MARIUS DANIEL MARES (coordonator) GABRIEL MIHAI VALERICA MARES INFORMATICA GENERALA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei MARES, MARIUS DANIEL Informatica generala / Mares Marius Daniel (coord.), Gabriel Mihai, Valerica Mares; Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2006 Bibliogr. 2 12 p., 20,5 cm. ISBN 973-725-448-1 004(075.8) 007(075.8) Editura Fundatiei Romania de Maine, 2006 Redactor: Cornelia PRODAN Tehnoredactor: Marian BOLINTIS Coperta: Cornelia PRODAN si Marius Daniel MARES Bun de tipar: 21.12.2005; Coli tipar: 13,25 Format: 16/61x86 Editura si Tipografia Fundatiei Romania de Maine Splaiul Independentei, Nr. 313, Bucuresti, S. 6, O. P. 83 Tel./Fax.: 316.97.90; www.spiruharet.ro E-mail: contact@edituraromaniademaine.ro UNIVERSITATEA SPIRU HARET

MARIUS DANIEL MARES (coordonator) GABRIEL MIHAI VALERICA MARES INFORMATICA GENERALA EDITURA FUNDATIEI ROMANIA DE MAINE Bucuresti, 2006

5 CUPRINS Cuvant introductiv . 7 1. Sistemul informational. Gestiunea resurselor informationale ... 9 1.1. Universul notiunilor fundamentale: informatie, cunostinta, data 9 1.2. Aparitia si dezvoltarea informaticii ca stiinta de sine statatoare 13 1.3. Definirea si fundamentarea notiunilor de sistem informational, sistem informatic 15 1.4. Reprezentarea interna a datelor .. 20 1.4.1. Sisteme de numeratie . 20 1.4.2. Coduri de reprezentare . 25 1.5. Sistemul informational economic si contabilitatea . 27 1.6. Managementul informatiei ... 38 1.6.1. Tabloul de bord, instrument de sinteza al managementului agentului economic ... 38 1.6.2. Functiile tabloului de bord 39 1.7. Teste de autoevaluare 41 2. Arhitectura calculatoarelor .. 43 2.1. Procesul de prelucrare automata a datelor . 43 2.2. Arhitectura generala a unui sistem electronic de calcul 51 2.3. Clase si familii de calculatoare . 55 2.4. Arhitectura unui calculator personal . . 59 2.4.1. Placa de baza .. .. 60 2.4.2. Microprocesorul .. . 63 2.4.3. Memoria interna ... 68 2.4.4. Magistrale (bus), controller, interfete .. 71 2.4.5. Tastatura ... 74 2.4.6. Mouse-ul ... ..... ... 75 2.4.7. Monitorul . . 78 2.4.8. Modemul .. 80 2.4.9. Imprimanta .. .. 82 2.4.10. Scanerul .. 87 2.4.11. Floppy-discul . . 89 2.4.12. Hard-discul . ... 91 2.4.13. Discul optic .. .. 94 2.4.14. DVD Digital Video Disk .. 99 2.4.15. Casete, benzi si unitati de banda magnetica .. 100

6 2.4.16. Placa de sunet . .. .. 104 2.5. Teste de autoevaluare ... 106 3. Sisteme de operare 108 3.1. Definitia si functiile unui sistem de operare ... 109 3.2. Componentele sistemului de operare .. 111 3.3. Respectarea drepturilor de autor in domeniul programelor de calculator 111 3.4. Evolutia sistemelor de operare 114 3.5. Sistemul de operare Windows . 116 3.5.1. Instalarea sistemului de operare Windows Xp . 124 3.5.2. Structura ferestrelor Windows .. 128 3.5.3. Componentele interfetei grafice Windows 131 3.5.4. Managementul componentelor sistemului de operare si controlul accesului utilizatorului .. 136 3.5.5. Gestionarul de unitati periferice (My Computer) . 144 3.5.6. Editare de texte . 152 3.5.7. Editorul de texte WordPad ... 152 3.5.8. Utilizarea accesoriului DVD-Player 160 3.6. Organizarea datelor in procesul de prelucrare . 162 3.6.1. Organizarea datelor . 162 3.6.2. Modele si metode de organizare a datelor ... 165 3.7. Teste de autoevaluare ... 167 4. Retele de calculatoare ... 170 4.1. Clasificarea si topologia retelelor 172 4.2. Arhitectura unei retele de sisteme electronice de calcul ... 174 4.2.1. Modelul OSI (Open System Interconection) 175 4.2.2. Modelul TCP/IP ... 177 4.3. Sistemul VSAT o alternativa de comunicatie 179 4.4. Modelul Client/Server .. 181 4.4.1. Arhitectura Two-Tier 183 4.4.2. Arhitectura Three-Tier . 183 4.5. Teste de autoevaluare ... 184 5. Reteaua Internet 186 5.1. Geneza retelei Internet 186 5.2. Servicii Internet 188 5.3. Navigarea pe reteaua Internet 194 5.4. Introducere in limbajul HTML .. 196 5.5. Obtinerea si inregistrarea unei adrese personalizate de Internet .. 203 5.6. Teste de autoevaluare .. 207 Lista de figuri . 209 Bibliografie 211

7 CUVANT INTRODUCTIV Prezentul curs se adreseaza in primul rand studentilor din anul I, curs de zi si frecventa redusa, ai facultatilor cu profil economic, dar si tuturor celor interesati de utilizarea aplicatiilor cu specific informatic si a diverselor facilitati oferite de calculatorul electronic. Problematica abordata in lucrare constituie o baza a necesitatilor firesti de informare, atat pentru cei care pasesc pentru prima data in lumea calculatoarelor , cat si pentru utilizatorii mai vechi care resimt tarele invatarii nesistematice si utilizarii neprofesionale a calculatorului. La finele fiecarui capitol sunt introduse teste de autoevaluare, pe baza carora cititorul poate verifica nivelul de cunostinte acumulat. Demarand studiul prin redarea unor notiuni elementare, cum ar fi: informatie , data , cunostinta , lucrarea prezinta sistemul informational si sistemul informatic, precum si multiplele legaturi existente intre disciplina informatica si domeniile cu caracter economic. In continuare, se prezinta procesul de prelucrare automata a datelor si, corelat cu evolutia tehnologica a omenirii, sunt mentionate si explicate principalele tipuri de sisteme electronice de calcul. Sunt tratate pe larg cele doua sisteme componente ale unui calculator, respectiv, sistemul de echipamente si sistemul de programe. Informatiile privitoare la componenta hardware sunt expuse structurat, prezentandu-se elementele constructive si principiile de functionare, astfel incat utilizatorul va putea identifica cu precizie fiecare componenta si dispozitiv periferic, actionand in cunostinta de cauza atunci cand vor fi necesare instalarea si punerea in functiune a calculatorului, chiar eventuala depanare a perifericelor. Acest curs isi propune sa prezinte o gama cat mai larga de dispozitive periferice, avand in vedere extrema lor diversitate si frecventa ridicata de utilizare.

8 Referitor la sistemul de programe, se prezinta structura generala a unui sistem de operare, functiile acestuia, detaliindu-se elementele constructive si functionale ale sistemului de operare Windows Millenium, XP. In partea finala a acestui curs universitar, tinand seama de notiunea de informatie globalizata , sunt abordate cateva posibilitati de interconectare a calculatoarelor in retele. Lucrarea se incheie cu tratarea aspectelor teoretice si practice, a catorva modalitati de utilizare a retelei INTERNET, in special, a mesageriei electronice. Prezentul manual valorifica experienta stiintifica si didactica a colectivului de autori, un accent deosebit fiind pus pe partea aplicativa, infatisata, in cele mai multe cazuri, prin reprezentari grafice sugestive, care urmaresc reliefarea aspectelor strict necesare unui utilizator. Evident, autorii nu s-au propus abordarea exhaustiva a problematicii informaticii, lucrarea constituind doar un punct de plecare catre un studiu permanent al evolutiei disciplinei. Din aceasta perspectiva, autorii solicita cititorilor, mai ales cadrelor didactice si specialistilor, sa comunice in scris observatiile pe adresa Universitatii Spiru Haret, catedra Informatica de Gestiune si Statistica . Tinem sa multumim si pe aceasta cale tuturor celor fara al caror ajutor aceasta lucrare n-ar fi putut vedea lumina tiparului. AUTORII

9 1. SISTEMUL INFORMATIONAL. GESTIUNEA RESURSELOR INFORMATIONALE Pentru cunoasterea si gestionarea eficienta a unei unitati economice este necesara parcurgerea mai multor etape: delimitate precis a obiectivelor; identificarea evenimentelor si faptelor care genereaza date; stabilirea purtatorilor materiali de informatie; stabilirea metodelor si instrumentelor prin care se culeg, se inregistreaza si se prelucreaza datele, precum si a modalitatilor de transfer al acestora catre destinatar. 1.1. Universul notiunilor fundamentale: informatie, cunostinta, data Ca atribut fundamental al materiei, alaturi de masa, camp si substanta, informatia este prezenta atat in materia vie, cat si in cea nevie. Utilizand simboluri asociate cu realitatea, informatia este folosita in caracterizarea ordinii si a organizarii specifice, in studiul procesului de reflectare, capatand semnificatii proprii fiecarui domeniu al cunoasterii. Termenul de informatie a fost introdus initial in domeniul tehnic, pentru a defini eventuala incertitudine inlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. In timp, a dobandit diferite semnificatii in functie de contextul concret in care a fost utilizat. In general, informatia rezultata in procesul cunoasterii este privita ca o cunostinta, o reflectare a realitatii obiective in constiinta umana. Definind cunoasterea ca un proces complex de insusire, apropiere, reconstructie a realitatii obiective de catre subiect , informatia vizeaza fiecare din elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri. Cunoasterea teoretica, adancirea cunoasterii prin intermediul gandirii, patrunde in esenta lucrurilor, sesizeaza legaturile interne, cauzele si legile lor. Ea are loc pe baza prelucrarii datelor obtinute prin cunoastere empirica proces de reflectare a obiectelor in interactiunea nemijlocita a omului cu realitatea. Informatia este caracterizata in mare masura prin gradul de subiectivitate-obiectivitate, care se refera la dependenta acesteia de utilizator, de intervalul de timp asupra caruia face referinta, dar si de aspectele calitative si cantitative; un exemplu in acest sens este informatia

10 contabila . Informatiei trebuie sa i se asocieze o valoare de utilitate, respectiv, speranta de economie, calculata prin diferenta realizata intre efectele unei decizii promovate, cu si fara elementul cunoastere a informatiei respective. Valoarea de utilitate a unei informatii este strict dependenta de aspectul fizic, dar si de aspectul uzurii morale, aspect ce devine prioritar intr-un mediul caracterizat de un permanent dinamism. Informatia este supusa unui risc ridicat de degradare, indus de actiunile de producere si de difuzare, actiuni rezultate din interactionarea multipla si complexa cu suma informatiilor dintr-un mediu. Riscul de degradare a informatiei este influentat de executarea procesului de prelucrare intr-un anumit context spatial si temporal, de suma utilizatorilor, precum si de atitudinea acestora fata de un atare proces. In paralel cu teoria informatiei, s-a dezvoltat teoria modelarii, teorie care are ca obiect construirea modelelor, analiza experimentala si practica a lor, precum si compararea cu datele privind realitatea. Teoria modelarii are drept sarcina cercetarea multilaterala a proceselor de transmitere si receptionare a unei informatii semnificative cu ajutorul unor sisteme de semne . Un model al unui obiect sau fenomen real este un obiect abstract, a carui definitie este considerata o descriere a obiectului real dat. In timp ce obiectul real nu poate avea o descriere totala, obiectul abstract este in intregime constituit prin definitia sa. Construirea implica operatii mintale de schematizare si idealizare. Prin intermediul modelelor se realizeaza legatura cu lumea reala, definirea sistemului teoretic cu care se studiaza indirect proprietatile ei. In teoria statistica a comunicatiei, informatia exprima incertitudinea inlaturata la aparitia unui sir de simboluri, definind o stare, din mai multe posibile. Informatia reprezinta un mesaj, un semnal care reflecta starea unui sistem sau a mediului in care aceasta functioneaza si care aduce receptorului sau un spor de cunoastere. Data reprezinta o insusire de caractere numerice sau alfanumerice, ce au o anumita semnificatie. Datele sunt reprezentate prin siruri de caractere, simboluri, cifre, cuvinte, fiind supuse procesului de prelucrare si duc la obtinerea informatiilor ce reprezinta semnale, stiri despre evenimentele sau procesele economice care au loc in cadrul unei unitati economice. In cazul unitatilor economice, existenta unui volum foarte mare de informatie a condus la diverse clasificari.

11 Dupa situarea in timp, informatiile pot fi: active, pasive si previzionare. Informatiile active sau operative sunt informatiile care reflecta activitatea curenta, in mod operativ, adica la locul si momentul producerii unui efect sau proces economic. Acestea sunt utilizate de catre conducerea unui agent economic in influentarea imediata a activitatii unitatii respective. Informatiile pasive reprezinta informatiile care reflecta o activitate trecuta a unei unitati economice si sunt utilizate de catre organele de conducere pentru a influenta perioada viitoare. Informatiile previzionare privesc perioada viitoare si se obtin pornind de la analiza informatiilor istorice sau pasive. Pentru a fi eficienta, informatia trebuie sa fie fundamentata stiintific, sa fi oportuna, sa fie captata la timp si de cine trebuie, fiind clara si nu contradictorie. In acest sens, H. A. Simon, laureat al Premiului Nobel, prezinta cele trei aspecte ale procesului decizional: inteligenta, modelarea si alegerea, faze in care informatia detine rolul primordial. In faza inteligenta se remarca constientizarea influentei informatiei asupra obiectivelor urmarite de agentul economic, proces modelat in functie de ierarhia firmei respective, rezultand impactul major al informatiei de calitate aflate la locul si la timpul potrivit. Modelarea reprezinta zbaterea permanenta spre intelegerea fenomenelor si tendinta de creare si de explicare a unui model valabil. Alegerea consta in selectarea solutiei optime aplicabile prin suma cunostintelor dobandite in urma procesului de modelare, materializate intr-o multime de modele si criterii de aplicabilitate. In practica nationala, domina situatia in care informatiile necesare adoptarii deciziilor sunt culese doar la momentul aparitiei problemei, inducand un caracter inexact, incomplet si tardiv, din surse ocazionale, avand un impact negativ major asupra modului de functionare a agentului economic. Un alt criteriu de clasificare a informatiilor consta in delimitarea acestora dupa forma de exprimare. In conformitate cu acest criteriu, informatiile se prezinta sub forma de informatii analogice, informatii cantitative si informatii calitative. Informatiile analogice, ca relatii intre diversele date de intrare, se obtin, in special, in procesul de productie. Informatiile cantitative reflecta cantitativ activitatea economica desfasurata de unitatea economica iar informatiile calitative reflecta calitatea activitatii economice.

12 Dupa continut, informatiile sunt: elementare, complexe si sintetice. Informatiile elementare reflecta un singur moment din activitatea intreprinderii si se obtin prin prelucrarea datelor ca urmare a producerii unui fenomen sau proces economic. Informatiile complexe se obtin prin prelucrari succesive de informatii elementare. Ele au rolul de a centraliza intreaga activitate desfasurata de o unitate economica intr-o anumita perioada. Informatiile sintetice se obtin in munca de analiza si ca urmare a prelucrarii informatiilor complexe si elementare. Acestea au rolul de a caracteriza activitatea economica a unei unitati pe o perioada mai mare de timp si de a evidentia cauzele si factorii care au influentat-o. Informatia poate fi definita sub trei aspecte: semantic, sintactic si pragmatic. Aspectul semantic al informatiei se refera la semnificatia pe care o are aceasta pentru elementul care receptioneaza informatia; sintactica defineste masura in care semnele ce compun informatia inlatura un element de incertitudine, de determinare a fenomenului, iar utilitatea practica a informatiei pentru receptor defineste aspectul pragmatic al acesteia. Decizia are un rol major asupra informatiei, urmarind armonizarea obiectivelor cu resursele pentru a rezulta o eficienta maxima. Calitatea deciziei depinde de precizia in interpretarea elementelor informationale, de nivelul de pregatire al decidentilor si de utilizarea unor metode moderne de prelucrare. Din punct de vedere conceptual si informational, pregatirea si sustinerea deciziilor trebuie sa fie asumata de catre grupuri de profesionisti, element trecut cu vederea in zilele noastre, conducerea agentului economic trebuind sa produca doar orientarile necesare, validarea si ratificarea deciziilor predefinite. Desi extrem de variate din punctul de vedere al surselor care le creeaza, al continutului si al modului in care ele sunt comunicate si receptionate, exista o unitate de masura, obiectiv determinata, cu ajutorul careia se masoara si se compara informatiile. Aceasta unitate de masura se numeste BIT (BInary digiT), datorita faptului ca precizarea uneia din cifrele 0 sau 1 ale sistemului binar, presupuse egal probabile, constituie o informatie unitate. Informatia economica aduce cunostinte cu privire la resursele economice si la productia, repartitia, schimbul si consumul de rezultate. Planificarea, organizarea si controlul asupra activitatii economice si sociale se realizeaza in functie de aceste informatii, obtinute sub forma lor activa, pasiva sau previzionara.

13 Informatia contabila, parte a informatiei economice, vehiculeaza cunostinte de reflectare si control privitoare la situatia patrimoniului, entitate economica si juridica de gestiune a valorilor materiale si banesti. In functie de forma de reprezentare, informatia contabila poate fi cantitativa, reflectand starea in care se afla elementele patrimoniale sau valorile definite prin raportari, si calitativa, indicand felul si natura elementului patrimonial la care se refera informatia. In mod concret, informatia contabila se identifica cu datele financiar-contabile furnizate de documentele contabile si cu indicatorii economicofinanciari privind resursele si rezultatele obtinute. Potrivit conceptiei economice care considera patrimoniul ca totalitate a bunurilor economice si a rezultatelor folosirii acestora, informatia de natura economica se refera la costurile de fabricatie a bunurilor, de executare a lucrarilor sau de prestare a serviciilor, nivelul de rentabilitate realizat in urma vanzarii lor pe piata, modul cum evolueaza situatia datoriilor, a creantelor si a costurilor de productie. Imprejurarile economice complexe, dialogul permanent cu multimea consumatorilor de informatie contabila care refuza uniformizarea imaginii contabile si modelele traditionale, ce continua sa produca imagini contabile destinate sa satisfaca nevoi care sunt cunoscute apriori, au condus la construirea unor modele contabile noi, la o schimbare a misiunii sistemelor contabile. Se urmareste obtinerea si cercetarea unitatilor elementare de informatie, mai bogate in informatie decat orice sinteze. Procesul de agregare folosit pentru producerea de imagini standard, in spiritul teoriei valorii, antreneaza o pierdere de informatie. Documentele contabile anuale ar trebui sa puna in evidenta orice fapt ce ar avea influenta asupra patrimoniului si situatiei financiare. Nu este vorba de o crestere a volumului de informatie furnizat, ci de calitatea informatiei. Nevoile nu pot fi previzibile, deci orice tentativa de a construi un sistem informatic unic va fi generatoare de conflicte pentru agentii economici. 1.2. Aparitia si dezvoltarea informaticii ca stiinta de sine statatoare INFORmation autoMATIQUE a fost Termenul informatica introdus in anul 1960, de catre francezul Phillipe Dreyfus, si semnifica obtinerea informatiei printr-un proces de prelucrare automata. Aparitia

14 calculatorului electronic a determinat aparitia unor tehnici si metode de prelucrare logica si automata a datelor. Informatica este considerata o stiinta aparte, pentru ca trateaza informatia prin structura ei formala, utilizand tehnici specifice. Informatica are in vedere aspectul sintactic al informatiilor, modul de reprezentare formala a acestora, si nu intelesul informatiilor, adica aspectul semantic. Odata cu evolutia tehnicii de calcul, cu aparitia unei necesitati crescande de informatie, creste si numarul beneficiarilor ei. In timp ce in anii 1946-1955 existau doar cativa cercetatori care beneficiau de avantajele informaticii, in zilele noastre intreaga comunitate umana are acces la rezultatele prelucrarii automate a datelor. Contextul informatic in care evolueaza noile sisteme informatice este schimbat. Pe de o parte, a scazut pretul si dimensiunea componentelor informatice, in timp ce performantele au crescut. Pe de alta parte, la inceputul anului 1990, au aparut statiile de lucru grafice, interconectate in retele locale, fiecare statie pastrand puterea de calcul si performantele serverelor din anul 1985. Puterea de calcul care a fost concentrata in serverul departamental este acum repartizata intre statiile de lucru, in timp ce serverul gestioneaza stocarea in memoria secundara. Noile sisteme de gestiune a datelor trebuie sa ia in consideratie aceasta descentralizare a puterii de calcul, precum si faptul ca interfata om-masina devine importanta, permitand nespecialistilor sa utilizeze aplicatii complexe. Ele sunt capabile sa manipuleze multimi de aplicatii existente la un moment dat, dar sa se si adapteze la tipuri de aplicatii neprevazute la inceput, extensibilitatea reprezentand un concept-cheie. Pentru aplicatiile de proiectare, exista o legatura directa intre obiectele lumii reale si entitatile definite, datele sunt ierarhizate, manipulandu-se legaturile intre obiect si componentele sale. Proiectarea se realizeaza in mod interactiv, calitatea interfetei utilizator fiind primordiala. Sistemul trebuie sa fie capabil sa raspunda cerintelor de modificare interactiva a datelor din baza, sa modifice chiar schema in evolutia ei. Aceasta era considerata invariabila sau relativ stabila in sistemele anterioare si gestionata doar de administratorul bazei de date. Partajarea si controlul concurential intre diferiti utilizatori pastreaza performantele sistemelor anterioare.

15 Rezultatul celor trei mari inovatii ale secolului XX telecomunicatiile, tehnica de calcul si audiovizualul a fost reprezentat de aplicatiile multimedia care au drept caracteristica manipularea datelor netraditionale, cum ar fi imagini si sunete. Mijloacele de prelucrare a datelor contabile reprezinta ansamblul de tehnici si echipamente de culegere, prelucrare si transmitere a informatiilor. Aparitia calculatorului electronic a determinat aparitia informaticii ca un sistem complex de tehnici si metode de prelucrare logica si automata a datelor. Definirea informaticii ca stiinta a prelucrarii rationale se bazeaza pe faptul ca trateaza informatia prin structura ei formala si utilizeaza tehnici specifice, netinand seama de aspectul semantic al informatiei, ci doar de modul de reprezentare formala a acesteia (aspectul sintactic). Metodele si procedurile de prelucrare se refera la partea logica a prelucrarii datelor in vederea obtinerii informatiilor. Evolutia tehnicii de calcul a adus o varietate de procedee pentru obtinerea si prelucrarea datelor, in vederea utilizarii lor in gestionarea unei unitati economice. Mai mult, se poate asigura simularea evolutiei diversilor indicatori sub actiunea factorilor de influenta. 1.3. Definirea si fundamentarea notiunilor de sistem informational, sistem informatic Conducerea eficienta a activitatii presupune cunoasterea permanenta a resurselor de care dispune o unitate, precum si a modului de desfasurare a proceselor ce au loc, in interdependenta cu toti factorii care le conditioneaza. In cazul unui sistem integrat de prelucrare a datelor, care are ca scop obtinerea informatiilor pe baza unor date de intrare si a unor normative unice, procedeele de prelucrare sunt considerate elemente interconditionate si inseparabile ale procesului de conducere. In figura 1.1., sunt prezentate, in paralel, structura sistemului traditional de prelucrare a datelor si structura unui sistem integrat, sistem care este obtinut prin modificarea sensului fluxurilor informationale, prin centralizarea procedeelor de prelucrare la nivelul unui agent economic.

16 Figura 1.1. Reprezentarea unui sistem integrat de prelucrare a datelor Considerand unitatea economica ca un sistem, se pot identifica in structura ei trei subsisteme: subsistemul operational (condus), subsistemul decizional (de conducere) si subsistemul informational (de legatura). Subsistemul informational poate fi privit ca un sistem de sine statator. Sistemul informational prelucreaza si vehiculeaza informatiile intre sistemul condus si sistemul conducator, fiind reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor si mijloacelor folosite in procesul informational si poate fi definit ca un ansamblu organizat si integrat de operatii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiza si pastrare, difuzare si valorificare a informatiilor. Sistemul informational trebuie sa fie capabil sa furnizeze rapoarte periodice privind desfasurarea activitatii, dar si rapoarte la cerere, determinate de semnalarea unor situatii neobisnuite. Sistemul informational fundamenteaza activitatea de analiza si prognoza, permitand adoptarea rapida si eficienta a masurilor impuse de evolutia activitatii. Sistemul informational contabil cuprinde un ansamblu de elemente interdependente orientat spre culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza si transmiterea informatiilor privind starea si miscarea patrimoniului. Elementele componente sunt urmatoarele: informatiile, suporturile de informatii, fluxurile informationale, mijloacele de prelucrare a datelor, metodele si procedeele.

17 Eficienta deciziilor luate depinde de calitatea informatiilor furnizate. Impreuna cu datele care exprima inregistrarea fenomenelor si a proceselor la momentul producerii lor, informatiile si deciziile realizeaza legatura intre sistemul operational si cel de conducere, asa cum se prezinta in figura 1.2. Figura 1.2. Realizarea legaturii sistemul operational - sistem de conducere Sistemul informational poate fi realizat manual, atunci cand se executa prelucrarea datelor de catre om, mecanizat, atunci cand in prelucrare intervin anumite masini de birou, sau automatizat, cand se utilizeaza tehnici de calcul. Rezulta ca sistemul informational reprezinta un ansamblu structurat si corelat de proceduri si echipamente electronice de calcul, care permit culegerea, transmiterea si prelucrarea datelor, obtinerea de informatii. Sistemul informatic largeste campul de actiune al sistemului informational, ii potenteaza valentele, imbunatatindu-l sub aspect calitativ. Odata cu evolutia sistemelor electronice de calcul, sistemul informatic tinde sa se suprapuna sistemului informational ca sfera de cuprindere. Mai mult, daca se include in sfera sistemului informatic activitatea de conducere a proceselor tehnologice cu ajutorul calculatoarelor de proces, sfera sistemelor informatice va depasi sfera sistemelor informationale.

18 Deschiderea spre economia de piata si cercetarea fenomenelor economice din multiple puncte de vedere au condus la o noua viziune asupra informatiei contabile. Libera initiativa, egalitatea intre agentii economici independenti si autonomi lasa fiecaruia libertatea sa-si utilizeze resursele. Urmarindu-si propriile interese, armonizarea lor in raport cu cerintele si legitatile pietei in care se desfasoara activitatea, agentii economici trebuie sa-si cunoasca situatia patrimoniului, capacitatea acestuia de a genera profit. Aceasta se realizeaza atat cu ajutorul unei contabilitati reale, operative si stiintific organizate, cat si cu ajutorul controlului financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent. Suporturile datelor si ale informatiilor sunt mijloace materiale cu ajutorul carora sunt vehiculate si stocate informatiile. Datele si informatiile proprii circuitului economic al patrimo-niului sunt consemnate in documente contabile. In raport cu modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational, documentele contabile pot fi justificative, de evidenta contabila sau de sinteza si raportare. Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate si netipizate. Continutul, forma si formatul formularelor tipizate sunt definite de continutul informatiei consemnate, de caracterul repetitiv sau conditiile in care se produc operatiile economice si financiare. Formularele netipizate sunt suporturi de informatii a caror utilizare ramane la latitudinea agentului economic si in care continutul, forma si formatul nu sunt prestabilite. Conform legislatiei, orice operatie patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un act inscris, care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. In acest mod, se asigura datele de intrare in sistemul informational contabil si se fundamenteaza inregistrarea proprie contului. Documentele justificative asigura datele de intrare in sistemul informational contabil, consemneaza operatiile economice si financiare in momentul efectuarii lor, cu scopul de a servi ca dovada a infaptuirii lor si ca instrument de fundamentare a inregistrarii conta-bile. Acestea sunt supuse procesului de prelucrare, ce consta in sortare pe operatii, exprimare in etalon monetar, precontabilizare prin cumularea mai multor documente justificative, verificarea aritmetica, de forma si de fond. In vederea inregistrarii, in contabilitatea sintetica si analitica se efectueaza analiza si contarea documentelor justificative, indicandu-se simbolurile conturilor in care urmeaza sa se reflecte operatia.

19 Din punct de vedere metodologic, inregistrarea in contabilitate se face cronologic, dupa data de intocmire sau de intrare in unitate, si sistematic, in registrele deschise pe feluri de conturi. Continutul documentelor justificative este format din urmatoarele elemente: denumirea, numarul si data documentului, denumirea si sediul unitatii patrimoniale, mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiei, continutul operatiei economice, datele cantitative si valorile aferente operatiei, semnaturile persoanelor care raspund. Documentele de evidenta contabila realizeaza inregistrarea si stocarea datelor in structura proprie contului si a sistemului de conturi. Datele sursa privind operatiile economice consemnate in documentele justificative sunt inregistrate in ordine cronologica si grupate in registrele contabile. Prin registrele contabile se formeaza si se materializeaza inregistrarile proprii sistemului de conturi. In conditiile folosirii unor tehnici de prelucrare diferite, ceea ce diferentiaza un registru de altul este forma de prezentare a informatiei, continutul ramanand acelasi. Principalele registre ce se folosesc in contabilitate sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar si Cartea mare. Documentele de sinteza si raportare reprezinta un sistem de indicatori economico-financiari ce caracterizeaza situatia patrimoniului si rezultatele obtinute. Se compun din: bilantul contabil, contul de rezultate, anexa la bilant, si raportul de gestiune. Prin intermediul acestora, se centralizeaza si se transmit informatiile inregistrate in sistemul de conturi. Gestiunea documentelor, respectiv organizarea circulatiei lor, utilizarea si evidenta, reconstituirea si pastrarea, vizeaza constituirea lor intr-un sistem unitar si rational, care are la baza reguli precise privind intocmirea, folosirea, circulatia si evidenta fiecarui document. Interfata intre documentele contabile se realizeaza prin forma de contabilitate, reprezentata printr-un sistem de formulare, corelate intre ele, care servesc la inregistrarea si prelucrarea, dupa anumite reguli, a datelor privind starea si miscarea elementelor patrimoniale. Formele de contabilitate adoptate sunt: forma centralizata sau pe jurnale multiple, forma maestru-sah si forma informatica. In cadrul fiecareia se folosesc aceleasi genuri de jurnale, dar se disting prin modul de prelucrare a datelor si prin structura registrelor contabile folosite.

20 1.4. Reprezentarea interna a datelor Caracteristicile tehnice si constructive ale sistemelor electronice de calcul au condus la necesitatea utilizarii unor metode specifice de reprezentare a informatiei, compatibile cu posibilitatile de percepere si utilizare a lor atat pentru informatiile de natura numerica, cat si pentru cele de natura alfanumerica. Necesitatea reprezentarii caracterelor numerice s-a materializat in aparitia si existenta simultana a unor diferite sisteme de numeratie. 1.4.1. Sisteme de numeratie Un sistem de numeratie este format din totalitatea regulilor de reprezentare a numerelor cu ajutorul unor simboluri numite cifre. Sistemele de numeratie sunt de doua feluri: pozitionale si nepozitionale. Un exemplu de sistem pozitional este sistemul zecimal, iar de sistem nepozitional, sistemul roman. In sistemele de calcul se folosesc in special sisteme de numeratie pozitionale, datorita simplitatii de reprezentare si de efectuare a calculelor aritmetice. Acestea se definesc ca sisteme de numeratie, in care valoarea unei cifre din cadrul unui numar este determinata de pozitia ei in cadrul numarului. Fiecare sistem de numeratie pozitional contine un alfabet format din cifre si litere al caror numar este egal cu baza sistemului respectiv. In tabelul urmator sunt prezentate cateva exemple de sisteme de numeratie pozitionale. Denumirea sistemului Baza Simboluri utilizate Binar 2 0,1 Ternar 3 0,1,2 Cuaternar 4 0,1,2,3 Octal 8 0,1,2,3,4,5,6,7 Zecimal 10 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9 Hexazecimal 16 0,1,2,3,4,5,6,7,8,9,A,B,C,D,E,F Sistemul binar, al carui alfabet este format numai din doua cifre, 0 si 1, este cel mai potrivit pentru a fi utilizat in calculatoarele numerice care sunt construite in principal din elemente cu doua stari stabile; se poate obtine astfel o reprezentare fizica a informatiei, prin atribuirea uneia dintre starile dispozitivului cifrei 0, iar cealalta cifra 1.

21 Cele doua caractere ale sistemului binar se numesc cifre binare, iar pozitia pe care acestea o ocupa in interiorul unei grupari binare se numeste pozitie binara. Un numar reprezentat in baza de numeratie 2 se transforma in alta baza de numeratie, care reprezinta o putere a lui 2, prin grupare de la dreapta spre stanga, in ansambluri al caror numar de simboluri binare este egal cu puterea lui 2. Pentru a realiza transformarea din baza 2 in baza 8, grupele vor fi alcatuite din 3 cifre binare (8=23), iar pentru transformarea in baza 16 ansamblurile vor contine 4 cifre binare (16=24). Sistemul de numeratie octal utilizeaza drept simboluri caracterele: 0,1,2,3,4,5,6,7. Intre acesta si sistemul binar exista o legatura directa prin faptul ca unui caracter octal ii corespund trei caractere binare. In sistemul de numeratie hexazecimal sunt utilizate simbolurile 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, A, B, C, D, E, F, cu ajutorul carora se pot reprezenta valorile 0-15. Prin conventie, pentru reprezentarea numerelor cu valori cuprinse intre 10-15 se utilizeaza literele A-F. Intre sistemul de numeratie hexazecimal si cel binar exista, de asemenea, o relatie de corespondenta, prin faptul ca un caracter hexazecimal poate fi reprezentat printr-un grup de 4 pozitii binare. In urma acestor caracterizari ale sistemelor de numeratie binar, octal si hexazecimal se poate concluziona ca sistemul binar reprezinta punctul de pornire pentru transformarea unei informatii numerice intre acestea. Trebuie remarcat faptul ca sistemul zecimal nu intervine in aceasta corelatie. In tabelul urmator se prezinta prin puteri ale lui 2 toate caracterele utilizate de sistemele de numeratie octal si hexazecimal. Conversia numerelor din sistemul de numeratie zecimal intr-un alt sistem se realizeaza prin efectuarea unui sir de impartiri succesive la valoarea bazei sistemului in care se doreste transformarea.

22 23 22 21 20 0 0 0 0 0 1 0 0 0 1 2 0 0 1 0 3 0 0 1 1 4 0 1 0 0 5 0 1 0 1 6 0 1 1 0 7 0 1 1 1 8 1 0 0 0 9 1 0 0 1 A (10) 1 0 1 0 B (11) 1 0 1 1 C (12) 1 1 0 0 D (13) 1 1 0 1 E (14) 1 1 1 0 F (15) 1 1 1 1 Impartirile au loc pana la momentul in care rezultatul ultimei operatii nu mai este divizibil la valoarea bazei. In acest moment se poate demara procedura de obtinere a numarului rezultat prin preluarea ultimului rezultat al operatiei de diviziune la care se vor adauga resturile sirului de impartiri. Aceasta operatiune de preluare se demareaza de la sfarsitul seriei de operatii, mergand spre inceputul acesteia. Spre exemplificare, se doreste conversia in sistem de numeratie binar (baza 2) a numarului 38, in octal (baza 8) a numarului 62 si in hexazecimal (baza 16) a numarului 46. 38 2 62 8 46 16 38 19 2 56 7 32 2 18 9 2 6 14 8 4 2 4 2 2 2 1 0 38(10) =100110(2) 62(10) =76(8) 46(10) = 2E(16)

23 Operatia de conversie in sistemul de numeratie zecimal a unui numar aflat in oricare sistem se realizeaza astfel: 100110(2) = ? (10) 1 0 0 1 1 0 25 24 23 22 21 20 2 - valoarea bazei sistemului in care este numarul (1*25) + (0* 24) + (0 *23) + (0 *22) + (1 * 21) + (0 * 20)= 38(10) 76 (8) = ? (10) 7 6 81 80 8 valoarea bazei sistemului in care se afla numarul (7*81) + (6 * 80)= 62(10) 2E(16) = ? (10) 2 E 161 160 16 valoarea bazei sistemului in care se afla numarul (2*161) + (14 * 160)= 46(10) In continuare, va propunem o aplicatie a metodei bazei intermediare care va utiliza exclusiv tabelul care reprezinta prin puteri ale lui 2 toate caracterele utilizate de sistemele de numeratie octal si hexazecimal. Se solicita realizarea urmatoarelor operatii: .. 164(8) =? (2) Se cunoaste ca intre sistemul octal si sistemul binar exista o legatura directa prin faptul ca unui caracter octal ii corespund trei caractere binare (coloanele 20, 21 si 22). Consultand tabelul de conversie se preiau corespondentele: >1 (8) =001 (2), 6 (8) =110 (2) si 4 (8) =100 (2) . Se plaseaza caracterele binare in ordinea corespunzatoare numarului exprimat in sistem octal > 001110100. Se elimina zerourile nesemnificative aflate in partea de inceput.

24 Rezultatul este > 164(8) = 1110100 (2) .. 2AE(16) =? (2) Se cunoaste ca intre sistemul hexazecinal si sistemul binar exista o legatura directa prin faptul ca unui caracter hexazecimal ii corespund patru caractere binare (coloanele 20, 21, 22 si 23). Consultand tabelul de conversie se preiau corespondentele: >2 (16) =0010 (2), A (16) =1010 (2) si E (16) =1110 (2) . Se plaseaza caracterele binare in ordinea corespunzatoare numarului exprimat in sistem hexazecimal > 001010101110. Se elimina zerourile nesemnificative aflate in partea de inceput. Rezultatul este > 2AE(16) = 1010101110 (2) .. 1BCE(16) =? (8) In acesta situatie se va proceda la o conversie a numarului exprimat in hexazecimal in sistem de numeratie binar, urmand spre finalizare conversia din binar in sistem de numeratie octal. >1(16) =0001 (2), B (16) =1011 (2) , C (16) =1100 (2) si E (16) =1110 (2). > 0001101111001110 Numarul aflat in sistem binar este divizat in grupe de cate trei caractere (daca unui caracter octal ii corespund trei caractere binare, rezulta ca unei grupari de trei caractere binare ii corespunde un caracter octal) incepand cu partea finala. > 0 001 101 111 001 110 Consultand tabelul de conversie se preiau corespondentele: >000(2) =0(8), 001(2) =1(8), 101(2) =5(8), 111(2) =7(8), 001(2) =1(8) si 110(2) =6 (8) . Se plaseaza caracterele octale in ordinea corespunzatoare numarului exprimat in sistem binar > 015716. Se elimina zerourile nesemnificative aflate in partea de inceput. Rezultatul este > 1BCE(16) = 15716 (8) .. 256(8) =? (16) In aceasta situatie se va proceda la o conversie a numarului exprimat in octal in sistem de numeratie binar, urmand spre finalizare conversia din binar in sistem de numeratie hexazecimal. >2(8) =010 (2), 5 (8) =101 (2) si 6 (8) =110 (2). > 010101110 Numarul aflat in sistem binar este divizat in grupe de cate patru caractere (daca unui caracter hexazecimal ii corespund patru caractere binare, rezulta ca unei grupari de patru caractere binare ii corespunde un caracter hexazecimal) incepand cu partea finala.

25 > 0 1010 1110 Consultand tabelul de conversie se preiau corespondentele: >000(2) =0(16), 1010(2) =A(16) si 1110(2) =E (16) . Se plaseaza caracterele hexazecimale in ordinea corespunzatoare numarului exprimat in sistem binar > 0AE. Se elimina zerourile nesemnificative aflate in partea de inceput. Rezultatul este > 256(8) = AE (16) 1.4.2. Coduri de reprezentare Necesitatea reprezentarii in calculator a unui numar mare de caractere (cifre, litere, caractere speciale) a condus la aparitia si utilizarea unor coduri. Deoarece in calculatorul electronic orice informatie este reprezentata in sistemul binar, apare necesitatea translatarii informatiei externe, accesibila omului, in informatie interna, accesibila calculatorului, si invers. Aceasta translatare se realizeaza prin operatia de codificare. Codul este reprezentat prin multimea C a succesiunilor de cifre dintr-un sistem de numeratie, corespunzatoare multimii A a simbolurilor unui alfabet. Corespondenta dintre multimile C si A este biunivoca, numarul elementelor din multimea C fiind determinat de numarul elementelor multimii A. Codurile in care sunt reprezentate numai numere se numesc coduri numerice. Codurile in care sunt reprezentate numere, litere si alte semne speciale se numesc coduri alfanumerice. Dintre codurile alfanumerice, cele mai reprezentative sunt codurile ASCII si EBCDIC. In ambele cazuri se foloseste octetul (opt pozitii binare) pentru reprezentarea unui caracter. ASCII (American Standard Cod for Information Interchange) este un cod ce utilizeaza 7 cifre binare cu care se pot realiza 128 de combinatii. Pentru a asigura protectia informatiei in procesul de transmitere a acesteia, se adauga structurii codului din 7 biti o pozitie pentru controlul de imparitate. EBCDIC (Extended Binary Coded Decimal Interchange Code) este un cod ce utilizeaza 8 cifre binare cu care se pot realiza 28=256 de combinatii. O parte din combinatii sunt utilizate pentru codificarea anumitor comenzi. Fiecare caracter se reprezinta prin doua simboluri din sistemul de numeratie hexazecimal, dupa cum se poate deduce din analiza tabelului urmator:

26 Caracter Hexazecimal Cod in octet Caracter Hexazecimal Cod in octet A C1 11000001 0 F0 11110000 B C2 11000010 1 F1 11110001 C C3 11000011 2 F2 11110010 D C4 11000100 3 F3 11110011 E C5 11000101 4 F4 11110100 F C6 11000110 5 F5 11110101 G C7 11000111 6 F6 11110110 H C8 11001000 7 F7 11110111 I C9 11001001 8 F8 11111000 J D1 11010001 9 F9 11111001 K D2 11010010 . 4B 01001011 L D3 11010011 < 4C 01001100 M D4 11010100 ( 4D 01001101 N D5 11010101 + 4E 01001110 O D6 11010110 $ 5B 01011011 P D7 11010111 # 5C 01011100 Q D8 11011000 / 61 01100001 R D9 11011001 , 6B 01101011 S E2 11100010 % 6C 01101100 T E3 11100011 ^ 6E 01101110 U E4 11100100 # 7B 01111011 V E5 11100101 > 7C 01111100 W E6 11100110 " 7D 01111101 X E7 11100111 = 7E 01111110 Y E8 11101000 Z E9 11101001 Spre exemplificare se doreste codificarea in hexazecimal si, in paralel, in octeti a sirului de caractere . Prin utilizarea tabelului prezentat anterior se obtin urmatoarele reprezentari:

27 Reprezentare in hexazecimal 4C C2 C1 E9 D5 D1 C5 C9 D5 C6 D6 D9 D4 C1 E3 C9 C3 C9 C9 7C Cod in octet 01001100 11000010 11000001 11101001 11000101 11010011 11000101 11001001 11010101 11000110 11010111 11011001 11010100 11000001 11100011 11001001 11000011 11001001 11001001 01111100 In cazul in care nu dispunem de tabela extinsa corespunzatoare codului EBCDIC putem utiliza tabela restransa sau redusa a codului, mentionand ca aceasta permite doar reprezentarea literelor mari (majusculelor). Tabela redusa a codului EBCDIC Hexazecimal 1 2 3 4 5 6 7 8 9 C A B C D E F G H I D J K L M N O P Q R E S T U V W X Y Z Exemplu: codificati in hexazecimal urmatorul sir de caractere: SERVICIU PRESTAT Rezolvare: E2 C5 D9 E5 C9 C3 C9 E4 D7 D9 C5 E2 E3 C1 E3 1.5. Sistemul informational economic si contabilitatea Sistemul informational economic si contabilitatea au existat in toate oranduirile sociale, fiind adecvate stadiului de dezvoltare al societatii omenesti. In cadrul fiecarei unitati economice si al economiei nationale, sistemul informational economic are un rol important pentru efectuarea unor conexiuni permanente intre sistemele operationale (de productie, comercializare, prestari servicii etc.) si sistemul conducerii, in ambele sensuri, sub toate aspectele. Sistemul informational economic observa si inregistreaza activitatile care se desfasoara, existenta si miscarea bunurilor si a relatiilor, obtinand date de baza, pe care le prelucreaza, le transforma in informatii, le prezinta conducerii pentru luarea deciziilor, iar apoi acestea sunt transmise organismelor interesate, urmarind, in continuare, aducerea lor la indeplinire.

28 Sistemul informational economic poate fi definit ca un sistem integrat de oameni de specialitate, mijloace si procedee adecvate, privind culegerea si inregistrarea datelor tehnico-economice si financiare, care privesc patrimoniul unitatilor si economiei nationale in ansamblul, prelucrarea si analiza acestor date, obtinerea de informatii utile in vederea conducerii si gestionarii eficiente, stocarea si pastrarea datelor si a informatiilor pentru documentari si controale ulterioare. Din punct de vedere teoretic, contabilitatea face parte din sistemul stiintelor economice, avand un obiect distinct si o metoda proprie de cercetare. Din punct de vedere practic, in epoca moderna, contabilitatea este parte integranta a sistemului informational economic, ocupand locul central. Obiectul contabilitatii a constat, in general, in inregistrarea si controlul patrimoniului unitatilor economico-sociale, inclusiv transformarile acestora, rezultatele financiare, la nivel microeconomic si macroeconomic (prin lucrari de sinteza, bilanturi), care sunt evaluate si inregistrate sub forma baneasca. Din punct de vedere functional, sistemul informational economic este constituit din: legislatia si literatura economico-financiara de specialitate; programarea (previziunea si planificarea) diferitelor activitati; evidenta economica, cu cele trei parti importante ale sale, respectiv, evidenta tehnico-operativa, evidenta contabila si evidenta statistica; sistemul informatic, date si informatii. Aceasta structurare poate fi mai bine inteleasa analizand figura 1.3. Figura 1.3. Reprezentarea sistemului informational economic

29 Legislatia si literatura de specialitate economica si financiara este necesar sa fie bine cunoscute inainte de programarea si desfasurarea fiecarei categorii de activitati. Legislatia fixeaza cadrul legal al fiecarei de activitati, precizeaza modalitatile legale de rezolvare a diferitelor probleme, precum si raspunderile si sanctiunile pentru nerespectarea normelor legale. De multe ori, legislatia este sumara si fara exemplificari; de aceea, aceasta este completata de literatura de specialitate, cu explicatii, exemple, inclusiv calcule si modalitati de inregistrare-prelucrare. Legislatia este formata din: legi adoptate de Parlament, hotarari guvernamentale, instructiuni ale ministerelor si ale altor organe centrale si locale, norme interne ale fiecarei unitati. Referitor la legislatie, se impun a fi cunoscute si aplicate urmatoarele reguli: respectarea ordinii de putere a diferitelor acte normative, elaborarea de acte normative care sa nu se contrazica intre ele; actualizarea legislatiei; existenta unui sistem bine organizat in cadrul fiecarei unitati, care sa detina toata legislatia si literatura de specialitate actuala sub forma unei biblioteci de specialitate (in acest sens, un rol important revine compartimentului financiar-contabil si oficiului juridic); organizarea de actiuni permanente de actualizare si de cunoastere a legislatiei economico-financiare de catre toate persoanele interesate, pe diferite probleme si aspecte. Programarea (planificarea) si previziunea diferitelor activitati se bazeaza atat pe cunoasterea legislatiei si a literaturii economicofinanciare, cat si pe informatiile obtinute din evidenta economica, privind existenta diferitelor elemente de patrimoniu si activitati desfasurate in perioada precedenta. In afara de aceste doua categorii de informatii importante, la intocmirea unor programe si prevederi rationale, eficiente, este necesar sa se tina cont de noile obiective economice, politice sau mai sociale, de problemele de strategie si de tactica pentru diferite perioade de timp, de desfasurarea normala a diferitelor activitati in prezent si in viitor. In general, informatiile de programare, planificare si previziune au un caracter relativ sintetic, dar sunt obtinute de cele mai multe ori pe baza calculelor analitice. Acestea pot fi cerute si impuse, fie de catre organele statale, fie de necesitatile legate de buna desfasurare a activitatilor proprii. Cele mai importante programe la nivel de intreprindere sunt urmatoarele: programe de investitii, care contin cel putin doua parti: sursele de finantare a investitiilor si, respectiv, categoriile mari si de detaliu ale activelor imobilizate care trebuie

30 procurate; programe de aprovizionare si vanzare de bunuri, programe de servicii si de marketing; programe de cercetaredezvoltare, care stabilesc atat sursele, cat si obiectivele de realizat; programe de productie si costuri, care vor contine detalii suficiente in cazul activitatilor de baza; programe de salarizare si personal, inclusiv de contributii ale unitatii si ale salariatilor la asigurarile sociale, precum si alte activitati, cheltuieli si venituri destinate actiunilor socialcul turale ale unitatii; programe de impozite, taxe si alte sume cuvenite bugetului statului si celui de asigurari sociale, inclusiv eventualele subventii pe care unitatea le solicita de la bugetul statului; bugetul de venituri si cheltuieli al unitatii si al subunitatilor, reprezentand o sinteza a celorlalte programe, corelat cu cifra de afaceri, cu profitul si cu modul de repartizare a acestuia; programe de crestere sau descrestere a capitalurilor proprii; programe de incasari si plati, de credite obtinute si acordate etc. Intocmirea acestor programe trebuie sa respecte urmatoarele conditii: sa fie reale; sa contina suficiente detalii, astfel incat sa se poata realiza definirea sarcinilor de realizare pe compartimente, precum si raspunderi in caz de nerealizare. Intocmirea de programe si previziuni, cu respectarea conditiilor mentionate, constituie o premisa importanta pentru organizarea rationala a sistemului de evidenta economica si urmarirea, in bune conditii, a modului de realizare a obiectivelor unitatii si a sarcinilor fiecarui compartiment. In tara noastra, pana in anul 1990, a existat adesea o programareplanificare prea centralizata si detaliata. Ulterior, aproape s-a renuntat in cele mai multe unitati si activitati, la programele de planificareprevedere, masuri care au adus grave deservicii atat economiei nationale in ansamblu, cat si fiecarei unitati, cu efecte negative importante, cum sunt: scaderea considerabila a productiei si a serviciilor; accentuarea inflatiei; scaderea salariului real si a pensiilor; decapitalizarea multor unitati economice si chiar distrugerea totala a unora dintre ele. In ultimi 2-3 ani, s-au reconsiderat in mod legal si practic cele mai multe probleme de programare si prevedere, dar nu in masura cuvenita. Cei mai multi specialisti, teoreticieni si practicieni, din domeniile tehnico-economice din intreaga lume, sustin si aplica programarea si previzionarea in viata economico-sociala, avand ca justificare, fara indoiala, desfasurarea optima a diferitelor categorii de activitati, fara a fi in totalitate fixiste si centralizate, ci adecvate fiecarei unitati.

31 Aceste previzionari se pot face pe perioade mai scurte sau mai lungi de timp, respectiv lunar, trimestrial, anual si pentru probleme importante, pe 5-10 sau mai multi ani. Evidenta economica este necesar sa fie organizata si tinuta in mod permanent, sintetic si analitic, pentru orice bun, relatie, proces si fenomen, cu mare exactitate si intr-un mod operativ, din momentul producerii evenimentelor si proceselor economice, pentru ca deciziile adoptate sa fie adecvate inlaturarii aspectelor negative, urmarind, totodata, extinderea celor pozitive. O prima parte a acesteia este constituita din evidenta tehnicooperativa, care se tine la locurile unde exista bunuri, alte elemente de patrimoniu si unde se desfasoara procesele si fenomenele tehnicoeconomice si financiare, caracterizandu-se printr-o mare detaliere. In acest sens, exemplificam: evidenta consumurilor unitatii si a subunitatilor, realizata prin contoare de gaze naturale, apa, energie electrica; existenta si miscarea bunurilor de la locurile de depozitare sau de productie, prin fisele de magazie sau alte evidente adecvate, organizate in general pe sortimente, pe fiecare mijloc fix in parte; existenta si miscarea mijloacelor banesti la casierie, prin Registrul de casa , prezenta la serviciu a salariatilor, fie la nivelul compartimentului de care apartin, fie la nivelul agentului economic, prin evidenta operativa a pontajului: Fise de pontaj , Condica de prezenta ; evidenta operativa a incarcarii si a gradului de utilizare a utilajelor si mijloacelor de transport, a productiei obtinute etc. Contabilitatea, ca sistem practic de inregistrare si control, se caracterizeaza, in general, prin urmatoarele aspecte: urmarirea patrimoniului in totalitate, sub aspect valoric, fapt care permite efectuarea de generalizari de la nivelul unitatii pana la cel al economiei nationale; urmarirea gestionarii bunurilor in cele mai bune conditii, acolo unde situatia o cere, realizandu-se si o evidentiere cantitativa; reflectarea miscarii patrimoniului prin dubla inregistrare, care permite o larga informare asupra cailor de intrare si de iesire, precum si un control permanent si final asupra exactitatii lucrarilor financiarcontabile; realizarea unei sintetizari importante a informatiilor, inclusiv prin intocmirea de lucrari de sinteza periodice. Sintetizarea este materializata prin bilanturi (inclusiv anexele la acestea), documente strict necesare conducerii propriilor unitati si raportarii catre alte organisme: fiscale, statistice, sociale, sau catre organele de resort (ministere, prefecturi), in raport de subordonarea unitatilor respective.

32 In perioada actuala, asistam la implicarea masiva a progresului tehnic in domeniul tehnicii de calcul, prin calculatoarele de proces, care conduc si dirijeaza productia, emit documentele necesare, interconectarea calculatoarelor in retele asigurand un accesul la date in timp real, utilizarea eficienta a documentelor aflate sub forma digitala, a bazelor de date distribuite. Evidenta statistica este partea evidentei economice care realizeaza generalizarea unei suite de aspecte, in mare parte cantitative, dar si valorice, prin preluarea si culegerea informatiilor din formele de evidenta prezentate anterior, dar utilizand si metode si procedee proprii. Pe taram economico-financiar, evidenta statistica urmareste: investitiile pe structuri mari, activele imobilizate, ca volum si grad de uzura; salariile, numarul scriptic de salariati, salariul mediu si productivitatea muncii; productia si costurile aferente acesteia; starea de sanatate a colectivului de salariati (cunoscuta sub denumirea de morbiditate); ajutoarele acordate din fondurile de asigurari sociale si de somaj; accidentele de munca; comertul exterior, inclusiv pe structuri de bunuri si pe tari; nivelul de trai (salariul real, volumul circulatiei marfurilor, bunurile de folosinta indelungata aflate la populatie etc.). Sistemul informatic trateaza datele si informatiile tehnicoeconomice si financiare in mod mecanizat si automatizat, in epoca actuala fiind parte componenta a sistemului informational economic, avand un rol primordial in eficientizarea acestuia prin: exactitate, operativitate, complexitatea informarii, luarea deciziilor rapide si adecvate, desfasurarea in conditii din ce in ce mai bune a activitatilor operationale de productie, comert si prestari servicii, realizand, totodata, degrevarea salariatilor de anumite sarcini de rutina. Locul central al contabilitatii in cadrul sistemului informational economic poate fi evidentiat prin urmatoarele considerente: aceasta dispune de cel mai mare volum de date si informatii, atat valorice, sintetice si analitice, cu mari posibilitati de sintetizare, cat si cantitativan alitice, pentru urmarirea exacta a gestionarii bunurilor; informatiile contabile sunt bazate in toate cazurile pe documente legal intocmite, in circuitul carora sunt implicate mai multe persoane, care sunt aprobate de cadrele de conducere, imputernicite sa asigure veridicitatea, legalitatea, oportunitatea si economicitatea operatiilor; contabilitatea are organizat un sistem de control complex, preventiv, oferind date si informatii exacte privind existenta, miscarea, transformarea

33 patrimoniului, precum si rezultatele activitatii, inclusiv a celei financiare, modul de repartizare a acestora; decontarile cu tertii etc. Sistemul informational economic poate fi privit si sub aspectul elementelor componente de baza: oameni, mijloace si procedee utilizate in cadrul acestuia; date si informatii. Persoanele care activeaza in sistemul informational economic au un rol hotarator, intrucat proiecteaza, organizeaza si conduc activitatile respective. Acestea trebuie sa detina o buna pregatire de specialitate, sa aiba un grad inalt de calificare, pentru a asigura o optima rezolvare a problemelor tehnice si tehnico-economice, sa cunoasca foarte bine legislatia si literatura economico-financiara de specialitate. Majoritatea persoanelor care activeaza in acest domeniu sunt: economisti, contabili, merceologi, informaticieni. In plan secundar, sunt implicate si persoane a caror functie nu face parte din sistemul informational economic, ci din cel operational, dar care participa activ la sistemul de informare. Este necesar ca si acestia sa detina o pregatire in culegerea, inregistrarea si transmiterea de date si informatii (de exemplu, gestionarii, maistrii, inginerii, sefii de echipe, muncitorii). Mijloacele utilizate in sistemul informational economic sunt foarte variate, pornindu-se de la cele mai simple, cum ar fi: documentele, creionul si hartia, masinile de scris, masinile de calcul, de la acele de mica capacitate si pana la cele mai complexe, reprezentate prin televiziunea cu circuit inchis, retelele de calculatoare etc. Trebuie mentionat ca introducerea unor mijloace tehnice avansate in sistemul informational economic necesita un efort financiar mare, dar si masuri organizatorice legate de utilizarea eficienta a echipamentelor achizitionate anterior, cum ar fi: pregatirea personalului, proiectarea, programarea si experimentarea lucrarilor cu un caracter complex. Procedeele utilizate in sistemul informational economic de culegere, inregistrare, transmitere, prelucrare si pastrare a datelor si a informatiilor, documentare, sunt foarte variate si trebuie selectate si utilizate, in primul rand, in concordanta cu prevederile legale, dar si in functie de specificul activitatii, avandu-se in vedere, in acelasi timp, si o preocupare permanenta de perfectionare si modernizare a acestora. Aplicarea acestor metode si procedee poate da nastere uneori la rezultate relativ diferite, cu anumite marje de eroare, ele necesitand stabilitatea pe o perioada de timp, de regula un an de gestiune, pentru comparabilitatea usoara a informatiilor, eventuala modificare a

34 acestora realizandu-se cu acordul si avizul organismelor de stat: Ministerul Finantelor, Comisia Nationala de Statistica. In domeniul contabil al calculatiei costurilor se utilizeaza urmatoarele metode: metoda globala; metoda pe comenzi; metoda pe faze; metoda standard-cost sau normativa; metoda costurilor directe etc. In domeniul bunurilor materiale se utilizeaza o gama larga de metode si procedee, cum ar fi: inventarul permanent, inventarul intermitent, cu o suita de procedee de contabilitate analitica, cum ar fi cele globale sau cantitativ-valorice. Trebuie, de asemenea, avute in vedere procedeele legale de evaluare care sunt aplicate tuturor elementelor de patrimoniu. Datele si informatiile din sistemul informational economic fac referire la toate elementele de patrimoniu, inclusiv asupra celor care nu sunt exprimate valoric, cum ar fi: salariatii, capacitatile de productie si gradul de utilizare a acestora, contractele de aprovizionare, desfacere etc. Datele reprezinta stiri despre toate mijloacele, sursele si operatiunile economice, culese si inregistrate pentru prima data pe suporturi materiale de memorare. Informatiile sunt reprezentate de date, prelucrate in diferite moduri si pentru variate scopuri, atat pentru reglarea operativa a proceselor economice, cat si pentru luarea deciziilor si reglarea lor la diferite organisme. Este de mentionat ca operatiunile in sistemul informational economic se realizeaza, de regula, in flux, de catre diferite structuri organizatorice, unele avand rolul de culegere si inregistrare, iar altele si rolul de prelucrare, analiza si stocare. Unitatile de culegere si inregistrare a datelor sunt in principal cele care apartin sistemului operational: ca sectii de productie, depozite, subunitati comerciale, cu profil de aprovizionare, desfacere, reparatii; unitatile cu activitate preponderenta in prelucrarea datelor si analiza informatiilor, cum ar fi compartimentele: financiar, contabilitate, personal-salarizare si compartimentele de aprovizionare si de desfacere, unitatile de calcul etc. In general, ultimele compartimente mentionate, prin analiza informatiilor, elaboreaza propuneri de decizii pe care le prezinta conducerii pentru a le comunica subunitatilor, urmarind, totodata, realizarea si respectarea acestora. Datele, informatiile si deciziile sunt pastrate in arhivele curente ale compartimentelor pana la 1 an, arhivarea lor centralizata la nivel de unitate realizandu-se, conform perioadei prevazute legal, pe o perioada de 10-15 ani. Exceptie fac bilanturile, care se pastreaza 40 de

35 ani, statele de plata a salariilor, 50 de ani, pentru utilizarea ulterioara la pensionare. In etapa actuala, s-au creat baze de date care permit un acces rapid si usor, prin intermediul calculatoarelor electronice de mare capacitate. Sistemul informational economic si informatiile, implicit contabilitatea, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa aiba un caracter cuprinzator, astfel incat toate elementele de patrimoniu si activitati sa fie caracterizate printr-o reflectare si control complete, sub diferite aspecte. Aceste lucrari trebuie realizate fara paralelisme intre diferitele componente ale sistemului informational economic, in vederea cresterii eficientei, operativitatii si eliminarii neconcordantelor din informare. In acest scop, este necesara o delimitare foarte clara si analitica a obiectivelor fiecarei componente a sistemului informational economic, mai ales in cadrul sistemului de evidenta. Unul din obiectivele de baza in acest sens consta in culegerea o singura data a datelor de baza, unde este posibil, si apoi prelucrarea si utilizarea lor succesiva, astfel: evidenta operativa, contabilitate, statistica. Exactitatea, realitatea datelor si informatiilor constituie o conditie primordiala pentru emiterea unor decizii adecvate. Unele informatii statistice pot avea un grad limitat de exactitate, daca sunt obtinute pe baza recensamintelor liber-declarative. Celelalte informatii furnizate de toate formele evidentei economice trebuie sa reflecte realitatea si sa fie exacte, cu exceptia unor cazuri legate de precizia metodelor si procedeelor utilizate, admise totusi in mod legal, cum ar fi: evidenta contabila la preturile standard ale bunurilor, costuri medii ponderate, calculate la iesirea acestora, repartizarea cheltuielilor indirecte pe locuri si produse, in raport de diferite chei conventionale, definite ca legale pentru repartizare. Informatiile trebuie sa fie operative, actuale, prezentate astfel incat, din momentul producerii procesului sau evenimentului si pana la emiterea deciziilor, sa treaca un timp foarte scurt, pentru ca fenomenele negative sa fie inlaturate imediat, sa nu fie compensate prin cele pozitive, iar persoanele vinovate sa poata fi trase la raspundere. Etapa actuala, cu economia de piata moderna, impune aceasta operativitate a informatiilor, datorita multitudinii de bunuri si servicii, a agentilor economici si dezvoltarii economiilor nationale si mondiale, in conditiile de cerere, oferta si concurenta, intr-un progres tehnico-stiintific accentuat.

36 Informatiile trebuie sa fie unitare, adica stabilite pe baza unor metodologii unice, prezentate propriilor organe de conducere si altor organisme, intr-o forma stabila de la o perioada la alta, inteligibile si cu suficiente aspecte de analiza, inclusiv in conditii de inflatie sau deflatie. In tara noastra, aceste cerinte sunt indeplinite doar partial, noul sistem contabil trebuind a fi consistent completat. Bilanturile sunt, in general, inadecvate, fiind prea sintetice, anexele la bilant sunt prea analitice si nu mai realizeaza comparatia cu programele si, de cele mai multe ori, nici cu anul precedent, nu se mai efectueaza calculele de analiza si/sau de actualizare la inflatie, ceea ce nu creeaza imaginea reala a activitatilor desfasurate si a rezultatelor obtinute. Sistemul informational economic este necesar sa fie integrat intr-un sistem foarte complex, atat la nivel microeconomic (la nivel de agenti economici), cat si pe teritoriu, subramura si ramura si la nivel macroeconomic (pe intreaga economie nationala), cerinte care se realizeaza prin intermediul organelor fiscale, de statistica, oficiilor de registru ale comertului si altor organe centrale si locale. In acest sens, este necesar ca informatiile sa fie adecvate ca volum, structura, sintetizare sau detaliere, diferitelor organe de conducere, cunoscandu-se faptul ca o cantitate prea mare de informatii, partial nesemnificativa, conduce la marirea costului informatiei si la incomodarea organelor de conducere in procesul de luare a deciziilor, iar prea putine informatii conduc la decizii neadecvate. In perioada actuala, sistemul informational economic este necesar sa se bazeze, in principal, pe culegerea, inregistrarea, prelucrarea, analiza, transmiterea si pastrarea, mecanizata si automatizata, a datelor si a informatiilor, in vederea asigurarii tuturor conditiilor mentionate anterior, inclusiv usurarea muncii oamenilor, reducerea timpului de munca, reducerea personalului din administratie etc. In contextul actual, in tara noastra predomina utilizarea calculatoarelor de mica si medie capacitate, care asigura cu dificultate o prelucrare complexa a datelor. Spre exemplificare: pe baza datelor inregistrate o singura data se realizeaza doua sau trei prelucrari electronice aferente informatiilor de iesire din sistem, cum ar fi: intrarea sau iesirea din gestiune a bunurilor si urmarirea contractelor, realizarea contabilitatii sintetice si analitice la elementele de patrimoniu care necesita un volum mare de

37 munca etc. Aceste conceptii si practici nu sunt adecvate perioadei actuale si realizarilor din tarile dezvoltate economic, unde se utilizeaza, in majoritatea cazurilor, mijloace de calcul de mare capacitate, care acopera zone teritoriale extinse, depasind granitele unei tari si de multe ori pe cele ale unui continent, realizandu-se pe scara extinsa prelucrarea integrata (totala) automata a datelor si a informatiilor. Au aparut si se utilizeaza masiv calculatoarele de procese, care dirijeaza procesele de productie, comerciale si de transporturi, care furnizeaza date, concomitent pentru evidenta si conducere, precum si calculatoare cu acces in timp real, care asigura o receptie, prelucrare si transmitere a informatiilor si deciziilor intr-un interval optim de timp, compartimentelor agentilor economici. Sistemul informational economic este necesar sa fie eficient, acest parametru masurandu-se printr-un set de indicatori care se pot grupa in patru categorii, si anume: efectele directe asupra informarii; efectele directe si indirecte asupra activitatilor operationale; costul acestuia; efectele indirecte asupra fortei de munca. Costul sistemului informational economic poate fi urmarit ca un volum de cheltuieli de la o perioada la alta si ca rata a acestor cheltuieli din volumul activitatii, calculata in principal asupra cifrei de afaceri, rata care, in general, trebuie sa scada, cu exceptia cazurilor in care unitatea se doteaza masiv cu mijloace moderne de calcul. Efectele directe asupra informarii sunt cele aratate anterior, de cuprindere complexa, exactitate, realitate, operativitate etc. Efectele directe si indirecte ale sistemului informational economic asupra activitatilor cu caracter operational sunt greu de cuantificat, dar urmaresc imbunatatirea activitatilor, constand in: adaptarea rapida si structurala, inclusiv ca preturi de piata; dezvoltarea diferitelor activitati; reducerea stocurilor; utilizarea la un nivel mai inalt a resurselor materiale, banesti si de forta de munca; preintampinarea pagubirii avutului unitatii si, daca aceste fenomene s-au intamplat, recuperarea rapida si integrala a pierderilor; decontarea cu tertii a tuturor creantelor si datoriilor la timp si in cuantumul cuvenit etc. Efectele indirecte asupra fortei de munca constau, in general, in aspecte ca: usurarea activitatii personalului din sistemul informational economic, eliberandu-l de aspectele de rutina, obositoare, permitand indreptarea eforturilor spre rezolvarea problemelor de

38 analiza; reducerea timpului de lucru; dirijarea unei mari parti a fortei de munca spre activitati de productie si de prestari de servicii; o mai buna salarizare; marirea sperantei de viata si inlaturarea stresului, a activitatii in salturi si a multor boli profesionale, care pot produce incapacitati de munca ale personalului etc. 1.6. Managementul informatiei Conceptul de management al informatiei se bazeaza pe unanima acceptare a faptului ca resursele informationale constituie un activ al firmei, rezultand ca pot si trebuie sa fie gestionate. Datorita faptului ca informatia reprezinta o resursa rara si scumpa, aceasta trebuie sa fie evidentiata, apreciata si valorizata. Sub aspectul specific al utilizarii multiple, procesul de generare si de utilizare trebuie sa fie plasat in directa subordonare fata de nivelul de conducere, alcatuindu-se si actualizandu-se, printr-o strategie specifica, un repertoar al informatiilor disponibile. Managementul informatiei presupune desfasurarea unor activitati specifice: conceperea si actualizarea proiectelor strategice in domeniul informational, aplicarea unor solutii de restructurare coerente, definirea si respectarea unor standarde de culegere, transmitere, prelucrare si stocare a datelor, asistarea la nivel inalt a utilizatorilor finali. Aceasta activitate va trebui sa devina o prioritate a agentilor economici, managerul devenind un catalizator al informatiei, implicandu-se efectiv in integrarea, administrarea si actualizarea informatiei pertinente, din miile de date disponibile. 1.6.1. Tabloul de bord, instrument de sinteza al managementului agentului economic Sistemul informatic de gestiune va oferi un tablou de bord pentru conducere, tablou care va reflecta de la situatia sintetica pana la aspectele de detaliu ale gestiunii, elemente diferentiate, in functie de interesul celui care vizualizeaza respectivul raport. Tabloul de bord poate fi definit ca un instrument de sinteza care permite conducerii ca, intr-un interval scurt de timp, sa poata urmari desfasurarea activitatilor esentiale, sa ia decizii prompte si sa poata intrevedea, cu un grad sporit de exactitate, evenimentele in perspectiva.

39 Rolul tabloului de bord pentru conducere este reprezentat prin urmatoarele caracteristici: gruparea intr-un loc bine definit a informatiilor semnificative; prezentarea sistematizata a informatiilor; existenta informatiilor care sa redea evolutiv fenomenele; avertizarea evolutiei nedorite a unor fenomene sub forma vehicularii unor informatii de alerta si/sau de alarma; continerea potentiala a unor solutii de remediere; furnizarea elementelor absolut necesare luarii deciziei si exercitarii controlului; indicarea unor posibile masuri de perspectiva. Tabloul de bord nu reprezinta un instrument standardizat, dar se alcatuieste respectand anumite reguli metodologice si de specialitate, astfel incat sa reflecte cat mai fidel maniera de conducere (stilul si sistemul de conducere, metodele practicate etc.) corespunzatoare nivelului ierarhic pentru care se intocmeste. Tabloul de bord trebuie sa satisfaca o suma de cerinte importante, dintre care pot fi mentionate: sa fie echilibrat si sa contina date referitoare la toate functiunile unitatii respective, oferind, in acest fel, o imagine completa asupra fenomenelor care se desfasoara in unitate; sa fie obiectiv si sa usureze elaborarea unor concluzii, localizand fenomenele si oferind posibilitatea de dimensionare a responsabilitatilor; sa prezinte datele in ordinea cronologica a proceselor; sa fie adaptabil la cerintele utilizatorului si la schimbari; sa poata fi completat in mod operativ, in asa fel incat sistemul de informare sa se apropie de vehicularea informatiilor in timp real; sa fie accesibil utilizatorilor si sa fie expresiv in prezentarea informatiilor. 1.6.2. Functiile tabloului de bord Tabloul de bord, pentru a reprezenta un real instrument de lucru al managerilor, trebuie sa indeplineasca urmatoarele functii: functia de informare si caracterizare; functia de sistematizare, ordonare; functia de ierarhizare; functia de generalizare; functia de integrare; functia de analiza si sinteza; functia previzionara; functia de control; functia de avertizare; functia de diagnoza; functia de raportare si functia de dialogare. Functia de informare-caracterizare se realizeaza prin includerea informatiilor generale privitoare la starea si evolutia factorilor

40 conjuncturali exteriori agentului economic, a principalilor parametri de caracterizare a activitatii din domeniul studiat, precum si a informatiilor specifice definitorii pentru fiecare dintre activitatile componente, pentru functionarea optima a diferitelor subsisteme a caror reglare revine unui anumit conducator. Indeplinirea acestei functii presupune o structurare si o cuantificare a obiectivelor, in obiective de activitate , obiective de costuri si obiective de eficacitate . Obiectivele de activitate sunt de natura cantitativa, realizand definirea finalitatii fiecarei actiuni, a productiei acesteia. Cuantificarea in expresie valorica a consumului de resurse, consum ocazionat de realizarea obiectivelor de activitate, reprezinta obiectivele de costuri. Obiectivele de eficacitate sau de randament sunt destinate aprecierii aspectelor calitative ale actiunilor. Functiile de sistematizare si de ierarhizare sunt indeplinite pornindu-se de la necesitatea gruparii intr-un singur loc a informatiilor semnificative in concordanta cu activitatea ierarhica si functionala a centrelor de decizie, definite prin structura de organizare. Functia de generalizare si de integrare asigura o adaptare continua a unitatii la influenta stimulilor exteriori, aparuti in macrosistemul economico-social, prin centralizarea informatiilor particulare si concentrarea acestora in informatii complexe, generale, informatii caracterizate prin potentialul ridicat de informare. Functiile de analiza, sinteza si de previziune se bazeaza pe vectorul timp, prezent, trecut si viitor, pe continutul si structura informatiilor, la nivelul fiecarui centru de decizie, trebuind sa reflecte, intr-o justa proportie, informatiile operative, informatiile statistice si informatiile de orientare. Functia de control se indeplineste prin inserarea in tabloul de bord a unor indicatori de cuantificare a obiectivelor, stabilindu-se in acelasi timp si abaterile permise care, prin utilizarea unor forme sugestive de prezentare (culori, sunete), permit si indeplinirea functiei de avertizare. Functia de diagnostic ingaduie identificarea disfunctionalitatilor si a metodelor, a cailor de ameliorare. Functia de raportare si cea de dialog sunt strans legate de centrele de decizie structurale, aflate pe diferite niveluri ierarhice, trebuind sa elimine eventualele paralelisme si suprapuneri in circulatia informatiilor.

41 1.7. Teste de autoevaluare 1. Definiti si comentati termenii: informatie, data. 2. Prezentati informatiile active, pasive si previzionare. 3. Clasificarea informatiei dupa forma de exprimare. 4. Prezentati aspectele care definesc informatia. 5. Care este rolul informatiei in activitatea economica? 6. Definiti si caracterizati termenul de informatica . 7. Care sunt componentele care pot fi identificate in structura unui agent economic? 8. Ce este sistemul informational si care este rolul sau? 9. Definiti sistemul de numeratie, prezentati principalele sisteme de numeratie utilizate in tehnica electronica de calcul. 10. Care este logica sistemului binar, octal, hexazecimal, tabel de corespondenta. 11. Conversia numerelor din baza 8 si 16 in baza 2. 12. Conversia numerelor din baza 2, 8 si 16 in baza 10. 13. Conversia numerelor din baza 10 in baza 2, 8 si 16. 14. Care sunt cele doua teoreme ale metodei bazei intermediare si cand se aplica acestea? 15. Realizati urmatoarele operatii: a. 2678(10) = ? (2) = ? (16) = ? (8) b. 4AD1(16)= ?(10)= ?(2)=?(8)=?(16) c. 762(8)=?(10)=?(2)=? (16) = ? (8) 16. Ce reprezinta acronimele ASCII si EBCDIC? 17. Cati biti sunt necesari pentru reprezentarea unui caracter in codurile ASCII si EBCDIC? 18. Definiti notiunea de sistem informational economic . 19. Informatia: a) a fost introdusa initial in domeniul tehnic, pentru a defini eventuala incertitudine inlaturata prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile; b) este supusa procesului de prelucrare si conduce la obtinerea datelor ca semnale, stiri despre evenimentele sau procesele economice care au loc in cadrul unei unitati; c) reprezinta o cunostinta, o reflectare a realitatii obiective in constiinta umana;

42 d) reprezinta un proces complex de insusire, apropiere, reconstructie a realitatii obiective de catre subiect ; e) urmareste armonizarea obiectivelor propuse de conducerea unitatii cu resursele detinute in vederea obtinerii unei eficiente maxime ; 20. Pentru cunoasterea si gestionarea eficienta a unei unitati economice trebuie identificate evenimentele si faptele care genereaza: a) informatii b) decizii c) cunostinte d) date e) obiective 21. Managementul informatiei: a) reprezinta un ansamblu structurat si corelat de proceduri si echipamente electronice de calcul care permit culegerea, transmiterea si prelucrarea datelor, obtinerea de informatii. b) prelucreaza si vehiculeaza informatiile intre sistemul condus si sistemul conducator, fiind reprezentat de totalitatea metodelor, procedurilor si mijloacelor folosite in procesul informational. c) este definit ca un ansamblu organizat si integrat de operatii de culegere, transmitere, prelucrare, sistematizare, analiza si pastrare difuzare si valorificare a informatiilor. d) trebuie sa fie capabil sa furnizeze rapoarte periodice privind desfasurarea activitatii, fundamentand activitatea de analiza si prognoza, permitand adoptarea rapida si eficienta a masurilor impuse de evolutia activitatii. e) presupune desfasurarea unor activitati specifice, conceperea si actualizarea proiectelor strategice in domeniul informational, aplicarea unor solutii de restructurare coerente, definirea si respectarea unor standarde de culegere, transmitere, prelucrare si stocare a datelor. 22. Informatiile operative, reprezinta o clasificare a informatiilor dupa: a) continut b) forma de exprimare c) complexitate d) situarea in timp e) modul de prelucrare.

43 2. ARHITECTURA CALCULATOARELOR Aparitia si dezvoltarea rapida a tehnicii electronice de calcul au marcat o noua etapa in revolutia tehnica, cu profunde implicatii in evolutia societatii omenesti. Spre deosebire de primele doua etape ale revolutiei tehnice, care au vizat in primul rand reducerea efortului fizic, cea de-a treia revolutie, considerata si revolutia masinilor-creier, este orientata in special spre usurarea si cresterea randamentului muncii intelectuale. Rolul principal in cadrul acestei noi etape il are calculatorul electronic. 2.1. Procesul de prelucrare automata a datelor Istoria evolutiei tehnicii de calcul pune in evidenta parcurgerea a doua etape, si anume: etapa dispozitivelor mecanice si etapa calculatoarelor electronice. Etapa dispozitivelor mecanice, semimecanice si electromecanice cuprinde incercarile si succesele cunoscute de peste 5000 de ani. Cel mai vechi este ABACUL, cu ajutorul caruia se opereaza adunari si scaderi, dispozitiv pastrat pana in zilele noastre. A fost consemnata utilizarea lui de catre babilonieni in anii 2200 i.e.n. In jurul anului 1610, John Napier, un matematician scotian a conceput si realizat o serie de baghete (numite la acea vreme bones) care, dispuse intr-o anumita maniera, duceau la aflarea rapida a rezultatelor operatiilor matematice de adunare si scadere. Astfel a fost creata pe cale mecanica prima tabela de logaritmi. Mai mult, teoreticianul si matematicianul francez Blaise Pascal, va imbunatati acest sistem si va construi, in 1645, pasaclinul, recunoscut ca primul calculator mecanic. Dar si acesta se limita la doar doua operatii de baza: adunarea si scaderea. Pana in 1820, orice incercare de realizare rapida si corecta a celor patru operatii de baza au esuat. La acea data, in Franta, Thomas de Colmar a realizat arithmometrul, primul calculator mecanic capabil sa calculeze in cele patru operatii aritmetice. In acest timp, la Universitatea Cambridge se Charles Babbadge. Viitorul matematician forma un tanar geniu englez va construi, in jurul anului 1822, o prima masina de calculat (difference engine). Babbadge va imbunatati prima versiune si va crea

44 o noua masina, capabila sa calculeze si sa imprime rezultatele cu o rata de 20 numere/minut. El va continua cu proiectarea unui dispozitiv cu mult mai performant: masina analitica (analytical engine). Acest dispozitiv trebuia sa utilizeze cartele perforate, care sa permita masinii derularea unui flux continuu de date prin serii de casete, mecanisme, rotite si parghii. Mecanismul putea executa diferite calcule sau chiar secvente definitive de instructiuni, se putea bransa la diferite secvente de instructiuni, in functie de rezultatele obtinute la un moment dat, apoi urma sa afiseze rezultatele finale. Toate aceste operatii executate automat sunt, evident, functiuni de baza ale calculatoarelor moderne, ceea ce inseamna ca masina analitica a lui Babbadge era un dispozitiv de introducere a datelor, o unitate de calcul aritmetic, o unitate de memorare a datelor si instructiunilor, precum si una de afisare a datelor. Din nefericire, masina analitica nu a fost construita la acea data, fiind considerata nefireasca si ridicola. Ea va vedea lumina zilei abia dupa un secol, cand o noua generatie de matematicieni si ingineri, echipati cu noi tehnologii si, mai ales, cu o noua conceptie asupra utilitatii masinilor de calculat, se vor servi de modelele teoretice ale lui Babbadge in tehnologiile avansate de realizare a calculatoarelor. Teoriile, notele, ilustratiile, secventele de programe si aspectele tehnice concepute de Babbadge s-au pastrat datorita contesei de Lovelace, Ada Byron King. Impreuna, au dezvoltat bazele teoretice ale calculului automat, viziunile lor fiind consultate de oamenii de stiinta ai viitorului si transpuse in realitate. Ada Byron este considerata si primul programator, ea utilizand instructiunile cod ale lui Babbadge pentru a scrie primele programe pentru masina de calculat . Ea a sintetizat si apoi a emis concepte standard ale programarii moderne de salt (loop) si structuri conditionate (IF-THEN-ELSE). A emis supozitia ca o astfel de masina poate utiliza si cuvinte , nu numai numere, in cadrul procesarii informatiilor. Numele limbajului ADA este atribuit in amintirea si recunoasterea contributiei ei. Natiunea care a cunoscut dezvoltarea si inflorirea industriei, a lumii afacerilor si, implicit, a intregii societati a fost cea americana. Acest colos a resimtit in mod imperios nevoia unei masini de calcul automat. Astfel, americanul H. Hollerith a creat cel mai performant dispozitiv electromecanic al acestei prime etape. In jurul anului 1890, confruntandu-se cu un imens volum de date in urma primului recensamant in SUA, a inventat cartela perforata, care a generat

45 sistemul de echipamente mecanografice, care a servit apoi multi ani la prelucrarea datelor. Prin proceduri manuale nu era nici o sansa de obtinere a rezultatelor finale, cerute in anul 1900, conform Constitutiei americane. Angajatul din Washington al Census Office, Herman Hollerith, concepe tabulatorul recensamantului (census tabulator), dispozitivul ce va duce greul anilor de prelucrare a datelor rezultate din recensamantul Statelor Unite din anul 1890. Dispozitivul includea si un perforator manual de cartele, un cititor electronic de cartele si un dispozitiv electromecanic de sortare a cartelelor. O cartela perforata contine 45 de coloane, fiecare in parte capabila sa stocheze un caracter. Acesta a reprezentat standardul cartelei perforate pana in anul 1920, cand a fost inlocuita cu cea de 80 de coloane a firmei IBM. Dispozitivele lui Hollerith au dus la incheierea prelucrarii datelor rezultate din recensamant in numai doi ani, adica a datelor despre 62.622.250 de persoane (respectiv, efectuarea pe cartele a doua miliarde de perforatii). Hollerith a fost premiat, medaliat, i s-a acordat titlul de doctor al Universitatii Columbia, fiind acela care a pus bazele unei companii de computere numita ulterior, International Bussines Machines Corporation, pe scurt IBM. Ultimul moment important al acestei etape l-a constituit primul calculator electromecanic, in anul 1944. Parintele acestuia, Haward Aiken, angajat al firmei IBM si doctorand al Universitatii Harvard, exasperat de numarul mare de calcule necesar lucrarii sale de doctorat, a recurs la conceptiile previzionare ale lui Babbadge. Descrierea originala a masinii analitice a fost singurul lui ghid in crearea modelului MARK I, in anul 1944, care, nefiind integral electronic, marcheaza doar trecerea catre adevaratele sisteme electronice de calcul. Datele erau incarcate de pe cititoare de cartele IBM, era manipulata prin comutatoare manuale, avea incredibile dimensiuni de 2,45 m inaltime si 15,55 m lungime, era compusa din 750.000 parti legate prin 804.500 km de sarma. In aceste conditii, masina era dispusa pe doua etaje, utilizatorii urcand si coborand pe scara pentru a seta manual comutatoarele sau a incarca hartia pentru imprimare. Etapa calculatoarelor electronice se structureaza pe cinci generatii distincte. Prima generatie (1942-1959) este marcata de aparitia primelor calculatoare electronice cu numele ABC (Atanasoff Berry

46 Computer) sau ENIAC (Elecronic Numerical Integrator And Calculator). ENIAC a fost realizat in anul 1945 de catre inginerii John Manehly si Prosper Eckert, membri ai Universitatii Pennsylvania din SUA. Acest calculator continea circa 18.000 tuburi electronice, ocupa o suprafata de circa 170 m2 si cantarea in jur de 30 de tone. Performanta sa consta in efectuarea unui numar de circa 300 de operatii/sec. Acest calculator a marcat un salt considerabil in evolutia tehnicii de calcul. Ulterior, in 1949, la Cambridge, a fost realizat un calculator cu program memorat EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Computer). Programul se defineste ca un set de instructiuni stocat in memoria interna a calculatorului, care sa ghideze utilizatorul pas cu pas, de-a lungul intregului proces. In acest timp, John von Neuman creeaza IAS (Institute for Advance Study), la Universitatea Princeton. Era un calculator capabil sa stocheze date, cu procesare paralela. De asemenea, calculatorul procesa cuvinte si era dotat cu 20 de cilindrii de stocare a datelor, fiecare capabil sa inmagazineze 1024 cifre binare. Aceasta realizare constituia la vremea respectiva un standard, si multe calculatoare create ulterior erau declarate von Neuman . Paralel, un grup de oameni de stiinta de la MIT, condus de Ken Olsen, a dezvoltat in jurul anilor 50 calculatorul Whirlwind. In traducere, numele inseamna furtuna, adica avea o viteza de prelucrare de peste 20 de ori mai mare decat ENIAC. Calculatorul utiliza un miez de memorie magnetica si era un calculator in timp real, ceea ce l-ar putea declara primul minicomputer adevarat. Acesta a fost un calculator cu aplicatii practice ca: definirea traiectoriilor proiectilelor sau asistarea aterizarii avioanelor. Realizarea calculatorului a stat la baza fondarii DEC (Digital Equipment Corporation), care este un colos adapostit de o cladire cu doua nivele. Ambele calculatoare, IAS si Whirlwind, au introdus in tehnologia calculatoarelor inovatii cheie. Pana in anul 1951, calculatoarele nu reprezentau bunuri de larg consum, fiind utilizate numai in cercetare sau de catre guvern. In 1951, este produs UNIVAC 1 (Universal Automatic Computer), de catre Sperry Rand Corporation, si lansat pe piata. In anul 1952, firma IBM produce calculatorul IBM-702, care era destinat prelucrarii datelor economice, urmat in 1954 de calculatoarele de la General Electric Park, destinate sa sustina aplicatii economice.

47 Din acest moment, calculatoarele devin un bun aflat pe piata, avand dimensiuni rezonabile, fiind rapide si, pe zi ce trece, mai puternice. Prima generatie cuprinde gama calculatoarelor electronice, realizate pana in anul 1955, acestea avand urmatoarele caracteristici principale: aveau ca elemente constructive de baza tuburile electronice, releele si liniile de intarziere; pentru i