PANCREASUL ENDOCRIN

Este reprezentat de celule endocrine aflate în mici insule printre celulele exocrine, reprezentând doar 1-2% din esutul pancreatic. Celulele insulare comunică prin jonc iuni tipț ț GAP aflate între ele, precum i prin mecanisme de tip paracrin. șTipuri de celule insulare: A – secretă glucagon B – secretă insulină D – secretă somatostatină F – secretă polipeptidul pancreatic

Vasculariza ia este de tip port. Capilare fenestrate ce irigă nucleul insulei (format din B) ce seț deschid în venule ce irigă periferia insulei (format din A,D sau D,F). Secre ia celulelor B scaldăț celelalte celule insulare. INSULINA Este un hormor, secretat de insulele lui Langerhans, ce participă la metabolismul glucidelor. Insulina este cel mai important hormon în metabolismul glucidelor. Insulina contribuie în primul rând la mic orarea concentra iei glucozei în sânge. Aceasta măre te permeabilitateaș ț ș membranei celulare pentru glucoză. Insulina are o ac iune antagonistăglucagonului. țSTRUCTURA Este o proteină formată din 2 lan uri de aminoacizi legate prin pun i disulfurice, sinteza ei fiindț ț codificată de o genă situată pe cromozomul 11. Este secretată de preproinsulină care este clivată la proinsulină i după transformată în ș insulină

i trecută în granulele secretorii. Când se formeazâ insulina din proinsulină, se deta eazăș ș peptidul de legătură C, care ajunge în circula ie odată cu insulina. țACTIUNE Ac iunea insulinei este mediată de receptori specifici i constă în principal din facilitareaț ș asimilării glucozei la nivelul celulelor hepatice, adipoase musculare; aceasta constituie bazaș ac iunii hipoglicemiante. Prin activarea atăt a proceselor de stocare a glucozei sub formă deț glicogen, căt i a sintezei lipidelor i proteinelor pe seamă glucidelor alimentare, precum iș ș ș prin inhibarea proceselor de gluconeogeneza hepatică. Insulina de ine alături de al i hormoni anabolizan i un important rol fiziologic în cre tereaț ț ț ș rezervelor energetice ale organismului. EFECTELE STIMULĂRII CU INSULINĂ

Creşterea permeabilită ii pentru glucoză la nivelul membranei celulare ț Cresterea permeabilită ii pentru aminoacizi ț Schimbarea nivelului de activitate al multe enzime intracelulare cu rol metabolic Stimularea transla iei i transcrip iei i a formării de noi proteine ț ș ț ș

ROLURILE În metabolism, insulina are multe roluri.

Stimulează formarea de glicogen din glucoză – glicogenogeneză, proces care determină stocare energie la nivel celular

Activează proteinele de transport pentru glucoza, care permit transferul glucozei în celule

Inhiba transformarea glicogenului în glucoză – glicogenoliza – favoriză stocarea glicogenului i inhiba în cre terea glucozei din ficat ș ș

Scade formarea glucozei din aminoacizi – neoglucogeneza – prin scăderea aminoacizilor disponibili din ficat i prin blocarea ezimelor gluconeogenezei ș

Favorizeaza sinteza proteică

HIPOGLICEMIA Reprezintă scăderea concentra iei zaharului în sânge. Ea apare atunci când nivelul glucozeiț sanguine scade prea mult pentru a mai furniza organismului ’’combustibulul’’ necesar unei bune func ionări. țNu este o boală, ci o stare determinată de o varietate de cauze. Principalele tipuri de hipoglicemie sunt:

Scăderea rapidă a glucozei în sânge. Apare atunci când persoana a fost privată de ingestia de alimenta timp de mai mult ore, cum ar fi, perioada nop ii. Acest tip deț hipoglicemia este frecvent asociat cu existen a unui nivel crescut de insulină în sânge,ț administrarea unor medicamente, consumul de băuturi alcoolice, afec iuni ereditare ceț afectează metabolizarea carbohidra ilor sau cu alte afec iuni medicale ț ț

Scăderea lente a concentra iei glucozei în sânge. = hipoglicemie postprandială. Apare laț un interval de 3-4 ore dupa ingestia unei mese. Scăderrea lente ce apare 1-2 ore dupa ingestia unei mese se nume te hipoglicemie alimentară. ș

CAUZE Cel mai frecvent, apare ci i complica ie a tratamentului diabetului zaharat, atunci când seș ț administrează doze prea mari de insulină sau a alte medicamente hipoglicemiante.

HIPERGLICEMIA

DIABETUL ZAHARAT (deficitul de insulină) Este un sindrom complex indus de tulburarea secre iei de insulină de către pancreasț

sau de rezisten a celulelor periferice la ac iunea insulinei. Cel mai cunoscut efect al acestorț ț tulburări este cre terea nivelului glucozei în sânge peste limitele considerate normale. șGlucoza din sânge reprezintâ principalul carburant necesar acoperirii cheltuielilor energeitce alr organismului. Glucide complexe din alimenta ia omului trec în tubul digestiv prin proceseleț de digestie i absorb ie i ajung n sânge sub formă de monozaharide. O mare parte dinș ț ș cantitatea de fructoză, galactoză i alte monozaharide se transformă în glucoză prin proceseș metabolice care au loc în ficat. Proteinele i lipidele din alimenta ia omului trec i ele prinș ț ș procesele de digestie i absorb ie i ajung ș ț ș

în sânge sub formă de aminoacizi i de acizi gra i, care, la răndul lor se pot transforma par ialș ș ț în glucoză. GLUCAGONUL

Este un hormon secretat de celulele din insulele lui Langerhans, important în reglarea metabolismului glucidic. Ac iunea glucagonului este opusă insulinei i constă în cre tereaț ș ș concentra iei de glucoză. țEfectele majore ale glucagonului constau în stimularea glicogenolizei, gluconeogenezei, proteolizei i cetogenezei. șROL Este un hormon caolic al cărui concentra ie cre te în timpul perioadelor de inani ie, cu rol inț ș ț mobilizarea rezervelor nutritive. El moblizează glicogenul, lipidele i chiar proteinele pentru a-ș

i procura sursa de energie. șSTRUCTURA Este un polipeptid secretat de celulele A insulare când scade glicemia, ca preproglucagon transformat în proglucagon, care este format din:

Glicentin – un peptid cu ac iune glucagon-like, care în poriunea terminală con ineț ț glucagon i un octapeptid ș

Glucagon 2 peptide glucagon-like

EXPLORAREA FUNC IEI PANCREATICE ENDOCRINE ȚInclude determinări ale concentra ilor de glucoză, insulină i glucagon în sânge, identificarea iț ș ș dozarea glucozei în urină, dar i probe dinamice. șValorile normale ale glicemiei a jeun (după 12h de post total) depind de vârsta:

20-29 ani – sub 110 mg/dl 30-39 ani – sub 120 mg/dl 40-59 ani – sub 125 mg/dl + 60 ani – sub 130 mg/dl

Valorile glicemiei a jeun se interpretează astfel: sub subiec i până la 45 de ani, valori ale glicemiei mai mari de 130 mg/Dl a jeun,ț

ob inute la cel pu in 2 determinări, indică existen a unui diabet zaharat ț ț ț valori de 110-130 mg/dl a jeun indică pacient ’’de grani ă’’, care are risc mare de a faceț

diabet zaharat.

TESTUL DE TOLERAN Ă LA GLUCOZA ORALĂ (TTGO) / PROBA DE ÎNCĂRCARE ORALĂ AȚ GLUCOZEI METODA –

se determină glicemia a jeun i se administrează 1,75 g glucoză/kg corp în 200 ml apă ș se dozează repetat glicemia, timp de 2h odată cu ultima dozare se recoltează i urină pentru identificarea glucozuriei. ș

Glicemia se poate determina i pe o perioadă de 3h, făcând 5 măsurători în acest interval. șRĂSPUNS NORMAL Bazal

30 min 60 min 90 min 120 min

100 mg/dl 120 mg/dl 130 mg/dl 110 mg/dl 100 mg/dl 90 mg/dl 120 mg/dl 120 mg/dl 90 mg/dl 90 mg/dl