Parabolele Domnului Hristos - WordPress.com · El a venit [19] pentru a da la o parte vălul pe...

Ellen G. White

ParaboleleDomnului Hristos

Traducere

Valentin Rusu

Christ’s Object Lessons (1900)Ellen G. White

Traducere: Valentin Rusu

Redactor: Valentin Rusu

Corectură: Lavinia Goran

Tehnoredactare: George Toncu

Coperta: Dragoș Drumaș

© 2004, Editura „Viaţă și Sănătate”, București

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii NaţionaleEllen G. WhiteParabolele Domnului Hristos / Ellen G. White

București, 2004

ISBN 973-7933-13-3

3

Cup

rins

CUPRINS

Prefaþã ...................................................................................... 5

Învãþãtura prin parabole ........................................................... 7

Semãnãtorul a ieºit sã semene ................................................ 15

„Întâi un fir verde, apoi spic” ................................................ 41

Neghina ................................................................................. 46

„Asemenea unui grãunte de muºtar” ..................................... 50

Alte învãþãturi din semãnarea seminþei .................................. 54

Asemenea aluatului ................................................................ 63

Comoara ascunsã ................................................................... 69

Mãrgãritarul de mare preþ ...................................................... 80

Nãvodul ................................................................................. 85

Lucruri vechi ºi noi ................................................................ 87

Cerând pentru a da ................................................................. 96

Doi închinãtori ..................................................................... 106

Nu va face Dumnezeu dreptate aleºilor Sãi? ....................... 118

Acest Om îi primeºte pe cei pãcãtoºi ................................... 132

Era pierdut ºi a fost gãsit ...................................................... 144

Mai lasã-l ºi anul acesta ....................................................... 154

La drumuri ºi la garduri ....................................................... 160

Mãsura iertãrii ...................................................................... 175

Un câºtig care înseamnã o pierdere ..................................... 182

O prãpastie de netrecut ........................................................ 188

A zice ºi a face ..................................................................... 199

Via Domnului ...................................................................... 209

Fãrã haina de nuntã .............................................................. 229

Talanþii ................................................................................. 240

„Prieteni cu ajutorul bogãþiilor nedrepte” ............................ 277

Cine este aproapele meu? .................................................... 285

Rãsplata harului ................................................................... 296

„În întâmpinarea Mirelui” .................................................... 308

5

Pref

aţă

PREFAÞÃ

Domnul Hristos, Marele Învăţător, a prezentat multe dintreînvăţăturile Sale în timp ce Se plimba împreună cu ucenicii pedealurile și prin văile Palestinei sau când Se retrăgea pe malulunui lac sau al unui râu. În parabolele Sale, Isus lega adevăruldivin de lucruri și întâmplări obișnuite, așa cum se regăseau ele înviaţa păstorilor, a constructorilor, a agricultorilor, a călătorilorși a gospodarilor. Lucrurile familiare erau asociate cu adevărurifrumoase despre grija iubitoare a lui Dumnezeu faţă de noi, desprerespectul și recunoștinţa care I se datorează și despre grija pecare trebuie să o avem unii faţă de alţii. În felul acesta, adevărurileînţelepciunii divine și lecţiile practice deveneau convingătoare șiimpresionau profund.

În acest volum, parabolele sunt grupate în funcţie de subiecteleabordate, iar lecţiile pe care le transmit sunt explicate și ilustrate.Cartea este plină de comorile adevărului și le oferă cititorilorposibilitatea unei înţelegeri mai ample și mai profunde a semnifi-caţiei situaţiilor obișnuite din viaţa de zi cu zi.

Numeroasele ediţii ale cărţii Parabolele Domnului Hristos,publicată atât în limba engleză, cât și în alte limbi de circulaţieinternaţională, dovedesc popularitatea ei. În timpul pregătiriimanuscrisului, autoarea a fost îndrumată să dedice veniturileobţinute prin publicarea și vânzarea cărţii în scopul sprijiniriilucrării din domeniul educaţional. Prin efortul comun al autoarei,al editorilor și al membrilor bisericii, activitatea din domeniuleducaţiei creștine a beneficiat de un ajutor financiar substanţial.

Dorinţa noastră sinceră este ca această carte să-și poată con-tinua misiunea de a aduce cititorul cât mai aproape de Mântuitorul,printr-o mai bună înţelegere a învăţăturilor Sale.

Editorii și comitetul de administrare a publicaţiilor autoareiEllen G. White.

7

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

ÎNVÃÞÃTURA PRIN PARABOLE

În învăţătura dată de Domnul Hristos prin parabole se observăacelași principiu care s-a evidenţiat în întreaga Sa misiune în lume.Pentru ca noi să putem cunoaște îndeaproape caracterul și viaţaSa divină, Domnul Hristos a preluat natura noastră și a trăitprintre noi ca om. Divinitatea S-a dezvăluit în natură umană, slavanevăzută, în formă omenească vizibilă. Astfel, oamenii au pututînvăţa despre lucruri necunoscute, prin intermediul celorcunoscute. Lucrurile cerești au fost descoperite prin intermediulcelor de pe pământ. Dumnezeu S-a descoperit, devenind asemeneaoamenilor. Tot așa a fost și în învăţătura Domnului Hristos:lucrurile necunoscute au fost ilustrate prin cele cunoscute,adevărurile divine, prin lucrurile de pe pământ, cu care oameniierau mai familiarizaţi.

Sfânta Scriptură spune: „Isus a spus noroadelor toate acestelucruri în pilde; … ca să se împlinească ce fusese vestit prinproorocul, care zice: Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunsede la facerea lumii” (Matei 13,34-35). Domnul Hristos prezentaînvăţăturile spirituale prin intermediul lucrurilor din natură. Ellega experienţele din viaţa ascultătorilor Săi de adevărurile aflateîn Cuvântul scris. Conducând de la lucrurile naturii la împărăţiaspirituală, parabolele Domnului Hristos [18] sunt niște verigi înlanţul adevărului, care îl leagă pe om de Dumnezeu și pământulde cer.

În învăţăturile Sale, inspirate din lumea naturii, DomnulHristos vorbea despre lucruri făcute chiar de mâinile Sale.Calităţile și însușirile acestor lucruri erau cele cu care le înzestraseEl Însuși. Desăvârșirea de la început a creaţiunii era o reflectarea gândirii lui Dumnezeu. Pentru Adam și Eva, în căminul lor dinEden, natura era plină de învăţătura divină, prin care Îl puteaucunoaște pe Dumnezeu. Ei vedeau pretutindeni înţelepciunea Sa

Parabolele Domnului Hristos

8

și o primeau în inimă, deoarece comunicau cu Dumnezeu prinintermediul lucrărilor creaţiei Sale. Îndată ce perechea sfântă acălcat Legea Celui Preaînalt, strălucirea care se reflecta de pechipul lui Dumnezeu s-a îndepărtat din natură. Pământul a ajunsdegradat și întinat de păcat. Totuși, în ciuda stării lui decăzute, arămas încă multă frumuseţe. Învăţăturile înscrise de Dumnezeuîn natură nu au fost șterse pe deplin. Dacă este înţeleasă corect,natura încă vorbește despre Creatorul ei.

În zilele lui Hristos, aceste învăţături erau ignorate. Oameniiîncetaseră de multă vreme să-L mai vadă pe Dumnezeu reflectatîn lucrările Sale. Păcătoșenia naturii umane așternuse un văl pestechipul frumos al creaţiei; în loc să-L descopere pe Dumnezeu,lucrările Sale Îl ascundeau, devenind o piedică în calea cunoașteriiLui. Oamenii „au slujit și s-au închinat făpturii în locul Făcătorului”(Romani 1,25). Prin urmare, păgânii „s-au dedat la gândiri deșarteși inima lor fără pricepere s-a întunecat” (Romani 1,21). Totastfel, în poporul Israel, învăţăturile omenești fuseseră așezate înlocul învăţăturilor lui Dumnezeu. Nu numai lucrurile din natură,dar și serviciul jertfelor și chiar Sfintele Scripturi, care fuseserădate cu scopul de a-L descoperi pe Dumnezeu, erau atât de greșitînţelese, încât deveniseră niște mijloace de a-L ascunde.

Domnul Hristos a căutat să îndepărteze întunericul spiritualcare ascundea adevărul. El a venit [19] pentru a da la o partevălul pe care păcatul îl așezase peste chipul naturii și, astfel, afăcut să se vadă slava spirituală, pe care ar fi trebuit să o reflectetoate lucrurile create. Cuvintele Sale au prezentat într-o perspec-tivă nouă, atât învăţăturile din natură, cât și pe acelea din Biblie,așa încât le-a făcut să fie o descoperire nouă.

Domnul Isus a cules niște crini frumoși și i-a dat câtorva copiiși tineri. În timp ce priveau chipul Său senin, care radia destrălucirea feţei Tatălui Său, El le-a adresat o învăţătură, spu-nându-le: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pecâmp [în simplitatea frumuseţii lor naturale]; ei nici nu torc, nicinu ţes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nus-a îmbrăcat ca unul din ei”. Apoi a urmat o asigurare plăcută,

9

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

care însemna o lecţie importantă: „Așa că, dacă astfel îmbracăDumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fiaruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincio-șilor?” (Matei 6,28-30)

În Predica de pe Munte, aceste cuvinte nu le-au fost adresatedoar copiilor și tinerilor, ci și mulţimii în care se aflau bărbaţi șifemei, plini de griji și probleme, oameni copleșiţi de dezamăgiri șinecazuri. Domnul Isus a continuat: „Nu vă îngrijoraţi dar, zicând:’Ce vom mânca? sau: Ce vom bea? sau: Cu ce ne vom îmbrăca?’Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru celceresc știe că aveţi trebuinţă de ele”. Apoi, întinzându-Și mâinilespre mulţimea din jurul Său, Domnul a zis: „Căutaţi mai întâiÎmpărăţia lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucrurivi se vor da pe deasupra” (Matei 6,31-33).

Prin urmare, Domnul Hristos a explicat mesajul pe care ElÎnsuși îl înscrisese pe petalele crinului și pe firele de iarbă de pecâmp. El dorește ca noi să vedem această solie în fiecare crin și înfiecare firicel de iarbă care răsare. Cuvintele Sale inspiră osiguranţă deplină și doresc să ne întărească încrederea înDumnezeu. [20]

Atât de vastă era înţelegerea Domnului Hristos în ce priveșteadevărul și atât de cuprinzătoare erau învăţăturile Sale, încâtfolosea fiecare element al naturii pentru a ilustra adevărul. Fiecarescenă pe care oamenii o vedeau zi de zi a fost legată de câte unadevăr spiritual, așa încât întreaga natură a ajuns să fie învăluităde parabolele Sale.

În perioada de început a lucrării Sale, Domnul Isus le-a vorbitoamenilor într-o manieră simplă, pentru ca toţi ascultătorii săpoată înţelege adevărurile care i-ar fi putut face înţelepţi în vedereamântuirii. Totuși, în multe inimi, adevărul nu prinsese nici orădăcină și le fusese luat foarte repede. „De aceea le vorbesc înpilde”, spunea Domnul, „pentru că ei, măcar că văd, nu văd, șimăcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg… Căci inima acestui popors-a împietrit, au ajuns tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumvasă vadă” (Matei 13,13-15).


10

Domnul Isus dorea să le trezească ascultătorilor dorinţa de acunoaște mai mult. El încerca să atragă atenţia [21] celorindiferenţi și să imprime adevărul în inima lor. Învăţarea prinparabole era o practică obișnuită și le impunea respect și atenţie,nu numai iudeilor, ci și celor care aparţineau altor naţiuni. Aceastaera cea mai eficientă metodă de învăţare pe care o putea folosi.Dacă ar fi dorit să cunoască învăţăturile divine, ascultătorii ar fiputut înţelege cuvintele Sale, deoarece Domnul Isus era întotdea-una binevoitor să le explice oricărui cercetător sincer.

Pe de altă parte, Domnul Hristos avea de rostit adevăruri pecare oamenii nu erau pregătiţi să le accepte și nici măcar să leînţeleagă. Asociind aceste învăţături cu scene din viaţa de zi cuzi, din experienţa oamenilor sau din natură, El captiva atenţiaascultătorilor și îi impresiona. După aceea, când vedeau lucrurilepe care le folosise ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale, ei îșiaminteau de cuvintele Învăţătorului divin. Pentru cei care acceptauinfluenţa Duhului Sfânt, semnificaţia învăţăturilor Mântuitoruluidevenea din ce în ce mai clară. Tainele se deslușeau, iar înţelesulcare li se păruse confuz devenea evident.

Domnul Isus căuta o cale de a ajunge la fiecare inimă. Prinfaptul că folosea o varietate de ilustraţii, nu numai că prezentadiverse aspecte ale adevărului, dar reușea și să ajungă la inimaunor ascultători diferiţi. Interesul lor era trezit de imaginiledesprinse din mediul, în care își petreceau viaţa de zi cu zi. Niciunul dintre ascultătorii Mântuitorului nu putea să aibă impresia[22] că este neglijat sau uitat. Chiar și cei mai umili și mai păcătoșiauzeau în învăţătura Sa un glas care le vorbea cu duioșie și sim-patie.

Domnul mai avea un motiv pentru care îi învăţa pe oameniprin intermediul parabolelor. În mulţimea celor adunaţi în jurulSău, se aflau preoţi și rabini, cărturari și conducători, irodieni șipersoane oficiale, oameni iubitori de lume, fanatici și ambiţioși,care ar fi dorit mai presus de orice să descopere motive de a-Lacuza. În fiecare zi, spionii trimiși de ei Îl urmăreau pas cu paspentru a-L surprinde făcând declaraţii care ar putut fi folosite cadovezi pentru a obţine condamnarea Lui și a-L aduce la tăcere

11

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

pentru totdeauna pe Acela care părea să-i atragă la Sine pe toţi.Mântuitorul cunoștea caracterul acelor oameni și prezentaadevărul în așa fel, încât să nu poată găsi nici o posibilitate de aaduce cazul Său înaintea Sinedriului. În parabolele Sale, Domnulmustra ipocrizia și lucrările nelegiuite ale celor ce ocupau poziţiiînalte, iar limbajul figurat exprima un adevăr atât de tăios, încât,dacă ar fi fost rostit într-un mod direct, ei nu ar fi ascultat cuvinteleLui și s-ar fi grăbit să pună capăt activităţii Sale. Dar, în timp cereușea să-i evite pe aceia care urmăreau să-I găsească greșeli,Domnul prezenta adevărul atât de limpede, încât minciuna deveneaevidentă imediat, iar cei sinceri beneficiau de valoarea învăţăturilorSale. Înţelepciunea divină și harul infinit erau explicate cu claritateprin intermediul lucrurilor creaţiunii lui Dumnezeu. Oameniiînvăţau despre Dumnezeu din natură și din experienţele vieţii.„Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeireaLui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare deseamă la ele în lucrurile făcute de El…” (Romani 1,20)

În metoda lui Isus de a-Și prezenta învăţăturile prin parabole,se regăsește un indiciu cu privire la ce anume constituie adevărata„înaltă educaţie”. El ar fi putut să le descopere oamenilor celemai profunde adevăruri ale știinţei. Ar fi putut să dezlege tainepentru înţelegerea cărora erau necesare secole de muncă și destudiu. El ar fi putut sugera idei în diferite domenii ale știinţei,care ar fi [23] oferit o sursă de cercetare și de iniţiative pentruinvenţii, până la încheierea istoriei. Dar Domnul nu a făcut aceasta.Nimic din ce a spus El nu a avut scopul de a satisface curiozitateasau de a hrăni ambiţia oamenilor, oferindu-le posibilităţi de a obţinemăreţia lumească. În toate învăţăturile Sale, Hristos a adus minteaomenească în legătură cu înţelepciunea Celui Infinit. El nu i-aîndrumat pe ascultători să studieze doar niște teorii omeneștidespre Dumnezeu, despre Cuvântul sau despre lucrările Sale.Domnul Isus i-a învăţat să-L vadă pe Dumnezeu în mod direct,așa cum era El manifestat în lucrările Sale, în Cuvântul Său și îndovezile providenţei Sale.

Domnul Hristos nu S-a ocupat de teorii abstracte, ci de aceleînvăţături care erau esenţiale în vederea dezvoltării caracterului


12

și aveau darul de a extinde capacitatea omului de a-L cunoaște peDumnezeu și de a-i spori eficienţa în facerea binelui. El le-aprezentat oamenilor adevăruri referitoare la stilul de viaţă, decare depinde viaţa veșnică.

Domnul Hristos era cel care îndrumase educaţia poporuluiIsrael din vechime. El spusese cu privire la poruncile și rânduielilelui Dumnezeu: „Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbeștide ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te veiculca [24] și când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducereaminte la mâini, și să-ţi fie ca niște fruntarii între ochi. Să le scriipe ușorii casei tale și pe porţile tale” (Deuteronom 6,7-9). Înînvăţătura Sa, Domnul Isus a explicat cum trebuie împlinităaceastă poruncă și modalitatea în care pot fi prezentate legile șiprincipiile Împărăţiei lui Dumnezeu, în așa fel încât să-și dezvăluiefrumuseţea și valoarea. Când S-a ocupat de educaţia copiilor luiIsrael, pentru a-i face reprezentanţii Lui speciali, Domnul le-a datcase printre dealuri și văi. Atât viaţa lor de zi cu zi, cât și serviciilelor religioase se desfășurau în cadrul unei relaţii permanente cunatura și Cuvântul lui Dumnezeu. Tot astfel i-a instruit Isus și peucenicii Săi, pe malul lacului, pe colinele muntelui, în câmpii șidumbrăvi, unde puteau vedea lucrurile din natură, pe care lefolosea ca ilustraţii pentru învăţăturile Sale. Pe măsură ce învăţaude la Hristos, ucenicii își puneau în aplicare cunoștinţele,colaborând cu El în lucrarea Sa.

Prin urmare, prin intermediul lucrurilor creaţiunii, reușim să-Lcunoaștem mai bine pe Creator. Cartea naturii este marele manualpe care trebuie să-l folosim, în corelare cu Sfintele Scripturi,pentru a-i învăţa pe alţii despre caracterul lui Dumnezeu și pentrua conduce oile pierdute înapoi la staulul Său. Când lucrările luiDumnezeu sunt studiate, Duhul Sfânt inspiră convingere în suflet.Aceasta nu este convingerea rezultată din raţionamente logice.Dar dacă mintea nu a devenit atât de întunecată în privinţacunoașterii lui Dumnezeu, dacă ochii nu au ajuns prea orbi ca să-Lvadă, urechea prea surdă ca să audă glasul Lui, este descoperită osemnificaţie mai profundă a Cuvântului scris al lui Dumnezeu șiadevăruri spirituale sublime se imprimă în inimă.

13

Învă

ţătu

ra p

rin

para

bole

În învăţăturile izvorâte direct din natură, există o simplitate șio puritate care le conferă cea mai înaltă valoare. Toţi oamenii aunevoie de lecţiile oferite de natură. Însăși frumuseţea ei îndepărtea-ză sufletul de păcat și de atracţiile lumești și îl conduce spre puri-tate, spre pace și spre Dumnezeu. [25] Prea adesea, cercetătoriiau mintea plină de teoriile și de speculaţiile omenești, de filozofiași de știinţa pe nedrept numită astfel. Ei au nevoie de un contactmai apropiat cu natura. Acești cercetători trebuie să înveţe că atâtcreaţiunea, cât și creștinismul au unul și același Dumnezeu. Eitrebuie ajutaţi să înţeleagă armonia dintre domeniul naturii și celspiritual. Fiecare scenă pe care o privesc și fiecare lucrare pecare o îndeplinesc trebuie să devină pentru ei o lecţie care contri-buie la formarea caracterului. În acest fel, capacităţile lor inte-lectuale vor crește, caracterul lor se va dezvolta și întreaga lorviaţă va fi înnobilată.

Scopul urmărit de Domnul Hristos, prin faptul că învăţa folo-sind parabolele, era direct legat de scopul Sabatului. Dumnezeule-a dat oamenilor acest memorial al puterii Lui creatoare, pentruca ei să-L poată descoperi în lucrările mâinilor Sale. Sabatul neîndeamnă să contemplăm slava Creatorului, așa cum estedezvăluită în lucrurile create de El. [26] Tocmai pentru că a doritca noi să procedăm astfel, Domnul Isus a legat învăţăturile Salepreţioase de frumuseţea lucrurilor din natură. Mai mult decât înoricare altă zi, în ziua sfântă de odihnă, ar trebui să cercetămsoliile înscrise de Dumnezeu pentru noi în natură. ParaboleleMântuitorului ar trebui studiate în același cadru în care au fostrostite, pe câmp și în dumbrăvi, sub cerul liber, în locurile plinede iarbă și flori. Pe măsură ce ne apropiem de inima naturii,Domnul Hristos ne face să simţim realitatea prezenţei Sale șivorbește inimii noastre despre pacea și dragostea Lui.

Domnul nu a aplicat învăţăturile Sale doar la ziua de odihnă,ci și la zilele de muncă ale săptămânii. Înţelepciunea Lui i seadresează celui care mânuiește plugul și seamănă sămânţa. El neînvaţă să vedem în arat și în semănat, precum și în săpat, și în culeso ilustrare a lucrării harului Său în inima omului. În același fel,Domnul Isus dorește ca noi să descoperim învăţături despre


14

adevărul divin, în fiecare îndeletnicire folositoare și în fiecarecircumstanţă a vieţii. Astfel, [27] munca noastră de zi cu zi nu neva mai absorbi întreaga atenţie, determinându-ne să-L uităm peDumnezeu, ci dimpotrivă ne va aduce aminte în permanenţă deCreatorul și Răscumpărătorul nostru. Gândul la Dumnezeu vastrăbate ca un fir de aur toate ocupaţiile noastre obișnuite,gospodărești. Slava Lui se va reflecta din nou pentru noi pe chipulnaturii. Vom învăţa fără încetare noi și noi lecţii ale adevăruluiceresc și vom crește spiritual, în asemănarea cu modelul sfinţenieiSale. În acest fel, vom fi „ucenici ai Domnului” (Isaia 54,13); șivom „rămâne cu Dumnezeu” (1 Corinteni 7,24) în toate îndato-ririle pe care suntem solicitaţi să le îndeplinim.

15

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

SEMÃNÃTORUL A IEªIT SÃ SEMENE

Semănătorul și sămânţa

Prin parabola semănătorului, Domnul Hristos ilustrează lucrurileÎmpărăţiei cerurilor și lucrarea Marelui Semănător pentru poporulSău. El a venit să răspândească sămânţa cerească a adevărului,asemenea unui semănător care își seamănă câmpul. Însășiînvăţătura Sa prin parabole era sămânţa semănată, care conţineacele mai preţioase adevăruri ale harului. Datorită simplităţii ei,parabola semănătorului nu a fost apreciată așa cum ar fi trebuit.Domnul Hristos dorește să ne îndrepte gândurile de la sămânţaobișnuită, care este semănată în ogor, spre sămânţa Evangheliei,care, dacă este semănată în inimă, are ca rod readucerea omuluila starea de credincioșie și de loialitate faţă de Dumnezeu. Celcare a rostit pilda despre sămânţa cea mică este chiar Suveranulcerurilor, iar lucrarea de semănare a seminţei adevărului estecondusă de aceleași legi care guvernează semănarea seminţelornaturale.

Pe ţărmul Mării Galileii se adunase o mulţime de oameni caredoreau să-L vadă și să-L audă pe Isus. Toţi așteptau cu nerăbdaresă primească ceva de la El. Acolo erau bolnavi care zăceau pepatul lor de suferinţă, așteptând să-și prezinte cazul [34] înainteaLui. Domnul Hristos primise din partea lui Dumnezeu dreptulde a vindeca suferinţele neamului omenesc, iar acum El mustraboala și răspândea în jurul Său viaţă, sănătate și pace.

Pe măsură ce numărul celor veniţi se mărea, oamenii se înghesuiautot mai aproape de Domnul Hristos, până când locul a devenitneîncăpător. Prin urmare, cerând permisiunea pescarilor, El S-aurcat într-o corabie care aștepta să-L ducă în partea cealaltă alacului și, îndemnându-i pe ucenici să îndepărteze puţin ambarcaţiuneade ţărm, a început să vorbească mulţimii aflate pe mal.


16

În apropierea lacului era frumoasa câmpie a Ghenezaretului,iar mai departe se înălţau dealurile. Pe câmp și pe dealuri puteaufi văzuţi la lucru atât semănătorii, cât și cei care culegeau recoltele,primii împrăștiind seminţele, ceilalţi recoltând grâul timpuriu. Întimp ce privea scena aceasta, Domnul Hristos a zis:

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o partedin sămânţă a căzut lângă drum, și au venit păsările și au mâncat-o.O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult:a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când arăsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. Oaltă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. O altăparte a căzut în pământ bun, și a dat roadă: un grăunte a dat o sută,altul șaizeci, și altul treizeci” (Matei 13,3-8).

Misiunea pentru care venise Hristos nu era înţeleasă de oameniitimpului Său. Felul în care a venit pe pământ nu se potrivea cuașteptările lor. Domnul Isus era temelia întregii religii evreiești.Serviciile obligatorii ale acestui sistem religios fuseseră rânduitede Dumnezeu. Ele erau menite să-i înveţe pe oameni că Acela pecare Îl reprezentau toate ceremoniile religioase va veni la timpulstabilit. Dar iudeii acordaseră o importanţă atât de mare formelorexterioare ale ceremoniilor, încât pierduseră din vedere scopul șisemnificaţia lor. Tradiţia, maximele și regulile omenești ascundeauacele învăţături pe care Dumnezeu intenţionase [35] să letransmită prin intermediul serviciilor religioase rânduite de El.Tradiţiile deveniseră un obstacol în calea înţelegerii și a trăiriiadevăratei religii. Iar când simbolurile conţinute de ceremoniilereligioase s-au împlinit în persoana Domnului Hristos, iudeii nuL-au recunoscut ca fiind adevăratul chip care Se reflecta ca oumbră în toate acestea. Ei au respins Antitipul și s-au atașat detipurile și de ritualurile lor inutile. Fiul lui Dumnezeu venise, darei continuau să ceară un semn. Când li s-a adresat solia: „Pocăiţi-vă,căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 3,2), ei au răspuns,cerând să vadă o minune. Iudeii așteptau ca Mesia să-Și dovedeascăidentitatea prin fapte eroice de cucerire, întemeindu-Și un imperiupe ruinele împărăţiilor pământești. Parabola semănătorului a fostrăspunsul lui Hristos vizavi de această așteptare. Împărăţia lui

17

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Dumnezeu urma să învingă, nu prin puterea armelor, nici princonfruntări violente, ci prin implantarea unui nou principiu deviaţă în inima oamenilor.

„Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului” (Matei 13,37).Domnul Hristos nu a venit ca un rege, ci asemenea unui semănă-tor. Misiunea Lui nu a fost aceea de a răsturna împărăţiile, ci dea răspândi seminţele Evangheliei. El nu a intenţionat să le ofereurmașilor Săi biruinţe pământești și măreţie naţională, ci să-iconducă spre roadele care urmau să fie obţinute printr-o lucraredificilă și plină de răbdare, însoţită de pierderi și dezamăgiri.

Fariseii intuiau semnificaţia parabolei rostite de DomnulHristos, dar nu erau dispuși să accepte lecţia ei. Prin urmare, nicinu și-au propus să o înţeleagă. Pentru mulţimea de ascultători,parabola ascundea parcă într-o măsură și mai mare scopul pecare îl urmărea acest Învăţător nou, ale cărui cuvinte îi impresiona-seră într-o manieră neobișnuită, dar dezamăgiseră amar speranţelelor ambiţioase. Nici ucenicii nu au înţeles parabola, dar le-a trezitinteresul. Ei I s-au adresat lui Isus în particular, cerându-I să leexplice semnificaţia.

Tocmai aceasta dorise Domnul Hristos, și anume să le inspiredorinţa de a cunoaște mai mult, ca să le poată prezenta oînvăţătură mai clară și mai precisă. El [36] le-a explicat parabola,ajutându-i să o înţeleagă, așa cum îi va ajuta să înţeleagă CuvântulSău pe toţi cei care Îl vor căuta cu sinceritate. Cei care studiazăBiblia cu inima deschisă, pentru a primi lumina din partea DuhuluiSfânt, nu vor rămâne în întuneric în ce privește semnificaţiacuvintelor lui Dumnezeu. „Dacă vrea cineva să facă voia Lui”,spunea Domnul Hristos, „va ajunge să cunoască dacă învăţăturaaceasta este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine”(Ioan 7,17). Toţi cei care vor cere de la Hristos o cunoaștere maiclară a adevărului, o vor primi. El le va dezvălui tainele Împărăţieicerurilor. Cel care dorește din toată inima să cunoască adevărulva înţelege întotdeauna aceste taine. În templul sufletului său vastrăluci o lumină cerească, iar ceilalţi o vor vedea așa cum sevede lumina unei lămpi pe o cărare întunecată.


18

„Semănătorul a ieșit să semene.” În Orient, starea de lucruriera atât de nesigură, iar pericolul atacurilor violente era așa demare, încât oamenii locuiau în așezări împrejmuite cu ziduri, iar,pentru a merge la munca lor zilnică, agricultorii trebuiau să iasăîn afara cetăţii. Tot astfel, Hristos, Semănătorul ceresc, a ieșit săsemene. El a plecat din căminul Său sigur și liniștit, a renunţat laslava pe care o avea alături de Tatăl, înainte de a exista pământul,și a părăsit poziţia Sa de Împărat al universului. Domnul a venitpe pământ ca Om al suferinţei, confruntat cu ispite, acceptândsolitudinea, ca să semene cu lacrimi și să ude cu sângele Săusămânţa vieţii pe care a dăruit-o lumii pierdute.

În același mod trebuie să semene și slujitorii lui Hristos. Cânda fost chemat să devină un semănător al seminţei adevărului, luiAvraam i s-a poruncit: „Ieși din ţara ta, din rudenia ta și din casatatălui tău și vino în ţara pe care ţi-o voi arăta” (Geneza 12,1).„Și el a plecat fără să știe unde se duce” (Evrei 11,8). Tot astfel șiapostolul Pavel, în timp ce se ruga în Templul din Ierusalim, aprimit din partea lui Dumnezeu, următoarea solie: „Du-te, căcite voi trimite departe, la Neamuri” (Fapte 22,21). Prin urmare,cei care sunt chemaţi [37] să I se alăture lui Hristos trebuie sărenunţe la orice i-ar împiedica să-L urmeze. Unele dintre vechilerelaţii de prietenie trebuie întrerupte, planurile vieţii trebuiereconsiderate, speranţele deșarte lumești trebuie abandonate.Sămânţa trebuie semănată cu sacrificii, cu trudă și cu lacrimi,chiar dacă semănătorii sunt neînţeleși și părăsiţi de semenii lor.

„Semănătorul seamănă Cuvântul.” Domnul Hristos a venitpentru a sădi adevărul în lume. Încă de la căderea omului în păcat,Satana a semănat seminţele minciunii fără încetare. La început,el a câștigat stăpânirea asupra oamenilor printr-o minciună șicontinuă să lucreze în aceeași manieră pentru a submina împărăţialui Dumnezeu de pe pământ și pentru a-i supune pe oameni [38]puterii sale conducătoare. Dar Domnul Hristos, Semănătorul careaparţinea unei lumi mai înalte, a venit pe pământ să semene semin-ţele adevărului. Pentru că a luat parte la sfaturile lui Dumnezeu,pentru că a locuit în Locul Preasfânt al Sanctuarului Celui Veșnic,El a putut să le aducă oamenilor principiile curate ale adevărului.

19

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Încă de la căderea omului, Domnul Hristos a fost fără încetareDescoperitorul adevărului pentru lume. Prin El, oamenilor le estetransmisă sămânţa nepieritoare a „Cuvântului lui Dumnezeu, careeste viu și care rămâne în veac” (1 Petru 1,23). Domnul Hristosa început să semene sămânţa Evangheliei o dată cu prima făgă-duinţă adresată în Eden, primilor oameni, după căderea în păcat.Dar parabola semănătorului se aplică îndeosebi la activitatea pecare a desfășurat-o în mod personal în mijlocul oamenilor și lalucrarea pe care a realizat-o când a fost pe pământ.

Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare sămânţăconţine în ea însăși un principiu germinativ. În sămânţă esteascunsă viaţa plantei. Tot așa, în Cuvântul lui Dumnezeu existăviaţă. Domnul Hristos spune: „Cuvintele pe care vi le-am spusEu sunt duh și viaţă” (Ioan 6,63). „Cine ascultă cuvintele Mele șicrede în Cel ce M-a trimis, are viaţă veșnică” (Ioan 5,24). Înfiecare poruncă și în fiecare făgăduinţă a Cuvântului lui Dumnezeuse află însăși viaţa lui Dumnezeu, puterea prin care porunca poatefi ascultată și prin care se împlinește făgăduinţa. Cel ce primeșteCuvântul prin credinţă primește însăși viaţa și caracterul luiDumnezeu.

Fiecare sămânţă aduce roade în conformitate cu soiul ei. Dacăsămânţa este semănată în condiţii corespunzătoare, viaţa care seaflă în ea va face să răsară planta. Dacă sămânţa nepieritoare aCuvântului este primită în suflet, prin credinţă, va aduce la existenţăun caracter și un mod de viaţă, care se vor asemăna vieţii șicaracterului lui Dumnezeu.

Învăţătorii poporului Israel nu semănau sămânţa Cuvântuluilui Dumnezeu. Lucrarea lui Hristos, în calitate de Învăţător aladevărului, era într-un contrast izbitor cu lucrarea rabinilor dintimpul Său. Ei erau preocupaţi de tradiţii, de teorii și de raţiona-mente omenești și adesea așezau comentariile și scrierile învăţa-ţilor [39] cu privire la Cuvânt, în locul Cuvântului însuși. Învăţăturilelor nu aveau puterea de a trezi conștiinţa. Subiectul învăţăturilorși al predicilor Domnului Hristos era Cuvântul lui Dumnezeu.Celor care Îi adresau întrebări, El le răspundea simplu și clar:„Stă scris”; „Ce spun Scripturile?”; „Cum citești în Scriptură?”


20

El semăna sămânţa ori de câte ori I se oferea ocazia, indiferentdacă cel care își manifesta interesul era un prieten sau un dușman.Însuși Cuvântul Viu, Cel care este Calea, Adevărul și Viaţa, i-aîndrumat pe oameni să cerceteze Scripturile, declarând: „Elemărturisesc despre Mine” (Ioan 5,29). Domnul i-a învăţat peucenicii Săi, începând „de la Moise și de la toţi proorocii și le-atâlcuit, ce era cu privire la El” (Luca 24,27).

Slujitorii lui Hristos trebuie să îndeplinească aceeași lucrare.În zilele noastre, ca și în vechime, adevărurile Cuvântului luiDumnezeu sunt ignorate în favoarea teoriilor și raţionamenteloromenești. Mulţi pretinși slujitori ai Evangheliei nu acceptă întreagaBiblie ca fiind Cuvântul inspirat. Un așa-zis înţelept respinge oparte, altul pune la îndoială o altă parte. Ei consideră că judecatalor este superioară Cuvântului, asumându-și autoritatea de a selectapasajele pe care doresc să le accepte și să le prezinte. Autenticitateadivină a Bibliei este desfiinţată. În felul acesta, seminţele necre-dinţei sunt semănate până departe, pentru că oamenii sunt derutaţiși nu mai știu ce să creadă. Există multe concepţii religioase pecare mintea nu ar avea nici un drept să le susţină. În zilele luiHristos, rabinii interpretau multe pasaje din Sfânta Scriptură într-omanieră forţată, atribuindu-le semnificaţii mistice. Deoareceprezentarea directă și simplă a Cuvântului lui Dumnezeu era ocondamnare a faptelor lor, ei încercau să-i distrugă puterea. Lafel se procedează și în zilele noastre. Pentru a scuza călcarea Legiilui Dumnezeu, Cuvântul Său este făcut să pară misterios șiimposibil de înţeles. Domnul Hristos a mustrat aceste practicidin timpul Său. El a arătat că toţi oamenii pot înţelege Cuvântullui Dumnezeu. El a evidenţiat Sfintele Scripturi ca având oautoritate indiscutabilă, iar noi trebuie să facem la fel. Biblia trebuieprezentată ca fiind Cuvântul Dumnezeului infinit, factorul decisiv[40] în orice controversă religioasă și fundamentul tuturorconvingerilor doctrinare.

Biblia a fost jefuită de puterea ei, iar rezultatele acestui fapt sevăd în degradarea vieţii spirituale. Predicile rostite de la multedintre amvoanele zilelor noastre sunt lipsite de acea manifestare

21

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

divină, care trezește conștiinţa și aduce viaţă în suflet. Ascultătoriicontemporani nu pot declara: „Nu ardea inima în noi, când nevorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?” (Luca 24,32). Mulţistrigă după Dumnezeul cel viu, dorind stăruitor prezenţa divină.Teoriile filozofice sau eseurile literare, oricât de strălucite ar fi,nu pot împlini nevoile inimii. Disertaţiile și creaţiile oamenilornu au nici o valoare. Adresaţi-le oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu.Faceţi ca aceia care au auzit doar tradiţii, teorii și maxime omeneștisă audă glasul Aceluia al cărui Cuvânt poate renaște fiinţa umanăpentru viaţa veșnică.

Subiectul preferat al Domnului Hristos a fost grija părinteascăși harul nemăsurat al lui Dumnezeu. El a insistat mult asuprasfinţeniei caracterului și a Legii lui Dumnezeu și li S-a prezentatoamenilor ca fiind Calea, Adevărul și Viaţa. Acestea trebuie săfie subiectele tratate de slujitorii lui Hristos. Predicaţi adevărulașa cum este el în Isus. Explicaţi într-o manieră simplă cerinţeleLegii și ale Evangheliei. Vorbiţi-le oamenilor despre viaţa desacrificiu și renunţare la sine a Domnului Hristos, despre umilinţași moartea Sa, despre învierea și înălţarea Sa la cer, despre lucrareaSa ca Mijlocitor al lor la curtea de judecată a cerului, desprefăgăduinţa Sa: „Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine” (Ioan 14,3).

În loc să dezbateţi teorii greșite sau să încercaţi să-i combateţipe cei ce se opun Evangheliei, urmaţi exemplul lui Hristos.Comorile adevărului din tezaurul lui Dumnezeu trebuie săstrălucească în viaţa voastră. „Propovăduiește Cuvântul, stăruieșteasupra lui la timp și ne la timp” (2 Timotei 4,2). „Semănaţipretutindeni de-a lungul apelor” (Isaia 32,20). „Cine a auzitCuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu. Pentru ce săamesteci paiele [41] cu grâul, zice Domnul” (Ieremia 23,28).„Orice Cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. Nu adăuga nimicla cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească și să fii găsit mincinos”(Proverbe 30,5.6).

Semănătorul seamănă Cuvântul. Aici este prezentat mareleprincipiu care ar trebui să conducă întreaga noastră activitate îndomeniul educaţiei. „Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu”.


22

Totuși, Cuvântul lui Dumnezeu este ignorat în prea multe școlidin zilele noastre. Mintea este ocupată cu alte subiecte. Studiereaunor autori necredincioși deţine un loc însemnat între materiileaflate în manualele școlare. Cercetările știinţifice devin derutante,deoarece descoperirile știinţei sunt aplicate și interpretate greșit.Cuvântul lui Dumnezeu este comparat cu presupuse învăţăturiale știinţei, într-o manieră în care ajunge să pară a fi nesigur șinedemn de încredere. În acest fel, în mintea tinerilor sunt săditeseminţele îndoielii, iar când vor fi ispitiţi, ele vor încolţi. Dacă sepierde credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, sufletul nu mai arenici o călăuză și rămâne lipsit de orice apărare. Tinerii sunt atrașipe căi ce duc departe de Dumnezeu și de viaţa veșnică.

Aceasta este cauza căreia îi poate fi atribuită, într-o maremăsură, răspândirea vastă a nelegiuirii din lumea contemporană.Când Cuvântul lui Dumnezeu este lăsat la o parte, puterea lui dea controla pasiunile rele ale inimii firești este respinsă. Oameniiseamănă seminţele firii pământești, iar recolta pe care o vor culegeva fi degradarea morală.

Aceasta este, de asemenea, și cauza incapacităţii și ineficienţeiintelectuale. Când abandonează Cuvântul lui Dumnezeu, pentrua se hrăni cu scrierile unor oameni neinspiraţi, mintea își pierdeperspicacitatea și devine superficială, deoarece nu intră în con-tact cu principiile profunde și vaste ale adevărului veșnic. Inteli-genţa se adaptează la gradul de dificultate al lucrurilor cu careeste familiarizată și, preocupându-se cu subiecte limitate, ea sediminuează, capacitatea ei scade și, după un timp, devine inca-pabilă să se dezvolte și să cuprindă domenii mai vaste.

Toate acestea constituie o falsă educaţie. Misiunea fiecăruiprofesor [42] ar trebui să fie aceea de a întipări bine în minteatinerilor marile adevăruri ale Cuvântului Inspiraţiei divine.Aceasta este educaţia esenţială atât pentru viaţa prezentă, cât șipentru cea viitoare.

Să nu se susţină ideea că o asemenea educaţie va împiedicastudiul știinţelor sau că va determina o scădere a standardului depregătire intelectuală. Cunoașterea lui Dumnezeu este tot atât deînaltă, precum cerul și tot atât de vastă, precum universul. Nici

23

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

un studiu nu înnobilează și nu conferă forţă intelectuală într-omăsură atât de mare, cum o face studiul marilor subiecte careprivesc viaţa noastră veșnică. Să se străduiască tinerii să înţeleagăadevărurile date de Dumnezeu, și mintea lor se va dezvolta și vadeveni atât de puternică, încât va face faţă oricărui efort. Unasemenea studiu va conduce fiecare cercetător, care este și unîmplinitor al Cuvântului, spre un domeniu de gândire maicuprinzător și îi va asigura bogăţia unei cunoașteri nepieritoare.

Educaţia care trebuie dobândită prin cercetarea Scripturilorconstă într-o experienţă personală legată de cunoașterea Planuluide Mântuire. [43] O asemenea educaţie va restaura chipul luiDumnezeu în suflet. Ea va fortifica mintea împotriva ispitei și îlva pregăti pe cel care studiază să devină un conlucrător cu Hristosîn misiunea harului Său pentru lume. Ea îl va face un membru alfamiliei cerești și îl va pregăti să-și primească partea sa dinmoștenirea celor sfinţi.

Cel care îi învaţă pe alţii adevărul sfânt le poate împărtăși doarce cunoaște el însuși din experienţă personală. Semănătorulseamănă seminţele care îi aparţin. Domnul Hristos rosteaadevărul, deoarece El Însuși era Adevărul. Învăţătura Lui era oreflectare a propriilor gânduri, a caracterului și a experienţei Luide viaţă. Tot astfel trebuie să procedeze și slujitorii Săi. Cei careîi învaţă pe alţii Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să și-l însușeascăprintr-o experienţă personală. Ei nu trebuie să le prezinte altoraCuvântul, ca și când acesta ar fi o supoziţie sau o probabilitate, cisă declare asemenea apostolului Petru: „În adevăr, v-am făcutcunoscut puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, nuîntemeindu-ne pe niște basme meșteșugit alcătuite, ci ca unii caream văzut noi înșine cu ochii noștri mărirea Lui” (2 Petru 1,16).Fiecare slujitor al lui Hristos și fiecare învăţător trebuie să fiecapabil să spună ca apostolul iubit, Ioan: „Pentru că viaţa a fostarătată, și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viaţaveșnică, viaţă care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată” (1 Ioan 1,2).


24

Sămânţa căzută lângă drum

Aspectul principal tratat de parabola semănătorului se referăla efectul pe care îl are locul în care este semănată sămânţa, asupradezvoltării ei. Prin această parabolă, de fapt, Domnul Hristos lespune ascultătorilor Săi: Dacă criticaţi lucrarea Mea sau nutriţiresentimente, datorită faptului că ea nu corespunde ideilor voastre,sunteţi în pericol. Întrebarea cea mai importantă care vi seadresează este: Cum trataţi solia Mea? De acceptarea sau derespingerea ei, depinde destinul vostru veșnic.

Domnul Isus a explicat semnificaţia seminţei căzute lângădrum, spunând: „Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţieși nu-l înţelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inimalui. Aceasta este sămânţa căzută lângă drum” (Matei 13,19).

Sămânţa semănată lângă drum reprezintă Cuvântul luiDumnezeu, care ajunge în inima unui ascultător superficial.Asemenea cărărilor bătătorite de oameni și animale, există inimicare devin strada principală a lumii, cu toate plăcerile și păcateleei. Captivat de scopuri egoiste și satisfacţii păcătoase, sufletulunor astfel de oameni ajunge să „se împietrească prin înșelăciuneapăcatului” (Evrei 3,13). Însușirile lor spirituale sunt paralizate.Ei aud Cuvântul, dar nu îl înţeleg. Ei nu își dau seama că acestCuvânt li se adresează personal. Ei nu își conștientizează nevoiaspirituală și nici pericolul care îi ameninţă. Acești oameni nu simtdragostea lui Hristos și ignoră solia harului Său, ca și când ar ficeva care nu îi privește pe ei.

Asemenea păsărilor care așteaptă să ciugulească seminţele depe marginea drumului, Satana este pregătit să răpească din sufletseminţele adevărului divin. El se teme ca nu cumva Cuvântul luiDumnezeu să-i trezească pe cei indiferenţi și să aibă efect asuprainimii lor împietrite. În adunările unde se predică Evanghelia,sunt prezenţi Satana și îngerii lui. În timp ce îngerii din cer sestrăduiesc să impresioneze inimile prin Cuvântul lui Dumnezeu,vrăjmașul este foarte vigilent, acţionând pentru a anula orice efectal acestuia. El încearcă să contracareze lucrarea Duhului luiDumnezeu cu un zel egalat doar de propria răutate. În timp ce

25

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Domnul Hristos atrage sufletul prin iubirea Sa, Satana sestrăduiește să abată atenţia celui care simte dorinţa de a-L căutape Mântuitorul. El inspiră gânduri cu privire la diferite planuripământești, instigă [45] spiritul de critică și strecoară îndoială șinecredinţă. Poate că ascultătorilor nu le place limbajul saucomportamentul predicatorului și își concentrează atenţia doarasupra acestor defecte. Ca urmare, adevărul de care au nevoie șipe care Dumnezeu li-l adresează cu o bunăvoinţă plină de iubire,nu lasă nici o impresie durabilă asupra lor.

Satana are numeroși colaboratori. Mulţi dintre cei care pretindcă sunt creștini îl ajută pe ispititor să răpească seminţele adevăruluidin inima altora. Mulţi care ascultă predicarea Cuvântului luiDumnezeu fac din aceasta subiectul lor de critică în cămin. Eiîncep să judece predicile, ca și când s-ar referi la o expunereliterară sau la un discurs politic. Solia care ar trebui privită cafiind Cuvântul Domnului care le vorbește, devine ţinta glumelordispreţuitoare sau a comentariilor sarcastice. Aceste persoaneîși permit să discute fără reţineri despre caracterul pastorului,despre motivele și acţiunile lui și despre comportamentulsemenilor lor, care sunt membri ai bisericii. Se rostesc judecăţiaspre, se transmit bârfe, cuvinte calomnioase și lipsite de temei,și toate acestea în auzul celor ce nu sunt convertiţi. Adesea,părinţii [46] discută astfel de lucruri în prezenţa propriilor copii.Ca urmare, respectul pentru solii lui Dumnezeu și dispoziţia de aasculta mesajul lor sunt spulberate. Astfel, mulţi sunt influenţaţisă trateze cu lipsă de consideraţie însuși Cuvântul lui Dumnezeu.

În felul acesta, în căminele unor așa-ziși creștini, mulţi tinerisunt educaţi pentru a deveni niște necredincioși. Iar părinţii nuștiu de ce copiii lor manifestă atât de puţin interes faţă deEvanghelie și sunt atât de dispuși să se îndoiască de adevărulBibliei. Ei se întreabă de ce este atât de dificil să-i facă receptivila influenţele religioase și morale. Acești părinţi nu înţeleg cătocmai exemplul propriu a împietrit inima copiilor lor. Sămânţacea bună nu găsește nici un loc favorabil pentru a prinde rădăcină,iar Satana o răpește îndată.


26

Sămânţa căzută în locuri stâncoase

„Sămânţa căzută în locuri stâncoase, este cel ce audeCuvântul, și-l primește îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină înel, ci ţine până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigoniredin pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el” (Matei 13,20.21).

Sămânţa căzută pe teren stâncos găsește un strat de pământprea subţire. Planta răsare rapid, dar rădăcina ei nu poatestrăpunge roca pentru a găsi elementele nutritive necesare dezvol-tării și în scurt timp se usucă. Mulţi dintre cei care fac mărturisiride credinţă sunt asemenea terenului stâncos. Dincolo de bunelelor dorinţe și aspiraţii se regăsește egoismul inimii lor firești,asemenea rocii aflate sub stratul subţire de pământ. Iubirea desine nu este învinsă. Ei nu au înţeles caracterul extrem de grav alpăcatului și inima lor nu s-a umilit cuprinsă de simţământulvinovăţiei. Cei care fac parte din această categorie pot fi convinșicu ușurinţă și par niște convertiţi veritabili, dar au doar o credinţăsuperficială.

Oamenii nu cad din cauză că au acceptat imediat Cuvântul șinici pentru că s-au bucurat de el. [47] Matei s-a ridicat, a lăsattotul și L-a urmat pe Mântuitorul, îndată ce a auzit chemarea Sa.Când Cuvântul divin ajunge în inima noastră, Dumnezeu doreștesă-l acceptăm imediat și este bine să-l primim cu bucurie. În cereste multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăiește (Luca15,7). În sufletul care crede în Domnul Hristos, de asemenea, estebucurie. Dar cei despre care parabola spune că „primesc îndatăCuvântul” nu iau în considerare sacrificiul. Ei nu se gândesc lacerinţele Cuvântului lui Dumnezeu. Ei nu luptă cu obiceiurilepăcătoase ale vieţii, ci se lasă conduși întru totul de acestea.

Rădăcinile plantei pătrund adânc în pământ și, chiar dacă nuse văd, ele îi întreţin viaţa. Tot așa este și în experienţa creștinului.Viaţa spirituală este întreţinută de legătura nevăzută a sufletuluicu Hristos, prin credinţă. Dar ascultătorii care se aseamănăterenului stâncos depind de puterile proprii, și nu de DomnulHristos. Ei își pun încrederea în faptele și în înclinaţiile lor pozitiveși, în virtutea neprihănirii personale, se consideră puternici. Dar

27

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

ei nu sunt puternici în Domnul, prin puterea pe care o primesc dela El. Un astfel de credincios „n-are rădăcină”, deoarece nu are olegătură cu Domnul Hristos.

Soarele arzător de vară, care maturizează și coace recolta decereale, distruge toate plantele care nu au rădăcini adânci. Totașa, cel care „n-are rădăcină în el”, „ţine până la o vreme”, dar„cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, seleapădă îndată de el” (Matei 13,21). Mulţi acceptă Evanghelia cape o cale de a scăpa de suferinţă și nu ca o eliberare din păcat. Eise bucură o scurtă perioadă de timp, deoarece cred că religia îi vascuti de încercări și de greutăţi. Dacă viaţa este blândă cu ei,acești creștini par serioși și statornici. Dar, când ajung să treacăprin focul ispitei, își pierd credinţa. Ei nu pot suporta mustrareacare le este adresată în Numele lui Hristos. Când Cuvântul luiDumnezeu evidenţiază vreunul dintre păcatele lor îndrăgite saule cere renunţare la sine și sacrificiu, ei se simt ofensaţi. Oameniidin această categorie consideră că o schimbare radicală în viaţalor i-ar costa [48] un efort prea mare. Ei privesc la dificultăţile șidisconfortul prezent și uită de realităţile veșnice. Asemenea uce-nicilor, care L-au părăsit pe Domnul Isus, sunt gata să declare: „Vor-birea aceasta este prea de tot, cine poate s-o sufere” (Ioan 6,60).

Foarte mulţi pretind că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar nu-Lcunosc prin experienţă personală. Dorinţa lor de a împlini voiaLui se bazează pe o înclinaţie proprie, nu pe convingerea profundăinspirată de Duhul Sfânt. Comportamentul lor nu este corectat șiadus în armonie cu Legea lui Dumnezeu. Ei declară că Îl acceptăpe Hristos ca Mântuitor al lor, dar nu au credinţa că El le va daputerea să-și învingă păcatele. Ei nu au o relaţie personală cuMântuitorul cel viu, iar în caracterul lor se văd atât defecteleereditare, cât și cele pe care le-au cultivat.

Una este să fii de acord, într-o manieră generală, cu faptul căDuhul Sfânt exercită o anumită influenţă, și alta este să accepţilucrarea Lui ca pe o chemare la pocăinţă, care te mustră. Mulţitrăiesc cu un simţământ al înstrăinării de Dumnezeu, o conștientizarea sclaviei lor faţă de sine și faţă de păcat. Ei depun eforturi în


28

vederea unei reforme, dar nu își răstignesc eul. Ei nu se predau înîntregime în mâinile lui Hristos, cerând puterea divină pentru aîndeplini voia Sa. Acești creștini nu sunt dispuși să se lase formaţidupă modelul divin. Ei își recunosc nedesăvârșirile, la modul gene-ral, dar nu renunţă la păcatele lor. Cu fiecare faptă greșită, vechealor fire egoistă devine tot mai puternică.

Singura speranţă pentru aceste suflete este să înţeleagă și să-șiînsușească în mod personal adevărul cuvintelor adresate deDomnul Hristos lui Nicodim: „Trebuie să vă nașteţi din nou”.„Dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăţia luiDumnezeu” (Ioan 3,7.3).

Adevărata sfinţire este dedicarea totală în slujba lui Dumnezeu.Aceasta este condiţia unei vieţi creștine veritabile. DomnulHristos pretinde o [49] consacrare fără rezerve, pentru o slujireneîmpărţită. El cere inima, mintea, sufletul și toată puterea fiinţei.Dorinţele eului nu trebuie satisfăcute. Cel care trăiește pentrusine nu este creștin.

Iubirea trebuie să fie principiul motivator al oricărei fapte.Iubirea este principiul fundamental al guvernării lui Dumnezeu,atât în cer, cât și pe pământ, și trebuie să constituie temeliacaracterului creștin. Numai iubirea îl poate face să fie și să rămânăstatornic. Numai ea îl poate face capabil să reziste în faţa ispiteiși a încercării.

Iar iubirea se va dezvălui prin sacrificiu. Planul de Mântuire afost întemeiat pe sacrificiu – un sacrificiu atât de vast, de profundși de înalt, încât nu poate fi măsurat. Domnul Hristos a dat totulpentru noi, iar cei care Îl acceptă pe Hristos vor fi dispuși săsacrifice totul pentru cauza Răscumpărătorului lor. Gândul laonoarea și slava Lui va constitui o prioritate faţă de orice altceva.

Dacă Îl iubim pe Isus, va fi o bucurie și o plăcere să trăimpentru El, să-I aducem darurile noastre de mulţumire și să lucrămpentru El. Vom considera că însăși lucrarea pe care o îndeplinimpentru El este ușoară. Pentru cauza Lui, vom fi mai mult [50]decât doritori să suportăm durerea, munca istovitoare și sacrificiul.Vom simţi împreună cu Hristos, aceeași dragoste pentru oameniși aceeași dorinţă ca ei să fie mântuiţi.

29

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Aceasta este religia lui Hristos. Orice religie care nu se ridicăla înălţimea acesteia constituie o amăgire. Simpla teorie aadevărului sau pretenţia de a fi ucenic nu vor salva nici un suflet.Noi nu suntem ai lui Hristos, dacă nu Îi aparţinem în întregime.Oamenii ajung lipsiţi de voinţă și schimbători, tocmai datorităslujirii cu inima împărţită în viaţa de creștin. Efortul de a slujiatât eului, cât și lui Hristos, îi face asemenea celor reprezentaţide terenul stâncos, iar astfel de credincioși nu vor rezista testuluiîncercărilor care vor veni asupra lor.

Sămânţa căzută între spini

„Sămânţa căzută între spini, este cel ce aude Cuvântul; darîngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogăţiilor îneacăacest Cuvânt, și ajunge neroditor” (Matei 13,22).

Adesea, sămânţa Evangheliei cade între spini și plantedăunătoare, și dacă în inima omului nu are loc o transformaremorală, dacă vechile obiceiuri și practici rele și vechea viaţă depăcat nu sunt părăsite, dacă atributele lui Satana nu sunt alungatedin suflet, grâul va fi înăbușit. Spinii vor fi tot ce se va puteaculege, iar aceștia vor distruge sămânţa cea bună.

Harul se poate dezvolta numai în inima care este supusă uneipregătiri continue pentru a primi seminţele preţioase aleadevărului. Spinii păcatului pot crește în orice fel de teren. Ei nuau nevoie de îngrijire, dar harul trebuie cultivat cu atenţie. Spiniiși mărăcinii sunt gata să răsară întotdeauna. Din această cauză,lucrarea de curăţare trebuie îndeplinită în permanenţă. Dacă inimanu rămâne sub controlul lui Dumnezeu, dacă Duhul Sfânt nulucrează fără încetare la înnobilarea și purificarea morală acaracterului, vechile obiceiuri rele vor apărea în viaţă de la sine.Oamenii pot pretinde că ei cred în Evanghelie, dar, dacă nu suntsfinţiţi [51] de aceasta, pretenţia lor nu are nici o valoare. Dacănu reușesc să învingă păcatul, atunci ei sunt cei învinși de păcat.Spinii au fost tăiaţi, dar, nefiind smulși din rădăcină, răsar dinnou, până când invadează sufletul în întregime.

Domnul Hristos a precizat lucrurile care constituie un pericolpentru suflet. În conformitate cu Evanghelia după Marcu, Domnul


30

Isus menţionează: „grijile lumești”, „înșelăciunea bogăţiilor” și„poftele altor lucruri” (Marcu 4,19). Luca amintește „grijile,bogăţiile și plăcerile vieţii acesteia” (Luca 8,14). Iată spinii careînăbușă Cuvântul, împiedicând dezvoltarea seminţei spirituale.Sufletul încetează să-și primească hrana de la Hristos, iar viaţaspirituală încetează să existe în inimă.

„Grijile lumii acesteia.” Nici o categorie de oameni nu estescutită de ispita grijilor acestei lumi. Celor săraci, munca grea,privaţiunile și teama de lipsuri le provoacă necazuri și tulburărisufletești. Pentru bogaţi, ispita constă în teama de a nu-și pierdeaverea și o mulţime de îngrijorări apăsătoare. Mulţi dintre urmașiilui Hristos uită lecţia pe care El ne-a îndemnat să o învăţăm de laflorile câmpului. Ei nu se încred în grija Lui permanentă. DomnulHristos nu poate purta poverile lor, deoarece ei nu I le încredin-ţează. Prin urmare, în loc să-i conducă la Mântuitorul pentru aprimi mângâiere și ajutor, grijile vieţii îi despart de El.

Mulţi creștini care ar fi putut fi plini de roade în slujba luiDumnezeu ajung înrobiţi de dorinţa de a acumula bogăţii.Întreaga lor energie este absorbită de activităţile profesionale șise simt nevoiţi să neglijeze lucrurile de natură spirituală. În felulacesta, ei se despart de Dumnezeu. Sfintele Scripturi ne încura-jează să fim harnici în ocupaţia noastră (Romani 12,11). Trebuiesă lucrăm, ca să avem cu ce să-i ajutăm pe cei nevoiași. Creștiniitrebuie să muncească, să se implice în viaţa profesională și eipot face aceasta, fără să se teamă că procedând astfel ar comiteun păcat. Dar mulţi ajung atât de absorbiţi de profesia lor, încâtnu mai au nici un timp pentru rugăciune, pentru studiul Bibliei,pentru a-L căuta pe Dumnezeu și pentru a-I sluji. Din când încând, sufletul lor simte un dor aprins de sfinţenie și de cer, darnu au timp [52] să evadeze din tumultul lumii, ca să asculte cu-vintele maiestuoase și convingătoare ale Duhului lui Dumnezeu.Lucrurile veșniciei ajung să fie subordonate faţă de lucrurilelumii, care ocupă locul întâi. În aceste condiţii, sămânţa Cuvân-tului nu are nici o șansă de a aduce roade, pentru că energiilesufletului sunt dedicate creșterii mărăcinilor lucrurilor lumești.

31

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Pe de altă parte, chiar și dintre aceia care lucrează pentru binelealtora, mulţi cad în aceeași greșeală. Îndatoririle lor sunt presante,responsabilităţile lor sunt multe, iar ei permit ca programul lorîncărcat să nu le mai îngăduie timpul necesar pentru devoţiune.Ei neglijează comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciune și prinstudiul Cuvântului Său. Acești creștini uită că Domnul Hristos aspus: „Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Eitrăiesc despărţiţi de Hristos, viaţa lor nu este pătrunsă de harul șide dragostea Sa, și manifestă în mod deschis caracteristicile eului.Activitatea lor de slujire este prejudiciată de dorinţa după supre-maţie și de trăsăturile aspre și neplăcute ale caracterului lor. Iatăuna dintre cele mai semnificative cauze nevăzute ale eșecului înlucrarea creștină. Acesta este motivul pentru care rezultatele eisunt adesea atât de insuficiente.

„Înșelăciunea bogăţiilor.” Dragostea de bunuri materiale areo putere fascinantă și înșelătoare. Prea adesea, cei care au bogăţiilumești uită că Dumnezeu este Acela care le dă capacitatea de ale obţine. Ei spun: „Tăria mea și puterea mâini mele mi-au câștigataceste bogăţii”. În loc să le inspire recunoștinţă faţă de Dumnezeu,bogăţiile lor îi conduc la înălţarea de sine. Ei pierd simţământuldependenţei de Dumnezeu și al responsabilităţii faţă de semeniilor. În loc să considere bogăţia ca fiind un talant pe care trebuiesă-l folosească pentru slava lui Dumnezeu și pentru bineleomenirii, ei o tratează ca pe un mijloc de a-și satisface dorinţeleegoiste. Când este folosită în felul acesta, în loc să dezvolteatributele lui Dumnezeu în caracterul omului, bogăţia dezvoltăatributele lui Satana. Sămânţa Cuvântului este înăbușită de spini.[53]

„Plăcerile vieţii acesteia.” Distracţiile, căutate doar în scopulsatisfacţiei personale, constituie un pericol. Toate obiceiurilenecumpătate, care slăbesc puterile fizice, care întunecă minteasau distrug sensibilitatea însușirilor spirituale sunt „pofte ale firiipământești care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2,11).

„Poftele altor lucruri.” Acestea nu sunt în mod obligatoriu niștedorinţe păcătoase în ele însele, ci reprezintă orice interes așezatmai presus de Împărăţia lui Dumnezeu. Tot ce ne abate atenţia de


32

la Dumnezeu, tot ce atrage dragostea noastră, care ar trebuiîndreptată spre Domnul Hristos, constituie un vrăjmaș al sufletului.

Când mintea noastră este tânără, puternică și capabilă să sedezvolte rapid, suntem foarte ispitiţi să ne lăsăm conduși de ambiţiaînălţării de sine și de dorinţele egoiste. Dacă planurile noastrepământești au succes, avem tendinţa de a continua să mergemîntr-o direcţie care ne împietrește conștiinţa și ne împiedică săînţelegem corect în ce constă adevărata excelenţă a caracterului.Când circumstanţele favorizează o asemenea evoluţie a lucrurilor,se va observa că dezvoltarea personală se orientează într-o direcţieinterzisă de Cuvântul lui Dumnezeu.

În perioada de formare a caracterului copiilor, responsabili-tatea părinţilor este foarte mare. Ei ar trebui să fie deosebit deatenţi pentru a-i înconjura pe tineri cu influenţe morale pozitive,care să le ofere concepţii corecte cu privire la viaţă și la adevăratulsucces. Dar, în loc să procedeze în felul acesta, atât de mulţipărinţi se străduiesc în primul rând să le asigure copiilor lor osituaţie materială prosperă. Toate planurile lor sunt alese în direcţiarealizării acestui scop. Mulţi se stabilesc în orașe mari, unde copiiilor fac cunoștinţă cu societatea mondenă. Părinţii își înconjoarăcopiii cu influenţe care încurajează spiritul lumesc și mândria.Într-o asemenea atmosferă, mintea și sufletul își pierd calităţile șiputerea. Ţintele înalte și nobile ale vieţii ajung ignorate. Privilegiulde a fi copii ai lui Dumnezeu și dreptul de moștenitori ai veșnicieisunt vândute pentru câștiguri lumești. [54]

Mulţi părinţi caută să contribuie la fericirea copiilor lor,satisfăcându-le plăcerea de a se distra. Ei le îngăduie să practicejocuri sportive, să participe la reuniuni dedicate plăcerii, oferin-du-le bani pe care să-i poată folosi cum doresc, pentru a faceparadă și pentru plăcerile lor egoiste. Pe măsură ce este satisfăcută,dorinţa după plăceri devine tot mai puternică. Interesul acestortineri este absorbit din ce în ce mai mult de distracţii, până cândajung să considere că acestea constituie cel mai important scop alvieţii. Ei deprind obiceiul leneviei și al îngăduinţei de sine, careva face să le fie aproape imposibil să mai devină vreodată niștecreștini serioși și statornici.

33

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

Chiar și biserica, cea care ar trebui să fie stâlpul și temeliaadevărului, se dovedește a fi un factor de încurajare a iubirii egoistefaţă de plăceri. Care sunt metodele la care apelează bisericileatunci când trebuie să colecteze donaţii pentru obiective religioase?Se organizează bazaruri, dineuri, licitaţii și chiar loterii și alteasemenea procedee. Adesea locul consacrat închinării aduse luiDumnezeu este profanat prin mese festive, la care se mănâncă șise bea, se fac tranzacţii comerciale și alte activităţi dedicate amu-zamentului. Respectul faţă de casa lui Dumnezeu și faţă deserviciile de închinare se pierde parţial din mentalitatea tinerilor.Barierele stăpânirii de sine devin tot mai ineficiente. Egoismul,poftele, dorinţa de a ieși în evidenţă și de a impresiona sunt stimu-late și, pe măsură ce sunt satisfăcute, acestea devin tot mai puternice.

Orașele sunt adăpostul centrelor de distracţie și al goanei dupăplăceri. Mulţi părinţi care aleg să locuiască în orașe, pentru copiiilor, crezând că le oferă avantaje mai mari, sunt dezamăgiţi și lepare rău de greșeala făcută, dar își dau seama abia când este preatârziu. Orașele din zilele noastre devin repede tot mai asemănă-toare Sodomei și Gomorei. Numeroasele zile libere, de sărbătoare,încurajează comoditatea și lipsa de ocupaţie. Activităţile distrac-tive incitante – teatrul, cursele de cai, jocurile de noroc, consumulde băuturi alcoolice și petrecerile – stimulează toate pasiunile laintensitate maximă. Tinerii sunt luaţi de valul obiceiurilor lumești.Cei care se deprind să caute plăcerea [55] de dragul distracţiei,deschid poarta pentru un potop de ispite. Ei se lasă în voia unuispirit de neseriozitate și de veselie necontrolată, iar prezenţa lorîn mijlocul iubitorilor de plăceri are un efect ameţitor asupraminţii. Astfel, ei trec de la o formă de viciu la alta, până când îșipierd atât dorinţa, cât și capacitatea de a trăi o viaţă folositoare.Aspiraţiile lor religioase sunt paralizate și tot ce îl leagă pe om delumea spirituală devine corupt și degradat.

Este adevărat că unii pot ajunge să-și înţeleagă nesăbuinţa șise pocăiesc. Dumnezeu îi poate ierta. Dar ei și-au distrus propriulsuflet și s-au expus unui pericol care îi va urmări toată viaţa.Discernământul lor, care ar trebui păstrat în permanenţă sensibil


34

și profund pentru a distinge rapid între bine și rău, este prejudiciatîntr-o mare măsură. Ei nu mai pot recunoaște cu ușurinţă voceaDuhului Sfânt care îi îndrumă și ajung incapabili să observe imediatcapcanele lui Satana. Prea adesea, când sunt în pericol, ei cadpradă ispitei și se lasă atrași departe de Dumnezeu. Finalul uneiastfel de vieţi, iubitoare de plăceri, este ruina, atât pentru viaţaaceasta, cât și pentru cea viitoare.

Îngrijorările, bogăţiile și plăcerile, toate acestea sunt mijloacelepe care Satana le folosește în marea competiţie a vieţii pentrucucerirea sufletului omenesc. Tuturor le-a fost adresată avertiza-rea: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubește cinevalumea, dragostea Tatălui nu este în El. Căci tot ce este în lume:pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieţii, nu este dela Tatăl, ci din lume” (1 Ioan 2,15.16). Acela care citește în inimaomului ca într-o carte deschisă, spune: „Luaţi seama la voi înșivă,ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncareși băutură, și cu îngrijorările vieţii acesteia, și astfel ziua aceea săvină fără veste asupra voastră” (Luca 21,34). Iar apostolul Pavel,fiind inspirat de Duhul Sfânt, scria următoarele: „Cei ce vor să seîmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ și în multe poftenesăbuite și vătămătoare, care [56] cufundă pe oameni în prăpăd,și pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; șiunii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, și s-austrăpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei 6,9.10).

Pregătirea terenului

Pretutindeni în parabola semănătorului, Domnul Hristos aratăcă diferitele rezultate ale semănatului depind de calitatea terenului.În fiecare situaţie, este același semănător și aceeași sămânţă. Prinurmare, Domnul ne învaţă că, dacă lucrarea Cuvântului lui Dumnezeunu are succes în inima și în viaţa noastră, cauza se găsește la noi.Cu toate acestea, rezultatele depășesc limitele capacităţilor noastre.Într-adevăr, noi nu ne putem schimba singuri, dar puterea de aalege ne aparţine și depinde numai de noi să decidem ce anumevom deveni. Ascultătorii reprezentaţi de pământul de lângă drum,

35

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

de terenul stâncos și de cel plin de spini, nu sunt nevoiţi să rămânăașa. Duhul lui Dumnezeu se străduiește neîncetat să spulbere vrajapasiunilor trecătoare, care îi menţine pe oameni absorbiţi delucrurile pământești, și să trezească în suflet o dorinţă pentrucomorile veșnice. Oamenii devin neatenţi și indiferenţi faţă deCuvântul lui Dumnezeu, deoarece se opun lucrării Duhului Sfânt.Ei sunt singurii vinovaţi pentru împietrirea inimii lor, careîmpiedică sămânţa cea bună să prindă rădăcini și permite caplantele dăunătoare să înăbușe dezvoltarea acesteia.

Grădina inimii trebuie cultivată. Pământul trebuie arat și bul-gării mari sfărâmaţi, printr-un regret profund pentru păcat și opocăinţă serioasă. Plantele otrăvitoare ale lui Satana trebuie smulsedin rădăcină. O dată invadat de mărăcini, pământul poate fi lucratdin nou doar dacă se depune o muncă serioasă și perseverentă.Tot astfel, înclinaţiile rele ale inimii firești pot fi biruite, numaiprintr-un efort stăruitor, în Numele și prin puterea lui Isus.Domnul ne îndeamnă prin intermediul profetului: „Desţeleniţi-văun ogor nou și nu semănaţi între spini” (Ieremia 4,3). „Semănaţipotrivit cu neprihănirea și veţi secera potrivit cu îndurarea” (Osea10,12). Aceasta este lucrarea pe care dorește El să o îndeplineascăpentru noi, și Domnul ne cere să cooperăm cu El. [57]

Semănătorii Cuvântului au de făcut o lucrare de pregătire ainimii ascultătorilor lor pentru a accepta Evanghelia. În activitateade vestire a Cuvântului, există prea multă predicare și prea puţinălucrare personală adevărată, de la inimă la inimă. Pentru sufletulcelor pierduţi este necesară o lucrare individuală. Trebuie să neapropiem de fiecare persoană, într-un spirit de simpatie și iubirecreștinească, și să ne străduim să-i trezim interesul pentru marileadevăruri cu privire la viaţa veșnică. Chiar dacă inima oamenilorpoate fi tot atât de tare, precum este pământul bătătorit de lângădrum, și chiar dacă ni se pare că a le vorbi despre Mântuitorul arînsemna un efort inutil, totuși acolo unde raţionamentele logicenu reușesc să impresioneze, iar argumentele nu au nici o puterede a convinge, iubirea lui Hristos, descoperită printr-o lucrare deslujire personală, este capabilă să înmoaie inima de piatră, așaîncât seminţele adevărului să poată prinde rădăcini în ea.


36

De asemenea, semănătorii mai au de făcut o lucrare, pentruca sămânţa să nu ajungă înăbușită de spini sau să moară, pentrucă solul nu a fost suficient de adânc. Credinciosul trebuie ajutatsă cunoască principiile fundamentale ale vieţii de creștin, încă dela primul pas pe care îl face pe acest drum. El trebuie învăţat cănu este suficient să creadă că este mântuit prin jertfa DomnuluiHristos, ci trebuie să trăiască o viaţă asemenea vieţii lui Isus șisă-și formeze un caracter asemenea caracterului Său. Toţi creștiniitrebuie să știe că li se cere să poarte răspunderi și să-și învingăînclinaţiile firești. Ei trebuie să înveţe ce înseamnă binecuvântareade a lucra pentru Domnul Hristos, urmând exemplul Său derenunţare la sine și îndurând dificultăţile ca niște buni soldaţi. Săînveţe să se încreadă în dragostea Sa și să-I încredinţeze toategrijile lor. Să simtă bucuria câștigării de suflete pentru Domnul.Astfel, plăcerile lumii își vor pierde puterea de atracţie, iardificultăţile vieţii nu-i vor mai descuraja. Plugul adevărului își vaface lucrarea. El va pregăti terenul necultivat și nu numai că vareteza mărăcinii, ci îi va smulge din rădăcini.

Sămânţa căzută în pământ bun

Semănătorul nu este întotdeauna sortit să suporte dezamăgirea.Cu privire la sămânţa căzută în pământ bun, Mântuitorul spuneacă aceasta îl reprezintă pe „cel ce aude Cuvântul și-l înţelege; eladuce roadă; un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci”(Matei 13,23). „Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceiacare, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună și curatăși fac roadă în răbdare” (Luca 8,15).

„Inima bună și curată”, despre care vorbește parabola, nu esteo inimă fără păcat, deoarece Evanghelia trebuie să le fie vestitătocmai acelora care sunt pierduţi. Domnul Hristos declara: „Euam venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe ceipăcătoși” (Marcu 2,17). „Inima bună” este inima care cedează înfaţa convingerii inspirate de Duhul Sfânt. Cel care are o asemeneainimă își mărturisește vinovăţia și este conștient de nevoia haruluiși a dragostei lui Dumnezeu. El dorește în mod sincer să cunoască

37

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

adevărul cu scopul de a-l respecta. „Inima curată” [59] este oinimă care are încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Fără credinţănu putem primi Cuvântul lui Dumnezeu. „Și fără credinţă este cuneputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu,trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce-L caută”(Evrei 11,6).

Sămânţa căzută în pământul bun îl reprezintă pe „cel ce audeCuvântul și-l înţelege”. Fariseii din timpul Domnului Hristos îșiînchideau ochii, ca să nu vadă, și urechile, ca să nu audă. Prinurmare, adevărul nu putea ajunge la inima lor. Ei urmau să suportepedeapsa pentru neștiinţa lor intenţionată și pentru orbirea pecare și-au impus-o. Dar Domnul Hristos i-a învăţat pe uceniciiSăi că mintea lor trebuie să fie receptivă faţă de învăţăturile Luiși inima lor trebuie să fie dispusă să creadă. El i-a numit fericiţi,deoarece ei vedeau cu ochii și auzeau cu urechile tot ce acceptauprin credinţă.

Ascultătorul reprezentat de sămânţa căzută în pământ bunprimește Cuvântul, „nu ca pe cuvântul oamenilor, ci așa cum șieste în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Tesaloniceni 2,13).Adevăratul ascultător este numai acela care acceptă SfinteleScripturi ca fiind glasul lui Dumnezeu care îi vorbește. El secutremură la auzirea Cuvântului, deoarece pentru el, Cuvântul esteo realitate incontestabilă. Mintea lui se străduiește să-l înţeleagă,iar inima lui este pregătită să îl primească. Astfel de ascultători s-audovedit a fi Corneliu și prietenii săi, care i-au spus apostolului Petru:„Acum dar, toţi suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultămtot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui” (Fapte 10,33).

Cunoașterea adevărului nu depinde atât de mult de capacitateaintelectuală, ci de sinceritatea scopului și de simplitatea și fervoa-rea unei credinţe care se bazează pe ajutorul lui Dumnezeu. Îngeriilui Dumnezeu se apropie de toţi cei ce caută călăuzirea divină,într-un spirit de umilinţă. Ei primesc Duhul Sfânt pentru a ledezvălui comorile adevărului.

După ce au auzit adevărul, ascultătorii, reprezentaţi de pămân-tul bun, îl păstrează. Satana și toţi slujitorii lui răi nu sunt capabilisă răpească sămânţa Cuvântului.


38

Nu este suficient doar să auzi sau să citești Cuvântul. Cel caredorește să beneficieze de Sfintele Scripturi trebuie să mediteze[60] asupra adevărului care îi este prezentat. El trebuie să-șiconcentreze atenţia și să se roage stăruitor, ca să înţeleagă și săreţină semnificaţia cuvintelor adevărului și să soarbă adânc dinspiritul scrierilor sfinte.

Dumnezeu ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gânduri mariși curate. El dorește să medităm asupra iubirii și harului Său, săstudiem lucrarea Sa minunată, care se desfășoară în cadrul mareluiPlan de Mântuire. În felul acesta, capacitatea noastră de a înţelegeadevărul va deveni tot mai pătrunzătoare, iar dorinţa noastră dupăpuritatea inimii și după limpezimea gândirii va fi tot mai înaltă șimai sfântă. Sufletul care rămâne în atmosfera curată a gândurilorsfinte va fi transformat datorită comuniunii cu Dumnezeu, carese realizează prin studiul Scripturilor.

Cel reprezentat de sămânţa căzută în pământ bun „aduceroadă”. Cei care, după ce au auzit Cuvântul, îl și păstrează, vorproduce roadele ascultării. Cuvântul lui Dumnezeu, primit însuflet, se va manifesta prin fapte bune. Rezultatele lui se vor vedeaîntr-un caracter și o viaţă asemenea caracterului și vieţii luiHristos. Domnul spunea despre Sine: „Îmi place să fac voia Ta,Dumnezeule. Și legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmi 40,8).„Eu nu pot face nimic de la Mine însumi… pentru că nu caut săfac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 5,30). IarSfintele Scripturi declară: „Cine zice că rămâne în El, trebuie sătrăiască și El cum a trăit Isus” (1 Ioan 2,6).

Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu intră în conflict cu trăsăturilede caracter moștenite sau cultivate și cu obiceiurile rele din viaţaomului. Dar, când primește Cuvântul, ascultătorul reprezentatde pământul cel bun acceptă toate condiţiile și cerinţele lui. Elrenunţă la practicile lui păcătoase și la obiceiurile lui rele,îndeplinind tot ce îi cere Cuvântul lui Dumnezeu. În concepţialui, poruncile omului limitat și supus greșelii nu au nici o valoareîn comparaţie cu declaraţiile Dumnezeului infinit. El dorește viaţaveșnică din toată inima, se consacră întru totul acestui scop și va

39

Sem

ănăt

orul

a ie

șit s

ă se

men

e

respecta adevărul, chiar dacă din această cauză va suferi pierderi,persecuţie sau chiar moartea.

Un astfel de credincios va aduce „roadă în răbdare”. Nici unuldintre cei care acceptă Cuvântul lui Dumnezeu nu este scutit dedificultăţi și încercări, dar, [61] când vin necazuri, adevăratulcreștin nu devine neliniștit, neîncrezător sau descurajat. Deși nuavem capacitatea de a cunoaște deznodământul încercărilor princare trecem și nici nu putem înţelege scopul intervenţiilorprovidenţiale ale lui Dumnezeu, nu trebuie să ne pierdemîncrederea. Dacă ne aducem aminte de mila duioasă a Domnului,vom așeza asupra Lui întreaga povară a grijilor noastre și vomaștepta cu răbdare salvarea din partea Sa.

Prin luptă, viaţa spirituală devine mai puternică. Încercărilesuportate cu bine vor dezvolta statornicia caracterului și însușirispirituale preţioase. Adesea, roadele desăvârșite ale credinţei,umilinţei și iubirii se maturizează cel mai bine în mijlocul norilorde furtună și al întunericului.

„… Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului, și oașteaptă cu răbdare, până primește ploaia timpurie și târzie” (Iacov5,7). Tot astfel, creștinul trebuie să aștepte cu răbdare roadeleCuvântului lui Dumnezeu în viaţa sa. Deseori, când ne rugămpentru darurile Duhului Sfânt, Dumnezeu începe să acţioneze carăspuns la rugăciunile noastre, aducându-ne în situaţii favorabiledezvoltării acestor roade. Dar noi nu înţelegem intenţia Lui șisuntem dezorientaţi și dezamăgiţi. Totuși aceste daruri nu pot fifăcute să apară dintr-o dată, ci se dezvoltă numai prin procesulnatural de creștere și rodire. Partea noastră este să acceptăm Cuvân-tul lui Dumnezeu și să-l păstrăm cu fermitate, spunându-ne pe deplincălăuzirii lui, și, dacă procedăm astfel, Cuvântul își va îndeplinilucrarea în viaţa noastră.

„… Dacă Mă iubește cineva”, spunea Domnul Hristos, „va păziCuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el, și vomlocui împreună cu el” (Ioan 14,23). Dacă vom fi într-o legăturăvie cu Sursa puterii îndelung răbdătoare, vom fi protejaţi și călău-ziţi de influenţa unei înţelepciuni puternice și desăvârșite. Viaţanoastră sfinţită va fi rezultatul supunerii faţă de Domnul Isus.


40

Vom înceta să trăim o viaţă inutilă, caracterizată de egoism, pentrucă Însuși Domnul Hristos va trăi în noi. Aceasta este modalitateaprin care vom putea să aducem roadele bune ale Duhului Sfânt –„un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci”.

41

„Înt

âi u

n fir

ver

de, a

poi u

n sp

ic”

„ÎNTÂI UN FIR VERDE, APOI SPIC”*

Parabola semănătorului a dat naștere multor întrebări. Uniidintre ascultători au înţeles din această parabolă că DomnulHristos nu urma să instaureze o împărăţie pământească, și mulţierau curioși și încurcaţi. Înţelegând nedumeririle lor, DomnulHristos a prezentat o altă ilustraţie, căutând în continuare să leabată gândurile de la speranţa unei împărăţii lumești, spre lucrareaharului lui Dumnezeu în sufletul omului.

„El a mai zis: ’Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci cândaruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, fie căstă treaz ziua: sămânţa încolţește și crește fără să știe el cum.Pământul rodește singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceeagrâu deplin în spic și când este coaptă roada, pune îndată seceraîn ea, pentru că a venit secerișul’” (Marcu 4,26-29).

Agricultorul care „pune îndată secera în ea, pentru că a venitsecerișul” nu poate fi nimeni altul decât Domnul Hristos. El [63]este cel care va culege recolta pământului în marea zi de pe urmă.Dar semănătorul îi reprezintă și pe aceia care lucrează în slujbalui Hristos. Despre sămânţă se spune că „încolţește și crește fărăsă știe el” (semănătorul). Dar această declaraţie nu poate fi făcutăcu privire la Fiul lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu doarme ladatorie, ci veghează zi și noapte. El nu este în situaţia de a nu șticum crește sămânţa.

Parabola seminţei dezvăluie faptul că Dumnezeu acţioneazăîn permanenţă în lumea naturii. Sămânţa conţine un principiu degerminare, principiu pe care l-a implantat în ea Însuși Dumnezeu.Totuși, dacă ar fi lăsată singură, sămânţa nu ar avea nici o puterede a răsări. Omul își are partea sa de îndeplinit pentru a contribuila creșterea seminţei. El trebuie să pregătească pământul, îmbună-tăţindu-i calitatea, iar apoi să semene sămânţa. După aceea, trebuie* Capitol bazat pe textele din Marcu 4,26-29.


42

să îngrijească plantele cultivate. Dar există un punct dincolo decare nu mai poate face nimic. Nici forţa, nici înţelepciunea omuluinu sunt capabile să facă planta vie să răsară din sămânţă. Deșitrebuie să depună toate eforturile de care dispune, până la limitaposibilităţilor sale, totuși omul trebuie să depindă în continuarede Acela care a stabilit întregul proces, de la semănare până laseceriș, legând între ele toate etapele, prin legăturile minunateale puterii Sale nelimitate.

În sămânţă există viaţă, în sol se află putere, dar dacă nu esteexercitată o putere infinită, zi și noapte, sămânţa nu va aduce niciun rod. Este nevoie de ploaia care să ude câmpul însetat, desoarele care să ofere căldură, de electricitatea care trebuie săajungă la sămânţa îngropată în pământ. Numai Creatorul care aimplantat viaţa în interiorul seminţei este Cel care o poate chemala existenţă. Fiecare sămânţă încolţește și fiecare plantă creștenumai prin puterea lui Dumnezeu.

„Căci, după cum pământul face să răsară lăstarul lui, și dupăcum o grădină face să încolţească semănăturile ei, așa va faceDomnul, Dumnezeu, să răsară mântuirea și lauda, în faţa tuturorneamurilor” (Isaia 61,11). Așa cum se procedează în semănatuldin natură, tot astfel trebuie să se procedeze și în semănatul spiri-tual. Propovăduitorul adevărului trebuie să pregătească solul inimiiascultătorilor. El trebuie să semene sămânţa, dar puterea care dănaștere vieţii vine din partea lui Dumnezeu. Există un punct dincolo[64] de care orice efort omenesc este zadarnic. Deși trebuie săpredicăm Cuvântul, noi nu putem transmite puterea care va readucela viaţă sufletul ascultătorilor și va face să răsară neprihănirea șilauda. În predicarea Cuvântului trebuie să acţioneze o putere careeste mai presus de toate capacităţile omenești. Cuvântul va fi viu șilucrător, în ce privește înnoirea inimii pentru viaţa veșnică, numaiprin lucrarea Duhului Sfânt. Aceasta este învăţătura pe care aîncercat Domnul Hristos să o întipărească în mintea ucenicilor Săi.El i-a învăţat că nici una dintre capacităţile personale nu este înmăsură să le asigure succesul în lucrarea lor, ci puterea făcătoarede minuni a lui Dumnezeu este cea care îi conferă Cuvântului Săueficienţă în aducerea roadelor.

43

„Înt

âi u

n fir

ver

de, a

poi u

n sp

ic”

Lucrarea semănătorului este o lucrare a credinţei. Semănătorulnu este în stare să înţeleagă taina germinării și a creșterii seminţei.Dar el are încredere în mijloacele folosite de Dumnezeu pentru aface vegetaţia să crească. Când împrăștie sămânţa, semănătorulpare să risipească grâul valoros, care ar fi putut asigura pâine pentrufamilia lui. Dar [65] el nu face altceva decât să renunţe la un bineprezent, pentru o răsplată viitoare mai mare. El aruncă sămânţa,așteptându-se să o culeagă înapoi însutit, printr-o recoltă bogată.Tot așa trebuie să lucreze și slujitorii Domnului Hristos, așteptân-du-se ca sămânţa semănată de ei să producă un seceriș bogat.

Este posibil ca sămânţa bună a Cuvântului să rămână nevăzutăpentru o vreme, ascunsă într-o inimă rece, egoistă și lumească,fără a da nici un semn că a prins rădăcini, dar după un timp, cândinspiraţia Duhului lui Dumnezeu pătrunde în suflet, sămânţaascunsă încolţește și în cele din urmă aduce roade spre slava luiDumnezeu. În lucrarea pe care o îndeplinim de-a lungul unei vieţiîntregi, nu știm care dintre faptele noastre vor avea rezultate. Nune-a fost dat nouă să stabilim lucrul aceasta. Noi trebuie să nefacem lucrarea și să lăsăm rezultatele în grija lui Dumnezeu.„Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa, și până seara nu lăsa mâna să ţise odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea, saudacă amândouă sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11,6).Dumnezeu, în marele legământ, declară că atât „cât va fi pământul,nu va înceta semănatul și seceratul!…” (Geneza 8,22). Agriculto-rul ară și seamănă, având încredere în această făgăduinţă. Cuaceeași credinţă trebuie să îndeplinim și lucrarea de semănarespirituală, având încredere în asigurarea lui Dumnezeu: „Tot așași Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Minefără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele” (Isaia55,11). „Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarcecu veselie, când își strânge snopii” (Psalmi 126,6).

Germinarea seminţei reprezintă începutul vieţii spirituale, iardezvoltarea plantei constituie un simbol frumos al creșterii în viaţacreștină. Așa cum se întâmplă în natură, tot așa este și în lucrareaharului: nu poate exista viaţă fără să aibă loc creșterea. Planta fie vacrește, fie va muri. După cum creșterea plantei este tăcută și


44

imperceptibilă, și totuși este neîncetată, tot astfel este și creșterea înviaţa creștină. Viaţa noastră poate fi desăvârșită în fiecare stadiu aldezvoltării ei. Totuși, dacă planul lui Dumnezeu pentru noi seîmplinește întocmai, are loc o dezvoltare neîncetată. Lucrarea sfinţiriieste o lucrare de o viaţă întreagă. Pe măsură ce ocaziile se înmulţesc,experienţa noastră se va extinde și vom ajunge să [66] cunoaștemdin ce în ce mai mult. Vom deveni capabili să purtăm responsabilităţi,iar maturitatea noastră spirituală va fi pe măsura privilegiilor noastre.

Planta crește, primind elementele oferite de Dumnezeu pentrususţinerea vieţii. Ea își înfige rădăcinile adânc în pământ. Absoarberazele soarelui, roua și ploaia și primește din aer proprietăţile dătătoarede viaţă. În același fel [67] trebuie să se dezvolte și creștinul, princooperarea cu mijloacele prevăzute de Dumnezeu. Deși suntemconștienţi de starea noastră de neputinţă, trebuie să folosim toateocaziile care ne sunt acordate pentru a dobândi o experienţă deplină.Așa cum planta primește razele soarelui, roua și ploaia, tot astfel trebuiesă ne deschidem și noi inima pentru a primi Duhul Sfânt. „… Lucrulacesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu– zice Domnul oștirilor!” (Zaharia 4,6). Dacă ne păstrăm gândurileîndreptate spre Domnul Hristos, El „va veni la noi ca o ploaie, caploaia de primăvară, care udă pământul!” (Osea 6,3). El va răsăripeste noi ca Soarele Neprihănirii „și tămăduirea va fi sub aripile Lui”(Maleahi 4,2). Iar noi vom „înflori precum crinul” și „iarăși vom daviaţă grâului, vom înflori ca via” (Osea 14,5.7). Printr-o dependenţăcontinuă de Hristos și prin credinţa în El, ca Mântuitor personal, vomcrește în toate privinţele în Acela care este Căpetenia noastră.

Grâul formează „întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâudeplin în spic”. Scopul pe care îl urmărește agricultorul prinsemănarea seminţei și prin cultivarea plantelor este producereagrâului. El dorește pâine pentru cei flămânzi și seminţe pentrurecolta viitoare. Tot astfel, Agricultorul divin așteaptă o recoltă,o răsplată a muncii și a sacrificiului Său. Domnul Hristos doreștesă multiplice chipul Său în inima oamenilor; și face aceasta prinaceia care cred în El. Scopul vieţii de creștin este să aducă roade– reproducerea caracterului lui Hristos în cel credincios, pentruca apoi să poată fi reprodus și în alţii.

45

„Înt

âi u

n fir

ver

de, a

poi u

n sp

ic”

Planta nu germinează, nu crește și nici nu aduce roadă în folosulpropriu, ci „ca să dea sămânţă semănătorului și pâine celui cemănâncă” (Isaia 55,10). Tot astfel, nici un om nu trebuie sătrăiască pentru sine. Creștinul este reprezentantul lui Hristos înlume, pentru mântuirea altora.

Într-o viaţă al cărei centru este propriul eu, nu poate exista nicio creștere și nici o rodire. Dacă L-ai acceptat pe Hristos ca [68]Mântuitor personal, trebuie să uiţi de tine însuţi și să încerci să-iajuţi pe alţii. Vorbește cu ei despre Domnul Hristos și spune-ledespre bunătatea Sa. Îndeplinește fiecare îndatorire care se ivește.Poartă în inima ta povara salvării de suflete și caută prin oricemijloace care îţi stau în putere să-i mântuiești pe cei pierduţi. Pemăsură ce vei primi Spiritul lui Hristos – Spiritul iubirii neegoisteși al slujirii pentru binele altora – vei crește și vei fi roditor. RoadeleDuhului se vor dezvolta în caracterul tău. Credinţa ta se va mări,convingerile tale vor deveni tot mai profunde, iubirea ta va fi făcutădesăvârșită. Vei reflecta din ce în ce mai mult asemănarea cu Hristosîn tot ce este curat, nobil și vrednic de iubit.

„Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,îndelunga răbdare, [69] bunătatea, facerea de bine, credincioșia,blândeţea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5,22.23). Aceste roadenu vor putea pieri niciodată, ci vor produce un seceriș asemenealor pentru viaţa veșnică.

„Când este coaptă roada, pune îndată secera în ea, pentru că avenit secerișul.” Domnul Hristos așteaptă cu o dorinţă nerăbdă-toare manifestarea caracterului și a vieţii Sale în biserica Sa. Cândcaracterul lui Hristos va fi reprodus în mod desăvârșit în cei cefac parte din poporul Său, El va veni pentru a-i revendica dreptcopiii Săi.

Este privilegiul fiecărui creștin, nu numai să aștepte, ci și săgrăbească venirea Domnului Isus Hristos (2 Petru 3,12). Dacătoţi cei care pretind că poartă Numele Său ar aduce roade spreslava Lui, cât de rapid ar fi semănată sămânţa Evangheliei înîntreaga lume. Ultimul mare seceriș va avea loc repede, iar Hristosva veni pentru a aduna grâul preţios.

46

NEGHINA*

„Isus le-a pus înainte o altă pildă, și le-a zis: ’Împărăţia cerurilorse aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarinalui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, asemănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele degrâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina’” (Matei 13,24-26).

„Ţarina”, a zis Isus, „este lumea”. Dar noi trebuie să înţelegemacest simbol ca reprezentând biserica lui Hristos în lume. Pa-rabola descrie o situaţie legată de Împărăţia lui Dumnezeu și lucra-rea Sa de mântuire a oamenilor. Această lucrare este îndeplinităprin intermediul bisericii. Este adevărat că Duhul Sfânt acţioneazăîn întreaga lume, oriunde inima oamenilor este impresionată deEvanghelie, dar locul în care trebuie să creștem și să aducem roadepentru grânarul lui Dumnezeu este biserica.

„Cel ce seamănă sămânţa bună, este Fiul omului… Sămânţabună sunt fiii Împărăţiei; neghina, sunt fiii celui rău.” Sămânţabună îi reprezintă pe aceia care sunt născuţi din Cuvântul [71]lui Dumnezeu, din adevăr. Neghina reprezintă acea categorie deoameni care constituie rezultatul sau întruchiparea greșelii, aprincipiilor false. „Vrăjmașul, care a semănat-o, este diavolul.”Nici Dumnezeu și nici îngerii Săi nu au semănat vreodată o sămânţăcare produce neghină. Neghina este semănată întotdeauna deSatana, vrăjmașul lui Dumnezeu și al omului.

În Orient, oamenii se răzbunau uneori, semănând în terenurilerecent cultivate ale vrăjmașilor lor, seminţe care produceau plantedăunătoare, dar care, în perioada creșterii, se asemănau foartemult cu cerealele. Ele răsăreau împreună cu grâul, afectând recoltași provocându-i proprietarului necazuri și pagube. Tot astfel,datorită vrăjmășiei împotriva lui Hristos, Satana răspândeșteseminţele lui rele printre seminţele bune ale Împărăţiei. Apoi, Îi

* Capitol bazat pe textele din Matei 13,24-30.

47

Neg

hina

atribuie lui Hristos roadele acestor seminţe rele. El aduce înbiserică oameni care, deși poartă Numele lui Hristos, au uncaracter opus caracterului Său. Acești nelegiuiţi Îl dezonoreazăpe Dumnezeu, prezintă greșit lucrarea Sa de mântuire și pun înpericol viaţa spirituală a credincioșilor.

Slujitorii Domnului Hristos sunt îndureraţi când văd că înbiserică se află atât credincioși adevăraţi, cât și credincioși falși.Ei ar dori mult să întreprindă ceva pentru a curăţa biserica.Asemenea slujitorilor din parabolă, ei sunt gata să smulgă neghina.Dar Domnul Hristos le spune: „Nu… ca nu cumva, smulgândneghina, să smulgeţi și grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să creascăamândouă împreună până la seceriș” (Matei 13,29).

Domnul Hristos i-a învăţat pe oameni cu claritate, că aceiacare continuă să păcătuiască în mod vizibil trebuie să fie separaţide biserică, dar nu ne-a încredinţat nouă lucrarea de a judecamotivaţiile și caracterul oamenilor. El cunoaște prea bine fireanoastră și de aceea nu ne-a dat această sarcină. Dacă am încercasă-i smulgem din biserică pe aceia despre care presupunem căsunt niște creștini falși, putem fi siguri că am comite greșeli.Adesea, noi îi considerăm ca fiind niște cazuri fără speranţă,tocmai pe aceia pe care Domnul Hristos îi atrage la Sine. Dacă[72] ar trebui să tratăm aceste suflete în conformitate cu judecatanoastră nedesăvârșită, probabil că acest fapt ar duce la spulberareaultimei lor speranţe. Mulţi care se consideră buni creștini vor figăsiţi în cele din urmă nevrednici. În cer se vor afla mulţi oamenidespre care semenii lor au crezut că nu vor ajunge niciodată acolo.Omul judecă după aparenţe, dar Dumnezeu judecă inima. Neghinași grâul trebuie să crească împreună până la seceriș; iar secerișulare loc la încheierea timpului de probă.

În cuvintele Mântuitorului se află și o altă lecţie, o lecţie a răbdăriiminunate și a iubirii pline de duioșie. După cum rădăcinile neghineisunt strâns împletite cu rădăcinile grâului, tot astfel membrii falși aibisericii se pot afla într-o relaţie apropiată cu ucenicii adevăraţi.Adevăratul caracter al acestor așa-ziși credincioși nu este manifestatpe deplin. Dacă ei ar fi separaţi de biserică, ar putea fi determinaţi săse poticnească și alţii care, altfel, ar fi rămas statornici.


48

Învăţătura acestei parabole ilustrează modul în care îi trateazăDumnezeu atât pe oameni, cât și pe îngeri. Satana este un înșelător.Când a păcătuit în cer, nici chiar îngerii loiali lui Dumnezeu nu auînţeles pe deplin caracterul lui. Acesta este motivul pentru careDumnezeu nu l-a nimicit imediat. Dacă Satana ar fi fost nimicitimediat, îngerii sfinţi nu ar fi înţeles dreptatea și iubirea lui Dumnezeu.Îndoiala cu privire la bunătatea lui Dumnezeu ar fi fost asemeneaunei seminţe rele, care ar fi adus roadele amare ale păcatului și alenenorocirii. Prin urmare, autorul răului a fost cruţat și lăsat să-șimanifeste caracterul în mod deplin. De-a lungul veacurilor,Dumnezeu a suportat durerea de a vedea lucrările răului. Decât săîngăduie ca vreuna dintre fiinţele create de El să fie înșelată dedeclaraţiile mincinoase ale celui nelegiuit, mai degrabă a oferit darulnemăsurat al Jertfei de pe Gogota, deoarece neghina nu poate fismulsă, fără să existe pericolul de a smulge și grâul preţios o dată cuea. Oare, nu ar trebui să fim noi la fel de răbdători faţă de semeniinoștri, așa cum este Domnul cerului și al pământului faţă de Satana?

Lumea nu are nici un drept să se îndoiască de adevărul creștinis-mului, pe motiv că în biserică sunt membri nevrednici. Nicicreștinii nu trebuie să se descurajeze datorită acestor credincioșifalși. Care a fost situaţia din biserica timpurie? Anania și Safiras-au alăturat grupului ucenicilor. Simon Magul a fost botezat.Dima, care l-a părăsit pe apostolul Pavel, a fost considerat uncredincios. Iuda Iscarioteanul a fost unul dintre cei doisprezeceapostoli. Răscumpărătorul nu dorește să se piardă nici măcar unsingur suflet. Experienţa Sa cu Iuda este relatată pentru ademonstra îndelunga Sa răbdare faţă de firea umană nelegiuită.Iar Domnul ne îndeamnă să ne comportăm asemenea Lui cufiecare om. El a declarat că în biserică vor exista credincioși falșipână la încheierea timpului. [74]

Unii oameni au încercat să smulgă neghina, fără a lua înconsiderare avertizarea Domnului Hristos. Pentru a-i pedepsi pecei despre care presupuneau că sunt niște răufăcători, biserica arecurs la ajutorul autorităţii civile. Ca urmare a instigării din parteaunor oameni care pretindeau că acţionează cu aprobarea lui Hristos,cei care credeau altfel decât spuneau doctrinele oficiale au fostînchiși, torturaţi și condamnaţi la moarte. Dar astfel de fapte sunt

49

Neg

hina

determinate de spiritul lui Satana, nu de Spiritul lui Hristos. Aceastaeste metoda specifică a lui Satana de a aduce lumea sub stăpânirealui. Printr-un asemenea mod de tratare a celor presupuși a fi eretici,biserica L-a reprezentat pe Dumnezeu într-o manieră greșită.

Nu abţinerea de a-i judeca și de a-i condamna pe alţii constituieînvăţătura acestei parabole rostite de Domnul Hristos, ci umilinţași neîncrederea în sine. Nu din toate seminţele semănate în ogorva rodi grâu bun. Faptul că oamenii se află în biserică nu dovedeștecă sunt niște buni creștini.

Atâta timp cât tulpinile erau încă verzi, neghina se asemănafoarte mult cu grâul, dar când recolta a ajuns la maturitate, planteledăunătoare și fără valoare arătau complet diferit de grâul care sepleca sub greutatea spicelor pline și coapte. O vreme, păcătoșiicare lasă impresia de pioșenie se aseamănă cu adevăraţii urmașiai lui Hristos, iar aparenţa de credincioșie este menită să-i înșelepe mulţi. Dar la secerișul lumii nu va mai fi nici o asemănare întrecei buni și cei răi. Atunci, cei care s-au alăturat bisericii, dar nu Is-au alăturat lui Hristos, vor ieși în evidenţă cu claritate.

Neghinei i se îngăduie să crească în mijlocul grâului, săbeneficieze de toate avantajele soarelui și ale ploii, dar în timpulsecerișului „veţi vedea din nou… deosebirea dintre cel neprihănitși cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-Islujește” (Maleahi 3,18). Hristos Însuși va hotărî cine este vrednicsă locuiască împreună cu familia cerului. El va judeca fiecare omdupă cuvintele și faptele lui. Declaraţiile nu au nici o valoare.Ceea ce decide destinul veșnic este caracterul omului. [75]

Mântuitorul nu indică un timp viitor când neghina va devenigrâu. Grâul și neghina cresc împreună până la seceriș, până lasfârșitul istoriei lumii. Atunci, neghina va fi legată în snopi pentrua fi arsă, iar grâul va fi adunat în grânarul lui Dumnezeu. „Atuncicei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor.Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 13,43). „Fiul omului vatrimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăţia Lui toatelucrurile, care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșescfărădelegea și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsulși scrâșnirea dinţilor” (Matei 13,41.42).

50

„ASEMENEA UNUI GRÃUNTE DEMUªTAR”*

În mulţimea care asculta învăţăturile Domnului Hristos, seaflau mulţi farisei. Aceștia au observat cu dispreţ cât de puţinidintre ascultătorii Săi Îl recunoșteau ca Mesia și se întrebau însinea lor, cum ar fi putut acest Învăţător modest să ridice naţiunealui Israel la statutul de împărăţie universală. Fără bogăţii, puteresau o poziţie socială onorabilă, cum urma El să instaureze oîmpărăţie nouă? Domnul Hristos cunoștea gândurile lor și le-arăspuns:

„… Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin cepildă o vom înfăţișa?” (Marcu 4,30). Printre guvernele pământeștinu exista nici o asemănare și nici un termen de comparaţie. Nicio societate civilă nu Îi putea sluji drept simbol. El a zis: „Se asea-mănă cu un grăunte de muștar, care, când este semănat în pământ,este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ; dar, dupăce a fost semănat, crește și se face mai mare decât toate zarzava-turile, și face ramuri mari, așa că păsările cerului își pot facecuiburi la umbra lui” (Marcu 4,31.32). [77]

Germenul din sămânţă crește datorită principiului vieţii pe carel-a implantat Dumnezeu în interior. Dezvoltarea lui nu depindede nici o putere omenească. Tot așa se întâmplă și cu ÎmpărăţiaDomnului Hristos. Ea este o nouă creaţiune. Principiile ei dedezvoltare sunt opuse principiilor care conduc împărăţiile acesteilumi. Guvernele pământești își exercită dominaţia prin forţă. Eleîși menţin stăpânirea prin războaie. Dar Întemeietorul acesteiÎmpărăţii noi este Domnul Păcii. În profeţie, Duhul Sfânt a repre-zentat împărăţiile lumii prin simbolurile unor animale de pradăfioroase. Dar Domnul Hristos este „Mielul lui Dumnezeu, careridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). În planul Său de guvernare nu

* Capitol bazat pe textele din Matei 13,31.32; Marcu 4,30-32; Luca 13,18.19.

51

„Ase

men

ea u

nui g

răun

te d

e m

ușta

r”

există nici un fel de folosire a forţei pentru a constrânge conștiinţa.Iudeii așteptau ca Împărăţia lui Dumnezeu să fie instaurată înacelași mod ca împărăţiile lumii. Ei recurgeau la măsuri exterioarede promovare și extindere a neprihănirii. Ei concepeau metode șiplanuri. Dar Domnul Hristos implantează un principiu activ. Elcombate eroarea și păcatul prin implantarea adevărului și aneprihănirii.

În timp ce Domnul Isus rostea această parabolă, în apropiereși în depărtare, puteau fi văzuţi arbuștii de muștar, care se înălţaudeasupra ierbii și grâului, legănându-și ușor ramurile în bătaiavântului. Păsările zburau din creangă în creangă, și cântecul lorse auzea din frunzișul bogat. Totuși sămânţa din care răsăreaaceastă plantă înaltă era una dintre seminţele cele mai mici. Laînceput, răsărea un firicel firav, dar plin de vitalitate, care creștea,dezvoltându-se, până când ajungea la o înălţime deosebită. Totastfel, la început, Împărăţia lui Hristos părea umilă și lipsită desemnificaţie. În comparaţie cu împărăţiile pământești, ea lăsaimpresia că este cea mai neînsemnată. Domnitorii acestei lumiridiculizau faptul că Domnul Hristos Se declara Împărat. Cu toateacestea, adevărurile puternice pe care le-a încredinţat urmașilorÎmpărăţiei Evangheliei aveau în ele viaţă divină. Și cât de rapidă afost creșterea ei! Cât de răspândită a fost influenţa ei! Când arostit această parabolă, Împărăţia cea nouă era reprezentată doarde câţiva oameni simpli din Galilea. [78]

Situaţia materială precară și numărul mic al acelor pescarisimpli, care Îl urmau pe Domnul Isus, erau prezentate din nou șidin nou, ca argumente că oamenii nu trebuiau să se asocieze cuei. Totuși sămânţa de muștar avea să crească și să-și întindăramurile până departe, pretutindeni în lume. Împărăţiile pămân-tești, a căror glorie umplea atunci inima oamenilor, urmau să piară,dar Împărăţia lui Hristos avea să reziste asemenea unui imperiuputernic și vast.

Tot astfel, lucrarea harului în inimă este mică la început. Esterostit un cuvânt, sufletul este străbătut de o rază de lumină, esteexercitată o influenţă care reprezintă începutul unei noi vieţi, șicine își poate imagina rezultatele ei?


52

Experienţa reprezentată în parabola seminţei de muștar nuilustrează doar dezvoltarea în ansamblu a Împărăţiei lui Hristos,ci ea se repetă în fiecare stadiu al acestui proces. Dumnezeu areun adevăr special și o lucrare specială pentru biserica Sa în fiecaregeneraţie. Adevărul care le este ascuns celor învăţaţi și înţelepţiai lumii acesteia le este descoperit unor oameni umili, care au ocredinţă asemenea unor copii. Adevărul cere renunţare la sine.El are de purtat bătălii și de câștigat biruinţe. La început, susţină-torii lui sunt puţini. El este combătut și dispreţuit de marii oameniai lumii și de bisericile care se conformează cu lumea. Priviţi-l peIoan Botezătorul, cel care a pregătit venirea lui Hristos, stândsingur pentru a mustra mândria și formalismul naţiunii iudaice.Priviţi-i pe apostolii care au vestit Evanghelia în Europa. Cât denecunoscută și de lipsită de șanse părea misiunea lui Pavel și a luiSila, niște meșteșugari care confecţionau corturi, când, împreunăcu tovarășii lor, s-au îmbarcat la Troa, plecând în călătorie laFilipi. Priviţi-l pe „bătrânul Pavel”, aflat în lanţuri și predicându-Lpe Hristos în palatul cezarilor. Priviţi micile grupuri de sclavi șiţărani luptând cu păgânismul Imperiului Roman. Priviţi-l pe Mar-tin Luther rezistând împotriva acelei biserici puternice, care eracapodopera înţelepciunii lumii. Priviţi-l apărând cu fermitateCuvântul lui Dumnezeu în faţa împăratului și a papei, declarând:„Aici voi sta; nu pot face altfel. Așa să mă ajute Dumnezeu.”Priviţi-l [79] pe John Wesley predicându-L pe Hristos și neprihă-nirea Sa, în mijlocul formalismului, al senzualităţii și al necredinţei.Profund îndurerat de nenorocirile lumii păgâne, el pleda pentruprivilegiul de a vesti solia iubirii lui Hristos. Ascultaţi răspunsulclericilor de atunci: „Stai jos, tinere. Când Dumnezeu va dori să-iconvertească pe păgâni, o va face fără ajutorul tău sau al meu.”

Marii lideri ai gândirii religioase din această generaţie îșiexprimă laudele și înalţă monumente în cinstea celor care au săditsămânţa adevărului cu secole în urmă. Dar câţi din zilele noastrenu se abat de la această lucrare, călcând în picioare firele răsăritedin aceeași sămânţă? Străvechea declaraţie se repetă: „Știm căDumnezeu a vorbit lui Moise, dar acesta [Hristos reprezentat desolii trimiși de El] nu știm de unde este” (Ioan 9,29). Așa cum s-a

53

„Ase

men

ea u

nui g

răun

te d

e m

ușta

r”

întâmplat în secolele anterioare, adevărurile speciale pentru acesttimp nu se află în posesia autorităţilor eclesiastice, ci la bărbaţiiși femeile care nu se consideră prea învăţaţi sau prea înţelepţipentru a crede în Cuvântul lui Dumnezeu.

„De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printrevoi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nicimulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii,ca să facă de rușine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurileslabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. Și Dumnezeu a aleslucrurile josnice ale lumii, și lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurilecare nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt” (1 Corinteni 1,26-28); „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelep-ciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,5).

În această ultimă generaţie, parabola seminţei de muștar estepe punctul de a atinge o împlinire răsunătoare și triumfală. Sămânţacea mică va deveni un copac. Ultima solie de avertizare și hartrebuie să ajungă la „orice neam, seminţie, limbă și norod” (Apo-calipsa 14,6-14), „ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-Ipoarte Numele” (Fapte 15,14). „Iar pământul va fi luminat deslava Sa” (Apocalipsa 18,1).


54

ALTE ÎNVÃÞÃTURI DIN SEMÃNAREASEMINÞEI

Din semănarea seminţei și creșterea plantei pot fi extraseînvăţături valoroase, atât pentru educaţia din familie, cât și pentruaceea din cadrul școlii. Copiii și tinerii trebuie să înveţe sărecunoască intervenţiile divine în natură și să fie ajutaţi să poatăbeneficia, prin credinţă, de binecuvântările nevăzute. Când ajungsă înţeleagă lucrarea minunată a lui Dumnezeu de a împlini nevoilefamiliei Sale mari și modul în care trebuie să colaboreze cu El,vor avea mai multă credinţă în Dumnezeu și vor înţelege tot maibine manifestarea puterii Sale în viaţa lor de zi cu zi.

Așa cum a creat pământul, Dumnezeu a creat și sămânţa, princuvântul Său. Prin același cuvânt, i-a dat puterea să crească și săse înmulţească. El a zis: ,,… Să dea pământul verdeaţă, iarbă cusămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor și care săaibă în ei sămânţa lor pe pământ’. Și așa a fost. … Dumnezeu avăzut că lucrul acesta era bun” (Geneza 1,11.12). Același cuvântcontinuă și acum să facă sămânţa să crească. Fiecare [81] sămânţă,care își trimite spre lumina soarelui firul ei verde, vorbește despreputerea de a face minuni a cuvântului rostit, Cel care „zice, și seface; poruncește și ce poruncește ia fiinţă” (Psalmi 33,9).

Domnul Hristos i-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage: „… Pâineanoastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (Matei 6,11). Șiarătând spre florile câmpului, El i-a asigurat: „… dacă astfel îmbracăDumnezeu iarba de pe câmp… nu vă va îmbrăca El pe voi, puţincredincioșilor?” (Matei 6,30). Domnul Hristos lucrează fără înce-tare, răspunzând la această rugăciune și împlinind aceastăasigurare. O putere invizibilă acţionează în mod neîncetat în slujbanevoilor omului, hrănindu-l și îmbrăcându-l. Domnul foloseștenumeroase mijloace pentru a face ca sămânţa care pare a fiaruncată să devină o plantă vie. El asigură tot ce este necesar, în

55

Pref

aţă

măsura cuvenită, pentru ca sămânţa să aducă o recoltă bogată.Iată cuvintele frumoase ale psalmistului:

Tu cercetezi pământul și-i dai belșug,îl umpli de bogăţii,și de râuri dumnezeiești, pline cu apă.Tu le dai grâu,pe care iată cum îl faci să rodească:îi uzi brazdele,îi sfărâmi bulgării,îl moi cu ploaia,și-i binecuvântezi răsadul.Încununezi anul cu bunătăţile Tale,și pașii Tăi varsă belșugul.

(Psalmi 65,9-11)__________

Lumea materială se află sub controlul lui Dumnezeu. Naturase supune legilor stabilite de El. Totul exprimă și împlinește voinţaCreatorului. Norii și soarele, roua și ploaia, vântul și furtuna,toate se află sub supravegherea lui Dumnezeu și se supunporuncilor Sale. Ascultând de Legea lui Dumnezeu, firul de grâustrăbate solul și iese la suprafaţă, „întâi un fir verde, apoi spic,după aceea grâu deplin în spic” (Marcu 4,28). Domnul [82] facesă se desfășoare toate acestea la timpul cuvenit lor, deoarece nimicnu se poate opune lucrării Sale. Și este oare posibil ca omul făcutdupă chipul lui Dumnezeu, înzestrat cu darul raţiunii și al vorbirii,să fie singurul care nu apreciază binecuvântările Sale și nu respectăvoinţa Sa? Oare pot fi fiinţele raţionale singurele fiinţe careprovoacă tulburare și confuzie în lumea noastră?

__________

Tot ce contribuie la susţinerea vieţii omului evidenţiază coope-rarea efortului divin cu cel omenesc. Dacă mâna omului nu își


56

îndeplinește partea în semănarea seminţei, nu poate exista niciun seceriș al recoltei. Totuși fără mijloacele pe care le-a rânduitDumnezeu, dăruind ploaia și soarele, roua și norii, nu poate avealoc nici o creștere. Acest adevăr este valabil în orice fel de activi-tate, în fiecare domeniu al cercetării și al știinţei. Tot astfel esteși în privinţa lucrurilor spirituale, în formarea caracterului și înfiecare ramură a activităţii creștine. Noi avem de făcut o parte,dar dacă puterea divină nu se unește cu puterea noastră, toateeforturile pe care le depunem sunt zadarnice.

Ori de câte ori omul realizează ceva, indiferent dacă este îndomeniul spiritual sau în cel material, trecător, el trebuie să-șiaducă aminte în permanenţă că tot ce face este rezultatulcooperării cu Creatorul lui. Este deosebit de important să conști-entizăm dependenţa noastră de Dumnezeu. Noi avem o încredereprea mare în oameni și depindem prea mult de invenţiile omenești.Dar ne încredem prea puţin în puterea pe care Dumnezeu estegata să ne-o dea. „Căci noi suntem împreună-lucrători cuDumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Partea pe care o îndeplinește omuleste nemăsurabil de mică, dar dacă se unește cu divinitatea luiHristos, omul poate face totul prin puterea pe care o dăruieșteDumnezeu.

__________

Dezvoltarea treptată a plantei din sămânţă constituie o para-bolă, care reprezintă educaţia copilului. „Întâi un fir verde, apoispic, după aceea grâu deplin în spic”. Această parabolă a fostrostită chiar de [83] Creatorul seminţei minuscule, care aînzestrat-o cu proprietăţi vitale și a stabilit legile care îi conduccreșterea. Viaţa Sa a fost o întruchipare deplină a adevărurilorreprezentate de parabolă. El a respectat ordinea dezvoltăriiilustrate de creșterea plantei, atât din punct de vedere fizic, cât șidin punct de vedere spiritual, și tot așa dorește să se dezvolte toţitinerii. Deși era Maiestatea cerului, Împăratul slavei, când a venitîn lume, Domnul S-a născut în Betleem, ca un copil neajutorat,aflat în grija mamei Sale. În copilărie, El a vorbit și S-a comportatcu înţelepciunea unui copil. A fost ascultător, Și-a respectat

57

Alte

învă

ţătu

ri d

in s

emăn

area

sem

inţe

i

părinţii și le-a împlinit dorinţele, ajutându-i în măsura posibilităţilorLui de copil. Cu toate acestea, în fiecare stadiu al dezvoltării Sale,Domnul a fost desăvârșit, având bunătatea naturală și simplă aunei vieţi fără păcat. Despre copilăria Lui, raportul sfânt spune:„Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înţelepciune, și harullui Dumnezeu era peste El”. „Și Isus creștea în înţelepciune, înstatură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înainteaoamenilor” (Luca 2,40.52).

Aici este sugerată lucrarea părinţilor. Ţinta lor trebuie să fieaceea de a educa înclinaţiile copiilor, astfel încât, în fiecare stadiual vieţii lor, să poată evidenţia frumuseţea naturală, caracteristicăperioadei de vârstă, dezvoltându-se normal, așa cum cresc planteledin grădină.

Cei mai atrăgători copii sunt cei care se comportă cu naturaleţeși sinceritate. Nu este înţelept să le acordaţi copiilor o atenţiespecială și să repetaţi în prezenţa lor afirmaţiile inteligente pecare le fac. Nu trebuie să le încurajaţi vanitatea, lăudându-leînfăţișarea, cuvintele sau faptele. De asemenea, nu este bine să-iîmbrăcaţi cu haine costisitoare și într-o manieră extravagantă.Aceasta le stimulează mândria și stârnește invidie în inimaprietenilor lor.

Cei mici ar trebui educaţi într-o simplitate copilărească. [84]Ei trebuie învăţaţi să-și găsească mulţumirea în împlinirea unormici îndatoriri folositoare și în plăcerile și experienţele obișnuitepentru vârsta lor. Copilăria se aseamănă cu firul verde din parabolă,iar firul verde își are frumuseţea lui aparte. Educarea copiilor nutrebuie intensificată în așa fel încât să ducă la o maturizareprecoce, dimpotrivă, ar trebui să păstreze cât mai mult posibilprospeţimea și graţia primilor ani.

Copiii mici pot avea o experienţă creștină corespunzătoarevârstei lor. Dumnezeu nu așteaptă mai mult din partea lor. Ei aunevoie de o educaţie în domeniul spiritual; iar părinţii trebuie săle asigure orice ocazie favorabilă pentru a-și forma un caracterasemănător caracterului lui Hristos.

__________


58

În legile lui Dumnezeu din natură, efectul urmează cauzei cuo certitudine care nu dă greș. Secerișul va dovedi cum s-a îndeplinitsemănatul. Agricultorul leneș este condamnat chiar de lucrarealui. Recolta va fi o mărturie împotriva lui. Tot așa este și îndomeniul spiritual: credincioșia fiecărui lucrător este evaluată prinrezultatele muncii sale. Recolta dezvăluie caracterul lucrării,arătând dacă a fost atentă sau neglijentă. Astfel, soarta lucrătoru-lui se hotărăște pentru veșnicie.

Fiecare sămânţă produce o recoltă corespunzătoare felului ei.Tot așa se întâmplă și în viaţa oamenilor. Toţi trebuie să semănămseminţele compasiunii, ale simpatiei și ale iubirii, pentru că vomculege ce am semănat. Fiecare trăsătură a egoismului, a iubirii șia înălţării de sine și fiecare act al îngăduinţei de sine vor produceo recoltă asemănătoare. Cel care trăiește pentru sine seamănăpentru firea pământească și va obţine din ea roadele degradăriimorale.

Dumnezeu nu nimicește pe nimeni. Oricine ajunge să fiedistrus, de fapt se distruge singur. Toţi cei care își reprimămustrările de conștiinţă seamănă seminţele necredinţei, iar acesteavor produce în mod sigur o recoltă. Respingând [85] avertizărilelui Dumnezeu, Faraonul din vechime a semănat seminţele încăpă-ţânării și a secerat încăpăţânarea. Dumnezeu nu l-a constrâns săfie necredincios. Sămânţa necredinţei, pe care a semănat-o el însuși,a dat o recoltă de același fel. Prin urmare, el a continuat să seîmpotrivească, până când și-a văzut ţara devastată, trupul rece șineînsufleţit al întâiului său născut și al tuturor întâilor născuţi dincasa lui și din fiecare familie a împărăţiei lui, până când apelemării i-au înghiţit caii, carele și armata. Istoria lui Faraon consti-tuie o ilustrare cutremurătoare a adevărului declaraţiei din Scrip-tură, care spune: „… Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Gala-teni 6,7). Dacă oamenii ar înţelege doar acest lucru, ar fi atenţi laceea ce seamănă.

Seminţele semănate produc o recoltă, și dacă recolta estesemănată în continuare, secerișul va fi din ce în ce mai mare.Această lege este valabilă și în relaţia noastră cu semenii. Fiecarefaptă, fiecare cuvânt este o sămânţă care va aduce roade. Fiecare

59

Alte

învă

ţătu

ri d

in s

emăn

area

sem

inţe

i

act de bunătate, de ascultare sau de renunţare la sine se va repro-duce în viaţa altora, iar prin ei, mai departe, în alte și alte vieţi.Tot așa, fiecare act de invidie, de răutate sau de dezbinare consti-tuie o sămânţă care va face ca „rădăcina de amărăciune” să „dealăstari” prin care „mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12,15). Și câtde mare va fi numărul acestor „mulţi” oameni otrăviţi. Prin urma-re, semănarea binelui și a răului aduce roade care se vor perpetua,atât în prezent, cât și în veșnicie.

__________

Parabola despre semănarea seminţei ne învaţă să fim generoși,atât în privinţa lucrurilor materiale, trecătoare, cât și a celorspirituale. Domnul spune: „Ferice de voi, care semănaţipretutindeni de-a lungul apelor” (Isaia 32,20). „Să știţi: cineseamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult vasecera” (2 Corinteni 9,6). A semăna de-a lungul apelor înseamnăa răspândi continuu darurile primite de la Dumnezeu. Înseamnăa oferi orice ajutor ni se cere pentru cauza lui Dumnezeu saupentru împlinirea nevoilor omenirii. [86] Această dăruire nu vaconduce la sărăcie. „Cine seamănă mult, mult va secera.” Tot așaeste și cu aceia care împart darurile lui Dumnezeu cu credincioșie.Dăruindu-le altora, ei își sporesc propriile binecuvântări. „Daţi,și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată,clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţimăsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6,38).

În parabola despre semănat și secerat sunt cuprinse mult maimulte învăţături. Pe măsură ce le oferim altora binecuvântărilemateriale pe care ni le-a dat Dumnezeu, exprimarea iubirii și asimpatiei noastre îi inspiră celui care le primește, mulţumire șirecunoștinţă faţă de Dumnezeu. În acest fel, solul inimii estepregătit pentru a primi seminţele adevărului spiritual. Iar Acelacare i-a încredinţat semănătorului sămânţa va face ca aceasta săgermineze și să aducă roade pentru viaţa veșnică.

__________


60

Prin aruncarea seminţelor în pământ, Domnul Hristos ilus-trează sacrificiul Său pentru mântuirea noastră. El spune: „Ade-vărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzutpe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multăroadă” (Ioan 12,24). Tot astfel, moartea Domnului Hristos vaaduce roadă pentru Împărăţia lui Dumnezeu. În armonie cu legeacare guvernează regnul vegetal, moartea Sa va avea ca rezultatviaţa.

Toţi colaboratorii Domnului Hristos, care doresc să aducăroade, mai întâi trebuie să cadă pe pământ și să moară. Viaţatrebuie să fie aruncată în brazdele adânci ale nevoilor lumii.Iubirea de sine și interesul egoist trebuie să dispară, pentru călegea sacrificiului de sine este legea conservării de sine. Sămânţaîngropată în pământ aduce roade care, la rândul lor, urmează a fisemănate. În felul acesta, recolta se înmulţește. Agricultorul îșiasigură rezerva de grâu, aruncându-l. Tot astfel, în viaţa omului,a [87] dărui înseamnă a trăi. Viaţa care va fi salvată este viaţacare s-a dedicat de bunăvoie în slujba lui Dumnezeu și a omului.Cei care își sacrifică viaţa pentru cauza lui Hristos în lumea aceasta,o vor câștiga pentru veșnicie.

__________

Sămânţa moare pentru a răsări într-o viaţă nouă. Cu ajutorulacestei ilustraţii învăţăm despre înviere. Toţi cei care Îl iubesc peDumnezeu vor trăi din nou în Edenul ceresc. Despre trupul omuluipus în mormânt, unde se transformă în ţărână, Dumnezeu a zis:„… Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; estesemănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputinţă, șiînvie în putere” (1 Corinteni 15,42.43).

__________

Acestea sunt câteva dintre numeroasele lecţii ale naturii,prezentate în parabola vie a semănătorului și a seminţei. Când sestrăduiesc să prezinte aceste lecţii, părinţii și profesorii trebuiesă le asocieze cu activitatea practică. Să-i pună pe copii săpregătească ei înșiși pământul și să semene sămânţa. În timp ce

61

Alte

învă

ţătu

ri d

in s

emăn

area

sem

inţe

i

lucrează, părintele sau profesorul le poate vorbi despre grădinainimii și despre seminţele bune sau rele, care pot fi semănate înea. Așa cum grădina trebuie pregătită pentru semănarea seminţe-lor obișnuite, tot astfel trebuie pregătită și inima pentru seminţeleadevărului. Când sămânţa este semănată în pământ, copiii pot fiînvăţaţi despre moartea Domnului Hristos, iar când răsare firulverde, pot fi învăţaţi despre adevărul învierii. În timp ce plantacrește, învăţăturile pot continua, folosindu-se corespondenţadintre procesul creșterii din lumea naturii și dezvoltarea spirituală.

Tinerii ar trebui educaţi printr-o metodă similară. Ei trebuiesă înveţe cum să cultive pământul. Ar fi bine, dacă fiecare instituţiede învăţământ ar fi putut să dispună de terenuri pentru agricultură.Astfel de terenuri ar trebui considerate ca fiind însăși sala declasă a lui Dumnezeu. Lucrurile din natură ar trebui privite ca[88] un manual de studiu, din care copiii Săi pot obţine multecunoștinţe cu privire la propria educaţie spirituală.

Prin activitatea de cultivare a pământului, de desţelenire șifertilizare a solului, pot fi învăţate în mod neîncetat o mulţime delecţii. Nimeni să nu creadă că o parcelă de teren sălbatic, nelucrat,va aduce imediat o recoltă. Pentru semănarea seminţei estenecesară o lucrare de pregătire a solului, care se realizează numaiprintr-o muncă atentă, serioasă și perseverentă. Tot așa este și înlucrarea spirituală din inima omului. Cei care doresc să aibărezultate în urma cultivării pământului trebuie să lucreze, avândCuvântul lui Dumnezeu în inimă. Atunci, vor găsi brazdele inimiipregătite de influenţa Duhul Sfânt care o sensibilizează și osupune. Dacă nu este pregătit și cultivat printr-o muncă serioasă,pământul nu va aduce nici o recoltă. Tot astfel este și cu solulinimii. Înainte de a aduce roade spre slava lui Dumnezeu, DuhulSău trebuie să lucreze asupra ei, să o disciplineze și să înnobileze.

Bogăţiile pământului nu pot fi obţinute, dacă acesta este lucratdoar ocazional, în virtutea unui impuls de moment. Pământultrebuie cultivat zi de zi, într-un mod atent și inteligent, și trebuiesăpat des și adânc, îndepărtând mereu mărăcinii care iau hranaseminţelor bune. Așa se pregătesc pentru seceriș cei care ară și


62

seamănă pământul. Nimeni nu trebuie să stea inactiv în mijloculcâmpului, privindu-și cu tristeţe speranţele spulberate.

Cei care lucrează pământul, învăţând lecţiile spirituale alenaturii, vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Când cultivă pământul,agricultorul cunoaște doar într-o mică măsură comorile care i sevor dezvălui. Deși nu trebuie să dispreţuiască învăţăturile pe carele poate obţine de la cei cu experienţă și din informaţiile pe carele pot oferi oamenii învăţaţi, totuși el trebuie să înveţe din pro-pria experienţă. Aceasta constituie o parte a educaţiei lui. Cultiva-rea pământului se va dovedi o școală în domeniul lucrurilor spiri-tuale. [89]

Cel care face să răsară firul verde din sămânţă, care îngrijeșteplanta zi și noapte și îi dă putere să se dezvolte, este chiarCreatorul nostru, Împăratul cerurilor. El exercită o grijă și uninteres mult mai mare faţă de copiii Săi. Semănătorul planteazăseminţele pentru a-și întreţine viaţa pe pământ, dar Semănătorulceresc va planta în suflet acea sămânţă care aduce roade pentruviaţa veșnică.

63

ASEMENEA ALUATULUI*

La Profetul din Galilea veneau mulţi oameni educaţi și cu influenţă,care voiau să-L asculte. Unii dintre ei priveau plini de curiozitate lamulţimea care se adunase în jurul lui Hristos, în timp ce îi învăţa peoameni pe malul mării. Acolo erau reprezentate toate categoriilesociale: săraci, analfabeţi, cerșetori îmbrăcaţi în zdrenţe, hoţi alecăror chipuri purtau trăsăturile vinovăţiei, schilozi, victime ale viciului,negustori și oameni fără ocupaţie. Bogaţi și săraci, oameni de rând șipersoane din înalta societate, toţi căutau un loc în mulţimeaaglomerată pentru a sta să asculte cuvintele lui Hristos. În timp cepriveau auditoriul ciudat, oamenii educaţi se întrebau: Oare să fieÎmpărăţia lui Dumnezeu alcătuită dintr-un material ca acesta? Dinnou, Mântuitorul le-a răspuns printr-o parabolă:

„… Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat, pe care l-aluat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-adospit toată plămădeala” (Matei 13,33).

La iudei, aluatul era folosit uneori ca simbol al păcatului. Cândvenea timpul Paștelui, [96] oamenilor li se cerea să arunce oricealuat din casele lor și să îndepărteze orice păcat din inima lor.Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenicii Săi: „Păziţi-vă de aluatulFariseilor, care este făţărnicia” (Luca 12,1). Iar apostolul Pavelvorbește despre „un aluat de răutate și viclenie” (1 Corinteni 5,8).Totuși, în această parabolă, Mântuitorul folosește aluatul pentrua reprezenta Împărăţia cerurilor. El ilustrează puterea haruluilui Dumnezeu de a asimila și de a transforma.

Nimeni nu este atât de rău și de degradat, nimeni nu este atâtde decăzut, încât puterea harului lui Dumnezeu să nu mai poatălucra pentru el. În toţi cei care se vor supune Duhului Sfânt, va fisădit un nou principiu de viaţă. În fiinţa umană va fi refăcut chipullui Dumnezeu, care a fost pierdut datorită păcatului.

* Capitol bazat pe textele din Matei 13,33; Luca 13,20.21.


64

Dar omul nu se poate schimba singur, prin exercitarea voinţeiproprii. El nu deţine nici o capacitate de a realiza aceastătransformare. Înainte ca plămădeala să suporte modificarea dorită,trebuie să fie pus în ea aluatul – ceva care provine întru totul dinexteriorul ei. Tot astfel, înainte de a fi pregătit pentru Împărăţiaslavei, păcătosul trebuie să primească harul lui Dumnezeu. Nicitoată educaţia și cultura pe care le poate oferi lumea nu vor reușisă transforme un copil decăzut al păcatului, într-un copil al cerului.Energia regeneratoare și înnoitoare trebuie să vină din partea luiDumnezeu. Schimbarea poate fi realizată doar prin Duhul Sfânt.[97] Toţi cei care doresc să fie mântuiţi, indiferent dacă suntbogaţi sau săraci, din clasa de jos sau din înalta societate, trebuiesă se supună acţiunii acestei puteri.

Atunci când este amestecat cu plămădeala, aluatul acţioneazădin interiorul ei. Tot astfel, prin înnoirea inimii, harul lui Dumnezeulucrează în vederea transformării vieţii. Doar o schimbareexterioară nu este suficientă pentru a ne aduce în armonie cuDumnezeu. Mulţi încearcă să realizeze o reformă a vieţii, corec-tându-și un obicei rău sau altul, și speră ca în acest fel să devinăcreștini. Dar ei încep de unde nu trebuie. Lucrarea noastră trebuiesă înceapă mai întâi în inimă.

A face o mărturisire de credinţă și a avea adevărul în sufletreprezintă două lucruri diferite. Simpla cunoaștere a adevăruluinu este suficientă. Chiar dacă deţinem cunoașterea adevărului,este posibil ca tendinţa și conţinutul gândurilor noastre să nu fieschimbate. Inima trebuie să fie convertită și sfinţită.

Cel care încearcă să păzească poruncile lui Dumnezeu, fiindmotivat doar de un simţ al obligaţiei – pentru că i se cere să facăastfel – nu va cunoaște niciodată bucuria ascultării. El nu ascultăcu adevărat. Când cineva consideră cerinţele lui Dumnezeu cafiind o povară, pentru că ele sunt în contradicţie cu înclinaţiileomenești, putem ști că viaţa lui nu este aceea a unui creștinveritabil. Adevărata ascultare este rezultatul unui principiu careacţionează din interior. Ea izvorăște din dragostea de neprihănire,din iubirea faţă de Legea lui Dumnezeu. Esenţa întregii neprihăniri[98] este loialitatea faţă de Mântuitorul nostru. Aceasta ne va

65

Ase

men

ea a

luat

ului

determina să facem binele pentru că este bine – pentru că facereabinelui Îi este plăcută lui Dumnezeu.

Marele adevăr al convertirii inimii de către Duhul Sfânt esteprezentat în cuvintele adresate de Domnul Hristos lui Nicodim:„… Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naște din nou,nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. … Ce este născut dincarne, este carne, și ce este născut din Duh, este duh. Nu te miracă ţi-am zis: ’Trebuie să vă nașteţi din nou. Vântul suflă încotrovrea, și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge.Tot așa este cu oricine este născut din Duhul’” (Ioan 3,3.6-8).

Apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, scria astfel: „DarDumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea marecu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greșelile noastre, ne-aadus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). Elne-a înviat împreună, și ne-a pus să ședem împreună în locurilecerești, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginitabogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în HristosIsus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Și aceasta nuvine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2,4-8).

Aluatul ascuns în făină acţionează nevăzut, pentru a face sădospească întreaga plămădeală. Tot astfel, aluatul adevăruluilucrează în mod tainic, liniștit, treptat și perseverent, pentrutransformarea sufletului. Înclinaţiile firești sunt slăbite și învinse.În inimă sunt implantate gânduri noi, simţăminte noi și motivaţiinoi. [99]

Este stabilit un nou standard al caracterului – viaţa lui Hristos.Modul de gândire este schimbat, capacităţile sunt readuse la viaţăși orientate într-o nouă direcţie. Omul nu este dotat cu aptitudininoi, dar aptitudinile pe care le deţine sunt sfinţite. Conștiinţa luieste deșteptată. Noi suntem înzestraţi cu trăsături de caractercare ne fac în stare să-I slujim lui Dumnezeu.

Adesea este pusă întrebarea: De ce există atât de mulţi oamenicare, deși pretind a crede în Cuvântul lui Dumnezeu, nu daudovadă de nici o reformă a vocabularului, a spiritului și acaracterului lor? De ce există atât de mulţi creștini care nu potsuporta să se opună cineva scopurilor și planurilor lor, care


66

manifestă un temperament nesfânt și ale căror cuvinte sunt aspre,arogante și pătimașe? În viaţa lor se vede aceeași iubire de sine,aceeași necumpătare egoistă, același temperament și aceeașivorbire pripită, ca în viaţa celor lumești. Ei manifestă aceeașimândrie și iritabilitate, aceeași delăsare în voia înclinaţiilor fireștiși aceeași perversitate a caracterului, ca și când adevărul le-ar fitotal necunoscut. Motivul este că acești creștini nu sunt convertiţi.Ei nu au în inimă aluatul nevăzut al adevărului. Acest aluat nu aavut nici o ocazie de a-și îndeplini lucrarea. Înclinaţiile lor sprerău, moștenite sau cultivate, nu au fost supuse [100] puteriitransformatoare a adevărului. Viaţa lor dezvăluie absenţa haruluilui Hristos și neîncrederea în puterea Lui de a transforma carac-terul.

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prinCuvântul lui Hristos” (Romani 10,17). Sfintele Scripturi au omare putere de transformare a caracterului. Domnul Hristos S-arugat: „Sfinţește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul”(Ioan 17,17). Dacă este studiat și împlinit, Cuvântul lui Dumnezeulucrează în inimă, învingând orice însușire nesfântă. Duhul Sfântvine pentru a ne convinge de păcat, iar credinţa care răsare îninimă acţionează prin dragostea lui Hristos, schimbând întreaganoastră fiinţă – trup, suflet și cuget – după modelul Său. Apoi,Dumnezeu ne poate folosi în vederea îndeplinirii voinţei Sale.Puterea care ne este dată acţionează din interior, determinân-du-ne să le vestim și altora adevărul care ne-a fost oferit nouă.

Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu împlinesc marea nevoiereală a omului, și anume convertirea sufletului prin credinţă.Marile principii nu trebuie considerate prea curate și prea sfintepentru a fi aplicate în viaţa de zi cu zi. Deși sunt adevăruri care seridică până la înălţimea cerului și cuprind veșnicia, totuși influenţalor vitală trebuie întreţesută cu experienţa umană. Ele [101]trebuie să pătrundă în toate aspectele vieţii, atât în lucrurile mari,cât și în cele mărunte.

Primit în inimă, aluatul adevărului va controla dorinţele, vacurăţi gândurile și va face ca dispoziţia sufletească să fie plăcută.El va pune în mișcare toate însușirile minţii și toate energiile

67

Ase

men

ea a

luat

ului

sufletului. El va dezvolta capacitatea de a simţi și de a iubi.Lumea privește la omul care este profund motivat de acest

principiu, considerându-l o taină inexplicabilă. Cei egoiști șiiubitori de bani trăiesc numai pentru a-și asigura bogăţiile,onorurile și plăcerile acestei lumi. Ei pierd din vedere viaţaveșnică. Dar urmașul lui Hristos nu va fi absorbit de nici unuldintre aceste lucruri. El va trudi pentru Hristos, renunţând lasine, ca să poată ajuta la marea lucrare de salvare a sufletelorlipsite de Hristos și de speranţă în lume. Lumea nu poate înţelegeun asemenea om, deoarece el trăiește în virtutea realităţilorveșnice. Dragostea pentru Hristos a venit în inima lui, cu putereaei vindecătoare și restauratoare. Această iubire predomină faţăde orice altă motivaţie și îl înalţă pe cel ce o deţine deasuprainfluenţei degradatoare a imoralităţii lumii.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să aibă un efect sfinţitor asuprarelaţiilor noastre cu fiecare membru al familiei omenești. Aluatuladevărului nu va da naștere unui spirit de rivalitate, ambiţiei saudorinţei de a ocupa locul dintâi. Iubirea adevărată, de originecerească, nu este instabilă și egoistă. Ea nu depinde de laudeleoamenilor. Inima celui care primește [102] harul lui Dumnezeueste întru totul plină de dragoste faţă de Dumnezeu și faţă deaceia pentru care a murit Domnul Hristos. Eul său nu luptă pentrua fi apreciat și recunoscut. Un asemenea credincios nu-i iubeștepe semenii lui, doar pentru că aceștia îl iubesc și îi împlinescdorinţele sau pentru că îi apreciază meritele, ci pentru că suntproprietatea răscumpărată a lui Hristos. Dacă motivele, cuvintelesau faptele lui sunt înţelese sau interpretate greșit, el nu se supără,ci continuă să se comporte la fel. El este bun, atent și serios, areo părere umilă despre sine, și totuși este plin de speranţă,încrezându-se întotdeauna în mila și în dragostea lui Dumnezeu.

Apostolul Petru ne îndeamnă: „Ci, după cum Cel ce v-a chemateste sfânt, fiţi și voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci estescris: ’Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt’” (1 Petru 1,15.16). Harul luiHristos trebuie să exercite controlul asupra temperamentului șiasupra modului nostru de a vorbi. Lucrarea lui va fi observată încomportamentul politicos și atent al fraţilor și în cuvintele amabile


68

și încurajatoare pe care și le adresează unii altora. ÎngerulDomnului este prezent în căminul lor. Viaţa lor răspândește unparfum plăcut, care se înalţă la Dumnezeu asemenea unei jertfesfinte de tămâie. Dragostea lor se manifestă prin bunătate,amabilitate, îngăduinţă și îndelungă răbdare.

Înfăţișarea lor este schimbată. Prezenţa Domnului Hristos îninimă radiază pe faţa celor care Îl iubesc și păzesc poruncile Sale.Adevărul este înscris pe chipul lor. Pacea plăcută a cerului estedezvăluită în atitudinea lor. În comportamentul lor se exprimă opoliteţe și o amabilitate naturală, care reprezintă mai mult decâto iubire omenească.

Aluatul adevărului realizează o schimbare totală a omului. Celvulgar devine decent, cel aspru devine blând, cel egoist devinegeneros. Sângele Mielului spală orice pată morală din caracterulpăcătosului. Prin puterea lui dătătoare de viaţă, întreaga fiinţă,cu sufletul, cugetul și toate însușirile ei, este adusă în armonie cuviaţa divină. Natura umană devine părtașă a divinităţii. DomnulHristos este onorat prin excelenţa și desăvârșirea caracterului.Iar când se realizează aceste schimbări, îngerii izbucnesc în cânteceminunate, iar Dumnezeu și Domnul Hristos se bucură de ceischimbaţi și modelaţi după chipul divin.

69

Com

oara

asc

unsă

COMOARA ASCUNSÃ*

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsăîntr-o ţarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, seduce și vinde tot ce are, și cumpără ţarina aceea” (Matei 13,44).

În antichitate era ceva obișnuit ca oamenii să-și ascundăcomorile în pământ. Atacurile și jafurile erau frecvente. Și ori decâte ori avea loc o schimbare a puterii conducătoare, cei caredeţineau averi mari erau pasibili de a fi supuși unor impozite grele.Mai mult de atât, ţara se afla în permanenţă în pericolul de a fiinvadată de armate jefuitoare. Prin urmare, cei bogaţi făceau totce le era cu putinţă să-și păstreze averile, ascunzându-le, iarpământul era considerat o ascunzătoare sigură. Adesea însă, loculascunzătorii era uitat. Proprietarul fie deceda, fie ajungea înînchisoare sau în exil și se despărţea de comoara lui, iar bogăţiape care se străduise să o păstreze cu mari eforturi rămânea ladiscreţia fericitului care avea șansa de a o găsi. În zilele DomnuluiHristos, nu era un fapt neobișnuit să se descopere monede vechisau bijuterii de aur și argint, ascunse în locuri părăsite.

Un om a închiriat un teren pentru a-l cultiva și, în timp ce arapământul, plugul a scos la iveală o comoară îngropată. Dezgropândcomoara, [104] omul a văzut ce bogăţie ajunsese în posesia lui. Aașezat aurul la loc, în ascunzătoare, s-a întors acasă și a vânduttot ce avea, ca să cumpere terenul în care se afla comoara. Fa-milia și vecinii lui considerau că se comportă ca unul care îșipierduse discernământul. Ei nu vedeau nici o valoare în aceabucată de pământ necultivat. Dar omul știa ce face și, după ce aobţinut titlul de proprietate asupra terenului, a început să cautepeste tot, pentru a găsi comoara.

Această parabolă ilustrează valoarea comorii cerești și efortulcare ar trebui făcut pentru a o obţine. Cel care găsise comoara în

* Capitol bazat pe textul din Matei 13,44.


70

ţarină a fost gata să renunţe la tot ce avea, gata să depună o muncăneobosită pentru a intra în posesia bogăţiilor ascunse. Tot așa,acela care descoperă comoara cerească va considera că nici unefort nu este prea mare și nici un sacrificiu nu este prea costisitor,pentru a dobândi comorile adevărului.

În parabola despre comoara ascunsă sunt reprezentate SfinteleScripturi. Comoara este Evanghelia. Nici chiar pământul nu esteatât de brăzdat de filoane de aur și așa de plin de lucruri preţioase,cum este Cuvântul lui Dumnezeu.

Cât de ascunsă este comoara?

Despre comorile Evangheliei se spune că sunt ascunse. Ceicare se consideră înţelepţi, cei care se îngâmfă cu învăţăturafilozofiei deșarte, nu percep frumuseţea, puterea și taina Planuluide Mântuire. Mulţi au ochi, dar nu văd, au urechi, dar nu aud,sunt înzestraţi cu inteligenţă, dar nu discern comoara ascunsă.

Un om poate păși peste locul unde este ascunsă o comoară.Copleșit de griji și de nevoi, el se poate așeza să se odihneascăsub un copac, fără să știe că la rădăcinile acestuia sunt ascunsebogăţii. [105] Aceasta era situaţia iudeilor. Poporului evreu îifusese încredinţat adevărul, asemenea unei comori de aur.Sistemul religios iudaic purta semnătura Cerului, deoarece fuseseinstituit de Însuși Domnul Hristos. Marile adevăruri ale mântuiriierau învăluite în tipuri și simboluri. Totuși, când a venit DomnulHristos, iudeii nu L-au recunoscut ca fiind Acela spre care arătautoate simbolurile. Ei aveau Cuvântul lui Dumnezeu în mână, dartradiţiile transmise din generaţie în generaţie și interpretărileomenești ale Sfintelor Scripturi le ascunseseră adevărul așa cumera el în Isus.

Dumnezeu nu le ascunde oamenilor adevărul. Ei sunt cei careîl fac să fie de neînţeles, prin atitudinea lor. Domnul Hristos le-aoferit iudeilor nenumărate dovezi ale faptului că El era Mesia,dar învăţătura Sa le cerea o schimbare hotărâtă a vieţii. Ei auînţeles că, dacă Îl acceptă pe Hristos, trebuie să renunţe lamaximele și tradiţiile lor îndrăgite și la practicile lor egoiste și

71

Com

oara

asc

unsă

nesfinte. Acceptarea unui adevăr veșnic și neschimbător le cereaun sacrificiu. Prin urmare, ei nu erau dispuși să recunoască dovadacea mai convingătoare pe care a putut să le-o dea Dumnezeu,pentru a-i face să creadă în Domnul Hristos. Deși pretindeau acrede în Scripturile Vechiului Testament, totuși iudeii au refuzatsă accepte mărturia conţinută în ele cu privire la viaţa și caracterulDomnului Hristos. Lor le era teamă să se lase convinși, ca nucumva să fie convertiţi și constrânși să renunţe la părerile lorpreconcepute. Comoara Evangheliei, Acela care era Calea,Adevărul și Viaţa, se afla în mijlocul lor, dar ei au respins cel maimare Dar cu care îi putea binecuvânta Cerul.

„Totuși, chiar dintre fruntași, mulţi au crezut în El; dar defrica Fariseilor nu-L mărturiseau [106] pe faţă, ca să nu fie daţiafară din sinagogă” (Ioan 12,42). Ei erau convinși că Isus esteFiul lui Dumnezeu, dar nu își mărturiseau credinţa în El, deoareceacest fapt nu era în armonie cu dorinţele lor egoiste. Ei nu auavut acea credinţă care ar fi putut să le asigure comoara cerească.Ei căutau o comoară pământească.

Tot astfel, în zilele noastre, unii oameni caută cu nerăbdarecomorile pământești. Mintea lor este plină de gânduri ambiţioaseși egoiste. În dorinţa de a câștiga bogăţii lumești, onoare sauputere, ei așază maximele, tradiţiile și cerinţele omenești maipresus de cerinţele lui Dumnezeu. Comorile Cuvântului Său suntascunse de ei.

„Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu,căci, pentru el, sunt o nebunie; și nici nu le poate înţelege, pentrucă trebuie judecate duhovnicește” (1 Corinteni 2,14).

„Și dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperităpentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasăa orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lu-mina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu”(2 Corinteni 4,3.4).


72

Valoarea comorii

Mântuitorul a văzut că oamenii erau absorbiţi de obţinereacâștigurilor pământești și pierdeau din vedere realităţile veșnice.El S-a hotărât să corecteze această greșeală. Domnul a căutat săpună capăt influenţei fascinante care le paraliza sufletul. Ridi-cându-Și glasul, a întrebat: „Și ce ar folosi unui om să cîștige toatălumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimbpentru sufletul său?” (Matei 16,26). El prezenta omenirii căzuteo lume mai înaltă și mai nobilă, pe care oamenii o pierduseră dinvedere, pentru ca ei să poată contempla realităţile veșnice. El i-acondus la tezaurul Celui Infinit, plin de slava de nedescris a luiDumnezeu, și le-a arătat comoara care se afla acolo. [107]

Valoarea acestei comori este mai presus de valoarea auruluisau a argintului. Bogăţiile din minele pământului nu se potcompara cu ea.

Adâncul zice: „Nu este în mine”,și marea zice: „Nu este la mine”;Ea nu se dă în schimbul aurului curat,nu se cumpără cântărindu-se cu argint;nu se cântărește pe aurul din Ofir,nici pe onixul cel scump, nici pe safir.Nu se poate asemăna cu aurul,nici cu diamantul,nu se poate schimba cu un vas de aur ales.Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:înţelepciunea preţuiește mai multdecât mărgăritarele. (Iov 28,14-18)

Aceasta este comoara care se află în Sfintele Scripturi. Bibliaeste marele manual de învăţătură al lui Dumnezeu, marele Său

73

Com

oara

asc

unsă

mijloc de educaţie. În Biblie este cuprinsă temelia adevărateiștiinţe. Fiecare domeniu al cunoașterii poate fi descoperit princercetarea Cuvântului lui Dumnezeu. Iar mai presus de oricealtceva, Biblia conţine știinţa tuturor știinţelor, știinţa mântuirii.Ea este mina bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos.

Adevărata educaţie se obţine prin studierea și împlinireaCuvântului lui Dumnezeu. Dar când Cuvântul Său este lăsat la oparte în favoarea unor cărţi care nu conduc la Dumnezeu și laÎmpărăţia cerurilor, educaţia religioasă dobândită prin ele este falsă.

În natură există adevăruri minunate. Pământul, marea și cerulsunt pline de adevăr. Ele sunt profesorii noștri. Natura dă glasînvăţăturilor înţelepciunii cerești și adevărului veșnic. Dar omulcăzut în păcat nu le va înţelege. Păcatul i-a întunecat capacitateade înţelegere și omul nu va putea interpreta natura, fără să o așezemai presus de Dumnezeu. Învăţăturile corecte nu pot impresionamintea celor care resping Cuvântul lui Dumnezeu. Ei denatureazăînţelesul lecţiilor naturii, în așa fel încât aceasta le abate minteade la Creator.

Pentru mulţi, înţelepciunea omenească este considerată a fimai înaltă decât înţelepciunea Învăţătorului divin, iar Biblia, [108]manualul de învăţătură al lui Dumnezeu, este privită ca fiind demodată,lipsită de originalitate și relevanţă și neinteresantă. Dar cei careau fost învioraţi de Duhul Sfânt nu o privesc astfel. Ei văd comoaranepreţuită și sunt dispuși să vândă totul pentru a cumpăra pământulcare o conţine. În locul cărţilor care conţin ipotezele unor autorirenumiţi, ei aleg Cuvântul Aceluia care este cel mai mare Autorși Învăţător pe care L-a cunoscut lumea vreodată, Acela care Și-adat viaţa pentru noi, pentru ca, prin El, să putem avea viaţă veșnică.

Consecinţele neglijării comorii adevărate

Satana influenţează mintea oamenilor, determinându-i să creadăcă, despărţiţi de Dumnezeu, pot dobândi o cunoaștere minunată.Folosindu-se de raţionamente înșelătoare, el i-a făcut pe Adam șiEva să se îndoiască de Cuvântul lui Dumnezeu și să așeze în loculacestuia o teorie care conducea la neascultare. În zilele noastre,


74

argumentele lui false au același efect pe care l-au avut și în Eden.Profesorii care amestecă părerile unor autori necredincioși cueducaţia pe care o oferă, sădesc în mintea tinerilor idei care vorconduce la neîncredere în Dumnezeu și la încălcarea Legii Sale.Asemenea învăţători nu-și dau seama ce fac. Ei nu înţeleg suficientcare va fi rezultatul lucrării lor.

Un cercetător poate parcurge toate nivelurile de învăţământdin școlile și colegiile zilelor noastre. Își poate dedica toatecapacităţile pentru a acumula cunoștinţe. Dar, dacă nu Îl cunoaștepe Dumnezeu, dacă nu respectă legile care îi conduc fiinţa, se vadistruge singur. Prin obiceiuri greșite, el își pierde sentimentulvalorii personale și capacitatea stăpânirii de sine. El nu poatejudeca în mod corect tocmai acele probleme care reprezintăinteresul lui cel mai înalt. Este neglijent și lipsit de raţiune înmodul de a se comporta faţă de trupul și mintea sa. Datorităobiceiurilor lui greșite, un astfel de om ajunge o epavă. El nupoate fi fericit, pentru că, prin neglijarea principiilor sănătoase șicurate, ajunge robul unor obiceiuri care îi alungă pacea. Caurmare, anii costisitori și obositori de studiu [109] sunt pierduţi,iar el constată că s-a distrus singur. El și-a folosit greșit puterilefizice și mintale, iar templul trupului său zace în ruină. El estedistrus atât pentru viaţa aceasta, cât și pentru viaţa veșnică. Acrezut că prin dobândirea unor cunoștinţe pământești va câștigabogăţii, dar, ignorând Biblia, a sacrificat tocmai acea comoarăcare este mai preţioasă decât orice altceva.

În căutarea comorii

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie obiectul nostru de studiu.Trebuie să-i educăm pe copiii noștri, în așa fel încât să-șiînsușească adevărurile cuprinse în el. Cuvântul lui Dumnezeu esteo comoară inepuizabilă, dar oamenii nu reușesc să descopereaceastă comoară, deoarece nu o caută, până când ajung în posesiaei. Foarte mulţi se mulţumesc doar cu presupuneri cu privire laadevăr. Ei se mulţumesc cu o lucrare superficială, considerândcă știu tot ce este esenţial. Ei acceptă [110] declaraţiile altora,

75

Com

oara

asc

unsă

fără să verifice dacă sunt adevărate, deoarece sunt prea leneșipentru a se angaja personal în lucrarea de cercetare atentă șistăruitoare, reprezentată în parabolă prin căutarea comoriiascunse. Cu toate acestea, născocirile oamenilor nu numai că nusunt demne de încredere, dar sunt și periculoase, deoarece îl așazăpe om în locul în care ar trebui să fie Dumnezeu. Ei pun spuseleoamenilor, acolo unde ar trebui să fie doar: „Așa zice Domnul”.

Domnul Hristos este adevărul. Cuvintele Sale constituieadevărul, iar ele au o semnificaţie mai adâncă decât se pare laprima vedere. Toate declaraţiile lui Hristos au o valoare ce trecedincolo simplitatea lor aparentă. Cei a căror minte este învioratăde Duhul Sfânt vor înţelege valoarea acestor cuvinte. Ei vordiscerne nestematele preţioase ale adevărului, deși acestea pot finiște comori ascunse.

Teoriile și speculaţiile omenești nu vor conduce niciodată laînţelegerea Cuvântului lui Dumnezeu. Cei care cred că înţelegfilozofia, consideră că explicaţiile lor sunt necesare pentru a deslușicomorile cunoașterii și pentru a împiedica pătrunderea ereziilorîn biserică. Dar tocmai aceste explicaţii au adus în biserică teoriifalse și erezii. Oamenii au depus eforturi disperate pentru a explicapasaje biblice pe care le considerau a fi mai greu de înţeles, darprea adesea, eforturile lor nu au făcut decât să întunece chiarlucrurile pe care încercau să le clarifice.

Preoţii și fariseii gândeau că, așezând interpretările propriimai presus de Cuvântul lui Dumnezeu, realizează lucruri mari caînvăţători, dar Domnul Hristos le-a spus: „… ’Oare nu vă rătăciţivoi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea luiDumnezeu?’” (Marcu 12,24). El i-a învinovăţit de faptul că prezen-tau „învăţături care nu sunt decât niște porunci omenești” (Marcu7,7). Deși erau învăţătorii scrierilor sfinte ale lui Dumnezeu și arfi fost de așteptat să înţeleagă Cuvântul Său, ei nu îl împlineau.Satana îi orbise, așa încât să nu vadă adevărata importanţă aCuvântului.

Mulţi oameni din zilele noastre procedează la fel. Multe bisericise fac vinovate de acest păcat. Există un mare pericol ca așa-zișiiînţelepţi ai timpului nostru să repete experienţa [111] învăţătorilor


76

iudei. Ei interpretează greșit Cuvântul lui Dumnezeu și datorităconcepţiilor lor greșite cu privire la adevărul divin, minteaoamenilor este încurcată și învăluită în întuneric.

Sfintele Scripturi nu trebuie citite în lumina plăpândă atradiţiilor și a speculaţiilor omenești. A explica Scripturile cuajutorul tradiţiilor sau a imaginaţiei omenești este ca și cum aiîncerca să luminezi soarele cu o făclie. Cuvântul sfânt al luiDumnezeu nu are nevoie de pâlpâirea torţelor de pe pământ,pentru a face ca slava lui să fie vizibilă. Scriptura însăși este lu-mina – dezvăluirea slavei lui Dumnezeu –, iar alături de ea, oricealtă lumină pălește.

Totuși pentru a înţelege Scriptura este nevoie de un studiu seriosși de o cercetare atentă. Înţelegerea clară și precisă a adevărului nuva fi niciodată răsplata nepăsării și a superficialităţii. Nici obinecuvântare pământească nu poate fi obţinută fără eforturistăruitoare, răbdare și perseverenţă. Dacă doresc să aibă succes îndomeniul afacerilor, oamenii trebuie să acţioneze cu o voinţăhotărâtă și să aștepte rezultatele cu credinţă. Nici în domeniul spiri-tual nu ne putem aștepta să dobândim cunoștinţe, fără să depunemo muncă serioasă. Cei care doresc să descopere comorile adevăruluitrebuie să le caute asemenea unui miner care sapă adânc pentru agăsi comoara ascunsă în pământ. O lucrare superficială și neatentă,făcută cu jumătate de inimă, nu va avea rezultate. Atât pentru tineri,cât și pentru cei în vârstă, este esenţial nu doar să lectureze Cuvântullui Dumnezeu, ci să-l studieze stăruitor, cu o dedicare totală,rugându-se și căutând adevărul ca pe o comoară ascunsă. Cei carevor face așa vor fi răsplătiţi, pentru că Domnul Hristos va învioracapacitatea lor de înţelegere.

Mântuirea noastră depinde de cunoașterea adevărului cuprinsîn Sfintele Scripturi. Este voinţa lui Dumnezeu ca noi să avem acestadevăr. Cercetaţi, oh, cercetaţi Biblia cea preţioasă, cu inimiflămânde după neprihănire! Exploraţi Cuvântul lui Dumnezeu, așacum minerul explorează pământul, ca să descopere filoanele deaur. Nu renunţaţi niciodată la cercetare, până când nu sunteţi siguricu privire la relaţia voastră cu Dumnezeu și cu privire la voinţa Sapentru voi. Domnul Hristos declară: „Și ori ce veţi cere în Numele

77

Com

oara

asc

unsă

Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţicere ceva în Numele Meu, voi face” (Ioan 14,13.14). [112]

Oamenii talentaţi și evlavioși reușesc să surprindă uneleaspecte ale realităţilor veșnice, dar adesea dau greș în a le înţelege,pentru că lucrurile văzute eclipsează slava celor nevăzute. Acelacare dorește să aibă succes în căutarea comorii ascunse trebuiesă urmărească atingerea unor idealuri mai înalte decât lucrurileacestei lumi. Sentimentele lui și toate capacităţile lui trebuieconsacrate în vederea cercetării.

Neascultarea a închis poarta spre o cantitate enormă decunoștinţe, care ar fi putut fi dobândite din Scripturi. A înţelegeScripturile înseamnă a asculta de poruncile lui Dumnezeu.Scripturile nu trebuie adaptate pentru a corespunde prejudecăţiiși suspiciunii oamenilor. Ele pot fi înţelese doar de aceia carecaută cu umilinţă să cunoască adevărul cu scopul de a-l respecta.

Tu întrebi: Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit? Trebuie sălași la porţile cunoașterii, toate părerile preconcepute și toateideile tale moștenite sau cultivate. Dacă vei cerceta Scripturilepentru a-ţi justifica părerile proprii, nu vei descoperi niciodatăadevărul. Cercetează cu scopul de a învăţa ce spune Domnul.Dacă, în timp ce studiezi, ajungi la convingerea că opiniile talepreferate nu sunt în armonie cu adevărul, nu denatura adevărulîn așa fel încât să se potrivească părerilor tale, ci acceptă luminacare îţi este dată. Deschide-ţi mintea și inima, ca să poţi contemplalucrurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu.

Pentru a crede în Domnul Hristos ca Mântuitor al lumii estenevoie de aprecierea unui intelect luminat, condus de o inimăcapabilă să discearnă și să preţuiască valoarea comorii cerești.Această credinţă nu poate fi separată de pocăinţă și de transfor-marea caracterului. A avea credinţă înseamnă a găsi și a acceptacomoara Evangheliei, cu toate obligaţiile pe care le impuneaceasta.

„Drept răspuns, Isus i-a zis: ’Adevărat, adevărat îţi spun că,dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăţia luiDumnezeu’” (Ioan 3,3). Omul își poate imagina cum este comoaraaceasta și poate face presupuneri cu privire la ea, dar nu o poate


78

vedea decât cu ochii credinţei. Domnul Hristos [113] Și-a datviaţa pentru a ne asigura această comoară nepreţuită, dar fără oînnoire a inimii, prin credinţa în sângele Său, nu există nici oiertare de păcat, nici o comoară pentru sufletul muritor.

Pentru a discerne adevărul aflat în Cuvântul lui Dumnezeu,avem nevoie de iluminarea Duhului Sfânt. Lucrurile frumoasedin natură nu pot fi văzute, până când soarele nu le inundă culumina sa, alungând întunericul. Tot astfel, comorile din Cuvântullui Dumnezeu nu sunt înţelese și preţuite, până când nu suntdezvăluite de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii.

Duhul Sfânt, trimis din cer prin bunăvoinţa Iubirii infinite, îidescoperă lucrurile lui Dumnezeu fiecărui suflet care are ocredinţă deplină în Domnul Hristos. Prin puterea Sa, adevărurilevitale de care depinde mântuirea noastră sunt întipărite în minte,iar calea vieţii este prezentată atât de simplu și clar, încât nimeninu se poate rătăci pe ea. Când studiem Sfintele Scripturi, trebuiesă ne rugăm ca lumina Duhului Sfânt al lui Dumnezeu săstrălucească asupra Cuvântului, ca să putem vedea și să putempreţui comorile lui.

Răsplata căutării

Nimeni să nu creadă că nu mai are nimic de învăţat. Profun-zimea minţii omenești poate fi măsurată, operele scriitorilor potfi cunoscute pe deplin, dar nici chiar cel mai înalt, cel mai profundși cel mai vast avânt al imaginaţiei omenești nu Îl poate descoperipe Dumnezeu. Dincolo de tot ce putem noi înţelege, există oinfinitate. Noi am văzut doar o sclipire a slavei divine, a infiniteicunoștinţe și a înţelepciunii, ne-am ocupat doar de ceea ce se aflăla suprafaţa minei, dar minereul bogat în aur se află în adâncuri,așteptând să-l răsplătească pe acela care îl va căuta. Dacă pătrun-dem tot mai adânc în mină, rezultatul va fi descoperirea uneicomori preţioase. Printr-o credinţă adevărată, omul își va însușicunoștinţa divină. [114]

Nimeni nu poate cerceta Sfintele Scripturi în spiritul lui Hristos,fără a fi răsplătit. Când este dispus să se lase învăţat ca un copilaș

79

Com

oara

asc

unsă

și se supune întru totul lui Dumnezeu, omul descoperă adevărulîn Cuvântul Său. Dacă ar fi ascultători, oamenii ar înţelege planulguvernării lui Dumnezeu. Împărăţia cerurilor și-ar deschidetezaurele harului și ale slavei pentru a fi cercetate. Fiinţele ome-nești ar fi întru totul diferite de ceea ce sunt acum, deoarece explo-rarea comorilor adevărului le înnobilează. Taina mântuirii, întru-parea Domnului Hristos și jertfa Sa ispășitoare nu ar fi doar nișteidei vagi în mintea noastră, așa cum sunt în prezent. Nu numai căam înţelege mai bine aceste subiecte, dar le-am preţui mai mult.

În rugăciunea adresată Tatălui, Domnul Hristos i-a dat lumiio lecţie care ar trebui întipărită în mintea și în sufletul oamenilor.„Și viaţa veșnică este aceasta”, a zis El, „să Te cunoască pe Tine,singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimisTu” (Ioan 17,3). Aceasta este adevărata educaţie. Ea conferăputere. Cunoașterea din experienţă a lui Dumnezeu și a DomnuluiIsus Hristos, pe care L-a trimis El, transformă omul după chipulși asemănarea lui Dumnezeu. Ea îi conferă capacitatea stăpâniriide sine, aducând orice impuls și orice patimă a firii lui decăzutesub controlul însușirilor superioare ale minţii. Ea îl face un fiu allui Dumnezeu și un moștenitor al cerului. Îl aduce în comuniunecu înţelepciunea Celui Infinit și îi descoperă comorile universului.

Aceasta este cunoașterea care se obţine prin cercetarea Cuvân-tului lui Dumnezeu. Iar comoara aceasta poate fi găsită de fiecaresuflet care va sacrifica totul pentru a o avea.

„Dacă vei cere înţelepciune, și dacă te vei ruga pentru pricepere,dacă o vei căuta ca argintul, și vei umbla după ea ca după o co-moară, atunci vei înţelege frica de Domnul și vei găsi cunoștinţalui Dumnezeu” (Proverbe 2,3-5).

80

MÃRGÃRITARUL DE MARE PREÞ*

Mântuitorul nostru a comparat binecuvântarea iubirii răscum-părătoare cu un mărgăritar de mare preţ. El Și-a ilustrat învăţăturaprintr-o parabolă despre un negustor „care caută mărgăritarefrumoase. Și, când găsește un mărgăritar de mare preţ, se ducede vinde tot ce are, și-l cumpără” (Matei 13,45-46). Mărgăritarulde mare preţ este Însuși Domnul Hristos. În El se află toată slavaTatălui, plinătatea Dumnezeirii. El este strălucirea slavei Tatăluiși expresia chipului Persoanei Sale. În caracterul Său suntmanifestate atributele lui Dumnezeu. Lumina Sa strălucește pefiecare pagină a Sfintelor Scripturi. Neprihănirea DomnuluiHristos, asemenea unui mărgăritar veritabil și pur, nu are nici undefect, nici o pată. Nici o lucrare omenească nu poate contribuila îmbunătăţirea marelui și preţiosului dar al lui Dumnezeu. Eleste desăvârșit. În Domnul Hristos sunt „ascunse toate comorileînţelepciunii și ale știinţei” (Coloseni 2,3). „El a fost făcut deDumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire șirăscumpărare” (1 Corinteni 1,30). Tot ce poate împlini nevoileși dorinţele nerostite ale sufletului omenesc, atât pentru lumeaaceasta, cât și pentru cea viitoare, se află în Domnul Hristos.Răscumpărătorul nostru este acel mărgăritar, atât de preţios,încât, în comparaţie cu El, toate celelalte lucruri pot fi conside-rate fără nici o valoare. [116]

Hristos „a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1,11).Lumina lui Dumnezeu a strălucit în întunericul lumii, iar„întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1,5). Cu toate acestea, nu toţioamenii au fost indiferenţi faţă de darul Cerului. Negustorul dinparabolă reprezintă categoria celor care doresc cu sinceritate săcunoască adevărul. În diferite popoare, au existat oameni înţelepţiși serioși, care au căutat în literatură, în știinţă și în religiile lumiipăgâne, acea învăţătură pe care să o poată primi în suflet ca pe o

* Capitol bazat pe textele din Matei 13,45.46.

81

Măr

gări

taru

l de

mar

e pr

eţ

comoară. Printre iudei erau unii care simţeau o nevoie spiritualăprofundă. Nemulţumiţi de religia formală, ei doreau cu ardoarelucrurile spirituale și înălţătoare. Din această clasă de oameni aufăcut parte ucenicii aleși de Domnul Hristos, iar Corneliu șieunucul etiopian, din cea anterioară. Ei au dorit și s-au rugat multpentru lumină din cer, iar când Domnul Hristos li S-a descoperit,L-au primit cu bucurie.

În această parabolă, mărgăritarul nu este prezentat ca fiind undar. Negustorul l-a cumpărat, oferind în schimb tot ce avea. Mulţise întreabă ce înseamnă acest fapt, deoarece în Scriptură DomnulHristos este reprezentat ca fiind un dar. El este un dar, însă numaipentru aceia care se consacră lui Dumnezeu cu tot sufletul, trupulși cugetul lor, fără nici o rezervă. Noi trebuie să ne dăruim luiHristos, dorind să trăim o viaţă de ascultare faţă de toate cerinţeleSale. Tot ce suntem, toate talentele și toate capacităţile pe care ledeţinem Îi aparţin Domnului și trebuie consacrate în slujba Sa.Când ne dăruim întru totul lui Hristos, El ni Se dăruiește nouă cutoate comorile cerului. Astfel, obţinem mărgăritarul de mare preţ.

Mântuirea este un dar, și totuși se cumpără și se vinde. Înpiaţa care se află sub administraţia harului divin, mărgăritarul demare preţ este prezentat ca fiind cumpărat fără bani și fără plată.În această piaţă, toţi pot [117] obţine bunurile cerului. Tezaurulîn care se află mărgăritarele adevărului este deschis pentru toţi.„Iată ţi-am pus înainte o ușă deschisă”, spune Domnul, „pe carenimeni n-o poate închide”. Nu există gărzi înarmate care săîmpiedice accesul pe această poartă. La intrare și dinăuntru, seaud voci care spun: „Vino!” Glasul Mântuitorului ne invită cudragoste și căldură: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţitprin foc, ca să te îmbogăţești…” (Apocalipsa 3,18).

Evanghelia lui Hristos este o binecuvântare pe care o pot aveatoţi. Chiar și cel mai sărac dintre oameni poate cumpăra mântuireala fel ca și cel mai bogat, pentru că nici o bogăţie lumească, oricâtde mare ar fi ea, nu o poate plăti. Ea se obţine printr-o ascultarede bunăvoie, consacrându-ne lui Hristos și recunoscând căsuntem proprietatea Sa, pe care a cumpărat-o cu preţul sângeluiSău. Nici chiar cea mai înaltă educaţie nu poate, prin ea însăși,


82

să-l conducă pe om mai aproape de Dumnezeu. Fariseii beneficiaude favoarea tuturor avantajelor materiale și spirituale. Ei declaraucu mândrie și aroganţă: Noi suntem bogaţi, ne-am îmbogăţit, șinu ducem lipsă de nimic. Totuși erau nenorociţi, săraci, orbi șigoi (Apocalipsa 3,17). Domnul Hristos le-a oferit mărgăritarulde mare preţ, dar ei au fost prea mândri ca să-l accepte, iar Elle-a zis: „… ’Adevărat vă spun că vameșii și desfrânatele mergînaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu’” (Matei 21,31).

Noi nu putem câștiga mântuirea, dar trebuie să o căutăm cuun interes și o perseverenţă atât de mari, încât să fim dispuși sărenunţăm pentru ea la orice lucru din lume.

Trebuie să căutăm mărgăritarul de mare preţ, dar nu în târgu-rile lumii și nici pe căile lumii. Preţul care ni se cere nu constă înaur sau argint, pentru că acestea Îi aparţin lui Dumnezeu. Renun-ţaţi la ideea că avantajele materiale sau spirituale vă vor puteaajuta să câștigaţi mântuirea. Dumnezeu vă cere o ascultare debunăvoie. El vă cere să renunţaţi la păcat. „Celui ce va birui”,spune Domnul Hristos, „îi voi da să șadă cu Mine pe scaunulMeu de domnie, după cum și eu am biruit și am șezut cu TatălMeu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3,21). [118]

Unii par să caute fără încetare mărgăritarul ceresc. Dar ei nurenunţă în totalitate la obiceiurile lor greșite. Ei nu mor faţă desine, pentru ca Domnul Hristos să poată trăi în ei. Prin urmare,nu găsesc mărgăritarul preţios. Ei nu au învins ambiţia nesfântăși iubirea faţă de atracţiile lumești. Ei nu și-au luat crucea,urmându-L pe Domnul Hristos pe calea sacrificiului și a renunţăriila sine. Deși sunt aproape creștini, totuși nu sunt pe deplin creștini.Ei par să se afle lângă Împărăţia cerurilor, dar nu pot intra în ea.Aproape mântuit și totuși nu pe deplin mântuit, nu înseamnăaproape pierdut, ci întru totul pierdut.

Parabola negustorului care caută mărgăritare preţioase are osemnificaţie dublă: ea se aplică nu numai cu privire la oamenii carecaută Împărăţia cerurilor, ci și la Domnul Hristos care cautămoștenirea Sa pierdută. În căutarea pietrelor preţioase, DomnulHristos, Negustorul ceresc, a văzut în omenirea pierdută, unmărgăritar de mare preţ. El a văzut în omul întinat și ruinat de

83

Măr

gări

taru

l de

mar

e pr

eţ

păcat, posibilitatea de a fi mântuit. Pentru Mântuitorul nostru,inimile care au fost terenul de luptă în conflictul cu Satana, dar aufost salvate prin puterea iubirii, sunt mai preţioase decât aceleacare nu au căzut niciodată. Dumnezeu nu a considerat omenireaca fiind detestabilă și nevrednică, ci datorită Domnului Hristos, Ela văzut ce ar putea deveni ea prin lucrarea iubirii răscumpărătoare.El a adunat toate bogăţiile universului și le-a oferit pentru a cumpăraacest mărgăritar. Iar Domnul Isus, după ce îl găsește, îl așază dinnou în coroana Sa. „… căci ei sunt pietrele cununii împărătești,care vor străluci în ţara Sa” (Zaharia 9,16). „… ’Ei vor fi ai Mei, ziceDomnul oștirilor. Îmi vor fi o comoară deosebită’” (Maleahi 3,17).

Domnul Hristos, ca Mărgăritar de mare preţ, și privilegiu alnostru de a avea această comoară a cerului, constituie subiectulla care ar trebui să medităm cel mai mult. Duhul Sfânt este Celcare le descoperă oamenilor valoarea nespus de mare aMărgăritarului divin. Timpul lucrării [119] Duhului Sfânt esteun timp special, în care darul ceresc trebuie căutat și găsit. Înzilele Domnului Hristos, mulţi au auzit Evanghelia, dar mintealor a fost atât de întunecată de învăţăturile false, încât nu L-aurecunoscut pe Învăţătorul umil [120] din Galilea ca fiind Trimisullui Dumnezeu. Totuși, după înălţarea la cer a Domnului Hristos,evenimentul așezării Sale pe tronul Împărăţiei spirituale și alînceperii lucrării de mijlocire a fost anunţat prin revărsareaDuhului Sfânt. Această revărsare a Duhului Sfânt a avut loc înZiua Cincizecimii. Ucenicii Domnului Hristos au predicat despreputerea Mântuitorului înviat. Lumina cerului a pătruns în minteaîntunecată a celor care fuseseră înșelaţi de vrăjmașii Săi. Deodată,au înţeles că „pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu putereaLui, și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţași iertarea păcatelor” (Fapte 5,31). Ei L-au văzut învăluit în slavacerului, având în mâini comori infinite, pe care urma să le dăruiascătuturor celor care se vor întoarce de la răzvrătirea lor. Cândapostolii au vorbit despre slava Singurului născut din Tatăl, treimii de ascultători au fost convinși. Ei au fost determinaţi să sevadă pe ei înșiși așa cum erau, întinaţi și păcătoși, și să-Lrecunoască pe Domnul Hristos ca fiind Prietenul și Răscumpărătorul


84

lor. Hristos a fost înălţat. El a fost glorificat, prin manifestareaputerii Duhului Sfânt care lucra în inima oamenilor. Acei creștiniau înţeles prin credinţă că Isus fusese Acela care a înduratumilinţa, suferinţa și moartea, pentru ca ei să nu piară, ci să aibăviaţa veșnică. Faptul că L-au descoperit pe Domnul Hristos, prinlucrarea Duhului Sfânt, i-a făcut să devină conștienţi de putereași maiestatea Sa, iar ei și-au întins mâinile spre El, prin credinţă,spunând: „Cred”.

Apoi, vestea bună despre Mântuitorul înviat a fost purtată pânăla cele mai îndepărtate margini ale lumii. Biserica a văzut mulţimide convertiţi venind spre ea din toate direcţiile. Cei credincioșise pocăiau din nou. Păcătoșii li se alăturau creștinilor pentru acăuta împreună mărgăritarul de mare preţ. Atunci, s-a împlinitprofeţia care spune: „Cel mai slab … ca David; și casa lui Davidca Îngerul Domnului” (Zaharia 12,8). Fiecare creștin vedea înfratele lui întruchiparea divină a bunătăţii și a iubirii. Toţi erauconduși de un singur scop. Toţi erau absorbiţi de un singur subiect.Toate inimile băteau la unison. Singura ambiţie a credincioșilorera aceea de a manifesta un caracter asemenea caracterului luiHristos [121] și de a lucra pentru extinderea Împărăţiei Sale.„Mulţimea celor care crezuseră era o inimă și un suflet. … Apos-tolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus.Și un mare har era peste toţi” (Fapte 4,32.33). „Și Domnul adăugaîn fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi” (Fapte 2,47).Spiritul Domnului Hristos anima întreaga adunare, deoarecegăsiseră Mărgăritarul de mare preţ.

Aceste evenimente urmează să se repete cu o putere chiar șimai mare. Revărsarea Duhului Sfânt, în Ziua Cinzecimii, a fostploaia timpurie, dar ploaia târzie va fi mai abundentă. Duhul Sfântașteaptă ca noi să-L cerem și să-L primim. Puterea Duhului SfântÎl va descoperi încă o dată pe Domnul Hristos în plinătatea slaveiSale. Oamenii vor înţelege valoarea Mărgăritarului de mare preţși vor declara asemenea apostolului Pavel: „Dar lucrurile carepentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricinalui Hristos. Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca opierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoașterii lui HristosIsus, Domnul meu” (Filipeni 3,7.8).

85

NÃVODUL*

„Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat înmare, care prinde tot felul de pești. După ce s-a umplut, pescarii îlscot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce esterău. Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărţipe cei răi din mijlocul celor buni, și-i vor arunca în cuptorul aprins;acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinţilor” (Matei 13,47-50).

Aruncarea năvodului reprezintă predicarea Evangheliei.Aceasta aduce în biserică atât persoane bune, cât și persoanerele. Când misiunea Evangheliei va fi încheiată, va avea locjudecata care va realiza lucrarea de separare. Domnul Hristos avăzut că prezenţa credincioșilor falși din biserică va face caadevărul să fie vorbit de rău. Datorită vieţii necorespunzătoare acreștinilor falși, lumea va denigra Evanghelia. Chiar și creștiniiadevăraţi vor fi determinaţi să se poticnească, văzând că mulţidintre cei care poartă Numele lui Hristos nu sunt conduși de DuhulSău. Din cauza prezenţei celor păcătoși în biserică, oamenii [123]vor fi în pericolul de a crede că Dumnezeu le scuză păcatele. Prinurmare, Domnul Hristos dă la o parte vălul care ascunde viitorulși îi îndeamnă pe toţi să vadă că nu poziţia, ci caracterul omuluieste cel care decide destinul lui veșnic.

Atât parabola neghinei, cât și aceea a năvodului ne învaţă cănu va exista un timp când toţi cei nelegiuiţi se vor întoarce laDumnezeu. Grâul și neghina cresc împreună până la seceriș. Peștiibuni și peștii răi sunt aduși împreună la mal, pentru ca în final săfie separaţi.

Dumnezeu nu dorește să distrugă pe nimeni. „… ’Pe viaţa Mea,zice Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să seîntoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-văde la calea voastră cea rea. Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui



86

Israel?’” (Ezechiel 33,11). Pe întregul parcurs al timpului deprobă, Duhul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să acceptedarul vieţii. Numai cei care resping îndemnurile Sale sunt lăsaţisă piară. Dumnezeu a declarat că păcatul trebuie nimicit, datorităinfluenţei lui distrugătoare asupra universului. Cei care se atașeazăde păcat vor pieri o dată cu nimicirea acestuia.

87

LUCRURI VECHI ªI NOI*

Domnul Hristos învăţa poporul și, în același timp, îi educa peucenicii Săi pentru lucrarea lor viitoare. În toate învăţăturile Salese aflau lecţii pe care ei trebuiau să le înveţe. După ce a prezentatparabola năvodului, Domnul i-a întrebat: „’Aţi înţeles voi toateaceste lucruri?’” Ei au răspuns: „’Da, Doamne’”. Apoi, într-o altăparabolă, Domnul le-a vorbit despre responsabilitatea lor cuprivire la adevărurile pe care le primiseră. „… ’De aceea’”, le-azis El, „’orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţiacerurilor, se aseamănă cu un gospodar, care scoate din vistierialui lucruri noi și lucruri vechi’” (Matei 13,51.52).

Gospodarul nu ascunde comoara pe care a câștigat-o. El o scoatedin vistierie pentru a o împărtăși altora. Iar prin folosirea ei, comoarase mărește. Gospodarul are lucruri preţioase, unele vechi, altelenoi. Tot așa Domnul Hristos ne învaţă că adevărul încredinţatucenicilor Săi trebuie să fie comunicat lumii. Cunoașterea adevăruluiva crește, pe măsură ce acest adevăr va fi transmis și altora. [125]

Toţi cei care primesc în inimă solia Evangheliei vor simţi dorinţaputernică de a o vesti. Iubirea cerească a Domnului Hristos trebuiesă le fie prezentată și altora. Cei care L-au primit pe Hristos îșivor relata experienţa, descriind pas cu pas modul în care au fostconduși de Duhul Sfânt, foamea și setea lor după cunoașterea luiDumnezeu și a lui Isus Hristos pe care L-a trimis El, rezultatelestudiului lor asupra Sfintelor Scripturi, rugăciunile, agoniasufletului lor și cuvintele pe care li le-a adresat Domnul Hristos:„Păcatele îţi sunt iertate”. Nu este ceva normal ca o persoană săpăstreze în taină toate aceste lucruri, iar cei care sunt plini deiubirea lui Hristos nu vor proceda astfel. În măsura în careDomnul i-a făcut deţinătorii adevărului sfânt, ei vor dori foartemult ca și alţii să primească aceeași binecuvântare. Iar în timp ce* Capitol bazat pe textele din Matei 13,51.52.


88

le prezintă altora comorile bogate ale harului lui Dumnezeu, acesthar le va fi oferit într-o măsură din ce în ce mai mare. Ei vor aveao inimă ca a unui copilaș, în ce privește simplitatea și ascultareafără rezerve. Sufletul lor va plin de dorul după neprihănire și li seva descoperi tot mai mult din comorile adevărului și ale harului,pentru ca ei să le vestească lumii.

Marele tezaur al adevărului este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântulscris, cartea naturii și cartea experienţei cu privire la intervenţiile luiDumnezeu în viaţa oamenilor. Acestea sunt comorile din carelucrătorii lui Hristos trebuie să-și extragă bogăţia. Când cautăadevărul, ei trebuie să depindă de Dumnezeu și nu de inteligenţaomenească sau de acei oameni a căror înţelepciune este o nebunieînaintea lui Dumnezeu. Prin mijloacele rânduite de El, Domnul îi vaoferi fiecărui cercetător o cunoaștere cu privire la Sine.

Dacă urmașii Domnului Hristos vor crede în Cuvântul Său șiîl vor împlini în viaţa lor, nu va exista nici o știinţă legată de lumeanaturii, pe care să nu fie capabili să o înţeleagă și să o aprecieze.Știinţele naturii nu sunt altceva decât o sursă care le va asiguramijloace prin care să le împărtășească altora adevărul. Eleconstituie un tezaur al cunoștinţei din care poate învăţa oriceelev aflat în școala lui Hristos. [126]

Când contemplăm frumuseţea naturii, când studiem lecţiilepe care ni le oferă ea prin cultivarea pământului, prin creștereacopacilor și prin toate minunile pământului, ale mării și ale cerului,ajungem la o nouă înţelegere a adevărului. Iar tainele cu privire lamodul lui Dumnezeu de a Se purta cu oamenii, adâncimileînţelepciunii și ale judecăţii Sale, așa cum se văd ele în viaţa omului,se dovedesc a fi un tezaur plin de comori.

Totuși cunoașterea lui Dumnezeu îi este descoperită cel maiclar omului căzut, în Cuvântul scris. Cuvântul Său este tezaurulbogăţiilor inepuizabile ale lui Hristos.

Cuvântul lui Dumnezeu cuprinde atât Vechiul, cât și Noul Tes-tament. Nici unul nu este complet fără celălalt. Domnul Hristosdeclara că adevărurile Vechiului Testament sunt la fel devaloroase ca și acelea ale Noului Testament. El a fost în aceeașimăsură Mântuitorul lumii și la începutul acesteia, cum este și în

89

Luc

ruri

vec

hi ș

i noi

zilele noastre. Înainte ca Domnul să îmbrace divinitatea Sa înveșmântul naturii umane și înainte ca El să vină în lumea noastră,solia Evangheliei a fost vestită prin Adam, Set, Enoh, Metusalahși Noe. Avraam a propovăduit această solie în Canaan, iar Lot înSodoma și, din generaţie în generaţie, solii credincioși L-au vestitpe Acela care trebuia să vină. Ceremoniile religiei iudaice au fostinstituite chiar de Domnul Hristos. El a fost temelia sistemuluilor de jertfe iudaic, marele antitip al tuturor serviciilor lor religioase.Sângele jertfelor aduse pe altar indica spre jertfa Mielului luiDumnezeu. Toate simbolurile jertfelor care Îl reprezentau peDomnul Hristos s-au împlinit o dată cu venirea Lui.

Domnul Hristos, așa cum li S-a prezentat patriarhilor, așa cuma fost simbolizat în serviciul jertfelor, așa cum a fost descris înLege și descoperit de profeţi, este bogăţia Vechiului Testament.Iar viaţa, moartea și învierea Domnului Hristos și manifestareaSa prin intermediul Duhului Sfânt sunt comoara Noului Testa-ment. Mântuitorul nostru, strălucirea slavei Tatălui, este subiectulcentral atât al Vechiului, cât și al Noului Testament. [127]

Misiunea apostolilor a fost aceea de a mărturisi despre viaţa,moartea și lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos, care au fostprezise de profeţii din vechime. Isus Hristos, în umilinţa, curăţia,sfinţenia și iubirea Sa inegalabilă, urma să fie subiectul predicăriilor. Iar pentru a vesti Evanghelia în plinătatea ei, ucenicii trebuiausă-L prezinte pe Mântuitorul, nu numai așa cum li S-a descoperitîn viaţa și învăţăturile Lui, ci și așa cum a fost prezis de profeţiiVechiului Testament și simbolizat de serviciul jertfelor.

În învăţătura Sa, Domnul Hristos le-a prezentat oameniloradevăruri vechi, al căror Autor fusese El Însuși și pe care le rostiseprin patriarhi și profeţi, dar de această dată le-a așezat într-olumină nouă. Cât de diferită părea semnificaţia lor! ExplicaţiileSale aduceau un potop de lumină și de spiritualitate. Iar Domnula făgăduit că Duhul Sfânt va lumina mintea ucenicilor, pentru caînţelesul Cuvântului lui Dumnezeu să le fie dezvăluit întotdeauna.Ei urmau să fie capabili să prezinte adevărurile Cuvântului,conferindu-le o frumuseţe nouă.

Încă de la prima rostire a făgăduinţei mântuirii în Eden, oameniiau avut ca subiecte de studiu viaţa, caracterul și lucrarea de


90

mijlocire a Domnului Hristos. Totuși fiecare minte asupra căreia alucrat Duhul Sfânt a prezentat aceste teme într-o lumină nouă șiinspiratoare. Adevărurile mântuirii pot fi dezvoltate și amplificateîn permanenţă. Deși sunt niște învăţături vechi, ele i se dezvăluiecăutătorului de adevăr fără încetare, cu tot mai multă slavă și putere.

În fiecare veac are loc o nouă dezvoltare a adevărului. Dumnezeuadresează un mesaj special pentru fiecare generaţie. Toateadevărurile vechi sunt esenţiale. Un adevăr nou nu este indepen-dent de cele vechi, ci reprezintă o dezvăluire mai clară a acestora.Numai în măsura în care am înţeles adevărurile vechi, le putemînţelege pe cele noi. Când a dorit să le descopere uceniciloradevărul cu privire la învierea Sa, Domnul Hristos „a început dela Moise și de la toţi proorocii, și le-a tâlcuit în toate Scripturile,ce era cu privire la El” (Luca 24,27). [128] Dar lumina carestrălucește în noua descoperire a adevărului le glorifică pe celevechi. Acela care respinge sau neglijează adevărul nou, de fapt,nu le deţine nici pe cele vechi. Pentru El, adevărul își pierdeputerea vitală și devine o formă lipsită de viaţă.

Există unii care declară că ei cred și propovăduiesc învăţăturileVechiului Testament, în timp ce le resping pe cele ale NouluiTestament. Dar refuzând să accepte învăţăturile DomnuluiHristos, ei dovedesc faptul că nu cred nici cele spuse de patriarhiși profeţi. „Căci, dacă aţi crede în Moise,” a spus Isus, „M-aţicrede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine” (Ioan 5,46).Prin urmare, învăţătura lor, deși este inspirată din Vechiul Testa-ment, nu are nici o putere.

Mulţi dintre cei care pretind că învaţă și cred Evanghelia seaflă într-o greșeală asemănătoare. Ei lasă la o parte ScripturileVechiului Testament, despre care Domnul Hristos declara:„Tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5,39). Prin respin-gerea Vechiului Testament, în realitate, ei resping și Noul Testa-ment, pentru că ambele sunt părţi ale unui întreg indivizibil. Niciun om nu poate prezenta corect Legea lui Dumnezeu fără săprezinte și Evanghelia, și nu poate prezenta Evanghelia fără săprezinte și Legea. Legea este întruparea Evangheliei, iar Evangheliaeste dezvăluirea Legii. Legea este rădăcina, iar Evanghelia estefloarea plăcut mirositoare și fructul pe care îl poartă.

91

Luc

ruri

vec

hi ș

i noi

Vechiul Testament răspândește lumină asupra Noului Testa-ment, iar Noul Testament asupra Vechiului Testament. Fiecareeste o descoperire a slavei lui Dumnezeu în Hristos. Amândouăînfăţișează adevăruri care îi vor dezvălui cercetătorului perseve-rent semnificaţii profunde.

Adevărul în Hristos și prin Hristos este nemăsurat. CercetătorulSfintelor Scripturi este asemenea unui om care, pe măsură ceprivește tot mai atent într-o fântână, aceasta devine tot mai adâncăși mai largă. Nu vom reuși să înţelegem în viaţa aceasta taina iubiriilui Dumnezeu care L-a dat pe Fiul Său pentru a fi jertfa de ispășirea păcatelor noastre. Lucrarea Răscumpărătorului nostru pe pământeste și va fi [129] pentru totdeauna un subiect care va solicita lamaximum capacitatea noastră de înţelegere. Omul își poatefolosi toate puterile minţii în încercarea de a pătrunde aceastătaină, dar mintea lui va obosi. Cel mai atent și mai serioscercetător se va simţi ca și când ar sta în faţa unui ocean nemărginit.

Adevărul, așa cum este el în Isus, poate fi experimentat, darniciodată explicat. Înălţimea, lărgimea și adâncimea lui depășesclimitele înţelegerii noastre. Chiar dacă ne folosim toate capacităţileimaginaţiei, nu vom vedea decât foarte vag contururile acelei iubiriinexplicabile, care, deși este la fel de înaltă precum cerul, s-a cobo-rât pe pământ pentru a întipări chipul lui Dumnezeu asupra între-gului neam omenesc.

Cu toate acestea, atât cât putem suporta, este posibil săînţelegem mila divină. Ea îi este dezvăluită sufletului pocăit șiumilit. Noi putem înţelege mila lui Dumnezeu, doar în măsura încare preţuim jertfa Sa pentru noi. Dacă studiem Cuvântul luiDumnezeu cu o inimă umilă, marele subiect al mântuirii ne va fidescoperit. Strălucirea acestui subiect va spori pe măsură ce îlcontemplăm și, cu cât ne vom strădui să-l înţelegem mai bine,înălţimea și adâncimea lui vor spori din ce în ce mai mult.

Viaţa noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuiesă primim continuu putere de la El, să ne împărtășim din Pâineavie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătăa vieţii și să transmitem mai departe, fără încetare, comorile eiabundente. Dacă Îl păstrăm pe Domnul în atenţia noastră,


92

îngăduind inimii noastre să-și exprime mulţumirea și laudele laadresa Lui, viaţa noastră religioasă își va păstra o stare de înviorarecontinuă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversaţii cuDumnezeu, ca și când am vorbi cu un prieten. El ne va descoperitainele Sale în mod personal. Adesea, vom trăi un simţământfericit al prezenţei Domnului Isus, și inima ne va arde înăuntrulnostru, pe măsură ce Domnul ne va atrage tot mai aproape de El,stabilind o relaţie de comuniune cu noi, așa cum a făcut cu Enoh.[130] Când creștinul va trăi cu adevărat această experienţă, înviaţa lui se va vedea o simplitate, o umilinţă, o blândeţe și o smerirea inimii, care le vor arăta tuturor celor cu care se va asocia, că afost cu Isus și că a învăţat de la El.

În viaţa celor ce o au, religia lui Hristos se va dezvălui de lasine, ca un principiu care emană în întreaga lor existenţă, ca oenergie spirituală vie și lucrătoare. Ea se va exterioriza prin voioșia,puterea și prospeţimea unei tinereţi continue. Inima care primeșteCuvântul lui Dumnezeu nu este ca un bazin cu apă care se evaporăsau ca o cisternă spartă care își pierde conţinutul. Ea este asemeneaunui pârâu de munte, alimentat de izvoare care nu seacă și alecăror ape reci și limpezi saltă din stâncă în stâncă, înviorândcălătorul trudit și însetat.

Această experienţă îi conferă fiecărui învăţător al adevăruluiacele calităţi care îl vor face un reprezentant al Domnului Hristos.Spiritul învăţăturii lui Hristos va da putere și precizie prezentărilorși rugăciunilor lui. Mărturia lui pentru Hristos nu va fi o declaraţieîngustă și lipsită de viaţă. Pastorul nu va rosti din nou și din nouaceleași predici învechite. Mintea lui va fi deschisă pentru ilumina-rea continuă a Duhului Sfânt.

Domnul Hristos a spus: „Cine mănâncă trupul Meu și beasângele Meu are viaţă veșnică. … După cum Tatăl, care este viu,M-a trimis, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă peMine, va trăi și el prin mine. … Duhul este Acela care dă viaţă,carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu,sunt duh și viaţă” (Ioan 6,54-63).

Când mâncăm trupul lui Hristos și bem sângele Lui, elementulvieţii veșnice se va regăsi în activitatea noastră de slujitori ai

93

Luc

ruri

vec

hi ș

i noi

Evangheliei. Nu ne vom limita la o colecţie de idei mereu repetate șiperimate. Predicarea de rutină, monotonă și searbădă, va înceta. Deșise vor prezenta adevărurile vechi, ele vor fi înţelese într-o luminănouă. Va exista o nouă percepţie a adevărului, o claritate și o puterepe care le vor observa cu toţii. [131] Dacă vor fi sensibili la influenţaDuhului Sfânt, cei care au privilegiul de a beneficia de o astfel depăstorire vor simţi puterea energizantă a unei vieţi noi. Focul iubiriilui Dumnezeu va fi aprins în ei. Capacitatea lor de înţelegere va fiînviorată pentru a discerne frumuseţea și maiestatea adevărului.

Gospodarul credincios reprezintă ce ar trebui să fie fiecarepersoană care se ocupă de educaţia copiilor și a tinerilor. Dacăva face din Cuvântul lui Dumnezeu vistieria sa, el va scoatecontinuu din ea frumuseţi și adevăruri noi. Când cel care îi învaţăpe alţii se va încredinţa lui Dumnezeu în rugăciune și va depindede El, Spiritul lui Hristos va veni asupra lui, iar Dumnezeu valucra prin el, influenţând mintea celorlalţi prin Duhul Sfânt.Spiritul lui Hristos îi va umple inima și mintea [132] cu speranţă,curaj și cu ilustraţii biblice, iar toate acestea le vor fi transmisetinerilor aflaţi sub îndrumarea lui.

În sufletul celui care îi învaţă pe alţii, cuvintele Inspiraţiei vordescătușa izvoarele păcii și ale bucuriei cerești, iar influenţa lorva deveni ca un torent puternic, care se va revărsa spre binecuvân-tarea tuturor celor aflaţi în legătură cu el. Biblia nu va ajunge pentruelevi o carte plictisitoare. Când va fi prezentat de un învăţătorînţelept, Cuvântul va fi din ce în ce mai atrăgător și mai vrednicde dorit. El va fi Pâinea vieţii și nu se va învechi niciodată. Copiiiși tinerii vor fi atrași și încântaţi de prospeţimea și frumuseţealui. Cuvântul va fi ca soarele care, strălucind asupra pământului,împarte fără încetare lumină și căldură, și totuși nu se epuizeazăniciodată.

În Cuvântul lui Dumnezeu se află Duhul Său Sfânt care neîndrumă. De pe fiecare pagină strălucește o lumină nouă și preţioasă.În el este descoperit adevărul, iar cuvintele și propoziţiile sunt făcutesă strălucească și să se potrivească pentru fiecare ocazie, devenindvocea lui Dumnezeu care vorbește sufletului.

Duhul Sfânt simte plăcere să le vorbească tinerilor și să ledescopere bogăţiile și frumuseţile Cuvântului lui Dumnezeu.


94

Atenţia lor va fi captivată de făgăduinţele rostite de marele Învăţătorși sufletul lor va fi umplut de o putere spirituală divină. În mintealor activă și rodnică se va dezvolta o familiaritate cu lucrurilespirituale, care va deveni o baricadă împotriva ispitei.

Cuvintele adevărului vor fi tot mai importante pentru ei și vordobândi o semnificaţie amplă și vastă, la care nici măcar nu auvisat vreodată. Frumuseţea și bogăţiile Cuvântului au o influenţătransformatoare asupra minţii și a caracterului. Lumina iubiriicerești va veni asupra inimii asemenea unei inspiraţii.

Înţelegerea și preţuirea Bibliei sporesc pe măsura studierii ei.Cercetătorul va descoperi manifestarea înţelepciunii infinite și aiubirii lui Dumnezeu, oricare ar fi direcţia spre care își va îndreptaatenţia. [133]

Semnificaţia sistemului religios iudaic din Vechiul Testament încănu este pe deplin înţeleasă. În ceremoniile și simbolurile acestui sistemreligios sunt ascunse adevăruri vaste și profunde. Cheia care dezleagătainele lui este Evanghelia. Adevărurile lui ne sunt dezvăluite princunoașterea Planului de Mântuire. Este privilegiul nostru să înţelegemaceste subiecte minunate, cu mult mai bine decât le înţelegem înprezent. Trebuie să pătrundem lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.Îngerii doresc să cerceteze adevărurile descoperite acelor oamenicare studiază Cuvântul lui Dumnezeu cu inima smerită și se roagăpentru o mai mare lungime, lărgime, adâncime și înălţime a aceleicunoașteri pe care numai Domnul o poate oferi.

Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi,este necesar să studiem într-o manieră deosebită profeţiile cuprivire la zilele din urmă. Ultima carte a Noului Testament esteplină de adevăruri pe care trebuie să le înţelegem. Satana a orbitmintea multora, așa încât s-au mulţumit să găsească orice scuzăposibilă pentru a nu studia Apocalipsa. În această carte, DomnulHristos i-a relatat slujitorului Său Ioan evenimentele care vor avealoc în zilele din urmă, spunându-i: „Ferice de cine citește, și decei ce ascultă cuvintele acestei proorocii și păzesc lucrurile scriseîn ea” (Apocalipsa 1,3).

„Și viaţa veșnică este aceasta”, spunea Domnul Hristos, „săTe cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus

95

Luc

ruri

vec

hi ș

i noi

Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3). Oare de ce nu înţele-gem noi valoarea acestei cunoașteri? De ce aceste adevăruri plinede slavă nu umplu de strălucire inima noastră, pătrunzând întreaganoastră fiinţă și constituind subiectul vorbirii noastre?

Dându-ne Cuvântul Său, Dumnezeu ne-a pus în posesia tuturoradevărurilor esenţiale pentru mântuirea noastră. Deși mii deoameni au scos apa vieţii din această fântână, totuși conţinutul einu s-a diminuat cu nimic. Mii de oameni L-au așezat pe Domnulîn centrul atenţiei lor și privind la El au fost schimbaţi după [134]chipul și asemănarea Lui. Inima lor arde când vorbesc desprecaracterul Său, mărturisind ce înseamnă Domnul Hristos pentruei și ce înseamnă ei pentru Domnul Hristos. Totuși, aceșticercetători nu au epuizat subiectele sfinte și măreţe ale Cuvântuluilui Dumnezeu. Încă mai există loc pentru mii de alţi cercetătoricare să se angajeze în lucrarea de descoperire a tainelor mântuirii.Pe măsură ce vor stărui în studiul vieţii Domnului Hristos și alcaracterului misiunii Sale, razele luminii vor străluci tot mai clarcu fiecare încercare de a găsi adevărul. Fiecare nouă căutare vadezvălui că există aspecte mai profunde și mai interesante, carenu au fost descoperite încă. Acest subiect este inepuizabil.Studierea întrupării Domnului Hristos, a jertfei Sale ispășitoareși a lucrării Sale de mijlocire va solicita gândirea cercetătoruluiperseverent și serios până la sfârșitul timpului, și privind sprenenumăraţii ani pe care îi va petrece în ceruri, va exclama: „Mareeste taina evlaviei!”

De-a lungul veșniciei, vom înţelege că, dacă am fi primit toatălumina care ar fi putut fi dobândită pe pământ, am fi ajuns săînţelegem cu mult mai mult. Subiectele cu privire la mântuire vorocupa inima, mintea și vorbirea celor mântuiţi de-a lungulveacurilor nesfârșite. Ei vor înţelege acele adevăruri pe careDomnul Hristos a dorit foarte mult să le descopere ucenicilorSăi, dar pe care ei nu le-au putut pricepe datorită lipsei lor decredinţă. Mereu și mereu vor apărea noi dimensiuni ale înţelegeriidesăvârșirii și slavei Domnului Hristos. Pe parcursul veșniciei,Gospodarul credincios va scoate neîncetat din vistieria Sa lucrurivechi și lucruri noi.

96

CERÂND PENTRU A DA*

Domnul Hristos primea continuu de la Tatăl soliile pe care urmasă ni le transmită nouă. „… Cuvântul pe care îl auziţi”, spunea El,„nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis” (Ioan 14,24). „Pentrucă nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească”(Matei 20,28). El a trăit, a gândit și S-a rugat, dar nu pentru Sine,ci pentru alţii. În fiecare dimineaţă, Domnul Se întorcea de la orelepetrecute în comuniune cu Dumnezeu pentru a le aduce oamenilorlumina cerească. Zi de zi, El primea un nou botez cu Duhul Sfânt.În primele ceasuri ale fiecărei noi zile, Dumnezeu Îl trezea dinsomnul Său, iar sufletul și buzele Sale erau binecuvântate cu harulpe care urma să-L ofere altora. Cuvintele pe care le rostea Îi eraudate chiar atunci din curţile cerului, ca să le poată adresa celortrudiţi și împovăraţi, la timpul potrivit. „Domnul Dumnezeu Mi-adat”, spunea El, „o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pecel doborât de întristare. El îmi trezește urechea, să ascult cumascultă niște ucenici” (Isaia 50,4). [140]

Ucenicii erau foarte impresionaţi de rugăciunile Sale, precumși de obiceiul Său de a intra în comuniune cu Dumnezeu. Într-ozi, după ce fuseseră puţină vreme departe de Domnul lor, cânds-au întors, L-au găsit absorbit în rugăciune. Părând că nu observăprezenţa lor, El a continuat să Se roage cu voce tare. Inima uceni-cilor a fost profund mișcată. Când a încetat să Se roage, ei auexclamat: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!”

Ca răspuns, Domnul Hristos le-a repetat Rugăciunea Domnească,așa cum o prezentase în Predica de pe Munte. Apoi, a ilustratînvăţătura pe care dorea să le-o dea, prezentându-le o parabolă.

„Care dintre voi”, le-a spus El, „dacă are un prieten, și se duce lael în miezul nopţii, și-i zice: ’Prietene, împrumută-mi trei pâini, căcia venit de pe drum un prieten al meu, și n-am ce-i pune înainte’, șidacă dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ’Nu mă tulbura;

* Capitol bazat pe textul din Luca 11,13.

97

Cer

ând

pent

ru a

da

acum ușa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să măscol să-ţi dau pâini’, vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea,pentru că-i este prieten totuși măcar pentru stăruinţa lui supărătoare,tot se va scula și-i va da tot cei trebuie” (Luca 11,5-8).

Aici, Domnul Hristos vorbește despre un om care se roagă,cerând pentru ca, la rândul lui, să poată da mai departe altuia. Eltrebuie să obţină pâine, deoarece altfel nu poate împlini nevoiacălătorului flămând și obosit, care a venit noaptea târziu. Deșivecinul lui nu este dispus să se deranjeze, el continuă să-l roage,pentru că foamea prietenului său trebuie potolită. În cele din urmă,insistenţa lui este răsplătită, iar cererea îi este împlinită.

În același fel trebuiau să caute și ucenicii binecuvântările luiDumnezeu. Atât în hrănirea mulţimii, cât și în predica desprePâinea care vine din cer, Domnul Hristos le-a descoperit ucenicilorlucrarea pe care trebuiau să o îndeplinească în calitate dereprezentanţi ai Săi. Ei trebuiau să le dea oamenilor Pâinea vieţii.Acela care le încredinţase această lucrare a văzut cât de adeseaurma să le fie încercată credinţa. Deseori, aveau să ajungă însituaţii neprevăzute și să-și dea seama [141] de neputinţa loromenească. Sufletele care flămânzesc după pâinea vieţii urmausă vină la ei, iar ei aveau să se simtă lipsiţi și neajutoraţi. Ei trebuiausă primească hrana spirituală, deoarece altfel nu ar fi avut ce să leofere altora. Cu toate acestea ucenicii nu trebuiau să trimită înapoinici un suflet, fără să-l hrănească. Domnul Hristos i-a îndrumatspre sursa din care puteau primi cele necesare. Omul din pildă nuși-a respins prietenul care a venit la el pentru a fi găzduit, în ciudafaptului că era miezul nopţii. El nu avea nimic de mâncare pentrua-i pune pe masă, dar s-a dus la un vecin care avea suficientăhrană și a insistat cu rugăminţile lui, până când acesta i-a dat celenecesare. Oare Dumnezeu, care i-a trimis pe slujitorii Lui să-i hră-nească pe cei flămânzi, nu le va împlini nevoile lor, oferindu-lecele necesare chiar pentru lucrarea Sa?

Vecinul egoist din parabolă nu reprezintă caracterul luiDumnezeu. Lecţia parabolei nu este expusă prin comparaţie, ci princontrast. Chiar și un om egoist va răspunde unei cereri urgente, pentrua scăpa de cineva care îi tulbură odihna. Dar lui Dumnezeu Îi place


98

să dea. El este plin de milă și dorește din toată inima să răspundă larugăciunile celor ce vin la El cu credinţă. El ne dă ca să le putem slujialtora și prin această lucrare să devenim asemenea Lui.

Domnul Hristos declară: „Cereţi și vi se va da; căutaţi, și veţigăsi; bateţi, și vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă; cinecaută, găsește, și celui ce bate, i se va deschide” (Luca 11,9.10)

Mântuitorul continuă: „Cine este tatăl acela dintre voi, care,dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere unpește, să-i dea un șarpe în loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-idea o scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, știţi să daţi daruribune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruriva da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11,11-13).

Pentru a întări încrederea noastră în Dumnezeu, DomnulHristos ne învăţă să ne adresăm cu un nume nou, un nume împletit[142] cu relaţia cea mai dragă a inimii omenești. El ne acordăprivilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cel infinit – Tatăl nostru.Acest nume este un semn al iubirii și al încrederii noastre în El șio garanţie a consideraţiei Sale și a relaţiei cu noi. Când ne adresămlui Dumnezeu în acest fel, cerându-I o favoare sau o binecuvântare,numele de Tată este foarte plăcut în auzul lui Dumnezeu. Iarpentru ca noi să nu credem că este o încumetare să I ne adresămcu acest nume, Domnul l-a repetat mereu și mereu. El dorește canoi să ne familiarizăm cu apelativul „Tatăl nostru”.

Dumnezeu ne consideră copiii Lui. El ne-a răscumpărat dinaceastă lume nepăsătoare și ne-a ales să fim membri ai familieiSale împărătești, fii și fiice ale Împăratului ceresc. Dumnezeu neinvită să ne încredem în El, cu o încredere mai profundă și maiputernică decât aceea a unui copil faţă de tatăl lui. Părinţii îșiiubesc copiii, dar iubirea lui Dumnezeu este mai profundă și maivastă decât ar putea fi vreodată iubirea omenească. Ea nu poatefi măsurată. Prin urmare, dacă părinţii de pe pământ știu cum săle dea daruri bune copiilor lor, cu cât mai mult va ști Tatăl nostruceresc să le dea Duhul Sfânt celor care Îl cer de la El?

Învăţăturile Domnului Hristos cu privire la rugăciune ar trebuiluate în considerare și studiate cu multă atenţie. În rugăciuneexistă o știinţă divină, iar ilustraţia prezentată de El aduce în atenţie

99

Cer

ând

pent

ru a

da

principii pe care trebuie să le înţeleagă toţi oamenii. Domnul nuarată care este adevăratul spirit al rugăciunii. El ne învaţă desprenecesitatea perseverenţei în rugăciunile adresate lui Dumnezeuși ne asigură de bunăvoinţa și dispoziţia Sa de a ne asculta și de ane răspunde.

Rugăciunile noastre nu trebuie să fie niște cereri egoiste, doarpentru beneficiul nostru. Noi trebuie să cerem, ca să putem oferi.Principiile vieţii Domnului Hristos trebuie să fie principiilenoastre: „Eu Însumi”, spunea El, vorbindu-le ucenicilor, „Măsfinţesc pentru ei, ca și ei să fie sfinţiţi prin adevăr” (Ioan 17,19).Aceeași devoţiune, același sacrificiu de sine și aceeași supunerefaţă de cerinţele Cuvântului lui Dumnezeu, care au fost eviden-ţiate în viaţa lui Hristos, trebuie să se vadă și în viaţa slujitorilorSăi. Misiunea noastră pentru lume nu este aceea de a ne sluji saude a ne plăcea nouă înșine. Noi trebuie [143] să-I aducem slavălui Dumnezeu, cooperând cu El pentru salvarea celor păcătoși.Trebuie să cerem binecuvântări din partea lui Dumnezeu, ca săle putem transmite altora. Capacitatea de a primi se menţine doarprin dăruire. Noi nu putem continua să primim comoara cerească,fără a o împărtăși celor aflaţi în jurul nostru.

În parabolă, cel care cerea a fost respins de repetate ori, dar nu arenunţat la cererea sa. Tot astfel, rugăciunile noastre par să nuprimească întotdeauna un răspuns imediat, dar Domnul Hristos neînvaţă că trebuie să nu încetăm a ne ruga. Rugăciunea nu are scopulde a schimba planul lui Dumnezeu, ci de a ne aduce pe noi în armoniecu El. Când Îi adresăm o cerere, El poate vedea că este necesar să necercetăm inima și să ne pocăim de păcat. Prin urmare, El ne treceprin încercări, ne conduce la umilinţă, pentru ca noi să putem vedeace anume împiedică lucrarea Duhului Său Sfânt prin noi.

Pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu există anumitecondiţii, iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndepliniriidatoriei. „Dacă Mă iubiţi”, spune Domnul Hristos, „veţi păziporuncile Mele. Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Măiubește, și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi,și Mă voi arăta lui” (Ioan 14,15.21). Cei care aduc cererile lorînaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinţei Sale, dar


100

nu se conformează condiţiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosescNumele lui Hristos ca o garanţie a împlinirii făgăduinţei, dar nuîndeplinesc acele lucruri care evidenţiază credinţa lor în Hristosși dragostea faţă de El.

Mulţi ignoră condiţia acceptării de către Tatăl ceresc. Trebuiesă examinăm mai atent faptele credinţei prin care ne apropiem deDumnezeu. Dacă suntem neascultători, Îi aducem Domnului unordin de plată, pe care Îi cerem să îl onoreze, în timp ce noi nuam îndeplinit condiţiile care îl fac să poată fi plătit. Noi Îiprezentăm lui Dumnezeu făgăduinţele Sale și Îl rugăm să leîndeplinească, dar dacă le-ar îndeplini, El Și-ar dezonora propriulNume. [144]

Făgăduinţa este: „Dacă rămâneţi în Mine, și dacă rămân în voiCuvintele Mele, cereţi orice vreţi vrea, și vi se va da” (Ioan 15,7).Iar apostolul Ioan declară: „Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem,dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ’Îl cunosc’, și nu păzeșteporuncile Lui, este un mincinos, și adevărul nu este în el. Darcine păzește Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajunsdesăvârșită; prin aceasta știm că suntem ai Lui” (Ioan 2,3-5).

Una dintre ultimele porunci pe care Domnul Hristos le-a datucenicilor Săi a fost: „Să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu”(Ioan 13,34). Respectăm noi această poruncă sau îngăduim ca încaracterul nostru să existe trăsături aspre și necreștinești? Dacăi-am întristat sau i-am rănit pe alţii în vreun fel, datoria noastrăeste să ne mărturisim greșeala și să căutăm împăcarea. Aceastaconstituie o pregătire esenţială ca să putem veni înaintea luiDumnezeu cu credinţă pentru a cere binecuvântarea Sa.

Mai există un aspect prea adesea neglijat de cei care Îl caută peDomnul în rugăciune. Aţi fost cinstiţi cu Dumnezeu? Prin profetulMaleahi, Domnul declară: „Din vremea părinţilor voștri voi v-aţiabătut de la poruncile Mele, și nu le-aţi păzit. Întoarceţi-vă la Mine,și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice Domnul oștirilor. Dar voi între-baţi: ’În ce trebuie să ne întoarcem?’ Se cade să înșele un om peDumnezeu, cum Mă înșelaţi voi? Dar voi întrebaţi: ’Cu ce Te-amînșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare” (Maleahi 3,7.8).

101

Cer

ând

pent

ru a

da

Ca Dătător al tuturor binecuvântărilor, Dumnezeu pretinde oparte din tot ce avem. Acesta este planul Său pentru susţinereapredicării Evangheliei. Noi trebuie să arătăm faptul că apreciemdarurile Sale, înapoindu-I lui Dumnezeu partea Sa. Dar, dacăreţinem pentru noi ceea ce Îi aparţine Lui, cum putem cerebinecuvântarea Sa? Dacă suntem niște ispravnici necredincioși ailucrurilor pământești, cum ne putem aștepta ca El să ne înzestrezecu lucrurile cerești? Probabil că aici se află taina rugăciunilor lacare nu s-a primit răspuns.

Dar, în mila Sa cea mare, Domnul este gata să ierte și spune:„Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, [145] ca să fiehrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnuloștirilor, și veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor,și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voimustra pentru voi pe cel ce mănâncă, (lăcusta) și nu vă va nimiciroadele pământului, și viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre.… Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută,zice Domnul oștirilor” (Maleahi 3,10-12).

Tot așa este și cu orice altă cerinţă a lui Dumnezeu. Toatedarurile Sale sunt făgăduite cu condiţia ascultării. Dumnezeu deţineun cer plin de binecuvântări pentru cei care vor colabora cu El.Toţi cei care Îl ascultă pot cere cu încredere împlinirea făgăduinţelorSale.

Dar noi trebuie să manifestăm o încredere fermă și neabătutăîn Dumnezeu. Adesea, El întârzie să ne răspundă pentru a punela încercare încrederea noastră sau pentru a verifica sinceritateadorinţei noastre. Dacă am cerut după Cuvântul Său, trebuie săcredem în făgăduinţa Sa și să continuăm cu insistenţă să-I adresămcererile noastre, având convingerea că nu vor fi respinse.

Dumnezeu nu spune: Cereţi o singură dată și veţi primi. El neîndeamnă să cerem în continuare. Perseveraţi în rugăciune fărășovăire. Perseverenţa în rugăciune îi inspiră celui care se roagă oatitudine mai serioasă și îi dă o dorinţă tot mai mare de a primilucrurile pe care le cere. La mormântul lui Lazăr, Domnul Hristosi-a spus Martei: „’Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedeaslava lui Dumnezeu?’” (Ioan 11,40)


102

Dar mulţi nu au o credinţă vie. Acesta este motivul pentrucare nu văd o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu.Slăbiciunea lor este rezultatul necredinţei. Ei au mai multăîncredere în acţiunile lor, decât în lucrarea lui Dumnezeu pentruei. Acești oameni își asumă răspunderea de a-și purta singuri degrijă. Ei fac multe planuri și proiecte, dar se roagă puţin și audoar o mică încredere reală în Dumnezeu. Ei consideră că aucredinţă, dar aceasta este doar un impuls de moment. Pentru cănu reușesc să-și înţeleagă propria nevoie, și nici dispoziţia luiDumnezeu [146] de a dărui, ei nu continuă să-și menţină cererileînaintea Domnului cu perseverenţă.

Rugăciunile noastre trebuie să fie tot așa de insistente și deperseverente ca rugăciunea acelui prieten care cerea câteva pâiniîn miez de noapte. Cu cât vom cere mai stăruitor și mai statornic,cu atât legătura noastră spirituală cu Domnul Hristos va fi maistrânsă. Noi vom primi tot mai multe binecuvântări, pentru căvom avea o credinţă tot mai mare.

Partea noastră este să ne rugăm și să credem. Vegheaţi în rugăciune.Vegheaţi și cooperaţi cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile. Păstraţimereu în minte faptul că „noi suntem împreună-lucrători cuDumnezeu” (1 Corinteni 3,9). Vorbiţi și lucraţi în armonie curugăciunile voastre. Aceasta va constitui diferenţa infinită întreîncercarea care dovedește autenticitatea credinţei voastre sau aceeacare arată că rugăciunile voastre sunt doar o formă.

Când se ivesc necazuri și sunteţi confruntaţi cu dificultăţi, nucăutaţi ajutorul oamenilor. Încredinţaţi totul lui Dumnezeu.Obiceiul de a le spune altora greutăţile noastre ne face doar maislabi, dar nu ne aduce nici o putere de a le rezolva. Prin aceasta,așezăm asupra lor o povară a infirmităţilor noastre spirituale, pecare ei nu o pot ușura. Noi căutăm putere din partea unor oamenigreșiţi și limitaţi, în timp ce putem avea puterea unui Dumnezeuinfinit, care nu greșește.

Nu trebuie să mergeţi până la marginile pământului în căutareaînţelepciunii, căci Dumnezeu este aproape. Nu capacităţile pecare le aveţi acum, sau pe care le veţi avea vreodată, sunt celecare vă vor da succesul. Ci lucrurile pe care le poate face Domnul

103

Cer

ând

pent

ru a

da

pentru voi. Trebuie să avem mult mai puţină încredere în ceea cepoate face omul și mult mai multă încredere în ceea ce poate faceDumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El dorește cu ardoareca voi să-L căutaţi prin credinţă. Dumnezeu vrea să așteptaţilucruri mari de la El. El dorește cu nerăbdare să vă ofere atâtînţelegerea lucrurilor pământești, trecătoare, cât și a lucrurilorspirituale. Domnul poate ascuţi intelectul vostru. El vă poate datact și îndemânare. Puneţi la lucru talentele voastre, cereţi-I luiDumnezeu înţelepciune și vă va fi dată.

Luaţi Cuvântul lui Hristos ca o garanţie pentru voi. Oare nuv-a invitat Domnul să veniţi la El? [147] Să nu vă permiteţi nicio-dată să vorbiţi într-o manieră descurajată și lipsită de speranţă.Dacă veţi face așa, veţi pierde mult. Privind la aparenţe șilamentându-vă când vin dificultăţi și sunteţi apăsaţi de necazuri,voi dovediţi o credinţă slabă și bolnavă. Trebuie să vorbiţi și săacţionaţi ca și când credinţa voastră ar fi invincibilă. Domnul estebogat în resurse, deoarece lumea este a Lui. Priviţi spre cer princredinţă. Priviţi la Acela care are lumina, puterea și eficienţa.

În credinţa adevărată există o voioșie, o statornicie în prin-cipii și o fermitate în atingerea scopului propus, pe care nici timpul,nici oboseala nu le pot slăbi. „Flăcăii obosesc și ostenesc, chiartinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiescputerea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă, și nuostenesc” (Isaia 40,30.31).

Mulţi doresc din toată inima să-i ajute pe alţii, dar simt că nuau nici o putere spirituală și nici o lumină de împărtășit. Aceștioameni trebuie să-și prezinte cererile înaintea tronului harului.Să se roage pentru Duhul Sfânt. Dumnezeu susţine fiecarefăgăduinţă pe care a făcut-o. Cu Biblia în mână spuneţi: Am făcutașa cum mi-ai spus. Îţi prezint făgăduinţa pe care ai rostit-o: „Cereţiși vi se va da, căutaţi și veţi găsi, bateţi și vi se va deschide!”

Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele Domnului Hristos,ci și prin inspiraţia Duhului Sfânt. Aceasta este explicaţia afirma-ţiei că Duhul „mijlocește pentru noi cu suspine negrăite” (Romani8,26). Lui Dumnezeu îi face plăcere să răspundă la astfel derugăciuni. Când rostim o rugăciune în Numele lui Hristos, cu


104

seriozitate și căldură, chiar în insistenţa aceasta se află o garanţiedin partea lui Dumnezeu, că El este pe punctul de a ne răspunde,dăruindu-ne „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”(Efeseni 3,20).

Domnul Hristos a zis: „Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, săcredeţi că l-aţi și primit, și-l veţi avea” (Marcu 11,24). [148] „Șiorice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fieproslăvit în Fiul” (Ioan 14,13). Iar ucenicul iubit Ioan, inspirat deDuhul Sfânt, declară cu claritate și siguranţă deplină: „Îndrăznealape care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, neascultă. Și dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntemstăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (Ioan 5,14.15). Prinurmare, adresaţi-I Tatălui cererile voastre, cu insistenţă, în NumeleDomnului Isus. Dumnezeu va onora acest Nume.

Curcubeul care înconjoară tronul divin este o asigurare căDumnezeu este consecvent, că „la El nu există schimbare, niciumbră de mutare”. Noi am păcătuit împotriva lui Dumnezeu șinu merităm favoarea Sa, totuși El Însuși a așezat pe buzele noastrecea mai frumoasă dintre rugăciuni: „Pentru Numele Tău, nunesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita,nu rupe legământul Tău cu noi” (Ieremia 14,21). Domnul S-a oferitpentru a fi garant că, atunci când venim la El, mărturisindu-nepăcatul și nevrednicia, ne va asculta strigătul. Însăși onoareatronului Său este în joc în împlinirea Cuvântului Său faţă de noi.

Asemenea lui Aaron, care Îl simboliza pe Domnul Hristos,Mântuitorul nostru duce în inima Sa, în Locul Preasfânt, numeletuturor celor din poporul Său. Marele nostru Preot își aduceaminte de toate cuvintele prin care ne-a încurajat să ne încredemîn El. Domnul nu uită niciodată legământul Său.

Toţi cei care Îl vor căuta Îl vor găsi. Tuturor celor care vor bateli se va deschide. Nimănui nu i se va răspunde cu scuza: „Nu Măderanja, poarta este încuiată, nu vreau să o deschid”. Niciodată nui se va spune cuiva: „Nu pot să te ajut”. Cei care cer pâine în miezde noapte, ca să hrănească sufletele flămânde, vor avea succes.

În parabolă, omul care cere pâine pentru vizitatorul său, pri-mește „tot ce-i trebuie”. Așadar, în ce măsură ne va dărui Dumnezeu

105

Cer

ând

pent

ru a

da

lucrurile pe care urmează să le împărtășim altora? [149] „Dupămăsura darului lui Hristos” (Efeseni 4,7). Îngerii veghează cu uninteres profund pentru a vedea cum se comportă oamenii cusemenii lor. Când văd pe cineva manifestând simpatie faţă de celgreșit, asemenea Domnului Hristos, îngerii vin alături de el și îiaduc în memorie cuvintele pe care trebuie să le rostească, iaraceste cuvinte vor fi ca Pâinea vieţii pentru acel suflet. Prinurmare, „Dumnezeu se îngrijește de toate trebuinţele voastre,după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4,19). Mărturi-sirea voastră sinceră și adevărată va fi făcută de El plină de putereavieţii veșnice. Cuvântul Domnului va fi pe buzele voastre adevărși neprihănire.

Efortul personal pentru binele altora trebuie să fie precedatde multă rugăciune în taină, deoarece pentru a înţelege știinţasalvării de suflete este necesară o mare înţelepciune. Înainte de avorbi cu oamenii, vorbiţi cu Domnul Hristos. Obţineţi de la tronulceresc pregătirea necesară pentru a sluji nevoilor oamenilor.

Inima voastră trebuie să se frângă de dorinţa arzătoare dupăDumnezeul cel viu. Viaţa Domnului Hristos a arătat ce poateface natura umană dacă este părtașă naturii divine. Noi putemavea tot ce a primit și Domnul Hristos de la Dumnezeu. Așadar,cereţi și veţi primi. Cu o credinţă perseverentă, ca a lui Iacov, cuo stăruinţă fermă, ca a lui Ilie, cereţi-I lui Dumnezeu să împlineascăpentru voi tot ce a făgăduit.

Lăsaţi ca toate gândurile pline de slavă despre Dumnezeu săstăpânească mintea voastră. Viaţa voastră să fie unită prin legăturitainice cu viaţa lui Isus. Cel care i-a poruncit luminii să strălu-cească în întuneric, dorește să strălucească în inima voastră, săvă dea lumina cunoștinţei slavei lui Dumnezeu pe chipul lui IsusHristos. Duhul Sfânt va lua lucrurile lui Dumnezeu și vi le vadescoperi, aducându-le ca pe o putere vie în inima celui ascultător.Domnul Hristos vă va conduce până la hotarul veșniciei. Veţiputea contempla slava care se află dincolo de perdeaua despărţi-toare a Templului ceresc și le veţi descoperi oamenilor atotputer-nicia Celui care trăiește veșnic, ca să mijlocească pentru noi.

106

DOI ÎNCHINÃTORI*

Domnul Hristos a spus parabola fariseului și a vameșului,„pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniţi, șidispreţuiau pe ceilalţi” (Luca 18,9). Fariseul s-a dus la templu,ca să se închine, nu pentru că a simţit că este un păcătos care arenevoie de iertare, ci pentru că se credea neprihănit și spera săobţină laude din partea oamenilor. El considera că însuși actul luide închinare era un merit care îl recomanda înaintea luiDumnezeu. În același timp, voia să le ofere celorlalţi posibilitateade a-și forma o părere înaltă despre evlavia lui. El spera să-șiasigure atât favoarea lui Dumnezeu, cât și pe aceea a oamenilor.Închinarea lui era motivată de interese egoiste.

Fariseul era plin de spiritul laudei de sine. Înfăţișarea lui,comportamentul lui și rugăciunile lui exteriorizau acest spirit.Retrăgându-se departe de alţii, ca și când ar fi spus: „Dă-te înapoi,nu te apropia de mine, căci sunt sfânt” (Isaia 65,5), el stătea înpicioare și se ruga „în sinea lui”. Pe deplin mulţumit de sine, elcredea că atât Dumnezeu, cât și oamenii îl priveau cu aceeașisatisfacţie.

„’Dumnezeule, Îţi mulţumesc’”, spunea el, „’că nu sunt ca ceilalţioameni, hrăpăreţi, nedrepţi, desfrânaţi sau chiar ca vameșul acesta’”(Luca 18,11). [151] Gândurile lui nu era îndreptate spre Dumnezeu,ci spre oameni. Acesta este secretul mulţumirii de sine.

Fariseul a început să-și enumere faptele bune: „Eu postesc dedouă ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele”(Luca 18,12). Religia lui nu atingea sufletul. El nu căuta să aibăun caracter asemenea caracterului lui Dumnezeu, o inimă plinăde iubire și de milă. El era mulţumit cu o religie care privea numaiviaţa exterioară. Neprihănirea lui era rodul propriilor fapte, oneprihănire personală, judecată după un standard omenesc.

* Capitol bazat pe textele din Luca 18,9-14.

107

Doi

înc

hină

tori

Oricine se încrede în sine, considerând că este neprihănit, îiva dispreţui pe ceilalţi. Deoarece fariseul se judeca pe sine,comparându-se cu alţi oameni, el îi judeca și pe alţii în acelașimod, comparându-i cu sine. Neprihănirea lui era evaluată prinintermediul neprihănirii altora, prin contrast, cu cât aceștia eraumai răi, cu atât părea el mai neprihănit. Îndreptăţirea de sine îldetermina să-i acuze pe semenii lui. El îi condamna pe „ceilalţioameni” ca pe niște călcători ai Legii lui Dumnezeu. Prin aceasta,fariseul manifesta chiar spiritul lui Satana, „pârâșul fraţilor”. Dar,cu un asemenea spirit, i-a fost imposibil să intre în comuniune cuDumnezeu. El s-a întors acasă lipsit de binecuvântarea divină.

Vameșul s-a dus la templu împreună cu alţi închinători, dars-a îndepărtat imediat, deoarece s-a considerat nevrednic să parti-cipe la actul lor de închinare. În timp ce stătea deoparte, „nuîndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, și se bătea cu pumnulîn piept”, cuprins de remușcări amare și de dispreţ faţă de sine.El simţea că păcătuise împotriva lui Dumnezeu, că era păcătos șiîntinat. Vameșul nu se putea aștepta nici măcar la mila celor dinpreajma lui, deoarece ei îl priveau cu dispreţ. El știa că nu aveanici un merit care să-l recomande înaintea lui Dumnezeu și într-odisperare cumplită, a strigat: „Dumnezeule, ai milă de mine,păcătosul” (Luca 18,13). El nu se compara cu alţii. [152] Copleșitde simţământul vinovăţiei, stătea ca și când ar fi fost singur înprezenţa lui Dumnezeu. Unica lui dorinţă era să primeascăiertarea și pacea și nu cerea altceva decât mila lui Dumnezeu. Ela fost binecuvântat. „Eu vă spun”, a zis Domnul Hristos, „că maidegrabă omul acesta s-a pogorât acasă socotit neprihănit, decâtcelălalt” (Luca 18,24).

Fariseul și vameșul reprezintă două mari categorii de oameniîn care se împart cei ce vin să I se închine lui Dumnezeu. Primiireprezentanţi ai acestor categorii sunt chiar primii doi copii născuţiîn lume. Cain a crezut despre sine că este neprihănit și a venitînaintea lui Dumnezeu, aducând doar o jertfă de mulţumire. Elnu a făcut nici o mărturisire a păcatului și nu a simţit nici o nevoiede milă. Dar Abel a venit cu o jertfă de sânge, care Îl simbolizape Mielul lui Dumnezeu. El a venit ca un păcătos, considerându-se


108

pierdut. Singura lui speranţă era iubirea nemeritată a lui Dumnezeu.Domnul a apreciat jertfa lui, dar nu a privit cu aceeași plăcere sprejertfa lui Cain. Simţământul nevoii, recunoașterea sărăciei și apăcatului nostru constituie primele condiţii ca Dumnezeu să neaccepte. „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia ceru-rilor” (Matei 5,3).

Experienţa apostolului Petru conţine câte o lecţie pentru fiecaredintre cele două clase de oameni reprezentate de fariseu și de vameș.La începutul uceniciei sale, apostolul Petru s-a considerat un omputernic. Asemenea fariseului, după propria estimare, el „nu era caceilalţi oameni”. Când Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenici, chiarîn ajunul trădării Sale, spunându-le: „În noaptea aceasta toţi veţiavea un prilej de poticnire în Mine”, încrezător în sine, Petru adeclarat: „… ’Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voiavea’” (Marcu 14,27-29). Petru nu cunoștea pericolul în care seafla. Încrederea în sine l-a condus pe o cale greșită. El s-a consideratcapabil să reziste ispitei, dar după numai câteva ore a venit încercareași Petru L-a negat pe Domnul său, rostind blesteme și jurăminte.

Când cântatul cocoșului i-a amintit de cuvintele DomnuluiHristos, surprins și șocat de ceea ce tocmai făcuse, [154] Petruși-a întors capul și a privit spre Domnul său. În acel moment,Domnul Hristos a privit la el și, în privirea îndurerată a Domnului,în care mila și iubirea erau împletite, Petru s-a înţeles pe sine. Ela ieșit și a plâns. Acea privire a lui Hristos i-a zdrobit inima.Petru a ajuns la un punct crucial al vieţii și s-a pocăit amar depăcatul său. El a fost asemenea vameșului cuprins de remușcăriși pocăinţă și, la fel ca vameșul, a găsit milă. Privirea DomnuluiHristos l-a asigurat că este iertat.

Deodată, încrederea în sine s-a risipit. Petru nu a mai repetatniciodată vechile declaraţii îngâmfate.

După învierea Sa, Domnul Hristos l-a pus la încercare de treiori pe Petru, întrebându-l: „… ’Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tumai mult decât aceștia?’” Dar, de data aceasta, Petru nu s-a maiînălţat pe sine mai presus de fraţii lui. El a făcut apel la Acelacare îi putea cunoaște inima. „… ’Doamne’”, a zis el, „’Tu toatele știi, știi că Te iubesc’” (Ioan 21,15.17).

109

Doi

înc

hină

tori

După aceea, lui Petru i s-a încredinţat misiunea la care fusesechemat. Iar lucrarea încredinţată a fost mai vastă și mai delicatădecât aceea pe care o avusese până atunci. Domnul l-a însărcinatsă hrănească oile și mielușeii. Încredinţându-i spre îngrijiresufletele pentru care Își sacrificase propria viaţă, Mântuitorul i-adat lui Petru cea mai puternică dovadă a încrederii în reabilitarealui. Cel care fusese cândva un ucenic neliniștit, îngâmfat, plin deîncredere în sine, devenise acum supus și pocăit. De atunci încolo,Petru a urmat exemplul de renunţare și sacrificiu de sine alDomnului său. El a fost părtaș al suferinţelor lui Hristos, iar cândDomnul va sta pe tronul slavei Sale, Petru va fi părtaș al slavei luiHristos.

Răul care a determinat căderea lui Petru și l-a împiedicat pefariseul din pildă să aibă o comuniune cu Dumnezeu se dovedeștea fi cauza ruinei a mii de oameni din zilele noastre. Nimic nu esteatât de ofensator la adresa lui Dumnezeu sau atât de periculospentru sufletul omenesc, ca mândria și mulţumirea de sine. Acesteasunt cele mai lipsite de speranţe și mai greu de vindecat dintretoate păcatele. [155]

Petru n-a căzut dintr-o dată, ci treptat. Încrederea în sine l-adeterminat să creadă că el era mântuit și, ca urmare, a alunecatpas cu pas pe calea decăderii, până când a ajuns în stare să-Lnege pe Domnul său. Atâta vreme cât vom fi pe acest pământ, nune vom putea încrede niciodată în noi înșine, considerând căsuntem în afara oricărui pericol, și nici nu vom putea crede căsuntem în siguranţă în faţa ispitei. Cei care Îl acceptă pe Mântuito-rul, oricât de sinceră ar fi convertirea lor, nu ar trebui să fieînvăţaţi niciodată să spună sau să considere că sunt mântuiţi.Aceasta este o amăgire. Fiecare trebuie să cultive speranţa șicredinţa, dar chiar și atunci când ne încredinţăm pe noi înșineDomnului Hristos și știm că El ne acceptă, nu suntem în afaraposibilităţii de a fi ispitiţi. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Mulţivor fi curăţiţi, albiţi și lămuriţi” (Daniel 12,10). Dar numai „celce rabdă ispita… va primi cununa vieţii” (Iacov 1,12).

Cei care Îl acceptă pe Domnul Hristos ca Mântuitor și, învirtutea încrederii lor de la începutul vieţii de creștin, declară:


110

„Sunt mântuit”, se află în pericolul de a se încrede în ei înșiși. Eipierd din vedere propria slăbiciune și nevoia lor continuă de puteredivină. Ei nu sunt pregătiţi să se confrunte cu amăgirile lui Satanași, când sunt ispitiţi, mulţi cad în adâncurile păcatului, asemenealui Petru. Noi suntem avertizaţi: „Astfel dar, cine crede că stă înpicioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10,12). Singuranoastră posibilitate de a fi în siguranţă se află în continuaneîncredere în puterile proprii și în dependenţa permanentă deDomnul Hristos.

Petru a trebuit să-și cunoască propriile defecte de caracter șinevoia de a primi puterea și harul Domnului Hristos. Domnul nuîl putea scuti de încercare, dar putea să-l salveze de la înfrângere.Dacă ar fi fost dispus să accepte avertizarea lui Hristos, Petru arfi vegheat în rugăciune, ar fi umblat cu teamă și cutremur, ca sănu i se poticnească piciorul pe cale. El ar fi primit ajutorul divin,iar Satana nu ar fi putut câștiga biruinţa asupra lui.

Petru a căzut datorită încrederii în sine, dar picioarele lui aufost din nou întărite pe cale, prin pocăinţă și umilinţă. Fiecarepăcătos poate găsi încurajare în raportul acestei experienţe. [156]Deși a păcătuit grav, Petru a fost iertat. În inima lui erau întipăritecuvintele Domnului Hristos: „Eu M-am rugat pentru tine, ca sănu se piardă credinţa ta” (Luca 22,23). În agonia amară a remușcă-rilor, această rugăciune și amintirea privirii pline de milă și deiubire a Domnului Hristos i-au dat nădejde. După învierea Sa,Domnul Hristos Și-a amintit de Petru și i-a dat îngerului o soliepe care s-o transmită femeilor: „Duceţi-vă de spuneţi ucenicilorLui, și lui Petru, că merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veţivedea, cum v-a spus” (Marcu 16,7). Pocăinţa lui Petru a fostacceptată de Mântuitorul, care iartă păcatele.

Aceeași compasiune care l-a salvat pe apostolul Petru estemanifestată faţă de fiecare suflet căzut sub puterea ispitei. Planulspecial al lui Satana este să-i conducă pe oameni în păcat, pentruca apoi să-i părăsească, lăsându-i fără nici un sprijin, tremurând,cuprinși de teama de a cere iertare. Dar de ce să ne temem cândDumnezeu a zis: „Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea,vor face pace cu Mine, da vor face pace cu Mine” (Isaia 27,5).

111

Doi

înc

hină

tori

Dumnezeu a pregătit toate mijloacele pentru a veni în ajutorulnostru. El ne încurajează pe toate căile să venim la Hristos.

Domnul Hristos Și-a adus ca jertfă trupul zdrobit, ca sărăscumpere moștenirea lui Dumnezeu și să-i acorde omului căzuto nouă șansă. „De aceea și poate să mântuiască în chip desăvârșitpe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieștepururi ca să mijlocească pentru ei” (Evrei 7,25). Domnul Hristosa mijlocit pentru omenirea pierdută, prin viaţa Sa fără pată, prinascultarea Sa și prin moartea Sa pe crucea Golgotei. Iar acum,Căpetenia mântuirii noastre mijlocește pentru noi, nu numai caun simplu petiţionar, ci ca un Biruitor care Își cere drepturilebiruinţei Sale. Jertfa Sa este deplină, iar ca Mijlocitor al nostru,El aduce la îndeplinire lucrarea pe care Și-a asumat-o de bunăvoie,prezentând înaintea lui Dumnezeu meritele Sale neprihănite,amestecate cu rugăciunile, mărturisirile și mulţumirile poporuluiSău. Însoţite de parfumul neprihănirii Sale, acestea se înalţă laDumnezeu ca o mireasmă plăcută. Jertfa Domnului Hristos esteprimită în întregime și iertarea acoperă toate păcatele. [157]

Domnul Hristos S-a angajat să fie Înlocuitorul și Garantulnostru, iar El nu trece cu vederea pe nimeni. Acela care nu aputut să privească la fiinţele omenești expuse ruinei veșnice, fărăca sufletul Său să nu fie cuprins de milă, ci a mers pentru ele pânăla moarte, va privi cu îndurare și compasiune asupra fiecărui sufletcare își dă seama că nu se poate salva singur.

Domnul nu va privi asupra nici unui om care se roagătremurând, fără să-l ajute și să-l ridice. Acela care, prin propriajertfă, a pus la dispoziţia omului un tezaur inepuizabil de puteremorală, nu va da greș în a folosi această putere în favoarea noastră.Putem să depunem păcatele și necazurile noastre la picioareleLui, pentru că El ne iubește. Fiecare privire și fiecare cuvânt alSău ne inspiră încredere. El va modela caracterul nostru dupăvoia Sa.

În întreaga oștire satanică nu există nici o putere care să învingăun suflet ce se aruncă în braţele Domnului Hristos cu o credinţăsimplă. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui care cadeîn leșin” (Isaia 40,29). [158]


112

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, casă ne ierte păcatele și să ne curăţească de orice nelegiuire” (1 Ioan1,9). Domnul spune: „Recunoaște-ţi numai nelegiuirea, recu-noaște că ai fost necredincioasă Domnului, Dumnezeului tău”(Ieremia 3,13). „Vă voi stropi cu apă curată, și veţi fi fericiţi; văvoi curăţa de toate spurcăciunile voastre și de toţi idolii voștri”(Ezechiel 36,35).

Dar, înainte de a putea găsi iertare și pace, trebuie să ajungemla o cunoaștere de sine al cărei rezultat să fie umilinţa și regretulpentru păcat. Fariseul din parabolă nu simţea nici o convingerecu privire la păcatul lui. Duhul Sfânt nu putea lucra pentru el.Sufletul lui era închis într-o platoșă a îndreptăţirii de sine, pecare săgeţile lui Dumnezeu, ascuţite și bine ţintite de mâiniîngerești, nu puteau să o străpungă. Numai acela care recunoaștecă este un păcătos poate fi mântuit de Domnul Hristos. El a venitsă-i tămăduiască „pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiascărobilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii, să deadrumul celor apăsaţi” (Luca 4,18). „Nu cei sănătoși au trebuinţăde doctor, ci cei bolnavi” (Luca 5,31). Dacă nu cunoaștemadevărata noastră stare, nu vom simţi nevoia după ajutorul luiHristos. Trebuie să înţelegem pericolul în care ne aflăm, altfel nuvom alerga spre locul de refugiu. Pentru a dori să fim vindecaţi,trebuie să simţim durerile provocate de rănile noastre.

Domnul spune: „Pentru că zici: ’Sunt bogat, m-am îmbogăţitși nu duc lipsă de nimic’, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac,orb și gol; te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc,ca să te îmbogăţești; și haine albe, ca să te îmbraci cu ele, și să nuţi se vadă rușinea goliciunii tale; și doctorie pentru ochi, ca să-ţiungi ochii și să vezi” (Apocalipsa 3,17.18). Aurul curăţit prin foceste credinţa care lucrează prin dragoste. Numai aceasta ne poateaduce în armonie cu Dumnezeu. Noi putem fi activi și putemlucra intens, dar dacă nu avem o iubire ca aceea care se află îninima lui Hristos, nu vom putea fi socotiţi niciodată printre ceicare fac parte din familia cerului. [159]

Nici un om nu își poate înţelege greșelile din proprie iniţiativă.„Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea; cine

113

Doi

înc

hină

tori

poate s-o cunoască” (Ieremia 17,9). Buzele pot exprima o sărăciea sufletului, pe care inima nu o recunoaște. În timp ce Îi vorbimlui Dumnezeu despre sărăcia noastră spirituală, inima noastră sepoate umfla de mândria superiorităţii propriei umilinţe și apropriei neprihăniri. Există un singur mod în care se poate obţineadevărata cunoaștere de sine. Trebuie să privim la DomnulHristos. Ceea ce îi face pe oameni să fie atât de mândri de pro-pria neprihănire este necunoașterea lui Hristos. Când vomcontempla curăţia și desăvârșirea Lui, vom înţelege propriaslăbiciune și sărăcie și ne vom vedea propriile defecte, așa cumsunt ele în realitate. Atunci ne vom vedea pierduţi și fără speranţă,îmbrăcaţi în hainele îndreptăţirii de sine, asemenea oricărui altpăcătos. Vom înţelege că, dacă vom fi vreodată mântuiţi, aceastanu se va datora bunătăţii noastre, ci harului nemărginit al luiDumnezeu.

Rugăciunea vameșului a fost ascultată, deoarece a doveditsupunerea celui care, conștient fiind de propria neputinţă, a căutatajutorul Celui Atotputernic. Pentru vameș, eul nu era decât orușine. Tot așa trebuie privit de toţi aceia care Îl caută peDumnezeu. Prin credinţă, o credinţă care renunţă la orice încre-dere în sine, cel care se roagă trebuie să se bazeze întru totul peputerea nemărginită a lui Dumnezeu.

Nici o conformare exterioară nu poate lua locul credinţeisimple și renunţării totale la sine. Dar, prin putere proprie, niciun om nu poate renunţa la sine. Tot ce putem face este să fim deacord ca Domnul Hristos să îndeplinească această lucrare. Prinurmare, rugăciunea inimii noastre va fi: Doamne, ia-mi inima,pentru că eu nu o pot da! Ea este proprietatea Ta. Păstreaz-o Tucurată, căci eu nu o pot păstra pentru Tine. Mântuiește-mă înciuda mea însumi, în ciuda firii mele slabe și necreștinești.Modelează-mă, șlefuiește-mă, înalţă-mă într-o atmosferă curatăși sfântă, în care curentul bogat al dragostei Tale să poată străbatesufletul meu.

Această renunţare la sine nu trebuie să aibă loc doar la începu-tul vieţii de creștin. Ea trebuie înnoită la fiecare pas [160] pecalea spre cer. Toate faptele noastre bune depind de o putere


114

care se află în afara noastră. De aceea, avem nevoie de o căutareneîncetată a inimii după Dumnezeu, de o mărturisire continuă,serioasă și zdrobitoare a păcatului și de o umilire a sufletuluiînaintea Lui. Numai printr-o continuă renunţare la sine și o depen-denţă permanentă de Domnul Hristos, vom putea înainta însiguranţă pe calea spre cer.

Cu cât ne vom apropia mai mult de Hristos și cu cât vom vedeamai clar curăţia caracterului Său, cu atât vom înţelege mai binecaracterul nespus de rău al păcatului și cu atât vom simţi maipuţin dispoziţia de a ne înălţa pe noi înșine. Aceia pe care Cerulîi recunoaște ca fiind sfinţi sunt ultimii care să facă paradă depropria bunătate. Apostolul Petru a devenit un slujitor credinciosal Domnului Hristos și a fost onorat mult cu lumină și cu puteredivină. El a avut o parte activă în zidirea bisericii lui Hristos. DarPetru nu a uitat niciodată experienţa teribilă a umilinţei sale.Păcatul lui a fost iertat, totuși el a știut că numai harul DomnuluiHristos l-a putut ajuta să învingă slăbiciunea de caracter, care îipricinuise căderea. În sine însuși, el n-a găsit nimic cu care să selaude.

Nici unul dintre apostoli sau dintre profeţi nu a pretinsvreodată că este fără păcat. Oamenii care au trăit cel mai aproapede Dumnezeu, care și-ar fi sacrificat mai degrabă viaţa, decât săcomită o faptă rea cu bună știinţă, și pe care Dumnezeu i-a onoratcu lumină și putere divină, au mărturisit despre păcătoșenia firiilor. Ei nu și-au pus încrederea în puterea lor omenească și nu aupretins că ar avea vreo neprihănire personală, ci s-au încrezut pedeplin în neprihănirea Domnului Hristos. La fel va fi cu toţi ceicare vor privi la Domnul Hristos.

Cu fiecare pas al înaintării în experienţa creștină, pocăinţanoastră va fi tot mai profundă. Domnul li se adresează acelora pecare i-a iertat și îi recunoaște ca fiind poporul Său, spunându-le:„Atunci vă veţi aduce aminte de purtarea voastră rea și de faptelevoastre care nu erau bune; vă va fi scârbă de voi înșivă, [161] dinpricina nelegiuirilor și urâciunilor voastre” (Ezechiel 36,31). Deasemenea, El spune: „Voi face legământul Meu cu tine, și vei ștică Eu sunt Domnul, ca să-ţi aduci aminte de trecut și să roșești,

115

Doi

înc

hină

tori

să nu mai deschizi gura de rușine când îţi voi ierta tot ce ai făcut,zice Dumnezeu” (Ezechiel 16,62.63). Atunci, buzele noastre nuse vor mai deschide pentru a exprima laude de sine. Vom ști căsingurul nostru motiv de laudă se regăsește numai în DomnulHristos. Și vom mărturisi împreună cu apostolul Pavel: „Știu cănimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească,pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am putereasă-l fac” (Romani 7,18). „În ceea ce mă privește, departe de minegândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostruIsus Hristos prin care lumea este răstignită faţă de mine, și eufaţă de lume” (Galateni 6,14).

În armonie cu această experienţă este și porunca: „Duceţi pânăla capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai cândsunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. CăciDumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcereaLui, și voinţa și înfăptuirea” (Filipeni 2,12.13). Dumnezeu nu teîndeamnă să te temi că El va da greș în împlinirea făgăduinţelorSale, că răbdarea Lui se va sfârși sau că mila Lui se va epuiza.Teme-te mai degrabă ca nu cumva voinţa ta să nu se supună voinţeilui Hristos și trăsăturile moștenite sau cultivate ale caracteruluitău să stăpânească în viaţa ta. „Căci Dumnezeu este Acela carelucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voinţa și înfăptuirea.”Teme-te ca nu cumva eul să se interpună între tine și Mântuitorultău, și voinţa ta egoistă să împiedice planurile mari pe careDumnezeu dorește să le aducă la îndeplinire prin tine. Teme-teca nu cumva să-ţi pui încrederea în puterea proprie, să-ţi retragimâna din mâna Domnului Hristos și să încerci să mergi pedrumurile vieţii fără prezenţa Sa continuă.

Trebuie să evităm tot ce ar putea încuraja mândria și încre-derea în sine, de aceea să fim precauţi în privinţa laudelor pe carele adresăm altora sau pe care le primim. Flatarea este obiectullucrării lui Satana. El îi abordează pe oameni atât prin flatări, câtși prin acuzaţii și condamnări, căutând să le ruineze sufletul. Cei[162] care obișnuiesc să-i laude pe alţii sunt folosiţi de Satana caagenţi ai lui. Slujitorii Domnului Hristos trebuie să îndepărtezede la ei orice cuvânt de laudă, care li se adresează. Eul trebuie să


116

fie scos din atenţia noastră. Numai Domnul Hristos trebuie să fieproslăvit. Trebuie să ne îndreptăm privirea „spre cel care neiubește, care ne-a spălat păcatele noastre cu sângele Său”(Apocalipsa 1,5) și către El trebuie să se înalţe laudele inimiinoastre.

Viaţa în care este cultivată temerea de Dumnezeu nu va fitristă și mohorâtă. Absenţa lui Hristos face ca faţa să fie tristă,iar viaţa, un șir neîntrerupt de oftaturi. Cei care sunt plini deînălţare și iubire de sine nu simt nevoia unei legături vii, personale,cu Domnul Hristos. Inima care nu a căzut pe Stâncă este mândrăde integritatea ei. Oamenii doresc o religie onorabilă și impună-toare. Ei doresc să meargă pe o cale suficient de largă, încât să-șipoată duce cu ei însușirile nesfinte. Iubirea de sine, dorinţa depopularitate și plăcerea de a fi lăudaţi Îl alungă pe Mântuitor dininima lor, dar fără El este doar întuneric și tristeţe. Când locuieșteîn suflet, Domnul Hristos este un izvor de bucurie. Pentru toţicei care Îl primesc, nota dominată a Cuvântului lui Dumnezeueste bucuria.

„Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veșnicăși al cărui Nume este sfânt. Eu locuiesc în locuri înalte și însfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorezduhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57,15).

Moise a putut privi slava lui Dumnezeu, numai când a fostascuns în crăpătura stâncii. Numai când vom fi ascunși în Stâncă,Domnul Hristos ne va acoperi cu palmele Sale străpunse și vomauzi ce le va spune El slujitorilor Săi. Dumnezeu ni Se va descoperiși nouă, ca și lui Moise, ca fiind „plin de îndurare, milostiv, încetla mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ţine dragosteapână în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătireași păcatul” (Exod 34,6.7).

Lucrarea mântuirii implică urmări pe care [163] omul cu greuși le-ar putea imagina. „Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut,urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa suntlucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”(1 Corinteni 2,9). Când păcătosul, atras de puterea lui Hristos,se apropie de crucea înălţată a Domnului și se pleacă înaintea ei,

117

Doi

înc

hină

tori

are loc o nouă creaţiune. El primește o inimă nouă. El devine ofăptură nouă în Isus Hristos. El devine întru totul sfânt. DumnezeuÎnsuși îl socotește „neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani3,26). „Iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a și proslăvit”(Romani 8,30). Oricât de mari ar fi rușinea și decăderea cauzatede păcat, cinstea și înălţarea datorate iubirii răscumpărătoare vorfi și mai mari. Tuturor fiinţelor omenești, care se străduiesc săajungă asemenea chipului divin, le sunt puse la dispoziţie comorilecerului, o putere deosebită, care le va așeza într-o poziţie chiarmai înaltă decât aceea a îngerilor care n-au păcătuit niciodată.

„Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul, Sfântul lui Israel,către Cel dispreţuit și urât de popor, către Robul celor puternici:’Împăraţii vor vedea lucrul acesta, și se vor scula, și voievozii sevor arunca la pământ și se vor închina, din pricina Domnului,care este credincios, din pricina Sfântului lui Israel, care Te-aales’” (Isaia 49,7).

„Tot așa, nu este voia Tatălui vostru cel din ceruri să piarăunul măcar din acești micuţi” (Matei 18,14).

118

NU VA FACE DUMNEZEU DREPTATEALEªILOR SÃI?*

Domnul Hristos tocmai vorbise despre perioada premergătoarerevenirii Sale și despre pericolele prin care trebuiau să treacăurmașii Săi. Referindu-Se în special la acel timp, El le-a spus oparabolă, ca să le arate oamenilor că „trebuie să se roage necurmatși să nu se lase”.

„Într-o cetate”, a spus El, „era un judecător, care de Dumnezeunu se temea și de oameni nu se rușina. În cetatea aceea era și ovăduvă care venea des la el, și-i zicea: ’Fă-mi dreptate în ceartacu pârâșul meu’. Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar laurmă a zis: ’Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni numă rușinez totuși pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îivoi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul’.” Domnul aadăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? Și Dumnezeu nuva face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El,măcar că zăbovește faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate încurând” (Luca 18,1-8).

Judecătorul descris în această parabolă nu avea nici o conside-raţie faţă de dreptate [165] și nici o milă faţă de cei suferinzi.Văduva, care își prezenta cazul cu insistenţă, a fost respinsă defiecare dată. Ea a venit la el din nou și din nou, doar pentru a fitratată cu dispreţ și alungată dinaintea scaunului de judecată.Judecătorul știa că ea avea dreptate și ar fi putut să-i rezolveproblema imediat, dar nu a vrut. El dorea să-și demonstreze putereaarbitrară și se mulţumea să o lase să-l roage și să insiste în zadar.Dar văduva nu voia nici să renunţe, nici să se descurajeze. Fără alua în considerare indiferenţa și împietrirea inimii lui, ea con-tinua cu insistenţă să-și prezinte cererea, până când judecătorul afost de acord să se ocupe de cazul ei. „Măcar că de Dumnezeu nu


119

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

mă tem și de oameni nu mă rușinez”, spunea el, „totuși, pentru căvăduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu totvină să-mi bată capul.” Pentru a-și salva reputaţia, pentru a evitao dezvăluire în public a judecăţii sale părtinitoare și unilaterale,el i-a făcut dreptate femeii perseverente.

Și Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept? ȘiDumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noaptecătre El, măcar că zăbovește faţă de ei? Vă spun că le va facedreptate în curând”. Aici, Domnul Hristos prezintă un contrastdistinct între judecătorul nedrept și Dumnezeu. Judecătorul aascultat rugămintea văduvei doar din motive egoiste, ca să nu maifie deranjat de insistenţa ei. El nu simţea nici milă, nici înţelegerefaţă de văduvă. Starea ei nenorocită nu însemna nimic pentru el.Dar cât de diferită este atitudinea lui Dumnezeu faţă de cei careÎl caută. El tratează cu atenţie și cu o compasiune infinitărugăciunile celor aflaţi în nevoie și celor necăjiţi.

Femeii, care îl ruga insistent pe judecător să-i facă dreptate, îimurise soţul. Săracă și fără prieteni, ea nu avea nici un mijloc dea-și reface situaţia ruinată. Tot astfel, prin păcat, omul a pierdutlegătura cu Dumnezeu. Prin sine însuși, omul nu se poate mântui.Dar, în Domnul Hristos, noi suntem aduși aproape de Tatălceresc. Cei aleși ai lui Dumnezeu Îi sunt dragi inimii Sale. Eisunt cei pe care Dumnezeu i-a chemat din întuneric la lumina Saminunată, ca să vestească lauda Sa și să strălucească asemeneaunor lumini [166] în mijlocul întunericului acestei lumi.Judecătorul nedrept nu avea nici un interes deosebit faţă de cazulfemeii care Îl agasa cu rugămintea ei de a-i face dreptate. Totuși,ca să scape de cererile ei, vrednice de milă, i-a ascultat rugăminteași a scăpat-o de vrăjmașul ei. Dar Dumnezeu Își iubește copiii cuo iubire infinită. Pentru El, biserica Sa este cel mai drag lucru depe pământ.

„Căci partea Domnului, este poporul Lui, Iacov este partea Luide moștenire. El l-a găsit într-un ţinut pustiu, într-o singurătateplină de urlete înfricoșate; l-a înconjurat, l-a îngrijit, și l-a păzitca lumina ochiului Lui” (Deuteronom 32,9.10). „Căci așa vorbeșteDomnul oștirilor: ’După slavă M-a trimis El la neamurile care v-au


120

jefuit; căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui”(Zaharia 2,8).

Rugăciunea văduvei, „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu”,reprezintă rugăciunea copiilor lui Dumnezeu. Satana este marelelor vrăjmaș. El este „pârâșul fraţilor”, care îi acuză înaintea luiDumnezeu zi și noapte (Apocalipsa 12,10). El lucrează înpermanenţă, ca să prezinte într-o lumină greșită, ca să acuze, casă înșele și să distrugă poporul lui Dumnezeu. Domnul Hristosi-a învăţat pe ucenicii Săi să se roage tocmai pentru a fi eliberaţide puterea lui Satana și a agenţilor lui.

În profeţia lui Zaharia este înfăţișată atât lucrarea de acuzarea lui Satana, cât și lucrarea Domnului Hristos de a i se opunevrăjmașului poporului Său. Profetul spune: „El (îngerul) mi-aarătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea ÎngeruluiDomnului, și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască.Domnul a zis lui Satana: ’Domnul să te mustre, Satano! Domnulsă te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, untăciune scos din foc?’ Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare,și totuși stătea în picioare înaintea Îngerului” (Zaharia 3,1-3).

Poporul lui Dumnezeu este prezentat aici ca un răufăcător[167] aflat la judecată. În calitate de mare preot, Iosua caută obinecuvântare pentru poporul său, care se află în mare suferinţă.În timp ce Iosua mijlocește înaintea lui Dumnezeu, în favoareapoporului, Satana stă la dreapta lui și i se împotrivește. El îi acuzăpe copiii lui Dumnezeu și face ca situaţia lor să pară cât maidisperată cu putinţă. El înfăţișează înaintea lui Dumnezeu faptelelor rele și defectele lor. Satana arată greșelile și căderile lor,sperând că ei vor apărea în ochii lui Hristos, ca având un asemeneacaracter, încât El nu le va da nici un ajutor în marea lor nevoie.Ca reprezentant al poporului lui Dumnezeu, Iosua, îmbrăcat înhaine murdare, este vrednic de condamnare. Conștient de păcatelepoporului său, el este doborât de descurajare. Satana îi împovă-rează sufletul, inspirându-i un simţământ de vinovăţie, care îl facesă se simtă aproape fără nici o speranţă. Cu toate acestea, el stăînaintea lui Dumnezeu, continuând să se roage, în timp ce Satanavorbește cu înverșunare împotriva lui.

121

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

Lucrarea lui Satana de acuzator a început în ceruri. Aceasta afost lucrarea lui pe acest pământ încă de la căderea omului și va filucrarea lui, într-un sens special, pe măsură ce ne apropiem deîncheierea istoriei acestei lumi. [168] Văzând că timpul lui estescurt, el va lucra cu o mai mare asiduitate, ca să înșele și să distrugă.El este furios când vede că pe pământ există un popor care, înciuda slăbiciunii și a păcatului, respectă Legea lui Dumnezeu. Satanaeste hotărât să-i facă să nu asculte de Dumnezeu. El simte osatisfacţie deosebită când vede starea lor de nevrednicie, de aceeaa pregătit amăgiri pentru fiecare suflet, pentru ca toţi să fie prinșiîn mreaja ispitei și despărţiţi de Dumnezeu. El caută să-L acuzeși să-L condamne pe Dumnezeu și pe toţi aceia care se străduiescsă aducă la îndeplinire planurile Sale în această lume, cu un spiritde iubire, de compasiune și de iertare.

Fiecare manifestare a puterii lui Dumnezeu pentru cei ce facparte din poporul Său, stârnește vrăjmășia lui Satana. De fiecaredată când Dumnezeu lucrează în favoarea lor, Satana cu îngeriilui acţionează cu forţe noi, străduindu-se să-i distrugă. El estepornit împotriva tuturor celor care fac din Hristos tăria lor. Scopullui este să-i instige pe oameni la rău și, când reușește să-i facă săpăcătuiască, aruncă toată vina asupra celor ispitiţi. Satana aratăspre hainele lor murdare și spre caracterul lor plin de defecte. Elprezintă slăbiciunea și nesăbuinţa lor, evidenţiind faptul că nusunt asemenea Domnului Hristos, păcatele și lipsa recunoștinţeilor L-au dezonorat pe Răscumpărător. Satana insistă asupratuturor acestor argumente, dovedind că are dreptul de a-și aducela îndeplinire intenţia de a-i nimici. Satana se străduiește să-iînspăimânte pe oameni cu gândul că situaţia lor este lipsită desperanţă și că întinarea lor nu mai poate fi spălată niciodată. Înfelul acesta, el speră să le distrugă credinţa, astfel încât să cedezeîntru totul ispitelor lui și să rupă legământul lor cu Dumnezeu.

Copiii lui Dumnezeu nu sunt capabili să răspundă singuri laacuzaţiile lui Satana. Când privesc la ei înșiși, ajung în praguldisperării. Dar ei apelează la Apărătorul divin, invocând meriteleRăscumpărătorului lor. Dumnezeu poate fi „neprihănit și totuși


122

să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3,26).Cu încredere, copiii lui Dumnezeu strigă către El, [169] implorân-du-L să aducă la tăcere acuzaţiile lui Satana și să facă fără efectplanurile lui. Ei se roagă, spunând: „Fă-mi dreptate în cearta cupârâșul meu”, iar Domnul Hristos prezintă marele argument alcrucii, aducând la tăcere acuzatorul îndrăzneţ.

„Domnul a zis Satanei: ’Domnul să te mustre, Satano! Domnulsă te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este acesta un tăciunescos din foc?’” Când Satana caută să-i înnegrească întru totul pecopiii lui Dumnezeu și să-i distrugă, Domnul Hristos intervine.Deși ei au păcătuit, Domnul Hristos a luat asupra Sa vinovăţiapăcatelor lor. El a smuls din foc omenirea ca pe un tăciune. Prinnatura Sa umană, El este legat de om, în timp ce, prin natura Sadivină, este una cu Dumnezeul cel veșnic. Domnul pune ajutorulSău la îndemâna sufletelor care pier. Vrăjmașul este mustrat.

„Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea înpicioare înaintea Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ceerau înaintea Lui: ’Dezbrăcaţi-l de hainele murdare de pe el!’ Apoi azis lui Iosua: ’Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea, și te îmbrac cuhaine de sărbătoare!’ Eu am zis: ’Să i se pună pe cap o mitră curată!’Și i-au pus o mitră curată pe cap, și l-au îmbrăcat în haine, în timp ceÎngerul Domnului stătea acolo. Îngerul Domnului a făcut lui Iosuaurmătoarea mărturisire: ’Așa vorbește Domnul oștirilor: «Dacă veiumbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca șiCasa Mea și vei priveghea asupra curţilor Mele, și te voi lăsa să intriîmpreună cu cei ce sunt aici»’ chiar printre îngerii care înconjoarătronul lui Dumnezeu (Zaharia 3,3-7).

În ciuda defectelor poporului lui Dumnezeu, Domnul Hristosnu se îndepărtează de cei spre care este îndreptată grija și atenţiaSa. El are puterea de a le schimba veșmintele. Domnul îndepărteazăhainele murdare de pe aceia care se pocăiesc și cred [170] și îiîmbracă în haina neprihănirii Sale. El scrie iertarea în dreptulnumelor lor, în cărţile din ceruri, și îi prezintă înaintea întreguluiunivers ca fiind ai Săi. Satana, vrăjmașul lor, este demascat ca unacuzator și un înșelător. Dumnezeu va face dreptate pentru ceicare sunt aleșii Săi.

123

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

Rugăciunea, „fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu”, nu i seaplică numai lui Satana, ci și tuturor acelora pe care el îi instigăsă-i reprezinte în mod fals, să-i ispitească și să-i nimicească pe ceidin poporul lui Dumnezeu. Aceia care s-au hotărât să respecteporuncile lui Dumnezeu vor înţelege din experienţă că au cadușmani persoane conduse de o putere satanică. Astfel de vrăjmașiL-au urmărit și pe Domnul Hristos, la fiecare pas, cu o insistenţăși o înverșunare pe care nici o fiinţă omenească nu le va știvreodată. Asemenea Învăţătorului lor, ucenicii Domnului Hristossunt urmăriţi de ispită, în permanenţă.

Sfânta Scriptură prezintă starea lumii chiar înainte de cea de adoua venire a Domnului Hristos. Apostolul Iacov descrie spiritulde lăcomie și asuprire care va predomina în acel timp, astfel:„Ascultaţi acum voi, bogaţilor! … V-aţi strâns comori în zileledin urmă! Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, șipe care le-aţi oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerăto-rilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor. Aţi trăit pe pământîn plăceri și în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi demăcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi seîmpotrivea!” (Iacov 5,1-6). Acesta este un tablou al stării de lucruricare există în lume în zilele noastre. Oamenii adună averi colosale,folosind toate mijloacele de a le obţine, prin opresiune și in-timidare, în timp ce strigătul celor înfometaţi se ridică până laDumnezeu.

„Și astfel izbăvirea s-a întors îndărăt, și mântuirea a stat deoparte;căci adevărul s-a poticnit în piaţa de obște și neprihănirea nu poatesă se apropie. Adevărul s-a făcut nevăzut, și cel ce se depărtează[171] de rău este jefuit” (Isaia 59,14.15). Aceste cuvinte s-auîmplinit în viaţa lui Hristos, aici, pe pământ. El a fost credinciosfaţă de poruncile lui Dumnezeu, îndepărtând tradiţiile și cerinţeleomenești, care fuseseră așezate în locul lor. Datorită acestui fapt,Domnul a fost urât și persecutat. Istoria aceasta se repetă. Legileși tradiţiile oamenilor sunt înălţate mai presus de Legea luiDumnezeu, iar cei care rămân loiali faţă de poruncile lui Dumnezeuîndură dispreţul și persecuţia. Datorită credincioșiei Sale faţă deDumnezeu, Domnul Hristos a fost învinuit ca fiind un călcător al


124

Sabatului și un blasfemiator. Despre El s-a spus că este posedat dedemoni și a fost denunţat ca făcând minuni cu ajutorul lui Belzebut.În același fel, urmașii Săi sunt acuzaţi și prezentaţi într-o luminăfalsă. Procedând astfel, Satana speră să-i determine să păcătuiască,pentru a-I aduce dezonoare lui Dumnezeu.

Caracterul judecătorului din parabolă, care de Dumnezeu nuse temea și de oameni nu se rușina, a fost prezentat de DomnulHristos pentru a arăta felul de judecată care se practica în aceavreme și pe care aveau să o vadă în curând, cu ocazia judecăriiSale. El dorea ca poporul Său, din toate timpurile, să-și dea seamacât de puţină încredere vor putea avea în ziua necazului, înconducătorii și judecătorii pământești. Adesea, poporul ales allui Dumnezeu trebuie să stea înaintea unor oameni care ocupăpoziţii oficiale, dar care nu fac din Cuvântul lui Dumnezeucălăuzitorul și sfătuitorul lor, ci își urmează propriile impulsurinesfinte și necontrolate.

În parabola judecătorului nedrept, Domnul Hristos ne-a arătatce ar trebui să facem. „Nu va face oare Dumnezeu dreptate aleșilorLui, care strigă zi și noapte către El?” Domnul Hristos, exemplulnostru, nu a făcut nimic pentru a Se apăra sau pentru a Se elibera.El I-a încredinţat lui Dumnezeu cazul Său. În același fel, urmașiiSăi nu trebuie să acuze sau să condamne pe nimeni și nici să recurgăla forţă pentru a se elibera singuri, când sunt persecutaţi.

Când se ivesc încercări care par inexplicabile, nu ar trebui săîngăduim ca pacea să ne fie tulburată. Oricât de nedrept am fitrataţi, să nu permitem ca în inima noastră să se nască un spiritpătimaș. Dacă ne îngăduim un spirit [172] de răzbunare, ne facemrău nouă înșine. Ne distrugem propria încredere în Dumnezeu șiÎl întristăm pe Duhul Sfânt. Alături de noi se află un sol ceresc,un martor care va înălţa pentru noi un steag împotriva vrăjmașului.El ne va învălui cu strălucirea razelor Soarelui neprihănirii. IarSatana nu poate pătrunde dincolo de ele. El nu poate să treacăpeste acest scut de lumină sfântă.

Pentru că lumea devine din ce în ce mai nelegiuită, nici unuldintre noi nu trebuie să se flateze cu ideea că nu va întâmpina nicio greutate. Dar tocmai aceste greutăţi ne conduc în sala de audienţe

125

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

a Celui Preaînalt. Avem posibilitatea de a căuta sfatul Aceluiacare este infinit în înţelepciune.

Domnul ne spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului” (Psalmi50,15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutăţile și nevoilenoastre și dorinţa noastră după ajutor divin. El ne îndeamnă săne rugăm cu sinceritate și stăruinţă, îndată ce se ivesc dificultăţile.Prin rugăciunile noastre insistente, noi ne dovedim încredereaputernică în Dumnezeu. Conștienţa nevoii noastre ne determinăsă ne rugăm stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mișcat derugăciunile noastre fierbinţi.

Adesea, aceia care suferă dispreţul sau persecuţia pentru cre-dinţa lor sunt ispitiţi să creadă că sunt uitaţi de Dumnezeu. Înochii oamenilor, ei nu sunt decât o minoritate. După toate apa-renţele, vrăjmașul triumfă asupra lor. Dar ei nu trebuie să-și calceconștiinţa. Cel care a suferit pentru ei și a purtat suferinţele șidurerile lor nu-i va părăsi.

Copiii lui Dumnezeu nu sunt abandonaţi și lăsaţi fără apărare.Rugăciunea mișcă braţul Celui Atotputernic. Rugăciunea a „cuce-rit împărăţii, a făcut dreptate, a căpătat făgăduinţe, a astupat gurileleilor, a stins puterea focului”. Noi vom înţelege ce înseamnă aceasta,când vom auzi relatarea despre martirii care au murit pentrucredinţa lor „și au pus pe fugă oștile vrăjmașe” (Evrei 11,33.34).[173]

Dacă ne consacrăm viaţa în slujba Sa, nu vom putea fi niciodatăpuși într-o situaţie pentru care Dumnezeu nu a prevăzut ajutorulSău. Oricare ar fi circumstanţele în care ne aflăm, avem unCălăuzitor care ne arată drumul. Oricare ar fi problemele noastre,avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazurile și nevoile noastresau chiar dacă ne-am simţi părăsiţi, avem un Prieten care neiubește și ne înţelege. Dacă, în neștiinţa noastră, greșim, DomnulHristos nu ne părăsește. Vocea Sa clară și distinctă se aude,spunând: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa” (Ioan 14,6). „CăciEl va izbăvi pe săracul care strigă și pe nenorocitul care n-areajutor” (Psalmi 72,12).

Domnul declară că va fi onorat de cei care se apropie de El șiÎi slujesc cu credincioșie. [174] „Celui cu inima tare Tu-i chezășuiești


126

pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26,3). BraţulCelui Atotputernic este întins ca să ne conducă înainte și totînainte. Mergeţi înainte, spune Domnul Hristos; Eu am să vă trimitajutor. Voi cereţi pentru slava Numelui Meu și de aceea veţi primi.Eu voi fi proslăvit înaintea acelora care privesc și așteaptă cădereavoastră. Ei vor vedea triumful glorios al Cuvântului Meu. „Tot ceveţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi” (Matei 21,22).

Toţi cei care suferă sau sunt trataţi în mod nedrept, să strigecătre Dumnezeu. Îndepărtaţi-vă de aceia ale căror inimi sunt caoţelul și faceţi-I cunoscute cererile voastre Creatorului. Nimenidintre cei care vin la El cu inima zdrobită, nu va fi respins. Nici orugăciune sinceră nu se va pierde. Deși este înconjurat de osanaleleînălţate de corurile cerești, Dumnezeu aude strigătele celei maislabe fiinţe omenești. Când ne deschidem inima în cămăruţanoastră, prezentându-I dorinţa noastră lui Dumnezeu, sau cândșoptim o rugăciune, mergând pe drum, cuvintele noastre ajungpână la tronul Stăpânului universului. Poate că nu sunt auzite denici o ureche omenească, dar ele nu se pot stinge neauzite și nicinu se pot pierde în învălmășeala preocupărilor zilnice. Nimeni șinimic nu poate înăbuși rugăciunea sufletului. Ea se ridică maipresus de zgomotul străzii, mai presus de tumultul mulţimii șiajunge în curţile cerești. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu și de aceearugăciunile noastre sunt ascultate.

Chiar dacă simţi că ești cel mai nevrednic om, nu te teme să-Iprezinţi lui Dumnezeu situaţia ta. Când S-a jertfit pe Sine pentrupăcatele lumii, în persoana Domnului Hristos, El a luat asupra Sacazul fiecărui suflet. „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ciL-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cuEl toate lucrurile?” (Romani 8,32). Oare nu Își va împlini Dumnezeucuvântul Său plin de milă, pe care l-a dat pentru încurajarea șiîntărirea noastră?

Nimic nu dorește Domnul Hristos așa de mult, cum dorește să-Șirăscumpere moștenirea de sub stăpânirea lui Satana. Dar înaintede a fi eliberaţi de sub puterea lui Satana, care lucrează în afaranoastră, trebuie să fim eliberaţi [175] de sub puterea lui, careacţionează înăuntrul nostru. Dumnezeu îngăduie încercările, ca să

127

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

putem fi eliberaţi de tot ce este firesc, de egoism și de orice trăsăturide caracter aspre și necreștinești. El îngăduie ca apele adânci alenecazurilor să se reverse peste noi, ca să-L putem cunoaște pe El șipe Isus Hristos pe care L-a trimis El, așa încât să ajungem să dorimdin adâncul inimii să fim curăţiţi de orice murdărie morală și săputem ieși din încercare mai curaţi, mai sfinţi, mai plini de bucurie.Adesea intrăm în cuptorul încercărilor cu sufletul întunecat deegoism. Dar dacă rămânem răbdători în încercarea crucială a vieţiinoastre, vom ieși din ea reflectând caracterul divin. Când scopulîncercării va fi atins, „El va face să strălucească dreptatea ta calumina și dreptul tău ca Soarele la amiază” (Psalmi 37,8).

Nu există nici un pericol ca Dumnezeu să nu ia în considerarerugăciunile copiilor Săi. Există însă primejdia ca în ispite șiîncercări, ei să se descurajeze și să nu mai stăruie în rugăciune.

Mântuitorul Și-a manifestat mila dumnezeiască faţă de femeiasiro-feniciană. Când a văzut durerea ei, inima Sa a fost mișcată.El ar fi dorit mult să-i dea imediat asigurarea că rugăciunea ei afost ascultată, dar voia să le dea o lecţie ucenicilor Săi, și de aceea,pentru un timp, a lăsat impresia că neglijează strigătul inimii eizbuciumate. Totuși, când credinţa ei a devenit evidentă, Domnuli-a adresat cuvinte de laudă și i-a dăruit binecuvântarea preţioasăpe care o ceruse. Ucenicii n-au uitat niciodată lecţia aceasta și eaa fost cuprinsă în raportul biblic, pentru a arăta care este rezultatulrugăciunii stăruitoare.

Domnul Hristos Însuși a fost cel care a pus în inima mamei ostăruinţă ce nu putea fi respinsă. Domnul Hristos a fost acelacare i-a dat văduvei curaj și hotărâre în atitudinea ei faţă de judecător.Domnul Hristos a fost Acela care, cu veacuri înainte, i-a inspiratlui Iacov aceeași credinţă stăruitoare în lupta sa tainică de la pârâulIaboc. Iar Domnul nu putea să nu răsplătească tocmai credinţape care El Însuși o sădise în inima acestor oameni. [176]

Acela care locuiește în Sanctuarul ceresc judecă drept. El areo simpatie mai mare faţă de poporul Său, care se luptă cu ispiteleîntr-o lume a păcatului, decât faţă de oastea îngerilor care stau înjurul tronului Său.


128

Întregul cer manifestă cel mai mare interes faţă de această lume,care este ca un fir de praf în univers, deoarece Domnul Hristos a plătitun preţ infinit pentru mântuirea locuitorilor ei. Răscumpărătorul lumiia legat pământul de cer prin legături tainice, căci răscumpăraţiiDomnului sunt aici. Fiinţele cerești încă mai vizitează pământul ca înzilele din vechime, când umblau și vorbeau cu Avraam și cu Moise. Înmijlocul activităţii intense din marile noastre orașe, în mijloculmulţimilor care se îngrămădesc pretutindeni și umplu târgurile, unde,de dimineaţă și până seara oamenii se comportă ca și când afacerile,sportul și plăcerile ar fi totul în viaţă, unde sunt atât de puţini care săcontemple realităţile nevăzute – chiar și aici, Cerul încă mai areveghetorii și sfinţii Săi. Există fiinţe nevăzute care observă fiecare cuvântși fiecare faptă a oamenilor. În orice întâlnire de afaceri, în reuniunilededicate plăcerii și în fiecare adunare de rugăciune, sunt mult maimulţi ascultători decât pot vedea ochii noștri. Uneori, fiinţele cereștiînlătură cortina care ascunde lumea nevăzută, pentru ca toate gândurilenoastre să poată fi atrase de la agitaţia și iureșul vieţii, ca să nu pierdemdin vedere faptul că există martori nevăzuţi care asistă la tot ce spunemsau facem noi.

Trebuie să înţelegem mai bine lucrarea îngerilor pentru noi.Ar fi bine să ne gândim că fiinţele cerești conlucrează cu noi și nepoartă de grijă în tot ce facem. Deși nevăzute, oștirile de luminăși putere sunt alături de cei slabi și umili, care cred și invocăfăgăduinţele lui Dumnezeu. Heruvimii, serafimii și îngerii careexcelează în putere – de zece mii de ori zece mii și mii de mii –stau la dreapta Sa, „toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplineascăo slujbă pentru cei ce vor moșteni mântuirea” (Evrei 1,14). [177]

Prin lucrarea acestor îngeri, se păstrează un raport fidel alcuvintelor și faptelor tuturor oamenilor. Fiecare faptă de cruzimesau de nedreptate faţă de cei din poporul lui Dumnezeu, tot ce-iface pe aceștia să sufere datorită celor răi este înregistrat în ceruri.

„Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi șinoapte către El, măcar că zăbovește faţă de ei? Vă spun că le vaface dreptate în curând” (Luca 18,7.8).

„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia luiDumnezeu, să puteţi căpăta ceea ce v-a fost făgăduit. Încă puţină,

129

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

foarte puţină vreme, și cel ce vine va veni și nu va zăbovi” (Evrei10,35-37). „Iată că plugarul așteaptă roada scumpă a pământului,și o așteaptă cu răbdare până primește ploaie timpurie și târzie.Fiţi și voi îndelung răbdători, întăriţi-vă mâinile, căci venireaDomnului este aproape” (Iacov 5,7.8).

Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este minunată. DreptateaSa așteaptă atâta vreme, cât harul continuă să facă apel la inimapăcătosului. Dar „dreptatea și judecata sunt temelia scaunuluiSău de domnie” (Psalmi 97,2). „Domnul este îndelung răbdător”,totuși El este „de o mare tărie, și nu lasă nepedepsit pe cel rău.Domnul umblă în furtună și în vârtej, și norii sunt praful picioare-lor Lui” (Naum 1,3).

Lumea a ajuns foarte îndrăzneaţă în călcarea Legii luiDumnezeu. Datorită îndelungii Sale îndurări, oamenii au călcatîn picioare autoritatea Sa. Ei s-au încurajat unul pe altul în aoprima și a se purta cu cruzime faţă de moștenirea Sa, spunând:„Ce ar putea să știe Dumnezeu, și ce ar putea să cunoască CelPreaînalt?” (Psalmi 73,11). Dar există o limită peste care ei nupot trece. Este aproape timpul când vor atinge limita care le-afost stabilită. Chiar acum, aproape că au depășit graniţeleîndelungii răbdări a lui Dumnezeu, limitele [178] harului Său șiale milei Sale. Dumnezeu va interveni pentru a-Și salva onoarea,ca să-Și elibereze poporul și să nimicească mândria celor nelegiuiţi.

În zilele lui Noe, oamenii au desconsiderat Legea lui Dumnezeu,până când amintirea Creatorului aproape că a dispărut de pepământ. Nelegiuirea lor a ajuns așa de mare, încât Domnul a aduspotopul asupra pământului, ștergându-i de pe suprafaţa sa pe toţilocuitorii lui nelegiuiţi.

De-a lungul veacurilor, Dumnezeu Și-a făcut cunoscut întot-deauna modul în care lucrează. Ori de câte ori a venit un timp decriză, El S-a descoperit și a intervenit pentru a împiedica realizareaplanurilor lui Satana. În viaţa naţiunilor, a familiei și a individului,El a îngăduit adesea ca lucrurile să ajungă într-o stare de criză,pentru ca atunci intervenţia Sa să poată deveni evidentă. În astfelde condiţii, El a făcut să se vadă că există un Dumnezeu în Israel,care Își susţine Legea și Își apără poporul.


130

În acest timp, când nelegiuirea predomină, putem ști că ul-tima mare criză este la ușă. Când dispreţuirea Legii lui Dumnezeuva fi aproape generală, când poporul lui Dumnezeu va fi oprimatși lovit de ceilalţi oameni, Dumnezeu va interveni.

Este aproape timpul, când El va zice: „Du-te poporul Meu,intră în odaia ta, și încuie ușa după tine; ascunde-te câteva clipepână va trece mânia. Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui săpedepsească nelegiuirea locuitorilor pământului; și pământul vada sângele pe faţă și nu va mai acoperi uciderile” (Isaia 26,20.21).Poate că acum există încă mulţi oameni care, deși pretind că suntcreștini, îi înșală și îi asupresc pe săraci, jefuiesc pe văduvă și peorfan și se lasă conduși de ura lor satanică, pentru că nu potcontrola conștiinţa poporului lui Dumnezeu. Totuși Dumnezeuva aduce la judecată toate aceste fapte. Și „judecata este fără milăpentru cel ce n-a avut milă” (Iacov 2,13). Nu va mai trece multtimp, până când acești oameni vor sta înaintea Judecătoruluiîntregului pământ [179] și vor trebui să dea socoteală pentru toatesuferinţele trupești și sufletești pe care li le-au provocat celorcredincioși, care formează moștenirea lui Hristos. Chiar dacăacum pot să recurgă la acuzaţii false, pot să-și bată joc de aceiape care Dumnezeu i-a chemat să facă lucrarea Sa și pot să-i arunceîn închisori pe credincioșii Săi, să-i pună în lanţuri și cătușe, să-iexileze sau chiar să-i ducă la moarte, totuși toţi aceștia vor trebuisă răspundă pentru fiecare suferinţă și pentru toate lacrimilevărsate, pe care le-au provocat. Dumnezeu le va plăti îndoit pentrupăcatele lor. Cu privire la Babilon, simbolul bisericii apostate,celor însărcinaţi cu aducerea la îndeplinire a judecăţii, Domnul lespune: „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până lacer; și Dumnezeu Și-a adus aminte de nelegiuirile ei. Răsplătiţi-icum v-a răsplătit ea, și întoarceţi-i de două ori cât faptele ei.Turnaţi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea” (Apocalipsa18,5.6).

Din India, China, Africa, din insulele mărilor, din pieptulmilioanelor de oameni asupriţi în așa-zisele ţări creștine, strigătulde suferinţă al omenirii se ridică până la Dumnezeu. Acest strigătnu va rămâne mult timp fără răspuns. Dumnezeu va curăţa

131

Nu

va fa

ce D

umne

zeu

drep

tate

ale

șilo

r Să

i?

pământul de stricăciunea morală, nu printr-un potop de ape, caîn zilele lui Noe, ci printr-un potop de foc, care nu va putea fistins prin nici o invenţie omenească.

„Aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost decând sunt neamurile și până la vremea aceasta. Dar în vremeaaceea, poporul său va fi mântuit și anume oricine va fi găsit scrisîn carte” (Daniel 12,1).

Din mansarde, din bordeiuri, din închisori, de pe eșafoduri,din munţi și din pustiuri, din peșterile pământului și din adâncurilemărilor, Domnul Hristos îi va strânge la Sine pe toţi copiii Săi. Pepământ, ei au fost săraci, oprimaţi și chinuiţi. Milioane decredincioși au coborât în mormânt acoperiţi de acuzaţii infame,pentru că au refuzat să cedeze amăgirilor lui Satana. Copiii luiDumnezeu au fost declaraţi de tribunalele omenești ca fiind ceimai ticăloși răufăcători. Dar este aproape ziua când „Dumnezeuva fi Cel care va judeca” (Psalmi 50,6). Atunci vor fi răsturnatehotărârile omenești. „Domnul [180] Dumnezeu… îndepărteazăde pe tot pământul ocara poporului Său” (Isaia 25,8). Fiecăruia ise va da o haină albă (Apocalipsa 6,11). „Ei vor fi numiţi poporsfânt, răscumpăraţi ai Domnului” (Isaia 62,12).

Oricare ar fi crucea pe care au fost chemaţi să o poarte, oricarear fi pierderea pe care au suferit-o, oricare ar fi persecuţia pecare au îndurat-o, chiar până la pierderea vieţii lor trecătoare,copiii lui Dumnezeu vor fi răsplătiţi cu îmbelșugare. „Ei vor vedeafaţa Lui, și Numele Lui va fi pe frunţile lor” (Apocalipsa 22,4).

132

ACEST OM ÎI PRIMEªTE PE CEIPÃCÃTOªI*

Deoarece „vameșii și păcătoșii” se strângeau în jurul DomnuluiHristos, rabinii își exprimau dezaprobarea, spunând: „… Omulacesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei” (Luca 15,2).

Prin această acuzaţie, ei insinuau că Domnului Hristos Îiplăcea să se afle în compania unor oameni păcătoși și josnici șiera insensibil faţă de ticăloșia lor. Rabinii erau dezamăgiţi deDomnul Hristos. Ei se întrebau de ce o Persoană care pretindeacă are un caracter așa de nobil nu li Se alătura lor și nu respectametodele lor de a învăţa? De ce Se comporta El așa de modest,lucrând în mijlocul tuturor categoriilor sociale? Dacă ar fi fostun profet adevărat, spuneau ei, atunci ar fi fost de acord cu ei șii-ar fi tratat pe vameși și pe păcătoși cu indiferenţa pe care omeritau. Deși acești stâlpi ai societăţii se aflau într-o continuăcontroversă cu Domnul Hristos, curăţia vieţii Sale îi umplea derespect și de teamă și îi făcea să se simtă condamnaţi. Ei eraufoarte supăraţi că Isus se întâlnea cu oameni care erau socotiţidrojdia societăţii și îi trata cu o simpatie atât de evidentă. Rabiniinu erau de acord cu metodele Sale. Ei se considerau educaţi, nobiliși extrem de religioși, dar exemplul lui Hristos le demasca ego-ismul. [186]

Fariseii erau supăraţi, de asemenea, pentru că tocmai aceiacare arătau doar dispreţ faţă de rabini și nu erau văzuţi niciodatăîn sinagogi, se îngrămădeau în jurul Domnului Hristos și ascultaufoarte atenţi cuvintele Lui. În prezenţa curăţiei Sale, cărturarii șifariseii nu simţeau decât condamnare. Așadar, cum era posibil cavameșii și păcătoșii să fie atât de atrași spre Hristos?

Ei nu știau că explicaţia se afla chiar în cuvintele pe care lerostiseră ei, ca o acuzaţie batjocoritoare: „Acest om primește pe


133

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

păcătoși”. Cei care vin la Domnul Isus simt în prezenţa Sa că șipentru ei există scăpare din prăpastia păcatului. Fariseii îi trataudoar cu batjocuri și condamnări, dar Domnul Hristos îi întâmpinaca pe niște copii ai lui Dumnezeu, într-adevăr, înstrăinaţi de casapărintească, dar nu uitaţi de inima Tatălui. Tocmai starea neno-rocită și păcatul lor îi făcea, cu atât mai mult, obiectul milei șiiubirii Sale. Cu cât erau mai înstrăinaţi de El, cu atât mai aprinsera dorul Său și cu atât mai mare era sacrificiul făcut pentrusalvarea lor.

Învăţătorii lui Israel ar fi trebuit să înveţe toate aceste lucruridin sulurile sfinte, despre care pretindeau cu mândrie că le erauîncredinţate, ca să păstreze și să le explice. Nu scrisese oare David– care a săvârșit un păcat de moarte – „Rătăcesc ca o oaie pierdută;caută pe robul Tău…” (Psalmi 119,176). Nu descoperise oareprofetul Mica dragostea lui Dumnezeu pentru cel păcătos, spu-nând: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea și trecicu vederea păcatele rămășiţei moștenirii Tale? El nu-Și ţine mâniape vecie, ci Îi place îndurarea!” (Mica 7,18)

Oaia pierdută

De data aceasta, Domnul Hristos nu le-a amintit ascultătorilorSăi cuvintele Sfintelor Scripturi. El a făcut apel la mărturiaexperienţei lor de viaţă. Pajiștile întinse de la răsăritul răului Iordanofereau pășuni îmbelșugate pentru turmele de oi, iar prin văileînguste și pe dealurile împădurite rătăceau [187] multe oi pierdute,care trebuiau căutate și aduse înapoi la staul, prin grija păstorului.Printre cei adunaţi în jurul Domnului Isus se aflau atât păstori,cât și oameni care își investiseră banii în turme de oi și în cirezide vite și toţi aceștia puteau înţelege bine ilustraţia Sa. „Care omdintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pecele nouăzeci și nouă pe izlaz, și se duce după cea pierdută, pânăo găsește” (Luca 15,4).

Aceste suflete pe care voi le dispreţuiţi, spune Domnul Isus,sunt proprietatea lui Dumnezeu. Ele îi aparţin atât prin creaţiune,cât și prin răscumpărare și sunt de mare preţ în ochii Săi. Așa


134

cum păstorul își iubește oile și nu se poate odihni, dacă lipseștechiar și numai una dintre ele, tot astfel, într-o măsură infinit maimare, Dumnezeu iubește fiecare suflet rătăcit și înstrăinat.Oamenii pot respinge chemările dragostei Sale, ei pot rătăcideparte de El, pot alege un alt stăpân. Totuși ei sunt ai lui Dumnezeu,iar El dorește nespus de mult să recâștige ce Îi aparţine. El spune:„Cum își cercetează un păstor turma, când este în mijlocul oilorîmprăștiate, așa Îmi voi cerceta Eu oile și le voi strânge din toatelocurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori și de negură”(Ezechiel 34,12).

În această parabolă, păstorul pleacă în căutarea unei singureoi – tocmai cea mai neînsemnată oaie din turmă. Tot astfel, chiardacă ar fi existat doar un singur suflet pierdut, Domnul Hristostot ar fi murit pentru el.

Oaia care s-a rătăcit de turmă este cea mai neajutorată dintretoate creaturile. Ea trebuie căutată de păstor, deoarece singurănu poate găsi calea de întoarcere. Tot așa este și cu sufletul cares-a rătăcit departe de Dumnezeu. El la fel de neajutorat ca oaiapierdută și, dacă Iubirea divină nu ar fi venit să-l salveze, nu și-arfi găsit niciodată drumul înapoi la Dumnezeu.

Păstorul care descoperă că lipsește una dintre oile sale nuprivește nepăsător la turma care este adăpostită în siguranţă,spunând: „Am nouăzeci și nouă de oi și mă va costa prea multnecaz, ca să merg în căutarea celei rătăcite. [188] Să vină singurăînapoi și eu îi voi deschide poarta și o voi lăsa să intre”. Nu, ciîndată ce oaia s-a rătăcit, păstorul devine plin de îngrijorare șidurere. El numără oile din nou și din nou. Când este sigur că s-apierdut o oaie, nu-și găsește somnul. Le lasă pe cele nouăzeci șinouă în staul și pleacă în căutarea oii rătăcite. Cu cât noapteaeste mai întunecată și mai furtunoasă și cu cât calea este maipericuloasă, cu atât mai mare este îngrijorarea păstorului și cuatât mai stăruitoare este căutarea lui. El face orice efort posibilpentru a găsi oaia pierdută.

Câtă ușurare sufletească simte păstorul când aude în depărtareprimul strigăt slab al oii pierdute. Orientându-se după sunet, secaţără pe stâncile cele mai abrupte și merge chiar până la marginea

135

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

prăpastiei, riscându-și propria viaţă. El își continuă căutarea, întimp ce strigătul, din ce în ce mai slab, îi spune că oaia lui estegata să moară. În cele din urmă, efortul său este răsplătit. Oaiapierdută este găsită. După aceea, păstorul nu o ceartă, pentru căi-a pricinuit atâta necaz. El nu o mână cu biciul. Nici măcar nuîncearcă să o îndemne spre staul. Ci, plin de bucurie, ia pe umeriisăi creatura care tremură. Dacă este rănită sau lovită, o ia în braţe,strângând-o la pieptul său, pentru ca din căldura inimii lui să-ipoată da viaţă. Mulţumit că eforturile lui de a o căuta nu au fostzadarnice, păstorul poartă oaia rătăcită înapoi la staul.

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că nu a oferitimaginaţiei noastre tabloul unui păstor trist, care se întoarce lastaul fără oaia rătăcită. Parabola nu ne vorbește despre nereușită,ci despre succesul și bucuria regăsirii. Aici se află garanţia luiDumnezeu, că nici măcar o singură oaie rătăcită a turmei Sale nueste trecută cu vederea, nici măcar una nu este lăsată fără ajutor.Fiecare om care va accepta să fie răscumpărat, va fi salvat deDomnul Hristos din prăpastia degradării morale și din spiniipăcatului.

Suflet disperat, chiar dacă ai comis nelegiuiri, prinde curaj!Nu te îndoi nici o clipă de faptul că Dumnezeu îţi iartă [189]păcatele și îţi îngăduie să vii în prezenţa Sa. El este Acela care afăcut primul pas. Încă pe când erai răzvrătit împotriva Sa,Dumnezeu a plecat în căutarea ta. Cu inima duioasă și iubitoarea păstorului, El le-a lăsat pe cele nouăzeci și nouă de oi și a ieșitîn pustie, ca s-o găsească pe cea care era pierdută. El cuprinde înbraţele iubirii Sale sufletul lovit, rănit și gata să moară, și îl ducecu bucurie, în siguranţă, la staul.

Iudeii îi învăţau pe oameni că înainte ca iubirea lui Dumnezeusă se manifeste faţă de cel păcătos, acesta trebuia să se pocăiască.În concepţia lor, pocăinţa era o lucrare prin care oamenii câștigaufavoarea Cerului. Tocmai această idee i-a determinat pe fariseisă exclame cu uimire și mânie: „Acest om primește pe păcătoși”.În conformitate cu ideile lor, Domnul nu ar fi trebuit să-i permitănimănui să se apropie de El, cu excepţia celor care se pocăiseră.Dar, în parabola oii pierdute, Domnul Hristos ne învaţă că


136

mântuirea nu vine ca rezultat al faptului că noi Îl căutăm peDumnezeu, ci pentru că Dumnezeu ne caută pe noi. „Nu estenici unul care să aibă pricepere, nu este nici unul care să caute cutot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut” (Romani 3,11.12).Noi nu ne pocăim pentru ca Dumnezeu să ne poată iubi, ci El Îșidezvăluie dragostea Sa, pentru ca noi să ne putem pocăi.

În cele din urmă, când oaia rătăcită este adusă acasă, mulţu-mirea păstorului își găsește expresia în cântece melodioase debucurie. El își cheamă prietenii și vecinii, spunându-le: „Bucuraţi-văîmpreună cu mine; căci mi-am găsit oaia care era pierdută”. Totastfel, când Marele Păstor al turmei găsește un suflet rătăcit,întregul cer se unește cu pământul în cântări de mulţumire și debucurie.

„Tot așa, vă spun, că va fi mai multă bucurie în cer pentru unsingur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouăde oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă” (Luca 15,7)Voi, fariseilor, spunea Domnul Hristos, vă consideraţi niștepreferaţi ai Cerului. Voi vă credeţi în siguranţă, în neprihănireavoastră. Prin urmare, să știţi că dacă [190] nu aveţi nevoie depocăinţă, misiunea Mea nu este pentru voi. Acești oamenisărmani, care își simt sărăcia și păcătoșenia, sunt tocmai aceia pecare Eu am venit să-i salvez. Îngerii din cer sunt interesaţi deacești oameni pierduţi, pe care voi îi dispreţuiţi. Când unul dintreaceste suflete Mi se alătură, voi reclamaţi și surâdeţi batjocoritor,dar să știţi că îngerii se bucură și în curţile cerului răsună cântecede biruinţă.

Rabinii aveau o zicală care spunea că atunci când este nimicitcineva care a păcătuit împotriva lui Dumnezeu, în cer este bucurie,dar Domnul Isus i-a învăţat pe oameni că lucrarea de nimicireeste o lucrare străină pentru Dumnezeu. Bucuria și satisfacţiaîntregului cer constă în refacerea chipului lui Dumnezeu în sufletulacelora pe care El i-a creat.

Când încercă să se întoarcă la Dumnezeu, cel care a rătăcitdeparte de El, în lumea păcatului, va avea de înfruntat critica șineîncrederea. Unii se vor întreba cu îndoială dacă pocăinţa luieste adevărată sau vor șopti: „Nu este statornic. Nu cred că va

137

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

rezista”. Aceste persoane nu fac lucrarea lui Dumnezeu, cilucrarea lui Satana, care este pârâșul fraţilor. Prin criticile lor,cei răi speră să descurajeze acel suflet și să-l îndepărteze tot maimult de speranţa mântuirii și de Dumnezeu. Păcătosul care sepocăiește trebuie să mediteze la bucuria pe care o are cerul pentruîntoarcerea celui pierdut. Să-și găsească liniștea sufletească îniubirea lui Dumnezeu și în nici un caz să nu se descurajeze datoritădispreţului și suspiciunii fariseilor.

Rabinii au înţeles parabola Domnului Hristos ca aplicându-li-sevameșilor și păcătoșilor. Dar ea are și o semnificaţie mai cuprinză-toare. Prin oaia pierdută, Domnul Hristos nu îi reprezenta numaipe cei păcătoși, în mod individual, ci și întreaga lume apostată șiruinată de păcat. Această lume este doar un atom în universulvast asupra căruia domnește Dumnezeu, totuși această mică lumecăzută în păcat – această oaie pierdută – este mult mai preţioasăîn ochii Săi, decât sunt cele nouăzeci și nouă, care nu s-au înstrăinatniciodată de staul. Domnul Hristos, iubitul Conducător din curţilecerești, [191] a coborât din poziţia Sa înaltă, a lăsat la o parteslava pe care o avea la Tatăl, ca să salveze această lume pierdută.În acest scop, El a părăsit lumile cerești necăzute, ca să fie„străpuns pentru păcatele noastre” și „zdrobit pentru fărădelegilenoastre” (Isaia 53,5). Dumnezeu S-a dat pe Sine, prin Fiul Său,ca să poată avea bucuria de a primi înapoi oaia pierdută.

„Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai luiDumnezeu” (1 Ioan 3,1). Iar Domnul Hristos spune: „Cum M-aitrimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume”(Ioan 17,18), pentru a împlini „ce lipsește suferinţelor lui Hristos,pentru trupul Lui, care este biserica” (Coloseni 1,24). Fiecaresuflet pe care l-a salvat Domnul Hristos este chemat să lucreze înNumele Său pentru salvarea celor pierduţi. Această lucrare fuseseneglijată în poporul Israel. Dar oare nu este ea neglijată și astăzide aceia care pretind a fi urmașii lui Hristos?

Stimate cititor, pe câţi dintre cei care rătăcesc i-ai căutat tupentru a-i aduce înapoi în staul? Când le întorci spatele celorcare nu îţi par simpatici și promiţători, îţi dai tu seama că neglijezi


138

tocmai sufletele pe care le caută Domnul Hristos? Poate că ei aucea mai mare nevoie de înţelegerea ta, chiar în momentul când leîntorci spatele. În fiecare adunare de rugăciune și închinare, existăsuflete care doresc cu disperare pace și odihnă. Poate că par săaibă o viaţă neglijentă, dar ele nu sunt insensibile faţă de influenţaDuhului Sfânt. Multe dintre ele ar putea fi câștigate pentru Hristos.

Dacă nu este adusă înapoi în staul, oaia pierdută rătăcește pânăcând moare. Tot astfel, multe suflete merg spre ruină, deoarecenici o mână nu este întinsă pentru a le salva. Poate că aceia caregreșesc par nepăsători și aspri, dar, dacă ar fi beneficiat de aceleașiavantaje pe care le-au avut alţii, ar fi manifestat mult mai multănobleţe sufletească și o aptitudine mai mare pentru [192] slujire.Îngerilor le este milă de acești rătăciţi. Îngerii plâng, în timp ceochii oamenilor sunt lipsiţi de lacrimi și inima lor este fărăcompasiune.

O, câtă lipsă de simpatie profundă și mișcătoare este arătatăfaţă de cel ispitit și greșit! O, câtă nevoie este ca spiritul lui Hristossă se manifeste mai mult în atitudinea noastră, și mai puţin, cumult mai puţin, spiritul firii noastre!

Fariseii au înţeles parabola Domnului Hristos ca fiind omustrare la adresa lor. În loc de a accepta criticile pe care leaduceau ei cu privire la lucrarea Sa, El i-a învinovăţit pentruneglijenţa lor faţă de vameși și păcătoși. Domnul nu a făcut aceastaîn mod deschis, ca nu cumva să-și închidă inima faţă de El și să seîntoarcă împotriva Lui. Dar parabola Sa le înfăţișa tocmai lucrareape care Dumnezeu o cerea de la ei, dar pe care ei nu o îndeplineau.Dacă ar fi fost niște păstori adevăraţi, acești conducători aipoporului Israel ar fi făcut lucrarea unui păstor. Ei ar fi manifestatmila și iubirea Domnului Hristos și I s-ar fi alăturat în lucrareaSa. Dar refuzul lor dovedea că pretenţiile lor de evlavie erau false.Cu toate că mulţi au respins mustrarea Domnului Hristos, totușiunii au fost convinși de cuvintele Sale. După înălţarea lui Hristosla cer, Duhul Sfânt a venit asupra lor și ei li s-au alăturat ucenicilorSăi pentru a îndeplini chiar lucrarea descrisă în parabola oiipierdute.

139

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

Banul pierdut

După parabola oii pierdute, Domnul Hristos a prezentat o altăparabolă, spunând: „Sau care femeie, dacă are zece lei de argint,și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, și nucaută cu băgare de seamă până când îl găsește?” (Luca 15,8)

În Orient, casele săracilor erau formate de obicei dintr-osingură încăpere, adesea fără ferestre și întunecoasă. Camera eramăturată rareori, iar o monedă ce cădea pe podea era acoperitărepede de praf și de gunoi. Ca să poată fi găsită, trebuia aprinsă olumânare, chiar și în timpul zilei, iar casa trebuia măturată cumare atenţie. [193]

De obicei, zestrea de căsătorie a femeii consta în monede.Acestea erau proprietatea ei cea mai de preţ și ea le păstra cuatenţie pentru a le transmite ca moștenire fiicelor ei. Pierdereauneia dintre aceste monede era considerată o adevărată nenoro-cire, iar găsirea ei era un motiv de mare bucurie pe care femeiadorea să o împărtășească îndată cu vecinele ei.

„După ce l-a găsit”, a spus Domnul Hristos, „cheamă pe priete-nele și vecinele ei și zice: ’Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci amgăsit leul pe care-l pierdusem’. Tot așa, vă spun că este bucurieînaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care sepocăiește” (Luca 15,9.10).

Asemenea celei precedente, această parabolă vorbește desprepierderea unui obiect care poate fi găsit, dacă este căutat cuatenţie, iar găsirea lui aduce o mare bucurie. Totuși cele douăparabole reprezintă două categorii diferite de oameni. Oaiapierdută știe că este pierdută. Ea l-a părăsit pe păstor și turma,dar nu se poate întoarce singură în staul. Oaia pierdută îi repre-zintă pe aceia care sunt conștienţi că s-au despărţit de Dumnezeuși sunt învăluiţi de norul confuziei, al dificultăţilor și al umilinţeiși trec prin ispite dureroase. Moneda pierdută îi reprezintă peaceia care sunt pierduţi în păcat și nelegiuire, dar nu își dau seamade starea lor. Ei sunt înstrăinaţi de Dumnezeu, dar nu știu că seaflă în această situaţie. Sufletul lor este în pericol, însă ei [194]sunt inconștienţi și nepăsători. În această parabolă, Domnul


140

Hristos ne spune că până și cei indiferenţi faţă de cerinţele luiDumnezeu sunt obiectul iubirii Sale pline de milă. Ei trebuiecăutaţi, ca să poată fi aduși înapoi la Dumnezeu.

Oaia rătăcea departe de staul. Ea era pierdută în pustie sau înmunţi. Moneda de argint era pierdută în casă. Ea era aproape șitotuși nu putea fi recuperată decât printr-o căutare atentă.

Această parabolă conţine o lecţie pentru familii. Adesea, înfamilie există o mare neglijenţă în ce privește starea spirituală amembrilor ei. Printre aceștia poate fi unul care s-a înstrăinat deDumnezeu, dar cât de puţină îngrijorare se manifestă, ca nu cumvaunul dintre darurile încredinţate de Dumnezeu să fie pierdut chiarîn cămin.

Deși zace pierdută în praf și gunoi, moneda este totuși o piesăde argint. Proprietarul o caută, deoarece este de valoare. Totastfel, fiecare suflet, deși degradat de păcat, este considerat preţiosîn ochii lui Dumnezeu. După cum moneda poartă chipul șiinscripţia puterii conducătoare, tot așa omul a purtat chipul luiDumnezeu la creaţiune și, chiar dacă acum acest chip estedeteriorat și șters prin influenţa păcatului, urmele lui rămân înfiecare suflet. Dumnezeu dorește să refacă sufletul și să întipă-rească din nou în el chipul neprihănirii și al sfinţeniei Sale.

Femeia din parabolă își caută cu atenţie moneda pierdută. Eaaprinde o candelă și mătură casa. Îndepărtează tot ce i-ar puteastânjeni căutarea. Deși s-a pierdut doar o monedă, ea își va con-tinua căutarea, până când o va găsi. Tot astfel, dacă un membrual familiei este înstrăinat de Dumnezeu, trebuie folosite toatemijloacele pentru recâștigarea lui. Toţi ceilalţi membri ai familieitrebuie să se cerceteze pe ei înșiși cu atenţie și seriozitate. Să-șianalizeze modul de viaţă și să vadă dacă nu cumva în conducereafamiliei există unele greșeli prin care acel suflet este încurajat sărămână în starea lui de nepocăinţă. [195]

Dacă în familie există un copil care nu este conștient de starealui păcătoasă, părinţii nu ar trebui să stea liniștiţi. Să fie aprinsălumina. Cercetaţi Cuvântul lui Dumnezeu și, în lumina lui,examinaţi totul cu seriozitate pentru a vedea de ce s-a pierdutacest copil. Părinţii să-și cerceteze inima și să-și verifice obiceiurile

141

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

și practicile. Copiii sunt moștenirea Domnului, iar noi suntemrăspunzători faţă de El pentru felul în care ne îngrijim de ceea ceÎi aparţine.

Există taţi și mame care doresc cu nerăbdare să lucreze înteritorii misionare străine. Mulţi sunt activi în lucrarea creștinădin afara căminului, în timp ce propriii copii sunt străini deMântuitorul și de iubirea Sa. Mulţi părinţi îi încredinţeazăpastorului sau instructorului Școlii de Sabat lucrarea de câștigarea copiilor lor pentru Domnul Hristos, dar procedând astfel îșineglijează propria responsabilitate pe care le-a dat-o Dumnezeu.A-i educa și a-i instrui pe copii în așa fel încât să devină niștecreștini buni constituie cea mai înaltă lucrare de slujire pe care opot face părinţii pentru Dumnezeu. Aceasta este o lucrare carenecesită o muncă plină de răbdare și un efort perseverent și serios,ce durează o viaţă întreagă. Prin neglijarea acestei responsabilităţi,noi ne dovedim a fi niște ispravnici necredincioși. Dumnezeu nuva accepta nici o scuză pentru o astfel de neglijenţă.

Dar cei care s-au făcut vinovaţi de această neglijenţă nu trebuiesă dispere. Femeia a cărei monedă se pierduse a căutat-o pânăcând a găsit-o. Tot așa trebuie să lucreze și părinţii pentru cei dincasa lor, cu dragoste, credinţă și rugăciune, până când vor puteaveni înaintea lui Dumnezeu [196] cu bucurie, spunând: „Iată, euși copiii pe care mi i-a dat Domnul” (Isaia 8,18).

Aceasta constituie o adevărată lucrare misionară în cămin șieste la fel de folositoare pentru cei care o îndeplinesc, ca și pentruaceia spre binele cărora este îndeplinită. Prin preocuparea credin-cioasă faţă de cei aflaţi în cercul familiei, noi ne pregătim să lucrămpentru membrii familiei Domnului, alături de care, dacă vomrămâne loiali faţă de Hristos, vom trăi de-a lungul veacurilornesfârșite. Trebuie să arătăm faţă de fraţii și de surorile noastre,în Hristos, același interes pe care îl avem unii faţă de alţii camembri ai aceleiași familii.

Planul lui Dumnezeu este ca prin aceasta să ne pregăteascăpentru o lucrare care să cuprindă tot mai mulţi oameni. Pe măsurăce relaţiile noastre de simpatie se vor extinde și pe măsură ceiubirea noastră va crește, vom descoperi că pretutindeni este o


142

lucrare de făcut. Marea familie a lui Dumnezeu cuprinde lumeaîntreagă și nici unul dintre membrii ei nu trebuie trecut cu vedereasau neglijat.

Oriunde am fi, există o monedă de argint, care s-a pierdut șiașteaptă să o căutăm. Îndeplinim noi această lucrare? Căutămnoi moneda pierdută? Zi de zi facem cunoștinţă cu oameni carenu au nici un interes faţă de lucrurile religioase, vorbim cu ei, nepetrecem timpul în mijlocul lor, dar arătăm noi vreun interes faţăde bunăstarea lor spirituală? Le prezentăm noi pe Domnul Hristosca fiind Mântuitorul care iartă păcatele? Le vorbim noi despreiubirea lui Hristos, cu inima încălzită de această iubire? Dacă nufacem această lucrare, cum ne vom întâlni cu acele suflete pierdutepentru veșnicie, când vom sta alături de ele înaintea tronului luiDumnezeu?

Cine poate estima valoarea unui suflet? Dacă vrei să știi careeste valoarea lui, mergi în Ghetsemani și privește-L acolo peDomnul Hristos, îndurând acele ceasuri de chin, când sudoareaLui se transforma în picături mari de sânge. Privește la Mântuitorulînălţat pe cruce. Ascultă strigătul Lui disperat: „… DumnezeulMeu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Marcu 15,34).Privește capul Său rănit, coasta și picioarele Lui străpunse. Adu-ţiaminte că Hristos a riscat totul. Cerul Însuși a fost pus în pericolpentru răscumpărarea noastră. Stând la piciorul crucii, amintește-ţică Domnul Hristos Și-ar fi dat viaţa, chiar și pentru un singurpăcătos, și vei putea preţui valoarea unui suflet. [197]

Dacă ești în comuniune cu Hristos, vei preţui asemenea Luifiecare fiinţă omenească. Vei simţi pentru alţii aceeași dragosteprofundă pe care a simţit-o Domnul Hristos pentru tine. Atunci,vei fi în stare să-i câștigi și nu să-i constrângi, pe aceia pentrucare a murit El; vei putea să-i atragi și nu să-i respingi. Nimeni nuar fi fost adus vreodată înapoi la Dumnezeu, dacă Domnul Hristosnu ar fi făcut un efort personal pentru el, și numai printr-o lucrarepersonală vom putea salva suflete. Când îi vei vedea pe cei caremerg la moarte, nu vei rămâne într-o stare de indiferenţă tăcutăși confortabilă. Cu cât păcatul lor este mai mare și cu cât nenorocirealor este mai adâncă, cu atât mai stăruitoare și mai duioase vor fi

143

Ace

st O

m îi

pri

meș

te p

e ce

i păc

ătoș

i

eforturile tale în vederea recâștigării lor. Atunci, vei înţelegenevoia celor care suferă, a acelora care au păcătuit împotriva luiDumnezeu și sunt apăsaţi de povara vinovăţiei. Inima ta se vadeschide plină de simpatie faţă de ei și le vei întinde o mână deajutor. Îi vei lua în braţele credinţei și ale iubirii tale și îi vei aducela Domnul Hristos. Vei veghea asupra lor și îi vei încuraja, iarsimpatia și încrederea ta îi va face să le fie greu să renunţe lastatornicia lor.

Îngerii cerului sunt gata să coopereze în această lucrare. Toateresursele cerului sunt la dispoziţia celor care caută să-i salvezepe cei pierduţi. Îngerii te vor ajuta să ajungi la cei mai nepăsătoriși mai împietriţi păcătoși. Iar când unul dintre ei este adus înapoila Dumnezeu, tot cerul este plin de fericire, serafimii și heruvimiiîși ating harfele de aur și cântă laude la adresa lui Dumnezeu și aMielului, pentru mila și bunătatea lor iubitoare faţă de copiiioamenilor.

144

ERA PIERDUT ªI A FOST GÃSIT*

Parabola oii pierdute, a drahmei pierdute și cea a fiului risipitorevidenţiază cu claritate iubirea plină de milă a lui Dumnezeu faţăde cei înstrăinaţi de El. Deși s-au îndepărtat de Dumnezeu, Elnu-i părăsește în starea lor nenorocită. El este plin de bunătate șide milă duioasă faţă de toţi cei expuși ispitelor vrăjmașului iscusit.

În parabola fiului risipitor, Domnul este prezentat ocupându-Sede aceia care au cunoscut cândva iubirea Tatălui, dar au îngăduitca ispititorul să-i facă robi ai voinţei lui.

„Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său:’Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine’. Și tatăl le-a împărţitaverea. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul și aplecat într-o ţară îndepărtată…” (Luca 15,11-13)

Acest fiu mai tânăr se săturase de restricţiile din casa tatălui.El considera că libertatea lui era îngrădită. El a înţeles greșit iubireași grija tatălui și s-a hotărât să urmeze îndemnurile proprieiînclinaţii. [199]

Tânărul nu considera că are vreo obligaţie faţă de tatăl lui șinu exprima nici o mulţumire. Cu toate acestea, pretindea dreptulde a primi o parte din bunurile tatălui său. El dorea să primeascăimediat moștenirea care i-ar fi revenit la moartea tatălui. Gândurilelui erau îndreptate spre satisfacţiile prezente și nu-i păsa de viitor.

După ce și-a obţinut partea de moștenire, el a plecat „într-oţară îndepărtată”, departe de casa tatălui său. Având bani dinbelșug și libertatea de a face tot ce dorește, tânărul se flata cugândul că și-a împlinit dorinţa inimii. Nu mai era nimeni să-i spună:Nu face aceasta, pentru că îţi va cauza suferinţă, sau fă cutarelucru, pentru că este bine. Prietenii răi l-au ajutat să se cufundetot mai adânc în păcat, și el „și-a risipit averea, ducând o viaţădestrăbălată” (Luca 15,13).


145

Era

pie

rdut

și a

fos

t gă

sit

Biblia vorbește despre oamenii care „s-au fălit că sunt înţelepţiși au înnebunit” (Romani 1,22), iar aceasta a fost istoria tânăruluidin parabolă. El a risipit cu femei desfrânate toată bogăţia pecare o pretinsese cu egoism de la tatăl lui. Comoara puterii tinereţiisale a fost irosită. [200] Anii preţioși ai vieţii, agerimea minţii,perspectivele strălucite ale tinereţii și aspiraţiile spirituale au fostmistuite în flăcările poftelor.

„A venit o foamete mare în ţara aceea, și el a început să ducălipsă. Atunci s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia,care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii” (Luca 15,14.15).Pentru un evreu, aceasta era ocupaţia cea mai josnică și maidegradantă. Tânărul care se îngâmfase cu libertatea lui ajunseseacum un sclav. El se afla în sclavia cea mai rea „prins chiar înnelegiuirile lui” (Proverbe 5,22). Sclipirea aparentă și strălucireaamăgitoare a păcatului care l-a ademenit, au dispărut, și el a simţitgreutatea propriilor lanţuri. Stând jos pe pământ, în acea ţarăpustie și lovită de foamete, fără alţi tovarăși în afară de porci,tânărul ar fi fost bucuros să se poată sătura măcar cu roșcovelepe care le mâncau animalele. Nici unul dintre prietenii de petre-cere, care se adunaseră în jurul lui în zilele de prosperitate și caremâncaseră și băuseră pe cheltuiala lui, nu mai rămăseseră ca să-lajute. Unde era acum bucuria lui desfrânată? Aducându-șiconștiinţa la tăcere și amorţindu-și simţurile, el se considerasefericit, dar acum, lipsit de banii pe care îi cheltuise, înfometat, cumândria călcată în picioare și cu o natură morală pipernicită, cuvoinţa slabă și nedemnă de încredere, cu sentimentele lui nobileaproape moarte, el era cel mai nenorocit dintre muritori.

Ce tablou al stării celui păcătos este descris aici! Deși esteînconjurat de binecuvântările iubirii lui Dumnezeu, tot ce îșidorește păcătosul pornit să-și împlinească plăcerile păcătoase șiîngăduinţa de sine este despărţirea de Dumnezeu. Asemenea fiuluinerecunoscător, el pretinde că are dreptul să primească lucrurilebune din partea lui Dumnezeu. El le ia, ca și când i s-ar cuveni, șinu oferă nimic în schimb în semn de mulţumire, nu îndeplineștenici un serviciu motivat de iubire. Asemenea lui Cain, care a plecatdin prezenţa Domnului pentru a-și căuta un cămin, asemenea fiului


146

risipitor, care a rătăcit „într-o ţară îndepărtată”, tot astfel și celpăcătos caută fericirea, uitând de Dumnezeu.

Oricare ar putea fi aparenţele, viaţa centrată în egoism este oviaţă irosită. Oricine încearcă să trăiască despărţit de [201]Dumnezeu își risipește toate resursele. El risipește anii preţioși,își risipește puterile minţii, ale inimii și ale sufletului și contribuiela propria ruină veșnică. Omul care se desparte de Dumnezeu, casă-și poată sluji lui însuși, este un sclav al lui Mamona. Mintea pecare Dumnezeu a creat-o pentru tovărășia cu îngerii se degradeazăîntr-o asemenea măsură, încât ajunge să slujească lucrurilorpământești și animalice. Acesta este finalul spre care tinde slujireade sine.

Dacă ai ales o astfel de viaţă, trebuie să știi că îţi cheltuieștibanii pe ceea ce nu este pâine și trudești pentru ceva care nusatură. Va veni ceasul când îţi vei da seama de starea ta decăzută.Singur, într-o ţară îndepărtată, îţi vei simţi nenorocirea și vei strigadisperat: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acesttrup de moarte!” (Romani 7,24). „Blestemat să fie omul care seîncrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima dela Dumnezeu! Căci este ca un nenorocit în pustie și nu vede venindfericirea. Locuiește în lanurile arse ale pustiei, într-un pământsărac și fără locuitori” (Ieremia 17,5.6). În aceste cuvinte aleprofetului este cuprinsă declaraţia unui adevăr universal. [202]Dumnezeu „face să răsară soarele Său peste cei răi și peste ceibuni, și dă ploaie și peste cei drepţi și peste cei nedrepţi” (Matei5,45), dar oamenii au puterea de a se ascunde de strălucirea soareluiși de ploaie. Prin urmare, deși Soarele Neprihănirii strălucește,iar ploaia harului cade cu îmbelșugare peste toţi, noi ne putemdespărţi singuri de Dumnezeu, „locuind încă în locuri arse deseceta din pustie”.

Iubirea lui Dumnezeu continuă să fie plină de dor faţă de celcare a ales să se despartă de El. Dumnezeu face totul pentru a-laduce înapoi în căminul Tatălui. În starea lui jalnică, fiul risipitor„și-a venit în fire”. Influenţa amăgitoare pe care Satana o exerci-tase asupra lui a fost spulberată. El a înţeles că suferinţa lui erarezultatul propriei nesăbuinţe și a zis: „Câţi argaţi ai tatălui meu

147

Era

pie

rdut

și a

fos

t gă

sit

au belșug de pâine, iar eu mor de foame aici! Mă voi scula, mă voiduce la tatăl meu” (Luca 15,17.18). Așa nenorocit cum era, fiulrisipitor și-a găsit speranţa în convingerea că tatăl îl iubește.Iubirea aceea îl atrăgea spre casă. Tot astfel, asigurarea iubirii luiDumnezeu îl constrânge pe cel păcătos să se întoarcă. „Bunătatealui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă” (Romani 2,4). Mila șiîndurarea iubirii divine sunt asemenea unui lanţ de aur, cu careeste înfășurat fiecare suflet aflat în pericol. Domnul declară: „… Teiubesc cu o iubire veșnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!”(Ieremia 31,3)

Fiul risipitor s-a hotărât să-și mărturisească vinovăţia. El voiasă meargă la tatăl său și să-i spună: „Tată, am păcătuit împotrivacerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiultău”. Dar, dovedind cât de limitată era concepţia lui cu privire laiubirea tatălui, el a adăugat: „Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi”(Luca 15,9).

Tânărul a întors spatele turmei de porci și roșcovelor și s-aîndreptat spre casă. Tremurând datorită slăbiciunii și epuizat defoame, el a plecat nerăbdător pe drumul întoarcerii. Deși nu aveanici un veșmânt cu care să-și ascundă zdrenţele, [203] suferinţai-a învins mândria și s-a grăbit să cerșească un loc de slujitor,acolo unde fusese cândva un fiu.

Cât de puţin s-a gândit tânărul petrecăreţ și nechibzuit, cândieșea pe porţile casei părintești, la durerea și dorul pe care le lăsaîn inima tatălui. Cât de puţin și-a imaginat el, când dansa șipetrecea cu prietenii lui desfrânaţi, umbra care se așternuse pestecăminul său. Iar acum, când mergea pe drumul spre casă, împo-vărat și plin de durere în suflet, nici nu știa că acolo era cinevacare veghea, așteptând întoarcerea lui. Dar, pe când „era încădeparte”, tatăl lui i-a deslușit chipul. Iubirea are vedere bună. Nicimăcar degradarea anilor de păcat nu-l putea ascunde pe acest fiude ochii tatălui. El „a alergat de a căzut pe grumazul lui” într-oîmbrăţișare lungă și plină de duioșie.

Tatăl nu voia să îngăduie ca vreun ochi dispreţuitor să râdă demizeria și de zdrenţele fiului său. El și-a luat de pe umeri propriamantie largă și bogată și a învelit cu ea [204] trupul slăbit al fiului,


148

iar tânărul și-a mărturisit pocăinţa printre suspine, spunând: „Tată,am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednicsă mă chem fiul tău” (Luca 15,21). Ţinându-l strâns alături de el,tatăl l-a condus în casă. Nu i s-a oferit nici o ocazie să ceară loculde slujitor. El era un fiu care urma să fie onorat cu tot ce era maibun în casa tatălui și pe care bărbaţii și femeile care îl așteptauaveau să-l respecte și să-l slujească.

Tatăl le-a zis servitorilor săi: „Aduceţi repede haina cea maibună și îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget și încălţăminteîn picioare. Aduceţi viţelul cel îngrășat și tăiaţi-l. Să mâncăm și săne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut șia fost găsit. Și au început să se veselească” (Luca 15,22-24).

În tinereţea lui neastâmpărată, fiul risipitor l-a considerat petatăl său ca fiind o persoană aspră și severă. Cât de diferită eraconcepţia lui acum! Tot astfel, cei care sunt înșelaţi de Satana Îlconsideră pe Dumnezeu ca fiind exigent și neînduplecat. Ei Îlprivesc ca pe un Dumnezeu care îi urmărește cu atenţie, având intenţiade a-i denunţa și de a-i condamna, un Dumnezeu care nu estedispus să-l accepte pe cel păcătos atâta timp cât are o justificarelegală de a nu-l ajuta. Ei consideră Legea lui ca fiind o restrângerea fericirii oamenilor, un jug apăsător de care sunt bucuroși să seelibereze. Dar acela ai cărui ochi au fost deschiși de iubireaDomnului Hristos Îl va vedea pe Dumnezeu ca fiind plin decompasiune. El nu pare a fi un tiran sever și neîndurător, ci unTată cuprins de dorul de a-Și îmbrăţișa fiul care se pocăiește. Celpăcătos va exclama asemenea psalmistului: „Cum se îndură untată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El”(Psalmi 103,13).

În parabolă, fiului risipitor nu i se aduc nici un fel de batjocuriși reproșuri dispreţuitoare pentru comportamentul lui rău. Elsimte că trecutul lui este iertat și uitat, șters pentru totdeauna.Tot așa îi spune și Dumnezeu celui păcătos: „Eu îţi șterg fărăde-legile ca un nor și păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44,22). „Căci le voiuita nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte [205] de păcatullor” (Ieremia 31,34). „Să se lase cel rău de calea lui și omulnelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care

149

Era

pie

rdut

și a

fos

t gă

sit

va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând”(Isaia 55,7). „’În zilele acelea, la vremea aceea’, zice Domnul, ’seva căuta nelegiuirea lui Israel și nu va mai fi, și păcatul lui Iuda șinu se va găsi’” (Ieremia 50,20).

Ce minunată asigurare cu privire la bunăvoinţa lui Dumnezeude a-l accepta pe cel păcătos care se pocăiește! Cititorule, nucumva ai ales să mergi pe propria cale? Te-ai rătăcit departe deDumnezeu? Ai căutat să te ospătezi cu roadele nelegiuirii, numaipentru a constata că ele s-au transformat în cenușă pe buzeletale? Iar acum, când puterile tale sunt risipite, când planurile talede viaţă sunt zădărnicite și speranţele tale sunt pierdute, ești singurși părăsit? Vocea care i-a vorbit inimii tale fără încetare, dar pecare nu ai vrut să o asculţi, ţi se adresează acum cu claritate:„Sculaţi-vă și plecaţi, căci aici nu este odihnă pentru voi, căci, dinpricina spurcăciunii, vor fi dureri, dureri puternice” (Mica 2,10).Întoarce-te în casa Tatălui tău. Dumnezeu te invită, spunându-ţi:„Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat” (Isaia 44,22).

Nu asculta sugestia vrăjmașului de a sta departe de DomnulHristos, până când te vei face singur mai bun, până când vei fisuficient de bun ca să vii la Dumnezeu. Dacă vei aștepta pânăatunci, [206] nu vei veni niciodată. Când Satana arată spre haineletale murdare, repetă făgăduinţa Domnului Isus: „Pe cel ce va venila Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37). Spune-i vrăjmașuluică sângele lui Isus Hristos curăţește toate păcatele. Roagă-te ase-menea lui David: „Curăţește-mă cu isop, și voi fi curat, spală-măși voi fi mai alb decât zăpada” (Psalmi 51,7).

Ridică-te și mergi la Tatăl tău. El te va întâmpina pe când vei fiîncă foarte departe. Dacă faci măcar un pas spre El, în pocăinţă, ElSe va grăbi să te cuprindă în braţele infinitei Sale iubiri. Urechilelui sunt atente la strigătul sufletului cuprins de remușcări. Dumnezeucunoaște cea dintâi încercare a inimii de a se îndrepta spre Dumnezeu.Nici o rugăciune, oricât de șovăielnică ar fi, nu se înalţă spreDumnezeu fără a fi auzită de El. Nici o lacrimă, oricât de tainică arfi, nu este vărsată fără a fi știută de El. Nici o dorinţă sinceră dupăDumnezeu, oricât de plăpândă ar fi, nu este nutrită în suflet fără caDuhul lui Dumnezeu să nu iasă în întâmpinarea ei. Chiar înainte ca


150

rugăciunea să fie rostită sau ca dorul inimii să fie făcut cunoscut,harul care vine de la Domnul Hristos iese în întâmpinarea haruluicare lucrează asupra sufletului omenesc.

Tatăl tău ceresc va îndepărta hainele tale întinate de păcat. Înfrumoasa profeţie a lui Zaharia, marele preot Iosua, care stă în pi-cioare îmbrăcat în haine murdare în prezenţa îngerului Domnului,îl reprezintă pe cel păcătos. Iar Domnul spune: „’Dezbrăcaţi-l dehainele murdare de pe el’. Apoi a zis lui Iosua: ’Iată că îndepărtezde la tine nelegiuirea, și te îmbrac cu haine de sărbătoare!’ … Șii-am pus o mitră curată pe cap, și l-am îmbrăcat în haine” (Zaharia3,4.5). Tot așa, Dumnezeu te va înveșmânta cu „hainele mântuirii”și te va acoperi cu „mantaua izbăvirii” (Isaia 61,10). „Pe când voivă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt aco-perite de argint și penele lui sunt de un galben auriu” (Psalmi68,13).

El te va conduce în casa de ospăţ și [207 iubirea Lui va fluturadeasupra ta ca un steag (Cântarea cântărilor 2,4). „Dacă vei umblape căile mele”, declară El, „te voi lăsa să intri împreună cu cei cesunt aici”, chiar cu îngerii sfinţi care înconjoară tronul Său(Zaharia 3,7).

„Cum se bucură mirele de mireasa lui, așa Se va bucuraDumnezeul tău de tine” (Isaia 62,5). „Se va bucura de tine cumare bucurie, va tăcea în dragostea Lui și nu va mai putea deveselie pentru tine” (Ţefania 3,17). Iar cerul și pământul se voruni în cântecul de bucurie al Tatălui: „Căci acest fiu al meu eramort și a înviat, era pierdut și a fost găsit” (Luca 15,24).

Până aici, în parabola Mântuitorului nu există nici o notădiscordantă, care să tulbure armonia scenei de bucurie, dar acumDomnul Hristos introduce încă un element. Când fiul risipitor avenit acasă, „fiul cel mai mare era la ogor. Când s-a întors,apropiindu-se de casă, a auzit muzică și jocuri. A chemat pe unuldin robi, și a început să-l întrebe ce este. Robul acela i-a răspuns:’Fratele tău a venit înapoi, și tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrășat,pentru că l-a găsit iarăși sănătos și bine’. El s-a întărâtat de mânie,și nu voia să intre în casă” (Luca 15,25-28). Acest frate mai marenu împărtășise neliniștea și grija tatălui său faţă de cel pierdut.

151

Era

pie

rdut

și a

fos

t gă

sit

Prin urmare, el nu s-a bucurat împreună cu tatăl de întoarcereafiului rătăcitor. Zgomotele de voioșie nu au trezit nici o bucurieîn inima lui. El l-a întreabat pe unul dintre slujitori care este motivulsărbătorii, iar răspunsul acestuia i-a stârnit gelozia. El nu a vrutsă intre în casă pentru a-i spune bun venit fratelui său pierdut.Fratele mai mare a considerat că favoarea arătată faţă de fiulrisipitor era o insultă la adresa lui.

Când tatăl a ieșit pentru a-l mustra, mândria și răutatea firiilui au ieșit la iveală. El și-a prezentat viaţa în casa tatălui ca pe ocontinuă slujire neplătită, pe care a pus-o într-un contrast deplo-rabil cu favoarea arătată fiului care tocmai se întorsese acasă. Ela spus clar că slujirea lui a fost mai degrabă aceea a unui rob,[208] decât a unui fiu. În ciuda faptului că ar fi trebui să simtă obucurie continuă în prezenţa tatălui său, gândurile lui fuseserăîndreptate mereu spre profitul pe care îl putea acumula prin viaţalui prevăzătoare. Cuvintele lui au arătat că tocmai acesta fusesemotivul pentru care se abţinuse de la plăcerile păcatului. El l-ainvidiat pe fratele său pentru favoarea care i se acorda. El a arătatcu claritate că dacă ar fi fost în locul tatălui, nu l-ar fi primit pefiul risipitor. El nici măcar nu l-a recunoscut ca pe un frate, civorbea despre el cu asprime, numindu-l „fiul tău”.

Cu toate acestea, tatăl l-a tratat cu blândeţe. „Fiule”, i-a spusel, „tu totdeauna ești cu mine și tot ce am eu este al tău” (Luca15,31). În toţi acești ani de pribegie ai vieţii fratelui tău, nu aiavut tu privilegiul de a fi alături de mine?

Tatăl le oferise copiilor săi, fără nici o reţinere, tot ce puteacontribui la fericirea lor. [209] Fiul nu avea nevoie să se întrebedacă urma să primească un dar sau o răsplată. „Tot ce am este altău.” Trebuie doar să ai încredere în dragostea mea și să primeștidarul care îţi este oferit cu îmbelșugare.

Pentru că nu a înţeles iubirea tatălui, unul dintre fii s-a despărţitpentru un timp de casa părintească. Dar acum se întorsese, șivalurile de bucurie alungau orice gând tulburător. „Acest frate altău era mort și a înviat, era pierdut și a fost găsit” (Luca 15,32).

L-au determinat aceste cuvinte pe fratele mai mare să-și înţeleagăpropria răutate, propriul spirit nerecunoscător? S-a pocăit el de


152

gelozia și de asprimea lui nemiloasă? Domnul Hristos nu a spusnimic despre aceasta. Situaţia reprezentată de parabolă era încăîn plină desfășurare, iar finalul depindea de decizia celor care oascultau.

Fiul mai mare îi reprezintă pe iudeii nepocăiţi din zileleDomnului Hristos și, de asemenea, pe fariseii din toate timpurile,care îi privesc cu dispreţ pe aceia pe care ei îi consideră a fi vameșiși păcătoși. Pentru că ei nu au păcătuit într-o măsură așa de mare,sunt plini de spiritul îndreptăţirii de sine. Domnul Hristos i-aîntâmpinat pe acești critici răutăcioși chiar pe terenul lor. Aseme-nea fiului mai mare din parabolă, ei se bucuraseră de privilegiideosebite din partea lui Dumnezeu. Ei pretindeau că sunt niștefii ai casei lui Dumnezeu, dar aveau spiritul unor slujitori plătiţi.Ei nu lucrau din iubire, ci în speranţa unei răsplătiri. În ochii lor,Dumnezeu era un stăpân pretenţios și sever. Ei L-au văzut peDomnul Hristos invitându-i pe vameși și pe păcătoși să primeascădarul harului Său oferit cu mărinimie, un dar pe care rabinii sperausă-l dobândească doar prin trudă și penitenţe, iar ei se simţeauofensaţi. Întoarcerea fiului risipitor, care a umplut de bucurieinima Tatălui, nu făcea decât să le stârnească invidia.

În parabolă, mustrarea adresată fiului mai mare de Tatăl, repre-zenta apelul duios al Cerului pentru farisei. [210] „Tot ce ameste al tău”, nu ca o plată, ci ca un dar. Asemenea fiului risipitor,tu poţi primi darul doar prin revărsarea nemeritată a iubirii Tatălui.

Îndreptăţirea de sine nu numai că îi determină pe oameni să-Lînţeleagă greșit pe Dumnezeu, ci îi și face să fie lipsiţi de milă șicritici faţă de fraţii lor. Datorită spiritului său egoist și invidios,fratele mai mare era gata să-l pândească pe fratele lui, să-i criticefiecare faptă și să-l acuze de cea mai mică rămânere în urmă. El eraînclinat să observe fiecare greșeală și să exagereze cât putea demult fiecare gest greșit. Prin aceasta, el încerca să-și justifice spiritulneiertător. Mulţi oameni din zilele noastre fac același lucru. Chiaratunci când un suflet face primul lui pas în lupta împotriva unuipotop de ispite, ei îl privesc cu încăpăţânare și cu rea voinţă,lamentându-se și acuzându-l. Deși pot pretinde că sunt copii ai luiDumnezeu, ei manifestă spiritul lui Satana. Prin atitudinea faţă de

153

Era

pie

rdut

și a

fos

t gă

sit

fraţii lor, acești acuzatori se așază singuri într-o poziţie în careDumnezeu nu le poate da lumina care strălucește de pe chipul Său.

Mulţi oameni întreabă fără încetare: „Cu ce voi întâmpina peDomnul, și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului CeluiPreaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi de tot, cu viţei de unan? Dar primește Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii derâuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiulmeu născut, rodul trupului meu pentru păcatul sufletului meu?Ţi s-a arătat, omule, ce este bine și ce alta cere Domnul de la tine,decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cuDumnezeul tău?” (Mica 6,6-8)

Aceasta este lucrarea de slujire pe care a ales-o Dumnezeu:„Dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumulcelor asupriţi și rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu celflămând și adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost, dacă vezi peun om gol, acoperă-l, și nu întoarce spatele semenului tău” (Isaia58,6-7). Când vă veţi vedea pe voi înșivă ca fiind niște păcătoșisalvaţi doar prin iubirea Tatălui vostru ceresc, veţi simţi o milăplină de duioșie faţă de cei care suferă în păcat. Nu veţi maiîntâmpina nenorocirea și pocăinţa altora cu invidie și criticidezaprobatoare. [211] Când gheaţa egoismului se va topi din inimavoastră, simţămintele voastre vor fi în armonie cu Dumnezeu șiveţi împărtăși bucuria Lui pentru salvarea celor pierduţi.

Poţi să te declari a fi un copil al lui Dumnezeu, dar dacă aceastădeclaraţie este adevărată, acela care „era mort și a înviat, erapierdut și a fost găsit” este chiar fratele tău. Voi sunteţi uniţi prinlegăturile cele mai strânse, pentru că Dumnezeu îl recunoaște cafiind fiul Său. Dacă negi orice relaţie cu el, dovedești că ești doarun slujitor plătit al casei, nu un copil al familiei lui Dumnezeu.

Chiar dacă tu nu te vei alătura celor care îi spun bun venitcelui pierdut, bucuria va continua, iar cel regăsit își va avea loculsău alături de Tatăl și în lucrarea Sa. Cel căruia i s-a iertat mult,iubește mult. Dar tu vei rămâne în întunericul de afară. Deoarece„cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeueste dragoste” (1 Ioan 4,8).

154

MAI LASÃ-L ªI ANUL ACESTA*

În învăţătura Sa, Domnul Hristos a legat avertizarea cu privirela judecata divină de invitaţia harului. „Căci Fiul omului”, spuneaEl, „a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”(Luca 9,56). „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lumeca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan3,17). Parabola smochinului neroditor ilustrează lucrarea mileilui Dumnezeu în relaţie cu dreptatea și judecata Sa.

Domnul Hristos îi avertizase pe oameni cu privire la venireaÎmpărăţiei lui Dumnezeu și îi mustrase cu asprime pentru ignoranţași atitudinea lor de indiferenţă. Ei erau foarte perspicace în deslușireasemnelor de pe cer, care prevesteau vremea, dar semnele timpului,care indicau atât de clar misiunea Sa, nu erau observate și înţelese.

Și atunci, ca și acum, oamenii erau gata să declare că ei suntniște preferaţi ai Cerului și să considere că solia de mustrare leera destinată altora. Ascultătorii I-au relatat Domnului Isus uneveniment care tocmai produsese o mare agitaţie. Poporul fuseseofensat datorită unor hotărâri impuse de Pilat, guvernatorulIudeii. În Ierusalim [213] avusese loc o răscoală populară, iarPilat a încercat să o reprime prin violenţă. Într-o anumită ocazie,soldaţii lui au intrat cu forţa în curţile templului și au ucis câţivaperegrini galileeni, chiar în momentul în care își aduceau jertfele.Iudeii au considerat că nenorocirea a fost o pedeapsă datoratăpăcatelor celor ce o suferiseră, iar cei care relatau acea faptă deviolenţă simţeau o mulţumire ascunsă. În concepţia lor, faptul căei avuseseră o soartă mai bună era o dovadă că erau cu mult maibuni și, prin urmare, erau mai favorizaţi de Dumnezeu, decâtacei galileeni. Ei se așteptau să audă de la Domnul Isus cuvintede condamnare la adresa acelor oameni despre care erau convinșică își meritaseră pedeapsa din plin.


155

Mai

lasă

-l ș

i anu

l ace

sta

Ucenicii lui Hristos nu au îndrăznit să-și exprime ideile, ci auașteptat să audă opinia Domnului lor. El le dăduse lecţii precisecu privire la judecarea caracterului altor oameni și cu privire laevaluarea unei răsplătiri prin prisma gândirii lor limitate. Cu toateacestea, și ei așteptau ca Domnul Hristos să-i condamne pe aceioameni ca fiind mai păcătoși decât alţii. Când au auzit răspunsulSău au fost foarte surprinși.

Întorcându-Se spre mulţime, Mântuitorul a zis: „’Credeţi voi...că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toţi ceilalţi galileeni,pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu, ci, dacă nu vă pocăiţi,toţi veţi pieri la fel’” (Luca 13,2.3). Aceste nenorociri înfiorătoareerau menite să-i determine să-și umilească inima și să se pocăiascăde păcatele lor. Furtuna răzbunării se pregătea și avea să izbuc-nească în curând asupra tuturor celor care nu-și găsiseră unadăpost în Domnul Hristos.

În timp ce vorbea cu ucenicii și cu mulţimea, Domnul Hristosprivea în viitor, cu o inspiraţie profetică, și vedea Ierusalimulasediat de armate. El auzea tropotul oștirilor străine mărșăluindîmpotriva cetăţii alese și vedea miile de oameni murind în asediu.Mulţi iudei aveau să fie înjunghiaţi în curţile templului, asemeneaacelor galileeni, chiar în timp ce își aduceau jertfele. Nenorocirilecare căzuseră [214] asupra câtorva persoane erau avertismenteleadresate de Dumnezeu întregii naţiuni care era la fel de vinovată.„Dacă nu vă pocăiţi”, a spus Domnul Isus, „toţi veţi pieri la fel”.Zilele de probă erau prelungite încă puţină vreme pentru ei. Încămai aveau timp să cunoască lucrurile care puteau să le aducăpacea.

„Un om”, a continuat Domnul Isus, „avea un smochin sădit învia sa. A venit să caute rod în el și n-a găsit. Atunci i-a zis vierului:’Iată că sunt trei ani de când vin și caut rod în smochinul acesta,și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pământul degeaba?’”(Luca 13,6.7)

Ascultătorii Domnului Hristos nu puteau înţelege greșitaplicaţia cuvintelor Sale. În cântarea sa, David a comparat poporulIsrael cu o viţă adusă din Egipt. Iar Isaia scrisese: „Via Domnuluioștirilor este casa lui Israel și bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o


156

iubea” (Isaia 5,7). Generaţia la care venise Mântuitorul erareprezentată printr-un smochin aflat în via Domnului – în sferabinecuvântării și a grijii Sale speciale.

Scopul lui Dumnezeu pentru poporul Său și posibilităţileglorioase pe care le aveau, fuseseră descrise în frumoasele cuvinte:„Ca să fie numiţi terebinţi ai neprihănirii, un sad al Domnului, casă slujească spre slava Lui” (Isaia 61,3). Când era pe patul demoarte, Iacov, inspirat de Duhul Sfânt, i-a spus celui mai iubit fiual său: „Iosif este vlăstarul unui pom roditor, vlăstarul unui pomroditor sădit lângă un izvor. Ramurile lui se înalţă deasuprazidului”. Și a continuat: „Dumnezeul tatălui tău… te va ajuta.Cel Atotputernic… te va binecuvânta. Cu binecuvântările cerurilorde sus, cu binecuvântările apelor de jos” (Geneza 49,22-25). Totașa, Dumnezeu sădise poporul Israel ca pe o viţă bună, lângăizvoarele vieţii. El era via Sa, așezată „pe o câmpie mănoasă”.Domnul „i-a săpat pământul, l-a curăţat de pietre și a sădit în elviţele cele mai alese” (Isaia 5,1.2). [215]

„Apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcutstruguri sălbatici” (Isaia 5,2). Oamenii din zilele Domnului Hristosfăceau mai multă paradă de evlavia lor, decât făcuseră iudeii dinveacurile anterioare, dar erau cu mult mai lipsiţi de darurile plăcuteale Duhului lui Dumnezeu. Roadele preţioase ale caracterului,care făcuseră ca viaţa lui Iosif să fie atât de frumoasă și de plăcută,nu se manifestau în poporul iudeu.

Prin Fiul Său, Dumnezeu căutase roade, dar nu găsise niciuna. Poporul Israel era o povară inutilă pentru pământ. Însășiexistenţa lui era un blestem, deoarece în locul pe care îl ocupa învie ar fi putut crește un pom roditor. El jefuia lumea debinecuvântările pe care Dumnezeu plănuise să le ofere prinintermediul lui. Israeliţii L-au reprezentat greșit pe Dumnezeuprintre popoare. Ei nu erau doar nefolositori, ci o piedică evidentă.Religia lor îi deruta pe oameni într-o mare măsură și, în loculmântuirii, le aducea ruină.

În parabolă, îngrijitorul viei nu pune la îndoială decizia că,pomul trebuie să fie tăiat, dacă rămâne neroditor, dar el cunoașteși împărtășește interesul proprietarului faţă de acel pom fără

157

Mai

lasă

-l ș

i anu

l ace

sta

roade. Nimic nu i-ar putea face o bucurie mai mare, decât săvadă că pomul crește și aduce rod. El răspunde dorinţei proprieta-rului, spunând: „Mai lăsă-l și anul acesta, am să-l sap de jurîmprejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainteva face roadă” (Luca 13,8.9).

Grădinarul nu refuză să se ocupe de o plantă atât de nepromi-ţătoare. El este gata să-i acorde o îngrijire chiar și mai mare. [216]El îi va asigura condiţiile cele mai favorabile și îi va oferi cu priso-sinţă toată atenţia.

Proprietarul și îngrijitorul viei sunt una în ce privește pre-ocuparea lor faţă de smochin. Tot astfel, Tatăl și Fiul erau una îniubirea pentru poporul ales. Domnul Hristos le spuneaascultătorilor că li se vor acorda încă multe ocazii de pocăinţă.Orice mijloc pe care l-ar fi putut concepe iubirea lui Dumnezeuurma să fie pus în aplicare, pentru ca ei să poată deveni niștepomi ai neprihănirii, care să aducă roade pentru binecuvântarealumii.

În parabolă, Domnul Isus nu a spus care a fost rezultatulmuncii grădinarului. Povestirea Lui s-a întrerupt în acel punct.Finalul ei depindea de cei din generaţia care auzise cuvintele Sale.Ei erau cei cărora le era adresată avertizarea solemnă: „Dacă nu,îl vei tăia”. De ei depindea dacă trebuia sau nu să fie rostită aceadecizie irevocabilă. Ziua mâniei era aproape. În mijlocul nenoro-cirilor care începuseră să vină deja asupra poporului Israel, plinde milă, proprietarul viei îi avertiza cu privire la nimicirea pomuluineroditor.

Cuvintele de avertizare răsună de-a lungul timpului, până îngeneraţia prezentă. Oh, inimă nepăsătoare, ești tu un pomneroditor în via Domnului? Oare se vor spune, peste puţin timp,cuvinte de blestem cu privire la tine? De câtă vreme primeștidarurile Sale? De câtă vreme veghează El asupra ta și așteaptă unrod al iubirii? Cât de mari sunt privilegiile tale, pentru că eștiplantat în via Sa și te afli în grija atentă a grădinarului! Cât deadesea inima ta a fost cuprinsă de emoţie la auzul soliei duioase aEvangheliei! Deși porţi Numele lui Hristos și din punct de vedereformal ești membru al bisericii care este trupul Său, totuși nu ai


158

nici o legătură vie cu inima Sa iubitoare. Puterea vieţii Sale nustrăbate fiinţa ta. Însușirile plăcute ale caracterului Său, „roadeleDuhului” nu se văd în viaţa ta. [217]

Pomul neroditor beneficiază de ploaie, de razele soarelui și degrija grădinarului. El își extrage substanţele nutritive din sol. Cutoate acestea, pentru că nu este productiv, nu face altceva decâtsă umbrească pământul, iar plantele aducătoare de roade nu potcrește la umbra lui. Tot astfel, darurile lui Dumnezeu, care îţisunt oferite cu îmbelșugare, nu transmit nici o binecuvântarepentru lume. Tu îi jefuiești pe alţii de privilegiile care, dacă nuţi-ar fi fost acordate ţie, ar fi putut fi ale lor.

Îţi dai seama, deși probabil doar vag, că ești o povară pentrupământ. Totuși, în marea Sa milă, Dumnezeu nu te-a tăiat. El nuprivește asupra ta cu asprime. El nu îţi întoarce spatele cuindiferenţă și nici nu te lasă să pieri. Privind la tine, Domnulplânge, așa [218] cum a plâns cu multe secole în urmă pentrupoporul Israel: „Cum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele?(...) Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici peEfraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om” (Osea 11,8-9).Mântuitorul nostru cel plin de milă spune cu privire la tine: „Mailasă-l și anul acesta, am să-l sap de jur împrejur și am să-l îngrijesc”.

În perioada de prelungire a timpului de probă, Domnul Hristosa îngrijit de poporul Israel cu o iubire nestrămutată. El S-a rugatpe cruce astfel: „… Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23,34).După înălţarea Sa la cer, Evanghelia a fost predicată mai întâi înIerusalim. Acolo a fost locul unde S-a revărsat Duhul Sfânt. Acolo,prima biserică evanghelică a manifestat puterea Mântuitoruluiînviat. Acolo, Ștefan, al cărui chip era „ca o faţă de înger” (Fapte6,15), și-a vestit mărturia și și-a dat viaţa. Cerul Însuși a oferittot ce putea mai mult. „Ce aș mai fi putut face viei Mele”, spuneaDomnul Hristos „și nu i-am făcut?” (Isaia 5,4). Tot așa, grija șiefortul Său pentru tine nu sunt micșorate, ci sunt tot mai mari. Elîncă mai spune: „Eu o păzesc zi și noapte ca să n-o vatăme nimeni”(Isaia 27,3).

„Poate că de acum înainte va face roadă, dacă nu, îl vei tăia”(Luca 13,9).

159

Mai

lasă

-l ș

i anu

l ace

sta

Inima care nu răspunde la lucrările divine devine tot maiîmpietrită, până când încetează să fie sensibilă la influenţa DuhuluiSfânt. Când ajunge astfel, sunt rostite cuvintele: „…Taie-l. La cesă mai cuprindă pământul degeabă?” (Luca 13,7).

Domnul te invită astăzi: „Întoarce-te, Israele, la Domnul Dum-nezeul tău! … Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor,îi voi iubi cu adevărat!… Voi fi ca roua pentru Israel, el va înflorica crinul și va da rădăcini ca Libanul. … Iarăși vor locui la umbralui, iarăși vor da viaţă grâului, vor înflori ca via. De la Mine îţi veiprimi rodul” (Osea 14,1-8).

160

LA DRUMURI ªI LA GARDURI*

Mântuitorul era oaspete la sărbătoarea unui fariseu. El acceptainvitaţii, atât din partea celor bogaţi, cât și a celor săraci, și dupăcum Îi era obiceiul, lega învăţăturile Sale cu privire la adevăr descenele la care asista. La iudei, toate sărbătorile naţionale șireligioase erau ocazii de bucurie, în care aveau loc mese festive.Acestea erau pentru ei o reprezentare a binecuvântărilor vieţiiveșnice. Subiectul asupra căruia simţeau plăcere să insiste eramarea sărbătoare la care aveau să participe alături de Avraam,Isaac și Iacov, în timp ce neamurile urmau să stea afară. DomnulHristos dorea să le adreseze o avertizare și o învăţătură și, cuaceastă ocazie, Și-a ilustrat învăţătura prin parabola unui mareospăţ. Iudeii doreau să păstreze doar pentru ei binecuvântărilelui Dumnezeu, atât pe cele prezente, cât și pe cele din viaţa viitoare.Ei negau mila lui Dumnezeu faţă de neamuri. Prin aceastăparabolă, Domnul Hristos le-a arătat că tocmai ei se aflau însituaţia de a respinge invitaţia harului și chemarea Împărăţiei luiDumnezeu. [220] El le-a arătat că invitaţia pe care ei o trataserăcu indiferenţă urma să le fie adresată celor pe care îi dispreţuiau,acelora de care se fereau să-și atingă hainele, ca și când ar fi fostniște leproși pe care trebuiau să-i ocolească.

Când și-a ales oaspeţii pentru sărbătoarea lui, fariseul s-a gânditla propriile interese egoiste. Domnul Hristos i-a spus: „… Cânddai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţiităi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva săte cheme și ei la rândul lor pe tine, și să iei astfel o răsplată pentruce ai făcut. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, peșchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţirăsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi”(Luca 14,12-14).


161

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

Domnul Hristos repeta învăţătura pe care o dăduse poporuluiIsrael prin Moise. El le poruncise ca, la sărbătorile lor sfinte, „săvină… străinul, orfanul și văduva care vor fi în cetăţile tale și sămănânce și să se sature” (Deuteronom 14,29). Aceste adunăride sărbătoare trebuiau să fie niște învăţături practice pentrupoporul Israel. Prin ele, poporul învăţa bucuria adevăratei ospi-talităţi, urmând să îngrijească de cei săraci și nevoiași pe parcursulîntregului an. [221] De asemenea, aceste sărbători conţineauînvăţături vaste. Binecuvântările spirituale date celor din poporulIsrael nu le erau destinate numai lor. Domnul le dăruise pâineavieţii pentru ca ei să o poată împărţi lumii.

Ei nu îndepliniseră această lucrare. Cuvintele Domnului Hristoserau o mustrare la adresa egoismului lor. Fariseilor nu le plăceaucuvintele Sale. Sperând să abată conversaţia într-o altă direcţie,unul dintre ei, cu un aer evlavios și ipocrit, a exclamat: „… Fericede acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!” (Luca 14,15).Fariseul vorbea cu o mare siguranţă, ca și când era convins că elva avea un loc în acea Împărăţie. Atitudinea lui era asemănătoarecelor care se bucură că sunt mântuiţi prin Hristos, dar nu împlinesccondiţiile pe temeiul cărora este făgăduită mântuirea. Spiritul luiera ca spiritul lui Balaam când se ruga: „O, de aș muri de moarteacelor neprihăniţi și sfârșitul meu să fie ca al lor!” (Numeri 23,10).Fariseul nu se gândea dacă este pregătit sau nu pentru cer, ci segândea la lucrurile de care spera să se bucure acolo. Remarca luiera menită să abată atenţia oaspeţilor de la îndatoririle lor prac-tice. El intenţiona să le îndrepte gândurile dincolo de viaţaprezentă, spre timpul îndepărtat al învierii celor sfinţi.

Domnul Hristos cunoștea inima acelui fariseu prefăcut și,privindu-l ţintă, le-a vorbit invitaţilor lui despre caracterul șivaloarea privilegiilor lor prezente. El le-a arătat că, pentru a seîmpărtăși de binecuvântarea viitoare, ei aveau de îndeplinit olucrare în prezent.

„Un om”, a spus El, „a dat o cină mare și a poftit pe mulţi. Laceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ’Veniţi,căci iată că toate sunt gata’”. Dar toţi au manifestat o indiferenţăciudată. „Toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovă-


162

ţească. Cel dintâi i-a zis: ’Am cumpărat un ogor și trebuie să măduc să-l văd; [222] rogu-te să mă ierţi’. Un altul a zis: ’Am cumpăratcinci perechi de boi și mă duc să-i încerc; iartă-mă, te rog’. Unaltul a zis: ’Tocmai acum m-am însurat și de aceea nu pot veni’”(Luca 14,16-20).

Nici una dintre scuzele invocate nu erau întemeiate pe onecesitate reală. Omul care trebuia să meargă să-și vadă ogorul,tocmai îl cumpărase. Boii, de asemenea, tocmai fuseserăcumpăraţi. Verificarea acestora avea doar scopul de a satisfaceinteresele cumpărătorului. Nici cea de a treia scuză nu părea maiîndreptăţită. Faptul că viitorul oaspete se căsătorise nu ar fi trebuitsă-l împiedice să participe la ospăţ. Soţia ar fi fost, de asemenea,binevenită. Dar el își avea propriile planuri de distracţie și acesteai se păreau mai vrednice de dorit decât ospăţul la care promisesecă va participa. El se obișnuise să-și găsească plăcerea în altăsocietate decât aceea a gazdei care îl invitase. Când a refuzat, nuși-a cerut scuze și nici măcar nu a arătat o politeţe prefăcută.Cuvintele „nu pot” erau doar o mască a adevărului: „Nu suntinteresat să vin”.

Toate scuzele prezentate trădează o minte preocupată dealtceva. Acești invitaţi erau absorbiţi întru totul de alte interese.Invitaţia pe care se hotărâseră să o accepte a fost lăsată la o parte,iar indiferenţa lor l-a insultat pe prietenul generos.

Prin cina cea mare, Domnul reprezintă binecuvântările oferiteprin Evanghelie. Mâncarea pentru cină Îl reprezintă chiar peHristos Însuși. El este Pâinea care coboară din cer și de la El serevarsă apele mântuirii. Solii Domnului le propovăduiseră iudeilorvenirea Mântuitorului. Ei arătaseră spre Domnul Hristos ca fiind„Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Lasărbătoarea care fusese pregătită, Dumnezeu le-a oferit [223]cel mai mare dar pe care Îl putea oferi Cerul, un dar de o valoarenemăsurată. Iubirea lui Dumnezeu le pusese la dispoziţie un ospăţbogat și le asigurase resurse inepuizabile. „… Dacă mănâncă cinevapâinea aceasta, va trăi în veac…” (Ioan 6,51).

Dar, pentru a accepta invitaţia la ospăţul Evangheliei, ei trebuiausă-și subordoneze interesele pământești faţă de scopul de a-L

163

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

primi pe Hristos și neprihănirea Lui. Dumnezeu a dat totul pentruom și îi cere să așeze slujirea faţă de El mai presus de orice alteconsiderente pământești egoiste. El nu poate accepta o inimăîmpărţită. Inima care este absorbită de sentimente pământeștinu-I poate fi dată lui Dumnezeu.

Această lecţie este valabilă pentru toate timpurile. Noi trebuiesă-L urmăm pe Mielul lui Dumnezeu oriunde merge El. Să alegemcălăuzirea Lui și să preţuim tovărășia Lui mai presus de tovărășiaprietenilor noștri de pe pământ. Domnul Hristos spune: „Cineiubește pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu estevrednic de Mine; și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decâtpe Mine nu este vrednic de Mine” (Matei 10,37).

Când se aflau la masă, în familie, mulţi oameni din zileleDomnului Hristos repetau cuvintele: „Ferice de acela care vaprânzi în Împărăţia lui Dumnezeu”. Dar Domnul Hristos a arătatcât de greu puteau fi găsiţi oaspeţi pentru acea masă oferită cu unpreţ infinit. Cei care ascultau cuvintele Sale știau că ignoraserăinvitaţia harului. Ei erau absorbiţi întru totul de posesiunile,bogăţiile și plăcerile lumești. [224] Toţi s-au scuzat, ca și când arfi fost înţeleși.

Tot așa este și acum. Scuzele invocate pentru a refuza invitaţiala cina din pildă se referă la o mulţime de motive pentru a refuzainvitaţia Evangheliei. Oamenii declară că nu-și pot pune în pericolperspectivele lumești, acordând atenţie cerinţelor Evangheliei. Eiconsideră propriile interese trecătoare ca fiind mai valoroase decâtlucrurile veșniciei. Chiar binecuvântările pe care le-au primit dinpartea lui Dumnezeu devin un obstacol care le desparte sufletulde Creatorul și Răscumpărătorul lor. Ei nu sunt dispuși să-și între-rupă preocupările pământești și îi spun solului milei: „Du-te; cândvoi mai avea prilej, te voi chema” (Fapte 24,25). Alţii invocădificultăţile care s-ar putea ivi în relaţiile lor sociale, dacă ar ascultainvitaţia lui Dumnezeu. Ei spun că nu își pot permite să tulburearmonia cu rudele și prietenii lor. În acest fel, se dovedesc a fichiar personajele descrise în parabolă. Stăpânul din pildă priveștescuzele neîntemeiate ca fiind dovada dispreţului faţă de invitaţiaSa.


164

Cel care a spus: „Tocmai acum m-am însurat și de aceea nupot veni”, reprezintă o mare categorie de oameni. Mulţi îngăduieca soţiile sau soţii lor să-i împiedice să răspundă la invitaţia luiDumnezeu. Soţul spune: „Dacă soţia mea se opune, nu-mi potrespecta convingerile cu privire la datoria mea. Influenţa ei vaface să îmi fie extrem de greu să vin.” Soţia aude chemarea plinăde bunăvoinţă: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata” și răspunde:„Te rog să mă scuzi. Soţul meu refuză invitaţia milei. El spune căafacerile lui îl împiedică. Trebuie să rămân alături de soţul meu,și prin urmare nu pot veni”. Inima copiilor este impresionată. Eidoresc să vină. Dar își iubesc tatăl și mama și, pentru că aceștianu acordă atenţie invitaţiei Evangheliei, copiii cred că [225] nicide la ei nu se poate aștepta să vină. Ei spun: „Te rog să mă scuzi”.

Toţi aceștia refuză invitaţia Mântuitorului, pentru că se temsă nu rupă unitatea din cercul familiei. Ei presupun că, refuzândsă asculte de Dumnezeu, își asigură pacea și prosperitatea în cămin,dar aceasta este o amăgire. Cei care seamănă egoism vor culegeegoism. Prin respingerea iubirii Domnului Hristos, ei respingsingurul element care poate conferi curăţie și statornicie iubiriiomenești. Acești oameni nu numai că vor pierde cerul, dar nuvor reuși să obţină nici bucuria adevărată, pentru care au sacrificatlucrurile veșnice.

Când a auzit cum a fost tratată invitaţia lui, cel care pregătiseospăţul din parabolă „s-a mâniat și i-a zis robului său: ’Du-tedegrabă în pieţele și uliţele cetăţii. Și adu aici pe cei săraci, ciungi,orbi și șchiopi” (Luca 14,21).

Stăpânul s-a îndepărtat de cei care i-au dispreţuit mărinimia șii-a invitat pe oamenii din categoria celor nevoiași, care nu aveaucase și pământuri. El i-a invitat pe cei care erau [226] săraci șiflămânzi și urmau să aprecieze darurile oferite. Domnul Hristosa spus: „Vameșii și desfrânaţii merg înaintea voastră în Împărăţialui Dumnezeu” (Matei 21,31). Oricât de nenorocite și de jalnicear fi acele fiinţe omenești, pe care ceilalţi le dispreţuiesc și leocolesc, ele nu sunt atât de căzute și nici atât de respingătoareîncât să nu fie observate și iubite de Dumnezeu. Domnul Hristosdorește cu ardoare ca toţi cei istoviţi și împovăraţi de griji, toţi

165

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

cei oprimaţi să vină la El. El dorește nespus de mult să le dealumina, bucuria și pacea, care nu pot fi găsite nici unde altundeva.Păcătoșii cei mai înrăiţi sunt obiectele iubirii și ale milei Saleprofunde și stăruitoare. El trimite Duhul Său Sfânt pentru a-ichema cu duioșie, căutând să-i atragă la Sine.

Slujitorul care i-a adus pe săraci și pe orbi i-a spus stăpânuluisău: „Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit și tot mai este loc. Șistăpânul a zis robului: ’Ieși la drumuri și la garduri și pe cei pecare-i vei găsi, silește-i să intre, ca să mi se umple casa’” (Luca14,22-23). În aceste cuvinte, Domnul Hristos arăta spre lucrareaEvangheliei, care urma să aibă loc în afara graniţelor iudaismului,pe drumurile și cărările lumii.

Împlinind această poruncă, Pavel și Barnaba le spuneauiudeilor: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă,dar fiindcă voi nu-l primiţi, și singuri vă judecaţi nevrednici deviaţa veșnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. Căci așa ne-aporuncit Domnul: ’Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca săduci mântuirea până la marginile pământului’. Neamurile sebucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau CuvântulDomnului. Și toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veșnică, aucrezut” (Fapte 13,46-48).

Solia Evangheliei, pe care Domnul Hristos le-a propovăduit-oucenicilor, a anunţat prima Sa venire în lume. Ea le-a adusoamenilor veștile bune ale mântuirii prin credinţa în El și le-aîndreptat atenţia spre cea de a doua venire a Sa în slavă, cândurma să-l izbăvească pe poporul Său. [227] Ea le-a prezentatoamenilor speranţa de a primi, prin credinţă și ascultare,moștenirea sfinţilor în lumină. Această solie le este adresată șioamenilor din zilele noastre și, în acest context, este asociată cuvestea că a doua venire a Domnului Hristos este aproape. Semnelepe care le-a descris El Însuși cu privire la venirea Lui s-au împlinitși, din învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, putem ști că Domnuleste la ușă.

În cartea Apocalipsa, apostolul Ioan prezice lucrarea de pro-povăduire a Evangheliei, care va avea loc chiar înainte de cea dea doua venire a Domnului Hristos. El vede un înger „zburând


166

prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veșnică, pentru ca s-ovestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii,oricărei limbi și oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeţi-văde Dumnezeu și daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui’”(Apocalipsa 14,6.7).

În această profeţie, avertizarea cu privire la judecată, alăturide soliile legate de aceasta, este urmată de venirea Fiului omuluipe norii cerului. Proclamarea judecăţii constituie un anunţ alfaptului că a doua venirea a Domnului Hristos este aproape. Iaraceastă proclamare este numită Evanghelia veșnică. Prin urmare,predicarea celei de a doua veniri a Domnului Hristos, [228] șivestea că ea este aproape sunt prezentate ca fiind o parte esenţialăa soliei Evangheliei.

Biblia declară că în zilele din urmă oamenii vor fi absorbiţi depreocupări lumești, de plăceri și de câștigul de bani. Ei vor fi orbifaţă de realităţile veșnice. Domnul Hristos spune: „Cum s-aîntâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venireaFiului omului. În adevăr, cum era în zilele dinainte de potop, cândmâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când aintrat Noe în corabie, și n-au știut nimic, până când a venit potopulși i-a luat pe toţi, tot așa va fi și la venirea Fiului omului” (Matei24,37-39).

Aceasta este starea din zilele noastre. Oamenii aleargă în goanadupă câștig și după satisfacţii egoiste, ca și când nu ar exista niciun Dumnezeu, nici un cer și nici o viaţă viitoare. În zilele lui Noe,avertizarea cu privire la potop a fost trimisă pentru a-i alarma peoamenii aflaţi în nelegiuire și pentru a-i chema la pocăinţă. Totastfel, solia apropiatei veniri a lui Hristos are scopul de a-i trezipe oameni din starea în care se află, absorbiţi de lucrurile lumești.Ea este menită să-i conștientizeze de realităţile veșnice, ca să poatăacorda atenţie invitaţiei de a lua parte la ospăţul Domnului.

Invitaţia Evangheliei trebuie să fie vestită în întreaga lume,„oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi și oricărui norod”(Apocalipsa 14,6). Ultima solie de avertizare și de har trebuie sălumineze întregul pământ cu slava ei. Ea trebuie să ajungă la toatecategoriile sociale, bogaţi și săraci, la cei din înalta societate și la

167

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

oamenii simpli. Domnul Hristos spune: „Ieși la drumuri și lagarduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa”.

Lumea piere pentru că îi lipsește Evanghelia. Există o foametedupă Cuvântul lui Dumnezeu. Doar puţini predică acest Cuvântneamestecat cu tradiţia omenească. Deși au Biblia în mâinile lor,oamenii nu primesc binecuvântările pe care Dumnezeu le-a pusîn ea pentru ei. Domnul îi cheamă pe slujitorii Lui să le ducăoamenilor solia Sa. [229] Celor care pier în păcatele lor trebuiesă le fie vestit Cuvântul vieţii veșnice.

În porunca de a merge la drumuri și la garduri, Domnul Hristosprecizează lucrarea pe care trebuie să o îndeplinească toţi cei pecare îi chemă să slujească în Numele Său. Câmpul de lucru alslujitorilor lui Hristos este lumea întreagă. Domeniul lor cuprindeîntreaga familie omenească. Domnul dorește ca solia harului Săusă ajungă la fiecare suflet.

Într-o mare măsură, această misiune trebuie îndeplinită prin-tr-o lucrare personală. Aceasta a fost metoda de lucru a DomnuluiHristos. Lucrarea Sa a fost constituită în mare parte din conversaţiiparticulare. El a manifestat o consideraţie deosebită pentruaudienţa formată dintr-un singur suflet. Adesea, prin acel suflet,solia s-a răspândit la mii de oameni.

Nu trebuie să așteptăm ca oamenii să vină la noi, ci să-i căutămacolo unde se află. Predicarea Cuvântului la amvon este doarînceputul lucrării. Există o mulţime de oameni la care Evanghelianu va ajunge niciodată dacă nu le este dusă.

Invitaţia la ospăţ le-a fost adresată mai întâi celor care făceauparte din poporul iudeu, acelora care fuseseră chemaţi să fieînvăţători și conducători printre oameni, care ţineau în mâinisulurile profetice care anunţau venirea Domnului Hristos și cărorale-a fost încredinţat serviciul simbolic ce prevestea misiunea Sa.Dacă preoţii și poporul ar fi luat în considerare această chemare,s-ar fi alăturat solilor Domnului Hristos în lucrarea de vestire ainvitaţiei Evangheliei pentru lume. Adevărul le-a fost trimis casă-l poată răspândi. După ce conducătorii iudei au refuzat invitaţia,aceasta le-a fost adresată celor săraci, ciungi, orbi și șchiopi.Vameșii și păcătoșii au acceptat invitaţia. Același plan al lucrării


168

a fost împlinit când invitaţia Evangheliei le-a fost adresată neamu-rilor, acelora care nu făceau parte din poporul iudeu. Solia trebuievestită mai întâi „la drumuri”, adică oamenilor care au un rolactiv în lucrările lumii, învăţătorilor și conducătorilor. [230]

Solii Domnului trebuie să-și amintească mereu de aceasta.Cuvântul trebuie să ajungă la păstorii turmei, la învăţătorii rânduiţide Dumnezeu, în așa fel încât să fie ascultat. Cei care aparţinclaselor înalte ale societăţii trebuie căutaţi cu o iubire duioasă, cuo atenţie și o consideraţie frăţească. Oamenii de afaceri, aflaţi înpoziţii înalte de răspundere, oamenii inventivi, cu aptitudini șicapacităţi vaste și cu o profundă cunoaștere știinţifică, oameniide geniu, învăţătorii Evangheliei, a căror minte încă nu a fostatrasă spre adevărurile speciale pentru acest timp, trebuie să fieprimii care să audă chemarea. Invitaţia Evangheliei trebuie să lefie adresată tuturor acestora.

Există o lucrarea care trebuie făcută pentru cei bogaţi. Ei aunevoie să fie conștientizaţi cu privire la responsabilitatea lor,arătându-li-se că lor le-au fost încredinţate darurile cerului.Oamenilor înstăriţi trebuie să li se amintească faptul că vor trebuisă dea socoteală în faţa Aceluia care îi va judeca pe cei vii și pecei morţi. Ei au nevoie de lucrarea voastră, făcută cu iubire șitemere de Dumnezeu. Prea adesea, acești oameni se încred înbogăţiile lor și nu sunt conștienţi de pericolul în care se află. Ochiiminţii lor trebuie atrași spre lucrurile care au o valoare nepie-ritoare. Ei trebuie să recunoască autoritatea Celui ce reprezintăadevărata bunătate, care spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi șiîmpovăraţi și Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastrăși învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veţigăsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun șisarcina Mea este ușoară” (Matei 11,28-30).

Cei care ocupă poziţii înalte în lume, datorită educaţiei, abogăţiei sau talentului lor, sunt rareori abordaţi în mod personalcu privire la interesele lor sufletești. Mulţi lucrători creștini ezităsă se apropie de această categorie de oameni. Dar nu ar trebui săfie așa. Dacă am fi văzut un om înecându-se, nu am fi statnepăsători, uitându-ne cum moare, doar pentru că era un avocat,

169

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

un comerciant sau un judecător. Dacă am fi văzut niște persoaneîndreptându-se grăbite spre marginea unei prăpăstii, nu am fi ezitatsă le avertizăm să se întoarcă, oricare ar fi fost poziţia sau răspun-derea lor. De aceea, nu ar trebui să ezităm să-i avertizăm pe oamenide pericolul în care se află sufletul lor. [231]

Nici un om nu ar trebui să fie neglijat datorită aparentei luidedicări faţă de lucrurile lumești. Mulţi dintre cei aflaţi în poziţiisociale înalte sunt profund îndureraţi și suferă din cauza vanităţiilor. Ei doresc foarte mult o pace pe care nu o au. Chiar la celemai înalte niveluri ale societăţii se află oameni care flămânzesc șiînsetează după mântuire. Mulţi ar accepta ajutorul, dacă lucrătoriiDomnului li s-ar adresa personal, într-o manieră amabilă și cu oinimă înduioșată de iubirea Domnului Hristos.

Succesul soliei Evangheliei nu depinde de discursuri erudite,de mărturii elocvente sau de argumente profunde. El depinde desimplitatea mesajului și de felul în care este adaptat la nevoilesufletelor care flămânzesc după pâinea vieţii. „Ce trebuie să facca să fiu mântuit?” Aceasta este dorinţa sufletului. [232]

Mii de persoane pot fi abordate în maniera cea mai simplă șimai umilă. Adesea, intelectualii cei mai educaţi, cei care sunt priviţide lume ca fiind oamenii cei mai talentaţi, sunt învioraţi decuvintele simple ale unei persoane care Îl iubește pe Dumnezeuși care poate vorbi despre iubirea Sa, la fel de natural precumvorbesc oamenii lumești despre lucrurile de care sunt profundinteresaţi.

Deseori, cuvintele pregătite și plănuite cu atenţie au doar omică influenţă. Dar vorbirea sinceră și onestă a unui fiu sau aunei fiice a lui Dumnezeu, rostită cu o simplitate naturală, areputerea de a debloca ușa acelor inimi care sunt închise de multăvreme faţă de Domnul Hristos și iubirea Sa.

Slujitorul lui Hristos să-și aducă aminte că nu lucrează prinpropria putere. Să-și pună toată încrederea în tronul lui Dumnezeuși să creadă în puterea Lui de a mântui. Să lupte cu Dumnezeu înrugăciune și apoi să lucreze, folosind toate mijloacele pe care ile-a dat Dumnezeu. Duhul Sfânt îi este dat pentru a-l face eficient.Îngerii slujitori vor fi alături de el pentru a impresiona inimile.


170

Dacă învăţătorii și conducătorii din Ierusalim ar fi acceptatadevărul adus de Domnul Hristos, ce uimitor centru misionar ar fidevenit cetatea lor! Israelul decăzut ar fi fost convertit. O armatăuriașă de lucrători s-ar fi adunat pentru Domnul. Și cât de rapid ar fivestit ei Evanghelia în toate părţile lumii. Tot așa, acum, dacă oameniicu influenţă și cu o mare capacitate de a fi folositori ar putea ficâștigaţi pentru Hristos, ce lucrare ar putea fi îndeplinită prin eipentru a-i ridica pe cei căzuţi, pentru a-i recupera pe cei marginalizaţiși alungaţi de societate și pentru a răspândi până în cele mai maridepărtări vestea bună a mântuirii. Invitaţia harului ar putea fi vestităcu repeziciune, și oaspeţii s-ar aduna pentru ospăţul Domnului.

Totuși nu trebuie să ne gândim doar la oamenii talentaţi și cufuncţii importante, neglijându-i pe cei din categoriile sociale maisărace. Domnul Hristos îi instruiește pe solii Săi să meargă și lacei aflaţi pe drumuri și la garduri, la cei săraci și umili de pe pământ.În curţile și pe aleile lăturalnice ale marilor orașe, pe drumurilesinguratice de la ţară [233] sunt familii și oameni, poate niștestrăini într-o ţară străină, care nu au nici o legătură cu vreo bisericăși care, în singurătatea lor, ajung să simtă că Dumnezeu i-a uitat.Ei nu înţeleg ce trebuie să facă pentru a fi mântuiţi. Mulţi suntcufundaţi în păcat. Mulţi sunt cuprinși de frământări și necazuri.Ei sunt împovăraţi de suferinţă, de lipsuri, de necredinţă șidescurajare. Sunt chinuiţi de tot felul de boli, atât trupești, cât șisufletești. Ei doresc cu disperare să găsească mângâiere pentrunecazurile lor, iar Satana îi ispitește să o caute în patimi și plăceri,care duc la ruină și moarte. El le oferă merele Sodomei, care sevor transforma în cenușă pe buzele lor. Ei „cântăresc argint pentruun lucru care nu hrănește și își dau câștigul muncii pentru cevacare nu satură” (Isaia 55,2).

În acești oameni suferinzi trebuie să-i vedem pe aceia pe careDomnul Hristos a venit să-i salveze. Invitaţia Sa pentru ei este:„Voi toţi cei ce însetaţi, veniţi la ape, chiar și cel ce n-are bani!Veniţi și cumpăraţi bucate, veniţi și cumpăraţi vin și lapte, fărăbani și fără plată. … Ascultaţi-mă dar, și veţi mânca ce este bunși sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte șiveniţi la Mine, ascultaţi și sufletul vostru va trăi” (Isaia 55,1-3).

171

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

Domnul a dat o poruncă specială, care ne spune că trebuie săne îngrijim de cei străini, de cei alungaţi și de sufletele sărmane șilipsite de putere morală. Mulţi care par a fi întru totul indiferenţifaţă de lucrurile religioase au în inimă o dorinţă nespusă dupăodihnă și pace. Chiar dacă este posibil ca ei să se fi cufundat încele mai mari adâncimi ale păcatului, încă există o șansă de a fisalvaţi.

Slujitorii Domnului Hristos trebuie să urmeze exemplul Său.Mergând din loc în loc, El îi mângâia pe cei suferinzi și îi vindecape bolnavi. După aceea, le prezenta marile adevăruri cu privire laÎmpărăţia Sa. Aceasta este lucrarea urmașilor Săi. În timp ce alinaţisuferinţele trupești ale oamenilor, veţi găsi căi de a sluji nevoilorsufletului lor. Puteţi să le îndreptaţi privirile spre Mântuitorul celînălţat și să le vorbiţi despre iubirea Marelui Medic, [234] singurulcare are puterea de a vindeca.

Spuneţi-le celor sărmani și descurajaţi, care s-au rătăcit, că nutrebuie să dispere. Deși au greșit și nu și-au format un caracterdrept, Dumnezeu se bucură să le redea puterea și chiar bucuriamântuirii Sale. El simte o plăcere deosebită să ia un materialaparent lipsit de orice speranţă, chiar pe aceia prin care a lucratSatana, și să facă din ei niște supuși ai harului Său. El se bucurăsă-i salveze de mânia care va cădea asupra celor neascultători.Spuneţi-le că pentru fiecare suflet există vindecare și curăţire. Căexistă un loc pentru ei la masa Domnului. El așteaptă să le spunăbun venit.

Cei care merg la drumuri și la garduri vor mai găsi și o altăcategorie de oameni, foarte diferită, care au nevoie de ajutorullor. Sunt cei care împlinesc toată lumina pe care o au și Îi slujesclui Dumnezeu cât pot mai bine în limita cunoștinţelor lor. Totușiei își dau seama că există o mare lucrare care trebuie să fie făcutăatât pentru ei, cât și pentru cei din jurul lor. Acești oameni dorescnespus de mult să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu, dar pânăîn prezent au început să vadă doar o scânteiere a acelei luminimai mari. Ei se roagă cu lacrimi ca Dumnezeu să le trimităbinecuvântarea pe care o zăresc de departe prin credinţă. Multedintre aceste suflete trebuie să fie descoperite în mijlocul nelegiuirii


172

marilor orașe. Multe dintre ele se află în situaţii foarte umile șidin acest motiv nu sunt observate de oameni. Sunt multe sufletedespre care pasto-rii și bisericile nu știu nimic. Totuși ele suntmartorii Domnului în locurile umile și sărăcăcioase. Este posibilca acești oameni să fi avut doar puţină lumină și câteva ocazii dea primi o educaţie creștină, dar ei se străduiesc să le slujeascăaltora, în ciuda lipsurilor, a foamei și a frigului. Ispravnicii haruluibogat al lui Dumnezeu trebuie să caute aceste suflete, să le vizitezeacasă și să slujească nevoilor lor prin puterea Duhului Sfânt.Studiaţi Biblia și rugaţi-vă împreună cu acești oameni, cu aceasimplitate pe care o inspiră Duhul Sfânt. Domnul Hristos le va daslujitorilor Săi o solie care va fi [235] ca pâinea cerului pentrusuflet. Binecu-vântarea preţioasă va fi transmisă de la inimă lainimă și de la o familie la alta.

Adesea, porunca dată în parabolă, „silește-i să intre”, a fostinterpretată în mod greșit. Ea a fost considerată ca fiind învăţăturacare ne spune că ar trebui să-i forţăm pe oameni să accepteEvanghelia. Dar această poruncă indică mai degrabă urgenţainvitaţiei și insistenţa cu care sunt adresate îndemnurile.Evanghelia nu folosește niciodată constrângerea pentru a-i aducepe oameni la Hristos. Solia ei este: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi laape” (Isaia 55,1). „Și Duhul și Mireasa zic: ’Vino!’ … Cine vrea, săia apa vieţii fără plată” (Apocalipsa 22,17). Ceea ce ne constrângesă venim la El este puterea iubirii și a harului lui Dumnezeu.

Mântuitorul spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă audecineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el șiel cu Mine” (Apocalipsa 3,20). Mântuitorul nu se lasă alungat debatjocuri și nici nu este întors din cale de ameninţări, ci îi cautăcontinuu pe cei pierduţi, spunând: „Cum să te dau…?” (Osea11,8). Deși inima încăpăţânată respinge iubirea Sa, El se întoarcepentru a insista cu o putere mai mare: „Iată, Eu stau la ușă șibat”. Puterea biruitoare a iubirii Sale convinge sufletele să intre.Iar ele Îi spun Domnului Hristos: „Îndurarea Ta mă face mare”(Psalmi 18,35).

Domnul Hristos le va dărui solilor Săi aceeași iubire plină dedor pe care o are El Însuși în căutarea celor pierduţi. Noi trebuie

173

La

drum

uri ș

i la

gard

uri

să doar să spunem: „Vino!” Unii aud invitaţia, dar urechile lorsunt prea surde pentru a-i înţelege însemnătatea. Ochii lor suntprea orbi pentru a vedea lucrurile bune pregătite pentru ei. Mulţiîși înţeleg decăderea. Ei spun: „Eu nu merit să fiu ajutat, lasă-măîn pace”. Dar lucrătorii nu trebuie să renunţe. Cu duioșie și cu oiubire plină de milă, să mijlocească pe lângă cei descurajaţi șineajutoraţi. Daţi-le curajul vostru, speranţa voastră și putereavoastră. Convingeţi-i [236] cu bunătate să vină. „Căutaţi sământuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii fie-vă milă…” (Iuda22.23).

Dacă slujitorii lui Dumnezeu vor umbla cu El prin credinţă,El va da putere soliei lor. Ei vor fi făcuţi în stare să prezinteiubirea Sa și pericolul respingerii harului lui Dumnezeu în așa felîncât oamenii vor fi constrânși să accepte Evanghelia. Dacăoamenii își vor face partea care le-a fost încredinţată, DomnulHristos va face minuni uimitoare. În inima oamenilor din zilelenoastre poate avea loc o transformare la fel de mare cum a avutloc și în generaţiile din trecut. John Bunyan a fost un hulitor și undesfrânat, iar John Newton un negustor de sclavi, dar amândoiau fost salvaţi pentru a-L propovădui pe Mântuitorul înălţat. Șidintre oamenii din zilele noastre poate fi salvat un Bunyan sau unNewton. Prin cooperarea slujitorilor omenești cu puterea divină,vor fi salvaţi mulţi proscriși sărmani, iar aceștia, la rândul lor, vorcăuta să restaureze chipul lui Dumnezeu în alţi oameni. Existăunii care au avut ocazii foarte puţin favorabile, care au mers pecăi greșite, pentru că nu au cunoscut o cale mai bună, iar razeleluminii vor ajunge la ei. Cuvântul Domnului li se va adresa tot așacum i s-a adresat lui Zacheu, când Domnul i-a zis: „Astăzi trebuiesă rămân în casa ta” (Luca 19,5), iar cei despre care se presupuneacă sunt niște păcătoși împietriţi se vor dovedi a avea o inimă la felde sensibilă ca a unui copil, pentru că Domnul Hristos a binevoitsă le acorde atenţie. Mulţi vor veni din mijlocul celor mai gravegreșeli și păcate și le vor lua locul acelora care au avut ocazii șiprivilegii, dar nu le-au preţuit. Ei vor fi consideraţi aleșii luiDumnezeu, deosebiţi și preţioși, iar când Domnul Hristos va veniîn Împărăţia Sa, vor sta lângă tronul Său.


174

Dar „luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel cevă vorbește” (Evrei 12,25). Domnul Hristos a spus: „Căci vă spuncă nici unul din cei poftiţi nu va gusta din cina Mea” (Luca 14,24).Ei au respins invitaţia și nici unul nu urma să fie invitat din nou.Respingându-L pe Domnul Hristos, iudeii își împietreau inima șise supuneau de bunăvoie puterii lui Satana, așa încât [237] le eraimposibil să mai accepte harul său. Tot așa se întâmplă și înprezent. Dacă iubirea lui Dumnezeu nu este preţuită și nu devineun principiu durabil pentru a sensibiliza și pentru a supune su-fletul, suntem cu totul pierduţi. Domnul nu ne poate oferi o maimare manifestare a iubirii Sale, decât aceea pe care ne-a oferit-odeja. Dacă iubirea Domnului Isus nu supune inima, nu mai existănici un alt mijloc prin care putem fi convinși.

De fiecare dată când refuzi să asculţi solia harului, te adânceștiîn necredinţă. De fiecare dată când neglijezi să deschizi ușa inimiitale pentru Domnul Hristos, devii tot mai lipsit de dispoziţia de aasculta vocea Lui care îţi vorbește. Astfel, îţi micșorezi șansa dea răspunde la ultimul apel al harului. Să nu se scrie despre tine,așa cum s-a scris despre Israelul din vechime: „Efraim s-a lipit deidoli, lăsaţi-l în pace” (Osea 4,17). Să nu ajungă Domnul Hristossă plângă pentru tine, așa cum a plâns pentru Ierusalim, spunând:„De câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, așa cum își strânge găinapuii sub aripi, și n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie” (Luca13,34.35).

Trăim în timpul când fiilor oamenilor li se adresează ultimasolie a harului, ultima invitaţie. Porunca: „Mergeţi la drumuri șila garduri”, se apropie de împlinirea ei finală. Invitaţia DomnuluiHristos îi va fi adresată fiecărui suflet. Solii spun: „Veniţi, căciiată că toate sunt gata”. Îngerii cerești încă mai lucrează încooperare cu slujitorii omenești. Duhul Sfânt îţi prezintă toateargumentele pentru a te determina să vii. Domnul Hristos așteaptăun semn că zăvoarele se desfac și ușa inimii tale se deschide pentrua-L lăsa să intre. Îngerii așteaptă să ducă la cer vestea că încă unpăcătos pierdut a fost găsit. Oștirile cerului așteaptă gată să-șiatingă harpele și să intoneze cântecul de bucurie că încă un sufleta acceptat invitaţia la ospăţul Evangheliei.

175

MÃSURA IERTÃRII*

Apostolul Petru i-a adresat Domnului Hristos următoareaîntrebare: „… Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, când vapăcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” (Matei 18,21). Rabiniilimitau acordarea iertării până la trei greșeli. Apostolul Petru,crezând că aplică învăţătura Domnului Hristos, s-a gândit săextindă această limită la șapte, numărul care semnifica desăvâr-șirea. Dar Domnul Hristos ne-a învăţat că nu trebuie să obosimniciodată iertând. El a răspuns: „Eu nu-ţi zic până la șapte ori, cipână la șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18,22).

După aceea, Domnul a arătat care este adevăratul temei pentruacordarea iertării și pericolul de a cultiva un spirit neiertător. Elle-a spus o parabolă despre modul în care s-a comportat un împăratcu slujbașii care administrau afacerile împărăţiei sale. Unii dintreacei slujbași încasaseră sume uriașe de bani care aparţineaustatului. Când împăratul a cercetat felul în care au administratlucrurile încredinţate, i-a fost adus un om al cărui raport dovedeacă îi datora domnului său suma imensă de zece mii de talanţi. Elnu avea [244] cu ce să plătească datoria și, după obiceiul timpului,împăratul a poruncit să fie vândut împreună cu tot ce avea și să seefectueze plata. Dar omul îngrozit a căzut la picioarele lui,spunându-i: „’Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ţi voi plăti tot’.Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumulși i-a iertat datoria” (Matei 18,26).

„Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășiilui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el, și-lstrângea de gât, zicând: ’Plătește-mi ce-mi ești dator’. Tovarășullui s-a aruncat la pământ, îl ruga, și zicea: ’Mai îngăduiește-mă,și-ţi voi plăti’. Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniţă,până va plăti datoria. Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate,

* Capitol bazat pe textele din Matei 18,21-35


176

s-au întristat foarte mult, și s-au dus de au spus stăpânului lortoate cele petrecute. Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta,și i-a zis: ’Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-airugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum amavut eu milă de tine?’ Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mânachinuitorilor, până va plăti tot ce datora” (Matei 18,28-34).

Această parabolă prezintă unele detalii care sunt necesarepentru completarea tabloului, dar nu au nici un corespondent dinpunct de vedere al semnificaţiei spirituale. Atenţia noastră nutrebuie să se abată asupra acestor detalii. Totuși în parabolă suntilustrate adevăruri mari, pe care trebuie să le luăm în considerare.

Iertarea acordată de împărat reprezintă iertarea divină a tuturorpăcatelor. Împăratul care, cuprins de milă, i-a iertat slujitoruluiSău datoria, Îl reprezintă pe Domnul Hristos. Omul s-a aflat subcondamnarea legii pe care o încălcase. El nu se putea salva singurși, din acest motiv, Domnul Hristos a venit în lumea noastră,Și-a înveșmântat divinitatea în natură umană și Și-a dat viaţa. Celdrept a murit pentru cei nedrepţi. El S-a dat pe Sine [245] pentrupăcatele noastre și Îi oferă fiecărui suflet, fără plată, iertareacumpărată cu sângele Său. „La Domnul este îndurare și la El estebelșug de răscumpărare” (Psalmi 130,7).

Acesta este motivul pentru care trebuie să ne exercitămcompasiunea faţă de semenii noștri păcătoși. „Dacă astfel ne-aiubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alţii”(1 Ioan 4,11). „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Matei 10,8).

În parabolă, când datornicul a implorat să i se acorde oamânare, cu promisiunea: „Mai îngăduiește-mă, și-ţi voi plăti”,pedeapsa a fost revocată. Întreaga datorie a fost anulată. Și imediatdupă aceea, i s-a dat ocazia de a urma exemplul stăpânului care îliertase. Ieșind, a întâlnit un alt slujitor care îi datora o mică sumăde bani. El fusese iertat de zece mii de talanţi, iar semenul lui îidatora o sută de lei. Totuși, în ciuda faptului că fusese tratat cuatâta bunăvoinţă, el s-a comportat faţă de tovarășul lui de muncăîntr-o manieră cu totul diferită. Cel care îi era dator i-a adresat orugăminte asemănătoare celei pe care o adresase el însușiîmpăratului, dar nu a avut parte de un răspuns similar. Deși fusese

177

Măs

ura

iert

ării

iertat atât de recent, el nu a fost milos și blând. În purtarea faţăde semenul lui, nu a manifestat aceeași milă care fusese arătatăfaţă de el și nu a luat în considerare rugămintea de a avea răbdare.Singurul lucru la care se gândea acel slujitor lipsit de recunoștinţăera mica sumă de bani care i se datora. El a cerut tot ce a consi-derat că i se cuvine și a pus în aplicare o pedeapsă asemănătoa-re cu aceea care fusese revocată cu atâta bunăvoinţă în dreptullui.

Câţi oameni din zilele noastre nu manifestă același spirit. Cânddatornicul l-a implorat să aibă milă, acel stăpân nu a fost cuadevărat conștient de mărimea propriei datorii. El nu și-a datseama de starea lui neajutorată, ci a sperat să-și achite datoriasingur. „Mai îngăduiește-mă”, a spus el, „și-ţi voi plăti tot”. Totastfel, mulţi oameni speră să merite favoarea lui Dumnezeu, prinfaptele lor. Ei nu-și înţeleg starea neajutorată. [246] Nu acceptăharul lui Dumnezeu ca pe un dar, ci se străduiesc să-și făureascăsinguri o neprihănire proprie. Inima lor nu este zdrobită și umilitădatorită păcatului și, ca urmare, sunt severi și neiertători faţă deceilalţi. În comparaţie cu păcatele făcute de fraţi împotriva lor,propriile [247] păcate săvârșite împotriva lui Dumnezeu suntasemenea celor zece mii de talanţi faţă de o sută de lei, adicăaproape un milion la unu. Cu toate acestea, ei îndrăznesc să fieneiertători.

În parabolă, stăpânul l-a chemat pe datornicul lipsit de milă șii-a spus: „’Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-airugat. Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum amavut eu milă de tine?’ Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mânachinuitorilor, până va plăti tot ce datora.” „Tot așa vă va face șiTatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inimape fratele său” (Matei 18,35). Cel care refuză să ierte își iroseșteprin aceasta propria speranţă de a fi iertat.

Dar învăţătura acestei parabole nu trebuie aplicată greșit.Iertarea lui Dumnezeu faţă de noi nu micșorează în nici un feldatoria noastră de a-L asculta. Tot așa, spiritul iertării, manifestatfaţă de semeni, nu micșorează cerinţele unei îndatoriri juste. Înrugăciunea pe care le-a prezentat-o ca model ucenicilor Săi,


178

Domnul Hristos a zis: „Și ne iartă greșelile noastre, precum și noiiertăm greșiţilor noștri” (Matei 6,12). Prin aceasta, Domnul nu avrut să spună că, pentru a fi iertaţi de păcatele noastre trebuie sănu pretindem datoriile pe care avem dreptul să le primim de ladatornicii noștri. Dacă nu pot plăti, deși acest fapt ar putea firezultatul unei administrări neînţelepte din partea lor, ei nu trebuiearuncaţi în închisoare, persecutaţi și nici chiar trataţi cu asprime.Dar parabola nu ne învaţă să încurajăm nepăsarea. Cuvântul luiDumnezeu declară că acela care nu lucrează, nici nu trebuie sămănânce. (2 Tesaloniceni 3,10). Domnul nu pretinde ca omulharnic și muncitor să-i susţină pe cei fără ocupaţie. Mulţi ajung însărăcie și lipsuri, deoarece își irosesc timpul și nu depun nici unefort. Dacă aceia care se complac într-o asemenea stare nu îșicorectează aceste greșeli, tot ce s-ar putea face în privinţa lor arfi ca și când ai pune o comoară într-un sac rupt. Totuși există și osărăcie care nu poate fi evitată și trebuie să manifestăm duioșie șimilă faţă de cei nefericiţi. [248] Noi trebuie să-i tratăm pe alţii,exact așa cum am dori să fim trataţi dacă am fi într-o situaţieasemănătoare.

Duhul Sfânt ne îndeamnă, prin apostolul Pavel, astfel: „Deci,dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere îndragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreomilostivire și vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină și aveţi osimţire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceţi nimic din duhde ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să priveascăpe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu lafoloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta,care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2,1-5).

Cu toate acestea, păcatul nu trebuie privit ca fiind ceva neîn-semnat. Domnul ne-a poruncit să nu tratăm cu indiferenţă greșealafratelui nostru. El spune: „Dacă fratele tău păcătuiește împotrivata, mustră-l!” (Luca 17,3). Păcatul trebuie spus pe nume și trebuiesă-i fie prezentat celui greșit în mod deschis.

În sarcina încredinţată lui Timotei, apostolul Pavel, scriindinspirat de Duhul Sfânt, spune: „Propovăduiește Cuvântul, stăru-iește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu

179

Măs

ura

iert

ării

toată blândeţea și învăţătura” (2 Timotei 4,2). Iar lui Tit, apostolulPavel îi scrie: „În adevăr… sunt mulţi nesupuși, flecari și amăgitori.… De aceea, mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credinţă” (Tit1,10-13).

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-lîntre tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru caorice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii, și dacă nu vrea săasculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca unvameș” (Matei 18,15-17).

Domnul nostru ne învaţă că neînţelegerile dintre creștini trebuierezolvate în cadrul bisericii. Ele nu trebuie [249] să le fie dezvă-luite acelora care nu se tem de Dumnezeu. Dacă un creștin suferădin cauza unei greșeli din partea unui frate de-al său, să nu apelezela cei necredincioși, în instanţele de judecată. Să respecte instruc-ţiunea dată de Domnul Hristos. În loc de a încerca să se răzbune,să caute să-l salveze pe fratele său. Dumnezeu va ocroti intereselecelor care Îl iubesc și se tem de El, iar noi putem să aducemcazul nostru cu încredere înaintea Aceluia care judecă în moddrept.

Prea adesea, când greșelile sunt săvârșite din nou și din nou,iar cel care greșește își mărturisește vina, cel prejudiciat își pierderăbdarea și crede că a iertat suficient. Dar Mântuitorul ne-a spuscu claritate cum să-i tratăm pe cei care greșesc: „Dacă fratele tăupăcătuiește împotriva ta, mustră-l. Și dacă-i pare rău, iartă-l” (Luca17,3). Să nu-l ţii la distanţă, ca și când ar fi nevrednic de încredereata. Ia seama la tine însuţi, „ca să nu fii ispitit și tu” (Galateni 6,1).

Dacă fraţii tăi greșesc, trebuie să-i ierţi. Când vin la tine casă-și mărturisească greșeala, nu trebuie să spui: [250] „Nu credcă sunt suficient de umili. Nu cred că sunt sinceri în mărturisirealor”. Ce drept ai tu să-i judeci, ca și când ai putea să le cunoștiinima? Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă-i pare rău, iartă-l.Și chiar dacă păcătuiește împotriva ta de șapte ori pe zi, și deșapte ori se întoarce la tine și zice: ’Îmi pare rău’, să-l ierţi” (Luca17-3.4). Trebuie să ierţi nu numai de șapte ori, ci de șaptezeci de


180

ori câte șapte, tot atât de des, de câte ori te iartă Dumnezeu petine.

Noi înșine datorăm totul harului fără plată a lui Dumnezeu.Legământul harului a prevăzut adoptarea noastră. Harul Mântuito-rului a realizat răscumpărarea noastră, renașterea și înălţareanoastră la statutul de moștenitori împreună cu Domnul Hristos.Acest har trebuie să le fie descoperit și altora.

Nu-i daţi celui greșit nici un prilej să se descurajeze. Nuacceptaţi ca în inima voastră să pătrundă un spirit de asprimefariseică și să-l rănească pe fratele vostru. Nici un simţământbatjocoritor să nu se ivească în mintea sau în inima voastră. Nicio urmă de dispreţ să nu se manifeste în vocea voastră. Dacă-ivorbiţi conduși de un impuls personal, dacă adoptaţi o atitudinede indiferenţă sau arătaţi suspiciune și neîncredere, acestea arputea contribui la distrugerea unui suflet. El are nevoie de unfrate cu inima plină de simpatia și înţelegerea Fratelui nostru maimare, care să miște inima lui omenească. Faceţi-l să simtă strân-gerea călduroasă a unei mâini pline de simpatie și să audă îndemnulrostit în șoaptă: „Să ne rugăm”. Dumnezeu vă va dărui amându-rora o experienţă bogată. Rugăciunea ne unește unii cu alţii și cuDumnezeu. Rugăciunea Îl aduce pe Domnul Isus de parteanoastră și îi dă sufletului dezorientat și ajuns la epuizare o puterenouă pentru a birui lumea, firea pământească și pe diavol.Rugăciunea îndepărtează atacurile lui Satana.

Când vă îndepărtaţi atenţia de la nedesăvârșirile omenești șipriviţi la Domnul Isus, în caracterul vostru are loc o transformaredivină. Spiritul lui Hristos lucrează asupra inimii și o modeleazădupă chipul Său. Apoi, străduiţi-vă să-L înălţaţi pe Domnul Isus.Ochii minţii voastre să fie îndreptaţi spre „Mielul lui Dumnezeucare ridică păcatele lumii” (Ioan 1,29). Și, în timp ce vă angajaţiîn această lucrare, aduceţi-vă aminte [251] că acela care-l „în-toarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un sufletde la moarte și va acoperi o sumedenie de păcate” (Iacov 5,20).

„Dar dacă nu iertaţi oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostrunu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6,15). Nimic nu poateîndreptăţi un spirit neiertător. Cel care este lipsit de milă faţă de

181

Măs

ura

iert

ării

alţi dovedește că nu este părtaș al harului iertător al lui Dumnezeu.Prin iertarea lui Dumnezeu, inima celui greșit este adusă maiaproape de marea inimă a Iubirii Infinite. Torentul milei divinese revarsă în sufletul celui păcătos, iar de la el, în sufletul altora.Duioșia și mila, pe care le-a manifestat Domnul Hristos în viaţaSa preţioasă, vor fi văzute în atitudinea acelora care devin părtașiai harului Său. Dar „dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu esteal Lui” (Romani 8,9). Un asemenea om s-a înstrăinat de Dumnezeuși este pregătit doar pentru despărţirea veșnică de El.

Este posibil ca el să fi primit cândva iertarea, dar spiritul luineiertător arată că în prezent respinge iubirea iertătoare a luiDumnezeu. El s-a despărţit în mod deliberat de Dumnezeu și seaflă în aceeași stare în care a fost înainte de a fi iertat. El și-aanulat pocăinţa și este vinovat de păcatele lui, ca și când nu s-ar fipocăit niciodată.

Marea învăţătură a acestei parabole este contrastul dintre milalui Dumnezeu și împietrirea inimii omenești; în faptul că haruliertător al lui Dumnezeu trebuie să fie măsura iertării pe care oacordăm noi. „Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău,cum am avut eu milă de tine?”

Noi nu suntem iertaţi pentru că îi iertăm pe alţii, ci pentrumodul cum îi iertăm. Temeiul oricărei iertări se află în iubireanemeritată a lui Dumnezeu, dar prin atitudinea faţă de alţii, noiarătăm dacă ne-am însușit sau nu această iubire. De aceea, DomnulHristos spune: „Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi și cuce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7,2).

182

UN CÂªTIG CARE ÎNSEAMNÃO PIERDERE*

Domnul Hristos îi învăţa pe ucenicii Săi și, ca de obicei, înjurul Lui s-au adunat și alţi oameni. El le vorbise ucenicilor despreevenimente la care aveau să ia parte în curând. Ei urmau săpropovăduiască pretutindeni adevărurile pe care li le încredinţaseDomnul și să ajungă în conflict cu aceia care conduceau aceastălume. Pentru cauza Sa, ucenicii aveau să fie chemaţi în instanţelede judecată, înaintea magistraţilor și înaintea regilor. Domnul i-aasigurat că le va da o înţelepciune pe care nu o va putea contestanimeni. Chiar cuvintele Sale, care au impresionat inimile mulţimiiși i-au încurcat pe dușmanii Săi vicleni, erau o mărturie cu privirela puterea Duhului lăuntric, pe care Domnul a promis că Îl va daurmașilor Săi.

Cu toate acestea, mulţi doreau harul cerului doar pentru asluji scopurilor lor egoiste. Ei au recunoscut puterea minunată aDomnului Hristos, care se manifesta în prezentarea clară aadevărului. Ei au auzit făgăduinţa făcută urmașilor Săi, că le vada înţelepciunea de a vorbi în prezenţa conducătorilor și amagistraţilor. Oare nu era El dispus să le ofere și lor această puterea Sa pentru a le aduce un beneficiu lumesc? [253]

„Unul din mulţime a zis lui Isus: ’Învăţătorule, spune frateluimeu să împartă cu mine moștenirea noastră’” (Luca 12,13).Dumnezeu îi dăduse poporului, prin Moise, îndrumări cu privirela transmiterea proprietăţilor. Fiul cel mai mare trebuia săprimească o măsură dublă din averea părintească (Deuteronom21,17), iar fraţii mai mici urmau să primească părţi egale. Acestom credea că fratele lui l-a privat de moștenirea lui. Eforturileproprii de a-și asigura ceea ce considera că i se cuvine fuseserălipsite de succes, dar credea că dacă Domnul Hristos va interveni,


183

Un

câșt

ig c

are

înse

amnă

o p

ierd

ere

scopul lui va fi atins cu siguranţă. El auzise apelurile tulburătoareale Domnului Hristos și învinuirile solemne pe care le adusesecărturarilor și fariseilor. Dacă i-ar fi putut fi adresate și acestuifrate astfel de cuvinte poruncitoare, el nu ar fi îndrăznit să refuzesă-i dea celui nedreptăţit partea sa.

În timp ce Domnul Hristos rostea învăţăturile solemne, acestom și-a manifesta în mod deschis înclinaţia egoistă. El a fost capabilsă aprecieze abilitatea Domnului, care ar fi putut contribui lasuccesul afacerilor lui trecătoare, dar adevărurile spirituale nuavuseseră nici o influenţă asupra minţii și inimii lui. Singurul subiectcare îl absorbea era obţinerea moștenirii. Domnul Isus, Împăratulslavei, care, deși era bogat, totuși a devenit sărac pentru noi, îidescoperea comorile iubirii divine. Duhul Sfânt se străduia să-lconvingă să devină un moștenitor al acelei moșteniri „nestricăcioaseși neîntinate, care nu se poate veșteji” (1 Petru 1,4). El văzusedovada puterii Domnului Hristos. Acum, i s-a ivit ocazia de a-Ivorbi Marelui Învăţător, pentru a-și exprima cea mai mare dorinţăa inimii lui. Dar, asemenea omului cu grebla de gunoi, din alegorialui Bunyan, ochii lui erau aţintiţi doar spre pământ. El nu a văzutcoroana de deasupra capului său. Ca și Simon Magul, el preţuiadarul lui Dumnezeu ca pe un mijloc de a obţine un câștig lumesc.

Misiunea Mântuitorul pe pământ se apropia de încheiere curapiditate. Mai avea doar câteva luni pentru a încheia lucrarea pecare venise să o îndeplinească, instaurând Împărăţia [254] haruluiSău. Cu toate acestea, lăcomia omenească intenţiona să-L abatăde la lucrarea Sa, pentru a Se ocupa de o controversă cu privire lao bucată de pământ. Dar Domnul Hristos nu putea fi abătut de lamisiunea Sa. El a răspuns: „Omule, cine M-a pus pe Minejudecător sau împărţitor peste voi?” (Luca 12,14)

Domnul Isus ar fi putut să-i spună acestui om ce era corect săfacă. El știa care era soluţia dreaptă a cazului său, dar cei doifraţi se certau pentru că amândoi erau lacomi. De fapt, Domnuli-a spus: „Nu este lucrarea Mea să soluţionez controverse de acestfel”. El a venit cu un alt scop, ca să predice Evanghelia și prinaceasta să-i trezească pe oameni la înţelegerea realităţilor veșnice.


184

În modul Domnului Hristos de a trata acest caz se află o învăţăturăpentru toţi cei care slujesc în Numele Său. Când i-a trimis pe ceidoisprezece ucenici, El le-a spus: „Și pe drum, propovăduiţi și ziceţi:’Împărăţia cerurilor este aproape!’ Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pemorţi, curăţiţi pe leproși, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit,fără plată să daţi” (Matei 10,7.8). Ucenicii nu trebuiau să rezolvecontroversele trecătoare ale oamenilor. Lucrarea lor era aceea dea-i convinge să se împace cu Dumnezeu. În această lucrare se regăseaputerea lor de a binecuvânta omenirea. Hristos este singurul remediupentru păcatele și necazurile oamenilor. Numai Evanghelia haruluipoate vindeca relele care aduc blestemul asupra societăţii. Atâtnedreptatea celor bogaţi faţă de săraci, cât și ura celor săraci faţă debogaţi își au rădăcina în egoism, iar acesta poate fi eradicat numaiprin supunere faţă de Domnul Hristos. Numai El poate dărui o inimănouă și iubitoare în locul inimii egoiste și păcătoase. SlujitoriiDomnului Hristos trebuie să predice Evanghelia cu Duhul care afost trimis din cer și să lucreze pentru binele oamenilor, așa cum alucrat El. Dacă vor proceda astfel, lucrarea de binecuvântare șilucrarea de înnobilare a omenirii vor avea asemenea rezultate, încâtar fi cu totul imposibil de realizat prin puterea omenească.

Domnul nostru a lovit chiar la rădăcina problemei care îltulbura pe cel ce venise să-I ceară ajutorul și la rădăcina tuturordisputelor asemănătoare, spunând: „Vedeţi și păziţi-vă de oricefel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva [255] nu stă în belșugulavuţiei lui” (Luca 12,15).

„Și le-a spus pilda aceasta: Ţarina unui om bogat rodise mult.Și el se gândea în sine, și zicea: ’Ce voi face? Fiindcă nu mai amloc unde să-mi strâng roadele’. ’Iată’, a zis el, ’ce voi face: îmi voistrica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toateroadele și toate bunătăţile mele și voi zice sufletului meu: «Suflete,ai multe bunătăţi strânse [256] pentru mulţi ani; odihnește-te,mănâncă, bea și veselește-te!»’ Dar Dumnezeu i-a zis: ’Nebunule!Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; și lucrurile,pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adunăcomori pentru el, și nu se îmbogăţește faţă de Dumnezeu” (Luca12,16-21).

185

Un

câșt

ig c

are

înse

amnă

o p

ierd

ere

Prin parabola bogatului neînţelept, Domnul Hristos a arătatnesăbuinţa celor care fac din lume singurul scop al vieţii lor. Acestom primise totul de la Dumnezeu. Soarelui i s-a îngăduit săstrălucească peste pământul lui, pentru că razele lui cad atât pestecei drepţi, cât și peste cei nedrepţi. Ploile cerului coboară atâtpeste cei răi, cât și peste cei buni. Domnul a făcut ca vegetaţia săcrească și câmpul să aducă roade îmbelșugate. Bogatul era înîncurcătură, pentru că nu știa cum ar trebui să procedeze curecolta lui. Grânarele lui erau pline până la refuz și nu mai avealoc să-și depoziteze surplusul secerișului. El nu s-a gândit laDumnezeu, de la care veniseră toate darurile lui. El nu și-a datseama că Dumnezeu îl făcuse un administrator al bunurilor Sale,ca să-i poată ajuta pe cei nevoiași. El avea o ocazie binecuvântatăde a fi un dăruitor al lui Dumnezeu, dar se gândea doar la modulîn care urma să se îngrijească de confortul propriu.

În atenţia bogatului a fost adusă situaţia săracilor, a orfanilor,a văduvelor, a celor suferinzi și necăjiţi. Existau multe locuri undeputea fi de folos cu bunurile lui. El s-ar fi putut lipsi cu ușurinţăde o parte din belșugul lui și multe cămine ar fi fost eliberate depovara nevoilor. Mulţi oameni flămânzi ar fi putut fi hrăniţi, mulţioameni goi ar fi putut fi îmbrăcaţi, multe inimi ar fi putut fi făcutefericite și multe rugăciuni pentru pâine și haine ar fi primitrăspuns, iar cântecul lor de laudă s-ar fi înălţat la cer. Domnulauzise rugăciunile celor nevoiași și, în bunătatea Sa, pregătise unrăspuns pentru cei nenorociţi (Psalmi 68,10). Prin binecuvântărilerevărsate asupra bogatului, se pregătise o rezervă îmbelșugatăpentru nevoile multora. Dar bogatul și-a închis inima faţă destrigătul celor nevoiași și le-a zis slujitorilor lui: „’Iată ce voi face:Îmi voi strica [257] grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voistrânge toate roadele și toate bunătăţile mele și voi zice sufletuluimeu: «Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneș-te-te, mănâncă, bea și veselește-te»’.”

Ţintele acestui om nu erau mai înalte ca acelea ale animalelorpieritoare. El trăia ca și când nu ar fi existat nici un Dumnezeu,nici un cer [258] și nici o viaţă viitoare, ca și când tot ce avea îiaparţinea și nu datora nimic nimănui, nici lui Dumnezeu și nici


186

oamenilor. Psalmistul îl descria pe acest bogat, spunând: „Nebunulzice în inima lui: ’Nu este Dumnezeu’” (Psalmi 14,1).

Acest om trăia și plănuia pentru sine. El vedea că viitorul îieste asigurat cu îmbelșugare și că nu-i rămâne nimic de făcut,decât să depoziteze roadele muncii sale și să se bucure de ele. Else considera favorizat mai presus de alţi oameni și își asumameritele pentru administrarea lui înţeleaptă. El era onorat deconcetăţenii lui ca fiind un om cu judecată sănătoasă și un cetăţeanprosper. Pentru că oamenii te vor lăuda când îţi faci bine ţie însuţi(Psalmi 49,18).

Dar „înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea luiDumnezeu” (1 Corinteni 3,19). În timp ce bogatul privea în viitor,la anii de desfătare, Domnul avea planuri total diferite. Acestuiadministrator necredincios i s-a adresat următoarea solie: „’Nebu-nule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi viaţa’.” Iată ocerere pe care banii nu o pot răscumpăra. Bogăţia pe care oacumulase nu putea cumpăra nici o graţiere. Într-o singură clipă,tot ce se străduise să adune de-a lungul întregii vieţi a devenitfără valoare pentru el. „Și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cuivor fi?” Terenurile lui întinse și grânarele pline urmau să intre înstăpânirea altcuiva. El „strânge la comori și nu știe cine le va lua”(Psalmi 39,6).

Bogatul nu dobândise acel unic lucru care ar fi putut aveavaloare pentru el. Trăind pentru sine, el respinsese acea iubiredivină care s-ar fi manifestat plină de milă faţă semenii lui. Înfelul acesta, el a respins însăși viaţa. Pentru că Dumnezeu esteiubire, iar iubirea este viaţă. Acest om a ales mai degrabă lucrurilepământești, decât lucrurile spirituale, și trebuia să moară o datăcu cele pământești. „Omul pus în cinste și fără pricepere este cadobitoacele pe care le tai” (Psalmi 49,20).

„Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu[259] se îmbogăţește faţă de Dumnezeu.” Tabloul acesta estevalabil pentru oamenii din toate timpurile. Poţi plănui doar pentrubinele egoist, poţi să-ţi aduni comori, poţi construi case mari șiînalte, așa cum au făcut constructorii Babilonului antic, dar nupoţi clădi un zid atât de înalt sau o poartă atât de puternică, încât

187

Un

câșt

ig c

are

înse

amnă

o p

ierd

ere

să împiedici solii nimicirii. Împăratul Belșaţar „a dat un ospăţmare în palatul său” și „au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint,de aramă și de fier, de lemn și de piatră”. Dar mâna Celui Nevăzuta scris pe ziduri cuvintele blestemului, iar ameninţarea armatelorvrăjmașe s-a auzit la porţile palatului său. „Chiar în noaptea aceea,Belșaţar, împăratul Haldeilor, a fost omorât” (Daniel 5,30).

A trăi pentru sine înseamnă a muri. Setea de avuţie și dorinţade a câștiga doar pentru folosul personal despart sufletul de viaţă.Preocuparea de a acapara, de a acumula pentru sine este spiritullui Satana. Dar spiritul lui Hristos este acela de a dărui, de a tesacrifica pentru binele altora. „Și mărturisirea aceasta: ’Dumnezeune-a dat viaţă veșnică și această viaţă este în Fiul Său. Cine are peFiul, are viaţă, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţă’” (1 Ioan5,11-12).

De aceea, Domnul Isus a spus: „Vedeţi și păziţi-vă de orice felde lăcomie de bani, căci viaţa cuiva nu stă în belșugul avuţiei lui”(Luca 12,15).

188

O PRÃPASTIE DE NETRECUT*

În parabola despre omul bogat și săracul Lazăr, DomnulHristos arată că destinul veșnic al oamenilor este hotărât în timpulacestei vieţi. Harul lui Dumnezeu îi este oferit fiecărui suflet de-alungul timpului de probă. Dar dacă oamenii își risipesc ocaziile,dedicându-se satisfacţiilor egoiste, ei se despart singuri de viaţaveșnică. După moarte, nu le va mai fi acordat nici un alt timp deprobă. Oamenii așază, prin propria alegere, o prăpastie de netrecutîntre ei și Dumnezeu.

Această parabolă prezintă un contrast între bogaţii care nus-au încrezut în Dumnezeu și săracii care au avut încredere înDumnezeu și au depins de El. Domnul Hristos arată că va venitimpul când poziţia celor două categorii de oameni va fi inversată.Într-o zi, cei care sunt săraci în privinţa bunurilor lumești, darcare se încred în Dumnezeu și sunt răbdători în suferinţă, vor fiînălţaţi mai presus de cei care acum deţin cele mai înalte poziţiipe care le poate oferi lumea, dar care nu și-au consacrat viaţa înmâna lui Dumnezeu.

„Era un om bogat”, a spus Domnul Hristos, „care se îmbrăcaîn porfiră și in subţire și în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselieși strălucire. La ușa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, [261] plinde bube. Și dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau dela masa bogatului” (Luca 16,19-21).

Bogatul nu făcea parte din categoria reprezentată de judecă-torul nedrept, care își declara în mod deschis lipsa de consideraţiefaţă de Dumnezeu și faţă de oameni. Bogatul pretindea că este unfiu al lui Avraam. El nu îl trata cu violenţă pe acel sărac și nicinu-i cerea să plece, datorită aspectului lui dezagreabil. Dacă omulacela sărac și dezgustător putea să se simtă mângâiat, bogatul,privindu-l cum intră pe poarta casei sale, era dispus să-l lase să


189

O p

răpa

stie

de

netr

ecut

stea acolo. Dar el manifesta o indiferenţă egoistă faţă de nevoilefratelui său suferind.

În acel loc nu existau spitale în care bolnavii să poată fi îngrijiţi.Suferinzii și nevoiașii erau aduși în atenţia acelora pe care Domnulîi înzestrase cu bogăţii, ca să poată primi ajutor și simpatie. Aceastaera situaţia săracului și a bogatului din parabolă. Lazăr avea omare nevoie de ajutor, pentru că era lipsit de prieteni, de casă, debani și de hrană. Totuși era lăsat în această stare zi după zi, întimp ce nobilul bogat își împlinea toate dorinţele. Deși era întrutotul capabil să aline suferinţele semenului său, bogatul trăia pentrusine, așa cum trăiesc mulţi oameni din zilele noastre.

Există astăzi în jurul nostru mulţi oameni flămânzi, goi și fărăadăpost. Faptul că neglijăm să împărţim bunurile noastre cu aceștioameni nevoiași și suferinzi așază asupra noastră o povară devinovăţie cu care ne va fi teamă să ne confruntăm în ziua judecăţii.Orice formă de lăcomie este condamnată ca fiind idolatrie. Oriceîngăduinţă egoistă este o ofensă în ochii lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a făcut pe omul bogat un administrator al bunurilorSale și datoria lui era aceea de a se îngriji tocmai de cazuri asemă-nătoare săracului Lazăr. Dumnezeu poruncise: „Să iubești peDomnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cutoată puterea ta” (Deuteronom 6,5) și „să iubești pe aproapele tăuca pe tine însuţi” (Levitic 19,18). [262]

Bogatul era iudeu și cunoștea bine porunca lui Dumnezeu.Dar el uitase că era responsabil pentru modul în care își foloseabunurile și capacităţile care îi fuseseră încredinţate. Binecuvân-tările Domnului îi erau date cu îmbelșugare, dar el le folosea înmod egoist, pentru slava proprie, nu pentru slava Creatorului său.Obligaţia lui de a-și folosi darurile pentru ridicarea omenirii eraproporţională cu belșugul pe care îl avea. Aceasta era poruncaDomnului, dar bogatul nu se gândea deloc la obligaţia lui faţă deDumnezeu. El împrumuta bani și lua dobândă pentru împrumu-turi, dar lui Dumnezeu nu-I oferea nici o dobândă pentru ceea ceprimise cu împrumut de la El. Bogatul avea cunoștinţe și talente,dar nu le dezvolta. Uitând de responsabilitatea lui faţă de Dumnezeu,el își dedica toate puterile în scopul plăcerilor personale. Tot ce îl


190

înconjura – cercul lui de distracţii, laudele și flatările prietenilor–era folosit pentru propria satisfacţie egoistă. Aflat în societateaprietenilor săi, el ajunsese atât de împietrit, încât își pierduse oricesimţământ al responsabilităţii de a coopera cu Dumnezeu înlucrarea milei Sale. El a avut ocazia de a înţelege Cuvântul luiDumnezeu și de a pune în practică învăţăturile Sale, dar societateaiubitoare de plăceri pe care a ales-o îi ocupa timpul într-o asemeneamăsură, încât Îl uita pe Dumnezeul veșniciei.

A sosit o vreme când în viaţa celor doi oameni s-a produs oschimbare. Săracul suferise zi de zi, dar îndurase în tăcere și curăbdare. După un timp, a murit și a fost înmormântat. Nimeni nul-a jelit, dar suferind cu răbdare, săracul a mărturisit pentru Hristosși a suportat încercarea credinţei, iar la moarte, parabola îlprezintă ca fiind dus de îngeri în sânul lui Avraam.

Lazăr îi reprezintă pe săracii suferinzi care cred în DomnulHristos. Când trâmbiţa va suna și toţi cei aflaţi în morminte vorauzi glasul lui Hristos și vor ieși, își vor primi răsplata, deoarececredinţa lor în Dumnezeu nu a fost doar o teorie, ci o realitate.[263]

„A murit și bogatul și l-au îngropat. Pe când el era în locuinţamorţilor, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus și a văzut de departepe Avraam și pe Lazăr în sânul lui, și a strigat: ’Părinte Avraame,fie-ţi milă de mine și trimite pe Lazăr să-și moaie vârful degetuluiîn apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaiaaceasta” (Luca 16,22-24).

În această parabolă, Domnul Hristos îi întâmpina pe oamenipe terenul lor. Mulţi dintre cei care ascultau cuvintele DomnuluiHristos susţineau doctrina care spunea că, între moarte și înviere,cel decedat se află într-o stare de conștienţă. Mântuitorul cunoșteaideile lor și Și-a formulat parabola în așa fel încât să le transmităcâteva adevăruri importante, tocmai prin intermediul acestorpăreri preconcepute. El ţinea în faţa ascultătorilor Săi o oglindăîn care să se poată vedea pe ei înșiși în adevărata lor relaţie cuDumnezeu. Domnul a folosit acea opinie predominantă pentru ale comunica ideea pe care dorea să o evidenţieze mai presus detoate celelalte, și anume că nici un om nu este preţuit pentru

191

O p

răpa

stie

de

netr

ecut

posesiunile lui, deoarece ele îi aparţin doar ca un împrumut dinpartea Domnului. Folosirea greșită a acestor daruri îl va așezamai prejos de cei mai săraci și mai nenorociţi dintre oamenii careÎl iubesc pe Dumnezeu și se încred în El.

Domnul Hristos dorea ca ascultătorii Lui să înţeleagă că, dupămoarte, oamenilor le va fi imposibil să-și asigure mântuireasufletului. Avraam i-a răspuns bogatului astfel: „Fiule, adu-ţiaminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune și Lazăr și-a luatpe cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. Pelângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, așa căcei ce vor să treacă de aici la voi sau de acolo la noi, să nu poată”(Luca 16,25.26). În felul acesta, Domnul Hristos le-a arătatascultătorilor Săi, că era inutil să spere că vor avea parte de un aldoilea timp de probă. Viaţa aceasta constituie singurul timp carei-a fost dat omului, ca să se pregătească pentru veșnicie.

Bogatul nu renunţase la ideea că el era un copil al lui Avraam,iar pilda îl prezintă cerându-i ajutorul în mijlocul suferinţei.„Părinte Avraame”, [264] se ruga el, „fie-ţi milă”. El nu se rugalui Dumnezeu, ci lui Avraam. În acest fel, bogatul dovedea că îlașeza pe Avraam mai presus de Dumnezeu și se baza pe legăturalui cu Avraam pentru a fi mântuit. Tâlharul de pe cruce și-a înălţatrugăciunea spre Domnul Hristos. „Adu-ţi aminte de mine, cândvei veni în Împărăţia Ta” (Luca 23,42). Și i s-a răspuns imediat:„Adevărat îţi spun că astăzi (când atârn pe cruce, în umilinţă șisuferinţă) vei fi cu Mine în rai” (Luca 23,43). Dar bogatul s-arugat lui Avraam, iar cerea nu i-a fost ascultată. Numai DomnulHristos este înălţat ca „Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israelpocăinţa și iertarea păcatelor” (Fapte 5,31). „Căci în nimeni altulnu este mântuire” (Fapte 4,12).

Bogatul își petrecuse viaţa în plăceri egoiste, iar când și-a datseama că nu era pregătit pentru veșnicie, a fost prea târziu. El și-aînţeles nesăbuinţa și s-a gândit la fraţii lui care urmau să trăiascăașa cum trăise el, dedicându-se satisfacţiilor personale. Prinurmare, a adresat o rugăminte: „Rogu-te dar, părinte Avraame,să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, și să leadeverească aceste lucruri, ca să nu vină și ei în acest loc de chin”.


192

Dar, „Avraam a răspuns: ’Au pe Moise și pe prooroci; să ascultede ei’. ’Nu părinte Avraame’, a zis el: ’ci dacă se va duce cinevadin morţi, se vor pocăi’. Și Avraam i-a răspuns: ’Dacă nu ascultăpe Moise și pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar înviacineva din morţi’” (Luca 16,27-31).

Când bogatul a cerut o dovadă suplimentară pentru fraţii lui, is-a spus cu claritate că ei nu ar fi convinși, chiar dacă li s-ar da șiaceastă dovadă. Cererea lui ne determină la o reflecţie cu privirela Dumnezeu. Ea este exprimată, ca și când bogatul ar fi spus:„Dacă m-ai fi avertizat cu mai multă atenţie, nu aș fi fost aici”.Răspunsul lui Avraam la această cerere a [265] fost: „Fraţii tăiau fost avertizaţi suficient. Lumina le-a fost dată, dar ei nu auvrut să o vadă. Adevărul le-a fost prezentat, dar ei nu au vrut să-laudă.”

„Dacă nu ascultă pe Moise și pe prooroci, nu vor crede nicichiar dacă ar învia cineva din morţi.” Aceste cuvinte s-au dovedita fi adevărate în istoria poporului evreu. Ultima și cea maiînsemnată minune făcută de Domnul Hristos a fost învierea luiLazăr din Betania, după ce fusese mort, timp de patru zile. Iudeilorli se oferise această dovadă uimitoare cu privire la divinitateaMântuitorului, dar ei au respins-o. Lazăr a înviat din morţi șiși-a prezentat mărturia în faţa lor, dar ei și-au împietrit inima înfaţa tuturor dovezilor și chiar au încercat să-I ia viaţa.

Legea și proorocii sunt mijloacele rânduite de Dumnezeupentru mântuirea oamenilor. Domnul Hristos a spus: „Să ia înconsiderare aceste dovezi. Dacă nu ascultă vocea lui Dumnezeuîn Cuvântul Său, nu vor asculta nici mărturia unui înviat dinmorţi.”

Cei care ascultă de Moise și de prooroci nu vor solicita nici oaltă lumină mai mare decât aceea pe care le-a dat-o Dumnezeu,dar dacă resping lumina și nu preţuiesc ocaziile care le suntacordate, oamenii nu vor fi dispuși să asculte, nici dacă un omînviat ar veni la ei și le-ar vesti o solie. Nici măcar o astfel dedovadă nu i-ar mai putea convinge, deoarece aceia care respingLegea și proorocii își împietresc inima într-o asemenea măsură,încât resping orice altă lumină.

193

O p

răpa

stie

de

netr

ecut

Conversaţia dintre Avraam și omul care fusese cândva bogateste simbolică. Învăţătura care trebuie desprinsă din aceastăparabolă este aceea că fiecărui om i se dă suficientă lumină pentrua-și putea îndeplini datoriile cerute din partea lui. Responsabi-lităţile omului sunt proporţionale cu ocaziile și privilegiile de carebeneficiază. Dumnezeu îi dă fiecărui om suficientă lumină și suficienthar pentru a-și îndeplini lucrarea pe care i-a încredinţat-o. Dacăomul nu reușește să aducă la îndeplinire îndatoririle care îi suntdescoperite printr-o lumină mică, o lumină mai mare nu va facedecât să dezvăluie lipsa lui de credincioșie și neglijenţa lui în afolosi cât mai bine binecuvântările primite. [266] „Cine estecredincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari,cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în celemari” (Luca 16,10). Aceia care refuză să fie luminaţi prin Moiseși prooroci și cer să fie făcute minuni uimitoare, nu ar fi convinși,nici dacă li s-ar îndeplini dorinţa.

Parabola bogatului și săracului Lazăr arată cum sunt evaluateîn lumea nevăzută cele două clase de oameni reprezentate prinaceste personaje. Dacă bogăţiile nu sunt dobândite prin nedrep-tate, nu este nici un păcat să fii bogat. Nici un bogat nu este con-damnat pentru că are bogăţii, dar va fi condamnat dacă foloseșteîn mod egoist bunurile încredinţate. Ar fi cu mult mai bine să-șiadune banii lângă tronul lui Dumnezeu, folosindu-i pentru a facebine. Dacă se consacră în felul acesta căutării bogăţiilor veșnice,moartea nu va face pe nici un om să devină sărac. Omul care îșiadună comoara pentru sine nu poate lua nimic din ea în ceruri. Else dovedește a fi un administrator necredincios. În timpul vieţii aavut lucruri bune, dar și-a neglijat obligaţia faţă de Dumnezeu. Elnu a reușit să-și asigure o comoară cerească.

Bogatul care a avut atât de multe privilegii ar fi trebuit să-șidezvolte darurile, așa încât faptele lui să ajungă dincolo, ducândcu ele beneficiile spirituale obţinute. Scopul mântuirii nu este doaracela de a șterge păcatul, ci și de a-i înapoia omului acele darurispirituale pierdute datorită puterii degradatoare a păcatului. Baniinu pot fi duși în viaţa viitoare. Acolo nu sunt necesari, dar faptelebune făcute prin câștigarea de suflete pentru Domnul Hristos


194

sunt purtate în curţile cerești. Cei care irosesc în mod egoist daru-rile Domnului, folosindu-le pentru ei înșiși, în timp ce îi lasă pesemenii lor fără ajutor și nu fac nimic pentru înaintarea lucrăriilui Dumnezeu în lume, Îl dezonorează pe Creatorul lor. În cărţilecerului, în dreptul numelui lor, este scris că L-au jefuit pe Dumnezeu.[267]

Bogatul a avut toţi banii pe care i-a putut obţine, dar i-au lipsitacele bogăţii care ar fi putut păstra curat raportul vieţii lui înaintealui Dumnezeu. El a trăit ca și când tot ce avea era proprietatealui. El a neglijat chemarea lui Dumnezeu și cererile săracilor caresufereau. Dar, în cele din urmă, a venit o chemare pe care nu aputut să o ignore. Printr-o putere pe care nu o putea pune laîndoială și căreia nu i se putea opune, i s-a poruncit să renunţe latoate bunurile asupra cărora încetase să mai fie administrator.Cel care a fost cândva bogat a ajuns într-o sărăcie disperată. Hainaneprihănirii Domnului Hristos, ţesută în războiul cerului, nu l-aputut acoperi. Cel care a purtat cândva purpura cea mai scumpă,pânza cea mai fină, a ajuns gol. Timpul lui de probă s-a încheiat.El nu a adus nimic în această lume și nu poate lua nimic din ea.

Domnul Hristos a ridicat cortina, prezentându-le preoţilor,conducătorilor, cărturarilor și fariseilor această scenă. Priviţi laea, voi cei care sunteţi bogaţi în privinţa bunurilor lumii acesteia,dar nu sunteţi bogaţi înaintea lui Dumnezeu. Sunteţi voi dispușisă contemplaţi această scenă? Lucrurile care beneficiază de înaltapreţuire a oamenilor sunt respingătoare în ochii lui Dumnezeu.Domnul Hristos întreabă: „Și ce folosește unui om să câștige toatălumea, dacă-și pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimbpentru sufletul său?” (Marcu 8,36.37)

O aplicaţie pentru poporul iudeu

Când Domnul Hristos prezenta parabola bogatului și săraculuiLazăr, în poporul iudeu existau mulţi oameni aflaţi în starea demnăde milă a bogatului, care foloseau bunurile Domnului în scopulsatisfacţiilor lor egoiste și se pregăteau să audă sentinţa: „… ai fostcântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor” (Daniel 5,27). Bogatul

195

O p

răpa

stie

de

netr

ecut

fusese favorizat cu toate binecuvântările materiale și spirituale,dar refuzase să coopereze cu Dumnezeu în folosirea acestorbinecuvântări. Tot așa se întâmpla și cu poporul iudeu. Domnuli-a făcut pe iudei deţinătorii adevărului sacru. El i-a rânduit [268]ca administratori ai harului Său. El le-a dat toate avantajelemateriale și spirituale și i-a chemat să răspândească aceste binecu-vântări. Iudeilor li s-au dat îndrumări speciale cu privire la modulîn care trebuiau să-i trateze pe fraţii lor decăzuţi, pe străinii dincetăţile lor și pe săracii care erau în mijlocul lor. Ei nu trebuiausă caute să obţină totul pentru avantajul propriu, ci să-și aducăamine de cei aflaţi în nevoi și să împartă cu ei binecuvântărileprimite. Iar Dumnezeu le-a promis că îi va binecuvânta propor-ţional cu faptele lor de iubire și milă. Dar, asemenea bogatului, einu au întins nici o mână de ajutor pentru a ușura povara nevoilormateriale și spirituale ale omenirii suferinde. Plini de mândrie,iudeii se considerau un popor ales și favorizat al lui Dumnezeu.Cu toate acestea, nu-I slujeau lui Dumnezeu și nici nu I seînchinau. Ei își puneau încrederea în faptul că erau copiii luiAvraam. „Noi suntem sămânţa lui Avraam” (Ioan 8,33), spuneauei cu mândrie. Când a venit timpul de criză, s-a dovedit că sedespărţiseră de Domnul și își puseseră încrederea în Avraam, cași când ar fi fost Dumnezeu.

Domnul Hristos dorea nespus de mult ca lumina să luminezeîn mintea întunecată a iudeilor. El le-a spus: „… Dacă aţi fi copiiai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar acum căutaţi să măomorâţi pe Mine, un om, care v-am spus adevărul pe care l-amauzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n-a făcut” (Ioan 8,39-40).

Domnul Hristos nu a recunoscut nici o virtute în linia genealogică.Iudeii pretindeau că sunt urmașii lui Avraam, dar prin faptul cănu îndeplineau faptele lui Avraam, dovedeau că nu sunt adevăraţiilui fii. Numai cei care se dovedesc a fi în armonie spirituală cuAvraam, ascultând vocea lui Dumnezeu, sunt recunoscuţi ca fiindadevăraţii lui urmași. Deși săracul Lazăr aparţinea unei categoriipe care oamenii o considerau inferioară, Domnul Hristos l-arecunoscut ca fiind dintre aceia cu care Avraam ar fi legat priete-nia cea mai apropiată. [269]


196

Deși era înconjurat de belșug, bogatul a fost atât de ignorant,încât l-a așezat pe Avraam, acolo unde ar fi trebuit să steaDumnezeu. Dacă ar fi preţuit privilegiile înalte de care avuseseparte și I-ar fi îngăduit Duhului lui Dumnezeu să-i modeleze minteași inima, el ar fi avut o poziţie întru totul diferită. Naţiunea pecare o reprezenta era în aceeași situaţie. Dacă ar fi răspunschemării divine, viitorul iudeilor ar fi fost întru totul diferit. Ei arfi manifestat adevăratul discernământ spiritual. Ei au avut ladispoziţie mijloace pe care Dumnezeu le-ar fi sporit, făcându-lesuficiente pentru a binecuvânta și pentru a lumina întreaga lume.Dar ei s-au îndepărtat atât de mult de planul Domnului, încâtîntreaga lor viaţa a fost pervertită. Iudeii au dat greș în a-și folosidarurile ca niște administratori ai lui Dumnezeu și în armonie cuadevărul și neprihănirea. Ei nu au luat în considerare veșnicia, iarrezultatul necredincioșiei lor a fost ruina întregii naţiuni.

Domnul Hristos a știut că la distrugerea Ierusalimului iudeiiaveau să-și aducă aminte de avertizarea Lui. Și așa a fost. Cândnenorocirea a venit asupra Ierusalimului, când foametea și totfelul de suferinţe s-au abătut asupra oamenilor, ei și-au adus amintede aceste cuvinte ale Domnului Hristos și au înţeles parabola.Prin faptul că au neglijat să lase ca lumina care le-a fost dată deDumnezeu să strălucească până departe în lume, ei au adussuferinţa asupra lor înșiși.

În zilele din urmă

În încheierea povestirii omului bogat din parabolă sunt descriseevenimentele finale din istoria acestui pământ. Bogatul pretindeacă este un fiu al lui Avraam, dar era despărţit de Avraam printr-oprăpastie de netrecut, printr-un caracter care se formase greșit.Avraam I-a slujit lui Dumnezeu, urmând Cuvântul Său cu credinţăși supunere. Dar bogatul a fost nepăsător faţă de Dumnezeu șifaţă de nevoile omenirii suferinde. Prăpastia cea mare dintre el șiAvraam era prăpastia neascultării. [270] În zilele noastre, suntmulţi oameni care merg pe aceeași cale. Deși sunt membri aibisericii, ei nu sunt convertiţi. Poate că iau parte la serviciile

197

O p

răpa

stie

de

netr

ecut

religioase ale bisericii, poate că intonează psalmul: „Cum doreșteun cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine,Dumnezeule!” (Psalmi 42,1), dar mărturisirea lor este falsă.Înaintea lui Dumnezeu, ei nu sunt cu nimic mai neprihăniţi decâtpăcătosul cel mai înrăit. Sufletul care dorește cu ardoare satisfac-ţiile plăcerilor lumești și mintea plină de dorinţa de a face paradă,nu-I pot sluji lui Dumnezeu. Asemenea bogatului din parabolă,acest fel de oameni nu au nici o înclinaţie de a lupta împotrivapoftelor trupești. Ei doresc să-și satisfacă apetitul și aleg atmosferapăcatului. Când sunt răpiţi pe neașteptate de moarte, coboară înmormânt, ducând cu ei caracterul pe care și l-au format de-a lungulvieţii, în parteneriat cu slujitorii lui Satana. În mormânt, ei nu aunici o putere de a face vreo alegere, fie bună, fie rea, deoarece odată cu moartea omului, pier și gândurile lui (Psalmi 146,4;Eclesiastul 9,5.6).

Când vocea lui Dumnezeu îi va învia, cei morţi vor ieși dinmormânt cu aceleași pofte și pasiuni, aceleași preferinţe și aceleașirepulsii, pe care le-au cultivat în timpul vieţii. Dumnezeu nu facenici o minune pentru a recrea un om care nu a vrut să fie recreatatunci când i s-au acordat toate ocaziile și i s-au asigurat toatecondiţiile favorabile. În timpul vieţii, el nu a simţit nici o desfătareîn Dumnezeu și nici nu a găsit vreo plăcere în slujba Lui. Caracterullui nu este în armonie cu Dumnezeu și nu ar putea fi fericit înfamilia cerească.

În zilele noastre, în lume există o categorie de oameni caremanifestă un spirit de îndreptăţire de sine. Ei nu sunt necumpătaţi,nu au patima alcoolului, nu sunt necredincioși, dar doresc sătrăiască pentru ei înșiși, nu pentru Dumnezeu. El nu se află îngândurile lor și ca urmare fac parte din aceeași categorie cunecredincioșii. Dacă ar fi posibil ca asemenea oameni să intre peporţile cetăţii lui Dumnezeu, ei nu ar avea nici un drept să mănâncedin pomul vieţii, deoarece atunci când le-au fost prezentate poruncilelui Dumnezeu, cu toate cerinţele lor obligatorii, [271] ei au spus:Nu. Ei nu I-au slujit lui Dumnezeu aici pe pământ, și prin urmarenu-I vor sluji nici atunci. Ei nu ar putea trăi în prezenţa Sa și arsimţi că orice alt loc ar fi mai de preferat decât cerul.


198

A învăţa de la Domnul Hristos înseamnă a primi harul Lui,care este caracterul Său. Dar cei care nu preţuiesc și nu folosescocaziile valoroase și influenţele sfinte care le-au fost acordate pepământ, nu sunt pregătiţi să ia parte la închinarea curată a cerului.Caracterul lor nu este modelat după chipul divin. Prin proprianeglijenţă, ei au creat un abis peste care nu se poate trece. Întreei și neprihănire este o prăpastie de netrecut.

199

A ZICE ªI A FACE*

„Un om avea doi feciori; și s-a dus la cel dintâi, și i-a zis: ’Fiule,du-te astăzi de lucrează în via mea!’ ’Nu vreau’, i-a răspuns el. Înurmă, i-a părut rău, și s-a dus. S-a dus și la celălalt, și i-a spus totașa. Și fiul acesta a răspuns: ’Mă duc, doamne!’ Și nu s-a dus.Care din amândoi a făcut voia tatălui său? ’Cel dintâi’, au răspunsei” (Matei 21,28-31).

În Predica de pe Munte, Domnul Hristos a spus: „Nu oricine-Mizice: ’Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci celce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7,21). Dovadasincerităţii nu constă în cuvinte, ci în fapte. Domnul Hristos nu i-aîntrebat pe oameni: „Ce spuneţi voi mai mult decât alţii?” Ci: „Cefaceţi mai mult decât alţii” (Matei 5,47). Cât de pline de semni-ficaţie sunt cuvintele Sale: „Dacă știţi aceste lucruri, ferice de voidacă le faceţi” (Ioan 13,17). Cuvintele nu au nici o valoare, dacănu sunt însoţite de fapte corespunzătoare. Aceasta este învăţăturaparabolei celor doi fii.

Parabola celor doi fii a fost rostită de Domnul Hristos înaintede moartea Sa, cu ocazia ultimei vizite la Ierusalim. [273] El îialungase din templu pe cei care cumpărau și vindeau. Vocea Savorbise inimii lor cu puterea lui Dumnezeu. Uimiţi și îngroziţi, eirespectaseră porunca Lui, fără să se scuze și fără să se împotrivească.

Când groaza din sufletul lor s-a liniștit, preoţii și bătrânii s-auîntors la templu și L-au găsit pe Domnul Hristos vindecându-i pecei bolnavi și muribunzi. Acolo, au auzit strigăte de bucurie șicântece de laudă. Chiar în templu, copiii care fuseseră vindecaţifluturau ramuri de palmier și cântau osanale Fiului lui David.Micuţii, cu vorbirea lor peltică, înălţau laude la adresa puterniculuiVindecător. Totuși nici măcar aceste dovezi nu au fost suficientepentru a învinge prejudecata și invidia preoţilor și bătrânilor.



200

A doua zi, în timp ce Domnul Hristos învăţa în templu, maimarele preoţilor și al bătrânilor poporului a venit la El și L-aîntrebat: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ţi-a datputerea aceasta?” (Matei 21,23)

Preoţii și bătrânii asistaseră la dovezi inconfundabile cu privirela puterea Domnului Hristos. Când a curăţit templul, ei au văzutautoritatea Cerului, străfulgerând de pe faţa Sa. Ei nu s-au pututîmpotrivi puterii cu care El le-a vorbit. Apoi, Domnul a răspunsla întrebarea lor prin minunile Sale de vindecare. Totuși nu aceeaera dovada pe care o doreau ei. Preoţii și bătrânii voiau cunerăbdare ca Domnul Isus să declare despre Sine că este Mesia,pentru ca ei să-I poată răstălmăci cuvintele și să instige poporulîmpotriva Lui. Ei doreau să-I distrugă influenţa și să-L condamnela moarte.

Domnul Isus a știut că, dacă nu puteau să-L recunoască peDumnezeu în persoana Sa și dacă nu puteau să vadă în lucrărileSale dovada caracterului Său divin, ei nu aveau să creadă nicimărturia Lui directă, prin care ar fi declarat că este Hristos. Înrăspunsul Său, Domnul a evitat subiectul pe care ei sperau să-laducă în centrul atenţiei și a întors acuzaţia asupra lor înșiși. [274]

„Vă voi pune și eu o întrebare”, a spus El, și „dacă-Mi veţirăspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri.Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” (Matei21,24.25)

Preoţii și conducătorii au fost încurcaţi. „Ei vorbeau între ei șiziceau: ’Dacă vom răspunde: «Din cer», ne va spune: «Atunci dece nu l-aţi crezut?» Și dacă vom răspunde: «De la oameni», ne tememde norod, pentru că toţi îl socotesc pe Ioan drept prooroc.’ Atunciau răspuns lui Isus: ’Nu știm!’ Și El, la rândul Lui, le-a zis: ’NiciEu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri’” (Matei 21,25-27).

„Nu știm.” Acest răspuns era o minciună. Dar preoţii au înţelessituaţia în care se aflau și au minţit pentru a se proteja. IoanBotezătorul a venit pentru a mărturisi despre Acela a căruiautoritate tocmai o puneau la îndoială. El a arătat spre DomnulIsus, spunând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatullumii!” (Ioan 1,29). El L-a botezat și după botez, în timp ce Domnul

201

A z

ice

și a

face

Hristos se ruga, cerurile s-au deschis și Duhul lui Dumnezeu acoborât asupra Lui în chip de porumbel, iar din cer s-a auzit unglas, spunând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsescplăcerea” (Matei 3,17).

Preoţii și conducătorii și-au adus aminte cum Ioan repetaseprofeţiile cu privire la Mesia, și-au adus aminte de evenimentulbotezului Domnului Isus, iar acum nu îndrăzneau să spună căbotezul lui Ioan era din cer. Dacă l-ar fi recunoscut pe Ioan caprofet, așa cum de fapt credeau că este, cum ar fi putut nega măr-turia lui, care spunea că Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu?Pe de altă parte, nu puteau spune că botezul lui Ioan era de laoameni, pentru că poporul credea că Ioan a fost profet. Prinurmare, au răspuns: „Nu știm”.

După aceea, Domnul Hristos a prezentat parabola tatălui și acelor doi fii. Când tatăl s-a dus la primul fiu și i s-a adresat,spunându-i: „Fiule, [275] du-te astăzi de lucrează în via mea”,acesta a refuzat să se supună, a început să meargă pe căi nelegiuiteși să se lase influenţat de tovărășiile rele. Dar, după aceea, s-apocăit și a împlinit cererea tatălui.

Tatăl s-a dus la cel de-al doilea fiu, adresându-i aceeași poruncă:„Du-te astăzi de lucrează în via mea”. Acest fiu a răspuns: „’Măduc, doamne!’ Și nu s-a dus” (Matei 21,26).

În această parabolă, tatăl Îl reprezintă pe Dumnezeu, iar viareprezintă biserica. Prin cei doi fii sunt reprezentate două categorii[276] de oameni. Fiul care a refuzat să asculte porunca, spunând:„Nu vreau”, îi reprezenta pe aceia care trăiau în nelegiuire, carenu aveau nici o pretenţie de evlavie și refuzau în mod deschis săia asupra lor jugul restricţiilor și al ascultării, pe care le impuneLegea lui Dumnezeu. Dar, mai târziu, mulţi dintre acești oamenis-au pocăit și au respectat cerinţa lui Dumnezeu. Când au auzitEvanghelia rostită prin solia lui Ioan Botezătorul, „Pocăiţi-vă căciÎmpărăţia Cerurilor este aproape” (Matei 3,2), ei s-au pocăit șiși-au mărturisit păcatele.

Prin fiul care a spus: „Mă duc” și nu s-a dus, era dezvăluit ca-racterul fariseilor. Asemenea acestui fiu, conducătorii iudei eraunepocăiţi și plini de mulţumire de sine. Viaţa religioasă a naţiunii


202

iudaice devenise o prefăcătorie. Când vocea lui Dumnezeu aproclamat Legea pe muntele Sinai, întregul popor s-a angajat căo va respecta. Ei au spus: „Mă duc, doamne”, dar nu s-au dus.Când Domnul Hristos a venit personal pentru a le înfăţișaprincipiile Legii, ei L-au respins. Domnul Hristos le oferiseconducătorilor iudei din zilele Sale nenumărate dovezi aleautorităţii și puterii Sale divine, dar în ciuda faptului că erauconvinși, ei nu erau dispuși să accepte dovezile. Domnul Hristosle-a arătat că ei continuau să nu creadă, pentru că nu aveau acelspirit care conduce la ascultare. El le-a declarat: „Și aţi desfiinţatastfel Cuvântul lui Dumnezeu, în folosul datinii voastre. … Degeabamă cinstesc ei, învăţând ca învăţături niște porunci omenești”(Matei 15,6.9).

Printre cei care se aflau în prezenţa Domnului Hristos eraucărturari, farisei, preoţi și conducători și, după ce le-a spus pa-rabola celor doi fii, Domnul le-a adresat ascultătorilor Săiurmătoarea întrebare: „’Care din amândoi a făcut voia tatălui său?’’Cel dintâi’, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: ’Adevărat vă spun [277]că vameșii și desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia luiDumnezeu. Fiindcă Ioan a venit la voi umblând în calea neprihă-nirii, și nu l-aţi crezut. Dar vameșii și desfrânatele l-au crezut. Și,măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit în urmă ca să-lcredeţi’” (Matei 21,31).

Ioan Botezătorul a predicat adevărul și, prin predicarea lui,păcătoșii au fost convinși și convertiţi. Aceștia urmau să intre înÎmpărăţia cerurilor înaintea celor care s-au împotrivit avertizăriisolemne prin atitudinea lor de îndreptăţire de sine. Vameșii șidesfrânatele erau ignoranţi, dar acești oameni învăţaţi cunoșteaucalea adevărului. Totuși ei refuzau să meargă pe calea care duceîn Paradisul lui Dumnezeu. Adevărul care ar fi trebuit să fie pentruei o mireasmă de viaţă spre viaţă devenise o miasmă de moartespre moarte. Păcătoșii înrăiţi, care s-au dezgustat de ei înșiși,primiseră botezul lui Ioan, dar acești învăţători erau ipocriţi. Inimalor încăpăţânată i-a împiedicat să accepte adevărul. Ei s-au opusconvingerii inspirate de Duhul lui Dumnezeu și au refuzat sărespecte poruncile lui Dumnezeu.

203

A z

ice

și a

face

Domnul Hristos nu le-a spus: „Voi nu puteţi intra în Împărăţiacerurilor”, ci le-a arătat că obstacolul care îi împiedica să intre eracreat chiar de ei înșiși. Pentru acești conducători iudei, ușa eraîncă deschisă, invitaţia [278] mai continua încă să le fie adresată.Domnul Hristos dorea mult să-i vadă convinși și convertiţi.

Preoţii și conducătorii poporului Israel și-au petrecut viaţapracticând niște ceremonii religioase, pe care le considerau preasfinte pentru a fi legate de preocupările lumești. Prin urmare, sepresupunea că viaţa lor era întru totul religioasă. Dar ei își îndepli-neau ceremoniile cu scopul de a fi văzuţi de oamenii pentru calumea să-i poată considera niște persoane evlavioase și consacrate.Deși pretindeau că ascultă de Dumnezeu, ei refuzau să facăaceasta. Ei nu erau niște împlinitori ai adevărului pe care susţineaucă îl prezintă altora.

Domnul Hristos a declarat despre Ioan Botezătorul că a fost unuldintre cei mai mari profeţi și le-a arătat ascultătorilor Săi că avuseserădovezi suficiente cu privire la faptul că Ioan a fost un sol venit dinpartea lui Dumnezeu. Cuvintele predicatorului din pustie au fostpline de putere. El și-a vestit solia fără șovăire, mustrând păcatelepreoţilor și ale conducătorilor și poruncindu-le să împlinească fapteleÎmpărăţiei cerurilor. El nu a făcut nici un compromis cu păcatul șimulţi au fost întorși de la calea lor nelegiuită.

Dacă mărturisirea lor de credinţă ar fi fost sinceră, conducătoriiiudei ar fi acceptat mărturia lui Ioan și pe Domnul Isus ca Mesia.Dar ei nu au dovedit că în viaţa lor existau roadele pocăinţei și aleneprihănirii. Tocmai oamenii pe care îi dispreţuiau erau cei carese grăbeau să intre înaintea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.

În parabolă, fiul care a spus: „Mă duc, doamne”, s-a prezentatca fiind credincios și ascultător, dar timpul a dovedit că pretenţialui a fost falsă. El nu l-a iubit cu adevărat pe tatăl său. Tot astfel,fariseii se lăudau cu sfinţenia lor, dar când au fost supuși încercării,s-au dovedit necorespunzători. Atunci când era în interesul lor,ei prezentau cerinţele Legii ca fiind foarte severe, dar când li secerea să respecte ei înșiși aceste cerinţe, ei anulau obligativitateaporuncilor lui Dumnezeu prin raţionamente viclene. Cu privirela farisei, Domnul Hristos a declarat: „Să nu [279] vă luaţi după


204

faptele lor, căci ei zic și nu fac” (Matei 23,3). Fariseii nu Îl iubeaucu adevărat pe Dumnezeu și nu-i iubeau nici pe oameni. Dumnezeui-a chemat să fie conlucrători cu El în lucrarea de binecuvântarea lumii, dar în timp ce pretindeau că acceptă chemarea, faptelelor dovedeau că refuză să asculte. Fariseii se încredeau în ei înșișiși se mândreau cu bunătatea lor, dar sfidau poruncile lui Dumnezeu.Iudeii au refuzat să facă lucrarea pe care le-o rânduise Dumnezeuși, datorită nelegiuirii lor, Domnul era pe punctul de a Se despărţide acest popor neascultător.

Îndreptăţirea de sine nu este o îndreptăţire adevărată, iar ceicare se bazează pe ea vor fi lăsaţi să suporte consecinţele susţineriiunei amăgiri fatale. Mulţi oameni din zilele noastre pretind cărespectă poruncile lui Dumnezeu, dar nu au în inima lor o iubirede Dumnezeu care să se reverse asupra altora. Domnul Hristos îicheamă să I se alăture în lucrarea Sa de mântuire a lumii, iar ei îșicultivă mulţumirea de sine, spunând: „Mă duc, doamne”, dar nuse duc. Ei nu cooperează cu aceia care fac lucrarea lui Dumnezeu.Ei sunt leneși. Asemenea fiului necredincios, Îi fac lui Dumnezeupromisiuni false. Prin asumarea legământului solemn al bisericii,ei s-au angajat să accepte și să respecte Cuvântul lui Dumnezeu,să se dedice slujirii lui Dumnezeu, dar nu fac aceasta. În mărturi-sirea lor, ei pretind că sunt fii ai lui Dumnezeu, dar în viaţa șicaracterul lor neagă această relaţie. Ei nu se supun voinţei luiDumnezeu și trăiesc în minciună.

Atunci când nu implică nici un sacrificiu, asemenea credincioșipar să respecte făgăduinţa de a asculta, dar când li se cere renunţareși sacrificiu de sine, când văd crucea pe care trebuie să o ia asupralor, ei se dau înapoi. În felul acesta, conștiinţa datoriei disparetreptat și încălcările cunoscute ale poruncilor lui Dumnezeu devinun obicei. Chiar dacă aud Cuvântul lui Dumnezeu, și-au pierdutcapacitatea de a înţelege lucrurile spirituale. Inima lor este împietrităși conștiinţa lor este insensibilă.

Să nu credem că dacă nu manifestăm o vrăjmășie hotărâtă[280] împotriva Domnului Hristos, înseamnă că îndeplinim olucrare pentru El. În felul acesta ne amăgim propriul suflet. Dacăreţinem darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a le folosi

205

A z

ice

și a

face

în lucrarea Sa, indiferent dacă este vorba de timp, de mijloacefinanciare sau de oricare alt dar pe care ni l-a încredinţat, noilucrăm împotriva Sa.

Satana se folosește de nepăsarea și de starea de adormire aașa-zișilor creștini pentru a-și întări eforturile și pentru a câștigasuflete de partea lui. Mulţi dintre cei care cred că, deși nu fac nicio lucrare concretă pentru Domnul Hristos, totuși sunt de parteaSa, îl împuternicesc pe vrăjmaș să ocupe teren și să câștige avantaje.Prin faptul că au dat greș în a fi niște lucrători sârguincioși pentruDomnul, neîndeplinindu-și datoriile și nerostind soliile care trebuiauvestite, ei i-au permis lui Satana să obţină stăpânirea asupra unorsuflete care ar fi putut fi câștigate pentru Domnul Hristos.

Noi nu vom putea fi mântuiţi niciodată într-o stare de indolenţăși inactivitate. Nu există nici o persoană cu adevărat convertită,care să trăiască o viaţă nefolositoare și neputincioasă. Dacă nuluptăm să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu căutămstăruitor să învăţăm care sunt legile acestei Împărăţii, nu suntempregătiţi să facem parte din ea. Aceia care refuză să cooperezecu Dumnezeu pe pământ nu vor coopera cu El nici în ceruri.Primirea lor în ceruri ar constitui un pericol.

Există mai multă speranţă pentru vameși și pentru păcătoși,decât pentru aceia care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, dar refuzăsă-l respecte. Cel care își vede starea păcătoasă și nu își acoperăpăcatul, cel care știe că, înaintea lui Dumnezeu, este un om decăzutdin punct de vedere fizic, sufletesc și spiritual se îngrijorează șidevine alarmat, ca nu cumva să fie despărţit pentru totdeauna deÎmpărăţia cerurilor. El își înţelege starea de boală și cautăvindecare la Marele Medic, care a spus: „Pe cel ce vine la Mine,nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6,37). Aceștia sunt oamenii pe careDomnul îi poate folosi ca lucrători în via Sa.

Domnul Hristos nu l-a condamnat pe fiul care a refuzat săaducă la îndeplinire porunca tatălui său, dar nici nu l-a lăudat.Cei care se comportă asemenea [281] primului fiu, refuzând săasculte, nu merită să fie apreciaţi pentru susţinerea acestei poziţii.Francheţea lor nu trebuie considerată ca fiind o virtute. Dacăeste sfinţită prin adevăr și neprihănire, această trăsătură îi poate


206

face pe oameni să fie niște martori curajoși ai Domnului Hristos,dar dacă este manifestată de cel păcătos, ea constituie o insultă șio sfidare, care se apropie de păcatul blasfemiei. Faptul că un omnu este ipocrit nu îl face cu nimic mai puţin păcătos. Când apelurileDuhului Sfânt ajung la inima noastră, singura posibilitate de a fiîn siguranţă este să răspundem fără întârziere. Când ești chemat:„Du-te astăzi de lucrează în via Mea”, nu refuza invitaţia. „Astăzi,dacă auziţi glasul, nu vă împietriţi inimile” (Evrei 4,7). Este pericu-los să amâni ascultarea. Poate că nu vei mai auzi niciodată aceastăinvitaţie.

Nimeni să nu se flateze pe sine însuși cu gândul că păcatelecultivate o perioadă de timp pot fi abandonate oricând cu ușurinţă.Nu este așa. Fiecare păcat cultivat slăbește caracterul și întăreștepatima, iar rezultatul este decăderea fizică, mintală și morală.Poate că te vei pocăi de greșeala pe care ai săvârșit-o și îţi veiîndrepta pașii pe căi drepte, dar impresia lăsată asupra minţii taleși familiarizarea cu răul te vor face să-ţi fie greu să deosebeștibinele de rău. O dată formate, obiceiurile rele vor fi folosite deSatana pentru a te asalta din nou și din nou.

Prin porunca: „Du-te de lucrează astăzi în via Mea”, fiecaresuflet este suspus unui test al sincerităţii. Vor fi faptele înconformitate cu declaraţiile lui? Cel chemat să-și folosească toatecunoștinţele pe care le deţine va lucra cu credincioșie și fărăinterese egoiste pentru Proprietarul viei?

Apostolul Petru ne învaţă cu privire la planul după care trebuiesă lucrăm. „Harul și pacea să vă fie înmulţite prin cunoașterea luiDumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca Luiputere ne-a dăruit tot ce privește viaţa și evlavia, prin cunoaștereaCelui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-adat făgăduinţele Lui nespus de mari [282] și scumpe, ca prin elesă vă faceţi părtași firii dumnezeiești, după ce aţi fugit de strică-ciunea, care este în lume prin pofte.

De aceea, daţi-vă și voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţavoastră fapta; cu fapta, cunoștinţa; cu cunoștinţa, înfrânarea; cuînfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea defraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni” (2 Petru 1,2-7).

207

A z

ice

și a

face

Dacă îngrijiţi cu credincioșie via sufletului vostru, Dumnezeuvă face împreună-lucrători cu El și veţi avea de îndeplinit o lucrarenu doar pentru voi înșivă, ci și pentru alţii. Comparând bisericaSa cu o vie, Domnul Hristos nu ne învaţă că trebuie să limitămaprecierea muncii și a simpatiei noastre doar faţă de membriibisericii. Via Domnului trebuie să fie lărgită. El dorește ca via Sasă fie extinsă în toate părţile lumii. Pe măsură ce primim învăţăturăși har de la Dumnezeu, trebuie să-i învăţăm și pe alţii cum săîngrijească plantele preţioase. Acesta este modul în care putemextinde via Domnului. Dumnezeu urmărește să vadă dovezilecredinţei, ale iubirii și ale răbdării noastre. El așteaptă să vadădacă folosim toate avantajele spirituale de care beneficiem pentrua deveni lucrători pricepuţi în via Sa de pe pământ, ca să putemintra în Paradisul lui Dumnezeu, în acel cămin al Edenului, dincare Adam și Eva au fost îndepărtaţi datorită nelegiuirii.

Relaţia dintre Dumnezeu și poporul Său este aceea a unuipărinte faţă de copiii Săi și, în calitate de Tată, El are dreptul dea aștepta să-I slujim cu credincioșie. Să ne gândim la viaţaDomnului Hristos. Stând în fruntea omenirii și slujindu-I TatăluiSău, El este un exemplu cu privire la ce anume ar trebui și arputea să fie fiecare fiu al Său. Domnul I-a slujit Tatălui Său cudragoste, de bunăvoie și în deplină libertate. „Îmi place să facvoia Ta, Dumnezeule”, declara El, „și Legea Ta este în fundulinimii Mele” (Psalmi 40,8). Domnul Hristos nu a considerat niciun sacrificiu ca fiind prea mare și nici o muncă prea grea pentrua aduce la îndeplinire lucrarea pe care venise să o facă. La vârstade doisprezece ani, El a spus: „Oare [283] nu știaţi că trebuie săfiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2,49). El a auzit chemarea șiȘi-a asumat lucrarea. „Mâncarea Mea”, spunea El, „este să facvoia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Sa” (Ioan 4,34).

Acesta este modul în care trebuie să-I slujim lui Dumnezeu.Numai acela care lucrează în conformitate cu standardele celemai înalte ale ascultării Îi slujește lui Dumnezeu. Toţi cei caredoresc să fie fii și fiice ale lui Dumnezeu trebuie să se dovedeascăa fi niște conlucrători cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos și cuîngerii cerului. Acesta este testul de verificare al fiecărui suflet.


208

Despre cei care Îi slujesc cu credincioșie, Domnul spune: „Ei vorfi ai mei… îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care opregătesc Eu. Voi avea grijă de ei, cum are milă un om de fiul său,care-i slujește (Maleahi 3,17).

Scopul principal al lucrărilor providenţei lui Dumnezeu esteacela de a-i încerca pe oameni, de a le da ocazia să-și dezvoltecaracterul. În felul acesta, El îi verifică pentru a vedea dacă suntsau nu ascultători faţă de poruncile Sale. Faptele bune nu cumpărăiubirea lui Dumnezeu, dar arată că avem această iubire. Dacă nesupunem faţă de voinţa lui Dumnezeu, nu vom lucra pentru acâștiga iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Sa este un dar care va fiprimit în suflet și, dacă vom fi motivaţi de iubirea faţă de El, vomsimţi plăcere să ascultăm de poruncile Sale.

În lumea din zilele noastre, există doar două clase de oameni,și numai două vor fi recunoscute la judecată: cei care încalcă Legealui Dumnezeu și cei care o respectă. Domnul Hristos ne supuneunei încercări prin care se va dovedi fie loialitatea, fie necredin-cioșia noastră. „Dacă Mă iubiţi”, spune El, „veţi păzi poruncileMele. … Cine are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubeșteși cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu, Eu îl voi iubi și Mă voiarăta lui. … Cine nu Mă iubește nu păzește Cuvintele Mele. ȘiCuvântul pe care îl auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-atrimis”. „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragosteaMea, după cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân îndragostea Lui” (Ioan 14,15-24; 15,10).

209

VIA DOMNULUI*

Poporul iudeu

Parabola celor doi fii a fost urmată de parabola viei. În primaparabolă, Domnul Hristos le-a prezentat învăţătorilor iudeiimportanţa ascultării. În cea de a doua, le-a îndreptat atenţia sprebinecuvântările bogate, care au fost revărsate asupra poporuluiIsrael și în acest context le-a arătat cerinţa lui Dumnezeu ca ei săasculte. Domnul le-a înfăţișat slava scopului urmărit de Dumnezeu,pe care ei l-ar fi putut aduce la îndeplinire prin ascultare. Dând lao parte cortina viitorului, El le-a arătat felul în care întreaganaţiune a pierdut binecuvântarea lui Dumnezeu și a adus asupraei ruina, pentru că a dat greș în împlinirea scopului Său.

„Era un om”, a spus Domnul Hristos, „care a sădit o vie. Aîmprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn.Apoi a dat-o unor vieri și a plecat în altă ţară” (Matei 21,33).

Profetul Isaia descria via aceasta, astfel: „Voi cânta Preaiubituluimeu, cântarea Preaiubitului meu despre via Lui. Preaiubitul meuavea [285] o vie, pe o câmpie foarte mănoasă. I-a săpat pământul,l-a curăţit de pietre și a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit unturn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde că aresă-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici”(Isaia 5,1.2).

Gospodarul a ales într-o zonă pustie, un teren necultivat depământ, pe care l-a îngrădit, l-a curăţat, l-a săpat și a plantat pe elcel mai bun soi de viţă de vie, așteptându-se la o recoltă bogată.El s-a așteptat ca această parcelă, fiind superioară faţă de pustianecultivată, să-i facă cinste, arătând rezultatele grijii sale și alemuncii depuse în cultivarea ei. Tot astfel, Dumnezeu a ales înlume un popor care urma să fie educat și instruit de DomnulHristos. Profetul spune: „Via Domnului oștirilor este casa lui Is-rael, și bărbaţii lui Iuda sunt viţa pe care o iubea. El se aștepta la* Capitol bazat pe textele din Matei 21,33-44.


210

judecată, și când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate, șicând colo, iată strigăte de apăsare!” (Isaia 5,7). Dumnezeu i-adăruit acestui popor mari privilegii, l-a binecuvântat cu îmbelșugaredin abundenţa bunătăţii Sale. El a așteptat ca poporul să-L onoreze,aducând roade. Iudeii trebuiau să dezvăluie principiile ÎmpărăţieiSale. Ei trebuiau să reprezinte caracterul lui Dumnezeu în mijloculunei lumi căzute și nelegiuite.

Ca vie a Domnului, ei trebuiau să aducă niște roade cu totuldiferite de roadele naţiunilor păgâne. Acele popoare se dedicaserălucrării nelegiuirii. Violenţa și crima, lăcomia, opresiunea și prac-ticile cele mai imorale erau îngăduite fără nici o reţinere. Roadeleacestui pom decăzut erau nedreptatea, degradarea și nenorocirea.Dar roadele aduse de via plantată de Dumnezeu trebuiau să fieîntr-un contrast distinct.

Naţiunea iudaică avea privilegiul de a reprezenta caracterullui Dumnezeu, așa cum îi fusese descoperit lui Moise. Ca răspunsla rugăciunea lui Moise, „Arată-mi slava Ta”, Domnul i-a făgăduit:„Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea” (Exod33,18.19). „Și Domnul a trecut pe dinaintea lui și a strigat:’Domnul Dumnezeu [286] este un Dumnezeu plin de îndurare șimilostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Îșiţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegile,răzvrătirea și păcatul” (Exod 34,6.7). Acestea erau roadele pecare le dorea Dumnezeu de la poporul Său. Prin curăţia caracte-rului lor, prin sfinţenia vieţii lor și prin mila, bunătatea și îndurarealor, ei trebuiau să dovedească faptul că „Legea lui Dumnezeueste desăvârșită și înviorează sufletul” (Psalmi 19,7).

Scopul lui Dumnezeu era ca prin poporul iudeu să împartăbinecuvântări bogate tuturor popoarelor. Prin Israel trebuia săfie pregătită calea pentru răspândirea luminii Sale în întreaga lume.Deoarece se dedicaseră practicilor imorale, naţiunile pământuluiau pierdut cunoașterea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în milaSa, Dumnezeu nu le-a nimicit cu desăvârșire. El Și-a propus să leofere ocazia de a-L cunoaște îndeaproape prin intermediul bisericiiSale. Dumnezeu a prevăzut ca principiile dezvăluite prin poporulSău să fie mijloacele de refacere a chipului Său moral în om.

211

Via

Dom

nulu

i

Tocmai pentru îndeplinirea acestui scop, Dumnezeu l-a chematpe Avraam să plece din mijlocul rudelor lui idolatre și i-a poruncitsă locuiască în ţara Canaanului. „Voi face din tine un neam mare”,a spus El, „și te voi binecuvânta, îţi voi face un nume mare, și veifi o binecuvântare” (Geneza 12,2).

Urmașii lui Avraam, Iacov și descendenţii lui, au fost duși înEgipt, ca să poată dezvălui principiile Împărăţiei lui Dumnezeuîn mijlocul unei naţiuni mari și nelegiuite. Integritatea lui Iosif șilucrarea lui minunată, prin care a fost salvată viaţa întreguluipopor egiptean, au constituit o reprezentare a vieţii DomnuluiHristos. Moise și mulţi alţii au fost niște martori ai lui Dumnezeu.

Domnul Și-a manifestat din nou puterea și mila Sa, prineliberarea poporului Israel din Egipt. Minunile făcute pentrusalvarea evreilor din robie și modul în care S-a purtat cu ei încălătoria prin pustie [287] nu au fost doar pentru binele lor. Toateacestea trebuiau să fie o pildă pentru naţiunile din jurul lor.Domnul S-a descoperit ca un Dumnezeu care este mai presus deorice autoritate și măreţie omenească. Semnele și minunile pecare le-a făcut pentru poporul Său au demonstrat puterea Luiasupra naturii și asupra celor mai mari conducători ai aceloracare se închinau în faţa naturii. Dumnezeu a lovit ţara mândră aEgiptului, așa cum va lovi acest pământ în zilele din urmă. MareleEU SUNT Și-a răscumpărat poporul, cu foc și furtună, cutremurși moarte. El i-a scos din ţara robiei. I-a condus prin „acea pustiemare și grozavă, unde erau șerpi înfocaţi și scorpioni” (Deutero-nom 8,15). „Căci”, spunea Moise, „partea Domnului este poporullui. Iacov este partea Lui de moștenire. El a găsit poporul într-unţinut pustiu, într-o singurătate plină de urlete înfricoșătoare, l-aînconjurat, l-a îngrijit și l-a păzit ca lumina ochiului Lui. Cavulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întindearipile, îi ia și-i poartă pe penele lui. Așa a călăuzit Domnul singurpe poporul Său, și nu era nici un dumnezeu străin cu El”(Deuteronom 32,9-12). În acest fel, Dumnezeu i-a adus la Sine,ca să poată locui la umbra Celui Atotputernic.

Domnul Hristos a fost Conducătorul copiilor lui Israel întimpul călătoriei lor prin pustie. Ziua, i-a călăuzit învăluit într-un


212

stâlp de nor, iar noaptea, într-un stâlp de foc. Domnul i-a păzitde primejdiile pustiei, i-a adus în ţara făgăduinţei și i-a așezatacolo, ca popor ales al Său, via Domnului, sub privirile tuturornaţiunilor care nu Îl recunoșteau pe Dumnezeu.

Acestui popor i-au fost încredinţate scrierile sfinte ale luiDumnezeu. Iudeii au fost „îngrădiţi” prin intermediul perceptelorLegii Sale, al principiilor veșnice ale adevărului, dreptăţii șicurăţiei. Supunerea faţă de aceste principii trebuia să constituieprotecţia lor, deoarece [288] ele erau menite să-i ferească de laautodistrugerea provocată prin practicile păcătoase. Iar ca turnal viei, Dumnezeu a așezat templul Său sfânt, chiar în centrulţării.

Domnul Hristos a fost Învăţătorul lor. El i-a însoţit în pustieși a continuat să fie Învăţătorul și Călăuzitorul lor. În sanctuar șiîn templu, slava Sa era prezentă prin Șechina sfântă care se afladeasupra tronului harului. Domnul Și-a manifestat fără încetarefaţă de ei bogăţiile dragostei și ale răbdării Sale.

Dumnezeu a dorit să facă din poporul Israel un motiv de laudăși de slavă. Iudeilor li s-au acordat toate avantajele spirituale.Dumnezeu nu i-a privat de nici o favoare în vederea formării unuicaracter care i-ar fi putut face reprezentaţii Săi.

Ascultarea de Legea lui Dumnezeu le-ar fi adus o prosperitateuimitoare în comparaţie cu naţiunile lumii. Dumnezeu le-ar fiputut da înţelepciune și talente în toate domeniile, ar fi continuatsă fie Învăţătorul lor și i-ar fi înnobilat și înălţat prin supunereafaţă de legile Sale. Dacă ar fi fost ascultători, ei ar fi fost feriţi debolile de care sufereau celelalte popoare și ar fi fost binecuvântaţicu putere intelectuală. Slava lui Dumnezeu, maiestatea și putereaSa trebuiau să se descopere în toate dovezile prosperităţii lor. Eitrebuiau să fie o împărăţie de preoţi și de conducători. Dumnezeule-a asigurat toate condiţiile favorabile pentru a deveni cea maimare naţiune de pe pământ.

Prin Moise, Domnul Hristos le-a prezentat scopul lui Dumnezeuîn maniera cea mai precisă și le-a explicat condiţiile prosperităţiilor. „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău”,le-a spus El, „Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor

213

Via

Dom

nulu

i

al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. … Să știi darcă Domnul, Dumnezeul tău, este singurul Dumnezeu. El este unDumnezeu credincios și Își ţine legământul până la al miilea neamde oameni faţă de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui. … Deaceea păzește poruncile, [289] legile și rânduielile pe care ţi ledau azi și împlinește-le. Dacă veţi asculta aceste porunci, dacă leveţi păzi și împlini, Domnul, Dumnezeul tău, va ţine faţă de tinejurământul și îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi. El te vaiubi, te va binecuvânta și te va înmulţi; va binecuvânta rodul tăuși rodul pământului tău, grâul tău, mustul și undelemnul tău, rodulcirezilor tale de vite și rodul turmelor tale de oi, în ţara pe care ajurat părinţilor tăi că ţi-o va da. Vei fi binecuvântat mai multdecât toate popoarele. … Domnul va îndepărta de tine orice boală,nu-ţi va trimite nici una din acele molimi rele din Egipt pe care lecunoști” (Deuteronom 7,6.9.11-15).

Dumnezeu le-a făgăduit că, dacă vor păzi poruncile Sale, le vada grâul cel mai bun și le va scoate miere din stâncă. El le-ar fi dato viaţă lungă și le-ar fi descoperit mântuirea Sa.

Adam și Eva pierduseră Edenul prin neascultare și, din cauzapăcatului, întregul pământ a fost blestemat. Dar, dacă poporullui Dumnezeu ar fi urmat învăţătura Sa, pământului lor i-ar fifost redată fertilitatea și frumuseţea. Dumnezeu Însuși le-a datevreilor îndrumări cu privire la cultivarea pământului, iar eitrebuiau să coopereze cu El pentru refacerea solului. În felulacesta, întreaga ţară, aflată sub conducerea lui Dumnezeu, ar fidevenit o pildă a adevărului spiritual. După cum pământul aveasă producă recolte bogate prin respectarea legilor naturii date deDumnezeu, tot astfel inima oamenilor urma să reflecte atributelecaracterului lui Dumnezeu prin ascultarea de Legea Sa morală.Chiar și păgânii ar fi recunoscut superioritatea acelora care Îislujeau și I se închinau Dumnezeului cel Viu.

„Iată”, zicea Moise, „v-am învăţat legi și porunci, cum mi-aporuncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pecare o veţi lua în stăpânire. Să le păziţi și să le împliniţi, căciaceasta va fi înţelepciunea [290] și priceperea voastră înainteapopoarelor care vor auzi vorbindu-se despre toate aceste legi și


214

vor zice: ’Acest neam mare este un popor cu totul înţelept șipriceput!’ Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare, încâtsă fi avut pe dumnezeii lui așa de aproape cum aveam noi peDomnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și careeste neamul acela așa de mare, încât să aibă legi și porunci așa dedrepte, cum este toată legea aceasta, pe care v-o pun astăziînainte?” (Deuteronom 4,5-8)

Copiii lui Israel trebuiau să ocupe întregul teritoriu pe care îlstabilise Dumnezeu pentru ei. Popoarele care au respins închina-rea și slujirea faţă de adevăratul Dumnezeu urmau să fie depose-date de teritoriile lor. Dar scopul lui Dumnezeu era ca, prindescoperirea caracterului Său prin intermediul poporului Israel,oamenii să fie atrași la Sine. Invitaţia Evangheliei urma să fievestită în lumea întreagă. Prin învăţătura serviciului religios aljertfelor, Domnul Hristos trebuia să fie înălţat înaintea tuturornaţiunilor, și cei care urmau să creadă în El trebuiau să trăiască.Asemenea lui Rahav, canaanita, și a lui Rut, moabita, toţi ceicare s-au întors de la idolatrie la închinarea faţă de adevăratulDumnezeu, trebuiau să se alăture poporului Său ales. Pe măsurăce poporul Israel urma să crească, teritoriile lor aveau să seextindă, până când împărăţia lor ar fi cuprins lumea întreagă.

Dumnezeu a dorit să aducă toate popoarele sub conducerea Saplină de milă. El a dorit ca pământul să fie umplut de bucurie șipace. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a fi fericit și dorește nespusde mult să umple inima oamenilor cu pacea cerului. El vrea cafamiliile de pe pământ să fie un simbol al marii familii cerești.

Dar poporul Israel nu a adus la îndeplinire planul lui Dumnezeu.Domnul a declarat: „Te sădisem ca o vie minunată și de cel maibun soi: cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într-o coardă de viţăsălbatică?” (Ieremia 2,21). „Israel era o vie mănoasă, care făceamulte roade” (Osea 10,1). „’Acum dar’, zice Domnul, ’locuitoriai Ierusalimului și bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine șivia Mea! Ce aș mai fi putut face viei Mele, [291] și nu i-am făcut?Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam săfacă struguri buni? Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele:îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca

215

Via

Dom

nulu

i

să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nicisăpată, spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor,să nu mai plouă peste ea’. … Se aștepta la dreptate, și când colo,iată strigăte de apăsare!” (Isaia 5,3-7)

Prin Moise, Domnul îi arătase poporului Său rezultatelenecredincioșiei. Dacă refuzau să păzească legământul Său, ei înșișiaveau să se despartă de viaţa lui Dumnezeu, iar binecuvântareaSa nu mai putea veni asupra lor. Moise a zis: „Vezi să nu uiţi peDomnul, Dumnezeul tău, până acolo încât să nu păzești poruncile,rânduielile și legile Lui, pe care ţi le dau azi. Când vei mânca și tevei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când veivedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul și aurul, și crescându-ţi tot ce ai, ia seama să nu ţi seumfle inima de mândrie și să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău.… Vezi să nu zici în inima ta: ’Tăria mea și puterea mâinii melemi-au câștigat aceste bogăţii’. … Dacă vei uita pe Domnul,Dumnezeul tău, și vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei slujiși te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât azi că veţi peri. Veţiperi ca și neamurile pe care le-a pierdut Domnul dinaintea voastră,pentru că nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnezeului vostru”(Deuteronom 8,11-14.17.19.20).

Poporul iudeu nu a luat în considerare avertizarea. Iudeii L-auuitat pe Dumnezeu și au pierdut din vedere înaltul privilegiu pecare îl aveau în calitate de reprezentanţi ai Săi. Binecuvântărilepe care le primiseră nu au fost răspândite în lume. Ei și-au însușittoate avantajele pentru propria glorificare. Ei L-au jefuit [292]pe Dumnezeu de slujirea pe care o ceruse din partea lor și i-aujefuit pe semenii lor de călăuzirea religioasă și de un exemplusfânt. Asemenea locuitorilor lumii antediluviene, ei au dat curstuturor închipuirilor inimii lor rele. În felul acesta, iudeii au făcutca lucrurile sfinte să pară o farsă, spunând: „Templul Domnului,templul Domnului” (Ieremia 7,4), dar în același timp reprezentaugreșit caracterul lui Dumnezeu, dezonorând Numele Său șiîntinând sanctuarul Său.

Gospodarii cărora le fusese dată răspunderea de a îngriji viaDomnului au fost necredincioși faţă de lucrarea încredinţată.


216

Preoţii și învăţătorii nu au fost niște educatori credincioși aipoporului. Ei nu le-au prezentat oamenilor bunătatea și mila luiDumnezeu și cerinţa Sa cu privire la dragostea și slujirea pe carele pretindeau din partea lor. Acești gospodari au căutat propriaslavă. Ei au dorit să-și însușească roadele viei. Planul lor a fostacela de a atrage atenţia și respectul asupra lor înșiși.

Vinovăţia acestor conducători ai lui Israel nu era asemeneavinovăţiei unui păcătos obișnuit. Acești oameni aveau obligaţiacea mai solemnă faţă de Dumnezeu. Ei se angajaseră să-i înveţepe oameni un „așa zice Domnul” și să manifeste o ascultare strictăîn viaţa de zi cu zi. În loc de a proceda astfel, ei au pervertitSfintele Scripturi. Ei puneau poveri grele asupra oamenilor,obligându-i să îndeplinească ceremonii la fiecare pas în viaţă.Oamenii trăiau într-o stare de neliniște continuă, deoarece nuputeau împlini cerinţele impuse de rabini. Când au văzut că leeste imposibil să respecte niște porunci omenești, ei au devenitneglijenţi și faţă de poruncile lui Dumnezeu.

Domnul îi învăţase pe cei din poporul Său, că El era proprie-tarul viei și că toate posesiunile lor le fuseseră încredinţate spreadministrare, ca să fie folosite pentru El. Dar preoţii și învăţătoriinu au îndeplinit lucrarea slujbei lor sfinte, ca și când s-ar fi ocupatde proprietatea lui Dumnezeu. Ei L-au jefuit în mod sistematic peDumnezeu de mijloacele și privilegiile [293] care le fuseserăîncredinţate în scopul înaintării lucrării Sale. Lăcomia și setea lorde câștig i-au făcut să fie dispreţuiţi până și de păgâni. În felul acesta,lumii păgâne i s-a dat ocazia de a interpreta greșit caracterul luiDumnezeu și legile Împărăţiei Sale.

Dumnezeu S-a purtat cu poporul Său cu o inimă de tată. El aapelat la iudei, acordându-le mila Sa, ori retrăgând-o de la ei. Curăbdare, Dumnezeu le-a arătat păcatele, iar în îndelunga Sarăbdare a așteptat ca ei să le recunoască. El le-a trimis gospodarilorsoli și profeţi pentru a le solicita să respecte cerinţa Sa, dar, în locsă fie primiţi bine, aceștia au fost trataţi ca niște vrăjmași.Gospodarii i-au persecutat și i-au ucis. Dumnezeu a continuat săle trimită alţi soli, dar aceștia a fost trataţi ca și primii, doar căgospodarii au manifestat o ură și mai înverșunată.

217

Via

Dom

nulu

i

Ca o ultimă încercare, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său,spunând: „… Vor primi cu cinste pe Fiul Meu!” (Matei 21,37). Darîmpotrivirea lor îi făcuse să fie răzbunători și ei și-au zis unii alto-ra: „… Iată moștenitorul; veniţi să-l omorâm și să punem stăpâ-nire pe moșia lui” (Matei 21,38). Astfel, vom fi lăsaţi să ne bucurămde vie și să facem ce ne place cu roadele.

Conducătorii iudei nu L-au iubit pe Dumnezeu, de aceea, s-audespărţit de El și au respins toate propunerile Sale pentru osoluţionare corectă. Domnul Hristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu, avenit să susţină pretenţiile Proprietarului viei, dar gospodarii L-autratat cu un dispreţ evident, spunând: „Nu vrem ca acest om sădomnească peste noi”. Ei au invidiat frumuseţea de caracter aDomnului Hristos. Modul Său de a-i învăţa pe oameni era cu multsuperior metodelor lor, iar ei se temeau de succesul Său. El li s-aopus, le-a demascat ipocrizia și le-a arătat care sunt rezultatelesigure ale căii lor. Acest fapt i-a înfuriat până la pierderea raţiunii.Conducătorii iudei răbdau plini de resentimente mustrările pe carenu le puteau aduce la tăcere. Ei urau standardul înalt [294], deneprihănire, pe care Domnul Hristos îl prezenta continuu. Eivedeau că învăţătura Lui îi așeza într-o situaţie în care egoismul lorputea fi demascat și prin urmare s-au hotărât să-L ucidă. Aceșticonducători au urât exemplul Său de evlavie și credincioșie șispiritualitatea înaltă pe care o evidenţia în tot ce făcea. Întreaga Saviaţă era o mustrare la adresa egoismului lor, iar când au fost supușiunei ultime încercări, o încercare ce însemna fie ascultarea, careduce la viaţă veșnică, fie neascultarea, care duce la moarte veșnică,ei L-au respins pe Sfântul lui Israel. Când li s-a cerut să aleagăîntre Domnul Hristos și Baraba, ei au strigat: „Slobozește-ne peBaraba” (Luca 23,18). Iar când Pilat a întrebat: „Dar cu Isus ce săfac?”, ei au strigat cu furie: „Să fie răstignit” (Matei 27,22). „Sărăstignesc pe Împăratul vostru?” a întrebat Pilat, și preoţii șiconducătorii au răspuns: „Noi n-avem alt împărat decât pe Cezarul”(Ioan 19,15). Când Pilat și-a spălat mâinile, zicând: „Eu suntnevinovat de sângele neprihănitului acestuia”, preoţii s-au alăturatmulţimii neștiutoare, declarând cu patimă: „Sângele Lui să fie asupranoastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27,24.25).


218

Aceasta a fost alegerea conducătorilor iudei. Hotărârea lor afost înscrisă în cartea pe care Ioan a văzut-o în mâinile Celui ceședea pe tron, și pe care nici un om nu putea să o deschidă. Aceastăhotărâre plină de răzbunare va apărea înaintea lor, în ziua cândcartea va fi desigilată de Leul din seminţia lui Iuda.

Poporul iudeu cultiva ideea că era preferatul Cerului și că vafi înălţat întotdeauna ca biserică a lui Dumnezeu. Iudeii declaraucă sunt copiii lui Avraam și temelia prosperităţii lor li se păreaatât de neclintită, încât provocau pământul și cerul să-i deposedezede drepturile lor. Dar, prin viaţa lor lipsită de credincioșie, ei sepregăteau pentru condamnarea Cerului și pentru despărţirea deDumnezeu.

În parabola viei, după ce le prezentase [295] preoţilor actulculminant al nelegiuirii lor, Domnul Hristos le-a pus întrebarea:„Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?”Preoţii urmăriseră povestirea cu un interes profund, fără să segândească că subiectul ar avea vreo legătură cu ei, și li s-au alăturatoamenilor, spunând: „Pe ticăloșii aceia îi va pierde și via o va daaltor vieri care-i vor da roadele la vremea lor” (Matei 21,41).

Fără să-și dea seama, ei și-au pronunţat propria condamnare.Domnul Isus S-a uitat la ei și, sub privirea Sa cercetătoare, preoţiiau știut că El citește tainele inimii lor. Divinitatea Sa i-a străfulgeratcu o putere inconfundabilă. Ei s-au văzut descriși în imagineavierilor din parabolă și au exclamat involuntar: „Doamne ferește!”

Cu regret și cu solemnitate, Domnul Hristos i-a întrebat:„… N-aţi citit niciodată în Scripturi că: ’Piatra, pe care au lepădat-ozidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acestlucru, și este minunat în ochii noștri?’ De aceea, vă spun căÎmpărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unuineam, care va aduce roadele cuvenite. Cine va cădea peste piatraaceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îlva spulbera” (Matei 21,42-44).

Dacă oamenii L-ar fi acceptat, Domnul Hristos ar fi îndepărtatnenorocirea care urma să vină peste naţiunea iudaică. Dar invidiași gelozia lor au făcut ca aceasta să fie inevitabilă. Ei s-au hotărâtsă nu-L accepte pe Isus din Nazaret ca Mesia. Ei L-au respins pe

219

Via

Dom

nulu

i

Acela care era Lumina lumii, și, ca urmare, viaţa lor a fost învăluităde un întuneric asemenea întunericului de la miezul nopţii.Blestemul prezis a venit asupra naţiunii iudaice. Patimile loraprinse și necontrolate le-au provocat ruina. În furia lor oarbă, eis-au nimicit unii pe alţii. Mândria lor [296] răzvrătită și încăpă-ţânată a adus asupra lor mânia cuceritorilor romani. Ierusalimula fost nimicit, templul a fost dărâmat și locul pe care s-a aflat afost arat ca un ogor. Copiii lui Iuda au pierit prin cele mai teribileforme de tortură. Milioane de iudei au fost vânduţi pentru a slujica robi în ţări străine.

Ca popor, iudei au dat greș în ce privește împlinirea scopuluilui Dumnezeu, iar via le-a fost luată. Privilegiile pe care le-aufolosit în mod abuziv și lucrarea pe care au privit-o cu ușurătatele-au fost încredinţate altora.

Biserica din zilele noastre

Parabola viei nu se aplică doar poporului iudeu. Ea conţine oînvăţătură și pentru noi. Biserica din această generaţie a fostînzestrată de Dumnezeu cu privilegii și binecuvântări mari, iar Elașteaptă roade corespunzătoare.

Noi am fost răscumpăraţi cu un preţ scump. Numai cândînţelegem măreţia acestei răscumpărări, putem să ne dăm seamade rezultatele ei. Pe pământul acesta, un pământ care a fost udatcu lacrimile și sângele Fiului lui Dumnezeu, trebuie să fie aduseroadele preţioase ale Paradisului. Adevărurile Cuvântului Săutrebuie să-și dezvăluie slava și frumuseţea în viaţa poporului luiDumnezeu. Prin poporul Său, Domnul Hristos urmează să Îșidescopere caracterul și principiile Împărăţiei Sale.

Satana caută să combată lucrarea lui Dumnezeu și îi îndeamnăfără încetare pe oameni să accepte principiile lui. El reprezintăpoporul ales al lui Dumnezeu ca fiind un popor amăgit. Satanaeste „pârâșul fraţilor” și își folosește puterea de a acuza împotrivatuturor celor neprihăniţi. Domnul dorește să răspundă acuzaţiilorlui Satana prin poporul Său, arătând rezultatele ascultării deprincipiile drepte.


220

Aceste principii trebuie să se manifeste în viaţa creștinului, înfamilie, în biserică și în toate instituţiile înfiinţate pentru a-I slujilui Dumnezeu. Toate acestea trebuie să fie niște exemple carearată [297] ce anume poate fi făcut pentru lume. Ele suntreprezentări ale puterii salvatoare a adevărurilor Evangheliei.Aceste instituţii sunt mijloacele folosite de Dumnezeu în vedereaîmplinirii marelui Său scop pentru neamul omenesc.

Conducătorii iudei priveau cu mândrie la templul lor măreţ șila ritualurile impunătoare ale serviciilor lor religioase, dardreptatea, mila și dragostea lui Dumnezeu lipseau. Slava templuluiși splendoarea serviciilor lor religioase nu puteau să-i recomandeînaintea lui Dumnezeu, pentru că ei nu Îi aduceau acele jertfecare aveau cu adevărat valoare în ochii Săi. Ei nu-I aduceau jertfaunui spirit umil și pocăit. Când principiile vitale ale Împărăţiei luiDumnezeu sunt pierdute, ceremoniile devin numeroase și extrava-gante. [298] Când formarea caracterului este neglijată, cândlipsește frumuseţea sufletului și simplitatea evlaviei este pierdutădin vedere, mândria și plăcerea de a face paradă au nevoie deedificii bisericești magnifice, podoabe strălucitoare și ceremoniiimpunătoare. Nimic din toate acestea nu-I aduce onoare luiDumnezeu. O religie modernă, care constă în ceremonii, pretenţiiși manifestări exterioare impresionante, nu-I este plăcută luiDumnezeu. Serviciile ei nu primesc nici un răspuns din parteasolilor cerești.

Biserica este foarte valoroasă în ochii lui Dumnezeu. El opreţuiește nu datorită avantajelor ei exterioare, ci datorită evlavieisincere care o deosebește de lume. Dumnezeu o evaluează dupămăsura în care membrii ei cresc în privinţa cunoașterii lui Hristosși după progresul lor în experienţa spirituală.

Domnul Hristos este nerăbdător să primească din via Sa roadelesfinţeniei și ale altruismului. El caută principiile iubirii și alebunătăţii. Nici toată frumuseţea artei la un loc nu se poate comparacu frumuseţea temperamentului și a caracterului, care trebuie săse manifeste în comportamentul celor ce sunt reprezentanţii luiHristos. Ceea ce îl face pe credincios să fie o mireasmă de viaţăspre viaţă și Îi dă lui Dumnezeu posibilitatea de a binecuvânta

221

Via

Dom

nulu

i

lucrarea lui este atmosfera de har care îi învăluie sufletul și DuhulSfânt care lucrează asupra minţii și inimii lui.

O comunitate poate să fie cea mai săracă din ţară. Ea poate filipsită de atracţie în privinţa oricărui aspect exterior, dar, dacămembrii ei și-au însușit principiile caracterului lui Hristos, voravea în suflet bucuria Sa. Îngerii li se vor alătura în serviciul lorde închinare. Lauda și mulţumirea izvorâte din inimi recunos-cătoare se vor înălţa spre Dumnezeu ca o jertfă plăcută.

Domnul dorește ca noi să vorbim despre bunătatea Sa și sămărturisim despre puterea Sa. El este onorat prin exprimarealaudei și a mulţumirii noastre. Dumnezeu spune: „Cine aducemulţumiri ca jertfă acela Mă proslăvește” (Psalmi 50,23). Întimpul călătoriei lor prin pustie, [299] poporul Israel Îl lăuda peDumnezeu prin cântări sfinte. Călătorii peregrini au transpus încântece poruncile și făgăduinţele Domnului și le-au cântat peîntregul parcurs al călătoriei lor. Iar în Canaan, când se adunaucu ocazia sărbătorilor sfinte, comemorau lucrările minunate alelui Dumnezeu și înălţau imnuri măreţe de recunoștinţă la adresaNumelui Său. În felul acesta, calea Domnului avea să fie cunoscutăpe întregul pământ și mântuirea Sa printre toate popoarele (Psalmi67,2).

Tot așa trebuie să se întâmple și în zilele noastre. Popoarelelumii se închină unor dumnezei falși. Ele trebuie întoarse de laînchinarea lor falsă, nu prin condamnarea idolatriei lor, ci prinprezentarea unei închinări mai bune. Ele trebuie ajutate săcunoască bunătatea lui Dumnezeu. „… Voi Îmi sunteţi martori,zice Domnul, că Eu sunt Dumnezeu” (Isaia 43,12).

Dumnezeu dorește ca noi să preţuim marele plan de răscumpă-rare, să ne dăm seama de înaltul privilegiu pe care îl avem încalitate de copii ai Săi și să trăim în ascultare de El, aducându-Imulţumirile noastre. El dorește ca noi să-I slujim cu bucurie înfiecare zi, trăind o viaţă nouă. El așteaptă cu nerăbdare să vadăcă inima ni se umple de recunoștinţă pentru că numele noastresunt scrise în Cartea vieţii Mielului și pentru că putem așeza toatenecazurile noastre asupra Aceluia care ne poartă de grijă. Dumnezeune îndeamnă să ne bucurăm de faptul că suntem moștenirea


222

Domnului, că neprihănirea lui Hristos este haina albă a sfinţilorSăi și avem speranţa binecuvântată a apropiatei veniri a Mântuito-rului nostru.

A-L lăuda pe Dumnezeu cu sinceritate și din toată inima esteo datorie la fel de importantă ca și rugăciunea. Noi trebuie săarătăm lumii și tuturor fiinţelor cerești că preţuim iubireaminunată a lui Dumnezeu faţă de omenirea căzută și că ne așteptămsă primim binecuvântări din ce în ce mai mari din bogăţia Sa infi-nită. Trebuie să vorbim despre capitolele valoroase ale experienţeinoastre cu mult mai mult decât o facem în prezent. După ce ambeneficiat de o revărsare deosebită a Duhului Sfânt, dacă vomcomemora bunătatea și lucrările Sale minunate pentru copiii Săi,bucuria noastră în Domnul, și [300] eficienţa noastră în slujirevor fi mult sporite.

Aceste practici spirituale alungă puterea lui Satana. Ele înlăturăspiritul de murmurare și lamentare, iar ispititorul pierde teren.Ele dezvoltă acele trăsături de caracter care îi pregătesc pelocuitorii pământului pentru locașurile cerești.

O asemenea mărturie va avea o influenţă puternică asupraaltora. Nu există nici un alt mijloc mai eficient, care să poată fifolosit în câștigarea de suflete pentru Domnul Hristos.

Noi trebuie să-L lăudăm pe Dumnezeu printr-o slujire care săpoată fi observată de toţi, făcând tot ce ne stă în putere pentru acontribui la slava Numelui Său. Dumnezeu ne oferă darurile Sale,pentru ca noi să le putem oferi altora, și în felul acesta să facemcunoscut lumii caracterul Său. În timpul dispensaţiunii iudaice,jertfele și darurile alcătuiau o parte esenţială a închinării aduselui Dumnezeu. Izraeliţii erau învăţaţi să consacre a zecea partedin venitul lor în slujba sanctuarului. Pe lângă aceasta, ei trebuiausă aducă jertfe pentru păcat, daruri de bunăvoie și jertfe demulţumire. Toate acestea constituiau mijloacele de susţinere alucrării Evangheliei din acel timp. Dumnezeu nu așteaptă de lanoi mai puţin decât a așteptat de la poporul Său din vechime.Marea lucrare de salvare a sufletelor trebuie să fie dusă maideparte. Prin zecimi și daruri, Dumnezeu a pregătit mijloacelenecesare susţinerii acestei lucrări. El pretinde zecimea ca fiind

223

Via

Dom

nulu

i

proprietatea Sa și aceasta trebuie privită întotdeauna ca o resursăsfântă, care să fie depusă în tezaurul lui Dumnezeu spre a fi folosităpentru cauza Sa. El cere, de asemenea, darurile noastre debunăvoie și jertfele de mulţumire. Toate acestea trebuie dedicatevestirii Evangheliei până în cele mai îndepărtate zone alepământului.

Slujirea faţă de Dumnezeu include lucrarea personală. Noitrebuie să cooperăm cu El pentru mântuirea lumii printr-un efortpersonal. Însărcinarea: „Duceţi-vă în toată lumea și [301]propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16,15) esteadresată de Domnul Hristos fiecărui urmaș al Său. Toţi cei carese dedică unei vieţi asemenea Domnului Hristos se dedică șilucrării de salvare a semenilor lor. Inima lor va bate la unison cuinima lui Hristos. Ei vor simţi aceeași dorinţă arzătoare pentrusalvarea sufletelor. Nu toţi pot ocupa același loc în această lucrare,dar pentru fiecare există un loc și o lucrare de făcut.

În vremurile străvechi, Avraam, Isaac, Iacov, Moise, cel umilitși înţelept și Iosua, care avea numeroase capacităţi, toţi au fostangajaţi în slujba lui Dumnezeu. Talentul muzical al Mariei, curajulși evlavia Deborei, dragostea de fiică a lui Rut, ascultarea șicredincioșia lui Samuel, fidelitatea neclintită a lui Ilie, influenţaduioasă a lui Elisei – toate acestea au fost necesare. Tot astfel, înzilele noastre, toţi cei asupra cărora au fost revărsate binecuvân-tările lui Dumnezeu trebuie să răspundă printr-o slujire concretă.Fiecare dar trebuie folosit pentru înaintarea Împărăţiei Sale șipentru slava Numelui Său.

Toţi cei care Îl primesc pe Domnul Hristos ca Mântuitorpersonal trebuie să demonstreze în viaţa lor adevărul Evanghelieiși puterea mântuitoare a acestuia. Dumnezeu nu cere nimic fărăa asigura și mijloacele necesare în vederea împlinirii cerinţeiSale. Prin harul Domnului Hristos, noi putem aduce la îndepliniretot ce ne cere Dumnezeu. Toate bogăţiile cerului trebuie să fiedescoperite prin intermediul poporului lui Dumnezeu. „Prinaceasta Tatăl Meu va fi proslăvit”, a spus Domnul Hristos, „dacăaduceţi multă roadă…, și voi veţi fi astfel ucenicii Mei” (Ioan15,8).


224

Dumnezeu consideră că via Sa este întregul pământ. Deși înprezent se află în mâinile uzurpatorului, acesta Îi aparţine luiDumnezeu. Pământul este proprietatea Sa prin creaţie și în aceeașimăsură prin răscumpărare. Jertfa Domnului Hristos a fost adusăpentru salvarea lumii. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeulumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în Elsă nu piară, ci să aibă viaţă veșnică” (Ioan 3,16). Prin acest Darunic, oamenilor le sunt oferite toate celelalte daruri. În fiecare zi,lumea întreagă primește binecuvântarea lui Dumnezeu. Fiecarepicătură de ploaie, fiecare rază de lumină, care strălucește asupraneamului nostru omenesc nerecunoscător [302], fiecare frunză,fiecare floare și fiecare fruct mărturisesc despre îndelunga răbdarea lui Dumnezeu și despre marea Sa iubire.

Dar care sunt roadele înapoiate Marelui Dătător? Cum trateazăoamenii cerinţele lui Dumnezeu? Cui dedică majoritatea oamenilorslujirea vieţii lor? Ei îi slujesc lui Mamona. Ţinta lor constă în bogăţie,poziţii sociale și plăceri lumești. Bogăţia este obţinută furând nudoar de la oameni, ci și de la Dumnezeu. Oamenii folosesc darurileSale pentru a-și satisface dorinţele egoiste. Tot ce pot obţine estepus în slujba lăcomiei și a iubirii lor de plăceri egoiste.

Păcatul lumii contemporane este același păcat care a adusnimicirea asupra poporului Israel. Lipsa recunoștinţei faţă deDumnezeu, neglijarea ocaziilor și a binecuvântărilor, însușireaegoistă a darurilor lui Dumnezeu – acestea au constituit păcatulcare a adus mânia divină asupra poporului Israel. Aceleași releaduc ruina asupra lumii de azi.

Lacrimile pe care le-a vărsat Domnul Hristos pe MunteleMăslinilor, când privea spre cetatea aleasă, nu erau doar pentruIerusalim. El a văzut în destinul Ierusalimului o reprezentare adistrugerii întregii lumi.

„Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile careputeau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi”(Luca 19,42).

„Măcar în această zi.” Ziua se apropie de sfârșit. Perioadamilei și a privilegiului este aproape încheiată. Se adună noriirăzbunării. Cei care resping harul lui Dumnezeu sunt pe punctulde a suferi o ruină rapidă și ireversibilă.

225

Via

Dom

nulu

i

Cu toate acestea lumea doarme. Oamenii nu cunosc timpulîncercării lor.

Unde va fi găsită biserica în acest timp de criză? Corespundmembrii ei cerinţelor lui Dumnezeu? Îndeplinesc ei însărcinareaSa? Reprezintă ei caracterul Său înaintea lumii? Aduc ei în atenţiasemenilor ultima solie de avertizare? [303]

Oamenii sunt în pericol. Mulţimile pier. Dar, cât de puţiniașa-ziși urmași ai Domnului Hristos simt o povară pentru acestesuflete. Destinul unei lumi atârnă în cumpănă, dar acest fapt îimobilizează cu mare greutate pe cei care pretind a crede adevărulcel mai vast, care le-a fost dat vreodată muritorilor. Se manifestăo lipsă a acelei iubiri care L-a determinat pe Domnul Hristossă-Și lase căminul ceresc și să ia asupra Sa natura omului, pentruca în această natură omenească să poată veni în contact cu ome-nescul, atrăgându-i pe oameni la Dumnezeu. În poporul luiDumnezeu există o stare de paralizie, de letargie, care îi împiedicăsă-și înţeleagă datoria prezentă.

Când au intrat în Canaan, israeliţii nu au împlinit planul luiDumnezeu de a lua în stăpânire întreaga ţară. După o cucerireparţială, s-au așezat să se bucure de rezultatele victoriilor lor. Înnecredinţa și comoditatea lor, în loc să înainteze, ocupând teritoriinoi, israeliţii s-au adunat în zonele deja cucerite. Astfel, au începutsă se îndepărteze de Dumnezeu. Prin faptul că au dat greș înrealizarea scopului Său, ei L-au împiedicat pe Dumnezeu săîmplinească pentru ei făgăduinţa binecuvântării. Oare nu facebiserica din zilele noastre același lucru? În timp ce în faţa lor seaflă lumea întreagă, care are nevoie de Evanghelie, cei caremărturisesc a fi creștini să adună în comunităţi în care se potbucura, folosind pentru ei înșiși privilegiile Evangheliei. Ei nusimt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii înregiunile îndepărtate. Ei refuză să împlinească misiunea pe carele-a încredinţat-o Domnul Hristos: „Duceţi-vă în toată lumea șipropovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16,15). Suntacești creștini mai puţin vinovaţi decât a fost biserica iudaică?

Cei care se declară urmași ai Domnului Hristos sunt judecaţiînaintea universului, dar lipsa lor de zel și eforturile lor slabe înslujba lui Dumnezeu îi arată ca fiind necredincioși. Dacă ar fi


226

făcut tot ce ar fi putut mai bine, nu ar fi fost condamnaţi, dar einu au putut face mai mult, pentru că inima lor nu a fost dedicatălucrării. [304] Atât lumea, cât și ei știu că și-au pierdut într-omare măsură spiritul de renunţare la sine și dispoziţia de a purtacrucea. În dreptul numelor multora se va găsi scris, în cărţilecerului, că nu au fost niște producători, ci niște consumatori. Mulţidintre cei care poartă Numele lui Hristos umbresc slava Sa, ascundfrumuseţea Sa și nu-I acordă cinstea care I se cuvine.

Mulţi oameni își au numele scrise în registrele bisericii, dar nuse află sub conducerea Domnului Hristos. Ei nu respectă îndru-marea Sa și nici nu îndeplinesc lucrarea Sa. Prin urmare, ei seaflă sub conducerea vrăjmașului. Asemenea creștini nu fac niciun bine real, și ca urmare aduc un prejudiciu incalculabil. Pentrucă influenţa lor nu este o mireasmă de viaţă spre viaţă, ea este omiasmă de moarte spre moarte.

Domnul spune: „Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri?” (Ieremia5,9). Pentru că au dat greș în împlinirea planului lui Dumnezeu,copiii lui Israel au fost abandonaţi, iar chemarea lui Dumnezeule-a fost adresată altor oameni. Dar, dacă și aceștia se vor dovedinecredincioși, oare nu vor fi ei respinși în același fel?

În parabola viei, Domnul Hristos i-a declarat pe gospodari cafiind vinovaţi. Ei au refuzat să-I înapoieze stăpânului roadelepământului Său. În poporul Iudeu, prin faptul că i-au condus peoameni pe o cale greșită, preoţii și învăţătorii L-au jefuit peDumnezeu de slujirea pe care o cerea. Ei au fost cei care auîndepărtat poporul de la Hristos.

Domnul Hristos a prezentat Legea lui Dumnezeu, neameste-cată cu tradiţia omenească, ca fiind marele standard al ascultării.Acest fapt a stârnit vrăjmășia rabinilor. Ei au așezat învăţăturaomenească mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu și i-au îndepărtatpe oameni de legile Sale. Rabinii nu erau dispuși să renunţe laporuncile lor omenești pentru a se supune cerinţelor Cuvântuluilui Dumnezeu. Ei nu voiau să sacrifice mândria propriei raţiuni șilaudele oamenilor în favoarea adevărului. Când Domnul Hristosle-a prezentat oamenilor [305] cerinţele lui Dumnezeu, preoţii șiconducătorii au negat dreptul Său de a se interpune între ei și

227

Via

Dom

nulu

i

popor. Ei nu au vrut să accepte mustrările și avertizările Sale șis-au hotărât să instige poporul împotriva Lui și să comploteze lauciderea Lui.

Ei au fost răspunzători atât pentru respingerea lui Hristos, câtși pentru rezultatele care au urmat. Păcatul și ruina naţiunii s-audatorat conducătorilor religioși.

Oare, în zilele noastre nu acţionează aceleași influenţe? Nusunt atât de mulţi gospodari ai viei Domnului, care merg pe urmeleconducătorilor iudei? Oare învăţătorii religioși nu îi îndepărteazăpe oameni de la cerinţele clare ale Cuvântului lui Dumnezeu? Înloc de a-i învăţa să asculte de Legea lui Dumnezeu, nu îi educă eisă trăiască în nelegiuire? De la amvonul bisericilor, oamenii suntînvăţaţi că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie. Tradiţiile,rânduielile și obiceiurile omenești sunt înălţate. Darurile luiDumnezeu sunt folosite pentru cultivarea mândriei și a mulţumiriide sine, în timp ce pretenţiile lui Dumnezeu sunt ignorate.

Oamenii nu sunt conștienţi de răul pe care îl fac prin înlăturareaLegii lui Dumnezeu. Ea este transcrierea caracterului Său, întru-chipează principiile Împărăţiei Sale. Cel care refuză să accepteaceste principii se așază singur în afara locului în care se revarsăbinecuvântările lui Dumnezeu.

Realizările glorioase așezate înaintea poporului Israel ar fi pututfi atinse doar prin ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Numaiprin ascultare este posibilă și pentru noi aceeași înălţare acaracterului, aceeași plinătate a binecuvântării minţii, sufletuluiși trupului, a casei și ogoarelor, a binecuvântării pentru viaţaaceasta și pentru cea viitoare.

În domeniul spiritual, ca și în lumea naturii, condiţia aduceriide roade este ascultarea de legile lui Dumnezeu. Când îi învaţăpe oameni să desconsidere poruncile lui Dumnezeu, conducătoriireligioși îi împiedică să aducă roade spre slava Sa. [306] Ei suntvinovaţi de faptul că nu Îi dau Domnului roadele viei Sale.

Solii lui Dumnezeu vin la noi la porunca Domnului. AsemeneaDomnului Hristos, ei vin ca să ceară ascultare de Cuvântul luiDumnezeu. Ei susţin dreptul Stăpânului de a primi roadele viei,roadele iubirii, ale umilinţei și ale sacrificiului de sine în slujire.


228

Oare nu sunt mulţi lucrători ai viei la fel de plini de mânie ca șiconducătorii iudei? Când cerinţa Legii lui Dumnezeu este prezen-tată înaintea poporului, oare acești învăţători nu își folosescinfluenţa pentru a-i determina pe oameni să o respingă? Pe astfelde învăţători, Dumnezeu îi numește slujitori necredincioși.

Cuvintele adresate de Dumnezeu poporului Israel din vechimeconţin o avertizare solemnă pentru biserica și pentru conducătoriiei din zilele noastre. Despre Israel, Domnul spunea: „Chiardacă-i scriu toate poruncile Legii Mele, totuși ele sunt privite caceva străin” (Osea 8,12). Iar despre preoţi și conducători, Eldeclara: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoștinţă. Fiindcă ailepădat cunoștinţa, și Eu te voi lepăda. … Fiindcă ai uitat LegeaDumnezeului tău, voi uita și Eu pe copiii tăi” (Osea 4,6).

Oare vor fi avertizările lui Dumnezeu trecute cu vederea șineluate în considerare? Vor rămâne ocaziile de slujire nefolosite?Vor fi urmașii Domnului Hristos împiedicaţi să-I slujească datoritădispreţului lumii, a mândriei propriei raţiuni și a conformării cuobiceiurile și tradiţiile omenești? Vor respinge ei Cuvântul luiDumnezeu, așa cum L-au respins conducătorii iudei pe DomnulHristos? Rezultatul păcatului poporului Israel este în faţa noastră.Va accepta biserica din zilele noastre avertizarea care îi esteadresată?

„Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, și dacă tu, care eraidintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor și ai fost făcutpărtaș rădăcinii și grăsimii măslinului, nu te făli faţă de ramuri.Dacă te fălești, să știi că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine petine. Dar vei zice: ’Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’.Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, și tu stai înpicioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te! Căci dacăn-a cruţat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruţa nici pe tine”(Romani 11,17-21).

229

FÃRÃ HAINA DE NUNTÃ*

Parabola hainei de nuntă ne dezvăluie o învăţătură ale căreiconsecinţe sunt deosebit de importante. Prin căsătorie este repre-zentată unirea dintre divin și uman, haina de nuntă reprezintăcaracterul pe care trebuie să-l aibă toţi cei ce vor fi consideraţipregătiţi pentru a participa ca oaspeţi la nuntă.

Ca și în parabola cinei, în această parabolă este ilustrată invitaţiaEvangheliei, respingerea ei de către poporul iudeu și chemareaharului adresată neamurilor. Totuși în privinţa celor care respinginvitaţia, această parabolă aduce în atenţie faptul că ei comit oinsultă mai serioasă și primesc o pedeapsă mai înspăimântătoare.Chemarea la sărbătoarea de nuntă este o invitaţie din partea unuiîmpărat. Ea vine din partea unei persoane învestite cu autoritateade a porunci și conferă o înaltă onoare. Cu toate acestea, onoareanu este apreciată. Autoritatea împăratului este dispreţuită. În timpce invitaţia adresată de gospodarul care a dat o cină mare a fostprivită cu indiferenţă, invitaţia împăratului este tratată prin insultăși crimă. Cei invitaţi i-au dispreţuit pe slujitorii săi, i-au batjocoritși i-au ucis.

Când a văzut că invitaţia sa este ignorată, gospodarul a declaratcă nici unul dintre cei chemaţi nu va gusta din cina lui. Dar înprivinţa celor care l-au dispreţuit [308] pe împărat, s-a hotărâtmai mult decât anularea privilegiului de a sta la masă în prezenţasa. El „a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a arscetatea” (Matei 22,7).

În ambele parabole, la ospăţ sunt aduși oaspeţi, dar în a douaparabolă, toţi participanţii trebuie să facă o pregătire. Cei careneglijează această pregătire sunt alungaţi afară. „Împăratul a intratsă-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcatîn haina de nuntă. ’Prietene’, i-a zis el, ’cum ai intrat aici fără să ai



230

haina de nuntă?’ Omul acela a amuţit. Atunci împăratul a zisslujitorilor săi: ’Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și arunca-ţi-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinţilor’”(Matei 22,11-13).

Invitaţia la ospăţ a fost adresată de ucenicii lui Hristos. Domnulnostru i-a trimis pe cei doisprezece ucenici și după aceea pe ceișaptezeci pentru a proclama că Împărăţia lui Dumnezeu esteaproape și pentru a-i chema pe oameni să se pocăiască și să creadăîn Evanghelie. Dar chemarea nu a fost luată în considerare. Ceichemaţi la ospăţ nu au venit. Mai târziu, slujitorii au fost trimișisă spună: „Iată că am gătit ospăţul meu, juncii și vitele mele celeîngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă” (Matei22,4). Aceasta a fost solia adresată poporului iudeu dupărăstignirea Domnului Hristos, dar cei care pretindeau că suntpoporul ales al lui Dumnezeu au respins Evanghelia care le-a fostvestită cu puterea Duhului Sfânt. Mulţi au făcut aceasta în manieracea mai dispreţuitoare. Alţii au fost atât de înfuriaţi de ofertamântuirii și de oferta iertării pentru păcatul respingerii Domnuluislavei, încât s-au întors împotriva vestitorilor soliei. Atunci a avutloc „o mare persecuţie” (Fapte 8,1). Multe femei și mulţi bărbaţiși femei au fost aruncaţi în închisoare, iar unii dintre solii Domnuluiau fost uciși, așa cum s-a întâmplat cu Ștefan și Iacov.

În acest fel, poporul iudeu și-a pecetluit respingerea [309] mileilui Dumnezeu. Rezultatul acestei respingeri a fost prezis deDomnul Hristos în parabolă. Împăratul „a trimis oștile sale, animicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea”. Judecata rostită avenit asupra iudeilor prin distrugerea Ierusalimului și risipirealor printre popoarele lumii.

Cea de a treia invitaţie la ospăţ reprezintă vestirea Evanghelieiprintre neamuri. Împăratul a spus: „Nunta este gata, dar cei poftiţin-au fost vrednici de ea. Duceţi-vă, dar, la răspântiile drumurilorși chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi” (Matei 22,8.9).

Slujitorii împăratului au mers la răspântiile drumurilor și „austrâns pe toţi pe care i-au găsit, și buni, și răi” (Matei 22,10). Erao mulţime amestecată. Unii dintre ei erau la fel de lipsiţi de interesfaţă de cel care le oferea ospăţul, ca și aceia care respinseseră in-

231

Făr

ă ha

ina

de n

untă

vitaţia. Cei care fuseseră invitaţi mai întâi au considerat că nu îșipot permite să sacrifice nici un avantaj lumesc pentru a participala sărbătoarea împăratului. Pe de altă parte, printre cei care auacceptat invitaţia erau unii care se gândeau doar la beneficiulpropriu. Ei au venit pentru a se împărtăși din bunurile pregătirepentru ospăţ, dar nu aveau nici o dorinţă de a-l onora pe împărat.

Când împăratul a intrat în sala de nuntă, ca să-și vadă oaspeţii,adevăratul caracter al fiecăruia a fost dat în vileag. Pentru fiecareinvitat la ospăţ fusese pregătită o haină de nuntă. Această hainăera un dar din partea împăratului. Prin faptul că o purtau, invitaţiiîși arătau respectul faţă de cel care le oferise ospăţul. Dar unuldintre participanţi era îmbrăcat în hainele lui obișnuite. El refuzasesă facă pregătirea cerută de împărat, dispreţuind oferta de a purtahaina care îi fusese pregătită și care costase foarte mult. În acestfel, el l-a insultat pe domnul său. La întrebarea împăratului: „Cumai intrat aici fără să ai haina de nuntă?”, el nu a putut să răspundănimic. Acest invitat s-a condamnat singur. Apoi, împăratul a zis:„Legaţi-i mâinile și picioarele și luaţi-l și aruncaţi-l în întunericulde afară”. [310]

Prin examinarea de către împărat a oaspeţilor aflaţi la nuntăeste reprezentată o lucrare a judecăţii. Oaspeţii care participă laospăţul Evangheliei sunt cei care declară că Îi slujesc lui Dumnezeuși ale căror nume sunt scrise în Cartea vieţii. Totuși nu toţi ceicare se declară a fi creștini sunt niște ucenici adevăraţi. Înaintede răsplata finală, trebuie să se decidă cine sunt cei pregătiţi săprimească moștenirea celor neprihăniţi. Această decizie trebuiesă fie luată înainte de cea de a doua venire a Domnului Hristos penorii cerului, deoarece când va veni Domnul, va aduce răsplatacu Sine, „ca să dea fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22,12).Prin urmare, caracterul lucrării fiecărui om va fi hotărât înaintede venirea Domnului Hristos și răsplata fiecăruia dintre urmașiiSăi va fi deja stabilită în raport cu faptele lui.

Lucrarea judecăţii de cercetare are loc în curţile cerului, întimp ce oamenii încă se află pe pământ. Dumnezeu examineazăviaţa tuturor celor care se declară a fi urmași ai lui Hristos. Toţisunt cercetaţi în conformitate cu raportul aflat în cărţile cerului


232

și destinul fiecăruia dintre ei este hotărât pentru totdeauna dupăfaptele lui.

Prin haina de nuntă din parabolă este reprezentat caracterulcurat și fără pată pe care îl vor avea adevăraţii urmași ai DomnuluiHristos. Bisericii îi este dat „să se îmbrace cu in subţire, strălucitorși curat” și să fie fără vreo „pată, vreo zbârcitură sau altceva defelul acesta” (Efeseni 5,27). Sfânta Scriptură spune că inul subţirereprezintă „faptele neprihănite ale sfinţilor” (Apocalipsa 19,8).Tuturor celor care Îl acceptă prin credinţă pe Domnul Hristos caMântuitor personal le este dată neprihănirea Sa, caracterul Săufără pată.

În Edenul sfânt în care au fost așezaţi de Dumnezeu, primiinoștri părinţi au purtat haina albă a neprihănirii. Ei au trăit înconformitate deplină cu voinţa lui Dumnezeu. Toate sentimentelelor Îi erau dedicate Tatălui ceresc. Perechea sfântă era învăluităde o lumină frumoasă și liniștită, lumina lui Dumnezeu. [311]Această haină de lumină era un simbol al veșmântului spiritual alneprihănirii cerești. Dacă ar fi rămas loiali faţă de Dumnezeu, eaar fi continuat să-i învăluie fără încetare. Dar când au păcătuit,au rupt legătura cu Dumnezeu și lumina care i-a învăluit a fostîndepărtată. Goi și plini de rușine, ei au încercat să înlocuiascăveșmintele cerești, confecţionându-și haine din frunze de smochin.

Același lucru l-au făcut, încă din vremea neascultării lui Adamși a Evei, toţi cei care încalcă legea lui Dumnezeu. Ei și-au cusutfrunze de smochin pentru a-și acoperi goliciunea cauzată de nele-giuire. Ei au purtat veșmintele concepute de ei înșiși, străduin-du-se să-și acopere păcatele cu propriile fapte bune și să se facăplăcuţi înaintea lui Dumnezeu.

Dar această metodă nu va avea niciodată succes. Nimic dinceea ce poate concepe omul nu poate înlocui haina nevinovăţieipierdute. Nici un veșmânt din frunze de smochin și nici oîmbrăcăminte lumească, modernă, nu pot fi purtate de aceia carestau la masa de nuntă a Mielului alături de Domnul Hristos și deîngeri.

Numai veșmântul pregătit de Domnul Hristos Însuși ne poateface corespunzători pentru a apărea în prezenţa lui Dumnezeu.

233

Făr

ă ha

ina

de n

untă

Fiecare suflet credincios va fi îmbrăcat de Domnul Hristos cuhaina neprihănirii Sale: „Te sfătuiesc”, spunea El, „să cumperi dela Mine… haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ţi se vadărușinea goliciunii tale” (Apocalipsa 3,18).

Această haină, ţesută în războiul cerului, nu conţine nici unfir conceput de oameni. În natura Sa umană, Domnul HristosȘi-a format un caracter desăvârșit, iar El Se oferă să ne dea acestcaracter. „Toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită”(Isaia 64,6). Tot ce putem face prin propria putere este întinatde păcat. Dar Fiul lui Dumnezeu „S-a arătat ca să ia păcatele și înEl nu este păcat”. Păcatul este definit ca fiind „fărădelege” (1 Ioan3,4.5). Dar [312] Domnul Hristos a respectat fiecare cerinţă a Legii.El a spus despre Sine: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule! Șilegea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmi 40,8). Când a fost pepământ, Domnul le-a spus ucenicilor Săi: „Eu am păzit poruncileTatălui Meu”. Prin ascultarea Sa desăvârșită, El a făcut posibil cafiecare fiinţă omenească să respecte poruncile lui Dumnezeu.Când ne supunem Domnului Hristos, inima noastră este unită cuinima Sa, voinţa noastră se contopește cu voinţa Sa, mintea noastrădevine una cu mintea Sa, gândurile noastre sunt aduse la supunereafaţă de El, iar noi trăim viaţa Sa. Aceasta înseamnă a fi îmbrăcatcu haina neprihănirii Sale. Apoi, când privește la noi, Domnul nuvede veșmântul din frunze de smochin, nu vede goliciunea șidiformitatea păcatului, ci haina neprihănirii Sale, care este asculta-rea desăvârșită de Legea lui Iehova.

Oaspeţii care au participat la ospăţul de nuntă din parabolă aufost cercetaţi de împărat. Numai cei care ascultaseră cerinţelelui, îmbrăcându-se cu haina de nuntă, au fost acceptaţi. Tot așaeste și cu oaspeţii care iau parte la ospăţul Evangheliei. Toţi trebuiesă treacă prin faţa ochiului cercetător al Marelui Împărat, dar suntprimiţi numai cei care au îmbrăcat haina neprihănirii DomnuluiHristos.

Neprihănirea înseamnă să faci binele și toţi vor fi judecaţi dupăfaptele lor. Caracterul nostru este dezvăluit prin ceea ce facem.Faptele noastre sunt cele care arată dacă avem sau nu o credinţăadevărată.


234

Nu este suficient să credem că Isus nu a fost un înșelător și căreligia Bibliei nu este o poveste inventată cu scopul de a înșela.Este posibil să credem că Numele lui Isus este singurul Nume subcer prin care omul poate fi mântuit, și totuși să nu-L acceptăm princredinţă ca Mântuitor personal. Nu este suficient să credem teoriaadevărului. Nu este suficient să facem o mărturisire a credinţei înDomnul Hristos și să avem numele scrise în registrul bisericii. „Cinepăzește poruncile Lui rămâne în El și El în el. Și cunoaștem că Elrămâne în noi prin [313] Duhul pe care ni L-a dat.” „Și prin aceastaștim că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui” (1 Ioan 3,24;2,3). Aceasta este adevărata dovadă a convertirii. Oricare ar fimărturisirea noastră, ea nu valorează nimic, dacă Domnul Hristosnu este dezvăluit în faptele neprihănirii. [314]

Adevărul trebuie să fie sădit în inimă. El trebuie să ne conducămintea și să pună în ordine simţămintele noastre. Întregul caractertrebuie să poarte amprenta declaraţiilor divine. Fiecare iotă șifiecare frântură a Cuvântului lui Dumnezeu trebuie aplicate înviaţa de zi cu zi.

Cel care devine părtaș al naturii divine, va trăi în armonie cumarele standard al neprihănirii lui Dumnezeu, care este Legea Sasfântă. Aceasta este regula după care evaluează Dumnezeu fapteleoamenilor. Acesta va fi testul caracterului la judecată.

Mulţi pretind că prin moartea Domnului Hristos legea a fostabrogată, dar în această privinţă ei contrazic chiar cuvintele luiHristos. „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau profeţii…căci…, câtă vreme nu va trece cerul și pământul, nu va trece nicio iotă sau o frântură de slovă din Lege” (Matei 5,17.18). DomnulHristos Și-a dat viaţa tocmai pentru a ispăși încălcările de Legeale oamenilor. Dacă Legea ar fi putut fi schimbată sau dată la oparte, atunci Domnul Hristos nu ar fi trebuit să moară. Domnula onorat Legea lui Dumnezeu prin viaţa pe care a trăit-o pe pământ.Iar prin moartea Sa, a confirmat-o pe deplin. El Și-a dat viaţa cajertfă, nu pentru a nimici Legea lui Dumnezeu, nu pentru a creaun standard mai mic, ci pentru a susţine dreptatea, pentru a arătacă Legea este neschimbătoare și că trebuie să rămână neclintităpentru totdeauna.

235

Făr

ă ha

ina

de n

untă

Satana a pretins că era imposibil ca omul să respecte poruncilelui Dumnezeu și este adevărat că prin puterea noastră nu suntemcapabili să le respectăm. Dar Domnul Hristos a venit în chipomenesc și, prin ascultarea Sa desăvârșită, a dovedit că naturaumană, unită cu natura divină, poate respecta fiecare poruncă alui Dumnezeu.

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Nu-mele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan1,12). Această putere nu se află în om. Ea este puterea lui Dumnezeu.Când Îl primește pe Domnul Hristos, omul primește și putereade a trăi viaţa lui Hristos. [315]

Dumnezeu le cere copiilor Săi să fie desăvârșiţi. Legea luiDumnezeu este o transcriere a caracterului Său și constituie stan-dardul tuturor caracterelor. Acest standard veșnic le este prezentattuturor, ca să nu poată exista nici o greșeală cu privire la ce fel deoameni dorește Dumnezeu în Împărăţia Sa. Viaţa pe pământ aDomnului Hristos a fost o expresie desăvârșită a Legii lui Dumnezeu,iar când devin asemenea lui Hristos, cei care se declară copii ailui Dumnezeu vor fi ascultători de poruncile Sale. Apoi, Domnulpoate avea încredere în ei, pentru a face parte dintre aceia carevor alcătui familia cerului. Îmbrăcaţi în veșmântul de slavă alneprihănirii Domnului Hristos, ei au un loc la ospăţul Împăratului.Ei au dreptul de a se alătura mulţimii celor care și-au spălat haineleîn sângele Mielului.

Omul care a venit la ospăţ fără haina de nuntă reprezintăsituaţia multora din zilele noastre. Deși se declară a fi creștini șipretind dreptul de a beneficia de binecuvântările și privilegiileEvangheliei, totuși nu simt nevoia unei transformări a caracteru-lui. Ei nu au trăit niciodată o adevărată pocăinţă pentru păcat. Einu își dau seama că au nevoie de Hristos și nici nu se încred în El.Acești creștini nu și-au biruit înclinaţiile rele moștenite sau culti-vate. Cu toate acestea, ei cred că sunt suficient de buni și, în locsă se încreadă în Domnul Hristos, se bazează pe meritele proprii.Ei răspund chemării, vin la ospăţ, dar nu îmbracă haina neprihă-nirii Domnului Hristos.

Mulţi dintre cei care se autointitulează creștini sunt doar niștesusţinători ai moralei. Ei au refuzat acel unic dar care i-ar fi putut


236

face în stare să-L onoreze pe Domnul Hristos, reprezentându-Lîn lume. Pentru ei, lucrarea Duhului Sfânt este o lucrare ciudată.Ei nu sunt niște împlinitori ai Cuvântului. Principiile cerești, careîi deosebesc pe aceia care sunt una cu Hristos, de aceia care suntuna cu lumea, au devenit aproape neobservabile. Așa-zișii urmașiai lui Hristos [316] au încetat să fie un popor deosebit și separat.Linia de demarcaţie între ei și lume este invizibilă. Ei se subor-donează lumii, practicilor, obiceiurilor și egoismului ei. Bisericaa început să urmeze exemplul lumii în ce privește încălcarea Legii,deși ar fi trebuit ca lumea să vină în biserică și să respecte Legea.Biserica se transformă zi de zi, devenind tot mai mult asemenealumii.

Toţi acești creștini așteaptă să fie mântuiţi prin moarteaDomnului Hristos, în timp ce refuză să trăiască viaţa Sa, caracte-rizată prin sacrificiu de sine. Ei preamăresc bogăţiile harului șiîncearcă să se învăluie într-o aparenţă de neprihănire, sperândsă-și acopere defectele de caracter, dar eforturile lor nu vor aveanici o valoare în ziua judecăţii lui Dumnezeu.

Neprihănirea Domnului Hristos nu va acoperi nici un păcatîndrăgit. Cineva poate fi un călcător al legii în inima sa, și totuși,dacă nu comite nici o nelegiuire vizibilă, poate fi privit de lume cafiind o persoană deosebit de integră. Dar Legea lui Dumnezeucercetează tainele inimii. Fiecare faptă este adusă la judecată dinperspectiva motivelor care au determinat-o. La judecată va fiaprobat numai ceea ce este în armonie cu principiile Legii luiDumnezeu.

Dumnezeu este iubire. El Și-a dovedit iubirea, dăruindu-L peDomnul Hristos. Din moment ce „a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică” (Ioan3,16), Dumnezeu nu reţine nimic de la cei răscumpăraţi ai Săi. Ela dat tot cerul, pentru ca noi să putem primi putere și eficienţă șisă nu fim daţi înapoi sau biruiţi de marele nostru vrăjmaș. Dariubirea lui Dumnezeu nu-L determină să scuze păcatul. El nu ascuzat nici păcatul lui Satana, nici păcatul lui Adam sau al luiCain și nu va scuza păcatul nici unuia dintre copiii oamenilor. Elnu va aproba tacit și nici nu va trece cu vedere defectele noastre

237

Făr

ă ha

ina

de n

untă

de caracter. Dumnezeu așteaptă de la noi să biruim în NumeleSău.

Cei care resping darul neprihănirii lui Hristos [317] respingtocmai acele trăsături de caracter care pot face din ei niște fii șifiice ale lui Dumnezeu. Ei resping singurul lucru care le-ar puteaconferi calitatea de a fi pregătiţi să ocupe un loc la ospăţul denuntă.

În parabolă, când împăratul a întrebat: „Cum ai intrat aici fărăsă ai haina de nuntă?”, omul acela a amuţit. Tot așa va fi și înmarea zi a judecăţii. Oamenii își pot scuza acum defectele decaracter, dar în ziua aceea nu vor avea ce să spună.

În această generaţie, bisericile care pretind că sunt ale luiHristos beneficiază de privilegiile cele mai înalte. Domnul ne-adescoperit o lumină mereu crescândă. Privilegiile noastre sunt cumult mai mari decât au fost privilegiile poporului lui Dumnezeudin vechime. Noi nu avem doar lumina care i-a fost încredinţatăpoporului Israel, ci și dovada înaltă cu privire la mântuirea ceamare, care ne-a fost adusă prin Domnul Hristos. Ceea ce a fostreprezentat prin tipuri și simboluri pentru iudei, pentru noi esterealitate. Iudeii au avut istoria Vechiului Testament, noi o avematât pe cea a Vechiului, cât și pe cea a Noului Testament. Noi avemasigurarea cu privire la un Mântuitor care a venit, a fost răstignit,a înviat și, ieșind din mormântul împrumutat de Iosif, a proclamat:„Eu sunt învierea și viaţa”. Prin faptul că Îl cunoaștem pe DomnulHristos și dragostea Sa, Împărăţia lui Dumnezeu este așezată chiarîn mijlocul nostru. Domnul Hristos ne este descoperit în prediciși în cântări. Ospăţul spiritual este așezat în faţa noastră cu toatăîmbelșugarea. Haina de nuntă, pentru care s-a plătit un preţ infinit,îi este oferită în dar fiecărui suflet. Prin solii lui Dumnezeu, neeste prezentată neprihănirea Domnului Hristos, îndreptăţirea princredinţă, făgăduinţele nespus de mari și de valoroase ale Cuvân-tului lui Dumnezeu, intrarea liberă la Tatăl prin Domnul Hristos,mângâierea Duhului Sfânt și asigurarea bine întemeiată a vieţiiveșnice în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce ar fi putut face Dumnezeupentru noi și nu a făcut? El ne-a oferit marea cină, ospăţul ceresc.[318]


238

În cer, îngerii slujitori declară: Am făcut lucrarea pe care amfost însărcinaţi să o aducem la îndeplinire. Am alungat oștirileîngerilor răi. Am trimis strălucire și lumină în sufletul oamenilor,înviorând în memoria lor gândul iubirii manifestate de Dumnezeuprin Domnul Isus. Le-am atras privirile spre crucea lui Hristos.Inima lor a fost profund mișcată de conștienţa păcatului careL-a răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Ei au fost convinși. Au înţelespașii care trebuie făcuţi în lucrarea pocăinţei. Au simţit putereaEvangheliei. Când au văzut duioșia iubirii lui Dumnezeu, inimalor a fost impresionată. Ei au contemplat frumuseţea caracteruluilui Hristos. Dar pentru mulţi totul a fost zadarnic. Ei nu au fostdispuși să renunţe la patimile lor și la caracterul lor. Ei nu au vrutsă dezbrace hainele pământești pentru a fi îmbrăcaţi în veșmântulcerului. Inima lor s-a dedicat dorinţei de câștig. Ei au iubit tovă-rășia lumii mai mult decât pe Dumnezeul lor.

Cât de solemnă va fi ziua hotărârii finale. Apostolul Ioan odescrie în viziune profetică, astfel: „Apoi am văzut un scaun dedomnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul aufugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzutpe morţi, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului dedomnie. Niște cărţi au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte,care este Cartea vieţii. Și morţii au fost judecaţi după faptele lor,după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apocalipsa 20,11.12).

În ziua aceea, când oamenii vor sta faţă în faţă cu veșnicia, câtde tristă va fi retrospectiva trecutului. Întreaga lor viaţa li se vaînfăţișa exact așa cum a fost. Atunci, plăcerile, bogăţiile șionorurile lumii nu li se vor mai părea atât de importante. Oameniivor vedea că neprihănirea pe care au dispreţuit-o este singurullucru de valoare. Vor înţelege că și-au modelat caracterul subinfluenţa amăgirilor lui Satana. Hainele pe care le-au ales suntsemnul adeziunii lor faţă de primul mare [319] apostat. Atunci,vor vedea rezultatele alegerii lor și vor ști ce înseamnă a încălcaporuncile lui Dumnezeu.

Nu va mai urma nici un timp de probă în care să se pregăteascăpentru veșnicie. Viaţa aceasta este timpul în care trebuie săîmbrăcăm haina neprihănirii Domnului Hristos. Aceasta este

239

Făr

ă ha

ina

de n

untă

singura noastră ocazie de a ne forma caractere vrednice decăminul pe care l-a pregătit Domnul Hristos pentru aceia carepăzesc poruncile Sale.

Zilele încercării noastre se încheie repede. Sfârșitul esteaproape. Nouă ne este adresată avertizarea: „Luaţi seama la voiînșivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare demâncare și băutură și cu îngrijorările vieţii acesteia, și astfel ziuaaceea să vină fără veste asupra voastră” (Luca 21,34). Fiţi atenţi,ca nu cumva ziua aceea să vă găsească nepregătiţi! Luaţi seamaca nu cumva să fiţi găsiţi fără haina de nuntă la ospăţul Împăra-tului.

„Căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi” (Matei24,44). „Ferice de cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nuumble gol și să i se vadă rușinea” (Apocalipsa 16,15).

240

TALANÞII*

Pe Muntele Măslinilor, Domnul Hristos le-a vorbit ucenicilordespre a doua Sa venire pe pământ. El a precizat anumite semnecare urmau să arate când se va apropia venirea Sa, și i-a îndemnatsă vegheze și să fie pregătiţi. Din nou, Domnul le-a adresatavertizarea: „Vegheaţi, dar, căci nu știţi ziua, nici ceasul în careva veni Fiul omului” (Matei 25,13). Apoi, le-a arătat ce înseamnăa veghea în vederea venirii Sale. Timpul de veghere nu trebuiepetrecut într-o așteptare pasivă, ci într-o activitatea sârguincioasă.Aceasta a fost învăţătura pe care a prezentat-o Domnul Hristosîn parabola talanţilor.

„... Împărăţia cerurilor”, le-a spus El, „se va asemăna cu unom, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi,și le-a încredinţat avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi,și altuia unul: fiecăruia după puterea lui; și a plecat” (Matei25,14.15).

Omul care urma să călătorească într-o altă ţară Îl reprezintăpe Domnul Hristos [326] care, la data când rostea parabolatalanţilor, urma să părăsească acest pământ în curând și să pleceîn cer. „Robii” din parabolă îi reprezintă pe urmașii lui Hristos.Noi nu suntem ai noștri. Am fost „cumpăraţi cu un preţ” (1 Corin-teni 6,20), nu „cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur…, ci cusângele scump al lui Hristos” (1 Petru 1,18.19) „… pentru ca ceice trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel ce amurit și a înviat pentru ei” (2 Corinteni 5,15).

Toţi oamenii au fost cumpăraţi cu acest preţ infinit. Prin faptulcă a revărsat toată comoara cerului în lumea aceasta, dăruin-du-ne în Domnul Hristos tot cerul, Dumnezeu a cumpărat voinţa,sentimentele, mintea și sufletul tuturor fiinţelor omenești. Indife-rent dacă sunt credincioși sau necredincioși, toţi oamenii sunt


241

Tal

anţii

proprietatea Domnului. Toţi sunt chemaţi să-I slujească și, înmarea zi a judecăţii, tuturor li se va cere să dea socoteală pentrumodul în care au îndeplinit această cerinţă.

Dar cerinţele lui Dumnezeu nu sunt recunoscute de toţi oame-nii. Cei care declară că au acceptat să-I slujească Domnului Hristossunt reprezentaţi în parabolă prin robii Săi.

Urmașii Domnului Hristos au fost răscumpăraţi pentru a-Isluji. Domnul nostru ne învaţă că adevăratul scop al vieţii esteslujirea. El Însuși a fost un slujitor și tuturor urmașilor Săi le ceresă respecte legea slujirii – a slujirii faţă de Dumnezeu și a slujiriifaţă de semeni. În parabola aceasta, Domnul Hristos le-a prezentatoamenilor o concepţie de viaţă mai înaltă decât au cunoscut eivreodată. Printr-o viaţă trăită în slujba altora, omul este adus înlegătură directă cu Domnul Hristos. Legea slujirii devine elemen-tul de legătură cu Dumnezeu și cu semenii noștri.

Hristos le încredinţează slujitorilor „avuţia Sa” – ceva caretrebuie folosit pentru El. Domnul Hristos îi dă „fiecărui om olucrare de făcut”. Fiecare își are locul în planul veșnic al Cerului.Fiecare trebuie să lucreze în cooperare cu Domnul Hristos pentru[327] mântuirea oamenilor. După cum este sigur că în locașurilecerești a fost pregătit un loc pentru noi, tot atât de sigur estefaptul că pe pământ ne-a fost desemnat un loc special, în caretrebuie să lucrăm pentru Dumnezeu.

Darurile Duhului Sfânt

Talanţii cu care a înzestrat Domnul Hristos biserica Sa repre-zintă în mod deosebit darurile și binecuvântările date de DuhulSfânt. „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despreînţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștinţă, datorităaceluiași Duh; altuia credinţa, prin același Duh; altuia, darultămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni;altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi;și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unulși același Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește” (1 Corinteni12,8-11). Nu toţi oamenii primesc aceleași daruri, dar fiecăruislujitor al Domnului îi este făgăduit un dar al Duhului Sfânt.


242

Înainte de a-i părăsi pe ucenicii Săi, Domnul Hristos „a suflatpeste ei și le-a zis: ’Luaţi Duh Sfânt!’” (Ioan 20,22). De asemenea,El le-a spus: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu”(Luca 24,49). Totuși, până după înălţarea Domnului Hristos lacer, darul Duhului Sfânt nu a fost primit în plinătatea Lui. Revărsa-rea Duhului Sfânt nu a fost primită, până când ucenicii nu s-auconsacrat pe deplin lucrării Sale, cu credinţă și rugăciune. Dupăaceea, urmașilor lui Hristos li s-au încredinţat bunurile ceruluiîntr-o manieră specială. ,,S-a suit sus, a luat robia roabă, și a datdaruri oamenilor” (Efeseni 4,8). „Dar fiecăruia din noi harul i-afost dat după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4,7). „Dartoate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruiaîn parte, cum voiește” (1 Corinteni 12,11). În Hristos, darurilesunt deja ale noastre, dar posesia lor reală depinde de primireaDuhul lui Dumnezeu. [328]

Făgăduinţa primirii Duhului Sfânt nu este apreciată așa cumar trebui să fie. Împlinirea ei nu se realizează așa cum ar fi fostposibil. Ceea ce face ca lucrarea Evangheliei să fie atât de lipsităde putere este tocmai absenţa Duhului Sfânt. Lucrătorii pot aveacunoștinţe, talente, elocvenţă și toate aptitudinile naturale saudobândite, dar fără prezenţa Duhului lui Dumnezeu nici o inimănu va fi impresionată și nici un păcătos nu va fi câștigat pentruHristos. Pe de altă parte, dacă lucrătorii sunt în legătură cuDomnul Hristos și dacă deţin darurile Duhului Sfânt, chiar șicel mai neînzestrat și cel mai puţin cunoscător dintre uceniciiSăi va avea o putere care va impresiona inimile. Domnul îi vaface să fie mijlocul de manifestare a celei mai înalte influenţedin univers.

Alţi talanţi

Talanţii din parabolă nu reprezintă doar darurile speciale aleDuhului Sfânt. Ei reprezintă toate aptitudinile și talentele omului,indiferent dacă acestea sunt înnăscute sau dobândite, naturalesau spirituale. Toate trebuie folosite în slujba lui Hristos. Cânddevenim ucenici ai Săi, noi ne consacrăm în întregime DomnuluiHristos, cu tot ce suntem și cu tot ce avem. Iar El ne înapoiază

243

Tal

anţii

aceste daruri, curăţite și înnobilate, spre a fi folosite pentru slavaSa și pentru binecuvântarea semenilor noștri.

Dumnezeu i-a dat fiecărui om „după puterile lui”. Talanţii nusunt împărţiţi în mod arbitrar. Cel care are capacitatea de a folosicinci talanţi primește cinci. Cel care poate dezvolta doar doiprimește doi. Cel care poate folosi cu înţelepciune numai un singurtalant primește unul. Nimeni nu trebuie să se plângă de faptul cănu a primit mai multe daruri, deoarece Acela care a împărţit acestedaruri este la fel de onorat prin dezvoltarea talanţilor fiecăruia,indiferent dacă sunt mari sau mici. Cel căruia i-au fost încredinţaţicinci talanţi trebuie să înapoieze rezultatul obţinut prin dezvolta-rea a cinci talanţi. Cel care are doar un talant, trebuie să înapoiezerezultatul obţinut prin dezvoltarea unuia singur. Dumnezeuașteaptă rezultatele, „având în vedere ce are cineva, nu ce n-are”(2 Corinteni 8,12). [329]

În parabolă, „cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus înnegoţ și a câștigat cu ei alţi cinci talanţi. Tot așa, cel ce primisecei doi talanţi a câștigat și el alţi doi cu ei” (Matei 25,16.17).

Oricât de puţini ar fi, talanţii trebuie folosiţi. Întrebarea carear trebui să ne preocupe cel mai mult nu este: Cât de mult amprimit?, ci mai degrabă: Ce fac eu cu ceea ce am? Datoria noastrăprincipală faţă de Dumnezeu și faţă de semenii noștri este aceeade a ne dezvolta toate capacităţile. Cine nu crește zilnic, dinpunct de vedere al aptitudinilor și al capacităţii de a fi folositor,nu îndeplinește scopul [330] vieţii sale. Prin mărturisirea credin-ţei în Domnul Hristos, noi ne angajăm să atingem cele maiînalte niveluri de dezvoltare posibile nouă, ca lucrători ai Dom-nului, ca să putem face cât mai mult bine în limitele capacităţiinoastre.

Domnul are o mare lucrare care trebuie îndeplinită, iar ceicare Îi slujesc cu bunăvoinţa și credincioșia cea mai mare în viaţaaceasta, vor primi de la El moștenirea cea mai mare în viaţaviitoare. Domnul Însuși Își alege slujitorii și le încredinţează zilnic,în diferite circumstanţe, o parte dificilă din planul Său de lucru.În fiecare străduinţă sinceră de a aduce la îndeplinire planul Său,Domnul Își alege slujitorii nu pentru că sunt deja desăvârșiţi, ci


244

pentru că, printr-o legătură vie cu El, ei vor putea ajunge la desă-vârșire.

Dumnezeu îi va accepta numai pe aceia care sunt hotărâţi săatingă ţinte înalte. El îi încredinţează fiecărei fiinţe omeneștiresponsabilitatea de a face tot ce poate mai bine. Tuturor oamenilorli se cere desăvârșirea morală. Nu ar trebui să micșorăm niciodatăstandardul neprihănirii, adaptându-l la tendinţele noastre spre rău,cultivate sau moștenite. Trebuie să înţelegem că nedesăvârșireacaracterului este un păcat. Toate trăsăturile sfinte ale caracteruluise află în Dumnezeu, ca un tot armonios și desăvârșit, și fiecareom, care Îl primește pe Domnul Hristos ca Mântuitor perso-nal, are privilegiul de a se afla în posesia acestor trăsături de ca-racter.

Cei care doresc să fie împreună-lucrători cu Dumnezeu trebuiesă lupte pentru desăvârșirea fiecărui organ al trupului și a fiecăreiînsușiri a minţii. Adevărata educaţie constă în pregătirea capaci-tăţilor fizice, intelectuale și morale pentru îndeplinirea oricăreiîndatoriri. Ea înseamnă dezvoltarea trupului, a minţii și a sufletuluipentru o lucrare divină. Aceasta este educaţia care va dăinuipentru viaţa veșnică.

Domnul cere de la fiecare creștin o creștere a eficienţei și odezvoltare a capacităţilor în toate domeniile. Hristos ne-a răsplătitchiar prin sângele și suferinţa Sa, pentru a-Și asigura [331] slujireanoastră de bunăvoie. El a venit în lumea noastră, ca să ne ofereun exemplu cu privire la modul în care trebuie să lucrăm și cuprivire la spiritul pe care trebuie să-l manifestăm în lucrareanoastră. Domnul dorește ca noi să cercetăm cele mai bune căi învederea progresului lucrării Sale și a slavei Numelui Său în lume,încununând slujirea noastră cu onoarea, devotamentul și dragosteacea mai mare dedicate Tatălui, care „atât de mult a iubit lumea,că a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nupiară, ci să aibă viaţă veșnică” (Ioan 3,16).

Totuși Domnul Hristos nu ne-a asigurat că atingerea desăvârșiriicaracterului este o lucrare ușoară. Un caracter nobil și armoniosnu se moștenește. Și el nu se obţine din întâmplare. Un caracternobil se formează în urma eforturilor personale și prin meritele

245

Tal

anţii

și harul Domnului Hristos. Dumnezeu ne dă talente, capacităţiintelectuale, iar noi ne formăm caracterul. Caracterul se formeazăprin lupte aspre și dureroase cu eul. Împotriva înclinaţiilor eredi-tare rele trebuie dusă bătălie după bătălie. Va trebui să ne cercetămcu atenţie, în mod critic, și să nu permitem nici unei trăsături decaracter nefavorabile să rămână necorectată.

Nimeni să nu spună: „Eu nu îmi pot corecta defectele decaracter”. Dacă ajungeţi la această decizie, cu siguranţă nu veţireuși să obţineţi viaţa veșnică. Imposibilitatea este legată de voinţavoastră. Dacă nu vreţi, nu puteţi birui. Adevărata dificultateizvorăște din degradarea inimii voastre nesfinţite și din lipsadispoziţiei de a vă supune conducerii lui Dumnezeu.

Mulţi dintre cei pe care Dumnezeu i-a înzestrat cu capacitateade a îndeplini o lucrare excelentă, realizează foarte puţin, pentrucă încearcă puţin. Mii de oameni trec prin viaţă, ca și când nu aravea nici un scop clar pentru care să trăiască, nici un standard deatins. Asemenea oameni vor primi o răsplată corespunzătoarelucrării lor.

Aduceţi-vă aminte că nu veţi atinge niciodată un standard maiînalt decât acela pe care vi l-aţi propus. Așadar, puneţi-vă ţinteînalte și pas cu pas, chiar printr-un efort chinuitor, prin sacrificiuși renunţare la sine, urcaţi până la capăt pe scara progresului.[332] Nu lăsaţi să vă împiedice nimic. Nici o fiinţă omenească nueste prinsă în mreaja circumstanţelor vieţii atât de puternic, încâtsă fie obligată să rămână într-o stare de neajutorare și nesiguranţă.Situaţiile potrivnice ar trebui să creeze o hotărâre fermă de a leînvinge. Doborârea unei bariere ne va da o abilitate și un curajmai mare pentru a continua. Mergeţi înainte cu hotărâre și îndirecţia corectă, iar circumstanţele vor fi niște ajutoare, nu niștepiedici în calea voastră.

Pentru slava Domnului, ambiţionaţi-vă să cultivaţi fiecaretrăsătură frumoasă a caracterului. Trebuie să fiţi plăcuţi luiDumnezeu în fiecare etapă a zidirii caracterului vostru. Puteţiface aceasta, deoarece Enoh I-a fost plăcut lui Dumnezeu, în ciudafaptului că a trăit într-un veac decăzut. În zilele noastre sunt mulţica Enoh.


246

Rezistaţi asemenea lui Daniel, acel credincios om de stat, pecare nici o ispită nu l-a putut corupe. Nu-L dezamăgiţi pe Acelacare v-a iubit atât de mult, încât Și-a dat propria viaţă pentruiertarea păcatelor voastre. El spune: „Despărţiţi de Mine, nu puteţiface nimic” (Ioan 15,5). Aduceţi-vă aminte de aceasta. Dacă aţifăcut greșeli, dar le recunoașteţi și le consideraţi ca fiind niștesemnale de avertizare, cu siguranţă obţineţi și o biruinţă. În felulacesta, voi transformaţi înfrângerea în biruinţă, dezamăgindu-lpe vrăjmaș și onorându-L pe Răscumpărătorul vostru.

Un caracter format în conformitate cu modelul divin estesingura comoară pe care o putem lua din lumea aceasta în ceaviitoare. Cei care sunt conduși de învăţăturile Domnului Hristosîn lumea aceasta vor lua cu ei în locașurile cerești fiecare reușităspirituală. Iar în ceruri, vom continua să ne dezvoltăm neîncetat.Prin urmare, cât de importantă este formarea caracterului în viaţaaceasta.

Fiinţele cerești vor conlucra cu oamenii ce caută cu o credinţăhotărâtă să atingă acea desăvârșire a caracterului, care se vaexterioriza apoi prin fapte desăvârșite. Fiecărei persoane angajateîn această lucrare, Domnul Hristos îi spune: Eu sunt la dreaptata, ca să te ajut. [333]

Când cooperează cu voinţa lui Dumnezeu, voinţa omului devineatotputernică. Tot ce trebuie făcut ca urmare a poruncii Sale,poate fi adus la îndeplinire prin puterea Sa. Toate poruncile luiDumnezeu transmit și puterea necesară pentru împlinirea lor.

Capacităţile intelectuale

Dumnezeu ne cere să ne educăm capacităţile intelectuale.Scopul lui Dumnezeu este ca slujitorii Lui să aibă mai multăinteligenţă și un discernământ mai clar decât oamenii lumești șieste nemulţumit de cei care sunt prea neglijenţi și prea delăsătoripentru a deveni lucrători eficienţi și bine documentaţi. Domnulne poruncește să-L iubim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toatăputerea și cu toată capacitatea noastră intelectuală. Aceastăporuncă ne obligă să ne dezvoltăm intelectul până la deplina lui

247

Tal

anţii

capacitate, așa încât să-L putem cunoaște și să-L putem iubi peCreatorul nostru cu toată puterea minţii.

Dacă intelectul este așezat sub controlul Duhului Sfânt, cucât este mai bine cultivat, cu atât poate fi folosit mai eficient înslujba lui Dumnezeu. O persoană lipsită de educaţie școlară, caredorește cu ardoare să-i binecuvânteze pe alţii, poate fi folosită deDomnul în slujba Sa, așa cum este. Dar aceia care, având acelașispirit de consacrare, au beneficiat de o educaţie cuprinzătoare,pot face o lucrare mult mai mare pentru Hristos. Ei se află într-osituaţie avantajoasă.

Domnul Hristos dorește să obţinem o educaţie intelectualăcât mai bună, cu scopul de a le împărtăși altora cunoștinţelenoastre. Nimeni nu poate ști unde sau cum poate fi chemat sălucreze sau să vorbească pentru Dumnezeu. Numai Tatăl nostruceresc știe ce poate face El din oameni. În faţa noastră existăposibilităţi pe care credinţa noastră slabă nu le discerne. Minteanoastră ar trebui să fie educată în așa fel încât, dacă va fi necesar,să putem prezenta adevărurile Cuvântului Său în prezenţa celormai înalte autorităţi [334] de pe pământ, în așa fel încât NumeleSău să fie slăvit. Nu trebuie să lăsăm să ne scape nici măcar oocazie de a ne instrui din punct de vedere intelectual, în vedereaîndeplinirii lucrării lui Dumnezeu.

Tinerii care au nevoie de o educaţie intelectuală să înceapă săînveţe cu hotărârea de a o dobândi. Nu așteptaţi o ocazie favorabilă,creaţi-o voi înșivă. Folosiţi orice prilej care se ivește. Fiţi economi.Nu vă cheltuiţi banii pentru satisfacerea poftelor sau în căutareaplăcerilor. Fiţi hotărâţi să deveniţi așa de folositori și de eficienţicum vă cere Dumnezeu să fiţi. Fiţi conștiincioși și serioși în oricelucrare pe care o întreprindeţi. Căutaţi să folosiţi orice avantaj carese află la îndemâna voastră pentru dezvoltarea intelectului. Studiulcărţilor trebuie combinat cu o muncă folositoare. Printr-o străduinţăconștiincioasă, prin veghere și rugăciune, puteţi să obţineţi aceaînţelepciune care vine de sus. Aceasta vă va conferi o educaţie cuprin-zătoare și echilibrată. Dacă veţi proceda astfel, vă veţi putea formaun caracter nobil și veţi putea avea o influenţă intelectuală asupraaltora, devenind capabili să-i conduceţi pe calea dreptăţii și a sfinţirii.


248

Dacă am fi fost conștienţi de privilegiile și ocaziile favorabilepe care le-am avut, am fi putut realiza cu mult mai mult în lucrareade autoeducaţie. Adevărata educaţie înseamnă mai mult decâteducaţia pe care o pot oferi colegiile. Deși studiul știinţelor nutrebuie neglijat, există o instruire mai înaltă, care poate fi obţinutăprintr-o legătură vitală cu Dumnezeu. Fiecare cercetător să-și iaBiblia și să intre în comuniune cu Marele Învăţător. Mintea trebuieeducată și disciplinată, astfel încât să se confrunte cu problemeledificile în cercetarea adevărului divin.

Cei care sunt flămânzi după cunoaștere, cu scopul de a ficapabili să-i binecuvânteze pe semenii lor, vor primi ei înșiși obinecuvântare din partea lui Dumnezeu. Prin studiul CuvântuluiSău, facultăţile lor intelectuale vor fi stimulate la o activitateserioasă. Capacităţile lor se vor extinde și se vor dezvolta, iarmintea lor va deveni puternică și eficientă. [335]

Toţi cei care doresc să fie lucrători pentru Dumnezeu trebuiesă practice disciplina de sine. Aceasta va realiza mai mult decâtelocvenţa sau decât talentele cele mai strălucite. O minte obișnuită,bine disciplinată, va îndeplini o lucrare mai mare și mai înaltă,decât mintea care a beneficiat de cea mai înaltă educaţie școlarăși decât talentele cele mai mari, dar lipsite de stăpânirea de sine.

Vorbirea

Puterea vorbirii este un talent care ar trebui cultivat cu atenţieși seriozitate. Nici unul dintre darurile pe care le primim de laDumnezeu nu este capabil să aducă o binecuvântare mai mare cadarul vorbirii. Cu vocea, îi îndemnăm și îi convingem pe oameni,cu ea ne rugăm și Îl lăudăm pe Dumnezeu și cu ea le vorbimaltora despre iubirea Mântuitorului. Prin urmare, cât de impor-tant este ca vocea să fie instruită, în așa fel încât să fie cât sepoate de eficientă în facerea binelui.

Cultivarea și folosirea corectă a vocii sunt neglijate într-o maremăsură, chiar și de persoanele inteligente, care desfășară o lucrarecreștină. Mulţi citesc sau vorbesc prea încet sau prea repede, așaîncât nu pot fi înţeleși cu ușurinţă. Unii au o exprimare greoaie și

249

Tal

anţii

neclară, alţii vorbesc pe un ton înalt, cu sunete ascuţite, care suntderanjante pentru ascultători. Uneori, textele, imnurile, rapoarteleși alte lucrări prezentate în faţa adunărilor publice sunt citite într-oasemenea manieră, încât nu pot fi înţelese, și adesea puterea lorde a impresiona și efectul lor sunt distruse.

O asemenea deficienţă poate și trebuie să fie corectată. Bibliane învaţă în această privinţă. Despre leviţii care citeau SfinteleScripturi pentru poporul din zilele lui Ezra, se spune: „Ei citeaudeslușit în cartea Legii lui Dumnezeu, și-i arătau înţelesul ca să-ifacă să înţeleagă ce citiseră” (Neemia 8,8).

Printr-un efort sârguincios, toţi pot dobândi capacitatea de aciti într-un mod inteligibil și de a vorbi într-o manieră clară șiexpresivă, [336] pe un ton plin, limpede și armonios. Procedândastfel, putem spori într-o mare măsură eficienţa noastră calucrători pentru Hristos.

Fiecare creștin este chemat să le descopere altora bogăţiileinepuizabile ale Domnului Hristos, prin urmare trebuie să sestrăduiască să-și dezvolte o vorbire desăvârșită. Fiecare creștintrebuie să prezinte Cuvântul lui Dumnezeu, așa încât să fieconsiderat de ascultători ca fiind demn de apreciere și vrednic dedorit. Dumnezeu nu a prevăzut ca slujitorii Săi omenești să fieniște persoane stângace și lipsite de educaţie. Nu este voia Sa caomul să micșoreze valoarea binecuvântării cerești, care esterevărsată în lume prin intermediul lui.

Trebuie să privim la Domnul Isus, modelul nostru desăvârșit.Să ne rugăm pentru ajutorul Duhului Sfânt și să căutăm să nedezvoltăm fiecare capacitate pentru a realiza o lucrare desăvârșită.

Acest fapt este valabil mai ales pentru cei chemaţi să slujeascăîn domeniul activităţilor publice. Fiecare pastor și fiecare învăţătortrebuie să-și aducă aminte în permanenţă că ei le prezintăoamenilor o solie care implică interese veșnice. Adevărul rostitva fi o mărturie împotriva lor la judecata marii zile a răsplătiriifinale. Iar în privinţa unora, modul în care le este vestită solia vadecide dacă o vor accepta sau dacă o vor respinge. Prin urmare,rostiţi cuvintele în așa fel încât să facă apel la inteligenţă și săimpresioneze inima. Trebuie să vorbiţi rar, solemn și cu claritate


250

și în același timp cu zelul și ardoarea pe care o impune importanţasoliei.

Cultivarea și folosirea corespunzătoare a talentului vorbiriisunt importante în fiecare domeniu al activităţii creștine. Vorbireaeste prezentă în viaţa căminului și în toate relaţiile noastre uniicu alţii. Trebuie să ne obișnuim să vorbim pe un ton plăcut, săfolosim un limbaj corect și curat și să rostim cuvinte amabile șibinevoitoare. Cuvintele plăcute și amabile sunt ca roua și ca oploaie înviorătoare pentru suflet. Sfânta Scriptură spune despreDomnul Hristos, că harul era turnat pe buzele Sale, ca să poatăști cum „să învioreze cu vorba pe cel doborât de întristare” (Psalmi45,2; Isaia 50,4). Domnul ne cere ca „vorbirea noastră să fieîntotdeauna cu har” (Coloseni 4,6), „ca să dea har celor ce-l aud”(Efeseni 4,29). [337]

Când încercăm să-i corectăm pe alţii, trebuie să fim atenţi lacuvintele pe care le rostim. Ele vor fi o mireasmă de viaţă spreviaţă sau o miasmă de moarte spre moarte. În mustrările sau însfaturile adresate, mulţi își permit să pronunţe cuvinte severe șităioase care nu sunt potrivite pentru a vindeca un suflet rănit.Astfel de expresii neînţelepte sunt iritante și adesea cei greșiţisunt instigaţi la răzvrătire. Toţi cei care susţin principiile adevăru-lui au nevoie de untdelemnul iubirii cerești. Indiferent de circum-stanţe, mustrarea trebuie să fie adresată cu iubire. În felul acesta,cuvintele noastre vor produce o schimbare și nu iritare. DomnulHristos ne va asigura puterea necesară prin Duhul Său Sfânt.Aceasta este lucrarea Sa.

Nu rostiţi nici un cuvânt în mod imprudent. Nici o expresierăutăcioasă, nici o conversaţie frivolă, nici o aluzie necurată șinici un protest iritabil nu trebuie să iasă de pe buzele unuia careeste urmaș al Domnului Hristos. Fiind inspirat de Duhul Sfânt,apostolul Pavel scria: „Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă dingură” (Efeseni 4,29). Expresia „un cuvânt stricat” nu se referădoar la cuvintele imorale. Ea înseamnă orice expresie contrarăprincipiilor sfinte ale unei religii curate. Ea include aluziile imoraleși insinuările rele subtile. Dacă nu vor fi reprimate imediat,asemenea expresii vor conduce la păcate mari.

251

Tal

anţii

Fiecare familie și fiecare creștin are datoria de a bara caleaoricărui limbaj imoral. Când ne aflăm în tovărășia unora care îșipermit să folosească un vocabular necuviincios, este datorianoastră să schimbăm subiectul conversaţiei, dacă este posibil. Cuajutorul harului lui Dumnezeu, trebuie să rostim câteva cuvinteliniștite sau să deschidem un subiect care va îndrepta conversaţiaîntr-o direcţie folositoare.

Lucrarea părinţilor este aceea de a-i învăţa pe copiii lor să-șiformeze obiceiuri corecte în vorbire. Viaţa din cămin este ceamai bună școală pentru cultivarea limbajului. Copiii ar trebuieducaţi, încă din primii ani de viaţă, să vorbească respectuos șiiubitor cu părinţii lor și unii cu alţii. Ei trebuie învăţaţi că de pebuzele [338] lor trebuie să iasă numai cuvinte amabile, adevărateși curate. Zi de zi, părinţii trebuie să fie, ei înșiși, niște elevi înșcoala Domnului Hristos. Apoi, prin învăţătură și prin exemplu,ei își pot învăţa copiii să folosească „o vorbire sănătoasă și fărăcusur… ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată spunenimic rău de noi” (Tit 2,8). Aceasta este una dintre cele mai mariși mai importante dintre toate răspunderile lor.

În calitate de urmași ai Domnului Hristos, trebuie să vorbim înașa fel încât cuvintele noastre să fie un ajutor și o încurajare uniipentru alţii în viaţa de credinţă. Ar trebui să vorbim mult mai multdespre capitolele valoroase ale experienţei noastre. Să vorbimdespre harul și bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, despre profunzi-mile inegalabile ale iubirii Mântuitorului. Cuvintele noastre ar trebuisă fie de laudă și de mulţumire. Dacă mintea și inima sunt pline dedragoste faţă de Dumnezeu, ea se va manifesta și în conversaţianoastră. Nu va fi o lucrare dificilă să le împărtășim altora experienţelecare au loc în viaţa noastră spirituală. Gândurile înalte, aspiraţiilenobile, înţelegerea clară a adevărului, scopurile neegoiste, dorinţade evlavie și sfinţire vor avea ca roade cuvinte care dezvăluie ce felde comoară se află în inimă. Când Domnul Hristos este descoperitîn vorbirea noastră, ea va avea puterea de a câștiga suflete pentru El.

Trebuie să le vorbim despre Hristos acelora care nu Îl cunosc.Să facem această lucrare așa cum a făcut-o Domnul Hristos.Oriunde Se afla, în sinagogă, pe drum, în corabia pe care ucenicii


252

au îndepărtat-o puţin de ţărm, la ospăţul fariseului sau la masavameșului, El le vorbea oamenilor despre lucruri care aparţineauunei vieţi mai înalte. El lega cuvintele adevărului de lucrurile dinnatură sau de evenimentele vieţii de zi cu zi. Inima ascultătorilorera atrasă spre Domnul Hristos, deoarece El îi vindecase pebolnavii lor, îi mângâiase pe cei necăjiţi și luase copiii lor în braţeleSale, binecuvântându-i. Când începea să vorbească, atenţia lorera îndreptată spre El și fiecare cuvânt era pentru ei ca o mireasmăde viaţă spre viaţă. [339]

Tot așa ar trebui să procedăm și noi. Oriunde suntem, trebuiesă căutăm ocazii de a le vorbi altora despre Mântuitorul. Dacăurmăm exemplul Domnului Hristos, în ce privește facerea de bine,inimile se vor deschide faţă de noi, așa cum s-au deschis faţă deEl. Adresându-ne cu un tact izvorât din iubirea divină și fără a-ibrusca, noi le putem vorbi oamenilor despre Acela care este „Celdintâi între zecile de mii” și „plin de farmec” (Cântarea cântărilor5,10.16). Aceasta este cea mai înaltă lucrare în care putem folositalentul vorbirii. El ne-a fost dat că să-L putem prezenta pe DomnulHristos ca fiind Mântuitorul care iartă păcatele.

Influenţa

Viaţa Domnului Hristos a fost o influenţă nemărginită, mereucrescândă, care Îl lega de Dumnezeu și de întreaga familieomenească. Prin Domnul Hristos, Dumnezeu a înzestrat omulcu o influenţă care îl face să-i fi imposibil să trăiască pentru sine.Fiecare dintre noi este în legătură cu semenii lui, ca o parte aunui mare întreg care Îi aparţine lui Dumnezeu, și cu toţii avemobligaţii reciproce. Nici un om nu poate trăi independent desemenii lui, deoarece bunăstarea fiecăruia îi afectează pe ceilalţi.Planul lui Dumnezeu este ca fiecare să se simtă important pentrubunăstarea altora și să caute să contribuie la fericirea lor.

Fiecare suflet este înconjurat de o influenţă proprie – o at-mosferă care poate fi plină de putere dătătoare de viaţă, de curaj,de speranţă și de parfumul plăcut al iubirii. Sau poate fi apăsătoareși rece, plină de întunericul nemulţumirii și al egoismului, sau

253

Tal

anţii

otrăvitoare, datorită poluării mortale a păcatului cultivat. Prinatmosfera care ne înconjoară, fiecare persoană cu care venim încontact este afectată, indiferent dacă este sau nu conștientă deacest fapt.

Aceasta este o responsabilitate de care nu ne putem elibera.Cuvintele și faptele noastre, îmbrăcămintea și comportamentul,chiar și expresia feţei noastre au o anumită influenţă. [340] Deimpresia pe care o facem depind rezultate bune sau rele, pe carenici un om nu le poate evalua. Fiecare impuls transmis în felulacesta este o sămânţă semănată, care își va aduce recolta. Este overigă în lanţul lung al evenimentelor omenești și nu știm în cedirecţie ajunge în cele din urmă. Dacă, prin exemplul nostru, îiajutăm pe alţii în dezvoltarea principiilor bune, noi le dăm putereade a face binele. La rândul lor, ei vor exercita aceeași influenţăasupra altora, iar aceștia, mai departe, asupra altora. Astfel, prininfluenţa noastră, de care nu ne dăm seama, pot fi binecuvântaţimii de oameni.

Dacă aruncaţi o pietricică într-un lac, se va forma un val și apoiun altul și un altul, iar pe măsură ce numărul lor crește, cercul selărgește, ajungând chiar până la ţărm. Tot așa este și cu influenţanoastră. Dincolo de cunoașterea sau de controlul nostru, ea serăsfrânge asupra altora, aducându-le fie binecuvântare, fie blestem.

Caracterul este o putere. Mărturia tăcută a unei vieţi credincioase,altruiste și evlavioase are o influenţă aproape irezistibilă. Prinfaptul că în viaţa noastră manifestăm caracterul lui Hristos, noicooperăm cu El în lucrarea de mântuire a oamenilor. Noi coope-răm cu Domnul Hristos doar dezvăluind caracterul Său în viaţanoastră. Și cu cât sfera noastră de influenţă este mai mare, cuatât putem face mai mult bine. Când cei care se declară slujitoriai lui Dumnezeu vor urma exemplul lui Hristos, punând în practicăprincipiile Legii în viaţa de zi cu zi, și când fiecare faptă a lor vadovedi că Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproa-pele lor ca pe ei înșiși, atunci biserica va avea puterea de aimpresiona lumea.

Dar nu ar trebui să uităm niciodată că influenţa spre rău este lafel de puternică. A-ţi pierde propriul suflet este ceva teribil, dar a


254

provoca pierderea sufletului altora este cu mult mai teribil. Faptulcă influenţa noastră ar putea fi o miasmă de moarte spre moarteeste un gând înfiorător, și totuși este posibil. Mulţi dintre cei carepretind că îi cheamă pe oameni la Hristos, de fapt îi alungă de la El.Acesta este motivul pentru care biserica este atât de slabă. Mulţise complac fără reţineri [341] în critici și acuzaţii. Prin exprimareasuspiciunii, a geloziei și a nemulţumirii, ei se consacră de bunăvoieca slujitori ai lui Satana. Înainte de a-și da seama ce fac, vrăjmașulîși atinge deja scopul prin ei. Impresia rea este deja făcută, umbrelesunt așternute, iar săgeţile lui Satana și-au atins ţinta. Neîncrederea,scepticismul și necredinţa categorică și-au lăsat definitiv amprentaasupra acelora care, în alte condiţii, L-ar fi putut accepta pe DomnulHristos. În acest timp, slujitorii lui Satana îi privesc cu mulţumirepe aceia pe care i-au condus la scepticism și care au ajuns împietriţifaţă de orice mustrări și avertismente. Ei se laudă că, în comparaţiecu astfel de oameni, sunt niște persoane virtuoase și neprihănite.Ei nu își dau seama că aceste triste caractere ruinate sunt rezultatullimbii lor nestăpânite și a inimii lor răzvrătite. Acei oameni ispitiţiau căzut tocmai din cauza influenţei lor.

Astfel, lipsa de seriozitate, egoismul și indiferenţa manifestatede așa-zișii creștini abat multe suflete de pe calea vieţii. Mulţi sevor teme să se întâlnească la bara judecăţii lui Dumnezeu curezultatele influenţei lor.

Numai harul lui Dumnezeu ne face capabili să folosim corecttalantul influenţei. În noi înșine nu există nici o capacitate princare putem exercita asupra altora o influenţă spre bine. Dacă nedăm seama de starea noastră neajutorată și de nevoia noastrădupă puterea divină, nu ne vom încrede în noi înșine. Nu știmcare vor fi rezultatele unei zile, ale unei ore sau ale unei clipe șinu ar trebui să începem niciodată o zi fără a ne încredinţa căile înmâna Tatălui nostru ceresc. Îngerii Săi sunt rânduiţi să veghezeasupra noastră și dacă ne așezăm sub paza lor, ori de câte orivom fi în pericol, ei se vor afla la dreapta noastră. Când, fără săne dăm seama, vom fi în pericolul de a exercita o influenţă greșită,îngerii vor fi alături de noi, îndemnându-ne pe o cale mai bună,[342] alegând cuvintele pe care trebuie să le rostim și influenţând

255

Tal

anţii

faptele noastre. În acest fel, influenţa noastră poate fi tăcută șineintenţionată, dar plină de putere pentru a-i atrage pe alţii spreDomnul Hristos și spre ceruri.

Timpul

Timpul nostru îi aparţine lui Dumnezeu. Fiecare clipă este aSa, iar noi avem obligaţia solemnă de a o folosi spre slava Lui.Dumnezeu nu va cere o socoteală mai strictă cu privire la nici untalant pe care ni l-a încredinţat decât cu privire la timpul nostru.

Valoarea timpului este mai presus de orice evaluare. DomnulHristos a considerat fiecare clipă ca fiind preţioasă și așa ar trebuisă o considerăm și noi. Viaţa este prea scurtă pentru a fi risipităfără rost. Nu avem decât câteva zile de probă, în care trebuie săne pregătim pentru veșnicie. Nu avem nici un timp de pierdut,nici un timp pe care să-l dedicăm plăcerii egoiste, nici un timppentru a ne îngădui să păcătuim. Acum este timpul când trebuiesă ne pregătim pentru judecata de cercetare.

Familia omenească abia a început să trăiască și deja a survenitmoartea, și dacă lumea nu va obţine o cunoaștere adevărată cuprivire la viaţa veșnică, eforturile ei neîncetate vor sfârși fără sălase nimic în urmă. Omul care preţuiește timpul ca fiind ziua luide muncă se va pregăti pentru un cămin și pentru o viaţă veșnică.Pentru un asemenea om este bine că s-a născut.

Suntem avertizaţi să răscumpărăm timpul. Dar timpul risipit numai poate fi recuperat niciodată. Nu putem aduce înapoi nici măcaro singură clipă. Unica modalitate prin care putem să ne răscumpărămtimpul este aceea de a face tot ce putem mai bine cu timpul rămas,conlucrând cu Dumnezeu în marele Său Plan de Mântuire.

Cel care procedează astfel va experimenta o transformare acaracterului. El va deveni un fiu al lui Dumnezeu, un membru alfamiliei împărătești, un copil al Împăratului ceresc. El va fi pregătitpentru tovărășia îngerilor. [343]

Acum este timpul să lucrăm pentru mântuirea semenilor noștri.Unii cred că tot ce li se cere este să ofere bani pentru cauza luiHristos, iar timpul preţios în care ar putea îndeplini o lucrare


256

personală pentru El trece fără a fi folosit. Dar toţi cei care ausănătatea și puterea de a face o lucrare pentru Dumnezeu auprivilegiul și datoria de a o aduce la îndeplinire. Toţi trebuie sălucreze în vederea câștigării de suflete pentru Hristos. Donaţiileîn bani nu pot lua locul acestei lucrări.

Fiecare clipă este încărcată de consecinţe veșnice. Noi trebuiesă fim niște oameni prompţi, gata să slujim în orice moment. Esteposibil ca ocazia actuală de a-i adresa Cuvântul vieţii unui sufletaflat în nevoie să nu mai apară a doua oară. Poate că Dumnezeuîi spune acelui om: „Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoisufletul” (Luca 12,20), și omul acela ar putea să rămână nepregătitdatorită neglijenţei noastre. Cum Îi vom da socoteală lui Dumnezeuîn marea zi a judecăţii?

Viaţa este prea solemnă pentru a fi absorbită de lucruritrecătoare și pământești, de rutina îngrijorărilor și a temerilorpentru lucruri care sunt doar un fir de praf în comparaţie lucrurilede interes veșnic. Totuși Dumnezeu ne-a chemat să-I slujim înmijlocul ocupaţiilor trecătoare ale vieţii. Sârguinţa în aceastălucrare este o parte a adevăratei religii, tot atât de mult precumeste închinarea. Biblia nu încurajează în nici un fel lenea. Leneaeste cel mai mare blestem care afectează lumea noastră. Fiecarebărbat și fiecare femeie, care sunt cu adevărat convertiţi, vor finiște lucrători harnici.

Succesul nostru în dobândirea cunoașterii și a culturii intelectualedepinde de folosirea corectă a timpului. Cultivarea intelectului nutrebuie să fie împiedicată de sărăcie, de originea umilă sau deîmprejurările nefavorabile. Preţuiţi fiecare clipă ca pe o comoară.Câteva clipe aici, câteva clipe acolo, care pot fi risipite în conversaţiilipsite de sens, orele de dimineaţă care sunt irosite atât de adesearămânând în pat, timpul petrecut în călătorie cu tramvaiul sau cutrenul sau așteptând în staţii, [344] momentele de așteptare înaintede servirea mesei, timpul petrecut în așteptarea celor care întârziela o întâlnire – dacă toate aceste fragmente de timp ar fi folositestudiind, citind o carte păstrată la îndemână sau meditând asupraunui subiect, cât de mult s-ar putea realiza. Un scop bine determinat,o perseverenţă stăruitoare și o economisire atentă a timpului îi vor

257

Tal

anţii

face pe oameni în stare să acumuleze cunoștinţe și să dobândeascăo disciplină intelectuală, care îi vor califica pentru a ocupa aproapeorice poziţie influentă și folositoare.

Fiecare creștin are datoria de a deprinde obiceiul ordinii, alconștiinciozităţii și al promptitudinii. Nu există nici o scuză pentruo lucrare superficială și insuficientă, indiferent de domeniul încare este făcută. Când o persoană este întotdeauna la lucru șilucrarea nu este niciodată realizată, aceasta se datorează faptuluică nu-și pune mintea și inima la contribuţie. Cel care este încet lalucru și muncește fără spor trebuie să înţeleagă că acestea suntniște greșeli care trebuie corectate. El trebuie să-și foloseascămintea, plănuind cum să-și administreze timpul în așa fel încât săobţină rezultatele cele mai bune. Cu tact și aplicând o metodăcorespunzătoare, unii vor realiza în cinci ore la fel de mult câtalţii în zece ore. Unii dintre cei care desfășoară munci gospodăreștilucrează fără încetare, nu pentru că au foarte multe de făcut, cipentru că nu își planifică activitatea în așa fel încât să fie eficienţi.Prin maniera lor înceată de a lucra, ei muncesc mult pentru lucrăricare ar trebui să le ia foarte puţin timp. Dar toţi cei care își vorexercita voinţa în această privinţă vor putea birui obiceiul de amunci dezorganizat și ineficient. Ei trebuie să aibă o ţintă precisăîn lucrarea pe care o întreprind. Să decidă cât timp este necesarpentru o anumită sarcină și apoi să depună toate eforturile ca săo îndeplinească în timpul stabilit. Exercitarea puterii voinţei vaface ca mâinile să se miște cu abilitate.

Prin lipsa hotărârii de a exercita o disciplină de sine și de a seschimba, oamenii pot ajunge să deprindă un mod greșit în felullor de a lucra, dar prin cultivarea capacităţilor lor, pot dobândiabilitatea de a îndeplini servicii de cea mai bună calitate. Dacăvor proceda astfel, vor constata că este nevoie de ei pretutindeniși în permanenţă. Ei vor fi apreciaţi pentru valoarea lor. [345]

Mulţi copii și tineri irosesc timpul pe care l-ar putea folosiîndeplinind diferite îndatoriri în cămin și arătând în felul acestaun interes plin de iubire faţă de tatăl și mama lor. Tinerii ar putealua pe umerii lor puternici multe responsabilităţi pe care trebuiesă le poarte altcineva.


258

Încă din primii ani ai copilăriei Sale, viaţa Domnului Hristos afost plină de o activitate intensă. El nu a trăit pentru Sine. Deși afost Fiul Dumnezeului nemărginit, El a lucrat în atelierul detâmplărie alături de tatăl Său, Iosif. Meseria lui era importantă.El a venit în lume pentru a forma caractere, și ca urmare toatelucrările Sale au fost desăvârșite. Domnul Hristos Și-a îndeplinittoate activităţile obișnuite cu aceeași desăvârșire cu care a lucratîn caracterele pe care le-a transformat prin puterea Sa divină. Eleste exemplul nostru.

Părinţii ar trebui să-i înveţe pe copii care este valoarea timpuluiși cum să-l folosească într-un mod corect. Învăţaţi-i pe copii cămerită să depună toate eforturile pentru a îndeplini o lucrare careaduce onoare lui Dumnezeu și binecuvântare pentru oameni. Eipot fi niște misionari pentru Dumnezeu, chiar din frageda lorcopilărie.

Părinţii nu pot comite un păcat mai mare decât acela de a-i lăsape copiii lor fără nici o ocupaţie. În scurt timp, copiii vor învăţa să leplacă să fie leneși și când vor crește, vor ajunge niște oameninefolositori și lipsiţi de iniţiativă. Când vor deveni suficient de maripentru a-și câștiga singuri existenţa și își vor găsi un loc de muncă, eivor lucra fără tragere de inimă și ineficient, totuși se vor aștepta săfie plătiţi ca și când ar fi fost conștiincioși. Există o deosebire colosalăîntre această categorie de lucrători și aceia care înţeleg că trebuie săfie niște administratori buni și credincioși ai talanţilor lor.

Dacă o persoană este neglijentă și nepăsătoare în activităţileprofesionale obișnuite, acest obicei se va manifesta și în viaţareligioasă și o va face incapabilă să îndeplinească o lucrare eficientăpentru Dumnezeu. Mulţi oameni care, printr-o muncă sârguin-cioasă, ar fi putut fi o binecuvântare pentru lume, au ajuns laruină, din cauza indolenţei. Lipsa de ocupaţie și absenţa unui scopprecis în viaţă deschid ușa pentru o mie de ispite. Tovărășiile releși obiceiurile vicioase degradează mintea și sufletul, iar rezultatuleste ruina, atât pentru viaţa aceasta, cât și pentru viaţa veșnică.[346]

Oricare ar fi domeniul în care ne desfășurăm activitatea,Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă astfel: „În sârguinţă, fiţi fără

259

Tal

anţii

preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi-i Domnului”. „Tot cegăsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!” „Ca unii care știţică veţi primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiţi DomnuluiHristos” (Romani 12,11; Eclesiastul 9,10; Coloseni 3,24).

Sănătatea

Sănătatea constituie o binecuvântare a cărei valoare este apreciatăde puţini oameni, și totuși de ea depinde într-o mare măsură eficienţacapacităţilor noastre mintale și fizice. Impulsurile și pasiunile noastreîși găsesc sediul în trup și pentru ca talentele noastre să poată fifolosite cel mai eficient, trupul trebuie păstrat în cele mai bune condiţiifizice și sub influenţele spirituale cele mai curate.

Orice slăbește puterile fizice slăbește și mintea și o face maipuţin capabilă să deosebească între bine și rău. În acest fel, sediminuează atât capacitatea de a alege binele, cât și puterea voinţeide a face ce știm că este corect.

Folosirea greșită a puterilor fizice scurtează perioada de timpîn care viaţa noastră poate fi folosită pentru slava lui Dumnezeuși ne face incapabili să aducem la îndeplinire lucrarea pe care ne-aîncredinţat-o Dumnezeu. Prin îngăduinţa de sine care duce laformarea unor obiceiuri dăunătoare, culcându-ne la ore târzii șisatisfăcându-ne apetitul în dauna sănătăţii, noi punem bazeleslăbiciunii. Neglijarea exerciţiului fizic și suprasolicitarea minţiisau a trupului dezechilibrează sistemul nostru nervos. Cei careîși scurtează viaţa prin desconsiderarea legilor naturii și devinincapabili pentru slujire sunt vinovaţi de jaf faţă de Dumnezeu.De asemenea, ei îi jefuiesc și pe semenii lor. Prin comportamentullor posibilitatea de a-i binecuvânta pe alţii și însăși lucrarea pentrucare Dumnezeu i-a trimis în lume sunt micșorate. Acești oamenidevin incapabili să îndeplinească până și lucrarea [347] pe carear fi putut să o realizeze într-o perioadă de timp mai scurtă. Dacăprin obiceiurile noastre dăunătoare lipsim lumea de binele de carear fi putut să beneficieze, Domnul ne consideră vinovaţi.

Încălcarea legilor sănătăţii este o încălcare a Legii morale,deoarece Dumnezeu este adevăratul Autor atât al legilor sănătăţii,


260

cât și al Legii morale. Legea lui Dumnezeu este scrisă [348] cudegetul Său pe fiecare nerv, pe fiecare mușchi, pe fiecare însușirecu care a fost înzestrat omul. Și fiecare abuz asupra oricărei părţia organismului nostru este o încălcare a acestei Legi.

Toţi oamenii trebuie să cunoască în mod inteligent structuraorganismului uman, ca să-și poată păstra trupul în condiţianecesară pentru îndeplinirea lucrării lui Dumnezeu. Viaţa trupuluitrebuie întreţinută cu atenţie și dezvoltată, pentru ca natura divinăsă poată fi dezvăluită în natura umană în toată plinătatea ei. Relaţiadintre organismul fizic și viaţa spirituală constituie una dintrecele mai importante ramuri ale educaţiei. Această ramură ar trebuisă beneficieze de o atenţie deosebită, atât în cămin, cât și la școală.Toţi trebuie să se familiarizeze cu structura organismului și culegile care guvernează sănătatea. Cei care, în mod intenţionat,rămân neștiutori cu privire la legile organismului lor și le încalcădatorită neștiinţei lor păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Fiecarear trebui să facă tot ce poate mai bine pentru a trăi o viaţă cât maisănătoasă. Obiceiurile noastre trebuie supuse controlului minţiicare, la rândul ei, se află sub conducerea lui Dumnezeu.

„Nu știţi”, spune apostolul Pavel, „că trupul vostru este TemplulDuhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-aţi primit de laDumnezeu? Și că voi nu sunteţi ai voștri? Căci aţi fost cumpăraţicu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru,care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6,19-20).

Puterea

Noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu nu numai cu toată inima,cu mintea și cu sufletul nostru, ci și cu toată puterea noastră.Aceasta implică folosirea deplină și inteligentă a puterilor fizice.

Domnul Hristos a fost un lucrător conștiincios atât în domeniullucrurilor trecătoare, cât și în domeniul lucrurilor spirituale, și întoate activităţile Sale a manifestat o hotărâre temeinică de a împlinivoia Tatălui Său. Sub conducerea Domnului Hristos, lucruriledin cer și cele de pe pământ sunt într-o legătură directă, mai strânsădecât înţeleg mulţi oameni. [349] Domnul Hristos Însuși a plănuit

261

Tal

anţii

amenajarea primului sanctuar de pe pământ. El este Cel care aprescris fiecare detaliu cu privire la construirea Templului luiSolomon. Acela care a lucrat ca tâmplar în Nazaret, a fostArhitectul divin care a trasat planul pentru edificiul sfânt în careurma să fie cinstit Numele Său.

Domnul Hristos a fost cel care le-a dat constructorilor tem-plului înţelepciunea de a executa cele mai frumoase și mai iscusitelucrări. El a spus: ,,Să știi că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri, fiullui Hur, din seminţia lui Iuda. L-am umplut cu Duhul luiDumnezeu, i-am dat un duh de înţelepciune, pricepere și știinţăpentru tot felul de lucrări. … Și iată că i-am dat ca ajutor peOholiab, fiul lui Ahisamac, din seminţia lui Dan. Am dat pricepereîn mintea tuturor celor ce sunt iscusiţi, ca să facă tot ce ţi-amporuncit” (Exod 31,2-6).

Dumnezeu dorește ca toţi lucrătorii Săi să-L considere Dătă-torul tuturor posesiunilor lor. Toate invenţiile și inovaţiile buneîși au sursa în Acela al cărui plan este minunat și a cărui înţelep-ciune este mare (Isaia 28,29). Atingerea iscusită a mâinii medicu-lui, puterea lui asupra nervilor și mușchilor, cunoștinţele lui cuprivire la organismul delicat al omului constituie înţelepciuneaputerii divine, care trebuie folosită pentru a veni în ajutorul celorsuferinzi. Îndemânarea cu care tâmplarul folosește ciocanul, pu-terea cu care fierarul face să răsune nicovala vin de la Dumnezeu.El i-a înzestrat pe oameni cu talente și așteaptă de la ei să-L cautepentru a primi sfat. Indiferent de ceea ce facem și indiferent dedomeniul în care ne desfășurăm activitatea, Dumnezeu doreștesă ne conducă mintea, în așa fel încât să putem realiza o lucraredesăvârșită.

Religia și profesia nu sunt două domenii separate, ci sunt unite.Religia Bibliei trebuie întreţesută cu tot ce facem sau spunem.Slujitorii omenești și cei cerești trebuie să-și unească eforturileatât în realizările vremelnice, [350] cât și în cele spirituale. Eitrebuie să fie uniţi în toate activităţile omenești, în lucrărileagricole și mecanice, în ocupaţiile știinţifice sau comerciale.Trebuie să existe o cooperare în toate domeniile pe care lecuprinde activitatea creștină.


262

Dumnezeu a proclamat principiile care constituie unicul temeiprin care este posibilă această cooperare. Motivaţia tuturor celorcare sunt împreună-lucrători cu Dumnezeu trebuie să fie slavaSa. Întreaga noastră lucrare trebuie făcută din dragoste faţă deDumnezeu și în armonie cu voia Sa.

Când construim o clădire este la fel de esenţial să împlinimvoia lui Dumnezeu, ca și atunci când luăm parte la un serviciureligios. Dacă lucrătorii respectă principiile corecte în formareacaracterului lor, vor crește în har și în cunoaștere în orice lucrarepe care o întreprind.

Dar, dacă eul nu este așezat pe altar ca o jertfă vie, Dumnezeunu va accepta nici chiar cele mai mari talente sau cele mai străluciteservicii. Dacă rădăcina pomului nu este sfântă, Dumnezeu nu vaaccepta nici un rod.

Dumnezeu i-a făcut pe Daniel și pe Iosif să fie niște adminis-tratori abili. El a putut să lucreze prin Daniel și prin Iosif, deoareceei nu au trăit pentru a-și satisface propriile înclinaţii, ci pentru afi pe placul lui Dumnezeu.

Exemplul lui Daniel conţine o învăţătură pentru noi. El nedescoperă faptul că un om de afaceri nu este neapărat o persoanăvicleană și lipsită de scrupule. El poate fi instruit de Dumnezeu lafiecare pas. Deși era prim-ministru al Imperiului Babilonian,Daniel era și profet al lui Dumnezeu, primind lumina inspiraţieicerești. În Cuvântul lui Dumnezeu, oamenii politici lumești șiambiţioși sunt asemănaţi cu iarba de pe câmp, care crește,înflorește și apoi se usucă. Totuși Domnul dorește să aibă în slujbaSa oameni inteligenţi, calificaţi în diferite domenii de activitate.Este nevoie de oameni de afaceri care să facă în așa fel încâtmarile principii ale adevărului să se manifeste în toate tranzacţiilelor comerciale. Iar talentele lor trebuie desăvârșite prin studiu șio instruire serioasă. Dacă există vreo categorie de oameni caretrebuie [351] să se folosească de orice ocazie pentru a deveniînţelepţi și eficienţi, indiferent de domeniul lor de activitate, atunciaceștia sunt cei ce își folosesc aptitudinile pentru consolidareaÎmpărăţiei lui Dumnezeu în lumea noastră. Despre Daniel ni sespune că, atunci când a fost cercetat în maniera cea mai minuţioasă,

263

Tal

anţii

nu s-a putut găsi nici o greșeală în nici una dintre activităţile luiprofesionale. El a fost un exemplu cu privire la ceea ce poate fifiecare om de afaceri. Istoria lui arată ce se poate realiza printr-un om care își consacră puterea minţii și a trupului, a inimii și avieţii în slujba lui Dumnezeu.

Bani i

De asemenea, Dumnezeu îi înzestrează pe oameni cu mijloacefinanciare. El le dă capacitatea de a se îmbogăţi. El udă pământulcu roua cerului și cu ploaia înviorătoare. El dă lumina soareluicare încălzește pământul, trezește la viaţă lucrurile naturii și leface să înflorească și să aducă roade. Prin urmare, Dumnezeucere un beneficiu din bunurile care Îi aparţin.

Banii noștri nu ne-au fost daţi ca să ne putem glorifica și cinstipe noi înșine. Ca administratori credincioși, noi trebuie să folosimbanii pentru onoarea și slava lui Dumnezeu. Unii cred că numai oparte din bunurile lor este a Domnului. După ce au dedicat oparte pentru scopuri religioase și de binefacere, ei consideră cărestul le aparţine și îl pot folosi după cum voiesc. Dar în aceastăprivinţă greșesc. Toate bunurile pe care le avem sunt ale Domnuluiși suntem răspunzători faţă de El pentru modul în care le folosim.În folosirea fiecărui bănuţ, se va vedea dacă Îl iubim pe Dumnezeumai presus de orice și pe aproapele nostru ca pe noi înșine.

Banii au o mare valoare, deoarece cu ajutorul lor se poate facemult bine. În mâinile copiilor lui Dumnezeu, banii sunt hranăpentru cei flămânzi, apă pentru cei însetaţi și îmbrăcăminte pentrusăraci. Ei sunt o apărare pentru cei oprimaţi și un mijloc deajutorare a celor bolnavi. Dar, dacă nu sunt folosiţi pentru împli-nirea nevoilor vieţii, pentru binecuvântarea altora și pentru progre-sul lucrării Domnului Hristos, banii nu sunt mai valoroși decâtnisipul. [352]

Bogăţiile adunate nu sunt doar nefolositoare, ci și un blestem. Înaceastă viaţă, ele sunt o capcană pentru suflet, deoarece îndepărteazăsentimentele de la comoara cerească. În marea zi a lui Dumnezeu,mărturia cu privire la talanţii nefolosiţi și mărturia cu privire la ocaziile


264

neglijate îl vor condamna pe cel care a avut bogăţii. Sfintele Scripturideclară: „Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi și tânguiţi-vă, dinpricina nenorocirilor, care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre auputrezit, și hainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostruau ruginit; și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul aresă vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă! Iată căplata lucrătorilor, care v-au secerat câmpiile, și pe care le-aţi oprit-o,prin înșelăciune, strigă! Și strigătele secerătorilor au ajuns la urechileDomnului oștirilor” (Iacov 5,1-4).

Domnul Hristos nu aprobă nici o folosire neglijentă sau risipi-toare a mijloacelor materiale. Lecţia Sa cu privire la economie,exprimată în porunca dată ucenicilor: „Strângeţi firimiturile careau rămas, ca să nu se piardă nimic”, este valabilă pentru toţiurmașii Săi (Ioan 6,12). Cel care este conștient de faptul că baniilui sunt un talant primit din partea lui Dumnezeu îi va folosi înmod chibzuit și va simţi că este de datoria lui să economisească,pentru ca apoi să poată dărui altora.

Cu cât cheltuim mai mulţi bani pentru a face paradă sau pentrusatisfacţii egoiste, cu atât putem oferi mai puţin pentru a-i hrăni pecei flămânzi sau pentru a-i îmbrăca pe cei săraci. Fiecare bănuţ folositfără a fi necesar ne privează de ocazia preţioasă de a face bine. Aceastaînseamnă a-L lipsi în mod abuziv pe Dumnezeu de cinstea și slava,care ar trebui să se reverse către El prin înmulţirea talanţilor Săi.

Sentimentele de bunăvoinţă și înclinaţia spregenerozitate

Sentimentele de bunăvoinţă, inclinaţia spre generozitate șicapacitatea de a înţelege cu ușurinţă lucrurile spirituale constituietalanţi preţioși și așază o mare responsabilitate asupra celui careîi deţine. Toţi acești talanţi trebuie să fie folosiţi în slujba luiDumnezeu. Dar mulţi greșesc în această privinţă. Deși suntmulţumiţi de faptul că au aceste calităţi, ei dau greș în [353] a lepune în aplicare spre folosul altora. Ei se flatează singuri cu gândulcă, dacă ar fi avut ocazia, dacă ar fi beneficiat de circumstanţefavorabile, ar fi făcut o lucrare mare și bună. Prin urmare, acești

265

Tal

anţii

oameni așteaptă ocazii. Ei dispreţuiesc josnicia sărmanului avarcare invidiază până și venitul modest al celor nevoiași. Ei văd căacesta trăiește pentru sine și că este răspunzător pentru folosireagreșită a talanţilor lui. Ei evidenţiază cu multă satisfacţie contrastuldintre ei și asemenea persoane lipsite de înţelepciune, considerândcă starea lor este cu mult mai favorabilă decât aceea a semenilorlor răuvoitori. Dar se înșală singuri. Simpla posesie a unor calităţinefolosite nu face decât să le sporească responsabilitatea. Ceicare nutresc sentimente de bunăvoinţă au obligaţia înaintea luiDumnezeu de a le exprima nu doar faţă de prietenii lor, ci și faţăde toţi aceia care au nevoie de ajutorul lor. Avantajele socialesunt niște talanţi care trebuie folosiţi pentru binele tuturor celoraflaţi în sfera noastră de influenţă. Iubirea care se poartă cubunătate doar faţă de câteva persoane nu este iubire, ci egoism.Ea nu va contribui în nici un fel la bunăstarea sufletelor și nicinu-I va aduce slavă lui Dumnezeu. Cei care nu înmulţesc aceștitalanţi ai Domnului lor sunt chiar mai vinovaţi decât aceia pentrucare simt un asemenea dispreţ. Unora ca aceștia li se va spune:„Aţi cunoscut voia Stăpânului, dar nu aţi împlinit-o”.

Talanţii sunt înmulţiţi prin folosire

Talanţii folosiţi se înmulţesc. Succesul nu este rezultatulîntâmplării sau al destinului, ci este lucrarea providenţei luiDumnezeu, răsplata credinţei și a judecăţii mature, a virtuţii și aefortului perseverent. Domnul dorește să folosim toate darurilepe care le avem și, dacă vom face aceasta, vom primi daruri și maimari. El nu ne înzestrează în mod supranatural cu aptitudini carene lipsesc, ci, pe măsură ce le folosim pe acelea pe care le avem,va conlucra cu noi pentru a dezvolta și pentru a întări fiecarecapacitate a noastră. [354] Prin fiecare sacrificiu făcut cu seriozi-tate și cu toată inima, în slujba Domnului, puterile noastre se vormări. În timp ce ne consacrăm în vederea lucrării Duhului Sfânt,pentru a birui înclinaţiile puternice și pentru a ne forma obiceiurinoi, inima noastră își mărește capacitatea de a primi tot mai multdin puterea Sa și de a face o lucrare mai mare și mai bună. Energiile


266

latente sunt trezite și aptitudinile lipsite de vigoare primesc o nouăviaţă.

Lucrătorul umil, care răspunde cu un spirit de supunere lachemarea lui Dumnezeu, poate fi sigur că va primi ajutorul divin.Însuși faptul de a accepta o responsabilitate așa de mare și desfântă înnobilează caracterul. El pune în mișcare cele mai înaltecapacităţi intelectuale și spirituale, întărește și purifică mintea șiinima. Este minunat să vezi cât de puternic poate deveni un omslab, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, cât de hotărâte devineforturile lui și cât de abundente sunt rezultatele bune pe care leproduce. Acela care începe cu puţina cunoaștere pe care o are,într-o manieră umilă, împărtășindu-le altora ceea ce știe și căutândîn același timp să cunoască mai mult, va descoperi că toatecomorile cerului așteaptă să fie puse la dispoziţia lui. Cu cât se vastrădui mai mult să răspândească lumină, cu atât va primi maimultă lumină. Cu cât încearcă să le explice altora Cuvântul luiDumnezeu, cu dragoste faţă de oameni, cu atât va înţelege el însușimai clar acest Cuvânt. Cu cât vom folosi mai mult cunoștinţele șine vom exercita capacităţile pe care le avem, cu atât vom aveamai multe cunoștinţe și o putere mai mare.

Fiecare efort făcut pentru Domnul Hristos va avea ca rezultato binecuvântare care se va întoarce asupra noastră. Dacă folosimpropriile mijloace materiale pentru slava Sa, El ne va da mai mult.Când căutăm să-i câștigăm pe alţii pentru Domnul Hristos, cândsimţim o responsabilitate pentru mântuirea lor și ne rugăm pentruei, inima noastră va fremăta de puterea înviorătoare a harului luiDumnezeu, sentimentele vor radia de mai mult zel divin și întreaganoastră viaţă de credinţă va deveni mult mai reală, mai zeloasă șimai plină de spiritul rugăciunii.

Valoarea omului este estimată în ceruri în raport [355] cudimensiunea capacităţii lui intelectuale de a-L cunoaște peDumnezeu. Această cunoaștere este izvorul din care se revarsătoată puterea. Dumnezeu l-a creat pe om în așa fel încât fiecareînsușire intelectuală să poată corespunde unei însușiri a minţiidivine, iar El caută în permanenţă să aducă mintea omului în

267

Tal

anţii

legătură cu Divinitatea. Dezvăluindu-i lumii harul Său, Dumnezeune oferă privilegiul de a coopera cu Domnul Hristos, ca să putemprimi o cunoaștere mai mare cu privire la lucrurile cerești.

Privind la Domnul Isus, obţinem concepţii tot mai clare și maiprecise cu privire la Dumnezeu și contemplându-L, suntemschimbaţi. Bunătatea și dragostea faţă de semenii noștri devininstinctul nostru firesc. Noi dezvoltăm un caracter care este copiacaracterului divin. Pe măsură ce devenim asemenea Lui, capacita-tea noastră de a-L cunoaște pe Dumnezeu se extinde. Intrăm totmai mult într-o relaţie de părtășie cu lumea cerească, iar capacitateanoastră de a primi bogăţiile cunoașterii și ale înţelepciunii veșnicieieste într-o continuă creștere.

Cel cu un singur talant

Cel care a primit un singur talant „s-a dus de a făcut o groapăîn pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său” (Matei 25,18).

Tocmai acela care primise darul cel mai mic și-a lăsat talantulnefolosit. Aici este adresată o avertizare pentru toţi cei careconsideră că lipsa unor talente însemnate îi scuză de îndatorireade a-I sluji Domnului. Ei spun că dacă ar putea realiza o lucrareimportantă, ar face-o cu bucurie, dar pentru că pot sluji doarîndeplinind lucrări mici, ei se consideră îndreptăţiţi să nu facănimic. Ei greșesc în această privinţă. Prin oferirea darurilor,Domnul pune la încercare caracterul slujitorilor Săi. Omul care aneglijat să-și folosească talantul a dovedit că este un rob necre-dincios. Dacă ar fi primit cinci talanţi, el i-ar fi îngropat așa cuml-a îngropat pe cel pe care l-a avut. Modul greșit în care a folositacel singur talant a dovedit că dispreţuia darurile Cerului. [356]

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credinciosși în cele mari” (Luca 16,10). Adesea, importanţa lucrurilor micieste subestimată pentru simplul fapt că sunt mici, dar ele au ocontribuţie importantă în adevărata disciplină a vieţii. În realitate,în viaţa creștină nu există nici un lucru neesenţial. Dacă subesti-măm importanţa lucrurilor mici, formarea caracterului nostru esteîntr-un pericol total.


268

„Cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și încele mari” (Luca 16,10). Prin lipsa de credincioșie, chiar și înîndeplinirea celor mai mici îndatoriri, omul Îl jefuiește peCreatorul lui de slujirea care I se cuvine. Această lipsă de credin-cioșie are efect asupra lui însuși. El nu reușește să primească harul,puterea și tăria de caracter, pe care le-ar fi putut primi printr-oconsacrare fără rezerve faţă de Dumnezeu. Atâta timp cât se aflădeparte de Hristos, el este expus ispitelor lui Satana și comitegreșeli în lucrarea sa pentru Domnul. Pentru că nu este călăuzitde principii corecte în îndeplinirea lucrurilor mici, el dă greș înascultarea de Dumnezeu în lucrurile mari, pe care le consideră afi o lucrare specială. Defectele cultivate în tratarea aspectelorminore ale vieţii se transmit și asupra lucrărilor mai importante.Omul acţionează în virtutea principiilor cu care s-a obișnuit. Prinrepetare, faptele devin obiceiuri, obiceiurile formează caracterul,iar în funcţie de caracter este hotărât destinul nostru, atât pentruviaţa prezentă, cât și pentru cea veșnică.

Omul poate fi educat să aducă la îndeplinire cu credincioșieresponsabilităţile mai importante, numai prin credincioșia înlucrurile mici. Dumnezeu i-a adus pe Daniel și pe tovarășii lui înlegătură cu marii oameni ai Babilonului, pentru ca acești demnitaripăgâni să poată cunoaște îndeaproape principiile adevăratei religii.Daniel trebuia să reprezinte caracterul lui Dumnezeu în mijloculunei naţiuni de închinători la idoli. Cum a fost el pregătit pentruo onoare și o responsabilitate atât de mari? Credincioșia înlucrurile mici a fost o trăsătură care i-a influenţat întreaga viaţă.El l-a onorat pe Dumnezeu în împlinirea celor mai mici îndatoriri,iar Domnul a colaborat cu el. Dumnezeu le-a dat lui Daniel șitovarășilor lui „știinţă și pricepere pentru tot felul de scrieri șiînţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toatevedeniile și în toate visele”. [357]

Dumnezeu l-a chemat pe Daniel să mărturisească pentru El înBabilon și la fel ne cheamă și pe noi să fim martorii Săi în lumeade azi. Atât în situaţiile minore, cât și în problemele cele maiimportante ale vieţii, El dorește ca noi să le descoperim oamenilorprincipiile Împărăţiei Sale.

269

Tal

anţii

În viaţa Sa pe pământ, Domnul Hristos i-a învăţat pe oamenisă acorde o atenţie deosebită lucrurilor mici. El a simţit oresponsabilitate continuă pentru marea lucrare de răscumpărare.Când îi învăţa pe oameni și le vindeca bolile, toate energiilesufletului Său erau solicitate până la extrem, totuși El observachiar și lucrurile cele mai simple ale vieţii și ale naturii. ÎnvăţăturileSale cele mai instructive [358] au fost acelea în care a ilustratmarile adevăruri ale Împărăţiei lui Dumnezeu, prin lucrurilesimple din natură. El nu a trecut cu vederea nevoile celui maiumil dintre slujitorii Lui. Urechile Sale auzeau orice strigăt deajutor. El a simţit atingerea femeii suferinde în mijlocul aglome-raţiei din jurul Său. Chiar și cea mai ușoară atingere a credinţei aprimit un răspuns. Când a înviat-o din morţi pe fiica lui Iair, Elle-a amintit părinţilor ei că trebuie să-i dea să mănânce. Când aieșit din mormânt, prin puterea Sa nemărginită, El nu a uitat săîmpăturească și să așeze cu atenţie, la locul potrivit, fâșiile depânză în care fusese pus în mormânt.

Lucrarea la care suntem chemaţi în calitate de creștini este aceeade a coopera cu Domnul Hristos pentru salvarea sufletelor. Noine-am angajat să îndeplinim această lucrare în virtutea legământuluipe care l-am făcut cu El, iar neglijarea ei este o dovadă a lipsei deloialitate faţă de Hristos. Totuși, pentru a aduce la îndeplinireaceastă lucrare, trebuie să urmăm exemplul Său în ce priveșteatenţia conștiincioasă acordată lucrurilor mici. Acesta este secretulsuccesului în orice domeniu al activităţii și influenţei creștine.

Domnul dorește ca poporul Său să atingă cele mai înalte trepteale dezvoltării, ca să-L poată glorifica prin abilitatea și voinţa dea face bine. Prin harul lui Dumnezeu ne-au fost puse la dispoziţietoate mijloacele de care avem nevoie pentru a dovedi că lucrămdupă planuri mai bune decât acelea pe care le urmează lumea.Noi trebuie să dovedim că avem o superioritate a intelectului, acapacităţii de înţelegere, a aptitudinilor și a cunoștinţelor, pentrucă noi credem în Dumnezeu și în puterea Sa de a lucra asuprainimii omenești.

Cei care nu sunt înzestraţi cu daruri mari nu trebuie să sedescurajeze. Să vegheze cu credincioșie asupra fiecărui punct slab


270

al caracterului lor și să folosească darul pe care îl au, căutând să-ldezvolte prin harul divin. Noi trebuie să manifestăm credincioșieși loialitate în tot ce facem în viaţă, cultivând calităţi care ne vorface în stare să aducem la îndeplinire orice lucrare.

Obiceiul neglijenţei ar trebui biruit cu fermitate. [359] Mulţicred că este suficient să-și scuze cele mai grave greșeli, spunândcă au uitat. Oare nu au și ei aceleași facultăţi intelectuale ca șiceilalţi oameni? Prin urmare ar trebui să-și disciplineze mintea,așa încât să nu uite. A fi neglijent și a uita este păcat. Dacă văformaţi obiceiul de a fi neglijenţi este posibil să vă neglijaţi pro-pria mântuire, și în cele din urmă să constataţi că nu sunteţi nepre-gătiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

Marile adevăruri trebuie puse în aplicare în lucrurile mici.Religia practică trebuie să fie evidenţiată în îndatoririle umile alevieţii de zi cu zi. Cea mai înaltă calificare a oricărui om este săasculte fără nici o rezervă Cuvântul Domnului.

Pentru că nu sunt în mod direct implicaţi într-o anumităactivitate religioasă, mulţi cred că viaţa lor este nefolositoare șică ei nu fac nimic pentru înaintarea Împărăţiei lui Dumnezeu.Dar aceasta este o greșeală. Dacă altcineva trebuie să facă lucrareacare le revine lor, ei nu trebuie să se acuze singuri de faptul căsunt nefolositori în marea lucrare a lui Dumnezeu. Nu trebuie ig-norate nici chiar îndatoririle cele mai umile. Orice activitate făcutăcu sinceritate este o binecuvântare, iar credincioșia manifestatăîn îndeplinirea ei se poate dovedi a fi o pregătire pentru responsabi-lităţi mai înalte.

Oricât de umilă ar fi, orice lucrare făcută pentru Dumnezeu,cu o deplină consacrare, este la fel de bine primită de El ca și celmai înalt act de slujire. Nici o jertfă adusă din motive sincere șicu toată voioșia sufletului nu este mică.

Oriunde ne-am afla, Domnul Hristos ne îndeamnă să aducemla îndeplinire orice îndatorire care se ivește. Dacă este o îndatorirelegată de viaţa de familie, să o îndeplinim cu bunăvoinţă și cuseriozitate pentru a face din căminul nostru un loc plăcut. Dacăești mamă, educă-ţi copiii pentru Domnul Hristos. Aceasta esteîn aceeași măsură o lucrare pentru Dumnezeu, ca și aceea pe

271

Tal

anţii

care o face pastorul la amvon. Dacă datoria ta este de a sta labucătărie, fii un bucătar desăvârșit. Pregătește o mâncare sănătoa-să, hrănitoare și apetisantă. Când folosești cele mai bune ingre-diente în prepararea hranei, adu-ţi aminte că trebuie să păstrezi înmintea ta gândurile cele mai bune. Dacă te ocupi cu lucratulpământului sau ești angajat în oricare altă meserie, străduiește-teca îndeplinirea datoriei tale să fie plină de succes. [360] Lucreazăîn mod inteligent. Tu Îl reprezinţi pe Domnul Hristos în toatelucrările tale. Fă totul așa cum ar fi făcut El, dacă ar fi fost înlocul tău.

Oricât de mic ar fi talantul tău, Dumnezeu are un loc în caredorește să-l folosești. Dacă este folosit cu înţelepciune, acel singurtalant își va aduce la îndeplinire misiunea. Prin credincioșia înîndeplinirea micilor îndatoriri, noi trebuie să împlinim planul luiDumnezeu cu privire la dezvoltarea talanţilor, iar Dumnezeu Îșiva aduce la îndeplinire planul Său de înmulţire a acestora.Lucrurile mărunte devin cele mai importante mijloace de influenţăîn lucrarea Sa.

Trebuie să manifestaţi o credinţă vie, care să se împleteascăasemenea unor fire de aur cu îndeplinirea chiar și a celor maimici datorii. În acest fel, munca de zi cu zi va contribui la creștereaexperienţei creștine. Veţi privi fără încetare la Domnul Isus.Dragostea faţă de El va conferi o putere vitală fiecărei lucrări pecare o veţi face. Folosirea corectă a talanţilor noștri va fi ca unlanţ de aur care ne va lega de lumea cerească. Aceasta esteadevărata sfinţire, deoarece sfinţirea constă în îndeplinirea voioasăa datoriilor de zi cu zi, într-o ascultare desăvârșită de voia luiDumnezeu.

Mulţi creștini așteaptă să li se ofere posibilitatea de a face omare lucrare. Pentru că nu pot găsi un loc suficient de înalt pentrua le satisface ambiţia, ei dau greș în împlinirea cu credincioșie aîndatoririlor obișnuite ale vieţii. Aceste îndatoriri li se parneinteresante. Zi după zi, ei lasă să le scape ocaziile de a-și arătacredincioșia faţă de Dumnezeu. În timp ce așteaptă vreo lucrareimportantă, viaţa lor trece fără să-și împlinească rostul și fără să-și facă lucrarea.


272

Talanţii daţi înapoi

„După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-acerut socoteala” (Matei 25,19). Când le va cere socoteală slujitorilorSăi, Domnul va cerceta rezultatele obţinute prin folosirea fiecăruitalant. Lucrarea îndeplinită dezvăluie caracterul lucrătorului.

Robii care au primit cinci și respectiv doi talanţi, I-au înapoiatStăpânului darurile care le fuseseră încredinţate, împreună cubeneficiul obţinut de pe urma lor. [361] Ei nu și-au asumat nici unmerit pentru acest fapt. Talanţii pe care i-au avut le fuseseră daţi.Ei au câștigat alţi talanţi, dar dacă nu ar fi avut depozitul iniţial, nuar fi câștigat nimic. Acești robi au considerat că nu au făcut altcevadecât ce erau datori să facă. Capitalul era al Stăpânului, iar profitulera tot al Său. Dacă Mântuitorul nu ar fi revărsat asupra lordragostea și harul Său, ei ar fi suferit o pierdere veșnică.

Totuși, când Își primește talanţii, Stăpânul îi aprobă pelucrători și îi răsplătește, ca și când meritul le-ar aparţine întotalitate. Faţa Sa este plină de bucurie și mulţumire. El estedeosebit de încântat de faptul că Își poate revărsa binecuvântareaasupra lor. El îi răsplătește pentru fiecare serviciu și pentru fiecaresacrificiu, nu pentru că ar fi dator faţă de ei, ci pentru că inima Saeste plină de dragoste și duioșie.

„Bine, rob bun și credincios”, spune El, „ai fost credincios înpuţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri, intră în bucuriastăpânului tău!” (Matei 25,23)

Credincioșia, loialitatea faţă de Dumnezeu și serviciul făcutdin iubire beneficiază de aprobarea divină. Fiecare impuls inspiratde Duhul Sfânt, spre bunătate și spre Dumnezeu, este notat încărţile cerului, iar în ziua răsplătirii, aceia prin care a lucrat Elvor fi apreciaţi.

Când îi vor vedea în Împărăţia Sa pe cei care au fost răscumpă-raţi prin lucrarea lor, ei vor intra în bucuria Domnului. Ei voravea privilegiul de a lua parte la lucrarea Sa acolo, deoarece s-aupregătit, luând parte la lucrarea Sa, aici, pe pământ. Ceea ce vomfi în ceruri va fi o reflectare a ceea ce suntem acum din punct devedere al caracterului și al slujirii spirituale. Domnul Hristos a

273

Tal

anţii

spus despre Sine: „Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I seslujească, ci El să slujească” (Matei 20,28). Lucrarea Sa din cerurieste aceeași lucrare pe care a făcut-o pe pământ. Iar răsplatanoastră, pentru că lucrăm împreună cu Domnul Hristos în lumeaaceasta, va fi o autoritate mai mare și un privilegiu mai înalt de aconlucra cu El în lumea viitoare. [362]

„Cel ce nu primise decât un talant, a venit și el, și a zis: ’Doam-ne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, șistrângi de unde n-ai vânturat. Mi-a fost teamă și m-am dus deţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’”

Așa își scuză oamenii neglijarea darurilor primite din partealui Dumnezeu. Ei Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind un tiransever, care îi pândește să-i prindă greșind și să-i pedepsească. EiÎl acuză pe Dumnezeu că le pretinde ceva ce nu le-a dat niciodatăși seceră de unde nu a semănat.

Mulţi Îl acuză pe Dumnezeu în inima lor că este un stăpânaspru, pentru că le cere să-I slujească și să-I pună la dispoziţiebunurile lor. Dar, ce Îi putem aduce noi lui Dumnezeu fără să fiedeja al Său? Împăratul David spunea: „Totul vine de la Tine șidin mâna Ta primim ce-Ţi aducem” (1 Cronici 29,14). Toatelucrurile sunt ale lui Dumnezeu, nu numai datorită creaţiei, ci șiprin răscumpărare. Toate binecuvântările acestei vieţi și ale vieţiiveșnice ne sunt date, având asupra lor pecetea crucii de peGolgota. Prin urmare, acuzaţia că Dumnezeu este un stăpân aspru,care seceră de unde nu a semănat, este falsă.

Stăpânul din parabolă nu a negat acuzaţia slujitorului nelegiuit,chiar dacă a fost o acuzaţie nedreaptă, ci l-a tratat pe temeiulconvingerilor lui, dovedindu-i că nu are nici o scuză pentru compor-tamentul lui. Slujitorului îi fuseseră asigurate toate mijloacele șicăile prin care ar fi putut înmulţi talantul primit, pentru a-i aduceproprietarului un câștig. „Prin urmare, se cădea”, a spus El, „catu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luatînapoi cu dobândă ce este al meu!” (Matei 25,27)

Tatăl nostru ceresc nu cere nici mai mult, nici mai puţin decâtne-a dat capacitatea să îndeplinim. El nu pune asupra slujitorilorSăi nici o povară pe care nu sunt în stare să o poarte. „Căci El știe


274

din ce suntem făcuţi; Își aduce aminte că suntem ţărână” (Psalmi103,14).

„Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; și cui i s-a încredinţatmult, i se va cere mai mult” (Luca 12,48). [363] Fiecare dintrenoi va fi considerat răspunzător, chiar și pentru că a făcut cu oiotă mai puţin decât a avut capacitatea să facă. Domnul evalueazăcu exactitate fiecare posibilitate de slujire. Capacităţile nefolositesunt luate în considerare tot atât de mult ca și acelea care suntfolosite și dezvoltate. Dumnezeu ne consideră responsabili pentrutot ce am fi putut deveni printr-o folosire corectă a talentelornoastre. Noi vom fi judecaţi în conformitate cu lucrarea pe caream fi putut să o facem, dar nu am făcut-o, deoarece nu ne-amfolosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ne vompierde mântuirea, de-a lungul veșniciei ne vom da seama care arfi fost rezultatul talentelor noastre nefolosite. Orice cunoștinţăsau aptitudine pe care am fi putut să o dobândim, dar nu amfăcut-o, va avea ca rezultat pierderea veșnică.

Când ne consacrăm pe deplin lui Dumnezeu și respectăm în-drumările Sale în lucrarea noastră, El Însuși Își asumă responsabi-litatea pentru realizarea ei. Dumnezeu nu dorește să punem laîndoială succesul eforturilor noastre sincere. Nu ar trebui să negândim nici măcar o singură clipă la nereușită. Noi trebuie săcooperăm cu Acela care nu dă greș niciodată.

Nu ar trebui să vorbim despre slăbiciunea și incapacitateanoastră. Aceasta este o neîncredere evidentă în Dumnezeu, o negarea Cuvântul Său. Când murmurăm datorită poverilor noastre saurefuzăm responsabilităţile pe care El ne cheamă să le purtăm, noispunem de fapt că Dumnezeu este un stăpân aspru, care ne cere săîndeplinim lucrări pentru care nu ne-a dat puterea necesară.

Adesea suntem înclinaţi să etichetăm spiritul robului leneș cafiind umilinţă. Dar adevărata umilinţă este mult diferită. A fiîmbrăcat în umilinţă nu înseamnă a avea un intelect nedezvoltat,a fi lipsit de aspiraţii și laș, evitând orice responsabilităţi, de teamade a nu da greș în a le îndeplini cu succes. Adevărata umilinţăaduce la îndeplinire planurile lui Dumnezeu, prin dependenţa deputerea Sa.

275

Tal

anţii

Dumnezeu lucrează prin aceia pe care îi alege El. Uneori, Elalege oamenii cei mai simpli, ca să facă lucrarea cea mai mare,pentru că puterea Sa este dezvăluită [364] prin intermediulslăbiciunii omenești. Noi avem propriul standard și, în virtuteaacestuia, declarăm că unele lucruri sunt mari, iar altele mici, darDumnezeu nu ne evaluează în conformitate cu normele noastre.Nu trebuie să presupunem că lucrurile care ni se par nouă maritrebuie să fie mari și pentru Dumnezeu sau că acelea pe care noile considerăm mici trebuie să fie mici și pentru El. Nu esterăspunderea noastră să ne judecăm propriile talente sau să nealegem lucrarea. Trebuie să acceptăm poverile pe care ni lerânduiește Dumnezeu și să le purtăm pentru onoarea Sa, apelândîn permanenţă la El, ca să ne dea odihnă. Dumnezeu este mulţumitatunci când ne acceptăm îndatoririle cu recunoștinţă, bucurân-du-ne că suntem vrednici să fim conlucrători cu El.

Talantul luat înapoi

Sentinţa rostită în privinţa slujitorului leneș a fost: „Luaţi-idar talantul, și daţi-l celui ce are zece talanţi” (Matei 25,28). Înacest caz, ca și în răsplătirea lucrătorului credincios, este indicatănu numai răsplata care se va acorda la judecata finală, ci și procesulde răsplătire treptată în viaţa aceasta. La fel ca în domeniul natu-ral, și în cel spiritual, fiecare capacitate nefolosită va slăbi și se vadegrada. Activitatea este legea vieţii, iar inactivitatea înseamnămoarte. „Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora”(1 Corinteni 12,7). Dacă sunt folosite pentru binecuvântareaaltora, aptitudinile se dezvoltă și se înmulţesc. Dacă sunt reţinutepentru o slujire egoistă, ele se diminuează, iar în cele din urmăsunt retrase. Cel care refuză să le ofere și altora din ceea ce aprimit, în final, va constata că nu mai are nimic de oferit. Elcontribuie la un proces care diminuează în mod sigur capacităţilesufletului și în cele din urmă le distruge.

Nimeni să nu presupună că poate trăi o viaţă egoistă, iar apoi,după ce a slujit intereselor proprii, să intre în bucuria Domnuluisău. Acest fel de oameni nu pot lua parte la bucuria unei iubiri


276

neegoiste. Ei nu ar fi potriviţi pentru a trăi în curţile cerești. [365]Ei nu ar putea preţui atmosfera curată a iubirii care cuprindecerul întreg. Pentru mintea lor, știinţa cerurilor ar fi o enigmă.

În marea zi a judecăţii, cei care nu au lucrat pentru DomnulHristos, care au trăit fără a avea nici o ţintă în viaţă, fără a purtanici o responsabilitate, gândindu-se doar la ei înșiși și căutând să-șisatisfacă propriile dorinţe egoiste, vor fi așezaţi de Judecătorultuturor lucrurilor de pe pământ în rândul celor care au făcut numairău și vor primi aceeași condamnare.

Mulţi dintre cei care se declară creștini neglijează cerinţele luiDumnezeu și totuși nu consideră că ar fi vreun rău în aceasta. Eiștiu că ucigașii, hulitorii și cei care comit adulter merită să fiepedepsiţi, dar în ceea ce îi privește, ei se bucură de participarea laserviciile religioase. Acestor oameni le place să audă predicareaEvangheliei și ca urmare cred despre ei înșiși că sunt creștini. Deșiși-au petrecut viaţa îngrijindu-se doar de ei, când vor auzi sentinţa:„Luaţi-i dar talantul...”, ei vor fi la fel de surprinși, precum a fostrobul necredincios din parabolă. Asemenea iudeilor, ei confundăsatisfacţia datorată binecuvântărilor pe care le-au primit curesponsabilitatea de a le folosi.

Mulţi dintre cei care evită să îndeplinească vreo lucrare creștinăse scuză, motivând că nu sunt capabili pentru aceasta. Dar oareDumnezeu i-a făcut să fie incapabili? Nicidecum. Incapacitatealor este rezultatul propriei inactivităţi și ei aleg în mod deliberatsă rămână în această stare. Prin caracterul pe care și-l formează,ei suportă deja rezultatul sentinţei: „Luaţi-i dar talantul...” Con-tinua folosire greșită a talanţilor lor va face să înceteze definitivlucrarea Duhului Sfânt, care este singura lor lumină. Hotărârea:„Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară”,pune sigiliul Cerului asupra alegerii pe care au făcut-o ei înșișipentru veșnicie.

277

„PRIETENI CU AJUTORUL BOGÃÞIILORNEDREPTE”*

Venirea Domnului Hristos a avut loc într-un timp în care spiri-tul lumesc se manifesta într-un mod intens. Oamenii așezaulucrurile trecătoare mai presus de cele veșnice și preocupările lorprezente mai presus de cerinţele cu privire la viitorul lor. Eiconfundau fanteziile cu realitatea și realitatea cu fanteziile. Ei nupriveau prin credinţă lumea nevăzută. Satana le înfăţișa lucrurileacestei vieţi într-o manieră atrăgătoare și întru totul răpitoare,iar ei acordau atenţie ispitelor lui.

Domnul Hristos a venit pentru a schimba această ordine alucrurilor. El a căutat să rupă vraja prin care oamenii erau orbiţiși prinși în cursă. În învăţăturile Sale, El a căutat să așeze înordinea corectă cerinţele cerești și pe cele pământești, pentru aîndrepta gândurile oamenilor de la prezent la viitor. El i-a chematpe oameni să renunţe la goana după lucrurile trecătoare și să sepregătească pentru veșnicie.

„Un om bogat”, a spus El, „avea un ispravnic care a fost pârâtla el că-i risipește averea” (Luca 16,1). Bogatul își lăsase întreagaproprietate în mâinile slujitorului său, dar slujitorul a fost necre-dincios, iar stăpânul era convins [367] că acesta îl jefuise în modsistematic. El s-a hotărât să nu-l mai ţină în slujba sa și l-a chematpentru o verificare a rapoartelor lui. „Ce aud eu vorbindu-se despretine?” a spus el. „Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta, pentru că numai poţi fi ispravnic” (Luca 16,2).

Având în vedere perspectiva de a fi concediat, ispravnicul aînţeles că are trei posibilităţi pentru viitor: fie să lucreze, fie săcerșească, fie să moară de foame. Și și-a spus în sinea lui: „Ce amsă fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap nu pot, să cerșescmi-e rușine. Știu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos



278

din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor. A chemat pefiecare din datornicii stăpânului său, și a zis celui dintâi: ’Cât eștidator stăpânului meu?’ ’O sută de măsuri de untdelemn’, a răspunsel. Și i-a zis: ’Ia-ţi zapisul și șezi degrabă de scrie cincizeci’. Apoia zis altuia: ’Dar tu, cât ești dator?’ ’O sută de măsuri de grâu’, arăspuns el. Și i-a zis: ’Ia-ţi zapisul și scrie optzeci’” (Luca 16,3-7).

Acest slujitor necredincios i-a făcut și pe alţii părtași la actelelui necinstite. El l-a înșelat pe stăpânul său în beneficiul lor, iarprin faptul că au acceptat acest beneficiu, ei și-au asumat obligaţiade a-l primi în casa lor ca pe un prieten.

„Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucraseînţelepţește” (Luca 16,8). Acel om lumesc a lăudat isteţimea celuicare îl înșelase. Dar aprecierea bogatului nu a fost și aprecierealui Dumnezeu.

Domnul Hristos nu l-a lăudat pe ispravnicul nedrept, ci a folosito întâmplare binecunoscută pentru a ilustra învăţătura pe caredorea să o prezinte. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilornedrepte”, a spus El, „pentru ca atunci când veţi muri, să vă pri-mească în corturile veșnice”. [368]

Mântuitorul fusese criticat de farisei, pentru că avea legăturicu vameșii și păcătoșii. Dar interesul Său faţă de aceștia nu s-adiminuat și nici lucrarea Sa pentru ei nu a încetat. Domnul a înţelescă profesia lor îi ducea în ispită. Ei erau înconjuraţi de atracţiispre rău. Primul pas greșit fusese ușor, iar apoi decăderea lorspre o necinste mai mare și spre nelegiuiri mai numeroase a fostrapidă. Domnul Hristos căuta prin orice mijloace să-i câștigepentru ţinte mai înalte și pentru principii mai nobile. Acesta afost scopul pe care l-a avut în vedere, când a relatat povestireadespre ispravnicul necredincios. Printre vameși erau unii chiar înaceeași situaţie cu cea prezentată în parabolă și ei își recunoș-teau practicile în ilustraţia Domnului Hristos. Atenţia lor a fostcaptivată și mulţi dintre ei au învăţat o lecţie ce aparţineaadevărului spiritual, tocmai din descrierea propriilor practicinecinstite.

Cu toate acestea, parabola le-a fost adresată în mod directucenicilor. Ei au fost primii cărora le fusese împărţit aluatul ade-

279

„Pri

eten

i cu

ajut

orul

bog

ăţiil

or n

edre

pte”

vărului și prin ei trebuia să ajungă la ceilalţi oameni. O mare partedin învăţăturile Domnului Hristos nu a fost înţeleasă la începutde ucenici și adesea păreau că au uitat aproape întru totul lecţiileSale. Dar mai târziu, [369] sub influenţa Duhului Sfânt, acesteadevăruri le-au fost aduse în memorie cu claritate și ei le-auprezentat într-o manieră plină de viaţă celor convertiţi de curând,care se adăugau bisericii.

Mântuitorul le-a vorbit de asemenea fariseilor. El nu a renunţatla speranţa că aceștia vor percepe puterea cuvintelor Sale. Mulţifuseseră profund convinși și, când aveau să audă adevărul subîndemnurile Duhului Sfânt, nu puţini urmau să creadă în DomnulHristos.

Fariseii încercaseră să-L discrediteze pe Domnul Hristos înochii oamenilor, acuzându-L că are legături cu vameșii și cupăcătoșii. Acum, Domnul a întors reproșurile asupra acestor acu-zatori. El le-a prezentat fariseilor o întâmplare despre care seștia că a avut loc printre vameși, atât pentru a înfăţișa comporta-mentul lor, cât și pentru a le arăta singura cale prin care își puteaurăscumpăra greșelile.

Administratorului necredincios îi fuseseră încredinţatebunurile stăpânului său în scopuri de binefacere, dar el le folosisepentru sine. Dumnezeu îi alesese pe urmașii lui Avraam. El îieliberase din robia Egiptului cu braţul Său puternic. El îi făcusedepozitarii adevărurilor sfinte pentru binecuvântarea lumii.Dumnezeu le încredinţase scrierile sfinte, pentru ca ei să le poatătransmite și altora lumina. Dar administratorii Săi folosiserăaceste daruri pentru a se îmbogăţi și pentru a se înălţa pe ei înșiși.

Fariseii, plini de simţământul propriei importanţe și alîndreptăţirii de sine, utilizau în mod greșit bunurile care le fuseserăîncredinţate de Dumnezeu spre a fi folosite pentru slava Sa.

Slujitorul din parabolă nu și-a adunat nici o rezervă pentruviitor. El a folosit pentru sine bunurile care îi fuseseră încredinţatepentru binele altora, dar s-a gândit doar la prezent. Dacărăspunderea de administrator avea să-i fie luată, pierdea totul.Dar bunurile stăpânului erau încă în mâinile sale și s-a hotărât[370] să le folosească pentru a se asigura în vederea nevoilor


280

viitoare. Ca să realizeze aceasta, a trebuit să aplice un plan nou.În loc să adune pentru sine, el trebuia să împartă altora. În felulacesta, își putea asigura prieteni care, atunci când va fi alungat,aveau să-l primească la ei. Tot așa era și situaţia fariseilor.Răspunderea de administratori urma să le fie luată în curând și lise adresa chemarea de a se pregăti pentru viitor. Ei puteau obţineun beneficiu personal, numai căutând binele altora. Numaiîmpărţind darurile primite de la Dumnezeu în viaţa prezentă seputeau pregăti pentru veșnicie.

După ce a relatat parabola, Domnul Hristos a zis: „Căci fiiiveacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiiiluminii” (Luca 16,8). Adică, oamenii înţelepţi din lume manifestămai multă înţelepciune și seriozitate în a-și sluji lor înșiși, decâtașa-zișii copii ai lui Dumnezeu în lucrarea de slujirea pe care oîndeplinesc pentru El. Așa a fost în zilele Domnului Hristos și totașa este și în zilele noastre. Priviţi la viaţa multora dintre cei carepretind că sunt creștini. Domnul i-a înzestrat cu putere, capacităţiși influenţă. El i-a înzestrat cu bani pentru a fi niște conlucrătoricu El în marea lucrare de mântuire. Toate darurile Sale trebuiesă fie folosite pentru binecuvântarea omenirii, pentru alinareacelor suferinzi și ajutorarea celor nevoiași. Noi trebuie să-i hrănimpe cei flămânzi, să-i îmbrăcăm pe cei goi, să îngrijim de văduve șiorfani, să-i încurajăm pe cei necăjiţi și asupriţi. Dumnezeu nu aintenţionat niciodată ca în lume să se răspândească nenorocirea.El nu a intenţionat niciodată ca vreun om să deţină bogăţii dinabundenţă și să trăiască în lux, în timp ce copiii altora plâng defoame. Bunurile materiale care depășesc nevoile concrete ale vieţiiîi sunt încredinţate omului pentru a face bine și pentru abinecuvânta omenirea. Domnul spune: „Vindeţi ce aveţi și daţimilostenie” (Luca 12,33). „Fiţi darnici, gata să simţiţi împreunăcu alţii” (1 Timotei 6,18). „Când dai o masă, cheamă pe săraci,pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi” (Luca 14,13). „Dezleagă lanţurilerăutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi șirupe orice fel de jug. [371] Împarte-ţi pâinea cu cel flămând șiadu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost. Dacă vezi pe un omgol, acopere-l.” „Satură sufletul lipsit” (Isaia 58,6.7.10). „Duceţi-vă

281

„Pri

eten

i cu

ajut

orul

bog

ăţiil

or n

edre

pte”

în toată lumea, și propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu16,15). Acestea sunt poruncile Domnului. Oare face aceastălucrare marea majoritate a celor ce se declară creștini?

Vai, cât de mulţi își însușesc darurile lui Dumnezeu! Cât demulţi adaugă casă după casă și teren după teren. Cât de mulţi îșicheltuiesc banii pentru plăceri, pentru satisfacerea apetitului,pentru case, mobilă și haine extravagante, în timp ce semenii lorsunt lăsaţi în mizerie și păcat, victime ale bolii și ale morţii.Mulţimile pier fără a primi nici măcar o singură privire miloasă,nici un cuvânt sau o faptă de simpatie.

Oamenii sunt vinovaţi de jaf faţă de Dumnezeu. Modul egoistîn care folosesc bunurile materiale îl jefuiește pe Domnul de slavacare ar trebui să-I fie adusă prin alinarea suferinţelor omenirii șiprin salvarea sufletelor. Ei risipesc [372] bunurile Sale care le-aufost încredinţate. Domnul declară: „Mă voi apropia de voi pentrujudecată, și Mă voi grăbi să mărturisesc împotriva… celor ceopresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă și pe orfan,nedreptăţesc pe străin”. „Se cade să înșele un om pe Dumnezeu,cum Mă înșelaţi voi? Dar voi întrebaţi: ’Cu ce Te-am înșelat?’ Cuzeciuielile și darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vremecăutaţi să Mă înșelaţi, tot poporul în întregime!” (Maleahi 3,5.8.9).„Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Bogăţiile voastre au putrezit, șihainele voastre sunt roase de molii. Aurul și argintul vostru auruginit și rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră. … V-aţistrâns comori în zilele din urmă! Aţi trăit pe pământ în plăceriși în desfătări. Iată că plata lucrătorilor, care v-au secerat câm-piile, și pe care le-aţi oprit-o, prin înșelăciune, strigă! Și strigă-tele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oștirilor” (Iacov5,1-3.5.4).

Fiecărui om i se va cere să dea socoteală pentru darurile carei-au fost încredinţate. În ziua judecăţii finale, bogăţiile adunatede oameni nu le vor fi de nici un folos. Ei nu au nimic despre caresă poată spune că le aparţine.

Cei care își petrec viaţa adunând comori lumești dovedesc căau mai puţină înţelepciune, consideraţie și interes pentru bună-starea lor veșnică, decât a avut ispravnicul nedrept pentru a-și


282

asigura cele necesare pe acest pământ. Acești așa-ziși copii ailuminii sunt mai puţin înţelepţi decât copiii acestei lumi dingeneraţia lor. Ei sunt cei despre care profetul declara în viziuneasa cu privire la marea zi a judecăţii: „În ziua aceea, oamenii îșivor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră, casă se închine la ei, îi vor arunca la șobolani și la lilieci și vor intraîn găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor, de frica Domnuluiși de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozeascăpământul” (Isaia 2,20.21). [373]

Domnul Hristos spune: „… Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogă-ţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primeascăîn corturile veșnice” (Luca 16,9). Dumnezeu, Domnul Hristos șiîngerii se îngrijesc de cei necăjiţi, de suferinzi și de păcătoși. Dacăte vei consacra lui Dumnezeu pentru această lucrare și îţi veifolosi darurile în acest scop, vei fi împreună-lucrător cu fiinţelecerești. Inima ta va bate la unison cu inima lor. Caracterul tău vadeveni tot mai asemănător caracterului lor. Acești locuitori ailocașurilor cerești nu vor fi niște străini pentru tine. Când lucrurilepământești vor trece, străjerii porţilor cerului îţi vor spune bunvenit.

Bunurile materiale folosite pentru binecuvântarea altora voraduce un câștig. Bogăţiile investite corect vor realiza un mare bine.Sufletele vor fi câștigate pentru Domnul Hristos. Acela care urmeazăplanul Domnului Hristos pentru viaţa lui îi va vedea în curţile luiDumnezeu pe cei pentru care a lucrat și s-a sacrificat pe pământ.Cei răscumpăraţi își vor aminti plini de recunoștinţă de aceia careau contribuit la salvarea lor. Cât de preţios va fi cerul pentru aceiacare au fost credincioși în lucrarea de salvare a sufletelor.

Lecţia acestei parabole este valabilă pentru toţi. Fiecare omva trebui să dea socoteală pentru harul care i-a fost acordat prinDomnul Hristos. Viaţa este prea solemnă pentru a fi absorbită înlucruri trecătoare și pământești. Domnul dorește să le oferim șialtora bunurile pe care le primim din partea Celui veșnic șinevăzut.

În fiecare an, milioane și milioane de oameni trec în nefiinţăfără a fi avertizaţi și mântuiţi. În fiecare oră a vieţii, ni se oferă

283

„Pri

eten

i cu

ajut

orul

bog

ăţiil

or n

edre

pte”

diverse ocazii de a intra în legătură cu oamenii și de a-i conducela mântuire. Aceste ocazii vin și trec în permanenţă. Dumnezeudorește să le folosim cât mai bine cu putinţă. Zilele, săptămânileși lunile trec și, cu fiecare dintre ele, ne rămâne cu o zi, cu osăptămână și cu o lună mai puţin timp în care să ne aducem laîndeplinire lucrarea. Nu vor trece mai mult de câţiva ani, pânăcând [374] se va auzi vocea căreia nu putem să nu-i răspundem:„Dă-ţi socoteală de isprăvnicia ta”.

Dumnezeu îi cere fiecărui om să ia în considerare aceste cuvinteși să se cerceteze cu onestitate. De o parte a balanţei, puneţi-L peDomnul Hristos, care înseamnă comoara veșnică, viaţa, adevărul,cerul și bucuria lui Hristos în sufletele răscumpărate și puneţi încealaltă parte orice atracţie pe care o poate oferi lumea. Puneţiîntr-o parte a balanţei pierderea propriei mântuiri și a mântuiriiacelora care ar fi putut fi salvaţi prin intermediul vostru și puneţiîn cealaltă parte, pentru voi și pentru toţi ceilalţi, o viaţă caredurează cât viaţa lui Dumnezeu. Cântăriţi pentru prezent și pentruveșnicie. În timp ce faceţi aceasta, Domnul Hristos vă vorbește:„Și ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierdesufletul?” (Marcu 8,36)

Dumnezeu dorește să alegem lucrurile cerești în locul celorpământești. El ne oferă posibilităţile unei investiţii cerești. Eldorește să încurajeze ţintele noastre cele mai înalte și să protejezecomoara noastră cea mai aleasă. El declară: „Voi face pe oamenimai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”(Isaia 13,12). Când bogăţiile pe care le mănâncă moliile și le roaderugina vor fi spulberate, urmașii Domnului Hristos se vor puteabucura de comoara lor cerească și de bogăţii nepieritoare.

Prietenia celor răscumpăraţi de Hristos este mai bună decâttoate prieteniile lumii. Proprietatea locuinţei pe care Domnulnostru S-a dus să o pregătească este mai bună decât titlul deproprietate asupra celui mai nobil palat de pe pământ. Și cuvinteleadresate de Domnul Hristos slujitorilor Săi credincioși: „Veniţibinecuvântaţii Tatălui Meu de moșteniţi Împărăţia care v-a fostpregătită de la întemeierea lumii” (Matei 25,34), vor fi mai bunedecât toate cuvintele de laudă de pe pământ.


284

Acelora care au risipit bunurile Sale, Domnul Hristos încă lemai dă ocazia de a-și asigura bogăţii durabile. El spune: „Daţi, șivi se va da… Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, ocomoară nesecată în ceruri, [375] unde nu se apropie hoţul șiunde nu roade molia” (Luca 6,38; 12,33). „Îndeamnă pe bogaţiiveacului acestuia să nu se îngâmfe, și să nu-și pună nădejdea înniște bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toatelucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facăbine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtăîmpreună cu alţii, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare dreptcomoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă”(1Timotei 6,17-19).

Așadar, faceţi ca bogăţiile voastre să meargă înaintea voastrăîn ceruri. Adunaţi-vă comorile lângă tronul lui Dumnezeu.Asiguraţi-vă titlul de proprietate asupra bogăţiilor de nepătrunsale Domnului Hristos. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilornedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească încorturile veșnice”.

285

CINE ESTE APROAPELE MEU?*

Printre iudei, întrebarea: „Cine este aproapele meu?” provocadiscuţii nesfârșite. Ei nu aveau nici o îndoială cu privire la păgâniși la samariteni. Aceștia erau străini și vrăjmași. Dar în privinţacelor care aparţineau propriei naţiuni, în ce consta deosebireacare trebuia făcută între diferitele clase ale societăţii? Pe cinetrebuia preotul, rabinul sau bătrânul comunităţii să considere cafiind aproapele său? Aceștia își petreceau viaţa într-un șir neîncetatde ceremonii menite să-i facă să fie curaţi. Ei credeau că princontactul cu mulţimea ignorantă și neglijentă, ar fi devenit întinaţi,iar acest fapt ar fi solicitat un efort istovitor de curăţire. Oaretrebuiau ei să-i considere pe cei „necuraţi” ca fiind aproapelelor?

Aceasta era întrebarea la care a răspuns Domnul Hristos înparabola bunului samaritean. El a arătat că aproapele nostru nuînseamnă doar cel care face parte din biserica noastră sauîmpărtășește credinţa noastră. Acest fapt nu are nici o legăturăcu rasa, culoarea sau deosebirea de clasă socială. Aproapelenostru este orice persoană care are nevoie de ajutorul nostru.Este fiecare suflet lovit și rănit de vrăjmaș. Aproapele nostru esteorice om care Îi aparţine lui Dumnezeu. [377]

Parabola bunului samaritean a fost prezentată de DomnulHristos ca răspuns la o întrebare care I-a fost adresată de unînvăţător al legii. În timp ce Mântuitorul îi învăţa pe oameni, „unînvăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: ’Învă-ţătorule, ce să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?’” (Luca 10,25).Fariseii îi sugeraseră să pună această întrebare cu speranţa că vorreuși să-L prindă în cursă pe Domnul Hristos, chiar prin cuvinteleSale, și au ascultat cu nerăbdare răspunsul Lui. Dar Mântuitorulnu a intrat în nici o controversă. El a cerut răspunsul chiar de la



286

cel care îi pusese întrebarea. „Ce este scris în Lege”, l-a întrebatEl, „Cum citești în ea?” Iudeii încă Îl acuzau pe Domnul Isus cătratează cu superficialitate Legea dată pe Sinai, dar El a orientatsubiectul mântuirii tocmai asupra păzirii poruncilor lui Dumnezeu.

Învăţătorul Legii a zis: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeultău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cutot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10,27).„’Bine ai răspuns’, i-a zis Isus, ’fă așa, și vei avea viaţa veșnică’”(Luca 10,28).

Învăţătorul Legii nu era mulţumit de poziţia și faptele fariseilor.El studiase Scripturile cu dorinţa de a cunoaște adevăratul lorînţeles. El era interesat de acest subiect în mod sincer și a întrebat:„Ce să fac?” În răspunsul referitor la cerinţele Legii, acel învăţătora trecut peste toate rânduielile ceremoniale și rituale. El nu le-aacordat nici o valoare, ci a prezentat cele două mari principii pecare se bazează toată Legea și Profeţii. Cuvintele de apreciereale Mântuitorului cu privire la acest răspuns L-au așezat pe unteren avantajos faţă de rabini. Ei nu Îl puteau acuza pentru faptulcă aprobase declaraţia unui învăţător al Legii.

„Fă așa, și vei avea viaţa veșnică” (Luca 10,28), a zis DomnulHristos. În învăţăturile Sale, El prezentase întotdeauna Legea cafiind o unitate divină, arătând că este imposibil să păzești oporuncă și să încalci o alta, deoarece toate poruncile suntstrăbătute de același principiu. [378] Destinul omului va fideterminat de ascultarea pe care o acordă întregii Legi.

Domnul Hristos știa că, prin propria putere, nimeni nu puteapăzi Legea. El dorea să-l conducă pe învăţătorul Legii la ocercetare mai clară și mai profundă, ca să poată găsi adevărul.Noi putem păzi Legea, numai acceptând virtutea și harulDomnului Hristos. Credinţa în jertfa de ispășire pentru păcat îlface pe om în stare să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima șipe aproapele lui ca pe sine însuși.

Învăţătorul Legii știa că nu păzise nici primele patru porunci,nici pe următoarele șase. Cuvintele cercetătoare ale DomnuluiHristos l-au convins de propria vinovăţie, dar în loc să-șimărturisească păcatul, el a încercat să-l scuze. În loc să recunoască

287

Cin

e es

te a

proa

pele

meu

?

adevărul, a început să arate cât de dificilă este împlinirea poruncii.[379] În felul acesta, el spera să evite acuzaţia și să se justifice înochii oamenilor. Cuvintele Mântuitorului îi arătaseră că întrebarealui a fost inutilă, deoarece fusese capabil să-și răspundă singur.Totuși el a pus o altă întrebare, spunând: „Și cine este aproapelemeu?” (Luca 10,29)

Din nou, Domnul Hristos a refuzat să Se lase atras în contro-versă. El a răspuns la întrebare, relatând un incident a cărui amin-tire era încă recentă în mintea ascultătorilor. „Un om”, a spus El,„se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari,care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat,și l-au lăsat aproape mort” (Luca 10,30).

Mergând de la Ierusalim la Ierihon, călătorul a trebuit să treacăprintr-o zonă a pustiului Iudeii. Drumul cobora printr-un defileusălbatic și stâncos, care era bântuit de tâlhari și fusese adeseascena unor acte de violenţă. În acest loc, călătorul a fost atacat,jefuit de toate lucrurile de valoare și abandonat pe jumătate mort,pe marginea drumului. Pe când se afla în starea aceasta, pe acoloa trecut un preot. Acesta l-a văzut pe omul care zăcea rănit șizdrobit, tăvălindu-se în propriul sânge, dar l-a abandonat fără a-iacorda nici un ajutor. El „a trecut înainte pe alături”. Apoi aapărut un levit. Curios să vadă ce se întâmplase, levitul s-a opritși a privit la omul suferind. El era convins de ceea ce ar fi trebuitsă facă, dar nu era o îndatorire plăcută. Levitul și-a dorit să nu fivenit pe drumul acela, ca să nu-l vadă pe omul rănit. El s-a justificatîn sinea lui, spunându-și că situaţia nu-l privea și, la rândul lui, „atrecut înainte pe alături”.

Dar un samaritean care călătorea pe același drum l-a văzut peomul suferind și a făcut lucrarea pe care ceilalţi refuzaseră să ofacă. El a îngrijit rănitul cu blândeţe și bunătate.

„Când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legatrănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pedobitocul lui, l-a dus [380] la un han și a îngrijit de el. A doua zi,când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, și i-a zis:’Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoar-cere” (Luca 10,33-35). Atât preotul, cât și levitul pretindeau că


288

sunt evlavioși, dar samariteanul a dovedit că era cu adevăratconvertit. Nici pentru el, lucrarea nu a fost mai plăcută decât arfi fost pentru preot și pentru levit, dar prin atitudinea și faptelelui, a dovedit că este în armonie cu Dumnezeu.

Prin această lecţie, Domnul Hristos a prezentat principiileLegii într-o manieră directă și convingătoare, arătându-le ascultă-torilor Săi că neglijaseră să le aducă la îndeplinire. Cuvintele Saleau fost atât de categorice și de precise, încât ascultătorii nu auputut spune nimic împotriva Lui. Învăţătorul Legii nu a descoperitîn această lecţie nici un motiv de critică. Prejudecăţile lui cu privirela Domnul Hristos au fost îndepărtate. Dar el nu își biruiseantipatia naţională, suficient de mult încât să-l aprecieze pe sama-ritean, pronunţându-i numele. Când Domnul Hristos l-a întrebat:„Care dintre acești trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapelecelui ce căzuse între tâlhari?” El a răspuns: „Cel ce și-a făcutmilă cu el”.

Atunci, Domnul Isus i-a zis: „Du-te de fă și tu la fel” (Luca10,37). Arată aceeași bunătate duioasă faţă de cei aflaţi în nevoie.Astfel, vei dovedi că păzești întreaga Lege.

Marea deosebire dintre iudei și samariteni era legată de convin-gerile religioase cu privire la adevărata închinare. Fariseii nu voiausă spună nimic bun despre samariteni, ci invocau la adresa lorcele mai cumplite blesteme. Atât de puternică era antipatia dintreiudei și samariteni, încât femeii samaritence i s-a părut ceva ciudatca Domnul Hristos să-i ceară un pahar cu apă. „Cum Tu, Iudeu”,I-a zis ea, „ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?” Iar evan-ghelistul Ioan adaugă: „Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samari-tenii” (Ioan 4,9). [381] Iar când iudeii au fost atât de plini de oură de moarte faţă de Domnul Hristos, încât au vrut să-L omoarecu pietre chiar în templu, nu au găsit alte cuvinte mai potrivitepentru a-și exprima ura faţă de El, decât: „Nu zicem noi bine căești Samaritean, și că ai drac?” (Ioan 8,48). Cu toate acestea,preotul și levitul au neglijat tocmai lucrarea pe care le-oîncredinţase Domnul, lăsându-l pe samariteanul dispreţuit săîngrijească de unul dintre conaţionalii lor.

289

Cin

e es

te a

proa

pele

meu

?

Samariteanul a împlinit porunca: „Să iubești pe aproapele tăuca pe tine însuţi”, dovedind în felul acesta că era mai neprihănitdecât cei care îl acuzau. Riscându-și propria viaţă, el l-a tratat peomul rănit ca pe fratele lui. Acest samaritean Îl reprezintă peDomnul Hristos. Mântuitorul nostru [382] a manifestat faţă denoi o iubire pe care nici o iubire omenească nu o va putea egalavreodată. Când eram zdrobiţi, pe moarte, El a avut milă de noi.Domnul nu a trecut pe lângă noi ocolindu-ne și lăsându-ne săpierim fără ajutor și fără speranţă. El nu a rămas în căminul Săusfânt și fericit, unde era iubit de toată oștirea cerească. Domnul avăzut nevoia noastră disperată. El S-a decis să se ocupe de cazulnostru și S-a identificat cu interesele omenirii. El a murit pentrua-i mântui pe vrăjmașii Săi. El S-a rugat pentru aceia care L-auucis. Arătând spre exemplul Său, Domnul Hristos le spune urmași-lor Săi: „Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii”(Ioan 15,17). „Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiţi și voi unii pealţii” (Ioan 13,34).

Preotul și levitul fuseseră la templu pentru a lua parte la servi-ciile de închinare pe care le rânduise Însuși Dumnezeu. Participa-rea la acele servicii era un privilegiu deosebit de înalt, iar preotulși levitul s-au simţit atât de onoraţi, încât au considerat că ar fi oînjosire pentru ei să slujească unui suferind necunoscut de pe mar-ginea drumului. În felul acesta, ei au neglijat ocazia specială de abinecuvânta un semen, pe care Dumnezeu le-a oferit-o ca slujitoriai Săi.

Mulţi oameni din zilele noastre fac o greșeală asemănătoare.Ei își împart îndatoririle în două categorii distincte. O categorieeste alcătuită din lucruri mari, care trebuie stabilite prin Legealui Dumnezeu, iar cealaltă categorie este formată din așa-ziselelucruri mici, în privinţa cărora porunca „Să iubești pe aproapeletău, ca pe tine însuţi” este neglijată. Acest domeniu al lucrăriieste lăsat la discreţia capriciului, a înclinaţiei sau a impulsului demoment. Astfel, caracterul se degradează, iar religia lui Hristoseste reprezentată greșit.

Există unii care cred că a sluji nevoilor omenirii suferinde ar fio înjosire a demnităţii lor. Mulţi privesc cu indiferenţă și dispreţ


290

la cei care și-au lăsat templul sufletului în ruină. Alţii îi neglijeazăpe săraci dintr-un motiv diferit. Ei consideră că lucrează pentrucauza lui Hristos, căutând să realizeze ceva de valoare. [383] Eicred că fac o mare lucrare și nu se pot opri, ca să observe nevoilecelor lipsiţi și necăjiţi. Promovându-și presupusa lor mare lucrare,ei pot ajunge chiar să-i asuprească pe săraci. Ei îi pot pune însituaţii grele și dificile, lipsindu-i de drepturile ce li se cuvin sauneglijând nevoile lor. Cu toate acestea, consideră că faptele lorsunt scuzabile, pentru că, după credinţa lor, ei promovează cauzalui Hristos.

Mulţi vor permite ca un frate sau un semen să se lupte singurîn situaţii neprielnice. Pentru că pretind că sunt creștini, ei potajunge să creadă că Îl reprezintă pe Domnul Hristos, în ciudaegoismului lor rece. Deoarece, aceia care se declară a fi slujitoriiDomnului nu cooperează cu El, dragostea lui Dumnezeu, care artrebui să se reverse de la ei, este împiedicată într-o mare măsurăsă ajungă la semenii lor. Și o mare parte din recunoștinţa plină delaudă și mulţumire, care ar trebui să vină din inima și de pe buzeleoamenilor, este împiedicată să se reverse înapoi spre Dumnezeu.El este jefuit de slava care se cuvine Numelui Său sfânt. Astfel,Dumnezeu este lipsit de aceia pentru care a murit Domnul Hristosși pe care dorește nespus să-i ducă în Împărăţia Sa, ca să locuiascăîn prezenţa Sa de-a lungul veacurilor nesfârșite.

Adevărurile divine au doar o mică influenţă asupra lumii, cândar trebui să exercite o influenţă puternică prin modul nostru de ale aplica în viaţă. Simpla mărturisire a credinţei există dinabundenţă, dar are o mică putere. Putem pretinde că suntemurmași ai Domnului Hristos, putem declara că noi credem fiecareadevăr din Cuvântul lui Dumnezeu, dar, dacă nu este practicatăîn viaţa de zi cu zi, credinţa noastră nu-i va face nici un binesemenului nostru. Mărturisirea noastră poate fi înaltă, precumcerul, dar, dacă nu suntem cu adevărat creștini, nu ne va mântuinici pe noi, nici pe semenii noștri. Un exemplu bun va face maimult bine lumii, decât toate declaraţiile noastre.

Lucrarea lui Hristos nu poate fi slujită prin nici o practicăegoistă. Cauza Sa este cauza celor săraci și oprimaţi. În inima

291

Cin

e es

te a

proa

pele

meu

?

celor ce se declară urmași ai Săi trebuie să existe simpatia duioasăa Domnului Hristos – o dragoste mai profundă faţă de cei pe careEl i-a preţuit atât de mult, încât Și-a dat propria viaţă pentru a-imântui. Aceste suflete sunt preţioase, infinit mai preţioase decâtorice alt dar pe care I l-am putea aduce lui Dumnezeu. A ne unitoate energiile în vederea unei aparente lucrări mari, în timp ce îineglijăm pe cei nevoiași sau îi nedreptăţim pe străini, nu constituieo slujire care să poată beneficia de aprobarea Sa.

Sfinţirea sufletului prin lucrarea Duhului Sfânt este sădireanaturii Domnului Hristos în natura umană. Religia Evanghelieiînseamnă prezenţa Domnului Hristos în viaţă, ca un principiu viuși lucrător. Ea înseamnă harul lui Hristos dezvăluit în caracter șiexprimat prin fapte bune. Principiile Evangheliei nu pot fi sepa-rate de nici un domeniu al vieţii practice. Fiecare ramură a expe-rienţei și a lucrării creștine trebuie să constituie o reprezentare avieţii Domnului Hristos.

Iubirea este fundamentul evlaviei. Oricare ar fi mărturisirealui de credinţă, nici un om nu are o dragoste curată faţă deDumnezeu, dacă nu are o dragoste neegoistă faţă de fratele său.Dar, prin efortul nostru de a-i iubi pe alţii, nu vom putea ajungeniciodată în posesia acestui spirit. Noi avem nevoie de iubirea luiHristos în inimă. Când eul este contopit cu Domnul Hristos,iubirea izvorăște spontan. Desăvârșirea caracterului creștin esteatinsă atunci când impulsul de a-i ajuta și de a-i binecuvânta pealţii se revarsă continuu din inimă, când strălucirea cerului umpleinima și este descoperită pe chipul nostru.

Nu este posibil ca inima în care locuiește Hristos să fie lipsităde iubire. Dacă Îl iubim pe Dumnezeu, pentru că El ne-a iubitmai întâi, îi vom iubi pe toţi cei pentru care a murit DomnulHristos. Noi nu putem veni în legătură cu Divinitatea, fără a intraîn legătură cu omenirea, pentru că, în Acela care stă pe tronuluniversului, natura divină și cea umană sunt unite. Când suntemîn legătură cu Domnul Hristos, suntem în legătură și cu [385]semenii noștri prin verigile de aur ale lanţului iubirii. Atunci, milași compătimirea lui Hristos se vor manifesta în viaţa noastră. Noinu vom aștepta până când oamenii nevoiași și nefericiţi vor fi


292

aduși la noi. Nu vom avea nevoie să fim determinaţi în vreun felsă ne fie milă de necazurile altora. A sluji nevoilor celui lipsit șisuferind va fi pentru noi ceva tot atât de natural precum a fostpentru Domnul Hristos să facă bine pretutindeni unde mergea.

Oriunde se ivește un impuls de iubire și simpatie și oriundeinima se deschide pentru a-i binecuvânta și pentru a-i ajuta pealţii, acolo se dezvăluie lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.În adâncurile păgânismului, oameni care nu au avut nici ocunoaștere a Legii scrise a lui Dumnezeu, care nu au auzitniciodată de Numele Domnului Hristos, au fost buni cu slujitoriiSăi, protejându-i cu riscul propriei vieţi. Faptele lor dovedesclucrarea unei puteri divine. Duhul Sfânt a sădit harul lui Hristosîn inima celor ce trăiesc în sălbăticie, trezindu-le simţăminte desimpatie contrare firii și educaţiei lor. Lumina „care lumineazăpe orice om venind în lume” (Ioan 1,9) strălucește în sufletul lorși, dacă este urmată, le va călăuzi pașii în Împărăţia lui Dumnezeu.[386]

Slava cerului se manifestă prin ridicarea celui căzut și prinmângâierea celui întristat. Oriunde Domnul Hristos locuiește îninima oamenilor, El va fi dezvăluit în aceeași manieră. Religia luiHristos va aduce binecuvântare oriunde se va manifesta și oriundeva lucra ea, va exista strălucire.

Dumnezeu nu recunoaște nici o deosebire bazată pe naţiona-litate, rasă ori clasă socială. El este Creatorul tuturor oamenilor.Prin creaţie, toţi oamenii constituie o singură familie și toţi suntegali prin răscumpărare. Domnul Hristos a venit pentru a dărâmaorice zid de despărţire, pentru a deschide larg fiecare încăpere atemplului, așa încât fiecare suflet să poată avea intrare liberăînaintea lui Dumnezeu. Dragostea Sa este atât de largă, de adâncăși de mare, încât ajunge pretutindeni. Ea eliberează de sub putereaSatanei oamenii sărmani, care au fost amăgiţi de înșelăciunile lui,și îi așază sub influenţa tronului lui Dumnezeu, care este înconjuratde curcubeul făgăduinţei.

În Hristos, nu există nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod.Toţi au fost apropiaţi prin sângele Său preţios (Galateni 3,28;Efeseni 2,13).

293

Cin

e es

te a

proa

pele

meu

?

Oricare ar fi deosebirile în ce privește credinţa religioasă,strigătul de ajutor al omenirii suferinde trebuie să fie auzit și tre-buie să primească răspuns. Acolo unde există resentimente amaredatorită deosebirilor religioase, poate fi făcut mult bine printr-olucrare personală. Slujirea iubitoare va sfărâma barierele prejude-căţii și va câștiga suflete pentru Dumnezeu.

Noi trebuie să venim în întâmpinarea necazurilor, dificultăţilorși grijilor altora. Trebuie să luăm parte la bucuriile și la grijiletuturor, atât ale celor de sus, cât și ale celor de jos, atât ale celorbogaţi, cât și ale celor săraci. „Fără plată aţi primit”, spune DomnulHristos, „fără plată să daţi” (Matei 10,8). Pretutindeni în jurulnostru sunt oameni săraci, care trec prin încercări și au nevoie desimpatie și ajutor. Sunt văduve care au nevoie de înţelegere șisprijin. Sunt orfani pe care urmașii Domnului au fost îndemnaţisă-i primească la ei ca pe o moștenire din partea lui Dumnezeu.Prea adesea aceștia sunt trecuţi cu vederea și neglijaţi. Poate căsunt îmbrăcaţi în zdrenţe, lipsiţi de educaţie și par respingătoridin toate punctele de vedere, totuși ei sunt proprietatea luiDumnezeu. Ei au fost cumpăraţi cu un preţ [387] și sunt la fel depreţioși în ochii Săi ca și noi. Ei sunt membri ai marii familii a luiDumnezeu, iar creștinii, ca administratori ai Săi, sunt răspunzătoripentru ei. „Sufletele lor”, spune El, „le voi cere din mâna voastră”.

Păcatul este cel mai mare dintre toate relele, iar partea noastrăeste să avem milă de cel păcătos și să-l ajutăm. Totuși nu se poateajunge la toţi în același fel. Mulţi își ascund foamea sufletului.Acești oameni ar fi mult ajutaţi printr-un cuvânt delicat sau prin-tr-un gest de bunătate. Alţii se află în cea mai mare nevoie, darnu știu aceasta. Ei nu sunt conștienţi de teribila lor sărăcie sufletească.Nenumăraţi oameni sunt atât de cufundaţi în păcat, încât și-aupierdut sensibilitatea faţă de realităţile veșnice, și-au pierdutasemănarea cu Dumnezeu și cu greu își dau seama că au un sufletcare poate fi mântuit sau pierdut. Ei nu au nici credinţă înDumnezeu, nici încredere în oameni. La mulţi dintre aceștia sepoate ajunge doar prin fapte de bunătate dezinteresată. Mai întâitrebuie să ne îngrijim de nevoile lor fizice. Ei trebuie hrăniţi, spălaţiși îmbrăcaţi decent. Când vor vedea dovada iubirii voastre


294

neegoiste, va fi mai ușor pentru ei să creadă în dragostea luiDumnezeu.

Există mulţi care greșesc și își dau seama de rușinea și denesăbuinţa lor. Ei privesc la propriile greșeli, până când ajungaproape disperaţi. Nu trebuie să neglijăm aceste suflete. Cândcineva trebuie să înoate împotriva curentului, acesta îl trage înapoicu toată puterea. Atunci, trebuie să i se întindă o mână de ajutor,așa cum Fratele nostru mai mare i-a întins mâna lui Petru care sescufunda. Adresaţi-i cuvinte pline de speranţă, cuvinte care să-iîntărească încrederea și să-i trezească iubirea.

Fratele tău cu sufletul bolnav are nevoie de tine și tu însuţi ainevoie de iubirea lui. El are nevoie de experienţa unuia care afost la fel de slab, care poate simţi împreună cu el și îl poate ajuta.Cunoașterea propriei slăbiciuni ar trebui să ne facă în stare să-lajutăm pe altul în nevoia lui amară. Nu ar trebui să trecemniciodată pe lângă un suflet suferind, fără a căuta să-i oferimmângâierea cu care noi înșine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.

Părtășia cu Domnul Hristos, legătura personală cu un Mântu-itor viu, este cea care face ca mintea, inima și sufletul să poatătriumfa asupra firii decăzute. Vorbiţi-i celui rătăcit despre braţulatotputernic care îl va susţine, despre mila infinită a DomnuluiHristos care simte împreună cu el. Nu este suficient să creadă căexistă o Lege și o putere, care nu au nici o milă și nu aud niciodatăstrigătul după ajutor. El are nevoie să se prindă de o mână caldă,să se încreadă într-o inimă plină de duioșie. Menţineţi-i atenţiaîndreptată spre prezenţa divină, care este alături de el înpermanenţă și privește neîncetat asupra lui cu o dragoste plină demilă. Îndemnaţi-l să se gândească la inima Tatălui, care esteîndurerată de păcat, la mâna Sa care continuă să fie întinsă spreel, la glasul Său care spune: „Afară numai dacă vor căuta ocrotireaMea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine” (Isaia27,5).

Când vă angajaţi în această lucrare, alături de voi se aflătovarăși nevăzuţi de ochii omenești. Îngerii cerului au fost alăturide samariteanul care s-a îngrijit de străinul rănit. Îngerii din curţilecerești stau alături de toţi cei care Îi slujesc lui Dumnezeu, împli-

295

Cin

e es

te a

proa

pele

meu

?

nind nevoile semenilor lor. Voi vă bucuraţi de cooperareapersonală a Domnului Hristos. El este cel care înnoiește totul și,dacă lucraţi sub îndrumarea Sa, veţi vedea rezultate mari.

De credincioșia voastră în această lucrare vor depinde bunăsta-rea altora și destinul vostru veșnic. Domnul Hristos caută să-iînalţe pe toţi cei care vor fi aduși într-o relaţie de tovărășie cuSine, pentru ca noi să putem fi una cu El, după cum El este unacu Tatăl. El ne îngăduie să venim în contact cu suferinţe șinenorociri pentru a ne chema să părăsim egoismul nostru. El cautăsă dezvolte în noi atributele caracterului Său – compasiunea,duioșia și iubirea. Când acceptăm această lucrare de slujire, neînscriem de bunăvoie [389] în școala Sa, ca să fim pregătiţi pentrucurţile cerului. Iar dacă o respingem, noi respingem învăţăturaSa și alegem despărţirea veșnică de prezenţa Sa.

„Dacă vei umbla pe căile Mele”, declară Domnul, „și dacă veipăzi poruncile Mele… te voi lăsa să intri împreună cu cei ce suntaici” – chiar printre îngerii care înconjoară tronul Său (Zaharia3,7). Prin cooperarea cu fiinţele cerești în lucrarea lor pe pământ,noi ne pregătim să fim tovarășii lor în ceruri. „Nu sunt oare toţiduhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei cevor moșteni mântuirea?” (Evrei 1,14). Îngerii din ceruri le vorspune bun venit celor de pe pământ, care au trăit „nu ca să li seslujească, ci ei să slujească” (Matei 20,28). În această tovărășiebinecuvântată, vom învăţa, spre bucuria noastră veșnică, tot ceeste cuprins în întrebarea: „Cine este aproapele meu?”

296

RÃSPLATA HARULUI*

Iudeii aproape că pierduseră din vedere adevărul despre harulfără plată al lui Dumnezeu. Rabinii îi învăţau că favoarea luiDumnezeu trebuia câștigată prin merite. Ei sperau să obţină prinfaptele proprii răsplata neprihănirii. Prin urmare, închinarea lorera determinată de un spirit mercantil. Nici măcar ucenicii nuerau întru totul lipsiţi de acest spirit, iar Mântuitorul căuta oriceocazie pentru a le arăta greșeala lor. Chiar înainte de a rosti pa-rabola lucrătorilor, s-a petrecut un eveniment care I-a oferit ocaziade a prezenta principiile corecte.

Pe când mergea pe drum, un tânăr conducător a alergat spreEl și, îngenunchind, L-a salutat cu respect. „Bunule Învăţător”, aspus el, „ce să fac ca să moștenesc viaţa veșnică?” (Marcu 10,17)

Conducătorul I se adresase Domnului Hristos doar ca unuirabin respectat, fără a-L considera Fiul lui Dumnezeu. Mântuito-rul i-a zis: „Pentru ce Mă numești bun?” „Nimeni nu este bundecât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10,18). Pe ce temei Mănumești [391] bun? Doar Dumnezeu este bun. Dacă Mă recu-noști ca fiind astfel, trebuie să mă accepţi ca Fiu și reprezentantal Său.

„Dacă vrei să intri în viaţă”, a adăugat El, „păzește poruncile.”Caracterul lui Dumnezeu este exprimat în Legea Sa și, ca să fii înarmonie cu Dumnezeu, fiecare faptă a ta trebuie să izvorască dinprincipiile Legii Sale.

Domnul Hristos nu a micșorat cerinţele Legii. Exprimându-Seîntr-o manieră inconfundabilă, El a prezentat ascultarea ca fiindcondiţia primirii vieţii veșnice, aceeași condiţie care i s-a cerut luiAdam înainte de cădere. Domnul nu așteaptă de la oameni cunimic mai puţin acum, decât a așteptat de la omul din Paradis,

* Capitol bazat pe textele din Matei 19,16-30; 20,1-16; Marcu 10,17-31;Luca 18,18-30.

297

Răs

plat

a ha

rulu

i

adică ascultarea desăvârșită, neprihănirea deplină. Cerinţa pentrucei aflaţi sub legământul harul este tot atât de cuprinzătoare,precum a fost cerinţa din Eden – armonia cu Legea lui Dumnezeu,care este sfântă, dreaptă și bună.

La cuvintele: „Păzește poruncile”, tânărul a întrebat: „Care?” Ela presupus că Domnul Hristos S-a referit la vreo prevedere ceremo-nială, dar Domnul vorbea despre Legea dată pe Sinai. El amenţionat mai multe porunci scrise pe cea de a doua tablă a Deca-logului și apoi le-a rezumat pe toate în principiul: „… Să iubeștipe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 19,19).

Tânărul a răspuns fără ezitare: „Toate aceste porunci le-am păzitcu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipsește?” (Matei 19,20).Concepţia lui despre Lege era superficială și se limita doar laaspectele exterioare. Judecat după standardul omenesc, el îșipăstrase un caracter nepătat. Viaţa lui exterioară fusese într-o maremăsură nevinovată, iar el credea cu sinceritate că ascultarea lui eraperfectă, fără nici o greșeală. Totuși tânărul avea o teamă ascunsă,că relaţia lui spirituală cu Dumnezeu nu era întru totul bună. Acestfapt l-a determinat să întrebe: „Ce-mi mai lipsește?”

„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Domnul Hristos, „du-te devinde ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară [392] în cer! Apoivino, și urmează-Mă. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecatfoarte întristat; pentru că avea multe avuţii” (Matei 19,21.22).

Cel care se iubește pe sine este un călcător al Legii. Aceasta adorit Domnul Isus să-i descopere tânărului și l-a supus unui testcare avea scopul de a face evident egoismul din inima lui. Domnuli-a arătat pata din caracterul său. Tânărul nu a vrut să primeascăo lumină mai mare. El păstrase în suflet un idol. Dumnezeul luiera lumea. El pretindea că a păzit Legea, dar îi lipsea acel principiucare era însuși spiritul și viaţa tuturor poruncilor. El nu avea odragoste adevărată faţă de Dumnezeu și faţă de oameni. Acestuitânăr îi lipsea tocmai ceea ce l-ar fi putut face să fie pregătit pentrua intra în Împărăţia cerurilor. Datorită iubirii de sine și a câștiguluilumesc, el nu era în armonie cu principiile Cerului.

Când tânărul conducător a venit la Domnul Isus, sinceritateași seriozitatea [393] lui au cucerit inima Mântuitorului. Isus S-a


298

uitat ţintă la el și l-a iubit (Marcu 10,21). Domnul a văzut în el unom care ar fi putut sluji ca predicator al neprihănirii. El era totatât de dispus să-l primească pe acest tânăr talentat și nobil, cumi-a primit pe sărmanii pescari care L-au urmat. Dacă și-ar fi dedicataptitudinile în slujba lucrării de salvare a sufletelor, el ar fi pututdeveni un lucrător sârguincios și plin de succes pentru Hristos.

Dar mai întâi trebuia să accepte condiţiile uceniciei. El trebuiasă se consacre fără rezerve lui Dumnezeu. La chemarea Mântuito-rului, Ioan, Petru, Matei și tovarășii lor au lăsat totul, s-au ridicatși au mers după El (Luca 5,28). Aceeași consacrare i se cerea șitânărului conducător. Iar în această privinţă, Domnul Hristos nui-a cerut un sacrificiu mai mare decât cel pe care îl făcuse ElÎnsuși. „El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentruca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8,9). Tână-rul trebuia doar să meargă pe calea pe care îl conducea DomnulHristos.

Domnul Hristos l-a privit și a dorit nespus de mult mântuirealui. El a dorit să-l trimită ca sol al binecuvântării oamenilor. Înlocul lucrurilor la care I-a cerut să renunţe, Hristos îi ofereaprivilegiul tovărășiei Sale. „Urmează-Mă”, i-a zis El. Petru, Iacovși Ioan au considerat acest privilegiu ca fiind o bucurie. Chiar șitânărul Îl admira pe Domnul Hristos. Inima lui era atrasă deMântuitorul. Dar el nu a fost gata să accepte principiul Său cuprivire la sacrificiul de sine. El a dorit viaţa veșnică, dar nu a fostdispus să primească în suflet acea iubire neegoistă, care înseamnăviaţa, și s-a îndepărtat întristat de Domnul Hristos.

În timp ce tânărul pleca, Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi:„Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce auavuţii!” (Marcu 10,23). Aceste cuvinte i-au uimit pe [394] ucenici.Ei fuseseră învăţaţi să-i considere pe bogaţi ca fiind niște favorizaţiai Cerului. Ei înșiși sperau să primească putere și bogăţii lumeștiîn împărăţia lui Mesia. Dacă bogaţii aveau să intre cu maredificultate în împărăţie, ce speranţă ar mai fi rămas pentru restuloamenilor?

„Isus a luat din nou cuvântul, și le-a zis: ’Fiilor, cât de anevoieeste pentru cei ce se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui

299

Răs

plat

a ha

rulu

i

Dumnezeu! Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac,decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!’ Uceniciiau rămas și mai uimiţi” (Marcu 10,24-26). Acum, și-au dat seamacă și ei erau incluși în această avertizare solemnă. În luminacuvintelor Mântuitorului se dezvăluia dorinţa lor ascunsă dupăputere și bogăţii. Având o presimţire rea cu privire la ei înșiși, auexclamat: „Cine poate atunci să fie mântuit?” (Marcu 10,26)

„Isus S-a uitat ţintă la ei, și le-a zis: ’Lucrul acesta este cuneputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu, pentru că toate lucrurilesunt cu putinţă la Dumnezeu’” (Marcu 10,27).

Un om nu poate intra în ceruri, pur și simplu, pentru că estebogat. Bogăţia nu-i conferă nici un drept la moștenirea sfinţilorîn lumină. Orice om poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu numaiprin harul nemeritat al Domnului Hristos.

Atât celor bogaţi, cât și celor săraci le sunt adresate cuvinteleDuhului Sfânt: „Voi nu sunteţi ai voștri? Căci aţi fost cumpăraţi cuun preţ” (1 Corinteni 6,19.20). Când au această credinţă, oameniiconsideră că proprietăţile lor sunt niște bunuri care le-au fostîncredinţate spre a fi folosite, după cum îi va îndruma Dumnezeu,pentru salvarea celor pierduţi și pentru mângâierea celor săraci șia celor suferinzi. Omului îi este imposibil să gândească așa, deoareceinima lui se atașează de bogăţiile pământești. Sufletul legat în slujbaMamonei este surd la strigătul nevoii omenești. Dar la Dumnezeutoate lucrurile sunt posibile. Contemplând iubirea inegalabilă aDomnului Hristos, inima egoistă va fi îmblânzită și supusă.Asemenea fariseului Saul, cei bogaţi vor fi determinaţi să spună:„Dar lucrurile, care pentru mine erau câștiguri, [395] le-am socotitca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toateaceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare alcunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierduttoate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos” (Filipeni3,7.8). Ca urmare, ei se vor bucura să se considere niște administra-tori ai harului nespus de felurit al lui Dumnezeu și, din iubire pentruEl, slujitori ai tuturor oamenilor.

Petru a fost primul care și-a revenit din convingerea tainică,inspirată de cuvintele Mântuitorului. El s-a gândit cu satisfacţie la


300

tot ce renunţaseră, el și fraţii lui, pentru Domnul Hristos. „Iată”, azis el, „noi am lăsat totul, și Te-am urmat” (Marcu 10,28). Amintin-du-și de făgăduinţa condiţionată, care îi fusese adresată tânăruluiconducător: „Vei avea o comoară în cer”, a întrebat ce urmau săprimească, el și tovarășii lui, ca răsplată pentru sacrificiile lor.

Răspunsul Mântuitorului a umplut de fior inimile acelor pescarigalileeni. El descria onoruri care împlineau visurile lor cele maiînalte: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pescaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor,voi, care M-aţi urmat, veţi ședea și voi pe douăsprezece scaunede domnie, și veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale luiIsrael” (Matei 19,28). Și a adăugat: „Și oricine a lăsat case saufraţi, [396] sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori,sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit și va moșteniviaţa veșnică” (Matei 19,29).

Dar întrebarea lui Petru: „... Ce răsplată vom avea?” dezvăluiseun spirit care nu i-ar fi pregătit într-o manieră corectă pe ucenicipentru a fi soli ai Domnului Hristos, deoarece era un spirit mercan-til. Deși fuseseră atrași de dragostea Domnului Isus, ucenicii nuerau întru totul liberi de fariseism. Ei încă lucrau cu gândul de amerita o răsplată pe măsura muncii lor. Ei cultivau un spirit deînălţare și de mulţumire de sine și se comparau între ei. Cândunul greșea într-o anumită privinţă, ceilalţi nutreau sentimentede superioritate.

Pentru ca ucenicii să nu piardă din vedere principiile Evan-gheliei, Domnul Hristos le-a spus o parabolă care ilustra manieraîn care îi tratează Dumnezeu pe slujitorii Săi și spiritul în caredorește să lucreze pentru El.

„Împărăţia cerurilor”, a spus El, „se aseamănă cu un gospodar,care a ieșit dis-de-dimineaţă, să-și tocmească lucrători la vie”(Matei 20,1). În vremea aceea, era obiceiul ca oamenii care căutaude lucru să aștepte în pieţele publice, iar cei ce voiau să-i angajezemergeau acolo pentru a găsi slujitori. Parabola prezintă un omcare a mers în piaţă la diferite ore pentru a angaja lucrători. Ceiangajaţi la primele ore ale zilei au convenit să lucreze pentru oanumită sumă de bani. Cei angajaţi mai târziu au lăsat ca stăpânulsă decidă plata pe care o vor primi.

301

Răs

plat

a ha

rulu

i

„Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ’Cheamă pelucrători, și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă, până la ceidintâi. Cei din ceasul al unsprezecelea au venit, și au luat fiecarecâte un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi maimult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare” (Matei 20,8-10).

Modul îi care i-a tratat stăpânul pe lucrătorii din via [397] sareprezintă modul în care îi tratează Dumnezeu pe oameni. Înrelaţiile de afaceri de pe pământ, răsplata este acordată propor-ţional cu munca îndeplinită. Lucrătorii se așteaptă să fie plătiţidoar cât merită. Dar în parabolă, Domnul Hristos ilustra principiileÎmpărăţiei Sale – o Împărăţie care nu era din lumea aceasta. Elnu era condus de nici un standard omenesc. Domnul spune: „Căcigândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu suntcăile Mele. … Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atâtsunt de sus căile Mele faţă de căile voastre și gândurile Mele faţăde gândurile voastre” (Isaia 55,8.9).

În parabolă, primii lucrători au fost de acord să lucreze pentruo anumită sumă de bani și au primit suma stabilită, dar nimic maimult. Cei angajaţi mai târziu au crezut în promisiunea stăpânului:„Și vă voi da ce va fi cu dreptul” (Matei 20,4). Ei și-au arătat în-crederea în el, prin faptul că nu au pus nici o întrebare cu privirela plată. Ei au avut încredere în dreptatea și echitatea lui. Aceștilucrători au fost răsplătiţi, dar nu după cantitatea de muncă pecare au depus-o, ci în conformitate cu generozitatea voinţei sale.

Așa dorește Dumnezeu să ne încredem în Acela care îiîndreptăţește pe cei păcătoși. El nu ne răsplătește după meritulnostru, ci după voinţa și hotărârea Sa, „după planul veșnic, pecare l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru” (Efeseni 3,11).„El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire,ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3,5). Iar pentru cei care se încredîn El, va face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”(Efeseni 3,20).

Nu cantitatea muncii sau rezultatele ei vizibile o fac să fievaloroasă în ochii lui Dumnezeu, ci spiritul în care este îndeplinită.Cei care au venit în vie în ceasul al unsprezecelea au fost mulţumiţică au avut ocazia să lucreze. Inima lor era plină de recunoștinţă


302

faţă de acela care îi acceptase și, la încheierea zilei, când stăpânuli-a plătit pentru o zi întreagă de lucru, [398] au fost foartesurprinși. Ei știau că nu merită o asemenea răsplată. Iar bunătateaexprimată de înfăţișarea celui care îi angajase i-a umplut debucurie. Acești lucrători nu au uitat niciodată bunătatea stăpânuluiși nici răsplata generoasă pe care au primit-o. Tot așa se întâmplăși cu păcătosul care, cunoscându-și nevrednicia, intră în viaStăpânului în ceasul al unsprezecelea. Timpul lui de slujire pareatât de scurt, iar el simte că nu merită răsplata, dar este plin debucurie, pentru că Dumnezeu l-a acceptat. El lucrează cu un spiritumil și încrezător, plin de recunoștinţă pentru privilegiul de a ficonlucrător cu Domnul Hristos. Acesta este spiritul pe careDumnezeu îl onorează cu plăcere.

Domnul dorește să ne încredem în El, fără să punem nici oîntrebare cu privire la măsura în care vom fi răsplătiţi. Când însuflet locuiește Hristos, gândul răsplătirii nu este predominant.Nu acesta este motivul care determină slujirea noastră. Este ade-vărat că, într-o anumită ordine a priorităţilor, trebuie să respectămideea de răsplată sau recompensă. Dumnezeu dorește să preţuimbinecuvântările pe care ni le-a făgăduit. Dar El nu vrea să fimabsorbiţi de dorinţa după răsplată și nici să considerăm că trebuiesă primim o recompensă pentru fiecare îndatorire îndeplinită. Nuar trebui să fim atât de nerăbdători să câștigăm răsplata, [399] cimai degrabă să dorim să facem ce este bine, fără a ţine seama devreun câștig.

Aceasta nu îi scuză pe aceia care aud prima chemare la lucru,dar neglijează să intre în via Domnului. Când stăpânul s-a dus înpiaţă în ceasul al unsprezecelea și a găsit oameni fără lucru, aspus: „De ce staţi aici toată ziua fără lucru?” (Matei 20,6).Răspunsul a fost: „Pentru că nu ne-a tocmit nimeni” (Matei 20.7).Nici unul dintre cei chemaţi la acea oră târzie din zi nu fuseseacolo dimineaţa. Ei nu refuzaseră chemarea. Cei care refuză și sepocăiesc după aceea, fac bine că se pocăiesc. Dar este periculossă tratezi în mod ușuratic prima chemare a harului.

Când fiecare lucrător al viei a primit câte un leu (Matei 20,9),cei care începuseră munca de dimineaţă s-au simţit ofensaţi. Nu

303

Răs

plat

a ha

rulu

i

lucraseră ei douăsprezece ore? gândeau în sinea lor. Și oare nuera drept să primească mai mult decât cei care lucraseră doar ooră în partea mai răcoroasă a zilei? Ei au zis: „Aceștia de peurmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cunoi, care am suferit greul și zăduful zilei” (Matei 20,12).

„Prietene”, i-a răspuns stăpânul unuia dintre ei, „ţie nu-ţi facnici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ţi ce ţi secuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ţie.Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău,fiindcă eu sunt bun?” (Matei 20,13-15)

„Tot așa, cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi ceidin urmă; pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleși”(Matei 20,16).

Primii lucrători din parabolă îi reprezintă pe aceia care, datorităserviciilor lor, pretind să fie trataţi mai bine decât ceilalţi. Ei îșiîncep lucrarea cu un spirit de mulţumire de sine și nu o aduc laîndeplinire cu renunţare și sacrificiu de sine. Poate că au pretinstoată viaţa că Îi slujesc lui Dumnezeu, poate că au fost [400]primii în a suporta greutăţile, lipsurile și încercările, și ca urmarese consideră îndreptăţiţi să primească o răsplată mare. Ei segândesc mai mult la răsplată, decât la privilegiul de a fi slujitori ailui Hristos. În concepţia lor, munca și sacrificiile făcute le daudreptul să fie mai onoraţi decât ceilalţi și, pentru că această pre-tenţie nu le este recunoscută, se simt ofensaţi. Dacă și-ar fi adusla îndeplinire lucrarea într-un spirit iubitor și încrezător, ei ar ficontinuat să fie cei dintâi, dar atitudinea nemulţumită și recalci-trantă este necreștinească și dovedește că nu sunt vrednici deîncredere. Ea descoperă dorinţa lor de înălţare de sine, neîncrede-rea lor în Dumnezeu și spiritul lor de gelozie și de ranchiună faţăde fraţii lor. Pentru ei, bunătatea și dărnicia Domnului sunt doaro ocazie de a murmura. În felul acesta, ei arată că sufletul lor nuare nici o legătură cu Dumnezeu. Ei nu cunosc bucuria conlucrăriicu Maestrul divin.

Nimic nu este mai ofensator pentru Dumnezeu, ca acest spiritîngust și egoist. El nu poate conlucra cu nici un om care manifestăastfel de trăsături. Aceste persoane sunt insensibile faţă de lucrareaDuhului Său.


304

Iudeii fuseseră primii chemaţi în via Domnului și, datorităacestui fapt, erau mândri și plini de îndreptăţire de sine. Eiconsiderau că anii îndelungaţi de slujire le confereau dreptul de aprimi o răsplată mai mare decât alţii. Nimic nu era mai supărătorpentru ei ca ideea că neamurile trebuiau să fie acceptate ca avândprivilegii egale cu ale lor în privinţa lucrurilor lui Dumnezeu.

Domnul Hristos i-a avertizat pe ucenicii care fuseseră chemaţicei dintâi să-L urmeze, ca nu cumva să cultive același gând rău.El a văzut că dezvoltarea unui spirit al îndreptăţirii de sine arînsemna slăbiciunea și blestemul bisericii. Dacă s-ar întâmplaastfel, oamenii ar crede că pot face ceva pentru a obţine un loc înÎmpărăţia cerurilor. Ei și-ar imagina că Domnul ar veni să-i ajute,numai după ce au făcut un progres bine determinat. [401] Înacest fel, ar exista foarte multă încredere în sine și mai puţină înDomnul Isus. Mulţi dintre cei care au făcut un progres oarecarear fi îngâmfaţi și s-ar considera superiori altora. Ei ar fi dornici săfie flataţi și s-ar umple de invidie dacă nu ar fi consideraţi cei maiimportanţi. Acesta era pericolul de care Domnul Hristos căutasă-i ferească pe ucenicii Săi.

Orice mândrie bazată pe merite personale este nepotrivită.„Așa vorbește Domnul: ’Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunealui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cubogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Măcunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată șidreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, ziceDomnul’” (Ieremia 9,23.24).

Răsplata nu este oferită pe temeiul faptelor, pentru ca nici unom să nu se îngâmfe, ci este oferită în totalitate prin har. „Cevom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostruAvraam? Dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, arecu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. Căci ce ziceScriptura? ’Avraam a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotitca neprihănire’. Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i sesocotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe când, celui ce nulucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit,credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire” (Romani

305

Răs

plat

a ha

rulu

i

4,1-5). Prin urmare, nu există nici o posibilitate ca vreun om săse înalţe mai presus de altul sau să fie invidios. [402] Nimeni nueste mai privilegiat decât ceilalţi și nimeni nu poate pretinde căare dreptul la răsplată.

Atât cei dintâi, cât și cei din urmă trebuie să fie părtași lamarea și veșnica răsplată, iar cei dintâi ar trebui să le spună celordin urmă un bun venit cu bucurie. Cel care îl invidiază pe altulpentru răsplata lui uită că el însuși este mântuit numai prin har.Parabola lucrătorilor viei mustră orice formă de gelozie și suspi-ciune. Dragostea se bucură de adevăr și nu dă curs nici unei com-paraţii invidioase. Cel care iubește face comparaţie numai întrecaracterul plăcut al Domnului Hristos și propriul caracter nedesă-vârșit.

Această parabolă este o avertizare prin care tuturor lucrăto-rilor li se spune că, oricât de îndelungată ar fi slujirea lor, oricâtde multe ar fi lucrările lor, fără umilinţă înaintea lui Dumnezeu,nu sunt nimic. În așezarea pe tron a eului nu există nici o religie.Cel care are ca ţintă glorificarea eului va constata că este lipsit deacel har unic care îl poate face eficient în slujba Domnului Hristos.Ori de câte ori mândria și mulţumirea de sine sunt îngăduite,lucrarea este prejudiciată.

Nu lungimea timpului de slujire, ci bunăvoinţa și credincioșianoastră în lucrare constituie caracteristicile care o fac acceptabilăînaintea lui Dumnezeu. Dacă este îndeplinită cu sinceritate șiuitare de sine, cea mai mică îndatorire este mai plăcută înaintealui Dumnezeu, decât lucrarea cea mai mare, care este afectată deiubirea de sine. Dumnezeu caută să vadă cât de mult cultivămspiritul Domnului Hristos și cât de mult asemănarea noastră cuHristos este dezvăluită prin lucrarea noastră. El ia în consideraremai mult iubirea și credincioșia cu care lucrăm, decât cantitateape care o realizăm.

Când egoismul este mort, când lupta pentru supremaţie estealungată, când recunoștinţa umple inima și iubirea face ca viaţa săaibă un parfum plăcut, numai atunci Domnul Hristos locuiește însuflet, iar noi suntem recunoscuţi ca împreună-lucrători cuDumnezeu.


306

Oricât de grea este munca lor, adevăraţii lucrători nu o privescca pe o trudă istovitoare și neplăcută. Ei sunt gata să sacrificetotul [403] și să fie sacrificaţi, dar lucrarea lor este voioasă și oîndeplinesc cu o inimă bucuroasă. Bucuria în Dumnezeu esteexprimată prin Isus Hristos. Bucuria lor este bucuria pe care aavut-o Domnul Hristos – „să fac voia Celui ce M-a trimis și săîmplinesc lucrarea Lui” (Ioan 4,34). Ei conlucrează cu Domnulslavei. Acest gând face ca munca lor să fie mai plăcută, le întăreștevoinţa și le dă puterea spirituală și curajul de a înfrunta orice arputea veni. Lucrând cu o inimă neegoistă, înnobilată prin părtășiacu suferinţele lui Hristos, împărtășind simţămintele Sale de simpa-tie și conlucrând cu El în lucrarea Sa, ei contribuie la creștereabucuriei Sale și aduc laudă și onoare înaltului Său Nume.

Acesta este spiritul oricărei lucrări adevărate îndeplinite înslujba lui Dumnezeu. Datorită lipsei acestui spirit, mulţi dintrecei care par a fi cei dintâi devin cei din urmă, în timp ce aceia careîl au, chiar dacă sunt socotiţi a fi cei din urmă, vor deveni ceidintâi.

Există mulţi oameni care s-au consacrat Domnului Hristos șitotuși nu văd nici o ocazie de a îndeplini o lucrare mare sau de aface sacrificii mari în slujba Sa. Ei pot găsi mângâiere, gândin-du-se că nu este necesară acea renunţare la sine a martirilor, careÎi este cea mai plăcută lui Dumnezeu. Este posibil ca misionarulcare înfruntă zi de zi pericolul și moartea să nu se afle în poziţiacea mai înaltă în rapoartele cerului. Un om care este creștin înviaţa sa particulară, care renunţă la sine zi de zi, este sincer înscopurile sale și nutrește gânduri curate, este credincios și evla-vios, se comportă cu blândeţe atunci când este provocat, esteconștiincios în lucrurile mici și reprezintă caracterul DomnuluiHristos în viaţa de cămin, poate fi în ochii lui Dumnezeu chiarmai preţios decât un misionar renumit în întreaga lume sau decâtun martir.

O, cât de diferite sunt standardele prin care evaluează Dumnezeucaracterul, în comparaţie cu standardele oamenilor. Dumnezeu vedeispitele numeroase la care a rezistat un om, ispite în cămin și îninimă, despre care nici lumea și nici măcar prietenii nu au știut

307

Răs

plat

a ha

rulu

i

niciodată nimic. El vede umilinţa sufletului din cauza proprieislăbiciuni, pocăinţa [404] sinceră chiar și pentru un singur gândrău. El vede dedicarea cu toată inima în slujba Sa. Dumnezeu nu atrecut cu vederea ceasurile de luptă grea cu eul – o bătălie în cares-a câștigat biruinţa. Toate acestea sunt cunoscute de Dumnezeuși de îngeri. În prezenţa Sa este scrisă o carte de amintire pentrutoţi cei care se tem de Domnul și se gândesc la Numele Său.

Secretul succesului nu constă în pregătirea noastră intelectuală,în numărul sau înzestrarea talentelor noastre și nici în voinţaomenească. Trebuie să-L contemplăm pe Domnul Hristos, recu-noscând neputinţa noastră și, prin Acela care este izvorul întregiiputeri, gândul care inspiră cea mai înaltă cugetare, cel ascultătorși hotărât va câștiga biruinţă după biruinţă.

Oricât de scurt ar fi timpul nostru de slujire și oricât de umilăar fi lucrarea noastră, dacă Îl urmăm pe Hristos cu o credinţăsimplă, nu vom fi dezamăgiţi în ce privește răsplata. Ceea ce nupot câștiga nici chiar cei mai mari și mai înţelepţi oameni, poateprimi credinciosul cel mai slab și mai umil. Porţile de aur alecerului nu se deschid pentru cel care se înalţă pe sine. Ele nu sedeschid pentru cel cu un spirit mândru. Dar porţile veșnice sevor deschide larg la atingerea plăpândă a unui copilaș. Cât debinecuvântată va fi răsplata harului pentru cei care au lucrat înslujba lui Dumnezeu, în simplitatea credinţei și a iubirii.

308

„ÎN ÎNTÂMPINAREA MIRELUI”*

Domnul Hristos se afla împreună cu ucenicii Săi pe MunteleMăslinilor. Soarele coborâse în spatele munţilor, iar cerul eraînvăluit de umbrele serii. În faţa lor se vedea o casă luminatăstrălucitor, ca și când acolo ar fi avut loc o sărbătoare. Luminastrăbătea prin ferestre, iar în jurul casei aștepta un grup de oameni,indicând faptul că alaiul de nuntă urma să apară în curând. Înmulte zone ale Orientului, sărbătorile de nuntă au loc seara. Mirelemerge să-și întâlnească mireasa și să o conducă la casa lui. Înlumina torţelor, alaiul miresei pornește de la casa tatălui ei șimerge spre casa mirelui unde are loc o masă festivă oferită invi-taţilor. În scena pe care o privea Domnul Hristos, un grup deoameni aștepta să apară alaiul miresei pentru a se alătura partici-panţilor la nuntă.

În apropierea casei miresei așteptau zece fecioare îmbrăcateîn alb. Fiecare ducea o candelă aprinsă și un mic vas cu untdelemn.Toate așteptau cu nerăbdare sosirea mirelui. [406] Dar acestaîntârzia. Orele au trecut una după alta, iar fecioarele au obosit șiau adormit. La miezul nopţii s-a auzit un strigăt: „Iată mirele,ieșiţi-i în întâmpinare!” (Matei 25,6). Trezindu-se brusc, fecioareleadormite au sărit în picioare. Ele au văzut alaiul apropiindu-se,luminat de torţe și însoţit de sunetul vesel al muzicii. Fecioareleau auzit glasul mirelui și al miresei. Atunci, și-au luat lămpile șiau început să le aprindă, grăbindu-se să le iasă în întâmpinare.Dar cinci dintre ele neglijaseră să-și umple vasul cu untdelemn.Ele nu anticipaseră o întârziere atât de lungă și nu erau pregătitepentru o situaţie de urgenţă. Tulburate, au apelat la tovarășelelor mai înţelepte, zicând: „Daţi-ne din untdelemnul vostru, căcini se sting candelele” (Matei 25,8). Dar celelalte cinci fecioare,care tocmai și-au aprins lămpile, își goliseră vasele de untdelemn.Ele nu mai aveau untdelemn de rezervă și au răspuns: „Nu, ca nu* Capitol bazat pe textele din Matei 25,1-13.

309

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-văla cei ce vând untdelemn și cumpăraţi-vă” (Matei 25,9).

În timp ce fecioarele s-au dus să cumpere untdelemn, alaiul aajuns, și ele au rămas în urmă. Cele cinci fecioare care aveau lămpileaprinse s-au alăturat mulţumii, au intrat în casă împreună cununtașii, iar ușa s-a închis. Când au ajuns la sala de nuntă, fecioareleneînţelepte au primit un refuz neașteptat. Stăpânul ospăţului adeclarat: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (Matei 25,12). Eleau fost lăsate afară, în mijlocul străzii, în întunericul nopţii.

Pe când privea nuntașii care așteptau sosirea mirelui, DomnulHristos le-a spus ucenicilor Săi parabola celor zece fecioare,ilustrând prin aceasta experienţa bisericii din timpul celei de a douaveniri.

Cele două categorii de fecioare reprezintă două clase de creștinicare declară că Îl așteaptă pe Domnul lor. Ei sunt reprezentaţi prinniște fecioare, deoarece mărturisirea lor de credinţă este curată.Lămpile din parabolă reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu. [407]Psalmistul spune: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarelemele, și o lumină pe cărarea mea” (Psalmi 119,105). Untdelemnuleste un simbol al Duhului Sfânt. Așa este reprezentat Duhul Sfânt înprofeţia lui Zaharia: „Îngerul, care vorbea cu mine, s-a întors”, spuneel, „și m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezești din somnul lui. El m-aîntrebat: ’Ce vezi?’ Eu am răspuns: ’M-am uitat și iată că este unsfeșnic cu totul de aur, și deasupra lui un vas cu untdelemn și pe elșapte candele, cu șapte ţevi pentru candelele care sunt în vârfulsfeșnicului. Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, șialtul la stânga lui. Și, luând iarăși cuvântul, am zis îngerului, carevorbea cu mine: ’Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?’ …Atunci el a luat din nou cuvântul, și mi-a zis: ’Acesta este cuvântulDomnului către Zorobabel, și sună astfel: «Lucrul acesta nu se vaface nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnuloștirilor!»’ … Am luat a doua oară cuvântul, și i-am zis: ’Ce înseamnăcele două ramuri de măslin, [408] care sunt lângă cele două ţevi deaur, prin care curge uleiul auriu din el?’ … Și el a zis: ’Aceștia suntcei doi unși, care stau înaintea Domnului întregului pământ’” (Zaharia4,1-14).


310

Din cei doi măslini, uleiul auriu curgea prin ţevile de aur învasul sfeșnicului, iar de aici ajungea în candelele de aur careluminau sanctuarul. Tot astfel, prin cei sfinţi care stau în prezenţalui Dumnezeu, Duhului Său le este împărţit slujitorilor omenești,care sunt consacraţi lucrării Sale. Misiunea celor doi unși este dea-i transmite poporului lui Dumnezeu acel har ceresc unic, carepoate face din Cuvântul Său o candelă pentru picioare și o luminăpe cărare. „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici printărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor!” (Zaharia 4,6)

În parabolă, toate cele zece fecioare au ieșit în întâmpinareamirelui. Toate au avut candele și vase pentru untdelemn. Pentru untimp, nu s-a văzut nici o deosebire între ele. Tot așa este și în privinţabisericii care trăiește chiar înainte de cea de a doua venire a DomnuluiHristos. Toate cunosc Scripturile. Toate au auzit solia cu privire lafaptul că venirea Domnul Hristos este aproape și toate așteaptă cuîncredere sosirea Sa. Dar starea din prezent este asemenea celei dinparabolă. Intervine un timp de așteptare și credinţa este pusă la încer-care. Iar când se aude strigătul: „Iată mirele, ieșiţi-i în întâmpinare!”(Matei 25,6), mulţi sunt nepregătiţi. Ei nu au ulei în vase pentrucandelele lor. Ei sunt lipsiţi de Duhul Sfânt.

Fără Duhul lui Dumnezeu, cunoașterea Cuvântului Său nu arenici o valoare. Dacă nu este însoţită de Duhul Sfânt, teoriaadevărului nu poate trezi sufletul și nici nu poate sfinţi inima. Unom poate fi familiarizat cu poruncile și făgăduinţele Bibliei, dardacă Duhul lui Dumnezeu nu întipărește adevărul în inimă, carac-terul nu va fi transformat. Fără iluminarea Duhului Sfânt, oameniinu vor fi capabili [411] să deosebească adevărul de eroare și vorcădea sub ispitele iscusite ale lui Satana.

Cei din categoria reprezentată de fecioarele neînţelepte nu suntniște ipocriţi. Ei au o consideraţie faţă de adevăr, susţin adevărul șisunt atrași de cei care cred adevărul, dar nu s-au supus lucrării DuhuluiSfânt. Ei nu au căzut pe Stânca Isus Hristos, dar nu au îngăduit cavechea lor fire să fie sfărâmată. Această categorie este reprezentată,de asemenea, de ascultătorii simbolizaţi de pământul stâncos dinparabola semănătorului. Ei primesc Cuvântul îndată, dar dau greș îna-și însuși principiile lui. Influenţa lui nu este statornică. Duhul Sfânt

311

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

lucrează asupra inimii omului, respectând dorinţa și consimţământulacestuia, sădind în el o fire nouă, dar cei din categoria reprezentatăde fecioarele neînţelepte s-au mulţumit cu o lucrare superficială. Einu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ei nu au studiat caracterul Său și nu aupăstrat o comuniune cu El, prin urmare, nu știu cum să se încreadă,cum să privească la El și să trăiască. Slujirea pe care o îndeplinescpentru Dumnezeu degenerează într-o formă exterioară. „Și vin cugrămada la tine, stau înaintea ta ca popor al meu, ascultă cuvinteletale, dar nu le împlinesc, căci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cuinima umblă tot după poftele lor” (Ezechiel 33,31). Apostolul Pavelevidenţiază faptul că aceasta va fi caracteristica specifică a aceloracare vor trăi chiar înainte de cea de a doua venire a Domnului Hristos.El spune: „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căcioamenii vor fi iubitori de sine, … iubitori mai mult de plăceri decâtiubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie dar tăgăduin-du-i puterea” (2 Timotei 3,1-5).

Aceasta este categoria de oameni care, în timp de primejdie,strigă: Pace și liniște! Ei își liniștesc inima, spunând că sunt însiguranţă și nici măcar nu visează la pericol. Când sunt treziţi dinstarea de letargie, își dau seama de nevoia lor și îi roagă pe alţii săle dea ce le lipsește, dar în lucrurile spirituale nimeni nu poatesuplini lipsa altuia. [412] Harul lui Dumnezeu i-a fost oferitfiecărui suflet fără plată. Solia Evangheliei a fost vestită: „Și celuice îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!”(Apocalipsa 22,17). Dar caracterul nu este transferabil. Nimeninu poate crede pentru altul. Nimeni nu poate primi Duhul Sfântpentru altul. Nimeni nu-i poate oferi altuia caracterul care esterodul lucrării Duhului Sfânt. Chiar dacă „ar fi în mijlocul ei[acestei ţări] Noe, Daniel și Iov, pe viaţa Mea zice Domnul,Dumnezeu că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei și-ar mântuisufletul prin neprihănirea lor” (Ezechiel 14,20).

Caracterul iese la iveală în timp de criză. Când vocea stăruitoarea anunţat în miez de noapte: „Iată mirele, ieșiţi-i în întâmpinare”, șifecioarele adormite s-au trezit din somn, atunci s-a văzut cine erapregătit pentru acel eveniment. Ambele categorii de fecioare aufost luate prin surprindere, dar una a fost pregătită pentru situaţia


312

de urgenţă, iar cealaltă a fost găsită nepregătită. Tot astfel, acum, onenorocire neașteptată, care aduce sufletul faţă în faţă cu moartea,va arăta dacă există o vreo credinţă adevărată în făgăduinţele luiDumnezeu. Ea va arăta dacă sufletul este susţinut prin har. Laîncheierea timpului de probă a omenirii, marea încercare finalăvine când va fi prea târziu pentru a împlini nevoia sufletului.

Cele zece fecioare veghează în amurgul istoriei acestui pământ.Toate pretind a fi creștine. Toate au o chemare, un nume, o candelăși toate declară că fac lucrarea lui Dumnezeu. Toate par să așteptevenirea Domnului Hristos. Dar cinci sunt nepregătite. Cinci vor fisurprinse de eveniment, înspăimântate și lăsate în afara sălii de ospăţ.

În ziua cea din urmă, mulţi vor cere să fie primiţi în ÎmpărăţiaDomnului Hristos, spunând: „Noi am mâncat și am băut în faţaTa, și în uliţele noastre ai învăţat pe norod. … Doamne, Doamne![413] N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci înNumele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? ȘiEl va răspunde: ’Vă spun că nu știu de unde sunteţi; depărtaţi-văde la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii’” (Luca 13,26; Matei 7,22;Luca 13,27). Ei nu au avut o legătură de prietenie cu DomnulHristos în viaţa aceasta, prin urmare, nu cunosc limba cerului șisunt străini faţă de bucuria lui. „În adevăr, cine dintre oamenicunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el?Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhullui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,11).

Cele mai triste cuvinte care au ajuns vreodată la urechilemuritorilor sunt cuvintele de blestem: „Nu vă cunosc”. Numailegătura de părtășie cu Duhul Sfânt, pe care aţi trecut-o cu vederea,ar fi putut să vă facă să vă alăturaţi mulţimii voioase de la ospăţulde nuntă. Voi nu puteţi lua parte la evenimentul acesta. Lumina luiar cădea peste niște ochi orbi și muzica lui ar ajunge la niște urechisurde. În inima amorţită de lucrurile lumești, iubirea și bucuriaLui nu ar putea face să vibreze nici o coardă a fericirii. Voi sunteţilăsaţi în afara cerului, datorită nepregătirii voastre pentru a faceparte din societatea Lui.

Nu putem fi gata să-L întâmpinăm pe Domnul, [414] dacămergem să umplem lămpile noastre goale, doar atunci când ne

313

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

trezim la auzirea strigătului: „Iată, Mirele vine!” Nu putem să-Lţinem pe Domnul Hristos departe de viaţa noastră de pe pământ șitotuși să fim pregătiţi pentru a face parte din societatea Sa în ceruri.

În parabolă, fecioarele înţelepte aveau untdelemn în vasele derezervă ale candelelor lor. Candelele lor au rămas aprinse cu oflacără neîntreruptă pe întregul parcurs al nopţii de veghere. Eleau contribuit la creșterea luminii aprinse în onoarea mirelui.Strălucind în întuneric, candelele lor au iluminat calea mireluispre casă, unde a avut loc ospăţul de nuntă.

Tot astfel trebuie să lumineze și urmașii Domnului Hristos înîntunericul lumii. Prin Duhul Sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu esteo lumină care devine o putere transformatoare în viaţa celui ce îlprimește. Sădind în inima oamenilor principiile Cuvântului Său,Duhul Sfânt dezvoltă în ei atributele lui Dumnezeu. Lumina slaveiSale, caracterul Său, trebuie să lumineze pretutindeni prin urmașiiSăi. În felul acesta, ei trebuie să-L slăvească pe Dumnezeu, sălumineze calea Mirelui spre casă, spre cetatea lui Dumnezeu șispre locul unde are loc ospăţul nunţii Mielului.

Venirea mirelui a avut loc la miezul nopţii – la ora cea maiîntunecată. Tot așa, venirea Domnului Hristos va avea loc în perioadacea mai întunecată a istoriei acestui pământ. Zilele lui Noe și alelui Lot au descris starea care va fi în lume chiar înainte de venireaFiului omului. Indicând spre acest timp, Sfintele Scripturi declară căSatana va lucra cu toată puterea „și cu toate amăgirile nelegiuirii”(2 Tesaloniceni 2,9.10). Lucrarea lui este dezvăluită cu claritate princreșterea rapidă a întunericului, a greșelilor și ereziilor nenumărateși felurite și a amăgirilor acestor zile din urmă. Satana nu ţine încaptivitate doar lumea, ci amăgirile lui se infiltrează și în bisericilecare declară că sunt ale Domnului nostru Isus Hristos. Mareaapostazie se va transforma într-un întuneric adânc, ca la miezul nopţii,un întuneric de nepătruns, negru, ca un sac de păr. Pentru poporullui Dumnezeu, [415] va fi o noapte a încercării, o noapte a plânsuluiși a persecuţiei pentru cauza adevărului. Dar, dincolo de aceastănoapte a întunericului, va străluci lumina lui Dumnezeu.

El face „Să lumineze lumina din întuneric” (2 Corinteni 4,6).Când „Pământul era pustiu și gol; peste faţa adâncului de ape era


314

întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor.Dumnezeu a zis: ’Să fie lumină!’ Și a fost lumină” (Geneza 1,2.3).Tot așa, în noaptea întunericului spiritual, se va auzi cuvântul luiDumnezeu: „Să fie lumină”. El îi spune poporului Său: „Scoală-te,luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnului răsare pestetine” (Isaia 60,1).

„Căci iată”, spune Scriptura, „întunericul acoperă pământul,și negură mare popoarele; dar peste tine răsare Domnul, și slavaLui se arată peste tine” (Isaia 60,2).

Pământul este învăluit de întunericul unei înţelegeri greșite a luiDumnezeu. Oamenii pierd cunoștinţa caracterului Său. Acesta esteînţeles și interpretat în mod greșit. În acest timp, trebuie să fieproclamată o solie din partea lui Dumnezeu, a cărei influenţă aducelumină și a cărei putere este mântuitoare. Caracterul Său trebuiefăcut cunoscut. Lumina slavei Sale, lumina bunătăţii, a harului șiadevărului Său trebuie să fie răspândită în întunericul lumii.

Aceasta este lucrarea descrisă de profetul Isaia în cuvintele:„Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună;înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea ceabună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, și spune cetăţilor lui Iuda: ’IatăDumnezeul vostru! Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, șiporuncește cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, și răsplătirilevin înaintea Lui’” (Isaia 40,9.10).

Cei care așteaptă venirea Mirelui trebuie să-i spună poporuluiSău: „Iată Dumnezeul vostru”. Ultimele raze ale luminii pline demilă, ultima solie a harului, care trebuie să fie adresată lumii suntdescoperiri ale caracterului Său iubitor. Copiii lui [416] Dumnezeutrebuie să manifeste slava Sa. Ei trebuie să dezvăluie prin viaţa șicaracterul lor ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru ei.

Lumina Soarelui Neprihănirii trebuie să strălucească prinfaptele bune, prin cuvintele adevărului și faptele evlaviei.

Domnul Hristos, strălucirea slavei Tatălui, a venit pe pământpentru a fi Lumina lumii. El a venit pentru a-L reprezenta peDumnezeu [417] printre oameni și despre El este scris că a fostuns cu „Duhul Sfânt și cu putere” și a umblat din loc în loc, făcândbine” (Fapte 10,38). În Sinagoga din Nazaret, Domnul Isus a spus:

315

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestescsăracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inimazdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilorcăpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi și să vestesc anul deîndurare al Domnului” (Luca 4,18.19). Aceasta este lucrarea pecare le-a încredinţat-o Domnul ucenicilor Săi. „Voi sunteţi luminalumii. O cetate așezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă.Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună supt obroc, ci o pun însfeșnic, și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5,14.15).

Aceasta este lucrarea pe care o descrie profetul Isaia, cândspune: „Împarte-ţi pâinea cu cel flămând, și adu în casa ta penenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l, și nuîntoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile,și vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va mergeînainte, și slava Domnului te va însoţi” (Isaia 58,7.8).

În felul acesta, slava lui Dumnezeu trebuie să lumineze în noapteaîntunericului spiritual, prin biserica Sa, ridicându-i pe cei căzuţiși mângâindu-i pe cei care plâng.

Gemetele lumii suferinde se aud pretutindeni în jurul nostru.La fiecare pas se află oameni necăjiţi și nevoiași. Noi suntem ceicare trebuie să contribuim la alinarea suferinţelor și la ușurareagreutăţilor vieţii.

Lucrarea practică de ajutorare va avea un efect cu mult maimare decât simpla predicare. Trebuie să-i hrănim pe cei flămânzi,să-i îmbrăcăm pe cei goi și să-i adăpostim pe cei fără cămin. Darnoi suntem chemaţi să facem mai mult decât atât. Numai iubirealui Hristos poate împlini nevoile sufletului. Dacă Domnul Hristoslocuiește în noi, inima noastră va fi plină de simpatie divină.Izvoarele pecetluite ale iubirii arzătoare, ca cea a Domnului Hristos,se vor fi deschise. [418]

Dumnezeu nu ne cere să le oferim celor nevoiași doar darurilenoastre, ci să-i întâmpinăm cu o înfăţișare voioasă, să le adresămcuvinte de speranţă și o strângere de mână binevoitoare. Când i-avindecat pe bolnavi, Domnul Hristos Și-a pus mâinile peste ei.Tot așa trebuie să intrăm și noi într-o legătură apropiată cu aceiacărora căutăm să le facem bine.


316

Există mulţi oameni care și-au pierdut speranţa. Aduceţi-leînapoi strălucirea soarelui. Mulţi și-au pierdut curajul. Adresa-ţi-le cuvinte de încurajare. Rugaţi-vă pentru ei. Aceștia sunt cei careau nevoie de pâinea vieţii. Citiţi-le din Cuvântul lui Dumnezeu.Sufletul multora este cuprins de o suferinţă pe care nici un bal-sam pământesc nu o poate alina și nici un medic nu o poatevindeca. Rugaţi-vă pentru aceste suflete și aduceţi-le la DomnulIsus. Spuneţi-le că există un balsam în Ghilead și un Medic careîi poate vindeca.

Lumina soarelui este o binecuvântare universală, care îșirevarsă comorile asupra unei lumi nerecunoscătoare, nesfinte șiimorale. Tot așa este și lumina Soarelui Neprihănirii. Întregulpământ, cuprins de întunericul păcatului, de durere și de necaz,trebuie luminat de cunoașterea iubirii lui Dumnezeu. Strălucirealuminii care vine de la tronul ceresc nu trebuie reţinută de la nicio grupare religioasă sau clasă socială.

Solia speranţei și a milei trebuie vestită până la marginilepământului. Oricine dorește poate întinde mâna și se poate prindede puterea lui Dumnezeu. El poate avea pacea cu Dumnezeu șipace în suflet. Păgânii nu mai trebuie să rămână învăluiţi înîntunericul miezului nopţii. Întunericul trebuie să dispară în faţarazelor strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Puterea iadului afost învinsă.

Totuși nici un om nu poate oferi ceva ce nu a primit el însuși. Înlucrarea lui Dumnezeu, puterea omenească nu poate realiza nimic.Prin eforturile proprii, nici un om nu se poate face pe sine unpurtător al luminii pentru Dumnezeu. Lumina strălucitoare [419]și neîntreruptă din sanctuar era produsă de uleiul auriu turnat desolii cerești în ţevile de aur, pentru a fi condus din vasele aurii încandele. Iubirea lui Dumnezeu, care îi este transmisă fără încetareomului, este cea care îl face în stare să răspândească lumină. Uleiulauriu al iubirii se revarsă nestăvilit în inima celor care sunt uniţi cuDumnezeu prin credinţă pentru a străluci în faptele lor bune șiîntr-o slujire adevărată și din toată inima pentru Dumnezeu.

În darul nemăsurat al Duhului Sfânt sunt cuprinse toateresursele cerului. Faptul că bogăţiile harului lui Dumnezeu nu se

317

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

revarsă asupra oamenilor de pe pământ nu se datorează vreuneirestricţii din partea Sa. Dacă ar dori să-L primească, toţi oameniiar deveni plini de Duhul Său.

Fiecare suflet are privilegiul de a fi un canal viu, prin careDumnezeu să-i poată transmite lumii comorile harului Său,bogăţiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu doreșteDomnul Hristos mai mult decât să aibă slujitori care să reprezintespiritul și caracterul Său în lume. De nimic nu are nevoie lumeamai mult decât de manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni.Tot cerul așteaptă să existe canale prin care uleiul sfânt să poatăfi revărsat spre a fi o bucurie și o binecuvântare pentru inima oamenilor.

Domnul Hristos a pus la dispoziţie toate mijloacele necesareca biserica Sa să fie un trup transformat și iluminat de Luminalumii, plin de slava lui Emanuel. Scopul Său este ca fiecare creștinsă fie înconjurat de atmosfera spirituală a luminii și a păcii. El doreștesă manifestăm în viaţa noastră bucuria Sa.

Locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt va fi arătată prin manifes-tarea iubirii cerești. Plinătatea divină se va revărsa prin oameniconsacraţi pentru a le fi transmisă și altora.

Soarele Neprihănirii are „tămăduirea sub aripile Lui” (Maleahi4,2). Tot astfel, fiecare adevărat ucenic trebuie să răspândeascăo influenţă spre viaţă, curaj, ajutorare și vindecare adevărată.

Religia lui Hristos înseamnă mai mult decât iertarea [420]păcatelor. Ea înseamnă îndepărtarea acestora și umplerea goluluirămas cu darurile Duhului Sfânt. Ea înseamnă iluminare divină șibucurie în Dumnezeu. Ea înseamnă o inimă golită de egoism șibinecuvântată cu prezenţa continuă a Domnului Hristos. CândDomnul Hristos domnește în suflet, acolo există curăţia, eliberareade păcat, slava, desăvârșirea și împlinirea deplină a planuluiEvangheliei în viaţă. Primirea Mântuitorului aduce influenţa uneipăci depline, o iubire desăvârșită și o siguranţă totală. Parfumulplăcut și frumuseţea caracterului Domnului Hristos, dezvăluiteîn viaţa credincioșilor, dovedesc că Dumnezeu L-a trimis cu adevă-rat pe Fiul Său în lume pentru a fi Mântuitorul ei.

Domnul Hristos nu-i îndeamnă pe urmașii Săi să se străduiascăsă strălucească. El spune: „Lăsaţi lumina voastră să strălucească”.


318

Dacă aţi primit harul lui Dumnezeu, lumina se află în voi. Îndepărtaţiorice piedică și slava Domnului va fi descoperită. Lumina voastrăva străluci până departe, pătrunzând și alungând întunericul. Nuputeţi opri această lumină să strălucească în sfera voastră deinfluenţă.

Dezvăluirea slavei Domnului Hristos în trupul omenesc va aducecerul atât de aproape de oameni, încât frumuseţea care împodobeștetemplul lăuntric se va vedea în fiecare suflet în care locuieșteMântuitorul. Oamenii vor fi cuceriţi de slava Domnului Hristos carelocuiește înăuntrul vostru. Iar valurile de mulţumire și laudă, care sevor revărsa din nenumăratele suflete câștigate în felul acesta pentruDumnezeu, se vor îndrepta în cântece de slavă spre Marele Dătător.

„Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, și slava Domnuluirăsare peste tine” (Isaia 60,1). Această solie le este adresată celorcare ies în întâmpinarea Mirelui. Domnul Hristos vine cu putereși mare slavă. El vine cu Slava Sa și cu slava Tatălui. El vine însoţitde toţi sfinţii îngeri. În timp ce lumea este cufundată în întuneric,în fiecare cămin al sfinţilor va fi lumină. Ei vor zări prima rază arevenirii Sale. Lumina curată va străluci din măreţia Sa și Hristos,Răscumpărătorul, va fi admirat de toţi cei care I-au slujit. În timpce nelegiuiţii fug din prezenţa Sa, urmașii lui Hristos se vor bucura.Patriarhul Iov, privind spre timpul revenirii Domnului Hristos, aspus: „Ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia” (Iov 19,27). Pentruurmașii Săi credincioși, Domnul Hristos a fost zi de zi un prietenși un tovarăș apropiat. Ei au trăit într-o legătură strânsă și ocomuniune neîntreruptă cu Dumnezeu. Slava Domnului a răsăritpeste ei. Lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu pe chipul luiIsus Hristos a fost reflectată prin ei. Acum, ei se bucură de razeleputernice ale strălucirii și slavei Împăratului, în toată maiestateaSa. Ei sunt pregătiţi pentru societatea cerului, deoarece au avutcerul în inima lor.

Cu capetele înălţate, cu razele strălucitoare ale Soarelui Nepri-hănirii, care strălucesc asupra lor, cu bucuria că răscumpărarealor s-a apropiat, ei ies în întâmpinarea Mirelui, spunând: „Iată,acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne vamântui” (Isaia 25,9).

319

„În

întâ

mpi

nare

a M

irel

ui”

„Și am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor apemulte, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,’Aleluia!Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început săîmpărăţească. Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă!Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit’. … Apoi mi-azis: ’Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’” „Eleste Domnul domnilor și Împăratul împăraţilor. Și cei chemaţi,aleși și credincioși, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui”(Apocalipsa 19,6-9; 17,14).

Tipografia „Viaţă și Sănătate”Str. Valeriu Braniște 29, sector 3, București

Tel. 021.323.00.20

Parabolele Domnului Hristos - WordPress.com · El a venit [19] pentru a da la o parte vălul pe...

Documents

Transcript of Parabolele Domnului Hristos - WordPress.com · El a venit [19] pentru a da la o parte vălul pe...