Particularităţile începerii urmăririi penale şi constatării infracţiunii flagrante: Pînă la modificarea

şi completarea CPP prin Legea din 28.07.2006467 procesul-verbal de constatare a infracţiunii

flagrante avea o dublă funcţionalitate, el constituiea, în primul rînd, actul de începere a urmăririi

penale pentru infracţiunea constatată şi era confirmat de către procurorul care conducea

urmărirea penală , iar în al doilea rînd, serveşte ca mijloc de probă prin declaraţiile şi constatările

din cuprinsul său. Pentru a arăta dubla funcţionalitate a acestui act s-a propus să fie

indicat ,,Proces –verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi de pornire a urmăririi penale”4

Pînă la modificarea şi completarea Codului de Procedură penală prin Legea din

28.07.20061procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante avea o dublă funcţionalitate, el

constituiea, în primul rînd, actul de începere a urmăririi penale pentru infracţiunea constatată şi

era confirmat de către procurorul care conducea urmărirea penală conform alin. (3) al art. 274

din C.proc.pen., iar în al doilea rînd, serveşte ca mijloc de probă prin declaraţiile şi constatările

din cuprinsul său.

Pentru a arăta dubla funcţionalitate a acestui act s-a propus să fie indicat ,,Proces –verbal

de constatare a infracţiunii flagrante şi de pornire a urmăririi penale” Prin urmare, reeșind din

dispozițiile art.274 C.proc.pen., actul de începere a urmăririi penale este numai ordonanța,

așadar pe lîngă procesul verbal de constatare a infracțiuniii flagrante urmează să fie întocmită și

Particularităţile punerii sub învinuire şi terminării urmăririi penală de către procuror: Procurorul,

primind materialele de urmărire penală, verifică corespunderea lor prevederilor legale şi, daca

sunt probe suficiente, pune, conform dispoziţiilor art. 281, 282 CPP, făptuitorul sub învinuire,

fără întocmirea rechizitoriul şi dispune trimiterea cauzei în judecata potrivit alin. (1) art. 516

CPP. Procurorul, în decurs de 48 de ore, va verifica corespunderea materialelor de urmărire

penală prevederilor legale şi va controla dacă nu există circumstanţe care exclud urmărirea

penală, prevăzute de art. 275 CPP, şi dacă sunt probe suficiente

În legătură cu relativa simplitate a cazurilor de infracţiune flagrantă,

probaţiunea în aceste cazuri deseori nu necesită acţiuni complexe de urmărire dar

aceasta nu înseamnă că la urmărirea infracţiunilor flagrante, nu apar dificultăţi la

1 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.170-173 din 03.11.2006.

soluţionarea unor astfel de probleme ca determinarea existenţei semnelor

componenţei de infracţiune şi încadrarea juridică a faptei comise.

Deoarece termenul proceduri în cazurile flagrante (e de 12 ore), organul de

urmărire penală, fiind sesizat de comiterea infracţiuni flagrante, trebuie imediat să

facă o apreciere juridică faptei pentru a preciza programul acţiunilor sale

ulterioare. Deci, e nevoie să întocmească un proces-verbal în care să consemneze

cele constatate privitor la fapta săvîrşită.

D. Alte cazuri de încălcare a legislaţiei la această etapă procesuală.

Activitatea procesuală în cazul unor infracţiuni flagrante trebuie desfăşurată în

conformitate cu cerinţa cercetării complete şi sub toate aspectele a cauzei,

deoarece după o infracţiune aparent simplă, se pot ascunde infracţiuni grave.

Astfel, o însuşire în proporţii mici, poate dosi o infracţiune prevăzută de art.195

CP (însuşire în proporţii de mari şi deosebit de mari). Ca exemplu, poate servi

speţa cînd o persoană (lucrător la o uzină ce produce piese pentru automobile),

sustrage o anumită piesă, care în valoare nu depăşeşte 5 salarii minime.

Infractorul e prins în flagrant şi deci poate fi iniţiată procedura specială. Dar,

deoarece această persoană lucrează de o perioadă îndelungată de timp, apar

suspecţii că ea a mai comis astfel de fapte. Ca rezultat se intentează proces penal,

se efectuiază percheziţii şi se depistează bunuri sustrase ce în valoare ce constitue

însuşiri mari şi deosebit de mari.2 Acesta e un exemplu ce demonstrează

necesitatea urmăririi sub toate aspectele complete, a cauzei; altfel infractorul ar

rămîne practic nepedepsit.

Ca un alt exemplu ne poate servi situaţia cînd o persoană (vînzătoare) a înşelat

cumpărătorul, făcîndu-se vinovată de comiterea faptei prevăzute de art.255, al. I

CP RM „înşelarea clienţilor”, astfel fiind examinată prin procedura specială

această faptă e pasibilă de o amendă sau privare de a ocupa anumite funcţii. În

2 V.nota la art. 123/1; 124, CPP al RM.

urma unei cercetări suplimentare (în baza plîngerilor...) s-a constatat că această

persoană înşela sistematic clienţi, existînd posibilitatea de a aplica sancţiuni

prevăzute de art.255, al. II CP RM. Ambele exemple ne ilustrează cazuri cînd

atitudinea superficială faţă de comiterea unei fapte ilicite, ar cauza eschivarea de

la răspunderea penală a infractorilor.

Analiza practicii de aplicare a procedurii în cazul unor infracţiuni flagrante,

demonstrează că sunt frecvente situaţiile de încălcare a legilor şi normelor

procesuale.3 Deseori acesta se întîmplă deoarece subiecţii oficiali nu au calificarea

necesară sau chiar sunt ne iniţiaţi juridic. La materiale nu întotdeauna se anexau

explicaţiile infractorilor, uneori lipsea informaţia despre anticedentele penale şi

caracterizarea de la locul de muncă; în procesele verbale nu întotdeauna se anexa

lista persoanelor, care urmează să fie citate în instanţa de judecată ş.a.4

Toate încălcările procesuale, examinate mai sus, ar putea fi uşor înlăturate dacă

procedura specială ar fi desfăşurată de lucrători mai calificaţi, cu o pregătire

juridică suficientă şi în condiţia cercetării complete şi sub toate aspectele cauzei.

3 Alexandru Pintea. Opcit. pag.2204 Михайлова Т., Якубович Н. Применение протокольной формы в уголовном судопроизводстве // Соц.Зак.- 1987- №7, р.53.