Pamukkale - reintalnirea cu un nou paradis

 Ilustrație muzicală - fond sonor/video consultare impresii:

Coordonate GPS: N: 37,9195125 E: 29,1196218

Adresa: ,,Drum neasfaltat in apropierea Denizli Merkez ‘’

Mentionez ca aceste coordonate le-am citit in parcare imediat cum am oprit acolo.

La Pamukkale am ajuns prima data anul trecut si fiindca ne-a placut f. mult acest loc ne-am propus inca de atunci ca daca mai ajungem la Kusadasi sa mai mergem o data aici.

Acum eram la Kusadasi, marti seara pe 28 aug. 2012 ne-am cazat. Apoi miercuri ne-am odihnit si spre seara stiu ca ne-am intrebat-ce facem in urmatoarea zi, adica joi? Imediat am raspuns-Pamukkale. A fost primul in gandul meu si am dorit ca prima noastra iesire sa fie la Pamukkale.

Traseu :

Fiindca eram cazati la 8 km de centrul statiunii Kusadasi (sensul de mers spre Bodrum), ca sa ajungem la Pamukkale nu avea rost sa ocolim pe la Selcuk.

Dar voi, cei cazati in zona Pamucak (hotelurile Richmond, Surmeli, Aqua Fantasy, Efesus Princess) daca doriti sa mergeti la Pamukkale nu o luati spre Kusadasi deoarece va este mai scurt drumul prin Selcuk si urmariti directia Aydin.

Asadar noi am iesit in soseaua principala, am facut stanga spre centrul Kusadasi (pe soseaua care merge pe sus nu cea pe malul marii) si dupa cativa km am virat la dreapta spre Aydin. Stiu ca nu am mers asa de mult, am luat-o spre dreapta si apoi incet am iesit din Kusadasi...

Astfel traseul arata asa:

Kusadasi – Yenikoy Koyu – Camlik - (D 550) Aydin – (E87) Nazili – (E 87 / D320) -Buharkent – Denizli - Korucuk – Pamukkale.

Practic de la Camlik incolo am intrat pe traseul comun cu cel de anul trecut (cel prin Selcuk), deci drumurile s-au unit in continuare. Dar pana la Camlik pe acest traseu sa stiti ca soseaua urca pe niste dealuri apoi coboara si este f. frumos.

In total pana la Pamukkale am facut de la noi de la complex 187 km in aprox. 3 ore.

Asa cum am mai spus, noi spre Pamukkale nu am mers pe autostrada nici anul trecut si nici acum, autostrada fiind oarecum aproape in paralel cu noi. Am facut astfel economie de lire pe cardul KGS care trebuia folosit la intrare pe autostrada. Nu ne-a parut rau. Daca anul trecut nu ne-ar fi placut traseul, anul acesta nu l-am fi repetat. Oricum sa stiti ca autostrada nu este decat pe o bucata de drum, practic acum este pana la Aydin. Spun acum deoarece

dupa Aydin mai departe autostrada este in lucru. Spre Pamukkale se mai intra putin pe autostrada langa Denizli.

Am trecut prin localitatile amintite si drumul a fost f. bun. Ce ne-au cam deranjat de fiecare data au fost semafoarele, sunt multe si daca aveam ,,noroc’’ sa prindem doar rosu trebuia asteptat. La turci cand se termina verdele, acesta incepe sa palpaie astfel ca stii ca se va face rosu si mai ai timp sa accelerezi si sa treci. Este un lucru bun pe care eu personal il apreciez.

Fiindca si anul trecut am urmat acest traseu, am revazut cu drag unele localitati si spre Pamukkale se merge printre dealuri inalte si f. frumoase dar si pe langa livezi intinse de portocali, smochini, lamai si multe terenuri cu legume unde turcii lucrau de zor pe caldura mare.

Fiindca aflasem de acasa ca mergand spre Pamukkale este un obiectiv turistic la care cei ajunsi le-a placut si il recomanda, pot sa va spun ca dupa ce se iese din Buharkent pe partea dreapta veti vedea un indicator spre Situl antic Aphrodisia . Sunt 38 km de la sosea si se merge in dreapta. Noi nu am ajuns acum aici dar daca doriti sa va abateti de la drum si sa vizitati si Templul Afroditei, zeita greaca a dragostei, va dau coordonatele GPS N: 37,70833 si E: 28,723611, adresa este ,,Drum fara nume in apropierea Karacasu’’. Pentru mai multe informatii, fotografii si a va face o impresie puteti citi aici

Tot in apropiere de Pamukkale mai sunt si alte cateva locuri interesante: Pestera Kaklik, unde am inteles ca se pot vedea travertine mai mici si orasul antic Laodicea (la 10 km). La fel de interesanta mi s-a parut si statiunea Karahayit (5 km) unde am inteles ca opresc autocarele. Aici exista niste izvoare termale calcaroase a caror apa iese la suprafata la temperaturi ridicate. Apa este f. bogata in oxizi si are proprietati terapeutice.

youtu.be/kQbvTCGTnlo

Acesti oxizi din apa coloreaza calcarul in culori frumoase-rosu sau portocaliu inchis si travertinele au o culoare deosebita, rosiatica. De aceea acestei statiuni i se mai spune si ,,Ligheanul Rosu’’. Tot aici exista si un centru SPA renumit.

Ajunsi in apropiere de [b/Denizli am intrat pe o portiune mica pe autostrada iar spre Pamukkale am constatat ca drumul era in reparatii acum si era inchis. A fost ceva neasteptat pentru noi. A trebuit sa oprim si sa intrebam pe cineva pe unde sa o luam. Apoi ne-am intors unde am putut si am luat-o pe un alt drum secundar decat cel pe care il stiam. Asa am ajuns pana la urma la Pamukkale. De la Denizli spre Pamukkale se merge in partea stanga si sunt aprox. 20 km.

Oricum problema o consider provizorie si poate deja la ora asta s-a dat drumul la circulatie pe acolo. Dar daca aveti coordonatele GPS pe care vi le-am dat, GPS-ul va scoate de oriunde la liman sau oricine acolo va poate indruma spre Pamukkale.

Reintilnirea cu un nou paradis :

Mi-am dorit mult sa ajung din nou aici la Pamukkale, de data asta cu toata familia mea.

Anul trecut vezi impresii cand am mers pt. prima data la Pamukkale am fost fara copile deoarece au ramas la acel frumos aquaparc de la Aqua Fantasy, nu au vrut sa vina cu noi. Adevarul este ca aquaparcul de acolo este f. tentant, cu greu scoti copiii de acolo, odata intrati uita si de mancare si de tot. Apoi seara in camera cand au vazut fotografiile cu

Pamukkale au ramas asa, triste. Mai trista am fost eu cand le-am vazut cat de mult regreta si am pastrat in suflet acel regret timp de mai bine de un an. M-am gandit atunci ca vom face mult pana acolo si va fi obositor pt. copii. Nu faceti ca mine ca veti regreta si voi.

Dar sa stiti, cu autocarul este mai obositor, este excursie de o zi intreaga, deoarece veti lua masa in 2 locuri –o data pe traseu si apoi sus la Piscina Cleopatrei si veti merge si la statiunea Karahayit de care am amintit. Stiu toate acestea deoarece cumnata mea anul trecut a fost cu autocarul la Pamukkale.

Cu masina insa lucrurile nu stau asa. La fel ca si anul trecut am facut aprox. 3 ore. Acum am pornit la ora 8,30 si la ora 11,30 am ajuns in parcare la Pamukkale. Asadar duceti copiii cu voi sa vada paradisul, sa nu regretati ca si mine!

Nu pot sa va exprim in cuvinte bucuria din ochii copiilor mei cand au vazut unde au ,,aterizat’’, dar nici nu pot sa va explic ce bucurie si multumire erau in sufletul meu. Eram acolo din nou, la Pamukkale.

Fiindca se apropia ora 12 afara stiu ca era deja f. cald, erau cam 35-36 grade. Parcarea era plina de masini, nu mai era loc nici pe marginea drumului, cu greu am gasit si noi un loc.

Apoi de la masina am luat-o pe jos incet pe trotuar spre dealul acela la care am visat timp de mai bine de un an. Surprizele au aparut una dupa alta cand am observat cate s-au schimbat (in bine) intr-un an.

Pamukkale cel de anul trecut nu mai exista. Acum am gasit un Pamukkale nou, cu totul deosebit si mult mai frumos decat anul trecut. Intai langa parcare am fost intampinati de o camila. Se puteau face plimbari cu ea si fotografii. Langa camila a aparut o toneta cu inghetata unde un turc lovea cu batul din cand in cand un clopotel si te chema la inghetata. Clopotelul se auzea de departe. In spatele camilei s-a facut o terasa frumoasa unde poti sa stai si sa te racoresti cu ceva. Aceasta terasa este chiar pe malul acelui lac de jos de langa parcare, lac de care v-am vorbit anul trecut. Pe lacul acela acum se pot face plimbari cu niste barcute superbe albe in forma de lebada. Anul trecut nu erau. Si culoarea apei lacului este alta, una turquoise acum. Daca vedeti pozele de acum cu cele de anul trecut veti vedea cat de diferita este culoarea lacului. Pe lac se plimba linistite si ratuste si se iau la intrecere cu barcutele acelea...

Trecand pe langa lac stiti ca era acel complex cu cele 2 piscine frumoase. Ei bine si aici s-a schimbat putin curtea aceea si chiar in drumul nostru aproape de intrarea la acele piscine a aparut un magazin cu haine si diverse souveniruri. Din parcare nu ai cum sa nu treci pe langa el.

Am inceput incet sa urcam acel deal si imediat am ajuns la intrare. Pretul a ramas acelasi, 20 Lire la fel ca si anul trecut.Fiindca copilele au depasit varsta de 12 ani am platit pretul pentru 4 adulti.Pe acea bancuta ne-am descaltat si a inceput pt. noi o alta lume, eram in paradis. Calcam desculti prin apa calda, paseam incet si cu grija prin acel taram de un alb ireal. Am deschis portile ,,Castelului de Bumbac’’ si eram atat de fericiti.

Fiindca era f. cald afara aveam cu totii palarii si eram echipati si cu costumele de baie. Neaparat sa le luati cu voi daca mergeti la Pamukkale.

Aici nu eram deloc singuri, in acea zi calduroasa de joi, 30 aug. 2012 era plin de lume, toate varstele, cu mic cu mare, multi se scaldau in acele travertine, multi se fotografiau, era atata lume in jurul nostru.

Pana sus pe platou sunt cateva travertine (bazine) mai mici sau mai mari in care apa calda te imbia la scaldat. Imediat ne-am dezbracat si ne-am aruncat cu totii intr-un bazin. Apa era atat de calda si era atat de bine. Nu pot sa va descriu in cuvinte cata fericire era pe chipurile copilelor, cate poze frumoase am facut, ce frumos a fost. Pe marginea peretelui alb calcarul avea diverse forme si de multe ori apa cadea in cascade, era o placere sa stai cu spatele acolo ca si la dus.

Priveam acea culoare a apei, soarele stralucea pe cer si se reflecta in acele travertine schimband culoarea apei de la albastru-azuriu spre turquoise.

youtu.be/fcO6YGfuxFI

Imi imaginam ca traiesc din nou o ,,poveste de iarna ‘’ la peste 36 grade. Tot dealul acela alb din calcar mi-l imaginam ca ar fi un vas urias plin cu lapte, care s-a rasturnat si apoi brusc laptele a inghetat. Era atat de alb si de frumos, semana cu o uriasa spuma.

Si ca sa fie si mai frumoase acele momente, acolo la Pamukkale am auzit din nou vocea muezinului, acea voce care ma face sa tresar de emotie de fiecare data cand o aud.

youtu.be/wxlxm6bFfyY

Ajunsi sus pe platou am vazut si aici ca a aparut o terasa cu multa umbra unde poti sa bei ceva rece si sa te racoresti cu inghetata. In partea stanga, daca nu stiati, puteti vizita ruinele orasului anticHierapolis. Din cate am aflat si eu, orasul a fost intemeiat de regele Eumene II din Pergamon in anul 190 i. d. Hr. Mai tarziu, in anul 60 d. Hr. orasul este distrus de un cutremur. In zilele de azi din oras se mai pot vedea Baile Romane, un Amfiteatru, Templul lui Apollo, Necropola, Martiriul (biserica) Sf. Filip, Strada cu Colonade, Arcul lui

Domitian si Poarta Bizantina. Ca sa le vizitati pe toate acestea este ideal sa aveti cu voi un ghid care sa va explice tot ce va intereseaza.

Amfiteatrul se afla la aprox. 300 m in spatele Piscinei Cleopatrei si se vede frumos de departe, iar fostele Bai Romane ale orasului au devenit acum Muzeul Hierapolis. Acest muzeu se poate vizita, intrarea costa 2 Lire, luni este inchis publicului. Aici puteti vedea diferite artefacte desoperite in zona. Mergand tot inainte pe langa acest muzeu se ajunge la Piscina Cleopatrei sau Antic Pool...

Spre piscina este o alee frumoasa cu pavaj si cu ronduri de flori multicolore. Cand am ajuns la Piscina Cleopatrei am constatat ca locul este de nerecunoscut. Piscina a ramas aceeasi, la fel de frumoasa, cu palmieri si multe alte plante, umbra, dar in jurul ei au mai aparut cateva terase, s-a pus gazon si gasesti acum sezlonguri pe care poti sa te relaxezi... Nu numai atat, dar de anul trecut s-a mai facut inca o intrare la piscina, in partea dreapta si gasiti aici o garderoba unde puteti sa va lasati lucrurile. Iar pentru acte am vazut niste cutii cu cheie, care se folosesc contra cost binenteles. Si preturile aici nu sunt mici, sa stiti, bauturile si toate lucrurile acolo sunt scumpe. Binenteles ca gasiti aici halate de baie, prosoape, slapi, diverse souveniruri, etc, dar preturile sunt pe masura.

Fata de luna iunie cand leandrii erau toti infloriti, acum la sfarsit de august nu mai erau atatea flori in jurul piscinei dar tot era frumos. Iar in piscine era atata lume, mult mai multa fata de ce vazusem anul trecut. Stateau practic unul langa altul, era plin. Pentru cine nu stie, plimbarea pe acolo pe langa piscina este gratuita dar daca vreti sa faceti baie, pretul a crescut de la 25 Lire cat era anul trecut la 30 Lire in prezent.

Asa cum va spuneam, chiar daca nu aveti apa cu voi aici nu veti muri de sete. Si sus pe platou cand ajungeti gasiti o fantana cu apa dar si la Piscina Cleopatrei puteti sa beti apa buna si rece. Apa mai gasiti si in alte cateva locuri tot acolo sus.

Piscina Cleopatrei este alimentata cu apa provenita de la izvoarele termale, apa care ajunge in piscina prin cateva locuri care erau mai ,,vanate’’ de turisti. Aceasta apa este gazoasa, deoarece am vazut ca formeaza la nivelul pielii mici bule de aer si senzatia aceea trebuie sa fie interesanta. Oricum chiar daca acea culoare a apei mie nu mi-a placut, am inteles ca apa are proprietati miraculoase care se cunosc de multa vreme si este utila in tratarea unor afectiuni, in special astm, reumatism, dermatite, pentru ten.

Langa piscina este intrarea la ,,Doctor Fish ‘’. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba, aflati ca sunt niste pestisori micuti care sunt pusi in mai multe acvarii. Aici platesti (20 minute costa 15 E) si iti pui picioarele in acvariu si pestisorii vin si te ,,ciugulesc’’. Sunt niste mici ,,doctori’’, te scapa de bube, ciuperci si alte probleme dermatologice ale picioarelor. Chiar am intrat acolo si am vazut acesti pestisori in actiune, cum s-ar zice.

De la Piscina Cleopatrei ne-am intors din nou pe aceeasi alee frumoasa si ne apropiam incet de muzeul Hierapolis. Daca anul trecut am vazut cam atat, anul acesta am luat-o in partea stanga dupa muzeu, pe o alee superba si plina de flori. Mergeam oarecum in paralel cu drumul pe care am urcat.

Drumul acesta care era nou pentru noi era facut din podele de lemn si era chiar pe marginea acelor travertine. In aceasta zona pot sa va spun ca am descoperit adevaratul Pamukkale.

Pamukkale- cel neatins de mana omului :

Am mers pe acea alee deosebita pana undeva spre capat si am simtit cu totii ca suntem cu adevarat in paradis. Pana acum vazusem imagini cu Pamukkale, fotografii de calendar si chiar ma gandeam ca imaginile sunt trucate. Asta deoarece anul trecut am descoperit doar acel Pamukkale pe portiunea pe care am urcat de jos de la sosea si pana sus pe platou, doar acea portiune.

Acum insa ne-am dat seama ca noi nu vazusem de fapt adevaratul Pamukkale, cel neatins de mana omului. Este real, exista si se afla acum langa noi. Chiar nu realizam in ce loc frumos am ajuns si ce loc frumos am putut rata anul trecut.

Ne-am dat seama imediat ca aici erau facute toate acele fotografii de calendar pe care le vazusem noi. Nu cred ca voi reusi sa va descriu in cuvinte ce am trait noi atunci dar ochii nostri se imbatau de frumos. Nu pot sa va spun nici cat eram de fericita atunci si mai ales copilele mele. Este extraordinar sa vezi ce poate sa zamisleasca natura, ce poate sa faca acea apa miraculoasa in timp.

Toate acele izvoare calcaroase isi revarsau apa lor calda peste peretele abrupt al ,,Castelului de bumbac’’ si cu trecerea timpului calcarul din apa s-a depus incet, incet si doar natura a creat ceea ce noi nu am vazut pana acum. Ne-am uitat la peretii acelor travertine cat de puri sunt si deosebiti. Iar in acele bazine apa avea o culoare azurie, priviti doar fotografiile, cuvintele sunt de prisos.

Aici am vazut si un paznic care nu lasa pe nimeni sa coboare la acele travertine, nu puteai nici macar sa le atingi si intr-adevar aici pot sa va spun ca toate acele travertine pe care le-am vazut sunt facute doar de natura intr-un mod miraculos... Ne-am dat seama ca undeva jos in fata noastra se afla drumul pe care am urcat, drumul pe langa acele travertine. Dar

din acest loc peretele stancos era deosebit de abrupt si era periculos sa te incumeti sa te indepartezi de acea alee din lemn.

Aproape de acea alee se poate sta in apa calda la plaja. Aici am uitat de tot si de toate, am uitat ca afara erau cam 37 grade si soarele ardea cu putere, am stat in apa si am privit in zare peste tot acel paradis si ne bucuram de fiecare clipa.

Nici aici nu eram singuri. Si altii stiau de acest loc si stateau in apa sau se fotografiau, toti priveam nemarginitul acela alb.

Stiu ca dupa cateva ore bune de zbenguiala am plecat de acolo, trebuia sa plecam, se apropia ora 16, venea seara si trebuia sa ne intoarcem la Kusadasi.

Am plecat greu de tot, eu una as fi ramas acolo toata ziua si toata noaptea urmatoare, asta deoarece am inteles ca si noaptea acele travertine sunt luminate feeric. Vi le imaginati noaptea cum arata? Eu una le visez.

Ce as mai putea sa va spun? pastram in sufletul nostru si de aici niste amintiri deosebite din acea zi cand am revazut Pamukkale si cuvintele sunt de prisos acum. Va las doar sa priviti fotografiile pe care eu le revad din cand in cand cu mare drag.

Si va fac astfel o invitatie virtuala sa ajungeti aici, in acest paradis. Daca ajungeti la Kusadasi sau in imprejurimi, nu ratati acest loc. Pentru mine ramane in continuare cel mai frumos loc pe care l-am vazut in Turcia.

Va doresc tuturor vacante minunate si bucurati-va de frumusetile naturii!

webmaster, te rog ataseaza rw.. urmatoarea melodie,multumesc anticipat.