1)Originea poporului roman.Teoria continuitatii,argumente pro si contra

După ce romanii au cucerit Dacia în 105–106, a început un „proces de romanizare” a populațiilor locale, dacii adoptând treptat limba și obiceiurile latine. Aceasta este teoria clasică a continuității daco-române,acceptată de majoritatea istoricilor români.

Argumente pentru: colonizarea intensivă a Daciei. coloniștii proveneau din diferite provincii ale Imperiului Roman („ex toto urbe Romano”), limba

comună fiindu-le tuturor coloniștilor latina. În acest mediu multietnic, latina fiind singura limbă de comunicare, ar fi obținut poziția dominantă.

Argumente împotrivă: timpul scurt de ocupație în Dacia nord-dunăreană: 165 de ani. romanii au administrat efectiv doar o mică parte a Daciei (o parte din Transilvania, Banatul și

Oltenia, dar mai ales Dobrogea).

2)Originea poporului roman.Teoria imigrationista,teoria admigratiei si teoria originii romano-slave.

Teoria imigrationista

Argumentul disparitiei dacilor ca popor in urma razboaielor daco-romane a fost formulat de Roesler si preluat in diferite forme de adversarii continuitatii, dar si de unii invatati romani din trecut care doreau ca originea poporului roman sa fie pur romana. Sustinerea acestei teze pleaca de la afirmatiile lui Eutropius, autor despre care s-ar putea spune ca s-a bucurat din partea istoricilor maghiari de o credibilitate care nu a mai fost acordata nici unuia dintre istoriografii antici,dar o multitudine de dovezi contrazic afirmatiile sale, sustinand continuitatea dacica. Acesta afirma in lucrarea "Breviarum ab urbe condita" ca "Traianus, dupa cucerirea Daciei, a adus o multime foarte mare de oameni din toate colturile lumii romane pentru popularea oraselor[...], caci Dacia fusese secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decebalus.Pornind de la ideile lui Eutropius, Roesler a scris teoria imigrationista, fiind argumentata de urmatoarele:

disparitia dacilor ca popor in urma razboaielor cu romanii; disparitia vechii toponimii dacice; imposibilitatea romanizarii Daciei in cei 165 de ani de stapanire romana; parasirea completa a Daciei in timpul lui Aurelianus; formarea poporului roman si a limbii romane la sud de Dunare; caracterul nomad al romanilor decurgand din ocupatia lor de capetenie-pastoritul; inexistenta unor izvoare istorice care sa ateste prezenta romanilor la nord de fluviu inainte de

secolul al XII-lea, deci inaintea venirii maghiarilor in Transilvania.

Dar, desigur, exista si contraargumente, iar cel care l-a contrazis pe Roesler a fost A.D. Xenopol,care afirma:

adapostirea populatiei daco-romane in munti dovedita de terminologia "muntelui"de origine romaneasca;

caracterul sedentar al romanilor dovedit de terminologia agricola de origine latina; diferentele insemnate dintre limba romana si dialectele romanesti vorbite la sud de Dunare; originea transilvana a limbii romane dovedita de elementele maghiare comune tuturor

graiurilor romanesti; mentionarea romanilor in izvoare istorice demne de crezare toponimia romaneasca de origine latina coexista cu cea de origine maghiara si slava.

1

Teoria admigratiei

Dimitrie Onciul are un text („Scrieri istorice” 1885), care e conceput ca o recenzie a cartii lui A.D Xenopol dar care a devenit o carte de sine statatoare, in care isi prezinta si teoria sa care a fost numita ulterior admigrare. Aceasta prezinta o solutie de compromis intre teza continuitatii si imigratiei si anume intarirea nucleului daco-roman dupa teritoriul fostei provincii romane prin migratii de mica amploare in anumite conditii istorice a unor grupe de populatie romanica sud dunareana la nord de dunare, mai ales in timpul navalililor slave si bulgare. D. Onciul a căutat să explice soarta elementelor romanice în timpul năvălirii populaţiilor „barbare”, a examinat atent legăturile românilor cu bulgarii de peste Dunăre şi cu ungurii de peste Carpaţi, a redat, folosind cuceririle istoriografice din alte ţări, cadrul politic internaţional în care s-au format statele româneşti, Ţara Românească şi Moldova. Cu argumente puternice de ordin lingvistic, istoric şi toponimic, el demonstreaza continuitatea populaţiei daco-romane la nordul Dunării după retragerea aureliană, a admis - în opoziţie cu A.D. Xenopol - o admigraţiune de populaţie din sudul Dunării după aşezarea slavilor şi a bulgarilor în părţile de miazănoapte ale Peninsulei Balcanice în secolul al VII-lea, până atunci locuite de populaţie romanică. Poporul român şi limba română s-au format - de o parte şi de alta a Dunării, în strânsă unitate teritorială. Marele fluviu n-a împiedicat ca limba română de pe ambele maluri să se dezvolte esenţial în acelaşi fel, comunicaţia dintre ambele maluri n-a încetat după trecerea la sud de Dunăre a legiunilor şi înaltei administraţii romane. Perioada cuprinsă între cucerirea romană şi secolul al VII-lea constituie prima fază în istoria poporului român; ea este perioada formării în trăsăturile ei esenţiale a limbii române cu cele trei dialecte principale, daco-român, macedo-român şi istro-român, separate prin invazia slavă. Aceasta a determinat o parte a populaţiei romanice să se retragă spre miazănoapte. Anumite fenomene lingvistice comune dialectelor daco- şi macedo-român le explica D. Onciul printr-o admigraţiune de la sudul la nordul Dunării. Admigraţiunea din dreapta Dunării nu a alterat caracterul de continuitate a elementelor daco-romane din stânga fluviului. Populaţia rămasă în Dacia după retragerea administraţiei romane a format elementul fundamental din care s-a născut poporul român. Adaosul primit succesiv din dreapta Dunării a contribuit la întărirea lui numerică. Întăriţi prin admigraţia de la sudul Dunării, românii din Dacia au putut absorbi cu mai multă uşurinţă elementul slav conlocuitor, de la care au rămas însă urme în limbă şi în toponimie. D. Onciul considera că admigrarea din dreapta în stânga Dunării va fi continuat întrucâtva şi în timpul suzeranităţii bulgare la nordul Dunării, pe care el o susţinea argumentat, românii avându-şi propriile lor formaţiuni social-politice, dependente de ţaratul bulgar.

Teoria originii romano-slave

Aici punctul de plecare devine Roma, ca inceputuri ce confereau noblete si prestigiu. Sustinut mai ales de exponentii Scolii Ardelene, care nu accepta decat pura obarsie romana, se invoca incompatibilitatea de civilizatie intre daci si romani care nu ar fi permis contopirea. Ei insa nu pot da un raspuns coerent ponderea dacilor.Petru Maior se straduia sa explice ca razboaiele duse de romani impotriva dacilor au fost de exterminare. Prin romani, romanii se puteau prezenta egali cu oricine din Occident. Acest curent a avut momentul sau de glorie pana la publicarea dictionarului limbii romane a lui Laurian, care a discreditat scoala latinista. Kogalniceanu a fost de asemenea unul din cei mai severi critici ai abuzurilor latiniste..Odata cu Hasdeu care a insistat asupra ponderii elementului slav se complica problema sintezei romanilor. Hasdeu considera poporul roman pe deplin format atunci cand a intrat in raport cu slavii. Cuvntele slave au patruns in limba romana se pare, nu prin contact etnic ci pe cale politica, religioasa si

2

culturala. Convieţuirea îndelungată cu slavii şi legăturile cu statele slave, influenţate în organizarea lor politico-administrativă de Imperiul bizantin, au făcut ca românii din Dacia să adapteze realităţilor lor, pentru unele instituţii, nume slave. Este cazul voievodatului şi cnezatului, instituţii cu numiri slave, născute însă în procesul de dezvoltare al societăţii româneşti şi având trăsături originale, specifice mediului românesc. Aceste instituţii, diferite prin conţinutul lor de cele cu nume similar din lumea slavă, s-au păstrat la români, în cazul celor din Transilvania, chiar şi sub stăpânirea maghiară. Junimistii au reabilitat influenta slavilor ca replica la scoala latina si ca un exercitiu de depasire a complexelor nationale. „Dictionarul etimologic” a lui Alexandru Cihac, un apropiat al Junimii demonstreaza ca fondul lexical al limbii romane are 2/5 elemente slave si alte influente, 1/5 elemente turcesti si tot 1/5 elemente latine si acest argument impreuna cu teoria circulatiei cuvintelor (Hasdeu) au constituit tandemul de baza a teoriei slavone. Si Ioan Bogdan considera ca slavii reprezinta un element constitutiv al sintezei romanesti. Iorga, Giurescu si Panaitescu admit influenta majora a slavilor insa doar ca element care se adauga substratului latin.

3)Cavalerii teutoni in Tara Barsei

Ordinul teutonic (în latină Ordo Teutonicus, acronim OT) este un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În timpul Evului Mediu, ei erau un ordin militar cruciat și purtau veșminte albe cu o cruce neagră.Ordinul teutonic în Țara Bârsei apare in 1211 pentru a ajuta la apărarea contra invaziei cumane și pecenege și să întărească poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației locale românești era ortodoxă. Așezarea lor a fost posibilă în urma diplomei de donație a regelui Andrei al II-lea al Ungariei, emisă în același an. Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit în Țara Bârsei numeroase cetăți de lemn fortificate (în cei 14 ani de ședere), cu sprijinul localnicilor.De asemenea, a colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari în principal germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare.Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat printre populația autohtonă,formată în cea mai mare parte din români și mai apoi din slavi și probabil pecenegi.După ce au câștigat câteva lupte împotriva cumanilor care controlau zonele învecinate Transilvaniei, se pare că au primit terenuri adiționale in zone pe care Ungaria nu le controla și chiar și un accept de a construi castele de piatră.Devenind din ce în ce mai puternic, ordinul a început să-și extindă autoritatea și dincolo de munții de graniță.Către 1225,cavalerii teutoni au început să se desolidarizeze de regele maghiar, punând teritoriul stăpânit de ei sub autoritatea Papei.Acest lucru a fost favorizat și de legăturile Ordinului cu Papalitatea(era socotit egalul Ordinului templierilor și Ordinului ospitalierilor) și în special de legăturile marelui maestru al ordinului,Hermann von Salza,cu împăratul romano-german Frederic al II-lea și cu Papa Honoriu al III-lea.Drept urmare, în 1225, regele a purtat o luptă hotărâtoare împotriva ordinului, învingându-l și expulzându-l din Țara Bârsei

4)Structuri politice romanesti intre Dunare si Carpati in sec.XIII

Inspaimantat de marea invazie din 1241 si vrand sa previna o noua expeditie a tatarilor,dar sa previna si atacuri ale cumanilor si bulgarilor,regele Bela IV a luat o serie de masuri de aparare.Intre altele,s-a gandit sa instituie o paza puternica si permanenta in regiunea de granita a Banatului de Severin.In aceste conditii regele daruieste Cavalerilor Ioaniti printr-o diploma de privilegii.Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 oferă prețioase știri despre structurile politice romanesti intre Dunare si Carpati.Totusi,trebuie precizat ca inainte populatia ii asimilase pe slavi de la care au preluat denumirea institutiilor(cneaz,voievod).Cert este ca aceste cnezate si voievodate au reprezentat nucleele ce au stat la baza intemeierii,formarii Tarii

3

Romanesti.Diploma Cavalerilor Ioaniti aminteste cnezatele lui Ioan și Farcaș si voievodatele lui Seneslau si Litovoi.

5)Structuri politice la est de Carpati inainte de intemeierea Moldovei.

Existenta unor stucturi politice romanesti la rasarit de Carpati este confirmata de izvoarele narative ale vremii(‘Oguzname’,literatura bizantina,cronici rusesti,documente din cancelaria germana si papala). Aceste izvoare vorbesc despre locuitorii spatiului dintre Carpati si Nistru:- volohi, in Cronica lui Nestor;- walati (valahi), intr-o diploma papala din sec. al XIII-lea;- ulakes, in Oguzname;dar si despre tarile acestora:- Ulakili (tara Vlahilor), in Oguzname;- Tara Brodnicilor, in sudul Moldovei;- Tara Berladnicilor, in centrul Moldovei;- Tara Volohilor, in sudul Moldovei;- Tara Bolohovenilor, in nordul Moldovei.Marturiile izvoarelor scrise sunt completate de descoperirile arheologice care constau in grupari de asezari ce au in centru o fortificatie, in care rezida un conducator, cum sunt cele de la:- Fundu Hertii;- Ibanesti;- Horodistea;- Tudora;- Dersca;- Pocreaca – Satu-Nou, etc.Denumirile stravechi de ‘tari’,‘codri’, ‘campuri’, ‘ocoale’, care s-au pastrat pana azi in Moldova,din perioada de inceput a Evului Mediu.- Tara Sipenitului;- Codrii Cosminului;- Codrii Orheiului;- Codrii Lapusnei;- Codrii Hertei;- Campul lui Dragos, etc.

6)Etapele cuceririi Transilvaniei de catre unguri in sec.XIII

Ungurii reprezinta un popor de origine fino-ugrica,limba lor inrudindu-se cu cea a finlandezilor.La final de sec.IX ungurii ajung in partea centrala a Europei fiind organizati pentru expeditii de jaf dar si alungati de pecenegi.Se stie ca ei proveneau din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică.Traseul lor a cuprins Rusia(knezatul Kievului),Nordul Muntilor Carpati si au patruns in Campia Panonica,de-a lungul Tisei,totul efectuandu-se sub ducele Arpad,fiul lui Álmos,liderul triburilor maghiare.Mai tarziu,ofensiva lor condusa de Taksony si Bulcsú(Vérbulcsú)a fost oprita la Lechfeld,lângă Augsburg,pe malurile râului Lech(10 august 955) de regele Otto I(912-973)(936-973).Despre venirea ungurilor in Panonia si etapele cuceririi Transilvaniei ne vorbeste notarul anonim al regelui Béla al III-lea al Ungariei (1173-1196),Anonymus in Gesta Hungarorum.Potrivit acestui izvor existau in stanga Tisei o populatie amestecata romano-slava,care aveau o serie de organizatii politice .Sunt amintite “ducatele” lui Menumorut(in tara Crisurilor) ,Glad-de care se spune ca ar fi din Vidin(in Banat) si Gelu de care se pomeneste ca este roman(bazinele Someșului Mic și Almașului,până la Poarta Meseșului).Potrivit aceluiasi izvor,primul contact cu ungurii l-a avut Menumorut.Arpad ii cere lui

4

Menumorut sa i se supuna,Menumorut refuza si va fi atacat de Zoltan,fiul lui Arpad.Inainte,Tuhutum trimisese o iscoada ca sa cerceteze starea tarii si a armatei.Menumorut a fost invins in doua etape,a capitulat si si-a casatorit fiica cu fiul lui Arpad.In sec.X,Tuhutum a creat un stat mixt de unguri,romani si slavi ce in jurul anului 1000 au migrat spre centru si au ales oras-resedinta Alba Iulia(Balgrad) Despre Glad se stie ca ar fi fost din Vidin si in lupta cu ungurii este invins.se ascunde in Keve,la hotarele bulgarilor si,in cele din urma se supune.Cat despre Gelu,acesta domnea peste o tara a carei bunatate se dusese faima.Acest “dux blachorum” se impotriveste dar este invins si ucis langa raul Copusului(Capusului).In istoriografie mai apare Gyula,menționat de unguri ca voivod dux magnus et potens in Transilvania,fiul lui Tuhutum.Acesta a fost atacat si invins de Stefan I cel Sfant.Tot Stefan l-a invins pe Ahtum,a carei tara,fosta odinioara a lui Glad,cuprindea partea dintre Mures si Crisuri.Transilvania va fi inclusa in statul maghiar.In jurul anului 1150 Tarnavele sunt ocupate si se ajunge la linia Oltului iar in jur de 1200 ungurii au ajuns la creasta Carpatilor.

7)Voievodatul Transilvaniei:statut politic si principalele institutii:voievod,vicevoievod si congregatia nobiliara.

Dupa venirea ungurilor,Transilvania capata alt statut politic,de provincie autonoma in Regatul Ungariei. Deși regii maghiari au reușit să anihileze formațiunile politice prestatale din Transilvania totuși datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne și a presiunilor venite din exterior nu au reușit să-și instaleze imediat stăpânirea în Transilvania-Abia în 1075 cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda. După anul 1100, maghiarii încercă să organizeze Transilvania după model apusean impunând catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion și încercând, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă cât și cea politico-administrativă, au avut de înfruntat opoziția populației locale. Deși nu au renunțat la ideea de catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate, totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de principat. Acest lucru ni-l demonstrează menționarea în 1176 a lui „Leustachius Voyevoda", voievodul Transilvaniei, vasal al regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod, avea largi privilegii și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de graniță ale Transilvaniei. Aceștia se bucură de multiple drepturi și avantaje, și sunt organizați în scaune.În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a încerca să se îndepărteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borșa (1282,1284-1285,1288-1293) convoacă în 1288, prima Adunare obștească (Congregația generală), numește comiți și acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a fost un adevărat arbitru al situației din regat care, își constituie la Deva, o adevărată curte, de unde își exercită atributele de șef al unui stat autonom și încheie înțelegeri cu țări de sine stătătoare.Abia regii angevini sunt aceia care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei. Situația românilor din Transilvania s-a agravat în condițiile în care regii maghiari încep politica de maghiarizare și catolicizare forțată.Apartenența la o funcție a fost legată de apartenența la religia catolică.Voievodul exercita atributii judecãtoresti si militare.El numea pe vicevoievod, pe conducãtorii comitetelor,pe slujitorii sãi directi,convoca adunarea nobililor (congregatia) si îi conducea lucrãrile.Avea drept de jurisdictie supremã asupra Transilvaniei.Avea totusi competentã limitatã, de autonomia comitatelor, a scaunelor secuiesti si sãsesti, de privilegiile acordate bisericii catolice, precum si de atributiile superioare ale regelui Ungariei. Era comandant al armatei din Transilvania.Se sprijinea pe un aparat central,asemãnãtor celui din Tara Româneascã si Moldova.Vicevoievodul avea rol consultativ,indeplinea functii publice sau la curtea suveranului,conducea Transilvania in lipsa voievodului,avea atributii uneori administrative,legislative,judecatoresti.Congregatia nobililor era adunare reprezentativã pe stãri,convocatã periodic de voievod. La lucrarile Congregatiei nobililor au participat si nobilii români pâna în anul 1291, ocazie cu care acestia sunt mentionati pentru ultima data în calitate de participanti la Congregatia nobililor – universis nobilibus

5

Saxonis, Siculis et Olachis.Dupã anul 1437, când s-a constituit unio trium nationum,a fost interzisã în mod expres participarea românilor în viata politicã,inclusiv în congregatia nobililor.

8)Secuii si sasii in Transilvania

In stransa legatura cu cucerirea Transilvaniei a fost aducerea sasilor si a secuilor.Regii unguri vroiau sa aiba in noua tara puncte de sprijin,locuitor de alt neam,care sa incadreze pe localnici si pe care sa se poate bizui.In acelasi timp,doreau sa intemeieze centre mai mari,unde sa se poata dezvolta cu trecerea timpului o viata oraseneasca de la care sa aiba venituri corespunzatoare.De aceea ei apeleaza la sasi si secui.Despre sasi se crede ca ar fi sosit prima oara in Transilvania pe vremea lui Geza II(1141-1162),procesul de colonizare continuand si sub Bela III si Andrei II.Au ocupat zona Tarnavelor,partile Sibiului,Tara Barsei,zona Rodnei si Bistritei.Secuii,populatie rezultata din amestecul unor popoare de origine turcica au fost asezati in partile Crisanei iar pe la mijlocul sec XII ii stramuta in zona Tarnavelor ca apoi sa fie atestati in estul Transilvaniei.Prima mentiune documentara a secuilor si sasilor a fost cu prilejul expeditiei comitelui Ioachim din Sibiu contra rasculatilor din Vidin,oastea sa fiind formata din sasi,secui,romani si pecenegi.

9)Premisele intemeierii Tarii Romanesti

Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247 oferă prețioase știri despre structurile politice romanesti intre Dunare si Carpati.Totusi,trebuie precizat ca inainte populatia ii asimilase pe slavi de la care au preluat denumirea institutiilor(cneaz,voievod).Cert este ca aceste cnezate si voievodate au reprezentat nucleele ce au stat la baza intemeierii,formarii Tarii Romanesti.Diploma Cavalerilor Ioaniti aminteste cnezatele lui Ioan și Farcaș si voievodatele lui Seneslau si Litovoi.Conjuctura a fost favorabila,un rol hotarator avand Ungaria prin politica sa:

aducerea Ordinului Cavalerilor Teutoni in Tara Barsei,ce se extind peste Carpati expansiunea ungurilor in Severin,o parte din Oltenia avand stapani pe Asanesti 1230-1247-evolutie a politicii externe spre Ungaria

Un alt punct important a fost invazia tatara,tatarii avand centre de putere pe Volga(Batie Han) dar si in Nordul Dobrogei(Nogai).Disparitia banilor maghiari de Severin in a doua jumatate a sec.XIII dovedeste ca tatarii au stapanit provinciile de la sud de Carpati.O premiza favorabila in constituirea Tarii Romanesti a fost moartea lui Nogai precum si anarhia instaurata in Ungaria dupa moartea lui Bela IV ce s-a accentuat in timpul lui László IV(Ladislau Cumanul 1272-1290).Pe vremea regelui Ladislau Cumanul are loc o prima tentativa de intemeiere a Tarii Romanesti.Litovoi profita de criza din Ungaria si se rascoala impotriva ungurilor.Regele trimite o expeditie armata impotriva lui Litovoi in urma careia e înfrânt şi cade în luptă.Fratele lui Litovoi,Barbat este luat prizonier si apoi rascumparat cu o mare suma,ce dovedeste o buna dezvoltare economica la sud de Carpatii Meridionali. András/Endre(Andrei III)(1290-1301),ultimul arpadian a incercat sa stopeze anarhia din Ungaria.Acesta convoaca congregatia din 1291 la care participa si romanii si cu aceasta ocazie nobilul Ugrynus isi recapata mosiile din Fagaras pe cale legiuita.In 1301 vine la tron Carol Robert din dinastia Anjou de origine franceza,cu sprijinul papei.Ungaria era impartita in tabere nobiliare si a urmat un razboi civil de durata(24 de ani).Razboiul civil din Ungaria a fost conditia favorabile pentru Basarab I(1310-1352) sa unifice cnezatele si voievodatele la sud de Carpati.Se mai lua in considerare si imaginea pozitiva ce fusese creata in randul unor nobili maghiari.Tara Romaneasca s-a format din initiativa conducatorilor feudali romanesti,beneficiind de doua premize importante:stapanirea tatareasca din sudul Basarabiei-N Dobrogei si criza din Ungaria.Recunoasterea Tarii Romanesti a fost consfiintita in urma victoriei lui Basarab I de la Posada(9-12 nov.1330)

10)Raporturile lui Carol Robert cu Basarab I

6

Carol Robert era implicat intr-un razboi civil si nu s-a pus problema unei suzeranitati maghiare asupra lui Basarab I.Dupa ce insa Carol a fost recunoscut ca singur stapanitor de toti,s-a pus din nou problema relatiilor cu Ungaria.Documentele ne prezinta realitatea.Intr-un document din 1324,Basarab este numit “voievodul nostru transalpin” ceea ce inseamna ca relatiile cu Ungaria erau bune si ca regele trebuia sa recunoasca realitatile politice de la sud de Carpatii Meridionali.Aceasi situatie este intalnita in 1327,cand,intr-o scrisoare a papei Ioan XXII catre “nobilul barbat Basarab,voievodul transalpin” prin care il lauda pentru zelul ce il depune in “stapanirea necredinciosilor” si il roaga sa primeasca cu cinste pe calugarii ce vin sa faca cercetari in acele regiuni.Dupa 1327 relatiile dintre cei Carol si Basarab se racesc si se va ajunge la un conflict armat.Cauza reiese din Cronica Pictata de la Viena si anume ca regele Ungariei “dupa sfatul voievodului Toma(Toma Szécsényi 1321-1342) si al lui Dionisie,fiul lui Nicolae” s-a dus in “tara voievodului vlahilor Basarab...ca sa alunge din tara aceasta pe Basarab sau cel putin sa dea uneia din sfatuitorii sai”.In aceste conditii,regele Ungariei porneste in fruntea unei armate intr-o campanie impotriva lui Basarab I.Ocupă Banatul de Severin(pe care il va primi Dionisie) și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab,Argeș.Datorită acestei strategii de apărare,în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara Românească.Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului româncare îi aduce o propunere de pace.Oferta de pace făcută de Basarab I este refuzată de către rege,deși i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despăgubire,cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție, "numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele".Carol Robert răspunde cu aroganță că Basarab este păstorul tuturor oilor sale și că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază.Batalia decisiva s-a dat la Posada((9-12 nov.1330),într-o vale îngustă și prăpăstioasă,unde armata maghiara a suferit o înfrângere umilitoare.Victoria lui Basarab I de la Posada a consfiintit recunoasterea Tarii Romanesti.Pana la moartea lui,Carol Robert(1342) nu a mai avut relatii conflictuale cu Basarab.

11)Premisele intemeierii Moldovei

In sec XIII,teritoriul Moldovei,mai ales partea nordica a fost stapanit de cnezatul Haliciului.Partea de sud a fost stapanaita in mod cert de catre cavalerii teutoni.In 1241 tatarii navalesc in teritoriul dintre Carpati si Prut.Exista putine informatii legate de Moldova in aceasta perioada,ele aparand abia in 1320-1340.In 1340 moare cneazul Daniil,lasand Haliciul in vizorul lituanienilor,tatarilor,polonezilor si ungurilor.Castig insa au avut polonezii si ungurii,ce au ocupat Haliciul.In 1344 Ludovic planuieste o expeditie impotriva tatarilor,regele aflandu-se in persoana in Transilvania pentru a inabusi o rascoala a sasilor.Au loc doua campanii la est de Carpatii Orientali(1345,1349) in urma careia tatarii sunt invinsi.In aceste conditii apare si maramuresanul Dragos.Este intemeiata o marca de aparare,vasala Ungariei.Scopul acesteia era de a asigura apararea impotriva tatarilor si controlul drumului comercial de la Est de Carpati.Au urmat la tron Sas si Balc ce au dus politica de vasalitate fata de regele Ungariei.Acest lucru n-a fost agreata de catre localnici care se revolta.In aceste conditii apare Bogdan.Bogdan,originar din Maramures(Cuhea sau Cuhnea) a fost atestat documentar in 1342/1343 fiind un fost voievod.Varsta nu se stie dar cert este ca a fost razvratit impotriva nobilimii maghiare.Bogdan profita ca o parte a romanilor sunt plecati in razboi si le ocupa mosiile.Acest fapt demonstreaza ca in Maramures erau doua tabere:cnezii romani supusi regelui Ungariei si cnezii romani care erau impotriva regelui.Aflandu-se in conflict inca din 1343,Bogdan nemaiputandu-se mentine in Maramures,trece muntii,in Moldova.Acesta reuseste prin lupta sa alunge pe Balc si pe fii acestuia,fapt ce atrage mai mult ostilitatea regelui Ungariei si sa organizeze expeditii impotriva lui Bogdan.Bogdan reuseste cu sprijin de la tatari si lituanieni sa invinga armata regala(lituanienii si tatarii erau adversari Ungariei) iar pe 2 febr.1365 regele Ungariei emite un document prin care erau confiscate mosiile lui Bogdan dar il recunostea conducator al Moldovei.Practic,acest document reprezinta dovada nasterii statului moldovenesc.

12)Raporturile Tarii Romanesti si al Moldovei cu Ungaria in a doua jumatate a sec.XIV

7

Tara Romaneasca

Dupa cum stim,victoria de la Posada a consfiintit recunoasterea Tarii Romanesti.Pana la moartea lui,Carol Robert(1342) nu a mai avut relatii conflictuale cu Basarab.Reluarea relatiilor cu Ungaria a avut loc dupa moartea lui Carol Robert si a avut un caracter de egalitate.Nicolae Alexandru(1352-1364) a continuat cu succes politica lui Basarab I.O cronica maghiara sustine ca in 1343 Nicolae Alexandru a încheiat un acord de supunere cu regele Ludovic.In realitate este vorba de reluarea relațiilor diplomatice între cele două state precum și purtarea unor discuții cu privire la campania împotriva tătarilor.Abia mai tarziu când devin sigure semnele unor îmbunătățiri a relațiilor între cele două părți,Nicolae Alexandru apare în actele maghiare ca supus autorității coroanei(“voievodul nostru transalpin”) și primitor al unor „beneficii”(1355).Relatiile se racesc în momentul în care Ludovic I cel Mare, ca un suveran absolut asupra pământului de peste munți,dă în 1358 drepturi negustorilor brașoveni să treacă nestingheriți și netaxați pe teritoriul cuprins între Buzău și Prahova, de la locul unde Ialomița se varsă în Dunăre și până la vărsarea Siretului,ignorand autoritatea domnitorului.Brașovenii au cerut si o garanție suplimentară suzeranului maghiar că nu vor păți nimic pe teritoriul Tarii Romanesti.O alta cauza a racirii relatiilor dintre Ungaria si Tara Romaneasca este legata de intemeierea mitropoliei Ungrovlahiei la Curtea de Arges,recunoscuta la Constantinopol(1359),punand stavila ofensivei catolicismului in partea central estica a Europei,ofensiva ce a avut ca actor principal pentru acest spatiu Regatul Ungariei.In urma acestor fapte,domnitorul muntean renunta la suzeranitatea regelui Ludovic.Vladislav I(1364-1377) a avut o domnie ce a insemnat un pas important in dezvoltarea Tarii Romanesti.Nicolae Alexandru isi incheiase domnia in raporturi incordate cu ungurii ceea ce il determina pe regele Ungarie sa-i declare razboi lui Vladislav.Razboiul avea sa cuprinda si pe ruda domnitorului,tarul Sracimir(Stracimir) de la Vidin.Armata regala il ataca pe tarul Sracimir,il invinge si anexeaza partea nord-vestica a Bulgariei ce o alipeste cu partea timiseana a Banatului de Severin si o transforma intr-un fel de Banat al Bulgariei,conducerea fiind atribuita lui Dénes(Dionisie) Lackfi(1359-1367).Regele Ungariei s-a multumit cu acest succes iar in 1366 stim ca Vladislav si Ludovic se aflau in bune relatii.Se poate spune ca a acceptat suzeranitatea maghiară,fapt pentru care a primit ca feude Amlașul,Severinul și Făgărașul.In 1368 sau 1369 regele Ungariei impreuna cu Vladislav I resping un atac indreptat asupra Banatlui Bulgariei,de Ioan Alexandru stapanitor al Bulgariei Rasaritene,in armata lui Ioan participand si efective militare turcesti.Raporturile dintre Tara Romaneasca si Ungaria se racesc.Cauza a fost urmatoarea:o revolta in Banatul Bulgariei il determina pe Vladislav I sa intervina personal in inabusirea rascoalei si ocupa Vidinul cu gandul de a-l inapoia lui Sracimir.Regele Ungariei intervine cu doua armate impotriva lui Vladislav.Prima,condusa personal de rege readuce sub ascultarea coroanei maghiare,Vidinul in timp ce a doua,condusa de voievodul Transilvaniei,Nicolae Lackfi sufera o infrangere catastrofala pe râul Ialomița, în apropiere de Târgoviște.A urmat o perioada de relatii pasnice intre domnul Tarii Romanesti si regele Ungariei ca apoi situatia sa se schimbe.Printr-un act emis la 16 martie 1373 Ludovic interzice sa se mai importe sare din Tara Romaneasca.Se mai lua in calcul si prezenta unor boieri in Ungaria ce au aratat ca domnitorul s-ar fi aliat cu turcii.Totusi,politica domnitorului roman era una realista:turcii se aflau in plina expansiune iar primul contact al lui Vladislav I cu acestia s-a terminat in favoarea primului.Totusi domnitorul si-a dat seama de fapt ce insemnau acesti noi navalitor si,ca sa intampine un nou atac din partea lui Ludovic,a facut alianta cu turcii.Si sub acest domnitor propaganda catolica a incercat sa castige teren dar fara succes caci Vladislav a dat o atentie deosebita ortodoxismului creand o eparhie in Oltenia si intemeind prima manastire,la Vodita.Radu I(1377-1383),a urmat aceeasi politica fata de coroana Ungariei ce a dus-o fratele sau,Vladislav I.Relațiile cu regalitatea maghiară sunt în continuare încordate,ajungându-se la conflicte armate.O cronica italiana “Cronaca Carrarese” aminteste de o expeditie a regelui Ungariei cu gand de al supune pe Radu,expeditie ce s-a terminat cu esec pentru Ludovic.Domnitorul nu a vrut sa recunoasca suzeranitatea regelui si a vrut sa mentina independenta statului sau.De aceea,Radu nu a stapanit feudele de peste munti.

8

Dan I(1383-1386),fiul lui Radu I si frate cu Mircea cel Batran,a dus in continuare politica tatalui sau fata de Ungaria.Un document din 1390 aminteste de o expeditie a lui Dan asupra castelului de la Mihald(Mehadia).Putem banui ca o cauza a conflictului a fost dorinta domnitorului de a relua posesiunile de dincolo de munti.

Moldova

Dupa cum stim Dragos si urmasii sai,Sas si Balc au acceptat suzeranitatea regelui Ungariei.Influenta maghiara in spatiul dintre Carpati si Prut a avut doua urmari:prezenta coloniilor maghiare in spatiul Siretului(ceangai) si politica domnitorilor moldoveni fata de Ungaria.Bogdan I il alunga pe Balc si preia tronul schimband orientarea politica externa,fiind in conflict cu regele Ungariei,reusind sa il invinga pe Ludovic.Pe 2 febr.1365 regele Ungariei emite un document prin care il recunostea conducator al Moldovei.Practic,acest document reprezinta dovada nasterii statului moldovenesc.Latcu(1365/1367 –1373/1375) urmeaza la tron lui Bogdan I.In 1372,regele Ludovic al Ungariei devine si rege al Poloniei asa incat Moldova se vede cuprinsa din doua parti de aceeasi forta.Intreaga politica a lui Latcu a fost de ordin intern caci lipsesc documente care sa ne prezinte care au fost relatiile sale cu vecinii.Sprijinitor al catolicismului,in timpul domniei sale este infiintata o episcopie catolica la Siret unde si-au desfasurat activitatea Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz.Aceștia reușesc să-l convertească pe Lațcu la catolicism.La 9 martie 1371,Andrei este hirotonisit Episcop de Siret de către Arhiepiscopul de Cracovia și instalat apoi în scaun,după ce Lațcu, o sumă de boieri și o parte a poporului trecuseră în mod solemn la biserica catolică. La 3 septembrie 1371, Papa Grigore XI numește și un episcop de Milcov,acest post fiind vacant de ceva timp unde si-a desfasurat activitatea Nicolae de Buda.Petru I(1373/1375–1391),primul musatin,a fost initial vasal al Ungariei.Dovada o constituie faptul ca Petru bate moneda proprie ce aveau pe revers crinii angelini.Dupa moartea lui Ludovic(1382),optiunile politice ale lui Petru I se schimba,devenind vasal al Poloniei printr-un act omagial făcut la Liov(1387) si legand alianta si cu Tara Romaneasca.Roman I(1391 – 1394) continua politica inaintasului sau fiind in relatii bune cu Polonia,si isi ia titulatura de "Marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod stăpânind Țara Moldovei de la munte, până la Marea cea Mare",dovada ca procesul de unificare al cnezatelor de pe teritoriul Moldovei era încheiat.Stefan I(1394-1399)obtine tronul cu sprijin de la regele Poloniei cu care era si inrudit prin casatoria lui Stefan cu o ruda a regelui polon.A fost vasal regelui Poloniei,promitandu-i ajutor impotriva oricarui dusman al lui Vladislav Jagello.Relatia de alianta si de rudenie nu era vazuta cu ochi buni de catre Ungaria ce se vedea amenintaa,in caz de conflict,dinspre doua parti.Se mai lua in considerare faptul ca regele Ungariei,Sigismund de Luxemburg(1387 – 1437) avea pretenții de suzeranitate asupra Moldovei.În aceste condiții,Sigismund organizează o expediție împotriva lui Ștefan I Mușat,și trecând munții asediază cetatea Neamțului,dar fără a o putea cuceri.In timpul retragerii armata regala a fost atacata si zdrobita la Hindau(Ghindaoani) in jud.Neamt.Spre sfarsitul domniei nu se mai poate preciza de o stare incordata intre Ungaria si Moldova.Acest fapt reiese din participarea unui dregator moldovean la scaunul de judecata al nobililor din Solnocul Inferior(22 mai 1398).

13)Relatiile internationale ale Tarii Romanesti in timpul lui Mircea cel Batran

Mircea cel Bătrân(1386-1418) ramane o personalitate istorica cu o activitate interna si externa ce a avut un succes apreciat de contemporanii sai dar si in zilele noastre.Istoricul german Leunclavius il caracterizeaza ca fiind „principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”.In politica sa externa a urmat doua directii:relatia cu Polonia si Ungaria,principalele forte din spatiul central-estic al Europei si cea cu Imperiul Otoman,stat ce se afla intr-o continua expansiune.Politica externa a lui Mircea a fost dominata de un fapt capital:expansiunea turcilor in sud-estul Europei.Toate razboaiele duse de Mircea s-au facut numai cu turcii,nu cu ungurii,moldovenii sau polonezii.

9

O prima actiune pe plan extern are loc in 1388,în timpul conflictului dintre armatele otomane ale lui Ali bei și cele creștine ale țarului Șișman și ale despotului Ivanco,Mircea trimite trupe muntene care ocupă unele cetăți dobrogene,însă acțiunea acestora este respinsă de către otomani.Însă,după retragerea armatelor otomane,Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei.Apoi,cronicarul Sukrullah aminteste ca la Kossovopolje a participat,de partea sarbilor,un corp de oaste trimis de catre Mircea,informatie intalnita si la Seadeddin si Leunclavius.In 1389,Mircea isi orienteaza politica externa spre est si in acest fel incheie,prin intermediul lui Petru I al Moldovei,un tratat de alianta cu Polonia la Radom(10 dec.1389) urmand sa se ractifice la Lublin(20 ian.1390).Cauza incheierii aliantei cu Polonia o constituie politica dusa de inaintasii sai fata de coroana maghiara.Deci,Jagello si Mircea se angajau sa se ajute reciproc in fata regelui Ungariei precum si impotriva altor adversari.Aceasta alianta produce efecte imediate.Sigismund de Luxemburg se vedea amenintat atat dinspre Polonia cat si dinspre Tara Romaneasca si a cautat o apropiere fata de domnul muntean.S-a luat in considerare faptul ca,intr-o eventuala confruntare cu turcii,polonezii erau prea departati si ca o alianta cu Ungaria ar fi mai utila.Conform unor cronici turcesti se crede ca turcii ar fi facut o expeditie de jaf la nord de Dunare,fapt ce l-a determinat pe Mircea sa parjoleasca malul drept al Dunarii.Cert este ca ostilitatiile trebuiau sa izbucneasca si ca motivul real il constituiau Dobrogea si Silistra.Dupa cucerirea Bulgariei,Baiazid I Fulgerul organieaza o expeditie impotriva Tarii Romanesti(aprox. 40.000 de soldați, dupa unii autori).Sunt cucerite Silistra si Turnu,turcii avand ca tinta resedinta domnitorului de la Arges.Batalia se da la Rovine(10 oct.1394) si se incheie cu victoria lui Mircea.Totusi este o victorie a la Pyrrhus,caci,dupa inca o lupta data langa Arges,dupa cum spun izvoarele turcesti,Mircea se retrage in Transilvania,tronul Tarii Romanesti fiind ocupat de Vlad I Uzurpatorul.De voie,de nevoie,Sigismund de Luxemburg il recunoaste domn,blamându-i politica sa pro-otomană.In aceste conditii Mircea si Sigismund incheie un tratat de alianta la Brasov(7 martie 1395),in conditii de perfecta egalitate.Tratatul avea urmatoarele prevederi:

sprijin reciproc in lupta contra turcilor trecerea armatelor regale era libera proviziile vor fi platite cu bani gata orasele cucerite vor primi garnizoana formata din trupe maghiare si muntene

Au existat tentative de alungare a lui Vlad Uzurpatorul.Astfel,expediția lui Ștefan(Istvan) de Lozoncs din mai 1395,relatată și în cronica lui Thurocz se soldează cu un dezastru militar.O a doua expeditie,condusa de Sigismund de Luxemburg,probabil secondat si de Mircea a dus la cucerirea cetatii Turnu.Acest succes nu a putut fii exploatat indeplin caci Vlad nu a putut fii alungat,acesta atacand armata maghiara in momentul retragerii dinspre Turnu,in munti.Pe tot parcursul anului următor,1396,luptele pentru înlăturarea lui Vlad,sprijinit de turci,continuă,fiind întrerupte doar de participarea regelui împreună cu vasalii săi,printre care și Mircea cel Bătrân, la cruciada de la Nicopole.In proiectul de cruciada mai aderase Imperiul Bizantin,Venetia,contingente de francezi,burgunzi,englezi,germani la care se mai adaugau efectivele militare transilvanene.Vidinul si Rahova fusesera cucerite fara greutate iar cetatea Nicopole a fost supusa unui asediu.Insa,in confruntarea desfasurata in camp deschis,pe 28 sept.1396,cruciatii au suferit o infrangere severa.Totusi infrangerea de la Nicopole nu a insemnat abandonarea luptei impotriva turcilor.În octombrie 1396,o altă expediție militară condusă de voievodul Transilvaniei,Stibor de Stiboricz(1395-1401;1410-1414) duce capturarea lui Vlad,astfel încât ianuarie 1397 îl găsește pe tron pe Mircea cel Bătrân.Participarea lui Mircea la Nicopole trebuia sa atraga o replica a lui Baiazid.Aceasta a venit in 1397 cand o armata turceasca trece Dunarea dar fu invinsa de Mircea.O alta victorie a domnitorului Tarii Romanesti a fost in 1400 cand,o armata turceasca ce venea dupa o expeditie de prada din Ungaria,fu atacata de trupe muntene.Regele Sigismund de Luxemburg s-a implicat în probelemele politice europene și după 1400 s-a abătut de la scopul cruciadei antiotomane.Interesul pentru alte coroane,ca cele ale Boemiei, ale Imperiului Romano-German, sau pentru problemele Bisericii și lupta conrtra ereziilor, au captat atenția regelui maghiar și doar

10

momentele de criză în relațiile cu turcii l-au readus pe rege la granița sudică a regatului.În 1401-1403 regele s-a confruntat cu o gravă criză internă,datorită rebeliunii unei partide nobiliare care i-a contestat autoritatea.În aceste condiții, ale rebeliunii nobiliare din Ungaria și a scăderii autorității regelui Sigismund de Luxemburg, Mircea cel Bătrân a încheiat în secret un nou tratat cu regele polon. Deși în 1406 Mircea a confirmat omagiul cu ocazia întâlnirii cu regele maghiar la Tismana,curând Mircea a declinat această relație de vasalitate,încurajat desigur de evoluțiile internaționale favorabile.Înrăutățirea relațiilor dintre regele maghiar și domnul român este dovedită de faptul că după 1407 banatul de Severin era dat spre administrare unui demnitar maghiar,deci a fost luat de la Mircea.În timpul în care trupe românești erau în sudul Dunării pentru a-l ajuta pe acesta să ocupe tronul, Mircea s-a confruntat cu presiunea militară și politică a lui Sigismund. În aceste condiții a încheiat în 1410 un nou tratat cu regele Poloniei. Acordul era formulat împotriva inamicului comun, regele maghiar,și marchează independența aboslută a lui Mircea cel Bătrân în anii respectivi.Încheierea tratatului de la Lublin în 1412 între regele maghiar și cel polon a marcat sfârșitul epocii de independență a lui Mircea, care a fost trădat de aliatul polon.Acordul maghiaro-polon prevedea,printre altele, delimitarea sferelor de influență.Țara Românească a rămas în sfera de influență a lui Sigismund.Recunoașterea suzeranității de către Mircea este dovedită de primirea cetății Bran la scurt timp după înțelegerile polono-maghiare și de confirmarea privilegiilor comerciale ale brașovenilorIn 1402,la Ankara,sultanul Baiazid sufera o infrangere severa din partea lui Timur Lenk.Victoria tatarilor avea sa schimbe situatia politica din sud-estul Europei.Se iscase un razboi civil intre urmasii lui Baiazid I ,Suleiman,Musa,Mustafa,Mahomed.Mircea intervine in acest conflict pentru a-si pastra si spori posesiunea sa transdanubiana.Il sprijina cu armata pe Musa care reuseste sa ajunge sultan in 1411 dupa victoria de la Cosmedion impotriva lui Suleiman.Pentru o vreme politica lui Mircea biruise caci in 1413,Mahomed il invinge pe Musa la Ciamurli,langa Sofia si e incoronat ca sultan la Adrianopol.Dupa moartea lui Musa,Mircea continua sa intervina,sustinandu-l pe Mustafa,dar acesta va fi invins in 1416 si silit sa se refugieze la Salonic unde a fost inchis.Sprijinul pe care Mircea l-a acordat adversarilor in razboiul civil l-a determinat pe sultan sa atace Tara Romaneasca in 1417.Giurgiu si Turnu au fost cucerite iar Dobrogea ocupata in intregime.In aceste conditii,fiind amenintat cu razboi atat dinspre est dar si dinspre sud,Mircea va accepta sa incheie o pace cu turcii si sa plateasca anual tribut in schimbul independentei.Se angaja sa isi trimita un fiu drept garanție,fiind primul domnitor ce va aplica acest obicei.Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia.Mircea a domnit peste Tara Romaneasca timp de 32 de ani. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înțelepte pe care le-a luat, și un adevărat creștin, lăsând în urma sa mai multe lăcașe de cult. Pe lângă succesele militare, Mircea a fost un strălucit diplomat, atât în relațiile cu Ungaria și Polonia, cât și cu Imperiul Otoman, căruia i-a determinat o bună bucată de timp situația internă

14)Vlad Tepes-intre Imperiul Otoman si Regatul Maghiar.

Vlad Tepes ramane o figura controversata in istoria romanilor.Vlad Tepes intr-adevar a fost un voievod crud,care si-a justificat pe deplin porecla.Dar pedepsele pe care le aplica el ci aveau intotdeauna o ratiune de stat.Ele serveau drept pentru exemplu pentru pretendentii de tron,pentru cei care faceau nelegiuri dar si pentru dusmanii din afara ca sa se stie ca in tara este o vointa puternica.Intreaga politica externa a lui Tepes s-a desfasurat intre evenimentele din Ungaria si cele din Imperiul Otoman.A domnit in trei randuri(1448,1456-1462,1476).Prima oara a obtinut tronul susținut de un corp de cavalerie turcească și de un contingent de trupe împrumutate lui de pașa Mustafa Hassan.Dar,două luni mai târziu,a fost înfrânt de Vladislav al II-lea ce s-a intors in tara dupa ce luase parte la lupta de la Kossovopolje.Vlad Tepes si-a inceput domnia a doua sub semnul dublei suzeranitati:in septembrie confirma innorea legamantului de credinta fata de Ladislau Postumul,regele Ungariei dar accepta sa se inchine turcilor si sa le plateasca tribut.Totusi Vlad infaptuieste si un gest de independenta cu urmari insemnate in istoria

11

romanilor.In primavara lui 1457 il ajuta pe varul sau Stefan sa ocupe tronul Moldovei.Succesul inregistrat in Moldova,l-a indemnat pe Vlad Tepes sa se orienteze spre o alta actiune,in Transilvania. Se stie ca in timpul conflictelor interne,in sudul Transilvaniei se refugiau diversi pretendenti la tron.Initial,Vlad Tepes incheiase acorduri comerciale cu sasii din Sibiu si Brasov,dar acestia le-au incalcat,prin adapostirea diversilor pretendenti domnesti.Drept raspuns Vlad Tepes a luat masuri comerciale protectioniste si a intrat in mai multe randuri cu armata in partile sudice ale Transilvaniei,profitand si de faptul ca in Ungaria era deja instalata anarhia dupa moartea lui Iancu de Hunedoara.Venirea la tornul Ungariei a lui Matia Corvin(1458) a dus la stoparea acestei anarhii,domnia sa de 32 de anii fiind cea mai stralucita din istoria Ungariei.Tanarul rege a incercat sa ajunga la o intelegere cu domnitorul muntean prin solul Benedict de Boithor,dar aceasta nu a avut efectul scontat caci Tepes a continuat represaliile impotriva sasilor din sudul Transilvaniei.Regele Ungariei a incercat si calea armelor,sustinand pe Dan,fiul lui Vladislav II,sa-l detroneze pe Vlad Tepes,dar aceasta incercare s-a soldat cu esec.Domnitorul muntean a trecut la represalii intrand cu armatele in Tara Barsei(mai 1460).A doua actiune de mare avengura a fost incursiunile in Amlas si Fagaras,desfasurate in vara lui 1460,incursiuni ce a avut ca scop aducerea celor doua tinuturi sub ascultare.S-a ajuns apoi la o intelegere cu sasii pentru a-si asigura spatele si a-si crea aliati care sa il sprijine in viitoarele confruntari cu turcii.In contextul proiectului de cruciada lansat de Papă și în care regele Ungariei, Matia Corvin, ar fi urmat să joace rolul principal ( acesta chiar primește de la Papă suma de 40.000 galbeni, suficientă pentru a echipa 12.000 de oameni și 10 nave de război dar banii vor fii cheltuiti in alte scopuri). În acest context politic,Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin,probabil la începutul lui 1460 ca apoi sa dejoace un plan al turcilor de a-l captura pe domnitor si apoi sa atace cetatile de la Dunare in iarna lui 1461-1462. O întinsă regiune, de la Oblucița la Novoe Selo și de la vărsarea Dunării în Marea Neagră până la Rahova, a fost devastată. Mai mult, cetatea Nicopole fiind ocupată prin vicleșug, peste 20.000 de turci au pierit sub armele valahilor, numărul celor uciși fiind indicat de însuși Vlad Țepeș într-o scrisoare adresată lui Matei Corvin. Tot în această scrisoare, expediată din Giurgiu la 11 februarie 1462, Vlad îi solicita în mod insistent sprijin regelui ungar. Deși l-a asigurat la 4 martie 1462 că îi va veni în ajutor, Matei Corvin a părăsit Buda abia la sfârșitul lui august, când campania otomană era deja încheiată.În ceea ce-l privește pe Mahomed al II-lea, acesta, surprins de actiunile lui Țepeș, îi va pregăti un răspuns pe măsură.In vara lui 1462,Mahomed II ataca Tara Romaneasca cu armata terestre in timp ce flota lovea Chilia.Ramane memorabil atacul de noapte de la Targoviste,Vlad avand ca model atacul de la Kossovopolje(1389) cand un soldat sarb l-a ucis pe sultanul Murad I.Boierimea a fost de partea lui initial si apoi l-a parasit din ideea ca la turci se afla Radu cel Frumos si un pretendent la tron insemna evitarea transformarii tarii in pasalac/În aceste condiții, părăsit de cea mai mare parte a boierilor, dar având încă o oaste destul de numeroasă cu care se pare că în jurul datei de 8 septembrie ar fi dobândit chiar o ultimă victorie asupra adversarilor săi, în octombrie 1462 Țepeș trece în Transilvania pentru a se întâlni cu aliatul său Matei Corvin(pe toata durata razboiului a stat in sudul Transilvaniei pentru a apara granitele de un eventual atac turcesc).Totusi intalnirea cu Matia l-a surprins pe domnitor caci regele a dat ordin sa fie arestat.Motivele nu se cunosc,se crede ca ar fi fost o scrisoare de pace pe care Tepes ar fi trimis-o sultanului.Vlad a fost inchis la Visegrad vreme de 12 ani ca apoi sa fie eliberat.Vlad Tepes a ramas fidel convingerilor sale antiotomane si a participat cu armata lui Matia Corvin in luptele din Bosnia.In iulie 1476,Vlad Tepes se afla in Transilvania,si, impreuna cu Stefan Bathory urma sa intre in Moldova pentru a-l sprijini pe Stefan cel Mare in razboiul pe care il ducea cu insusi sultanul Mehmet II.Armata transilvaneana a intrat in Moldova,dar dupa batalia de la Razboieni,si a contribuit in alungarea turcilor din tara.In toamna aceluiasi an,armatele lui Bathory si ale lui Stefan au intrat in Tara Romaneasca si l-au schimbat pe Laiota Basarab cu Vlad Tepes.Din nefericire,a stapanit tronul pentru o scurta vreme caci Laiota Basarab,cu sprijin turcesc,a trecut Dunarea.Vlad Tepes nu avea decat 200 de moldoveni pe care Stefan cel Mare ii lasase ca garda personala a domnitorului.In urma luptei ce a avut loc,Vlad Tepes a fost invins si ucis.

15)Iancu de Hunedoara si cruciada tarzie

12

Iancu de Hunedoara ramane un exponent important in proiectele de cruciada tarzie meritele sale fiind apreciate de contemporanii sai. Pe piatra sa funerară stă înscris "s-a stins lumina lumii". Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază victoria obținută de Ioan de Hunedoara ca fiind "cel mai fericit moment al vieții sale".Ajunge voievod al Transilvaniei in 1441 in contextul in care turcii se aflau in plina ofensiva iar Ungaria se afla in conflict cu Frederic III de Habsburg (1440-1493) si cu aliatul acestuia Jan Jiskra liderul husittilor din Boemia.Astfel,el a reușit să imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomană,celelalte conflicte intrand pe plan secund.Desi a fost voievod,cea mai inalta treapta a ierarhiei civile si militare o atinge in 1446 cand ajunge guvernator al Ungariei.Timp de 15 ani Iancu nu a facut altceva decat sa poarte razboaie cu turcii. În septembrie 1441 intervine în teatrul de luptă din Serbia, pe principiul că o apărare bună împotriva turcilor se putea face doar prin ofensivă. Armata lui Iancu iese deplin victorioasă lângă Semendria, dar în luptă moare fratele lui, Ioan.Reîntors în ţară, Iancu este primit cu laude, iar faima lui sporeşte. În primăvara lui 1442 turcii întreprind o campanie împotriva Transilvaniei condusa de Mezid-bei.O prima ciocnire are la Santimbru unde trupele lui Iancu suferă o înfrângere. La 22 martie are loc lupta, în apropiere de Sibiu unde turcii sunt invinsi doar câteva cete turceşti reuşesc să se retragă pe la Turnu Roşu, dar sunt urmărite mai departe de Basarab, fiul lui Dan. Pe urmele lor a venit şi Iancu cu armata sa şi l-a instalat pe Basarab domn în Ţara Românească. Succesul lui Iancu avu drept urmare o şi mai mare reacţie din partea turcilor. Preocupat de pierderea influenţei în Ţara Românească şi dorind să-l răzbune pe Mezid-bei, sultanul trimite o armată in frunte cu beilerbeiul Rumeliei,Sehabeddin.Turcii trec Dunărea pe la Nicopole. Basarab nu le poate rezista singur şi se retrage spre munţi, aşteptând ajutoare din Transilvania. Între timp turcii se răspândesc prin ţară în expediţii de pradă. Atunci Iancu trece cu armata sa munţii şi pe data de 2 septembrie 1442 atacă pe turci pe valea Ialomiţei unde castiga o noua victorie.Fidel concepţiei militare conform căreia atacul este cea mai bună apărare, Iancu trece Dunărea în noiembrie-decembrie, împrăştie pe turci la Vidin şi se reîntoarce victorios prin Serbia. Victoria lui Iancu de pe Ialomiţa a provocat o reacţie de admiraţie în toată Europa.La apelul Papei, europenii pornesc o puternică ofensivă diplomatică pentru un război mai mare împotriva turcilor, cu scopul de a-i scoate definitiv din Europa.Ungaria era considerata cea mai mare susţinătoare ale campaniei antiotomane.In acest context are loc marea expeditie din 1443 in urma careia armata lui Iancu a ajuns pana in Muntii Balcani.Aceste succese s-au răspândit în tot occidentul. Turcii suferiseră o grea înfrângere, cum nu mai avusese loc niciodată de la venirea lor în Europa. Fuseseră nevoiţi să părăsească Serbia şi vestul Bulgariei, iar acum încercau să-şi repoziţioneze armatele pentru a-şi apăra imperiul. Faima lui Iancu s-a răspândit în toată Europa, ca şi în rândurile inamicului. Occidentul credea că momentul este cel mai potrivit pentru a-i scoate pe turci din Europa.În urma entuziasmului provocat de succesul campaniei din 1443, deja în una aprilie 1444 în Dieta ungară se hotărăşte organizarea unei noi campanii antiotomane. Urmează însă o perioadă în care Vladislav duce pe de-o parte tratative de pace cu turcii, pe de altă parte face pregătiri de război. Puterile occidentale profită de această conjunctură şi prin activitatea diplomatică intensă, se angajează cu promisiuni de ajutor în sprijinul campaniei, în speranţa de a acapara noi posesiuni în Balcani. Întregul ajutor militar s-a concretizat în doar câteva galere veneţiene, burgunde şi raguzane, care au plecat spre Constantinopole în vara lui 1444. Între timp, Iancu s-a pregătit de război şi a depus demersuri pe lângă ţările române pentru un ajutor armat. În iulie, pe când Vladislav era la Seghedin în pregătire de război, sosesc solii sultanului care oferă pacea în condiţii foarte avantajoase. Vladislav decide să semneze pacea, în ciuda opoziţiei cardinalilor. Iancu de Hunedoara era şi el de acord cu pacea, dar era tot timpul supus deciziei regale.La presiunile occidentului şi în special ale papei, Vladislav se răzgândeşte şi jură să continue campania împotriva „necredincioşilor”, însă ruperea tratatului de la Seghedin avea să se dovedească o mare greşeală. În august Serbia semnă o pace separată cu turcii, recăpătându-şi teritoriile şi cetăţile pierdute în ultimii ani. Mişcarea sârbilor slăbea cu mult frontul comun antiotoman. Războiul era însă decis, iar pregătirile de război erau în toi.Din nefericire a doua campanie nu a avut rezultatul propus si s-a incheiat cu dezastrul de la Varna,pe campul de batalie pierzandu-si viata regele Ungariei. În timpul în care regele Vladislav era plecat la război, în Ungaria se formase o locotenenţă regală din patru nobili, care asigura conducerea provizorie. Odată cu moartea regelui în bătălie, s-a declanşat din nou o luptă aprigă pentru putere. Reîntors în Transilvania, Iancu de Hunedoara

13

era cel mai mult preocupat de refacerea capacităţii militare. El era de părere că luptele interne erau foarte dăunătoare şi că principala grijă a regatului trebuia să fie pericolul de la miazăzi. Mica nobilime a început tot mai mult să strângă rândurile în jurul său, izolând pe marii nobili şi intrigile lor. Consiliul de conducere a împărţit ţara în câteva regiuni, fiecare având în frunte un „căpitan”. Astfel, Iancu devine căpitan al ţinuturilor de la răsărit de Tisa (pe lângă funcţiile deja deţinute). Imediat trece la organizarea militară, calmează tulburările interne din Transilvania şi îşi asigură sprijinul ţărănimii şi orăşenimii pentru formarea armatei. Între timp turcii dădeau târcoale hotarului şi deja în primăvara lui 1445 apar în preajma Belgradului cu o armată de dimensiuni reduse. Iancu reuşeşte să distrugă tabăra otomană în ciuda moralului scăzut care persista după usturătoarea înfrângere de la Varna. Occidentul era şi el preocupat de riposta turcească şi păstra flota în Strâmtori şi la Constantinopol. În urma tratativelor dintre comandantul flotei, Wallerand de Wavrin şi Iancu, se pune la cale un plan de atac la Nicopole, susţinut pe apă de flota burgundă şi de pe uscat de armata lui Iancu. Vlad Dracul participă şi el cu armată, căruţe, hrane şi 40-50 de bărci. În prima jumătate a lunii august sosi flota burgundă la Isaccea, precum şi sprijinul lui Vlad Dracul de circa 5-6.000 de oşteni. Iancu a întârziat cu câteva zile, astfel că trupele româneşti susţinute de flota apuseană au pornit în susul Dunării,ocupand Silistra,au ars cetatea Turtucaia apoi asediară cetatea Giurgiului.Operatiuni militare au avut loc si la Nicopole si Turnu in timp ce Rusciucul s-a predat fara lupta.Totusi nu s-a ajuns la un rezultat general apreciabil. Reîntors din campania de la Dunăre, Iancu de Hunedoara a avut timpul necesar pentru consolidarea situaţiei interne. În dieta Ungariei de la 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau Postumul, dar pentru că acesta era minor, se decise alegerea unui guvernator provizoriu până la împlinirea majoratului regelui. La alegerile din 5 iunie 1446, Iancu de Hunedoara, sprijinit de numeroşii nobili mici, a fost ales în unanimitate guvernator al Ungariei. Popularitatea sa, averea personală,faima şi gloria cu care se umpluse în bătăliile antiotomane, erau motivele principale pentru care Iancu a fost ales guvernator.Insa activitatea lui Iancu in cadrul cruciadei tarzii nu se opreste aici caci este organizata o noua campanie anti-otomana.Rezultatul a fost defavorabil lui Iancu fiind invins la la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) în jurul zilei de 14-15 octombrie. Puterea sa politică era destul de slăbită de eşecul suferit, mulţi nobili nemaifiind de acord cu politica sa. Doi ani de pregătire asiduă au fost irosiţi. Înfrângerea de la Câmpia Mierlei obliga pe europeni să stagneze orice acţiune ofensivă împotriva turcilor şi să se concentreze pe partea defensivă. Au urmat ani de tratative de pace în urma cărora s-a semnat la 20 noiembrie 1451 un armistiţiu cu turcii pe trei ani (la 29 mai 1453 turcii aveau să zguduie Europa cucerind Constantinopolul). În ianuarie 1453 Iancu şi-a dat demisia din funcţia de guvernator pentru a face loc restaurării puterii regale în Ungaria. Noul rege instalat l-a umplut de laude şi de posesiuni, dar pe de altă parte a încercat, împreună cu partida marilor nobili, să-l înlăture de la putere. În ultimii ani a încercat să ţină piept turcilor şi să întărească linia Dunării. Turcii au rupt armistiţiul în 1454 şi au asediat Semendria, dar Iancu a repurtat o nouă victorie împotriva lor la Krusevac, unde i-a zdrobit cu desăvârşire. Miza cea mai mare era cetatea Belgradului,cheia portilor Ungariei,pe care sultanul Mohamed al II-lea se pregătea intens să o cucerească.De această dată a beneficiat şi de un sprijin mai consistent din Apus.Asediul Belgradului a fost deosebit de puternic.Flota cruciată a câştigat bătălia pe apă de la Salankemen iar atacul decisiv(21-23 iul.1456) a fost respins cu succes.Concepţia strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forţe defavorabil. Victoria împotriva celui care cucerise Constantinopolul a fost răsunătoare, dar peste bucuria victoriei a venit vestea morţii lui Iancu de Hunedoara.El a murit la 11 august 1456, răpus de ciumă în tabăra de la Zemun

16)Raporturile lui Stefan cel Mare cu turcii

Raporturile lui Stefan cel Mare cu turcii au diferit si pentru o analiza domnia sa va fi impartita pe perioade.Intr-o prima faza domnitorul s-a axat pe politica interna si a pastrat relatii bune cu turcii carora le platea tribut anual(Moldova platea tribut sultanului inca de pe vremea lui Petru Aron).Moldova se afla sub regim de dubla suzeranitate caci Stefan era vasal Poloniei inca din 1459 dar si Imperiului Otoman.In 1462,Chilia a fost atacata de flota otomana in timp ce pe uscat era asediata de turci,fapt ce demonstreaza inca odata ca domnitorul era in relatii bune.In 1465 Chilia va fii cucerita de catre Stefan,fiind marul

14

discordiei dintre Moldova si Tara Romaneasca.Relatiile cu turcii se racesc urmand sa degenereze intr-un conflict armat.Cauza?Stefan cel Mare intra in Tara Romaneasca,pricina clara fiind Chilia cu intentia sa il schimbe pe Radu cel Frumos,fratele lui Vlad Tepes.Conflictul incepe prin arderea Brailei,a Targului de Floci si Ialomitei(ian.1470).Radu nu a putut replica direct in acelasi an dar,prin plangerile sale catre sultan,a determinat invazia tatarilor din august 1470,soldata cu infrangerea acestora la Lipnic.Replica lui Radu cel Frumos a avut loc in 1471 cand a intrat cu armata in Moldova pustiind Tara de Jos.Pe 7 martie,Stefan i-a iesit in intampinare la Soci si l-a invins.Intre timp tatarii navalira din nou in Moldova,arzand totul in calea lor pana la Siret,domnitorul fiind prea departe ca sa poata riposta.In toamna lui ,mai exact in noiembrie 1473,Stefan cel Mare intra in Tara Romaneasca pentru a doua oara,il invinge pe Radu cel Frumos la Cursul Apei si ocupa Bucurestiul,instalandu-l domn pe Basarab cel Batran zis Laiota,fiul lui Dan II.O tentativa a turcilor de a restabili situatia se incheie catastrofal:toata armata lor,vreo 13.000 de oameni a fost nimicita.Laiota nu a fost in stare sa isi mentina tronul caci Radu se intoarce cu sprijin de la turci si,drept represalii intra in Moldova si parjoleste totul in cale pana la Barlad.In primavara lui 1474,Stefan intra pentru a treia oara in Tara Romaneasca si reuseste sa il schimbe pe Radu cel Frumos cu Laiota Basarab.Fiul lui Dan II prefera insa sa incheie alianta cu turcii si sa anuleze toate eforturile lui Stefan de a crea un avanpost.Astfel intra in oct,1474 in Tara Romaneasca in timp ce pe alta directie ataca Basarab cel Tanar zis si Tepelus.Laiota reuseste sa il invinga pe pretendentul domnesc dar va fi invins de catre Stefan pe 20 oct.1474,dupa ce domnitorul moldovean arsese Teleajenul.Ungaria l-a sprijinit pe Stefan in conflictul cu turcii.Inca din 1474 se cunosc negocieri intre regele maghiar si domnul moldovean pentru ca ungurii au avut de suferit din cauza turcilor.Replica sultanului nu a intarziat sa apara.La inceputul lui ianuarie 1475,o armata turceasca condusa de Soliman Hadimbul a intrat in Moldova.Confruntarea se da la Podul Inalt(Vaslui) si stie ca alaturi de armata lui Stefan a luat parte si Balázs(Blasius) Magyar,voievodul Transilvaniei.Lupta se incheie cu victoria lui Stefan.In vara lui 1475 Stefan cel Mare depune un omagiu de vasalitate regelui Ungariei.Dupa acest omagiu va primi domenii in Transilvania(Ciceul si Cetatea de Balta).Totusi conflictul cu turcii e departe de a fii incheiat.Replica turcilor a fost pe masura faptelor domnitorului.Dupa ce anihileaza ultimele ramasite ale Imperiului Bizantin(dec.1475-ocuparea Mangopului),sultanul isi indreapta toate fortele asupra Moldovei.In vara anului 1476,sultanul in fruntea unei armate relativ puternice intra in Moldova dinspre sud in timp ce dinspre est tararii lui Eminek Marza.De data aceasta Stefan cel Mare se afla singur in fata adversarului caci polonezii erau intelesi pe ascuns cu turcii sa nu intervina in timp ce armata pe care regele Ungariei a trimis-o in sprijinul lui Stefan ajunsese la treactoarea Oituzului abia dupa ce sultanul se retrasese din Moldova.Stefan isi imparte armata,steagurile razesilor reusind sa ii respinga pe tatari dar nu au mai putut sa ajunga in confruntarea cu turcii.Stefan ramasese cu steagurile boieresti si cu curtenii si se hotarase sa primeasca lupta.Pe 26 iule 1476,la Razboieni si ,dupa cum spune pisania bisericii ridicate de Stefan in amintirea luptei ”fura biruiti crestinii de catre pagani”.Totusi cetatiile Neamt,Suceava si Hotin au rezistat asediilor.Afland ca armata maghiara urmeaza sa vina in ajutorul domnitorului si nereusind sa indeplineasca obiectivele propuse(inlaturarea lui Stefan,supunerea tarii si anexarea Chiliei si Cetatii Albe),sultanul ordona retragerea ce a semanat mai mult ca o fuga caci distanta pana la Dunare a fost parcursa in 3 zile.Pana la urma armata maghiara condusa de Istvan Bathory ajunge si face jonctiunea cu trupele lui Stefan si il sprijina pe Vlad Tepes sa ocupe tronul dar pentru scurta vreme caci Laiota se intoarce cu sprijin turcesc si in lupta data,Tepes este invins si ucis.Nici incercarea cu Tepelus din 1477 nu are efectul scontat caci domnul Tarii Romanesti prefera sa aibă relatii bune cu turcii si participa la expeditia din Transilvania(1479).Acest fapt il determina pe Stefan sa mai intervina odata cu armata in Tara Romaneasca,invingandu-l pe Tepelus la Ramnic(1481) dupa ce domnitorul moldovean respinsese un atac turco-muntean la Lunca Mare.In urma acestei campanii Tepelus a fost schimbat cu Vlad Calugarul.Noul domnitor insa prefera sa aplice politica inaintasilor sai si sa se inchine turcilor.De aceasta data Stefan s-a multumit sa isi intareasca granita dinspre Muntenia,luand cetatea Craciuna(1482).Doi ani mai tarziu,in conditiile in care Ungaria si Venetia incheiase pace cu otomanii,iar Polonia prefera sa pastreze relatiile bune cu Inalta Poarta,Stefan se confrunta din nou cu un atac turcesc.De data aceasta pierde Chilia si Cetatea Alba.In anii ce au urmat Stefan castiga luptele de la Catlabuga(1485) si

15

Scheia(1486).Dupa aceste actiuni,Stefan incheie pace cu turcii in 1487.Se stie ca in luptele cu polonezii de partea lui Stefan cel Mare au fost tatarii si turcii,contingente ale acestora luptand la Codrii Cosminului.In anul 1500 papa Alexandru IV lanseaza un apel catre cruciada iar pe 12 mai 1501 regele Ungariei,Vladislav II anunta in mod solemn inceperea razboiului cu turcii.In acest context Stefan a trimis un corp de oaste sa atace cetatile de la mare dar in sprijinul turcilor au venit tatarii.

17)Relatiile Moldovei cu Polonia in timpul lui Stefan cel Mare

Stefan cel Mare s-a aflat in relatii bune cu Polonia,mai ales in perioada 1459-1490.Pentru ai fii recunoscuta domnia de catre poloni,ce-l ascundeau pe Petru Aron,asasinul tatalui sau Bogdan II,Stefan organizeaza trei incursiuni in sudul Poloniei in cursul anului 1458,fapte confirmate de cronicarul polonez Jan Dlugosz.In primavara lui 1459 se ajunge la o intelegere,incheiata la Overchelauti in urma careia regele Poloniei il recunostea pe Stefan domn al Moldovei in schimbul acceptarii suzeranitatii Poloniei asupra Moldovei.Ca o dovada a sentimentelor sale de amicitie,Stefan confirma in 1460 privilegiul comercial pe care il aveau de la predecesorii sai negustorii lioveni.Nevrand initial sa recunoasca autoritatea lui Matia Corvin,pe 2 martie 1462 domnitorul iscaleste un act in urma caruia acesta ii fagaduia credinta lui Cazimir.Politica lui Stefan fata de poloni s-a dovedit a fi fructuoasa.In confruntarea cu turcii de la Vaslui,in armata lui Stefan au fost si 2000 de polonezi.Dar la Razboieni,Stefan cel Mare a fost singur caci Cazimir a avut o atitudine vinovata:din scrisoriile si soliile schimbate intre el si sultan reiese ca intre cei doi se stabilise o ”prietenie frateasca”.Se mai lua in considerare ca regele polonez vroia omagiul personal al domnitorului pentru ai acorda sprijin militar.Atitudinea lui Cazimir l-a determinat pe Stefan sa se aproprie de regele Ungariei.Ocuparea Chiliei si a Cetatii Albe de catre turci a insemnat o pierdere grea pentru Stefan,o pierdere de ordin politic,militar si economic.Regele Matia s-a multumit insa sa protesteze pe langa Baiazid desi sultanul i-a replicat ca in intelegerea de pace stabilita intre Ungaria si Imp.Otoman nu exista nicio prevedere legata de Moldova.Stefan s-a intors din nou spre polonezi.Dorind sa recucereasca cele doua cetati de la mare,Stefan a acceptat sa depuna omagiul personal la Colomeea(15 sept.1485) in schimbul obtinerii sprijinului militar pentru a cuceri cele doua cetati.Insa regele a uitat sa isi respecte angajamentul.In luptele cu turcii din 1485 si 1486,Stefan a avut din partea regelui Poloniei doar 3000 de osteni,prea putini pentru un juramant asa de mare.Silit de situatia internationala(Venetia si Ungaria incheiasera pace cu turcii),Stefan incheie pace cu sultanul Baiazid.In anii ce au urmat se observa o schimbare a raporturilor dintre Polonia si Moldova.Vrand sa dea o replica pentru Colomeea si tinand cont ca Polonia semnase o intelegere de pace cu turcii la 21 martie 1489,Stefan cel Mare `organizeaza o incursiune in 1490 in sudul Poloniei in urma careia ocupa Pocutia.Pocutia a fost mar al discordiei intre Polonia si Moldova in sec.XV-XVI dintr-o singura cauza:Petru I Musat l-a imprumutat pe regele Poloniei Vladislav Iagello cu 4.000 ruble de argint (1388),pentru care i s-a amanetat Pocuția.Până la urmă,suma nu a fost returnată niciodată în întregime.A mai urmat o incursiune a tatarilor in Polonia,tatarii ajungand pana dincolo de Rohatin si se crede sau se pare ca acestia au fost indemnati de catre Stefan.Incursiunile au continuat si in anii urmatori:in 1491 si 1492 moldovenii au ocupat castre poloneze transferand populatia de origine ortodoxa ce locuia in sudul Poloniei in Moldova.In 1492 moare Cazimir,locul lui fiind luat de increzutul Jan Albert,avand o atitudine dispretuitoare fata de vecinii sai si fiind gata de razboi cu oricine,mai ales cu Stefan cel Mare.In 1493,moldovenii intra din nou in Polonia castiga lupta de la Lwow si isi continua incursiunea pana la Braclaw.Pe 17 aprilie 1494 are loc consfatuirea de la Lewocea,o intelegere intre fii lui Cazimir.Jan Albert era rege al Poloniei,Alexandru era cneaz peste lituanieni in timp ce Vladislav ocupase tronul Ungariei dupa moartea lui Matia Corvin.Se hotarasera sa atace Moldova,sa o ocupe si sa il schimbe pe Stefan cu Sigismund.Sub pretextul unei expeditii impotriva turcilor ce avea ca scop cucerirea Chiliei si Cetatii Albe,Jan Albert intra in Moldova.Stefan simtise adevaratul scop al expeditiei si cere ajutor pe care il si primeste:voievodul transilvanean Bartolomeu Dragfi,ruda de altfel cu Stefan,vine cu un corp de armata,turcii,muntenii si tatarii se grabira si ei sa trimita ajutoare Moldovei.Campania lui Jan Albert se incheie cu o catastrofa:Suceava nu a fost cucerita,Jan Albert a fost invins la Codrii Cosminului(26 oct.1497),corpul de

16

oaste trimis de cneazul Alexandru al Lituaniei in sprijinul fratelui sau este batut la Lentesti iar in noaptea de 30 oct.1497 polonezii au fost atacati prin surprindere la Cernauti.Ca sa dea o replica regelui polonez,Stefan ataca Polonia in anul urmator in colaborare cu tatarii.Pe 22 iunie 1498,sunt ocupate Trembowla ,Buczacz,Podhajec,ajungand la Liov de unde s-a indreptat spre Halicz si Przemysl(prezenta lui Stefan cel Mare la Przemysl este atestata de fresca din biserica franciscanilor din oras).Incursiunea nu s-a oprit aici,domnitorul ocupand orasul Braclaw si inaintand pana la raul Wisakla.Starea critica in care se afla Polonia l-a determinat pana la urma pe Jan Albert sa apeleze la fratele sau,regele Ungariei ca sa intervina pe langa Stefan ca sa ii acorde pace si liniste.Pacea dintre Polonia si Moldova s-a incheiat pe 12 iulie 1499 la Harlau si nu cuprindea nimic referitor la Pocutia,aceasta chestiune,dupa marturia insasi a lui Stefan,lasand sa fie solutionata ulterior.In ultimii ani de domnie,mai ales dupa moartea lui Jan Albert si venirea la tron a lui Alexandru relatiile dintre Polonia si Moldova au fost intr-o oarecare masura incordate datorita nesolutionarii problemei Pocutiei.

18)Relatiile Moldovei cu Ungaria in timpul lui Stefan cel Mare

Inca de la inceputul domniei sale Stefan cel Mare a continuat in mare politica inaintasilor sai,devenind vasal Poloniei.Petru Aron a inteles ca nu mai putea avea sprijin din partea Poloniei si se refugiaza in Transilvania,in secuime.Stefan actioneaza prompt si intra cu armatele in secuime,trece prin foc si sabie dar nu reuseste sa il prinda pe Petru Aron.Dupa aceasta actiune Petru Aron se refugiaza la curtea lui Matia Corvin care-l vroia sa-l aiba la indemana spre al impresiona mai usor pe Stefan si a-l sili sa-i recunoasca astfel autoritatea.Nevrand initial sa recunoasca autoritatea lui Matia Corvin,pe 2 martie 1462 domnitorul iscaleste un act in urma caruia acesta ii fagaduia credinta lui Cazimir.Domnitorul de data asta nu se mai indreapta impotriva secuilor ci a Cetatii Chilia,cetate ce fusese cedata de Petru II lui Iancu de Hunedoara drept rasplata ca voievodul transilvanean il ajutase sa castige tronul.Cetatea Chilia nu a putut fii cucerita in 1462 ci trei ani mai tarziu.Conflictul moldo-maghiar era inevitabil.Cauzele:apropierea fata de Polonia,incursiunile in secuime pentru prinderea lui Petru Aron,cucerirea Chiliei.La aceasta s-ar mai fii adaugat si faptul ca Stefan cel Mare ar fi sprijinit rascoala sasilor si secuilor din Transilvania(1467).Matia Corvin vine personal cu armata si reuseste sa inabuseasca rascoala ca apoi sa treaca muntii si sa atace Moldova in nov.1467.Armata regala distruge Targul Trotus,Bacaul,Romanul.Targul Neamt deschizandu-si calea spre orasul Baia caci calea spre Suceava era inchisa de armata lui Stefan.Campania lui Matia Corvin a durat 40 de zile si s-a soldat cu infrangerea de la Baia,regele insusi fiind ranit in lupta.In 1468,Stefan da replica regelui Ungariei,organizand incursiuni devastatoare in Transilvania.A urmat inca o expeditie in 1469 condusa de data aceasta de spatarul Filip Pop cu scopul de a-l prinde pe Petru Aron.Victoria lui Stefan de la Baia a consolidat pozitia Moldovei pe plan extern si a asezat pentru mult timp raporturile de buna vecinatate cu Ungaria.Matia Corvin l-a sprijinit pe Stefan in lupta cu turcii,la Vaslui participand voievodul Transilvaniei Balázs(Blasius) Magyar(1472-1475),la ordinul lui Matia Corvin.In vara anului 1475,Stefan cel Mare depunde omagiu de vasalitate regelui Ungariei.Insa in 1476,Stefan cel Mare a fost singur in fata armatei otomane comandata insusi de sultan.Regele Ungariei a trimis armata condusa de Istvan Bathory in sprijinul domnitorului,dar aceasta a ajuns la pasul Oituz abia dupa ce sultanul parasise Moldova.Totusi Stefan cel Mare impreuna cu armata lui Bathory intervine in Tara Romaneasca unde-l sprijina pe Vlad Tepes sa ocupe tronul.Situatia se schimba dupa 1480 caci Matia fiind in conflict cu Frederic,imparatul Imp.Habsburgic,incheie un tratat de neagresiune cu turcii.In aceste circumstante,mai ales dupa pierderea Chiliei si a Cetatii Albe(1484),Stefan se vede nevoit sa incheie pace cu turcii.Politica lui Stefan cel Mare se schimba,orientandu-se din nou catre Ungaria dupa ce Cazimir si Baiazid semnasera si ei un tratat de pace.Ca o compensatie pentru pierderea cetatilor de la Marea Neagra dar si ca garantie ca Moldova va pastra legaturi strane se Ungaria,Matia Corvin daruieste domnului moldovean Ciceul si Cetatea de Balta.Dupa moartea lui Matia Corvin in 1490,urmeaza la tron Vladislav,fiul lui Cazimir Jagello al Poloniei.Acesta va pastra totusi relatiile bune cu Moldova si va media conflictul moldo-polon ce se va incheia cu pacea de la Harlau(12 iul.1499).

17

19)Rolul Ungariei de factor de echilibru in bazinul Dunarii de Jos in sec.XV

20)Constituirea principatului autonom al Transilvaniei-premise politice interne si externe

Venirea la carma Imperiului Otoman a lui Soliman Magnificul si domnia sa avea sa aduca o noua schimbare a raportului de forte in sud-estul Europei.Nici nu a trecut bine un an de la inscaunare caci sultanul asediaza si cucereste Belgradul(1521) astfel este poarta deschisa spre centrul europei .Pe 29 august 1526 are loc batalia de la Mohacs,unde armata Ungariei este infranta iar regele Ludovic II moare.La coroana Ungariei apar doi pretendenti: János Szapolyai si Ferdinand de Habsburg.Primul se impune cu ajutorul turcilor,a nobilimii si a lui Petru Rares,domnul Moldovei.Se va ajunge la o pace intre Szapolyai si Ferdinand prin care fiecare stapanea ce avea pana acum, iar la moartea acestuia ar fi condus Ferdinand tot.Peste putin timp din cauza campaniei sultanului turc in Moldova Szapolyai ar fi denuntat tratatul.Intre timp marii nobili din Transilvania in frunte cu Stefan Mailat au facut un tratat secret prin care ar fi vrut sa-si impuna propriul domn dupa moartea lui Szapolyai.Mailat vroia sa separe Transilvania de ungaria intr-un stat distinct care sa plateasca tribut turcilor.Szapolyai descopera complotul si vine in Transilvania pentru a-i pedepsi pe complotisti insa moare in timpul campaniei la Medias din cauza unei boli mai vechi.Episcopul de Oradea,Martinuzzi a reusit sa convoace o dieta care l-a ales ca rege al Ungariei pe fiul lui Szapolyai un bebelus de cateva luni.In 1541 ia nastere Pasalacul de la Buda,Ungaria fiind divizata in 4 parti:Transilvania si cu Partium raman lui János Zsigmond Szapolyai,Banatul lui Petru Petrovic,centrul si sudul Ungariei sunt transformate in pasalac iar partea vestica revine habsburgilor. In martie 1542,alta dieta ardeleana la Turda a invitat-o pe regina mama,Isabella,vaduva lui Szapolyai, sa vina in Transilvania cu fiul ei.Familia regala s-a stabilit la Alba Iulia care a devenit capitala Transilvaniei

21)Libera electio

22)Instaurarea regimului dominatiei otomane in Tara Romaneasca si Moldova la mijlocul sec.XVI.

In sec.XVI s-a instaurat treptat regimul dominatiei otomane(dominatie care s-a manifestat in plan politic,dar si in plan economic) asupra Tarilor Romane,datorita instabilitatii politice in interior (a crescut influenta boierilor in alegerea domnilor) si expansiunii turcilor care au transformat centrul ungariei in Pasalacul de la Buda si Transilvania in Principat autonom supus Portii Otomane (1541).

Tara Romaneasca

Dupa domnia lui Radu cel Mare urmeaza o perioada tulbure pentru tara.Sub Mihnea cel Rau(1508-1510),fiul nelegitim al lui Vlad Tepes incepe conflictul cu marea boierime,reprezentata atunci de catre Craiovesti(Barbu,Danciu,Parvu,Radu).Acestia reusesc sa il impuna initial cu sprijin turcesc pe Vladut(1510-1512) dar intra in conflict si cu noul domn.Cu ajutor de la turci,puternica partida boiereasca il invinge pe Vladut la Vacaresti,sustinand pe o ruda de-a lor,Neagoe Basarab.A urmat o perioada de relativa pace insa dupa moartea lui Neagoe Basarab(1521) a declansat o anarhie in Tara Romaneasca,in luptele pentru tornul tarii fiind implicat Radu de la Afumati,un partizan al luptei anti-otomane,Teodosie,fiul lui Neagoe Basarab,Vladislav III si Radu Badica.A urmat Moise Voda(1529-1530),ce s-a implicat in conflictul din Transilvania dintre Ferdinand si Szapolyai,in sprijinul celui din urma,A urmat la tron Vlad Inecatul(1530-1532) ce a fost in conflict cu marea boierime,confiscand cateva mosii Craiovestilor.Vlad Vintila de la Slatina(1532-1535) ajunge la tron cu sprijinul Craiovestilor,dar fiind in conflict cu ceilalti boieri.A pierdut tronul,fiind victima unui complot.Declinul politic al Tarii Romanesti continua si sub Radu Paisie(1535-1545).In timpul domniei sale,Braila este ocupata de turci si transformata in raia.A urmat o jumatate de secol de framantari,o decadere politica a Tarii Romanesti:

18

Mircea Ciobanul(1545-1552;1553-1554;1558-1559) fiul lui Radu cel Mare.Intra in conflict puternic cu boierii invingand tentativele acestora de detronare la Peris si Miloste.A fost unul din domnitorii care s-a aflat in relatii bune cu turcii

Radu Ilie Haidăul(1552-1553) a luat tronul cu sprijinul lui Castaldo,invingandu-l pe Mircea la Manesti dar nu s-a mentinut mult la domnie.Mircea Ciobanul sprijinit de domnitorul Moldovei,Alexandru Lăpușneanu personal,și-a recâștigat tronul

Patrascu ce Bun(1554-1557),fiu al lui Radu Paisie.Castigand tronul cu sprijinul lui Alexandru Lapusneanu a fost singura domnie linistita din aceasta perioada.Alaturi de domnul Moldovei a intrat,la ordinul sultanului,cu armata in Transilvania,alungandu-i pe imperiali si restabilind la conducerea principatului János Zsigmond Szapolyai.

Petru cel Tanar(1559-1568),fiul lui Mircea Ciobanul a obtinut tronul dupa ce a invins factiunile boieresti rivale cu sprijin turcesc.Petru se deosebea total de tatăl său,având o fire blândă și religioasă.Deoarece era prea tânăr,țara era condusă de mama sa,care era abilă în neutralizarea intrigilor pretendenților la tron și a pârilor făcute la Poartă de principele transilvănean Ioan Sigismund.După ce Doamna Chiajna a căzut în dizgrația turcilor,Petru a fost chemat la Constantinopol și închis.

Alexandru II Mircea(1568-1574;1574-1577),nepotul lui Mihnea cel Rau,obtine tronul cu sprijin turcesc, la intervențiile lui Mihail Cantacuzino.Acest domnitor intra si el in conflict cu boierimea,reusind sa distruga o conspiratie a acestora.Domnia sa s-a caracterizat si printr-o politica fiscala destul de grea,fapt ce si-a atras porecla de ”Oaie Seaca”.

Vintila(1574),ocupa tronul cu sprijinul domnitorului Moldovei Ioan Armeanul,zis si Ioan Voda cel Viteaz sau Cumplit dar pentru scurt timp.

Mihnea Turcitul(1577-1583;1585-1591),fiul lui Alexandru II Mircea.A domnit sub tutela mamei sale,Ecaterina.A innabusit cateva revolte ale boierimii,invingand la Craiova o incercare de a fi detronat si a dus o politica fiscala excesiva.

Petru Cercel(1583-1585),fiul lui Patrascu cel Bun si frate cu Mihai Viteazul.A mutat capitala Țării Românești la Târgoviște.Datoriile si imprumuturile pe care le facuse ca sa obtina tronul l-a determinat sa puna cateva biruri si taxe destul de grele ce i-a creeat o imagine negativa la turci,fapt pentru care l-au mazilit

Stefan Surdul(1591-1592),fiul lui Ioan Voda cel Viteaz,personalitate slaba,stearsa in comparatie cu cea a tatalui sau

Alexandru cel Rau(1592-1593),fiul lui Bogdan Lapusneanu,obtine tronul facand imprumuturi mari pe la creditorii constantinopolitani.

Moldova

Urmasii lui Stefan cel Mare s-au straduit sa duca mai departe opera politica a nepotului lui Alexandru cel Bun.Bogdan III(1504-1517),semana destul de mult cu tatal sau dupa cum sustin contemporanii,a fost o fire razboinica ce e drept,ducand razboaie cu polonezii dar a avut de suferit in urma invaziilor tatare.Stefan cel Tanar(1517-1527) incheie tratat cu polonii,ii bate pe tatari la la Ciuhru lângă târgul Serbanca,ba chiar ataca un corp de oaste turcesc ce se intorsese din Polonia in urma unei expeditii de jaf(1524).A avut totusi un conflict puternic cu boierii ce au organizat un complot in urma careia a cazut victima domnitorul.Petru Rares(1527-1538;1541-1546),fiul natural al lui Ștefan cel Mare,păstra multe din calitățile tatălui său:ambiția,îndrăzneala,vitejia,religiozitatea,gustul artistic dar era în schimb o fire nestatornică și îi lipsea simțul politic.A intervenit in Transilvania sustinandu-l pe Szapolyai in lupta cu Ferdinand,s-a luptat cu polonezii pentru Pocutia si a fost un continuator al tradiției moștenite de la Ștefan cel Mare,atat pe plan bisericesc si artistic.A dus o politica antiotomana in prima parte a domniei.Stefan Lacusta(1538-1540)obtine tronul cu sprijin de la turci ce intrasera cu armata in Moldova ca sa-l schimbe pe Petru Rares.La intoarcere,sultanul ia Tighina si transforma tinutul inconjurator in raia.A fost asasinat de boieri.Alexandru Cornea(1540-1541),fiul lui Bogdan III a avut legaturi cu habsburgii si a atacat

19

garnizoanele turcesti de la Tighina,Chilia si Cetatea Alba.Turcii au replicat sprijinindu-l pe Petru Rares,fiul lui Stefan cel Mare invingandu-l pe Alexandru Cornea la Galati si obtinand tronul pentru a doua oara. Dupa moartea lui Petru Rares a urmat o jumatate de secol de framantari,o decadere politica a Moldovei:

Ilias Rares(1546-1551),fiul lui Petru Rares.In timpul domniei lui, Moldova are liniște din partea polonezilor în urma reînnoirii tratatului de alianță cu Sigismund I al Poloniei.Întreprinde o expediție în Transilvania, din ordin turcesc, împreună cu Mircea Ciobanul al Munteniei,însă expediția este mai mult simulată și fără a avea un rezultat.Fiind pus de sultan sa mareasca tributul,prefera sa renunte la domnie si sa se turceasca,luând numele de Mehmet, și devine pașă de Silistra

Stefan Rares(1551-1552),fiul lui Petru Rares.In timpul domniei sale are loc persecutia armenilor.A dus o politica oscilanta,initial apropriindu-se de Ferdinand cerand un subsiduu pentru plata oastei de mercenari si stapanirea Ciceului si a Cetatii de Balta dar neobtinand ceea ce a dorit,a trecut de partea turcilor,efectuand o incursiune in Transilvania.Moare asasinat de boieri in tabara de la Tutora si de acest fapt se pare ca nu a fost strain Castaldo.

Joldea(1552) a fost ales de boierii domn al Moldovei dar nu a apucat sa ajunga la resedinta domneasca,fiind prins la Sipote de Alexandru Lapusneanu,insemnat la nas si calugarit

Alexandru Lapusneanu(1552-1561;1564-1568).Fiul lui Bogdan III,a luat domnia cu sprijinul Poloniei.A fost in relatii bune cu polonezii si cu turcii si a intrat cu armata in Transilvania in doua randuri.In 1556 il sprijina pe János Zsigmond Szapolyai sa obtina tronul principatului Transilvaniei,alungandu-i pe imperiali.In urma acestui sprijin se gandea ca va reprimi posesiunile din Transilvania.Neobtinand ce a dorit,a intrat in Transilvania in 1558,pradand Tara Barsei.In a doua domnie s-a aflat in conflict cu boierii.

Ioan Iacob Heraclid(1561-1563) incearca sa faca din Moldova un stat asemanator in mare parte cu cele occidentale,favorizant propaganda protestanta,infiintand o scoala la Cotnar si marginalizand boierii prin aducerea de consilieri străini.A pierdut tronul in urma unei revolte.

Stefan Tomsa(1563-1564) domn de rascoala.Tomșa a fost ales ca domn de boierii răsculați împotriva lui Ioan Iacob Heraclid.Tomsa asediaza Suceava si il prinde pe Ioan Iacob Heraclid pe care il ucide.Nu cu mult timp înainte îl prinsese și-l trimise la Constantinopol și pe hatmanul Dimitrie Wisnoewieki, care trăgându-se dintr-o soră a lui Petru Rareș,intrase în Moldova tot pentru tron,dupa ce il invinsese la Vericicani.Drept represalii,Tomsa organizeaza o expeditie de prada in Pocutia.Turcii nu au vrut să-l recunoască însă și l-au numit pe Alexandru Lăpușneanu ca domn pentru a doua oară.Tomșa neputând să se mențină pe tron, a fugit în Polonia, unde regele Sigismund pentru a-i mulțumi pe turci, a pus să i se taie capul în mai 1564 la Liov

Bogdan Lapusneanu(1568-1572),fiul lui Alexandru Lapusneanu. Bogdan a fost partizan politic și aderent personal al polonezilor,față de care încheie tratate de supunere, și se și înrudește cu aceștia,fapt ce starneste nemultumirea boierimii,aceștia temandu-se de introducerea catolicismului.

Ioan Armeanul(1572-1574),fiul lui Stefan cel Tanar,A dus o politică de întărire a autorității princiare,lovind în boierime care l-a numit "Ioan Vodă cel Cumplit".Ramane totusi un episod glorios din aceasta perioada de timp.Aliat cu cazacii zaporojeni,domnitorul duce mai multe lupte cu turcii pe care ii invinge la Jilistea,in Bugeac dar contraofensiva otomana duce la infrangerea lui Ioan Armeanul in luptele de la Iezerul Cahul si Roscani si uciderea acestuia

Petru Șchiopul(1574-1577;1578-1579;1583-1591) a fost nepotul lui Mihnea cel Rau si primul Basarab ce a domnit in Moldova.Domnia lui a fost tulburată de o mulțime de pretendenți,frati ai lui Ioan Armeanul dar reuseste sa ii alunge pe toti cu sprijin turcesc.

Ioan Potcoavă(nov.-dec.1577) a fost frate cu Ioan Voda cel Cumplit. L-a răsturnat de pe tron pe Petru Șchiopul insă turcii nu l-au recunoscut ca domn,și i-au ridicat pe polonezi și munteni împotriva lui.A fost prins si apoi decapitat la Liov

Iancu Sasul(1579-1582) a fost fiul lui Petru Rareș.Domnia sa s-a caracterizat printr-o politica fiscala impovoratoare ce a determinat o rascoala a lapusnenilor,inabusita la Balota(1581).Politica

20

fiscala dusa precum,inrautatirea relatiilor cu boierii precum si relatiile ce le avea cu habsburgii ii determina pe turci sa il mazileasca si sa ii dea domnia lui Petru Schiopul.Este însă prins,i se ia averea și este ucis la Liov în septembrie 1582

23)Precedentele Unirii lui Mihai Viteazul:proiectele lui Castaldo,János Zsigmond Szapolyai si Stefan Josika.

Unirea celor trei principate a reprezentat punctul culminant al evolutiei unei idei politice.Unirea nu a fost o solutie de moment ci formula unei idei politice care s-a conturat si s-a definit pe parcursul secolului al XVI intr-un mediu politic mai larg,care nu se limiteaza numai la Mihai Viteazu si elita politica romaneasca.Primul proiect de unire il are generalul Castaldo,general al trupelor austriece.Acesta propune regelui Ferdinand de Habsburg ,unificarea tarilor intr-un regat al Daciei,care sa fie condus de un membru al dinastiei de Habsburg si sa fie parte integranta a Imperiului Habsburgic.Proiectul nu se pune in aplicare pentru ca in 1556 austriecii sunt nevoiti sa paraseasca Transilvania.Proiectul cade,insa ideea ramane si va fi reluata.Un proiect similar are loc 17 ani mai tarziu,la finalul unui razboi intre Transilvania si habsburgi.Existenta catorva documente cu rol important,ce reflectau situatia din principate :-Ciorna dupa proiectul tratatului de pace(partea transilvaneana) in cadrul careia se remarca un pasaj interesant ,,dupa ce vor trece dincolo de Dunare,Tara Romaneasca si Moldova se unesc si devin supuse Transilvaniei’’-1572-document in arhivele din Viena,raport despre situatia politica din centrul Europei.Boierii din cele doua tari intentionau sa se inchine principilor Transilvaniei.1572 Ioan Sigismund Zapoya a complotat cu un grup din cele doua principate in vederea inchinarii lui,proiectul de unire este refuzat de austrieci.Prima unire este efectuata de Sigismund Bathory,Acesta se afla in fruntea Transilvaniei din 1591,fire instabila emotional,influentabila.Stefan Josika,primeste calitatea de cancelar al Transilvaniei si va avea o influenta puternica asupra lui Sigismund,care schimba optiunea politica a Transilvaniei printr-o lovitura de stat(era roman de origine,din Caransebes)Contextul politic este dominat de aparitia Ligii Sfinte (1593)la care adera principele Transilvaniei,apoi Tara Romaneasca si Moldova(Petru Aron).In 1594 Mihai depune omagiul de vasalitate fata de Sigismund Bathory si se alatura Ligii Sfinte,bazandu-se pe faptul ca daca victoria va fi de partea crestinilor,va scapa de imensele datorii care le avea de dat turcilor.Iarna 1594-1595 au loc mai multe atacuri ale lui Mihai Vitezul la Dunare,scopul fiind acela de dispersare a fortelor otomane.Urmeaza si atacuri ale lui Petru Aron care ataca braila si zona de nord a Dobrogei.Intre timp replica otomana era intens pregatita,astfel este trimisa o armata condusa de Sinan Pasa impotriva lui Mihai,aparand pentru prima data pericolul transformarii Tarii Romanesti in pasalac.La Calugareni are loc o ambuscada in urma careia invinge Mihai.Nu este o victorie propriu zisa ci un castig de moment,motiv pentru care se retrage in munti asteptand ajutorul armatelor transilvanene.Urmeaza campania de la Giurgiu(victorie impotriva turcilor).Mai 1595 Sigismund se autoproclama principe al celor trei tari.Campania de la Giurgiu este efectul militar al primei uniri,unire care se rupe insa dupa aceasta campanie,pentru ca Ieremia Movila este pus pe tronul Moldovei cu ajutorul polonezilor.In iarna 1595-1596 Mihai calatoreste in Transilvania,de Craciun si sta la palatul lui Josika,intre cei doi legandu-se o prietenie foarte stransa.Apoi in urma unei batalii impotriva turcilor,simtindu-se incapabil de a face fata situatiei decide sa cedeze Transilvania habsburgilor,nobilimea nu era de acord cu aceasta cedare.

21

Mai 1597 Josika propune lui Mihai sa fie principele Transilvaniei,cautand astfel orice varianta impotriva planului de cedare.4 august 1598 Sigismund renunta oficial,Stefan Josika e arestat,se anunta oficial cedarea,nobilii se impotrivesc si cer eliberarea dar sunt executati.La sf lunii august reapare Sigismund,care este proclamat iar principe.Josika este executat 4 sept 1598.Se retrage,cedeaza tronul lui Andrei Bathory,care avea o atitudine filo-polona,filo-otomana.Este incheiata pace separata cu turcii.Situatia devine si mai dificila avand in vedere ca pe tronul Moldovei vine Ieremia Movila cu ajutorul polonezilor.Acesta si polonezii intentionau sa il sprijine pe Simion Movila pentru preluarea tronului Tarii Romanesti.Simtindu-se izolat Mihai reia legaturile cu imperiul habsburgic ,pentru a putea rezista in fata turcilor.Porneste campanii militare in Moldova si Transilvania in vederea indepartarii pericolelor.La Selimbar victorie contra turcilor(secuii nu lupta pt Bathory pentru ca incepuse sa ii impoziteze si se rascoala).Intrare fastuoasa la Alba Iulia 1 noi 1599 si incepe sa ia masuri.Convoaca dieta,se proclama principe al Transilvaniei la ordinele lui Rudolf,numeste boieri de-ai sai castelani in Transilvania =>unire a Transilvaniei cu Tara Romaneasca.Porneste apoi campanie in Moldova,primavara 1600,intra in Moldova,Ieremia e inlaturat.Din pacate cand inca se afla in Moldova afla ca nobilimea maghiara din Transilvania s-a rasculat,incearca sa refaca autoritatea insa in batalia de la Miraslau 18-28 sept 1600 este infrant.In Moldova revine Ieremia Movila si in Tara Romaneasca Simion Movila preia tronul.Incearca sa obtina ajutor de la Rudolf al 2lea.Solutia gasita este colaborarea cu generalul Basta.3 aug 1601 batalia de la Goraslau,o stralucita victorie impotriva lui Sigismund,in acelasi timp Simion Movila e indepartat .9 aug 1601 ucis din ordinul lui Basta.Dispare unirea,insa ideea ramane.Primul roman care constituie unirea,dar care nu rezista din cauza coalizarii factorilor externi si interni.

24)Razboiul de 15 ani si Unirea lui Mihai Viteazul

25)Institutia domniei in Tarile Romane :titulatura,insemne si atributii.

Suveranul țării purta titlul de domn, din latinescul „dominus”, adică stăpân. Domnul era stăpănul recunoscut al țării, căreia i se închinau boierii, în calitate de vasali. În ceremonialul înscăunării un rol important îi revenea închinării, care se manifesta prin sărutarea mâinii de către boieri. Domnul era singur stăpânitor,termen care echivala cu grecescul autocrator.Acest termen reflectă situația de independență, chiar dacă de multe ori era doar o aspirație din cauza presiunilor externe.Un alt titlu purtat de domnitorii Țărilor Române a fost cel de mare voievod, adică comandant militar. Marele voievod era căpetenia voievozilor locali,care și-au unificat formațiunile lor politice și au constituit țara.Înaintea numelui domnitorului s-a aflat și particula Io. Majoritatea istoricilor consideră că Io ar fi prescurtarea numelui teofor „Ioan”, adică „cel dăruit de Dumnezeu” cu domnia sau cel ales de Dumnezeu pentru a domni.Domnitorii Țării Românești care au stăpânit Țara Făgărașului și Țara Amlașului din Transilvania au mai purtat și titlul de herțeg,adică duce.Acest titlu le-a fost conferit de către regii Ungariei, cei care le-au dăruit aceste posesiuni în Transilvania cu drept temporar, limitat de credința față de rege.

26)Mestesuguri.Ucenic.Calfa.Mester.Organizarea breslelor

Poporul roman a cunoscut si a practicat din cele mai vechi timpuri mestesugurile esentiale.Daca termenii de mester si mestesug vin din maghiara,termenii de maiestru sau maiestrie vin din fondul latin al limbii romane iar numele mestesugurilor fundamentale poarta tot numiri latine sau sunt formate in romana prin adaugarea sufixului caracteristic –ar :fierar,tamplar,morar,olar,dogar,scafar,blidar,cizmar.Transilvania a fost superioara Tarii Romanesti si Moldovei,a avut mesteri mai multi si mai specializati,fiindca a avut o viata oraseneasca mai puternica.Moraritul era dezvoltat,il gasim mentionat in Diploma Cavalerilor Ioaniti

22

iar in Moldova gasim mori la Baia si in tinutul Covurlui.Tot in acelasi tinut sunt atestate pivele de sumane cunoscute in Transilvania sub numele de darstele,de unde se batea lana pentru a obtine cunoscutele cergi si postavul ordinar.La Baia si la Suceava erau si berarii sau sladnite.Alaturi de acestea mai intalnim povernele sau velnitele de facut rachiu.Croitoria a fost atestata in sec XV in timp ce barbierul era adeseori totuna cu medicul.Din Transilvania veneau ceasornicele,radvanele si leaganele dar si armamentul(mesterii transilvaneni erau priceputi in construirea de sabii,sulite,arcuri si mai tarziu arme de foc).Mesterii erau grupati in bresle,in Ardeal se numea tzeh si cuprindea pe cei ce practicau acelasi mestesug.Fiecare breasla isi avea un sfant al sau ca patron sau protector,la a carui zi se facea mare praznic la o biserica anume hotarata.

29)Constiinta romanitatii la romani in Evul Mediu

In nordul ca şi in sudul Dunării locuia o numeroasă şi foarte dispersata populaţie romanică a cărei atestare documentară, sporadică anterior, devine din ce in cemai frecventă de la sfirşitul secolului XII. Ştirile mai numeroase şi variate cu privire la această populaţie ingăduie o mai clară percepţie asupra felului cum cunoşteau şi cum caracterizau străinii romanitatea răsăriteană. Una din trăsăturile cele mai izbitoare ale romanităţii răsăritene in secolul XIII e extraordinara ci răspindire pe un imens spaţiu care se intindea din sudul Peninsulei Balcanice pină in nordul lanţului munţilor Carpaţi.O dovedeşte in primul rind numele de vlahi, unul şi acelaşi in diversele sale variante,nume care desemnează in germană, slavă, greacă, maghiară ctc. ramura răsăriteană a romanităţii.Cunoaşterea apartenenţei vlahilor la familia popoarelor romanice,definite lingvistic, pe tot intinsul acestei vaste arii pe care o locuiau şi a identităţii diverselor lor ramuri e aşadar implicită in denumirea sub care ii cuprindeau popoarele străine din vecinătatea lor sau mai indepărtate.Cind,in 1288, papa Nicolae IV işi trimitea misionarii in Răsărit, la creştinii de rit ortodox şi la păgini,el nu a omis să menţioneze in rindul acestora şi pe romani,cu precizarea anume că avea in vedere „ţările (terrae) romanilor oriunde ar locui..." („...ad terras... Vlachorum ubique existentium")1'', formulă care ii cuprindea atit pe romanii din sudul Dunării cit şi pe cei din nordul fluviului, inglobind multitudinea cadrelor teritorial-politice in care vieţuiau.Conştiinţa identităţii romanicilor nord şi sud-dunăreni nu e numai un fenomen implicit; ea apare direct afirmată de unele texte ale vremii. Pentru misionarul franciscan Guillaume de Rubruck, care a indeplinit o insemnată misiune diplomatică la curtea marelui han mongol in 1253—1254, vlahii sud-dunăreni, ain „ţara lui Asan", derivau din cei nord-dunăreni: „Alături de Pascaturse află Illac (Hac), ceea ce este acelaşi lucru cu Blac, dar tătarii nu pronunţă B; de la aceştia au venit cei care se află in ţara lui Asan.<Tătarii> ii numesc şi pe unii şi pe alţii Illac"18. „Pascatur", cum a arătat o cercetare recentă, indică poporul başkir, dar nu cum s-a inţeles greşit in trecut ramura de pe Volga a başkirilor,ci grupul stabilit in Ungaria, unde este atestat de izvoarele secolului XIII.Identitatea numelui folosit de mongoli pentru a desemna pe romanii din vecinătatea Ungariei şi pe cei din Taratul vlaho-bulgar şi raportul de derivare al celor din urmă din cei dintii atestă cunoaşterea măcar de către unii dintre contemporani a strinsei legături dintre romanitatea din nordul Dunării şi cea din Peninsula Balcanică.Dar informaţia lui Rubruck nu e izolată. Cu aproape două secole mai devreme, bizantinul Kekaumenos susţinea de asemenea că vlahii din Grecia proveneau din regiunea Dunării,teză reluată la inceputul secolului XIV cu unele deosebiri de cadru de o descriere anonimă a Europei.Răsăritene datorată unui misionar catolic.Şi romanitatea romanilor a fost in repetate rinduri explicit afirmată de oamenii vremii.Si in lumea bizantină, identitatea etnică a romanilor a fost neindoielnic dintotdeauna cunoscută. Oricum, in secolul XII, ea apare in izvoare ca un fapt de largă răspindire. Istoricul Kinnamos, care aminteşte participarea masivă a vlahilor la o expediţie bizantină la nordul Dunării in anul 1166, inregistrează cu acest prilej tradiţia originii lor romane; potrivit lui, vlahii sunt cei „despre care se spune că sunt colonii de demult ai celor din Italia"21. in acelaşi secol, un alt text bizantin stabileşte echivalenţa intre „vlahi" şi „coloniştii romani", susţinind că vlah e termenul popular folosit de greci pentru a-i desemna pe „romani"22. Constituirea primului stat al romanităţii orientale, cel intemeiat de vlahii din Balcani cărora li

23

s-au asociat ulterior şi bulgarii, a prilejuit o puternică afirmare a temei originii romane, amplu reflectată in corespondenţa papei Inoccnţiu III cu Ioniţă cel Frumos in primii ani ai secolului XIII.Ungurii care, ca şi bizantinii, au intreţinut un contact permanent cu romanii din vremea aşezării lor in Panonia au cunoscut şi ei romanitatea romanilor, chiar dacă au manifestat tendinţa de a o releva in forme peiorative. Notarul anonim al regelui Bela afirma, spre sfirşitul secolului XII, că la sosirea lor ungurii au găsit diverse popoare in Panonia: slavi, bulgari şi „blachii adică păstorii romanilor" (...et Blachi ac pastores Romanorumja. Mai explicit exprimată apare legătura dintre „vlahi" şi „păstori iromanilor" in opera celui de al doilea cronicar ungur in ordine cronologică, Simon de Keza, care şi-a redactat scrierea in a doua jumătate a secolului XIII. Potrivit lui Simon de Keza, la venirea hunilor lui Attila, romanii, mai exact locuitorii oraşelor (civitates) din Panonia şi din alte provincii, s-au inapoiat in Italia, doar „Vlahii, care au fost păstorii şi agricultorii acestora (ai romanilor) au rămas de bună voie in Panonia"24. Textul lui Simon de Keza nu numai recunoaşte legătura strinsă dintre romani şi vlahi —chiar dacă intr-o formulare care tinde să circumscrie diminuant semnificaţia romanităţii romanilor —, dar şi evidenţiază continuitatea romanităţii in acest spaţiu. Mai mult incă, textul reflectă fidel caracterul real al părăsirii de către romani a teritoriilor dunărene sub loviturile barbarilor. Din spusele cronicarului ungur rezultă limpede că in viziunea sa masa populaţiei romanice — elemente agricole-pasioralc pe care le cuprinde in denumirea de blacki —, a rămas locului, doar pătura ei suprapusă, citadină, „romanii",s-au retras in Italia.Vechimea romanilor in Regatul ungar era de altminteri un fapt cunoscut nu numai celor dintii istorici unguri dar şi curţii regale ungare. Cind, in 1256, confirma arhiepiscopiei de Strigoniu privilegiile ei străvechi, care datau „de la prima sa intemeiere" — aşadar din vremea regelui Ştefan I şi a creştinării ungurilor —, regele Bela IV nu uita să amintească faptul că intre daniile originare se aflau şi „dijmele din veniturile regale din partea secuilor şi a romanilor, dijme in vite mari şi mici şi in oricefel de animale...". Cu adaosul, deosebit de insemnat pentru cunoaşterea marii răspindiri a romanilor in teritoriile cuprinse sub puterea noului regat creştin: „...dar să aibă dreptul de a lua de la romanii de oriunde şi de la oricare dintre ei dijmele obişnuite a se plăti in Regatul Ungariei...".Privilegiul a fost confirmat şase ani mai tirziu de acelaşi rege intrun text mai cuprinzător, dar identic in esenţă in ceea ce priveşte indatoririle fiscale ale romanilor şi secuilor 26. Aşadar, cancelaria regală ştia că la intemeierea regatului romanii se aflau in Ungaria, că ei au avut, ca şi alte etnii, intre care secuii, un statut care s-a extins progresiv, pe măsura intinderii regatului, asupra romanilor „de oriunde...in regatul Ungariei". E de la sine inţeles că pentru ca un asemenea privilegiu să fi fostacordat la data intemeierii arhiepiscopiei de Strigoniu, romanii trebuie să se fi aflat in acea vreme in cuprinsul regatului; constatare care confirmă afirmaţia anterioară a Notarului anonim şi cea ulterioară a lui Simon de Keza cu privire la prezenţa romanilor in teritoriile cucerite de unguri in vremea instalării lor in Europa Centrală.Constatarea marii răspindiri a romanităţii răsăritene conţine şi observaţia implicită a fragmentării ei politice intr-o multitudine de autonomii teritoriale incadrate in ariile de dominaţie sau de hegemonie ale marilor puteri imperiale sau plurietnice ale regiunii: Imperiul bizantin, hoarda dominantă in stepa nord-pontică, Regatul ungar etc. Aceste autonomii, „romanii" sau „romanii populare" cum le numea Nicolae Iorga, erau teritorii mai mult sau mai puţin intinse,recunoscute ca „ţări" romaneşti in cadrul unor invoieli cu puterile dominante. in izvoare, aceste „ţări" apar insoţite de calificativul etnic care le definea esenţa sau desemnate exclusiv prin acest conţinut: Vlahia Mare,Vlahia de Sus şi de Jos,Terra Blacorum, Vlaşca Zemlja, Walachenland. Una dintre ele si-a păstrat autonomia chiar cind a fost inglobată in Ţara Romanească.Orice colectivitate etnică se defineşte in primul rind prin limbă. Identitatea limbii romane era sigur cunoscută in această vreme, dar referirile scrise sunt puţine şi vagi.Niketas Choniates relatează incercarea făcută de un preot din oastea bizantină,căzut prizonier in cursul luptelor dintre Bizanţ şi adversarii săi din nordul Peninsulei Balcanice,de a-şi reciştiga libertatea prin captarea bunăvoinţei lui Asan căruia „ii cerea indurare vorbindu-i in limba sa, căci era cunoscător al graiului vlahilor" 27. Imprecis se referă la limba romanilor in prima jumătate a secolului XIII şi arhiepiscopul de Toledo,Rodrigo Ximenez care, intr-o inşiruire a „limbilor" şi „naţiilor", aminteşte indistinct „limba vlahilor şi a bulgarilor"; ceea ce e fie un ecou al asocierii statale vlaho-bulgare in vremea Asăneştilor, fie, mai degrabă, o referire la slava veche, adoptată şi de romani ca limbă sacră, liturgică, in urma coabitării lor cu slavii de sud.După limbă, al doilea element definitoriu al

24

oricărei colectivităţi etnice era religia sau confesiunea căreia ii aparţinea, aşadar sistemul de valori spirituale pe care leimpărtăşea cu alte colectivităţi etnice, formate in aceeaşi arie de civilizaţie. Apartenenţa romanilor la confesiunea răsăriteană era, fireşte, şi ea cunoscută celor care au intrat in contact cu ei in secolul XIII, vreme a unei rapide inăspriri a antagonismului dintre cele două segmente ale creştinătăţii, catolici şi „schismatici". Deindată ce teritoriile romaneşti extracarpatice au intrat in raza de acţiune a Romei şi a misionarilor ei,papalitatea a luat cunoştinţă despre existenţa romanilor in acest spaţiu şi a ierarhilor lor bisericeşti, nelegitimi in viziunea curiei papale, intrucit urmau „ritul grecilor", „in dispreţul bisericii romane"29. Varietatea riturilor constatate la romanii nord-dunăreni, in ciuda apartenenţei lor la aceeaşi confesiune, e una din informaţiile comunicate la Roma de clericii şi misionarii catolici sosiţi aici după lichidarea dominaţiei cumane.Constatarea avea să revină mai amănunţit in textele misionarilor catolici din secolul următor.Prin intermediul legatului său, papa obţinuse incă dinainte jurămintul regelui Bela de a-i aduce la supunere pe toţi „nesupuşii" faţă de Roma din regatul său, intre care, in chip explicit, pe romani.Dar Roma a inţeles şi partea de rezistenţă „naţională" care se ascundea sub refuzul de a accepta ierarhi străini şi de aceea a preconizat instituirea unui ierarh catolic,vicar episcopal, „potrivii acelei naţiuni".Observaţia papei de insemnătate capitală nu numai pentru că semnalizează rezistenţa romanilor din afara Carpaţilor impotriva dominaţiei străine şi a manifestărilor ei pe plan bisericesc, dar mai ales pentru că dezvăluie, fie şi numai indirect, legătura slrinsă dintre „confesiune" şi „naţiune" incă din această vreme.Observaţiile papei oglindesc fidel cunoaşterea exactă de către Biserica romană a esenţialului identităţii etnico-spirituale a romanilor nord-dunăreni de către curia romană in primele decenii ale secolului XIII.Statele dominatoare, indeosebi Imperiul bizantin şi Regatul ungar, cu care romanii s-au aflat in contact permanent şi impotriva cărora şi-au apărat in repetate rinduri identitatea, şi-au făurit şi au inregistrat in scris o imagine precumpănitor negativă despre ei. Revoltele vlahilor balcanici impotriva puterii bizantine, care nu o dată le-a incălcat autonomiile, au constituit prilej de vehemente diatribe antivlahe din partea scriitorilor bizantini. Răscoala vlahilor din Tessalia in 1066 a incitat pana bizantinului Kekaumenos, care a schiţat una dintre cele mai negative caracterizări ale acestei ramuri a romanităţii răsăritene. Necredincioşi faţă de Dumnezeu şi de impărat, ca de altminteri şi in relaţiile personale, inşelători, hoţi, sperjuri, fricoşi, curajoşi doar din frică, acestea sunt principalele trăsături ale portretului colectiv al vlahilor schiţat de Kekaumenos.Invectivele la adresa vlahilor — de data aceasta e vorba de cei din Munţii Balcani,răsculaţi sub Petru şi Asan, calificaţi drept „nelegiuiţi şi spurcaţi", „turmă de porci" etc. — apar şi in scrierea lui Niketas Choniates, principala sursă cu privire la istoria intemeierii Statului vlaho-bulgar şi la istoria sa timpurie.Atitudine ostilă, care nu i-a impiedicat pe bizantini să utilizeze din plin capacitatea fiscală şi militară a vlahilor in indelungata perioadă de cooperare bizantino-vlahă cuprinsă, cu unele intreruperi, intresfirşitul secolului X — inceputul secolului XI — zdrobirea Taratului bulgar — şi sfirşitul secolului XII — constituirea Stalului vlaho-bulgar.Şi scrierile ungureşti contemporane exprimă o viziune negativă cu privire la romani.Pentru Notarul anonim al regelui Bela, romanii şi slavii din Transilvania sunt „cei mai netrebnici oameni din lume", caracterizare justificată prin armamentul inferior pe care il foloseau.Romanitatea vlahilor e recunoscută, e drept, dar cu nuanţa diminuantă că ei nu sunt decit „agricultorii" şi „păstorii" romanilor. in secolele următoare, calificarea avea să se modifice in rău, pe măsura agravării antagonismului istoric, romanii fiind declaraţi coboritori din „tilharii Romei".Dar,ca şi bizantinii,şi ungurii foloseau din plin capacitatea militară şi fiscală a romanilor in interesele propriului lor stat.

30)Drumuri comerciale in Tara Romaneasca si Moldova.Drum si stat

Directia drumurilor era determinata de asezarea marilor centre comerciale.In Tara Romaneasca erau drumurile care uneau porturile de la Dunare cu cele doua orase sasesti Sibiul si Brasovul.De la acesta din

25

urma,negustorii spre Braila pe drumul Buzaului,Teleajenului,al Prahovei,foarte multi mergeau pe la Bran,prin Rucar si Campulung,spre Orasul de Floci,tot pe la Bran si Valea Ialomitei;spre Darstor,spre Giurgiu pe drumul care strabatea Codrii Vlasiei trecea prin Bucuresti spre Turnu si Nicopole din fata strabatand Codrii Teleormanului.Sibienii foloseau Valea Oltului si inca o cale pe la Valcan.Era apoi drumul care venea din Moldova si strabatea Tara Romaneasca de-a lungul,pe sub podgorie.In afara de „drumurile sarii” mai erau „drumul oilor”.Bineinteles,mai era si marele drum al Dunarii.In Moldova erau pe vremea lui Alexandru cel Bun drumul cel mare al Liovului ce trecea prin Cernauti,ajungea la Suceava si cobora spre Pascani unde se bifurca:o ramura apuca prin Roman,Bacau,Adjud,Tg.Putnei si o alta ramura trecea prin partea central-sudica a Basarabiei.Din prima ramura se desfacea un drum ce trecea prin Baia spre Bistrita si un al doilea,din Adjud cu directia spre Brasov.Cealalta cale de comert era aceea a Camenitei,care intra in tara pe la Hotin si cobora la Iasi pana la Braila.In Transilvania,directia drumurilor era determinata de asezarea marilor centre comerciale.Drumul cel mare venea de la Buda,trecea prin Solnoc si zona Crisurilor si apoi se bifurca:o ramura apuca spre Oradea si raspandea intreaga vale a Muresului si cealalta ramura apuca spre Arad,trecea prin Deva,Alba Iulia si se unea cu primul pana la varsarea Ariesului.Din Cluj pornea un drum la Dej apoi la Bistrita ajungand in Moldova,un alt drum se desfacea la Santimbru,la N de Alba Iulia,trecea prin Medias si Sighisoara si ajungea la Brasov.In sfarsit,de la Vintul de Jos se desfacea un alt drum,care,prin Sebes,raspundea la Sibiu

26