Părțile contractului de transport

1

Abrevieri

art. – articolul

C. civ. – Cod Civil

Ed. – Editura

ed. – ediția

ibidem – în același loc

idem – același autor

op. cit. – opera citată

p. – pagina

pp. – paginile

2

Cuprins

Capitolul I – Participanții la contractul de transport----------------------------5

A.Transportatorul----------------------------------------------------------------------5

B. Expeditorul---------------------------------------------------------------------------6

C. Călătorul------------------------------------------------------------------------------7

Capitolul II – Poziția destinatarului în raport de părțile contractului de transport-----------------------------------------------------------------------------------7

Bibliografie--------------------------------------------------------------------------------9

3

Capitolul I – Participanții la contractul de

transport

Codul civil consacră contractului de transport art. 1955 – 2008, reglementând contractul de transport de bunuri și contractul de transport de persoane și bagaje. Legiuitorul Codului civil se preocupă și de definirea contractului de transport. Astfel, prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preț pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul și locul convenite.1

În transporturile de persoane, contractul se încheie și se execută între transportator și călător (pasager).

În transporturile de bunuri, încheierea contractului are loc între expeditor și transportator. La destinație, eliberarea mărfii intervine, de regulă, față de destinatar, care este un terț față de contract, dar care dobandește drepturi și căruia îi incumbă unele obligații direct din contractul de transport.2

Noțiunea de transportator cuprinde persoanele fizice sau juridice autorizate să efectueze transporturi interne sau internaționale, de persoane sau de bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deținute în proprietate sau cu chirie, ori leasing.3

A.Transportatorul

Transportatorul (cărăușul, operatorul de transport) este principalul subiect al contractului, cel care se angajează să efectueze prestația caracteristică a contractului, respectiv deplasarea de persoane sau de bunuri.

Transportatorul exercită în principiu, o activitate organizată și obișnuită de transport, pentru care este autorizat în baza unei licențe de transport, în condițiile legii. Este necesar ca transportatorul să aibă calitatea de profesionist.4

În cazul în care întreprinderea de transport este organizată de o persoană juridică, se va ține cont de faptul că activitatea de transport trebuie să fie menționată ca activitate distinctă, efectuată cu titlu principal, în obiectul de activitate al transportatorului. Legea nu impune, însă, ca activitatea de transport să fie singura în cadrul obiectului de activitate al societății comerciale. Transporuri ocazionale sau conexe activității principale a comerciantului nu

1 Codul Civil, art. 19552 Gheorghe Piperea, Dreptul transporturilor, ed. a III-a, Ed. C.H. Beck, București, 2013, pp. 21-22 3 Gheorghe Stancu, Curs de dreptul transporturilor, Ed. Lumina Lex, București, 2007, p. 224 Gheorghe Piperea, Dreptul transporturilor, Ed. All Back, București, 2003, p. 25

4

aduc atingere principiului specialității capacității de folosință, câtă vreme își mențin această caracteristică.

Nu au calitatea de transportator mandatarii sau comisionarii în transporturi.5

B. Expeditorul

Este partea contractantă în raporturile cu transportatorul, ea având interesul ca bunurile de transportat să fie strămutate, deplasate. El poate fi orice persoană fizică sau juridică care are acest interes, în condițiile nediscriminatorii de acces la prestația de transport, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege privind capacitatea de exercițiu deplină (în cazul persoanei fizice), și dreptul de a stabili raporturi juridice în care să participe nemijlocit, în nume propriu sau prin intermediari, potrivit actelor constitutive (în cazul persoanelor juridice).6

În contractul de transport de bunuri, cocontractantul transportatorului este expeditorul, numit și client, încărcător sau predator. De regulă, expeditorul este proprietarul mărfii vândute. Transferul la cumpărător al dreptului de proprietate asupra mărfii vândute se realizează, de regulă la predarea mărfii către transportator în vederea transportului. În numeroase cazuri, expeditorul încheie contractul de transport prin mandatar sau comisionar. În virtutea mandatului, parte în contractul de transport este expeditorul. În schimb, în cazul comisionului, comisionarul (numit expeditor) încheie contractul de transport în nume propriu, dar pe seama comitentului, fiind direct obligat față de transportator, ca și cum ar fi afacerea sa proprie. În consecincță, comitentul nu are acțiune contra transportatorului și nici transportatorul contra comitentului.

Expeditorul mărfii trebuie să nominalizeze persoana beneficiarului transportului(destinatarul), căruia urmează a-i fi predată marfa. Dar expeditorul își poate rezerva dreptul de a fi destinatarul mărfii transportate (spre exemplu, predă marfa spre deplasare către o sucursală a sa din teritoriu) sau de a schimba destinatarul, modificând unilateral contractul de transport.

În consecință, contractul de transport generează, de regulă, raporturi juridice trilaterale, din moment ce încărcătura urmează a fi eliberată destinatarului.7

Destinatarul este persoana fizică sau juridică în favoarea căreia se efectuează transportul și căreia transportatorul este obligat să-i elibereze mărfurile la destinație, în locul convenit. El este indicat în documentul de transport chiar în momentul încheierii contractului dar poate fi desemnat ulterior un alt destinatar, în exercitarea dreptului de modificare unilaterală a contractului de către expeditor.

Din punct de vedere strict juridic, dacă ne raportăm la cei care convin încheierea unui contract de transport, chiar dacă, în executarea acestuia, relațiile

5 Gheorghe Piperea, op.cit., Ed. All Back, București, 2003, p. 256 Octavian Manolache, Dreptul transporturilor, Ed. All Back, București, 2001, p. 167 Gheorghe Piperea, op. cit., p. 22

5

juridice se diversifică ulterior, considerăm că actul juridic în cauză este bilateral fie și în ipoteza în care ca destinatar figurează o terță persoană având unele drepturi și asumându-și și unele obligații.

Poziția acestui destinatar este una specială care nu îndreptățește totuși să determine calificare lui ca parte în contractul de transport.8

C. Călătorul

Este concontractantul transportatorului în contractul de transport de persoane.

Călătorul fiind necesarmente o persoană fizică, el este beneficiar al legislației de protecție a consumatorului în raporturile cu transportatorul. De asemenea, el beneficiază de asigurări legale de viață și sănătate pe parcursul transportului.9

Capitolul II – Poziția destinatarului în raport

de părțile contractului de transport

Unul dintre elementele de originalitate ale contractului de transport îl reprezintă efectul acestuia față de destinatar.

Din art. 1977 C. civ, rezultă că destinatarul dobândește drepturile și obligațiile decurgând din contractul de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate. Din acel moment, el poate pretinde preluarea, chiar a lucrurilor și a documentului de transport. 1

Deși destinatarul nu este parte în contractul de transport, în măsura în care el aderă la contract, se observă că devine titular al unor drepturi (lui i se eliberează marfa de către transportator) și al unor obligații (poate fi ținut la plata taxelor de transport) în raport cu transportatorul, drepturi și obligații care derivă dintr-un contract la care nu este parte. Aceasta este o derogare importantă de la principiul relativității efectelor contractului.2

Fundamentul juridic al drepturilor și obligațiilor ce rezultă din contractul de transport față de destinatar este controversat.

8 Octavian Manolache, op. cit., p. 199 Gheorghe Piperea, op. cit., p. 261 Gheorghe Piperea, op. cit., 2013, p. 222 Idem

6

Destinatarul poate fi socotit titular de drepturi și obligații autonome, născute nemijlocit din contractul de transport. Acesta dobândește drepturile ce derivă din contractul de transport prin acceptarea transportului sau a bunurilor transportate. Obligațiile destinatarului din contractul de transport sunt valide numai cu condiția acceptării de către destinatar a transportului, fără rezerve.

Pe fond se observă că drepturile destinatarului, deși își au temeiul în contractul de transport, nu au existență sigură, în principiu până la data sosirii bunurilor la locul de destinație sau, după caz, data acceptării contractului de transport. Expeditorul are posibilitatea să modifice unilateral contractul de transport, inclusiv în sensul schimbării destinatarului inițial din documentul de transport. Acest drept este recunoscut de Codul civil care în art. 1970 dispune că expeditorul poate suspenda transportul și cere restiruirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decât aceleia menționate în documentul de transport ori dispune cum va crede de cuviință, fiind obligat să plătească transportatorului cheltuielile și contravaloarea daunelor care sunt consecința imediată a acestui contraordin. Exercitarea acestui drept de către expeditor înseamnă că destinatarul inițial nu va mai ajunge să exercite niciun drept născut din contractul de transport, fără ca, în plus, să poată pretinde vreo despăgubire. Expeditorul poate modifica contractul fără ca destinatarul inițial să poată pretinde despăgubiri pe temeiul contractului de transport (el o poate face, totuși, în temeiul contractului ce stă la baza efectuării transportului). Or, în cazul stipulației pentru altul o asemenea situație este inadmisibilă.3

În toate situațiile, din momentul în care își exercită drepturile născute din contractul de transport destinatarul devine subiectul anumitor obligații. Destinatarului îi incumbă, spre exemplu, obligația de a suporta o parte din tariful de transport, în măsura în care s-a făcut o atare mențiune în documentul de transport și în lipsa unei stipulații contrare obligația de a efectua descărcarea mărfii.

Drepturile destinatarului (dreptul de a cere eliberarea mărfurilor și de a-l acționa direct și în nume propriu pe transportator) se nasc din momentul acceptării contractului de transport sau a bunurilor transportate. Din acest moment transportatorul poate opune destinatarului toate excepțiile pe care le-ar opune expeditorului în baza contractului cu acesta. Destinatarul nu stabilește raporturi juridice cu transportatorul înainte de sosirea mărfurilor la destinație, deoarece până în acest moment dreptul de a dispune de mărfuri aparține expeditorului care poate modifica destinația transportului.

Exercitarea drepturilor destinatarului și validitatea obligațiilor sale ce rezultă din contractul de transport, este precedată și condiționată de actul său de voință unilaterală de a fi acceptat transportul.4

3 Gheorghe Piperea, op. cit., 2003, p. 284 Gheorghe Piperea, op. cit., 2013, p. 24

7

Bibliografie

Cod Civil

Manolache Octavian, Dreptul transporturilor, Editura All Back, București, 2001

Piperea Gheorghe, Dreptul transporturilor, Editura All Back, București, 2003

Piperea Gheorghe, Dreptul transporturilor, ediția a III-a, Editura C.H. Beck,

București, 2013

Stancu Gheorghe, Curs de dreptul transporturilor, Editura Lumina Lex,

București, 2007

8