Pasoptismul

3
Pasoptismul. Perioada paşoptistă(1830-1860) este o epocă de afirmare a literaturii naţionale, în preajma Revoluţiei de la 1848. Perioada se caracterizează printr-o orientare culturală şi literară cu trăsături specifice epocii de avânt revoluţionar, de emancipare socială şi naţionala, de militare pentru realizarea Unirii. Este perioada în care se încearcă „arderea" unor etape care nu fuseseră parcurse de literatura noastră şi care se desfăşuraseră succesiv în literaturile occidentale, în decursul a mai bine de un secol şi jumătate. Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi în aceeaşi creaţie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan. Paşoptismul este o ideologie literară niciodată sintetizată într-un program particular şi supusă unor comandamente exterioare: mesianism cultural şi revoluţionar, spirit critic, deschidere spre Occident şi lupta pentru impunerea unui specific naţional, conştiinţă civică şi patriotică, conştiinţa pionieratului în mai toate domeniile vieţii, o retorică a entuziasmului şi a trezirii la acţiune. Afirmarea unei generaţii de scriitori, gazetari, istorici şi oameni politici, numită de posteritate generaţia paşoptistă, determină începutul modernităţii noastre culturale, o perioadă de tranziţie şi de prefaceri palpabile. Scriitorii paşoptişti au vocaţia începuturilor şi, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitură. Polimorfismul preocupărilor individuale se explică în contextul epocii. Până la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiţie a literaturii culte sau de o intenţionalitate estetică a scrierilor literare. Conştiinţa faptului artistic, ideea de beletristică, se nasc în această perioadă, când se petrece şi transformarea autorului în scriitor. Curentele sunt importate o dată cu formele, ideile literare vin împreună cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniţială a traducerilor, a adaptării, a imitării modelelor, a respectării structurilor date (în fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistică a lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri şi Negruzzi, prin atitudinea lor lucidă şi responsabilă, a contribuit la instituirea premiselor culturii române moderne.„Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional. [...] Traducerile însă nu fac o literatură." afirmă Kogălniceanu înIntroducţie la Dacia literară, în 1840. Articol-prograra al romantismului românesc, Introductia se axează pe evidenţierea necesităţii de realizare a unei literaturi naţionale originale şi pune în mişcare o schemă de idei generale.

description

Pasoptismul

Transcript of Pasoptismul

Pasoptismul. Perioada paoptist(1830-1860) este o epoc de afirmare a literaturii naionale, n preajma Revoluiei de la 1848. Perioada se caracterizeaz printr-o orientare cultural i literar cu trsturi specifice epocii de avnt revoluionar, de emancipare social i naionala, de militare pentru realizarea Unirii.

Este perioada n care se ncearc arderea" unor etape care nu fuseser parcurse de literatura noastr i care se desfuraser succesiv n literaturile occidentale, n decursul a mai bine de un secol i jumtate.

Principala trstur a literaturii paoptiste const ncoexistena curentelor literare,nu numai n opera aceluiai scriitor, ci chiar i n aceeai creaie. Curentele literare (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.

Paoptismuleste o ideologie literar niciodat sintetizat ntr-un program particular i supus unor comandamente exterioare: mesianism cultural i revoluionar, spirit critic, deschidere spre Occident i lupta pentru impunerea unui specific naional, contiin civic i patriotic, contiina pionieratului n mai toate domeniile vieii, o retoric a entuziasmului i a trezirii la aciune.

Afirmarea unei generaii de scriitori, gazetari, istorici i oameni politici, numit de posteritategeneraia paoptist,determin nceputul modernitii noastre culturale, o perioad de tranziie i de prefaceri palpabile. Scriitorii paoptiti au vocaia nceputurilor i, poate de aceea, disponibilitatea de a aborda mai multe domenii, genuri, specii, mai multe tipuri de scriitur.Polimorfismulpreocuprilor individuale se explic n contextul epocii.

Pn la 1830 nu se poate vorbi la noi de o tradiie a literaturii culte sau de o intenionalitate estetic a scrierilor literare. Contiina faptului artistic, ideea de beletristic, se nasc n aceast perioad, cnd se petrece i transformarea autorului n scriitor. Curentele sunt importate o dat cu formele, ideile literare vin mpreun cu tiparele narative sau prozodice. Occidentalizarea nu s-a produs brusc, ci a traversat etapa iniial a traducerilor, a adaptrii, a imitrii modelelor, a respectrii structurilor date (n fond, conform ideologiei clasicismului). Activitatea publicistic a lui Koglniceanu, Russo, Alecsandri i Negruzzi, prin atitudinea lor lucid i responsabil, a contribuit la instituirea premiselor culturii romne moderne.Dorul imitaiei s-a fcut la noi o manie primejdioas, pentru c omoar n noi duhul naional. [...] Traducerile ns nu fac o literatur."afirm Koglniceanu nIntroducielaDacia literar,n 1840. Articol-prograra al romantismului romnesc,Introductiase axeaz pe evidenierea necesitii de realizare a unei literaturi naionale originale i pune n micare o schem de idei generale.

Literatura paoptistse dezvolt sub semnul romantismului european i parcurge un drum sinuos. Dup literatura anilor 1825-1830, care abund n adaptri dup autorii strini, n special francezi, e de remarcat sincronismul dintre manifestul romantismului francez(Prefaala dramaCromwell,de Victor Hugo, n 1827) i articolul-programIntroducie,publicat de Koglniceanu n 1840. Scriitorii romni ai epocii asimileaz rapid manifestul romantismului francez i aplic principiile acestuia, cu particularitile curentului naional-popular de la revistaDacia literar.

Scriitorii generaiei paoptiste au cultivatteme i motive romantice,au alesistoriaca surs de inspiraie pentru o liric a patriotismului ardent inatura- coordonat a sufletului romnesc, au valorificatliteratura populari mitologiile orientale. Fantezia creatoare, libertatea de creaie, aspiraia spre absolut, spiritul rebel i contestatar sunt cteva trsturi ale scriitorilor paoptiti.

Romantismul Biedermeier este o variant degradat a Romantismului nalt, manifestat n Europa n perioada 1790-1815, impur, eclectic i predispus la orice compromis stilistic sau simbioz tematic. Conceptul de romantism Biedermeier se poate asocia produsului literar al anilor 1830-1860 (cf. Virgil Nemoianu, respectiv, Nicolae Manolescu) pentru a identifica fenomenul hibridrii estetice, conglomerat de forme i motive vechi i noi n cuprinsul aceleiai opere. Alecsandri ar putea fi n acest sens exemplul tipic.

Poezia paoptistcultivspeciilirice i epice. n unele opere se mbin trsturi ale mai multor specii.

Poezia liric: pastelul (Vasile Crlova,nserare, Ruinurile Trgovitii,Vasile Alecsandri,Pasteluri),idila (Vasile Alecsandri,Rodica),elegia (Vasile Crlova,Pstorul ntristat,Dimitrie Bolintineanu,Ofattnr pe patul morii,Vasile Alecsandri,Stelua),meditaia (Grigore Alexandrescu,Meditaie, Umbra lui Mircea. La Cozia, Anul 1848,Ion Heliade-Rdulescu,Visul, O noapte pe ruinele TrgoiHte),oda i imnul (Vasile Crlova,Marul otirii romane,Vasile Alecsandri,Od ostailor romani, Hora Unirii, Deteptarea Romniei,Andrei Mureanu,Un rsunet),satira i epistola (Grigore Alexandrescu,Satir,Duhului meu,Vasile Alecsandri,Epistol generalului Florescu).Poezia epic: balada de inspiraie folcloric (Ion Heliade-Rdulescu,Zburtorul),balada istoric (Dimitrie Bolintineanu,Muma lui tefan cel Mare, Mircea i solii),poemul (Vasile Alecsandri,DumbravaRoie,Dan, cpitan de plai),legenda (Vasile Alecsandri,Legenda ciocrliei, Legenda rndunici),fabula (Alexandru Donici,Fabule,Grigore Alexandrescu,Fabule),snoava n versuri (Anton Pann,Povestea vorbei),epopeea (Ion Heliade-Rdulescu,Anatolida, Mihaida,Dimitrie Bolintineanu,Traianida).