporului (M. Koglniceanu, Nou chip de a face curte), Alegeri din alte foi romneti (texte reproduse din Foaie pentru minte, inim i literatur, Curierul romnesc i Albina romneasc), Telegraful Daciei (tiri culturale);Nr. 2: Scene pitoreti din obiceiurile Moldaviei (studiul lui C. Negruzzi, Cntece populare a Moldaviei), Literatur strin (fragmente din jurnalul de cltorie n Banat, Valahia i Moldova de D. A. Damidoff, ambelan al mpratului Rusiei, cu prezentare i comentarii de M. Koglniceanu), Poezie (Cavalerul C. Stamate, A. Donici), Alegere din alte foi romneti (Arhiva romneasc, Curierul romnesc), Critica, Telegraful Daciei;Nr. 3: Scene contimporane (C. Negruzzi, O alergare de cai), Suvenire din Italia

(Vasile Alecsandri, Buchetiera de la Florena), Literatur strin (continuare Damidoff), Poezie (Grigore Alexandrescu), Alegeri din alte foi romneti (Mercur, Curierul romnesc, Albina romneasc), Telegraful Daciei.Din porunca domnitorului, dup primele trei numere, revista este suspendat i va mai aprea abia dup 1859, n ediia a doua.

n primul numr al revistei, sub titlul Introducie, M. Koglniceanu, ntemeietorul revistei, public un articol program care sintetizeaz n patru puncte idealurile literare ale scriitorilor paoptiti:Combaterea imitaiei scriitorilor strini i a traducerilor mediocre: ngrijorat de srcia literaturii romne, ale crei opere se puteau numra pe degete, Ion Heliade Rdulescu lansase un apel ncurajator ctre tinerii scriitori: Scriei, biei, orice, numai scriei! Interpretnd ndemnul din punct de vedere cantitativ, multe publicaii ale epocii au ncurajat o literatur mediocr, adesea imitat dup creaii siropoase occidentale, pervertind gustul public. M. Koglniceanu avertizeaz asupra pericolului unei astfel de literaturi, care elimin criteriul estetic; Crearea unei literaturi de specific naional: n loc s imite pe scriitorii strini, romnii ar putea furi o literatur autohton, inspirat din istorie, natur i folclor. Preluat din estetica romantic european, aceast tripl recomandare se va regsi n operele paoptitilor:

Folclorul va face obiectul preocuprilor teoretice, dar va deveni i surs important de inspiraie. Alecu Russo, n studiul Poezia poporal, definete folclorul ca pe o oglind realist a vieii poporului i ca pe un izvor nesecat de inspiraie pentru literatura cult. El l va ajuta pe Alecsandri s alctuiasc prima culegere de Poezii poporale ale romnilor (1852), urmat de Balade (Cntice btrneti). Multe dintre poeziile volumului Doine i lcrimioare, de V. Alecsandri sunt n metru popular. Gh. Asachi valorific mitologia popular ntr-o suit de balade i legende. Expresia cea mai profund inspiraiei folclorice se regsete ns n capodopera Zburtorul, de Ion HeliadeRdulescu; Natura va face obiectul unor ample relatri de cltorie, ca O primblare la muni sau Balta Alb, de Vasile Alecsandri, Memorial de cltorie, de Grigore Alexandrescu . a. Elogiul frumuseilor patriei apare de asemenea n volumul Pasteluri, de V. Alecsandri; Istoria este privit ca model pentru contemporani, fie pentru a exprima idealul de eliberare i unitate naional, fie pentru a ilustra satiric realitile sociale. Alexandru Lpuneanul, de C. Negruzzi, face parte dintr-un ntreg ciclu de Fragmente istorice n proz, n timp ce Alecsandri creeaz ample poeme eroice, ca Dan, cpitan de plai, Dumbrava Roie sau drame istorice ca Despot-vod. Foarte gustate n epoc sunt fiziologiile (echivalente n proz ale satirei sau ale fabulei), cum ar fi Cuconia Drgana, de Ion HeliadeRdulescu sau Fiziologia provinialului, de Constantin Negruzzi;

Lupta pentru unitatea limbii: lul nostru este realizaia dorinei ca romnii s aib o limb i o literatur comun pentru toi. Eforturile colii Ardelene de unificare a limbii sunt continuate de paoptiti, care ncearc s formuleze normele limbii literare, respingnd exagerrile latiniste i plednd pentru introducerea alfabetului latin. Alecu Russo, ntr-o serie de Cugetri publicate n Romnia literar respinge curentele latiniste care prin sistemele lingvistice propuse nstrineaz motenirea naional. Ion HeliadeRdulescu scrie Gramatica romneasc, n care combate scrierea etimologic i are preri juste despre mbogirea limbii cu neologisme; Dezvoltarea spiritului critic: spernd ca prin impunerea acestor reguli s creeze un sistem de valori pentru publicul romn, M. Koglniceanu introduce i conceptul de critic obiectiv, subliniind c analiza critic se va face numai asupra operei: Critica noastr va fi neprtinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana.

Poezia pasoptista

In 1821, cand au incetat domniile fanariote si s-a revenit la domni pamanteni, s-au creat premizele unei europenizari economice si spirituale a patruns in scoli limba franceza si astfel intelectualii scoliti au inteles necesitatea modernizarii societatii romanesti si au imbinat, intr-un mod irepetabil, utopia cu pragmatismul, desfasurandu-si fortele si energiile in toate domeniile de activitate, inclusiv in cel cultural si literar. Rezultatele lor au fost uimitoare. Dupa ce au revenit in tarile lor au infintat societati cultural literare (cu subtile obiective politice), presa in limba nationala , invatamantul si o miscare teatrala in limba celor multi, conform idealurilor iluministe.Inlaturarea domniilor fanariote si instalarea domnitorilor pamanteni, aparitia unor relatii economice si politice inexistente pana atunci constituiau premizele necesare pt ridicarea societatii romanesti pe o noua treapta de dezvoltare social-economica , pt modernizarea vietii social politice si culturale.Pt intelegerea rolului pe care il avea ideologia pasoptista in orientarea, indrumarea si stimularea maselor largi populare la lupta ampla de transformare social-economica, de reorganizare burghezo democratica a societatii romanesti si de eliberare nationala, este foarte semnificativ intelesul cuprinzator pe care M. Kogalniceanu (acel arhitect al modernizarii societatii romanesti) il dadea cuvantului "politica" :

"politica ... a ajuns sa fie astazi sufletul lumii moderne ; la dansa tintesc si largile tendinte ale literaturii ce formuleaza si imprastie ideile, si propasirea industriei, care asociaza, oranizeaza, produce si raspandeste. Politica este puternica circulatie ce atata toata gandirea si toata ideea. Din ea izvorasc toate acele valuri de teorii, de proiecte, de sisteme care bat necontenit in opinia publica si imping activitatea multimii pe cai noua " . Miscarea revolutionara din prima jumatate a sec al-XIX-lea a dat o puternica lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor spiritul luptei pt dreptatea sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un stat puternic si independent. Ele au determinat, in acelasi timp, o viguroasa activitate culturala, care avea la baza un amplu program de lupta politica. Aceasta etapa, cuprinsa intre 1830-1860, in mijlocul careia s-a declansat cea mai larga miscare populara de emancipare sociala si nationala _revolutia de la 1848_ este cunoscuta in literatura sub denumirea de perioada pasoptista.In aceasta perioada s-au pus bazele unei adevarate renasteri culturale romanesti. Invatamantul, presa, teatrul, literatura, stiintele cunosc o dezvoltare fara precedent.Iau fiinta societati culturale si stiintifice, ,creste numarul revistelor si al altor periodice,al cartilor tiparite in tiraje mari, se formeaza un public cititor, se organizeaza biblioteci de literatura beletristica,se infiinteaza o viata artistica specific romaneasca, bazata pe traditia populara, ia amploare miscarea de culturalizare a maselor.

Intelectualii pasoptisti, procupati de cultivarea valorilor universale,o folosesc curent,in scris si in oral,publicand articole, studii si lucrari ce aduceau la cunostinta popoarelor europene problemele romanilor.In perioada pasoptista scrisul devine principalul instrument al actvitatii culturale. In aceasta perioada de plin avant al culturii , literatura romnana cunoaste o dezvoltare apreciabila prin contributia , in Moldova, a scriitorilor: G. Asachi, C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, V.Alecsandri, A. Russo; in Muntenia: Ghe. Lazar, I. H. Radulescu, V. Carlova, G. Alecsandrescu, N. Balcescu, I. Bolliac, D. Bolintineanu; in Transilvania: T. Cipariu, G. Baritiu, A. Muresanu.Pe ansamblu,literatura pasoptista s-a dovedit a fi democratica, nationala, educativa, ea avand si dificila sarcina de a forma un public,de a-l modela conform idealurilor social-politice ale momentului. In nimele aceleiasi specificitati nationale, s-a dus batalia pt o limba unitara, cu constiinat clara ca existenta acesteia e o conditie pt pastrarea identitatii nationale.Scriitorii de seama au aparat principiul fonetic in ortografie si, pronuntandu-se in problema neologismelor, au adoptat principiul imprumutului moderat,in limitele necesitatilor impuse de dinamica sociala si culturala.Doctrina literara, cata a fost, a avut un caracter hibrid, ecletic,dar asta nu i-a impiedicat sa aspire,conform personalitatii fiecaruia,la un frumos etern, la totalitate si determinare, cu convingerea ca realitatea are un sens unic, care se cere descoperit prin cuvant.

In perioada pasoptista se afirma primii nostri scriitori moderni in cadrul curentului national popular de la "Dacia Literara". M.Kogalniceanu, in articolul program al acestei reviste, subliniaza clar ideile care vor sta la baza orientarii literaturii: combaterea imitatiei si a traducerilor mediocre, necesitatea crearii unei literaturi nationale prin stimularea scririlor originale, aspirate din istoria patriei, din frumusetile ei, din pitorescul obiceiurilor populare; realizarea unei limbi unitare si a unei literaturi specific nationale. Aparand ideea de originalitate in literatura, mentorul creatiei pasoptiste dezvolta in acelasi timp si spiritul critic, exercitand, in acest fel, o influenta hotaratoare asupra fizionomiei culturii romanesti de la mijlocul sec trecut. "critica noastra-spunea M.Kogalniceanu-va fi nepartinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana" Existenta unui clasicism romanesc a facut posibila simbioza intre luminism si romantism, clasicism si preromantism, fapt explicabil prin presiunea modelelor de tot felul, dar, si prin situatia speciala in care se afla literatura noastra dornica de sincronizare cu ordinea rapida a unor etape, dar, in egala masura, obligata sa-si afirme identitatea nationala. Aparut in conditii sociale si culturale foarte specifice, romantismul romanesc va avea, natural, o fizionomie proprie. Preluand conceptele lui Fridrich Sengle, V.Nemoianu, distinge un romantism (high romantism) care avea ca trasaturi radicalism, ideologie coerenta, vizionarism, simt cosmic, integrarea contrariilor, misticism si intensitate paisonala si urme foarte slabe in

realitatea literala a acestei perioade si un al doilea romantism (Beidermeier) care avea ca trasaturi inclinatia spre moralitate (de aici predilectia pt poezia didactica), valorile domestice, intimismul, idilismul, pasiunile temperate, confort spiritual, sociabilitatea,militantismul, conservatorismul, ironia si resemnarea, fiind mult mai evoluat la scriitorii nostri reprezentativi din jurul anului 1840.Diversificarea speciei e insotita, in poezie, de varietatea mijloacelor prozodice folosite,varietate vizibila inca la I.Vacarescu si Asachi indeosebi, acesta din urma un mare tehnician, creator al unui vers de o perfectiune clasica. Preocuparea de a iesi din tiparele traditionale de versificatori ridimentari de a scrie intr-o versificatie complexa, in pas cu poezia europeana a vremii, este aproape generala, mergandu-se pana la cultivarea unor specii de virtuozitate.Opera este nu numai prima realizare a speciei in literatura romana ci si cea mai importanta, o scriere densa, echilibrata si armonioasa, indiscutabil una di marile creatii poetice ale epocii si ale miscarii literare romanesti in general. Fenomene arata amplificarea si diversificarea ariei de creatie poetica, precum si preocuparea evidenta de adancire si rafinare a actului creator. Exista inca, fara indoiala la poetii acestei epoci, stangacii de limba , naivitati de exprimare a gandirii poetice, tinand de traditia si experienta precare atunci a poeziei autohtone. Creatia dramatica romaneasca se va afirma larg in epoca urmatoare, cu deosebire prin Alecsandri, ea maturizandu-se deplin spre sfarsitul sec, prin Caragiale .

Alecsandri nu ia lucrurile, lumeste ca o simpla satisfactie sociala, el se crede salvatorul natiei. Alegea teme poporane, tratandu-le in metrii scurti respectivi. Dovada de tact deoarece nici spiritul lui nici cel al contemporanilor nu erau cu mult deprinse de sensibilitatea folclorica, si singura cale dreapta era cea a innoirii acestei simtiri. Expresiile din povesti pe care si le extrage mai tarziu, sunt toate metafore sau "concetti" . Poezia ramane totusi rea.In Baba Cloanta, fantasticul macabru tropotitor al lui Bolintineanu capata o culoare focoasa si umor.In planul I sta Baba langa o tufa uscata, pe cer strajuieste luna , in fund se vede focul horei din sat. Onomatopeea este aici hilara, drolatica.Stapanita de doruri erotice Baba face o incantatie de o ardoare groteasca cu scopul de a-si vedea iubitul.Ochii mari far de noroc , hora in jurul focului sunt note plastice , inexistente in folclor. Satan chemat de Baba, soseste intr-un desen foarte precis , iar Baba devenita calul dracului porneste spre balta,prilej pt alta litografie. Cocosul ca in toate baladele cu strigoi , canta la miez de noapte si dracul impreuna cu Baba se prabusesc in balta moment foarte bun pt o ilustratie.In genere toata poezia poate fi ilustrata si e hotarat ca putini poeti au avut mai multe mijloace de a cumpune tablouri .Ghinionul lui Alecsandri a fost cand M.Eminescu a supt toate fluidele inefabile, toate elementele metafizice, lasand numai materialul biografic care este redus. Este evident ca lui Alecsandri ii lipseste vocabularul liric , inlocuit cu spectaculosul, cu zgomotosul si mai ales cu dulcegarii . La capacitatea scenica se adauga truculenta , semn laudabil al instinctului artistic.Doua decenii Alecsandri a

continuat asfel fara a iesi din tipar si fara a da de banuit ca ar avea notiune artistica mai complicata . Erotica lui mai profunda in intentii,ramane senzuala si zaharata.Conventiile lui poetice sunt de o pletitudine totala,agranate de o mare risipa de vorbe,din neputinta de a incorda bine versul.Vinul liric este amestecat cu o enorma cantiate de apa,incat foarte rar cate un vers mai pastreza flagenta adevaratei fantezii.De obicei fragmentele salvate sunt din poieziile in care se canta goana salbatica ori intimperiile,adica tot ce strica kieful la care tine atat poetul.Se intalnesc in poezia umblatului Alexandri fragmente de orientale,icoane exotice,totul insa sters de ploaia cuvintelor inutile.Dupa 40 de ani,cand incepu sa simta mai cu tarie voluptatea trandaviei, poetul a inceput sa dea in pasteluri o poezie noua in care tehnica picturala predomina.S-a observat si s-a osandit idilismul exagerat al vietii satesti,eludarea cumplita a conflictului de clasa atat de acut atunci. Teroarea de fenomenul boreal ia prilejuit lui Alexandri cateva strofe ce sunt mici capodopere.In "Miezul iernii" joasa temperatura usuca padurea in sunetul de orga al vantului,prefacand totul in diamante.In "Iarna" imaginatia e o vreme ingrozita de putinta unei ninsori totale,de sfarsit de lume.Lacuil romanticilor,provocator de melancolii,este inlocuit aici de cerul plin de nori si cu suieratul vantului ce umple de o surda spaima toate fapturile(Sfarsit de toamna).Poetul nu trece cu vederea aspectele voioase ale iernii,creanga care rupta te stopeste cu fulgi de zapada,sania cu clopotei dar

exultare poetului,obsedat de soare,incepe cu primavara,acum calduar patrunde in inima si vietatile ies din amorteala.Luate in total ,pastelurile reprezinta o lirica a linistii si a fericirii rurale,un hariotinism.Pt intaia oara se cata la noi intimitatea,recluziunea poetului,meditatia la masa de scris,fantasmele desprinzandu-se din fumul tigarii,somnolarea in fata sobei.De fapt,pastelurile lui Alecsandri sunt un calendar al spatiului rural.Publicate intre 1868-1869 in "Convorbiri literare" si apoi in volum in 1875,pastelurile reprezinta partea cea mai organica a poeziei lui Alecsandri. Dinamism si claritate,geometrie clasica a voiziunii,simplitatea si armonia proportiilor,desenul esentializat valideaza ideea unui clasicism asumat,daca nu am tine cont de faptul ca desenul e,uneori,tulburat de ispita melancoliei,insotita de unele motive romantice.Nefericirea e ca Alecsandri,pe langa o verozitate nesuferita si un senzualism nelalocul lui,care face terestre incercarile de viziuni,se impiedica intr-un sistem de conventii puerile.Generalitatea cuvintelor lui e cunoscuta.Atitudinea poetului fata de natura nu este contemplartiava,ci practic hedonica.El nu masoara cu ochiul ci cu criteriul practic.Din poezia populara ia personificatia.I se pare ca peisajul nu are pret artistic in sine, de aceea cauta sa-l poetizeze,interiorizandu-l,ridicandu-l la expresia unei valori psihice.Alecsandri a avut ambitia ,in unele piese , de a zugravi starea sociala a vremurilor sale.Indeosebi penetratiunea elementului alogen l-a preocupat si foarte des a

introdus ca antipatice pe grec si pe evreu.I n comedie comicul se rezuma aproape numai la stropsirea limbajului si Alecsandri cam abuzeaza.Ca poet Alecsandrescu a sintetizat ,intr-o creatie de mica intindere, principalele aspiratii, pasiuni si locuri comune al epocii. El a cristalizat in cateva atitudini spirituale si simboluri de mare circulatie o mentalitata fluida , constienta de vocatia ei ideala dar nedescurcata intre optiunile posibile. In scrisul sau conflueza multimea diversa a izvoarelor din care se alcatueste poezia pasoptista :radicalismul senzualitatea si tendinta pedagocica a luminilor;fadoare sentimentala a petrarchismului ;melancoliile si sensibleria preromantismul . Mai putin amplu decat altii lipsit de suflu, el aduce in schimb o formula literara persuasiva si bogata in nuante intrata in definitia lirismului romanesc preeminescian, ca un punct de reper indelebil, adevarat pol al traditiei.Multi l-au considerat drept un produs de metisaj , un amestec de romantism si clasicism.De fapt el e un romantic printre clasici si reciproc cu alte cuvinte e un scriitor de tranzitie , iluzionand asupra situatiei proprii . Simpatizant al ideilor inaintate ale pasoptismului se tine totusi departe de lupta politica.Personajul pe care il evoca versurile lui, asa zisul erou liric ,e un dublu al omului viu .Priveste lucid lumea fara a-si face iluzii si a confunda sclipirea decorului cu realitatea murdara.Opera lui trasfigureaza in planul liric tribulatiile unui personaj dubitativ , melancolic,reflexiv ,ironic, ne multumit de ordinea lumii .Este incontestabil ca acest romantic solitar dar antiexistentialist era un poet cetatean,angajat fara ezitare in lupta pt inafaptuirea idealului national.

Intre reprezentantii literaturii pasoptiste C.Bolliac ocupa o pozitie extrema :el este romanticul in jiletca rosie nu numai prin tendinta umanitara si atingerile din tinerete cu socialismul utopic,dar si prin violenta declamatiei,dezordinea sensibilitatii,dorinta permanenta de a produce efecte.De la primii pasi in viata literara ,el a resimtit tentatia publicitatii.Sub raport fiziologic nu pare decat a avea notiuni diosperate,de un calibru restrans.Este un intuitiv si un grabit,care nu poposeste adanc asupra versurilor si nu dovedester nicaieri posesia unei veritabile tehnici a muncii intelectuale.Asemenea altora e un aotodidact insetat de meri escapade intelectuale care parodiaza lesne cu argumente de eruditie si mai mult adulmeca ideile decat sa le descopere prin studiu sistematic.Bolliac nu e un adept oarecare al esteticii pasoptiste,ci e unul din principalii ei protagonisti.E o reala in aceasta remarcabila intelegere a fenomenului poetic ,materializata intr-un fel de iluminari succesive.Chiar daca n-a atins mari atitudini lirice, Bolliac e vadit sa simta poezia si ii percepe esenta.Romantic impenitent,si-a croit drumul incercand mereu sa se sincronizeze cu o actualitate mobila,careia accelerarea ritmului istoric i-a impus dese schimbari.Romantic dar crescut din radacini iluministe,n-a izbutit sa opteze literar intre rigoare si ambiguitate,intre didacticism si liberul zbor al fanteziei,intre vibratia adanca a inimii si bogatia senzuala a lumii.Nu i-a lipsit nici elanul meditatiei ,nici fiorul luminilor de bezna ce ne inconjoara,nici cutezanta marilor escapade lirice.

N. Manolescu il considear un mare poet,poate singurul mare romantic de pana la Eminescu regasind in poezia acestuia aproape toate trasaturile specifice primului romantism:coerenta vizionara,simt cosmic,intensitate pasionala si radicalism ideologic.A introdus si a sustinut motivul ruinelor ,a cultivat poezia extatica si vizionara, a demonstrat o apetenta deosebita pt poezia didactica si civica, chiar daca rezultatele estetice au fost modeste.Daca e adevarat ca nu a inventat limbajul poeziei de idei in schimb a contribuit din plin la creere unui limbaj liric , fapt de necontestat in ciuda traditiei care a transmis imaginea unei persinalitati scindate , opera literera , teoretica si speculativa ne proiecteaza un profil surprinzator de unitar.Daca ne referim la piesele sale de rezistenta e de observat ca vocatia sa a fost mai degraba una epica si mult mai putin una lirica.In cei aproape 25 ani de activitate literara, ca un advarat profesionist, Bolintineanu a publicat 18 volume ,ilustrandu-se in toate genurile si speciile literare.Baladele istorice atat de transparente si usor de memorat a obtinut o glorie nemeritata .Multimea cliseelor, caracterul strident,lipsa de culoare istorica si caracterul simplist al scenariului indeparteaza aceste texte de zona estetica .Dincolo de performantele estetice uimitoare este capacitatea anticipativa a demersului poetic, sinteza realizata intre dimensiunea mistica si cea istorica intr-un limbaj cu o mare putere de simbolizare.Romantismul sau e mult mai evoluat decat al colegilor sai de generatie ,temperamentul, sensibilitatea, calitatile sale native l-au condus la fourirea unei opere inegale dar de maxima semnificatie prin faptul ca a pregatit, a anticipat poezia care avea sa urmeze.

Trecerea de la o epoca la alta se savarseste adesea pritr-o miscare de pendul, ca si cum continutul de exprimat nu ar mai incapea in formele artistice existente si ar impune descperirea unor modalitati de a scrie diametral opus. In aceasta incercare de renovare radicala unii au vazut o manifestare de ordin psihologic,dorinta intima a artisului de a birui inertia si a se diferentia prin originalitate. Explicatia este si de natura sociala, fiind vorba de repercursiunile in constiinta a proceselor majore ceea ce agita viata materiala a oamenilor.

BibliografieGeorge Ivascu, Istoria literaturii romane, (capitolul Indrumatori si programe literare)Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romaneIntroductie la Dacia literara, de M. KogalniceanuIon Heliade-Radulescu, Gramatica Romaneasca (prefata)Serban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii romane moderneOperele scriitorilor pasoptistiwww.wikipedia.ro