Oul de Andy WeirErai in drum spre casa cnd ai murit. A fost un accident. Nimic deosebit sau spectaculos, totusi, un accident fatal. Ai lasat in urma ta o sotie si doi copii. A fost o moarte nedureroasa. Cei din echipa medicala pentru urgente au facut tot posibilul ca sa te salveze, dar n zadar. Trupul tau era att de rau zdrobit, nct a fost mai bine pentru tine asa, crede-ma.Si atunci a fost momentul n care te-ai ntlnit cu mine.- Ce... ce s-a ntmplat? ai intrebat. Unde ma aflu?- Ai murit, ti-am raspuns eu, direct. N-are rost sa ne ascundem dupa degete.- Era un... camion care a derapat...- Da, am zis eu.- Am... am murit?- Da. Dar nu te amar pentru asta. Toata lumea moare, spusei eu. Te-ai uitat n jur. Nu era nimic. Doar tu si cu mine.- Ce este locul asta? ai ntrebat. E viata de apoi?- Mai mult sau mai putin, am zis eu.- Tu esti Dumnezeu? ai ntrebat.- Da, am raspuns. Eu sunt Dumnezeu.- Copiii mei... nevasta mea, ai zis tu.- Ce-i cu ei?- Au sa se descurce?- Asta-mi place sa vad, am spus. Tocmai ai murit si principala ta preocupare e pentru familia ta. Asta nseamna ca esti un om de buna calitate. Te-ai uitat la mine cu fascinatie. Pentru tine, nu semanam cu Dumnezeu. Aratam ca un simplu om. Sau chiar ca o femeie. Cu o oarecare umbra de autoritate, poate. Mai degraba un nvatator de scoala primara dect Atotputernicul.- Nu te ngrijora, spusei. Au sa se descurce. Copiii tai au sa te tina minte ca fiind perfect n toate privintele. N-au avut timp sa nceapa sa te dispretuiasca. Sotia ta o sa plnga de ochii lumii, dar n taina se va simti usurata. Ca sa fim sinceri, mariajul vostru se destrama. Daca asta te consoleaza cu ceva, se va simti foarte vinovata ca s-a simtit usurata.- O, ai zis tu. Si acum ce se ntmpla? Ma duc n Rai sau n Iad sau ceva de genul asta?- Nici una, nici alta, am spus. Te vei rencarna.- Ah, ai spus tu. Va sa zica hindusii aveau dreptate.- Toate religiile au dreptate in felul lor, am spus. Hai cu mine. M-ai urmat in plimbarea noastra prin vid.- Unde mergem?- Nu mergem undeva anume, am spus. Doar ca e placut sa ne plimbam in timp ce stam de vorba.- Atunci, cum stau lucrurile? ai intrebat. Cand ma nasc din nou, n-o sa mai stiu absolut nimic, nu-i asa? Voi fi un bebelus. Deci toata experienta mea si tot ce-am facut in viata asta n-o sa mai conteze.- Nu-i asa! am spus. Ai in tine toata cunoasterea si toate experientele din toate vietile tale trecute. Doar ca nu ti le amintesti in momentul asta. M-am oprit si te-am cuprins pe dupa umeri.- Sufletul tau este magnific, gigantic si mai frumos decat poti tu sa-ti imaginezi. O minte omeneasca poate sa cuprinda doar o particica minuscula din ceea ce sunteti. E ca si cum ai baga degetul intr-un pahar cu apa ca sa vezi daca e calda sau rece. Introduci o mica parte din tine in vas si, cand o scoti, ai castigat toata experienta pe care aceasta a avut-o. Ai fost intr-un corp omenesc in ultimii 48 de ani, asa ca inca nu te-ai destins si n-ai simtit inca restul imensei tale constiinte. Daca am ramane destul timp aici, ai incepe sa-ti amintesti totul. Dar n-are rost sa faci asta intre fiecare dintre vieti.- De cate ori m-am reincarnat, deci?- O, de multe ori. De nenumarate ori. Si in foarte multe vieti diferite, am raspuns. De data asta, vei fi o tarancuta din China anului 540 AD.- Stai, cum? te-ai balbait tu. Ma trimiti inapoi in timp?- Pai, cred ca da, de fapt. Timpul, dupa cum stii, exista doar in universul tau. In locul din care vin eu, lucrurile stau altfel.- Locul din care vii? ai intrebat.- A, sigur ca da, ti-am explicat, eu vin de altundeva. Din alta parte. Si mai sunt si altii asemenea mie. Stiu ca o sa vrei sa stii cum e acolo, dar, sincer iti spun, n-ai intelege.- O, ai spus, putin dezamagit. Dar, ia stai putin. Daca ma reincarnez in alte locuri din timp, as fi putut sa interactionez cu mine insumi la un moment dat.- Sigur. Se intampla tot timpul. Si pentru ca ambele vieti sunt constiente doar de propria existenta, nici nu stii ca se intampla asta.- Si ce rost au toate astea?- Serios? am intrebat. Serios? Ma intrebi care e sensul vietii? Nu e putin cam banal?- Pai, e o intrebare rezonabila, ai insistat. Te-am privit in ochi.- Sensul vietii, motivul pentru care am creat tot acest univers, este ca tu sa te maturizezi.- Vrei sa spui, omenirea? Vrei ca noi sa ne maturizam?- Nu, doar tu. Am facut tot acest univers pentru tine. Cu fiecare noua viata cresti si te maturizezi si intelectul tau se largeste si se mareste.- Doar eu? Si toti ceilalti?- Nu exista nimeni altcineva, am spus. In acest univers, nu suntem decat tu si cu mine. Te-ai uitat la mine cu o privire goala.- Dar toti oamenii de pe pamant- Toti sunt tu. Diferite incarnari ale tale.- Stai nitel. Eu sunt toata lumea!?- Acum incepi sa-ntelegi, am zis, dandu-ti o palma de felicitare pe spate.- Eu sunt fiecare fiinta umana care a trait vreodata?- Sau care va trai vreodata, da.- Eu sunt Abraham Lincoln?- Si esti si John Wilkes Booth, am adaugat.- Eu sunt Hitler? ai zis, ingrozit.- Si esti si milioanele de oameni pe care i-a omorat.- Eu sunt Iisus?- Si esti toti cei care l-au urmat. Ai ramas tacut.- De fiecare data cand ai facut rau cuiva, am zis, iti faceai rau tie insuti. Fiecare bine pe care l-ai facut, tie ti l-ai facut. Fiecare moment fericit ori trist prin care a trecut vreodata o fiinta umana a fost sau urmeaza sa fie trait si de tine. Te-ai gandit multa vreme.- De ce? m-ai intrebat. De ce toate astea?- Pentru ca, intr-o buna zi, vei deveni ca mine. Pentru ca asta esti. Esti ca mine. Esti copilul meu.- Phii, ai zis tu, neincrezator. Vrei sa spui ca sunt un zeu?- Nu. Nu inca. Esti un fetus. Inca mai cresti. Dupa ce vei fi trait toate vietile omenesti din toate timpurile, vei fi crescut destul ca sa te nasti.- Deci intreg universul, ai spus tu, nu este altceva decat- Un ou, am raspuns. Acum e vremea sa treci la noua ta viata. Si te-am trimis pe drumul tau...