Dinozaudin Ţara

Rec

onst

itui

re B

rian

Fra

ncza

k (

„Din

osau

rs o

f T

rans

ylva

nia”

- D

.Wei

sham

pel,

D.G

rigo

resc

uşi

D.N

orm

an/

Res

earc

h &

Exp

lora

tion

199

1 -

Nat

iona

l G

eogr

aphi

c S

ocie

ty)

rii piticiHaţegului

Dan ARHIRE

Text şi fotografie

Cei mai mulți dintre noi au aflat de dinozaurii piticidin Țara Hațegului to-o-ocmai de la Discovery, și,atunci când am fost în Hațeg spre a ne documenta,

am avut surpriza să constatăm că nici în zonă nu se preaștie mare lucru! Ei apar, în general, în cărți din MareaBritanie sau Statele Unite, în care sunt recunoscuți dreptniște valori ale acestor locuri, lucru pe deplin justificatdacă ținem seama de faptul că dinozauri pitici au fostfoarte rar găsiți în lume și niciodată mai multe specii deacest fel, la un loc. Apoi, ei au fost descoperiți într-o marevarietate de specii și ce este unic în Europa, alături dedinozauri s-au găsit și resturi de ma mifere. Asocierea din-tre dinozauri și mamifere la sfârșitul perioadei de existențăa dinozaurilor, adică tocmai la momentul dispariției lor,este un fenomen care se plasează în istoria Pământuluicam cu 65 de milioane de ani în urmă. Acest moment estebariera de care n-au trecut dinozaurii, iar cauzele acesteiretrageri din istorie - nu numai a lor, ci și a altor grupe deanimale - nu sunt pe deplin elucidate nici în prezent. Neaflăm în plin domeniu al controverselor dintre specialiști.Foarte mulți dintre aceștia - după cum ne încre dințeazădomnul profesor doctor Dan Grigorescu de la Facultateade Geologie și Geofizică a Universității din București -„acceptă varianta cea mai simplă, care are o susținerereală, cea a impactului cu un meteorit. Este vorba despreun meteorit colosal care a lovit Pământul în zonaYucatanului, în nord-estul Mexicului de astăzi. Craterulexistă, e datat exact cu 65 de milioane de ani în urmă. Înfuncție de volumul găurii care s-a păstrat s-a calculat can-titatea de praf care a fost expulzată în atmosferă și care sepresupune că a acoperit cerul timp de luni de zile, de anide zile, poate. Acest fenomen a avut drept consecințăcrearea unui efect de seră care a atras dispariția vegetației,aceasta atrăgând dispariția ierbivorelor și tot așa, ca unefect al dominoului pe lanțul trofic. Aceasta este variantasimplă; varianta complexă, însă, ține seama și de alte rea -lități care implică deteriorări ale geografiei Pământului deatunci, inclusiv legate de puternice mișcări tectonice, deintense erupţii vulcanice, care au deteriorat climatulPământului”.

De peste un secol și jumătate de când anatomistul brita -nic Richard Owen a folosit numele de „dinosaur”, re -cunoscând prin aceasta existența în trecutul Pământului aunor „reptile înfricoșătoare” (cum se traduce din limbagreacă numele de „dinosaur”), aceste animale neîntâlniteîn prezent incită, mai mult decât oricare dintre animalelece au populat planeta în decursul erelor geologice, dorințade cunoaștere a oamenilor. Acestui interes neobișnuitpaleontologii, cei care studiază îndeaproape vestigiiledinozaurilor, îi răspund prin noi descoperiri făcute înîntreaga lume, din Arctica până în Antarctica, toate conti-nentele Erei Mezozoice („Era Dinozaurilor”, cum este easupranumită!) fiind populate de aceste neobișnuite ani-male. Faptele care fac din dinozauri elemente de atracțiedeosebită sunt multiple, între acestea - extraordinara diver-sitate tipologică redată prin cele cca. 250 de specii cunos-cute (este drept, unele descrise doar pe baza unui numărfoarte mic de resturi scheletice). Apoi, deși reptilele suntcunoscute drept animale cu sânge rece, este dovedit că celpuțin unii dintre dinozauri aveau sânge cald, ca și păsărilesau mamiferele. Atrage, de asemenea, larga lor răspândiregeografică, pe toate continentele și îndelungata existențăa dinozaurilor, de 165 mi lioane de ani (pentru comparație,de la apariția primilor oameni fosili - genul Homo - au tre-cut doar ceva mai mult de 2 milioane de ani.)

24

25

Wil

lD

Craterul de la Yucatan, în nord - estul Mexicului, rezultat din impactul unui meteorit colosalcu Terra, acum 65 de milioane de ani

26

Descoperirile care se succed de la anla an în diferite colțuri ale lumii aduc cuele unele clarificări în încercarea dereconstituire cât mai fidelă a lumii dis-părute a dinozaurilor dar, deseori, noiledescoperiri amplifică incertitudiniledeja existente. Aceasta stimulează și maimult elanul cercetătorilor pentru aflareaadevărului.

În context, între locurile deosebit desemnificative ale existenței dinozaurilorse află și ținutul Țării Hațegului. Aici,de la sud la nord, între culmile MunțilorRetezat și cele ale Munților PoianaRuscă, în rocile formate spre sfârșitulerei Mezozoice, corespunzător perioa -dei dintre 70 și 65 milioane de ani, aufost descoperite și descrise de peste 100de ani fragmente din scheletul maimultor specii de dinozauri - unii ier-bivori, alții carnivori - care populaudiversele biotopuri ale unei largi insuledin fostul Ocean Tethys (cel din care arezultat actuala Mare Mediterană).Insula cuprindea o bună parte a

Transilvaniei de azi și a MunțilorApuseni și era situată cu cca. 20 degrade mai la sud față de latitudinea actu-ală a acestei regiuni, în ambianța unuiclimat cald, de tip subtropical, cu preci -pitații rare, dar abundente, (estimate la1000 mm/an), asemănător climatuluiactual din nordul Indiei, cu ploi muso -nice sezoniere. Sedimentele în care sunt

cuprinse resturile de oase au fost acu-mulate în albiile râurilor ce brăzdaurelieful colinar al insulei, dar mai alespe suprafețele de uscat dintre cursurilede apă.

Fauna cu dinozauri a Bazinului Hațegera formată, în general, din specii deanimale de talie mică în comparație cucea a formelor înrudite care trăiau în alteregiuni. În cazul dinozaurilor, cunoscuțipublicului larg mai ales prin formegrandioase, cei din paleofauna hațeganăreprezintă un adevărat paradox. Talia lorneobișnuit de mică le-a atras denumireade “dinozaurii pitici ai Transilvaniei”,denumire sub care au fost prezentațipublicului din întreaga lume de cătrecanalul de televiziune americanDiscovery.

Explicația acestui fenomen biologiceste legată de mediul în care dinozauriidin Hațeg au trăit în decursul mai multormilioane de ani: pe o insulă de dimensi-uni mijlocii, având o suprafață de apro -ximativ 70000 km². Spațiul relativ

restrâns și izolat, prin mari întinderi deocean, de alte zone de uscat, este cunos-cut ca determinând reducerea dimensi-unilor animalelor de talie mare. Acestfenomen - cunoscut sub numele de“nanism sau piticism insular” - nu estesingular, el fiind observat și la elefanțisau hipopotami ce trăiesc sau au viețuitpe insule.

Fauna cretacică din Bazinul Hațegcuprinde reprezentanți ai tuturor celor 5clase de vertebrate: pești, amfibieni,reptile, păsări și mamifere, fapt foarterar întâlnit în cazul faunelor fosile. Secunosc în prezent în cadrul acesteifaune, peste 60 de specii de vertebrate,dintre care cca.15 aparțin dinozaurilor.Multe dintre aceste specii sunt endemice(cunoscute doar în Bazinul Hațeg și înalte regiuni ale Transilvaniei) sau auavut o răspândire spațială foarte restrân-să.

Condițiile climatice în care au trăitdinozaurii hațegani și contemporanii lorau fost reconstituite pe baza caracteris-ticilor litologice ale rocilor și prin stu -diul izotopilor stabili ai oxigenului șicarbonului.

Pe baza cercetărilor asupra propri-etăților magnetice ale rocilor, s-a calcu-lat că “insula Hațeg” era situată multmai la sud decât este în prezent regiuneaHațegului, la o latitudine de cca.27°Nord.

Cercetările desfășuratean de an în regiuneaHațegului aduc noi datelegate de fauna cretacică aTransilvaniei, una dintreultimele faune cu dinoza-uri din întreaga lume. Odescoperire recentă, careamplifică importanțaansamblului de paleo-faună din Hațeg, este ceaa unui uriaș pterosaur, ungrup de reptile zbură -toare, cu aripi mem -branoase, asemenea lili -ecilor. Existența ptero -zaurilor coincide în liniigenerale cu cea adinozaurilor, ca și aceștiaptero zaurii dispărând lasfârșitul perioadei cretaci-ce.

Craniul pterozauruluidin Hațeg, de la care s-apăstrat o mare parte dinregiunea sa posterioară,avea o lungime deaproape 3 m, o dimensi-une neobișnuită nu numaipentru un zburător, dar

chiar pentru cele mai mari animale t -eres tre. Totuși, craniul era destul deușor, datorită unei ingenioase construcțiiîn care scheletul propriuzis se rezuma labaghete înguste de os, foarte rezistente,însă separate între ele prin largi spațiialveolare, goale. Distanța dintre aripiledeschise se ridica la 12 m, mărime princare specia transilvană se afla între cei

Râpa de la Tuștea unde au fost descoperite ouă fosile de dinozauri

mai mari pterozauri descoperiți înlume, dacă nu chiar cea mai mare.Pterozaurul din Hațeg, numitHatzegopteryx thambema (“uri-așul înaripat din Hațeg”) aparțineunui nou gen și unei noi specii,fapt confirmat de reputați experțiîn studiul acestor reptile zbură-toare, contemporane dinozaurilor.În lumea neobișnuită a “dinozau-rilor pitici”, Hatzegopteryxthambema adaugă prin dimensiu-nile sale contrastante un nou para-dox ansamblului de faună cretaci-că din Hațeg.

Până în anul 1988 singurelevestigii păstrate de la dinozauri îndepozitele din regiunea Hațeguluiși din Transilvania, în general,constau din oase dezarticulate șidinți. În acel an au fost descoperiteprimele cuiburi cu ouă de dinozau-ri, alături de care - iarăși un cazextrem de rar în toată Europa - aufost întâlnite oase ale puilor deabia ieșiți din ou, morți curânddupă naștere.

Râpa de la Sânpetru unde aufost descoperite fosile de

dinozauri

28

Zalmoxes (Rhabdodon) robustus

Dinozaur ierbivor, biped din grupul iguanodonților, un compo-nent reprezentativ pentru paleocomunitatea din Bazinul Hațeg.Fragmente ale scheletului său au fost întâlnite atât în cadrulBazinului Hațeg, precum și în diferite alte zone ale Transilvaniei.Rudele apropiate ale sale se cunosc din Ungaria, Austria, Franțaşi Spania; acestea însă au dimensiuni aproape de două ori maimari.

În pofida dimensiunilor relativ mici, scheletul acestui dinozaurera surprinzător de masiv și greoi (de unde și numele de “robus-tus”), comparativ cu alte forme înrudite. Din acest motiv, esteprobabil că uneori, când păștea, se deplasa pe patru picioare, întimp ce pentru a scăpa de prădători alerga doar pe picioarele dinspate.

29

Dromeosaurid

Dinozaur carnivor, de talie mică (1,2-1,5 m. înalțime),cu picioare zvelte, dar puternice. Dinți conici ascuțiți, cumargini crenelate, servind sfâșierii prăzii. Vâna în haită șifolosea, pe lângă ghearele de seceră și dinții puternici,strategia cooperării pentru a putea doborî prăzi de dimen-siuni mult mai mari. Hărțuirea prăzii, alegerea și izolareaexemplarelor vulnerabile (bolnave, tinere), atacul din maimulte direcții - toate acestea făceau probabil parte dinarsenalul tactic al dromeosauridelor din Hațeg. În final,prada obosită și rănită era doborâtă prin loviturile execu-tate “din săritură” cu ghearele în formă de seceră.

30

Rec

onst

itui

re:

John

Sib

bick

, „Il

lust

rate

d E

ncyc

lope

dia

of D

inos

aurs

”.Magyarosaurus dacus

Magyarosaurus era un dinozaur ierbivor, patruped, dingrupul sauropodelor (din care făceau parte și Diplodocussau Brachiosaurus), cu lungime de 10-12 m (cel maimare dintre dinozaurii din Bazinul Hațeg!). Rudele luierau Titanozaurii care trăiau mai ales în America de Sud,India și Madagascar, dar au fost întâlniți și în Franța șiSpania. Este deci posibil ca Magyarosaurus să reprezinteun “imigrant” din Sud, care a trăit izolat în Hațeg sufi-cient de mult timp pentru a evolua într-o specie nouă.Deși cel mai mare dintre dinozaurii hațegani,Magyarosaurus era mult mai mic (de două, trei ori) decâtrudele lui de pe alte continente.

O caracteristică specifică Titanozaurilor este prezențape spate și părțile laterale ale corpului a unor plăci (“scu-turi”) osoase, pentru protecție și susținerea coloanei ver-tebrale. Astfel de plăci, de altfel foarte rare, au fostdescoperite și în Hațeg.

31

Telmatosaurus transsylvanicus

Telmatosaurus este un membru al familiei hadrozaurilor sau„dinozaurilor cu cioc de rață”, răspândiți în Cretacicul superior înAmerica de Nord și Asia. Trăia în vecinătatea apei, unde se hrăneacu vegetația abundentă din preajma zonelor umede. În procesul dehrănire un rol important îl avea dentiția alcătuită din bateriidentare complexe, formate din mai multe generații de dinți. A fostun hadrozaur primitiv, de talie mică; dimensiunile sale erau de3-4 ori mai mici decât cele ale rudelor lui de pe alte continente,iar greutatea de 8 - 10 ori mai mică.

Numele de dinozauri cu cioc de rață provine de la lățirea părțiianterioare a craniului, adaptare utilizată atât în procesul dehrănire, cât și în producerea unor sunete specifice.

32

Allodaposuchus precedens

Allodaposuchus era un crocodil de taliemică ce popula cursurile de apă și lacuriledin Bazinul Haţeg. Chiar dacă probabil nureprezenta un pericol real pentru majoritateadinozaurilor de talie mare, puii acestoraputeau fi atacați în apropierea apelor. O altăsursă de hrană pentru cro codili o reprezen-tau corpurile dinozaurilor morți sau uciși dealte carnivore; urmele dinților de crocodilis-au păstrat pe numeroase oase.Allodaposuchus mai este cunoscut dinFranța și Spania.

Ilus

traţ

ie d

upă

Chr

isti

an J

egou

, Muz

eul

de I

stor

ie n

atur

ală

Aix

-en-

Pro

venc

e, F

ranţ

a.

33Ilustraţie după William Fraschini.

Struthiosaurus transylvanicus

În pofida numelui, Struthiosaurus nu semăna deloc cu struțul. A fost numit așa deoarece, laînceput, doar unele elemente din schelet au fost descoperite, între acestea vertebrele gâtului,care, la fel ca și la struț, erau numeroase și alungite. Struthiosaurus este cel mai rar dinozaur dinHațeg; era un ierbivor patruped. Caracteristica cea mai importantă o reprezintă prezența uneiarmuri osoase alcătuite din plăci și spini, care acoperea gâtul, spatele, coada și părțile laterale alecorpului. Armura era mijlocul principal de protecție împotriva carnivorelor, necesar unui animalfoarte greoi și lent. Dentiția simplă a animalului îi permitea doar hrănirea cu plante moi, sucu-lente, eventual fructe sau insecte.

Rudele lui apropiate trăiau în Ungaria, Austria, Franța și Spania, iar alte specii înrudite secunosc în America de Nord.

Hatzegopteryx thambema („monstrul zburător din Hațeg”)

Alături de dinozauri, în Hațeg existau și reptile zburătoare (pterozauri). Unele erau de talie mică, însă Hatzegopteryx,recent descoperit, reprezintă un adevărat gigant. Cu craniul de peste 2 m și anvergura aripilor de aproape 12 m, eramai mare decât un avion planor; probabil reprezintă unul dintre cele mai mari animale capabile de zbor din toate tim-purile. Capacitatea de zbor a unui animal atât de mare, cu un craniu masiv, era susținută de structura internă a oaselor,care erau în bună parte goale şi umplute cu aer („oase pneumatice”).

Hatzegopteryx face parte din familia Azhdarchidelor, reptile zburătoare de talie mare, răspândite în Asia și Americade Nord; resturile lor au fost descoperite și în Franța și Spania.

34

Cuiburi de ouă

Telmatosaurus

transsylvanicus

Numeroase ouă aproape sferice,cu diametru de 14-17 cm. , avândo coajă calcaroasă, groasă (cca 2,5mm), cu tuberculi semisferici pesuprafață, au fost descoperite înmai multe zone ale bazinuluiHațeg. Deseori ouăle au fost găsiteîn cuiburile originale, carecuprindeau de la 3 la 12 ouă. Înapropierea satului Tuștea (comunaGeneral Berthelot), în apropiereacuiburilor sau chiar în interiorulacestora, au fost găsite oaseminuscule ale puilor abia ieșiți dinou; acestea aparțin dinozaurului„cu cioc de rață” -Tel mato saurus.Probabil că femelele de Tel -matosaurus, ca și ale altordinosauri cu cioc de rață, își îngri-jeau puii după ce aceștia ieșeau dinouă.

Puii erau pradă ușoară pentrumicii dinozauri carnivori, care,probabil, îi vânau înainte ca ei săse desprindă de cuib.

Ptilodus

Mic mamifer, asemănător unui şoarece, a cărui fosilă s-a descoperit alături de fosilele dinozaurilor.

35

36

Căldurile lunii iulie ajung chiar șila poalele Retezatului! Aveam săaflăm asta atunci când am plecat

spre Sânpetru spre a-l găsi pe DoinelVulc, un om cu adevărat de poveste.Doinel Vulc este custode al GeoparculuiDinozaurilor Țara Hațegului, de fapt unom de încredere al profesorului Dan Gri -gorescu, cel care la începutul cerce -tărilor profesorului l-a condus pe aces-ta la locurile cu fosile de dinozauri.

Omul ne-a primit în curtea lui, la umbră,iar soția sa ne-a răcorit cu un minunatcompot de cireșe. Până atunci și acolon-am știut ce minunat poate fi un compotde cireșe la Sânpetru, într-o casă de om,când toată suflarea se ascunde în spateleobloanelor trase ca un ultim bastionîmpotriva arșiței! Dacă această ospitali-tate va fi stat la dispoziția tuturor celorcare îl caută pe Doinel Vulc, singura per-soană din zonă care poate depănapovestea animalelor uriașe ce au trăit cumult, mult timp în urmă, înseamnă că totmult îl va fi costat până acum pe DoinelVulc și calitatea de custode!

Acasă la Doinel Vulc este amenajat(poate termenul este prea pretențios!) unmic muzeu al dinozaurilor, în aer liber,oricând pregătit spre a fi arătat dorito-rilor. El, de bună voie, face acest dezin-teresat serviciu științei românești, dupăputerile sale! Calm, senin, blând, reiapovestea descoperirilor și povesteacercetărilor, de câte ori i se cere și îi con-duce pe vizitatori la locurile acestordescoperiri, dând informații și amă-nunte, așa cum le știe din propria-i expe-riență și de la profesorul DanGrigorescu.

Ne-a însoțit și pe noi la „RâpaUniversității”, așa cum este denumit desăteni locul în care au fost scoase lasuprafață fosilele. Ne-a povestit multedespre aceste fosile, ne-a și arătat câteceva, iar la cererea noastră ne-a maipovestit și despre alte lucruri. Atât deliniștit, de bland și de senin, Doinel Vulcpărea, de fapt, a oficia, într-o altă lume,într-o deplină împăcare cu sine și culumea dată de Dumnezeu. Ascultându-l,privindu-l, gândul că trebuie să negrăbim, că trebuie să plecăm spre Hațegpentru o altă treabă, presantă, ni se păreaaproape rușinos în fața acestui om dinlumea străină nouă, a lucrurilor așezateîntr-o armonie eternă.

„Din copilarie mi-a fost dragă natu-ra, mai ales că, născut aici, copilărit aici,am tot mers cu oile, cu vitele numai prinnatură! Așa am găsit oasele pietrificate.Batrânii satului mai știau câte ceva, cumcă ar fi fost oase de uriași, dar se vorbeade baronul Nopcsa că s-ar fi ocupat de

Doinel Vulc, custodele

care a trăit poezia

Doinel Vulc

Dan ARHIRE

Text și fotografie

37

ele. El locuia la castel, care acum îi rugi nit,părăduit. El a găsit oase, dar nu el a răspân-dit ideea că sunt oase de uriaş! Am înţelescă surioara dânsului (Illona Nopcsa, n.n.),mai cu seamă, jucându-se cu colegele,poate pe deal, pe coastă, le-a găsit şi i le-aoferit. El le-a spus că sunt oase de animaleuriaşe care au trăit demult, iar oamenii aurămas cu ideea că sunt oase de uriaş. Auexistat săpături ale lui Nopcsa care sevoiau secrete, şi un fel de spioni din sat maipovesteau localnicilor. Oamenii de la eiştiau ce se întâmplă, ce s-o mai găsit.Săpătorii se mai şi deghizau în femei,ciobani, cum credeau, ca să nu se afle dedânşii! Să aducă de acolo vestigii, să facăhărţi, asta era… Dar toată lumea ştia că deastea numai baronul era în stare. El a scrisdespre lucrurile astea, şi mai apoi au foststudiate pe la Viena, pe la Budapesta…

Cum vă spusei, c-am iubit natura şilucrurile care tot îţi dau un interes, am găsitoase şi le-am luat şi eu. Dar nu le-a datnimeni căutare! Prima dată când au venit înlocalitate domnul profesor DanGrigorescu, de la Bucureşti şi domnul IonGroza de la muzeu, de la Deva, eu le-amoferit lor. Pe ei i-au interesat - oameni carese ocupă, mă rog, de ştiinţa respectivă! - şii-am ajutat, că m-au întrebat dacă am maivăzut oase şi altundeva, să merg să le arăt.Am mers cu ei, că mai văzusem, căci pevremea aia aveam capre, și caprele, mai

mult pe râpe. După ce le-am arătat, s-orbucurat. Asta a fost prin 1977. Şi domnulprofesor Grigorescu, de atuncea, venea custudenţii în fiecare an în practică, şi împre-ună cu domnul Groza (care, săracu’, îmipare rău că a trecut la cele veşnice, cum sezice!). Cu ei am lucrat până mai încoace.I-am ajutat din orice punct de vedere, undeera nevoie, şi-acasă, că mi-a plăcut foartemult, mai ales că, mai cu câţiva localnici,veneam şi săpam cu ei. Ne plătea, de lamuzeu, de la Deva. De fiecare dată găseamaltceva. Oasele ce le vedeţi, ei le-au deter-minat că-s de dinozaur şi după experienţadin alte ţări, unde s-a găsit animalul întreg.La noi nu s-a găsit. Oasele de aici sunt dela mai multe animale, cum le-au dus apele,că au fost mutate de apele din Retezat, carevin mari primăvara, şi erau amestecate şirupte, după cum vedeţi. Aici am făcutmulaje, că oamenii strică, sunt curioşi,copii mai ales, cred că sunt scumpe dacă leduc undeva să le vândă! Le-am păstratpentru vizitare şi ce se vede am găsit eu,ulterior. Pe care nu le-au mai dus lamuzeu, au rămas la mine, o mică expli-caţie pot să dau şi eu, despre câtevamostre.

Vă însoţesc bucuros la locul unde s-audescoperit, că eu tot am lucrat cu dânşii,i-am ajutat, am rămas ca un fel de paznic,custode, ca să grijesc, să nu vină persoanecare să facă săpături neautorizate.

Micul muzeu al dinozaurilor din casa custodelui de la Sânpetru

38

„�u mai vin cu poveşti de la muncă, nu mai vin flăcăii hăulind!” Pe asfalt, oile se grăbesc. La Sânpetru, dinlumea veche a mai rămas biserica ortodoxă de piatră cu inscripţii romane şi pietre dacice prinse în zidărie, dar şi

Suliţa Bradului, bradul de 17 metri cu trei cruci de cetină lăsate în vârf, la căpătâiul unui tânăr de 17 ani, mortneînsurat. Ca o mărturie a aceleiaşi lumi vechi, precreştine, care nu vrea, încă, să plece de tot!

Domnul profesor Dan Grigorescu mi-a explicat căeste piatră de râu în vârful dealului, deci apa a fost pânăsus.

Aici a fost cel mai mult material, că oasele erau atâtde grămădite, că trebuia să săpăm cu grijă, cu dălţile, casă nu stricăm ce-i dedesubt. Mai la urmă au adus chiarun pickhammer, pe care îl purtau studenţii până sus, era

pus în mişcare de un motor generator electric, pentru casă putem săpa în jur, ca să slăbească cât de cât, să putemşi noi lucra. Acolo, chiar în pădure unde s-a făcut ogroapă, i-a rămas numele chiar Groapa Universităţii. Peurmă au studiat materialul chiar și cu oameni de ştiinţădin alte ţări, că domnul profesor, după câte am văzut,fusese în multe locuri, în America, India şi China!”

39

Îl găsiți acolo, în Sânpetru, unțăran inteligent, pasionat și

autodidact, gata oricând, cu modestele lui puteri,

să facă un serviciu dezinteresatștiinței românești;

îl găsiți oricând în Sânpetrupregătit să vă arate

rămășițele unei lumi trecute: fosilele de dinozauri

și omenia!

P.S. L-am ascultat mult pe DoinelVulc și a trebuit să ne întoarcem. Amconsiderat că, pentru timpul cosumatcu noi, pentru poveștile spuse, secuvine să plătim. A pri vit banii ușorstânjenit iar pe noi cu o oarecareduioșie, cum ai privi un copil care faceo prostioară oarecum rușinoasă, darnu din obrăznicie, ci din frăgeziavârstei și necunoașterea lumii. Ne-aspus, zâmbind, că nu poate să-i ia, căel nu ne-a însoțit pentru bani și ne-amai invitat odată în curte. Acum avenit rândul nostru să ne simțim ușorrușinați și mi-am amintit cuvintele lui,din urmă cu vreo oră: „Până la colec-tivizare, viața a fost aşa cum o fo’descris-o poeţii -Alexan dri, Coşbuc -idilică, dar după aceea s-a schimbat.Tot farmecul din <<noaptea de vară>>s-a schimbat, nu mai vin cu poveşti dela muncă, nu mai vin copiii de laşcoală, cum ştiam… nu mai hăulescflăcăii pe luncă şi, de asta, ne-a părutrău! Noi am trăit poezia …”